Wednesday, July 23rd, 2014

Figură sinistră a sistemului medical românesc, Adrian Streinu Cercel ar trebui să înfunde pușcăria din mai multe motive. Unul dintre ele este legat de isteria declanșată cu ocazia vizitei gripei porcine în România,eveniment anunțat cu surle și trâmbițe. În aceeași goarnă națională care anunța 20.000 de morți cel puțin pe plaiul mioritic a sunat și Organizația Mondială a Sănătății, un fel de trompetă coordonată de companiile farmaceutice. După ce a cheltuit peste 17 milioane de euro și a isterizat o țară întreagă, guvernul Boc a tras linie și a adunat. Dementul secretar de stat lăsat să vorbească liber la televiziuni a generat prin acțiunile sale un găuroi astronomic în bugetul public pentru o “pandemie” care abia a făcut 7 morți, adică exact cât se contabilizează la un accident de circulație mai serios. Dacă la această factură adăugăm cele 23 de milioane de euro pe care le avem de plătit pentru cele 330.000 de doze de vaccin contra cancerului de col care stau să expire în depozitele Ministerului Sănătății, constatăm că în numai doi ani porcii din fruntea statului român ne-au furat din buzunare 40 de milioane de euro, bani care ar fi putu salva mii de vieți.

Porcina mioritică în cifre

În aprilie 2009, Organizația Mondială a Sănătății a declanșat isteria mondială pe seama unui nou virus denumit al “GRIPEI PORCINE”. Eliberat din laboratoarele companiilor farmaceutice undeva în Mexic, virusul a devenit rapid vedetă. Ca și tratamentele împotriva sa puse rapid pe piață de companiile farmaceutice, câteva la număr, care au făcut pe seama isteriei mondiale profituri de miliarde de dolari. În România, gornistul mastodonților farmaceutici a fost Adrian Streinu Cercel, un personaj dubios camuflat sub masca unui specialist redutabil, aflat în atenția organelor de anchetă pentru mai multe mânării cu bani publici. Ajuns secretar de stat în MS pe mâna PSD, Cercel avertiza în septembrie 2009 că în România vor da colțul peste 20.000 de morți din cauza gripei porcine. Preluat fără rezerve de mass media de trust, gornistul șef de la MS  a elaborat de îndată o strategie de apărare împotriva unui pericol inexistent , strategie care avea un singur scop: drenarea bănetului public din conturile statului în conturile companiilor farmaceutice. Prima soluție avasată de Menghele a fost să cumpărăm scurt vreun milion de doze de vaccine porcesc. De la GlaxoSmith Kline, bineînțeles, companie cu mare lipici la bugetul de stat și cu susținere maximă la madam Geoană , nevasta prostănacului devenit în 2008 al doilea om în stat. Din motive care ne scapă, afacerea pică și pentru că, probabil, presa neînmatriculată pe ștatele de plată ale trusturilor dar și blogerii au declanșat o campanile furibundă pe Internet împotriva acestei mânării porcești.  Singurul oficial care protestează nițel este Băsescu. Marinarul îl trage de urechi pe Cercel, care pus față în față cu autoritatea șefului statului o lasă mai moale. Adică își revizuiește previziunea lui de expert la vreo 6000 de morți potențiali și își anunță, de formă, demisia. Boc și Videanu i-o trag Marinarului și anunță că Cercel va fi păstrat în funcție pentru că un așa expert mai rar în România. Pe finalul anului părea că Cercel a câștigat meciul, deoarece Boc anunța timid că vom cumpăra circa 500.000 de doze de vaccin de la GSK, motivul pueril fiind acela că vaccinul englezilor era testat și pe copii în vreme cel românesc aflat în producție la institutul Cantacuzino era sigur doar pentru adulți. Porcării pentru adormit fraierii, căci nici vaccinul englezilor nu era mai sigur. Somați să acorde garanții pentru eventualele efecte adverse, băieții doamnei Geoană de la Glaxo refuză categoric. Iar Boc se prinde și anunță că afacerea pică. Ca atare datele problemei se modifică după cum urmează: Cantacuzino devine singura sursă care va livra vaccinul antigripal pe piață, iar companiile farmaceutice care au pompat bani grei în campanile electorale ale politrucilor românești se mulțumesc cu o comandă firavă, de câteva milioane de euro constând în antivirale, măști și soluții dezinfectante. Chiar și așa, bugetul este ușurat de 5,4 milioane de euro care iau calea străinătății contra unor medicamente suficiente pentru tratarea a vreo 90.000 de posibili pacienți. Să fie acolo. Iar deranjul celor de la Cantacuzino este plătit și el cu vreo 10 milioane de euro pentru 1 milion de doze de vaccin. Cu infrastructura asigurată și moralul ridicat, Cercel se poziționează la hotare în fruntea armatei de halate albe și așteaptă porcina la cotitură. Porcina, însă, a refuzat lupta speriată probabil de desfășurarea de forțe dementă organizată de statul român.

Românașul refuză să moară, frate!

Călit în marile bătăli de apărare a neamului, poporul își înfruntă cu seninătate destinul. Valul de gripă porcină, pandemia fioroasă anunțată de Cercel și OMS la difuzoare, vine timid și la noi în vizită. Presa în frunte cu “trompeta” Evenimentul Zilei îmbracă la comandă cămașa morții cu tricolor. Orice bolnav din România este cadorist cu gripa porcină. La fel și morții trecuți în pasivul virusului fără o verificare prealabilă. Lumea este adusă în pragul nebuniei după ce Toni Tecuceanu, un actoraș de mâna a 14-a moare în spital. Culmea, deși omul stătuse într-un grup mare de prieteni, el este singurul care moare din cauza gripei, ceilalți necontactând boala. Care boală era periculoasă tocmai pentru că se transmitea de la om la om mai ceva ca folclorul. Răvășit de durere Cercel anunță știrea la televizor. Fanii Cronicii Cârcotașilor o iau din loc către centrele de vaccinare. Se fac cozi de kilometri iar Cercel pune mâna pe seringă și se apucă de înțepat populația. Și bugetul, totodată, supus la cazne infernale de efortul de război. Brusc isteria ia o pauză, iar măgăria iese la iveală. Tecuceanu nu murise de gripă porcină,  ci din cauza unei infecții contractată în mizeria de spital unde se tratase. Rudele și prieteni mortului fac un scandal monstru, iar presa care trâmbițase moartea eroului pune batista pe țambal. Cercel se dă la fund iar Ministerul Sănătății chestionat insistent de o asociație de jurnaliști este nevoit să recunoască adevărul, care arată cam așa: “Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele. A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat. În plus oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel”. Adică nu erau 20.000 e morți, nici măcar 6000, ci doar 7!. Unde-I pandemia? De ce am aruncat cu bani pe fereastră? Unde este Cercel, care dădea drept sigură moartea lu Tecuceanu ca fiind cauzată de porcină deși DOSARUL MEDICAL SPUNEA ALTCEVA?  Pentru ce s-au vaccinat aiurea-n tramvai 300.000 de oameni după farsa lui Cercel? Am putea continua cu întrebările la nesfârșit. Dar nu va avea cine să ne răspundă, căci porcii din fruntea statului au băgat capul în nisip în. Farsa este însă mult mai snistră de atât. Căci vaccinul antigripal este o frecție la un picior de lemn de care porcina nu se prea sinchisește.

Morții . Morții mamelor lor de golani!

Bomba bombelor abia acum vine. În Ialomița, doctorii cu scaun la cap au făcut o descoperire uluitoare. Deși au fost vaccinați cu antigripal, mai mulți cobai au fost depistați cu gripă porcină, sau mă rog, ceea ce numesc aștia gripă porcină. Adică vaccinul a ajutat la fel ca o frecția Diana la un picior de lemn. Sunt constatări medicale clare în acest sens pe care Ministerul Sănătăți de trece sub tăcere. Vaccinul fabricat la Cantacuzino după rețetarul indicat de OMS și elaborat în funcție de analiza tulpinilor este INEFICIENT pentru combaterea virusului. Mai mult, se pare că virusul creat de șmecheri își modifică tulpina făcând ineficient orice fel de vaccin. Iar dacă luăm în calcul faptul că virusul conține circa 50 de tulpini diferite care nu aveau cum să se combine singure într-un singur virus și ne uităm nițel pe vânzările de vaccin raportate de companiile farmaceutice înțelegem cine e OMS, ce joc a făcut Cercel și de ce statul român doarme ca proasta în păpușoi și aruncă banii contribuabililor pe vaccinuri. Bilanțul cheltuielilor ocazionate de festivalul gripei porcine arată cam așa. Din totalul de 70 de milioane de lei noi, adică vreo 17 milioane de euro, grosul s-a păpat la Institutul Cantacuzino. Pentru producerea a 1 milion de doze statul a alocat 10, 2 milioane de euro. De folosit s-au folosit doar vreo 500.000 de doze, din care 300.000 după diversiunea penală a lui Cercel cu moartea lui Tecuceanu. Restul e gunoi sau va deveni gunoi, căci și OMS a lăsat-o moale de tot cu vrăjeala porcină după ce companiile farmaceutice și-au făcut plinul. Alte 5 milioane de euro au luat calea conturilor “sponsorului” GSK  de la care s-au cumpărat circa 450.000 de doze de antivirale, bineînțeles la prețuri fără concurență. Deși tratamentul ar fi fost suficient pentru 90.000 de pacienți, doar vreo 6597 au zăcut la pat. Restul e gunoi ce stă să expire plătit generos de statul român. Vreo 2,4 milioane de euro am cheltuit pe măștile acelea penibile și pe vreo 25.000 de litri de soluție dezinfectantă, adică un fel de apă de ploaie cu care ne puneau alde Cercel să ne spălăm pe mâini. De spălat s-au spălat doar ei, iar găuroiul sare de 17 milioane de euro. Totul pentru doar 7 morți și vreo 6000 de pacienți.

Președintele Comisiei de Sănătate a Consiliului Europei: “Milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate”.

Președintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obținut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus. Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic și epidemiolog. El a obținut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înființarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS și state. În ediția din 7 ianuarie 2010 publicația L’Humanite  a realizat un interviu cu deputatul german care a cerut anchetarea afacerilor din jurul gripei porcine. Preluam un fragment relevant din acest interviu:

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influența laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?
- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eșec al marilor instituții naționale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri și de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi și se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecțiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruși care iau mereu alte forme și se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip “gripal”. În realitate nu există nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiția pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe țări odată, ci să aibă și consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obișnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiție, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Și s-a susținut că virusul este periculos pentru că populația nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnavească. Și totuși, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost așadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecții cu vaccin. Niciodată nu s-a mai procedat așa. Nu exista nici o justificare stiințifică pentru acest lucru.A mai fost și recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu există însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în “completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat așa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate și fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Și procedand astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?
- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziție cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanți ale caror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiționale de productie mult mai simple, mai fiabile și mai puțin costisitoare. Și acest lucru fără nicio o rațiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Și ce explicații s-au dat?
- Wolfgang Wodarg: Pentru a înțelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaționale destinate să facă față unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice și state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu își mai asumă niciun risc economic angajându-se la alte producții. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanșării unei pandemii.

- Contestați diagnosticele stabilite și gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?
- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul ca reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanții laboratoarelor, care știau ca vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceti niste acuzații foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?
- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera și în această direcție?
- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la aceasta formidabilă operațiune de dezinformare. Dorim să știm cine a decis, pe baza căror probe științifice și care a fost exact influența industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Și trebuie să prezentăm niște revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza și expertiza instituțiilor publice naționale și internaționale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus și la o proastă gestionare a banului public.

- Dețineți cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?
- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece exista și o cotă de revânzări de vaccinuri către țări străine, și mai ales, pentru a nu trăda “secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele și eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta Consiliului Europei va cerceta și activitatea de “lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naționale de sănătate?
- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franța, care trebuiau să-și consilieze guvernele în mod critic. Așa s-a întâmplat în unele țări. În Finlanda și Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: “Nu avem nevoie de așa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operațiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă și pentru că industria farmaceutică își are “reprezentanții” ei în guvernele celor mai puternice țări?
- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca niște specialiști, oameni foarte inteligenți care știu pe de rost problemele afecțiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?
- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupția directă, de care sunt sigur că există, există o mulțime de moduri în care laboratoarele își pot exercita influența asupra deciziilor. Am văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era șeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntampinare a pandemiilor cum am menționat mai sus, a primit între timp o funcție înaltă la compania Novartis. Și legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) și membrii influenți ai OMS. Aceste mari firme își au oamenii lor în aparatele de conducere și acționează în așa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Și anume cele care le permit să pompeze cât mai mulți bani de la contribuabili.

Congresul PSD desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute a fost o copie fidelă a conferinței județene a partidului convocată intempestiv de președintele Silvian Ciupercă. Mai puțin luptele intestine și golăniile la care s-au pretat candidații la funcția supremă în partid, asta și pentru că la Slobozia nu există încă pesediști “cu sânge” cum spunea golanul brazilian de la Constanța. Văzut ca o mare speranță a social democrației și sprijinit din spate de gașca lui Iliescu și Năstase, Ponta și-a declarat din start intențiile războinice. Printre altele el a afirmat de la tribuna congresului că unul din scopurile sale ca viitor președinte de partid este acela ca la DNA să nu mai ajungă pesediștii, ci liderii celorlalte partide. Iar când afirmația vine de la unul care a fost procuror dar și mâna dreaptă a celui mai corupt pesedist ajuns în justiției pentru fapte de corupție, este evident spre ce se îndreaptă reforma din PSD. Pe lângă accentele de paranoia de care a dat dovadă micul Titulescu în discursul exaltat rostit la congres, programul său politic publicat cu puțin timp înaintea alegerilor arată că PSD se îndreaptă spre fascism și extremism cu pași repezi. Asemănările cu stafia lui Che Guevara invocată intens de micul Titulescu nu au fost doar o dovadă de teribilism.

Apartheid marca PSD

Programul politic al micului Titulescu intitulat “România Corectă” este înșiruire tembelă de realități făurite de PSD din 1990 când a pus mâna pe putere și până în 2004 când a fost înlăturat de la ciolan de Alianța D.A. Descrierea făcută de Ponta este foarte exactă: “Din punctul meu de vedere, România guvernată de PSD trebuie să fie o Românie CORECTĂ. În România de azi, inegalităţile nu sunt doar financiare. Nu avem doar săraci şi bogaţi. Avem oameni izolaţi, oameni fără şanse, oameni fără respect şi fără perspectivă. Avem un apartheid social de tip nou, bazat pe un capitalism de tip nou, în care nu există reguli, în care oamenii nu sunt egali în sine şi în care şansele, statutul,respectul şi recunoaşterea vin pe criterii incorecte. Reuşita în viaţă, în România, nu este o recunoaştere a meritelor fiecăruia, ci o ridicare deasupra celorlalţi, pentru a obţine bani, privilegii, relaţii mai bune cu instituţii şi tratament preferenţial. Cei mai mulţi dintre noi consideră societatea în care trăim ca fiind incorectă, funcţionând fără respectarea unui set de reguli indispensabile şi intangibile. Consideră asta şi cei care au bani, fiindcă încearcă să se izoleze şi să se rupă de restul lumii, să aibă cât mai puţine tangenţe cu viaţa publică şi socială. Cu atât mai mult cei săraci sau defavorizaţi, care se simt excluşi de la drepturi considerate absolut normale şi fireşti într-o ţară europeană”. Ce nu  spune Ponta este faptul că apartheid-ul descris de el îi are ca autori morali pe Ion Iliescu și Adrian Năstase, că segmente întregi de populație au fost ținute în sărăcie pentru a fi dependente de stat și a vota cu cei care au inventat pomana garantată prin lege și au introdus votul cumpărat cu mici, bere și ulei. Construcția PSD demarată de Ion Iliescu în 1990 este evocată acum de Ponta după principiul “noi v-am dat boala, noi vă dăm leacul”.

Democrația originală”  inventată de Ilici și descrisă de Ponta

Plin de elan, Ponta atacă frontal o altă mare realizare a lui Iliescu: democrația originală. Într-o descriere sumară a situației actuale, Ponta atacă fără să își dea seama principalele “realizări” ale PSD: politizarea justiției, acapararea instituțiilor publice, căpușarea și devalizarea economiei de stat, etc:

Din păcate, libertatea câştigată în 1989 nu a dus şi la o democraţie funcţională din punct de vedere politic, economic şi social, iar pericolul cel mai grav este tocmai acela de a crea un sentiment majoritar că democraţia în ansamblu este contestabilă! Dacă aducem mai multă corectitudine în jurul nostru, mai mult respect şi chiar teamă faţă de reguli, începem să refacem încrederea celor care încă ne mai susţin şi chiar să-i câştigăm de partea noastră pe cei care mai speră într-un viitor mai bun pentru România. Şi începem să devenim şi noi ceva mai europeni nu doar în acte, dar şi în in tot ceea ce ţine de viaţa cotidiană. Mă refer la respectarea regulilor şi la corectitudine în alegeri, în economie, în politică, în justiţie, în relaţiile cu instituţiile, în tot ce înseamnă viaţă publică; la implementarea unei administraţii corecte, la garantarea unei pensii meritate şi previzibile, la respectarea de către puterea politică a legilor adoptate de propriile structuri, la predictibilitate legislativă şi fiscală, la aplicarea corecta şi uniformă a legilor”. Era probabil un mucos pe vremea când Iliescu declara la televizor că proprietatea este un moft și dădea ordine Procurorului General să promoveze recursuri în anulare în cazul sentințelor în care oamenii își recuperau proprietățile furate de stat pe vremea comuniștilor. Era în schimb ditamai procurorul și apoi șeful Corpului de Control al Guvernului când miliția lui Năstase sălta oameni de pe stradă doar pentru că Marele Bombonel era atacat pe Internet cu “ Armaghedoane”. Ei bine, culmea tupeului, Ponta vrea acum să repare ceea a stricat partidul lui. Adică marioneta se dă la păpușar! Cine să-l creadă?

Ecologie de rit fascist?

Printre măsurile prin care Ponta vrea să revitalizeze PSD se numără una care dă fiori reci: “Acceptarea, chiar încurajarea şi sprijinirea TSD şi a Organizaţiei Ecologiste de a promova idei şi forme de acţiune chiar mai evoluat-radicale (gen Brigăzi Verzi) faţă de linia oficiala a Partidului, în scopul testării acestora ca efect politic şi social şi însuşirii lor ulterioare”. Nu este de loc clar dacă aceste Brigăzi Verzi care amintesc mai de grabă de fascism decât de ecologie au rolul să ne îndemne să protejăm planeta sau să ne “convingă” cu mijloace “evoluat radicale” să votăm cu alde Vanghele. Dar dacă judecăm această intenție în raport cu manifestările exaltate ale micului Titulescu de pe vremea când conducea organizația de tineret și circula prin țară cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului cubanez Che Guevara, lucrurile înclină mai de grabă către o organizare de tip fascist pe care procurorul lui Năstase vrea s-o impună PSD-ului. Mai adăugăm la asta și dedicațiile muzicale date de Mazăre, un alt nazist declarat în seara victoriei lui Ponta într-un club din Constanța și avem tabloul complet al evoluției lui Ponta de la micul Titulescu la micul Hitler.

Ponta face apologia unui criminal: Che Guevara

În calitate de președinte al TSD Ponta a impus printre micii pesediști un nou simbol al așa zisei revoluții social democrate. Acesta este Che Guevara, simbol al comunismului din Cuba, capturat și executat de americani. Că Ponta confundă regimul criminal din Cuba cu social democrația ar putea fi doar o dovadă de prostie. Numai că defilarea cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului și programul politic al noului președinte al PSD indică mai mult decât prostie. Întâmplător sau nu, în seara victoriei Mazăre i-a dedicat lui Ponta o melodie cu titlul semnificativ: comandante Che Guevara! Iată cine este simbolul lui Ponta:

Pe numele sau adevarat Ernesto Guevara de La Serna, “Che” s-a nascut pe data de 14 iulie 1928, in Rosario, un oras din Argentina. Inainte sa-si inceapa “cariera” de revolutionar, punctata de numeroase fapte glorioase de arme, dar si crime sangeroase, Guevara a studiat in Rosario si in 1953 a terminat cursurile Universitatii din Buenos Aires, devenind medic. La numai un an dupa terminarea studiilor, convins ca inechitatile din America Latina nu pot fi rezolvate decat pe calea revolutiei populare, a plecat in Mexic, unde l-a intalnit pe Fidel Castro si “revolutionarii” lui exilati in aceasta tara. In 1956, alaturi de ei si de o mana de cubanezi, Che Guevara a reusit sa formeze o grupare de guerila care mai apoi a preluat puterea in Cuba. In timpul regimului lui Fidel Castro, el a intretinut relatiile diplomatice cu Uniunea Sovietica si Coreea de Nord. In 1959, el a fost numit comandantul inchisorii Cabana, unde, in acel an, au fost executati sute de prizonieri, daca nu cumva chiar mii, dupa cum reiese chiar din declaratii confidentiale facute atunci de Guevara. In 1966, dupa ce a renuntat la toate functiile sale si la cetatenia cubaneza, a plecat in Bolivia pentru a reaprinde spiritul revolutionar. Un an mai tarziu, pe data de 7 octombrie, a fost capturat de CIA si de armata boliviana si executat doua zile mai tarziu. In 1997 legenda lui, cazuta in uitare, a fost reanimata de gasirea ramasitelor sale, asupra carora planeaza in continuare indoiala. Acestea au fost inhumate la momentul respectiv de insusi Fidel Castro(sursa: hotnews.ro).”

Paranoia a lovit necruțător în gașca de miliardari de stânga condusă de nea Ilici Iliescu. De la tribuna congresului de cartier prezentat integral de televiziunile de casă ale socialiștilor, proletarii cu bască și Mercedes au evocat fiecare după posibilitățile sale intelectuale atacul flăcării violet și prigoana care s-a pogorât asupra lor după pierderea alegerilor. Deși de la Bivolaru încoace n-am văzut un pesedist la pușcărie, frații de cruce roșie ai lui Ilici și Geoană au tras un serios semnal de alarmă așa cum a făcut-o odinioară fratele lor într-ale doctrinei, oligofrenul Vasile Roaită, băgat la înaintare cu mâna pe sirenă în 933 ca să aibă și comuniștii eroi ai luptei de clasă. Cică oamenii împăratului roșu fătat între șinele de cale ferată din Oltenița sunt dați afară din slujbe. Și nu numai că sunt alungați din funcțiile de conducere din descentralizate, ci sunt lăsați șomeri de-a dreptul. Și, vorba aceea, sunt și ei oameni și au copii acasă pe care nu-i pot crește decât din leafa de la stat. Te umflă râsul când vezi miliardari de carton fătați din concubinajul pervers și penal al stângiștilor cu bugetul public cum se vaită ca niște muieri isterice și ascund ca strămoșii lor ilegaliștii în  946 deși nu-i caută nimeni. În afara unor loaze de partid basculate din vârful ierarhiilor locale spre periferie, nici un fir de păr nu s-a clintit din capul bolșevicilor de rit capitalist. Pentru că tradiția în România nu poate fi încălcată și ea spune că oricât ar fura un politician niciodată nu va fi aruncat după gratii de succesorii săi de alte culori și doctrine. Spectacolul de la congresul socialiștilor este praf în ochi pentru prostime. Aceleași discursuri paranoice le veți auzi și de la liberalii de ziua a 7-a ai lui Patriciu dar și de cre(ș)tin-democrații vopsiți ai lui Boc. De altfel aici se află și cheia de boltă a înapoierii României. Trăim în peșteri din cauza lor, a celor care și-au făcut din politică o afacere de familie. Neveste, amante, odrasle toți grupați în clanuri care în numele democrației originale inventate de Ilici folosesc puterea în scopuri străine de interesul public și se rotesc democratic la ciolan. Dacă spui că Parlamentul este o adunătură de cretini și hoți nearestați încă ataci democrația. Dacă spui că guvernul României este un fel de cafenea pentru  găozari unde se adună ciorchine toată incompetența din România ești extremist. Dacă demonstrezi că singura rațiune de a exista a partidelor este aceea de a își promova interesele de gașcă și de a da de lucru lipitorilor de afișe ataci statul de drept. Ceea ce s-a întâmplat la conclavul mafioților din PSD este simptomatic pentru toate găștile politice. Rahat mâncat cu polonicul, paranoia în doze ridicate, cuțite înfipte pe la spate și mizerie morală de nedescris sunt ingredientele politicii de Dâmbovița. Nu-i vorbă, și la alții e la fel. Numai că acolo nu se coboară atât de jos. Și măcar niște aparențe se mai păstrează. PSD a scăpat de un tembel ca să intre pe mâna altuia la fel de competent. Același lucru se va întâmpla și la celelalte partide care urmează să își organizeze orgiile ideologice denumite impropriu “congrese”! La liberali, frecangiul lui Patriciu va rămâne să isterizeze telenovelistele din partid și de pe margine sau generația lui Sorel cu capul chel încă vreo câțiva ani, până la reunirea dintre lacheii petrolistului liberal cu proletarii lui Ilici. Iar la PDL, șmenarii lui Băsescu altoiți cu IQ-ul subunitar demonstrat de loazele EBA și Prigoană jr vor continua împreună cu Udrea și Boc să ne duc pe noi culmi de prostie instituționalizată. Asta dacă nu cumva va exploda mămăliga și va scoate la iveală fibra aia morală a poporului mioritic despre care vorbește Dan Puric dar pe care nu o vede nimeni. Poate și pentru că nu mai există. Ceva urme am mai văzut la Sighet.

Proprietarul unei clădiri ocupate printr-un “acord tacit” este executat silit de către chiriașul care n-a plătit un șfanț chirie vreme de aproape 10 ani cât a ocupat clădirea. Asta pentru că instanțele judecătorești au admis faptul că respectivul locatar a făcut niște îmbunătățiri la o clădire pe care nu a deținut-o legal niciodată și a obligat proprietarul să plătească aceste  îmbunătățiri stabilite de un expert. Totul capătă sens dacă precizăm că proprietarul clădirii era o instituție publică, respectiv Consiliul Local Făcăeni, iar cel care trebuia să vegheze la integritatea patrimoniului public era un primar căruia “i s-a rupt” de interesul public. Culmea, deși speța a fost trecută prin furcile caudine ale penalului și civilului, cei care au prejudiciat grav interesul locuitorilor din Făcăeni sunt liniștiți și fericiți în vreme ce bugetul public este prejudiciat cu peste 160 de milioane de lei la care s-ar putea adăuga lejer banii neîncasați pentru chirie vreme de 10 ani.

Gaj pe blana ursului din pădure

În mai 1991 Casa Specialistului din Făcăeni este trecută prin decizia Prefecturii Ialomița în domeniul public al localității. Activul era parte componentă a fostei CAP devenită după schimbarea vremurilor Societatea Agricolă Grâușorul. Opt ani mai târziu, Consiliul Local Făcăeni își însușește prin hotărâre inventarul domeniului public al comunei și reconfirmă prin aceasta statutul Casei Specialistului ca fiind parte componentă a averii publice. Hotărârea Consiliului Local este dată la data de 6 octombrie 1999. O lună mai târziu clădirea este vândută dar nu de către proprietarul de drept, ci de consilierul local Iordache Nicolae, care în calitate de președinte  al SA Grâușorul o ipotecase pentru un credit al societății în favoarea Băncii Agricole. Deși creditul fusese contractat în 1995, Casa Agronomului este ipotecată în favoarea băncii abia în martie 1999, adică doar cu vreo 7 luni înaintea vânzării. Aici apare primul semn de întrebare pe care ancheta penală care a urmat l-a ignorat complet. Nimeni n-a încercat să afle cum anume a ajuns activul în ghearele băncii câtă vreme SA Grâușorul nu a avut niciodată un document de proprietate prin care să demonstreze că deține în mod legal clădirea. Mai mult, în calitate de consilier local Iordache ar fi trebuit să știe că societatea pe care o conducea nu deține activul și ar fi trebuit să informeze Consiliul Local despre sechestrul aplicat de Banca Agricolă asupra clădirii. În noiembrie 1999, la o lună de la data la care Consiliul Local a inclus Casa Agronomului în domeniul public, Iordache vinde activul pe mână cu funcționarii Băncii Agricole care comit ditamai ingineria financiară. În contul datoriei societății, un oarecare domn Ion Boștină achită suma de 70 de milioane de lei și întocmește o “minută” prin care dobândește calitatea de cumpărător al activului, urmând  să i se întocmească act de vânzare de către SA Grâușorul. Adică tranzacția se făcea cu blana ursului din pădure, deoarece activul aparținea la acea dată poporului din Făcăeni și nicidecum SA Grâușorul sau Băncii Agricle care, culmea, pusese schestru fără ca debitorul să prezinte documente de proprietate. Logica ne spune că de îndată ce Boștină a constatat că a fost păcălit și a depus plângere penală pentru înșelăciune împotriva lui Iordache litigiul trebuia să se încheie. Adică cei doi să își regleze conturile iar primăria să dispună de activ în calitate de proprietar. Numai că lucrurile nu au stat deloc așa. Deși a fost implicat ca păgubit în această afacere, Boștină a continuat să locuiască în Casa Agronomului ca și cum nimic nu s-r fi întâmplat. Mai mult, Iordache este condamnat definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București care pronunță Decizia Penală numărul 965 din mai 2004, comunicată și lui Boștina. În interiorul ei se găseau suficiente informații care să-l facă pe păgubit să-și ia catrafusele și să plece din Casa Specialistului câtă vreme aflase că Iordache trebuie să-i dea banii înapoi dar și că imobilul aparține primăriei. Clar pentru oricine, nu? Se pare că nu.

Primarul Nicu se prinde mai greu

Pînă în iulie 2003 Boștină viețuiește nederanjat de nimeni  într-un spațiu aparținând Consiliului Local Făcăeni.  Primarul de atunci, Nicu Mihai, catadicsește să-i facă chiriașului o adresă prin care-i comunică să se prezinte la primărie în trei zile de la primirea somației ca să i se facă un contract de închiriere. Asta deși atributul administrării domeniului public este al Consiliului Local, care trebuia să decidă închirierea prin hotărâre și cu respectarea legii, și nu al primarului.  După un an Boștină primește o nouă adresă prin care este somat să părăsească imobilul ce urma să fie închiriat unui medic specialist ca locuință de serviciu. Probabil că pentru primarul Nicu Mihai trei zile trec într-un an, pentru că atât i-a trebuit să își dea seama că locatarul continuă să locuiască în clădirea primăriei fără forme legale. În 2004 se schimbă primarul și, odată cu el, și atitudinea Primăriei față de problemă. În august 2004 Boștină este somat să părăsească clădirea și este informat că i se va calcula chirie pentru perioada cât a ocupat imobilul. Prevalându-se de dosarul penal în care-l reclamase pe Iordache, locatarul refuză să iasă din spațiu. Ba, mai mult, în decembrie 2006 decide să ceară cumpărarea imobilului “în condițiile prevederilor legislației în vigoare ”. Asta se întâmpla la aproape un an după ce primarul Nuți Roșu a decis să introducă acțiune în justiție pentru evacuarea imobilului ocupat cu voie de la bec. Tot teoretic, odată ajunsă aici, povestea ar fi trebuit să se încheie de urgență. Adică Boștină ar fi trebuit evacuat pentru simplu motiv că ocupa ilegal un spațiu. Dar nu în România, unde evidența trebuie demonstrată iar justiția se face maximă acuratețe.

Primăria Făcăeni condamnată la daune!

În loc să facă plângere penală împotriva lui Boștină și să-l scoată cu jandarmii din spațiul ocupat ilegal, primăria Făcăeni s-a apucat de glumițe în civil și a demarat în iulie 2005 o acțiune pentru evacuarea musafirului nepoftit de care nu mai putea scăpa. Greșit, căci după 4 ani de procese poporul este pus la plată pe motiv că Boștină și-a pus geamuri și podele, ba chiar a dat cu var și-a schimbat gardul. Nota de plată este de vreo 160 de milioane iar împotriva bugetului s-a pornit ditamai executarea silită. Mai mult, deși a părăsit Casa Specialistului de prin noiembrie, domnul Boștină n-a predat imobilul pentru care a obținut despăgubiri iar primăria nu-l poate folosi. Drumul până la această rezolvare aberantă este sinuos și ne umple de respect pentru țărișoara noastră în care orice este posibil. Epopeea începe la Judecătoria Fetești, un fel de Triunghi al Bermudelor pentru sistemul juridic românesc, unde s-a judecat în primă instanță acțiunea neinspirată a primăriei Făcăeni. Domnul Boștină a susținut că a intrat în spațiu ca efect al afacerii din 1999, când i-a plătit lui Iordache cei 70 de milioane de lei. Din acest motiv nu a plătit chirie spune domnia sa și, deși știa că spațiul este al primăriei iar procesul deschis împotriva lui Iordache nu putea schimba proprietarul imobilului, a investit în clădire circa 240 de milioane de lei, sumă dovedită cu o expertiză tehnică. De la boiler până la zugrăveli și geamuri, bașca instalație electrică, Boștină susține că a schimbat cam tot ce mișcă în imobil. Deși nu a demonstrat întreaga sumă cu documente legale, deși nu avea acordul proprietarului pentru a interveni asupra imobilului,  deși era evident că procesul penal împotriva lui Iordache nu avea nicio legătură cu primăria și dreptul acesteia de proprietate asupra Casei Specialistului, judecătorii au decis altceva. Au respins acțiunea primăriei și au obligat instituția să-l despăgubească pe locatar cu 240 de milioane de lei, sumă certificată de expert și de martori. În paralel cu această acțiune Boștină a dat în judecată SA Grâușoru pentru constatarea valabilității vânzării imobilului, despre care Decizia Curții de Apel vorbea ca despre o înșelăciune. Pas de mai înțelege ceva! Un lucru însă este cert. Deși Boștină și-a recuperat de la Iordache întreg prejudiciul, adică suma plătită în 1999 cu tot cu dobânzi , el continua să susțină că are un drept asupra imobilului și a terenului aferent în suprafață de 1496 de metri pătrați. Și nu orice fel de drept, ci dreptul de a-l cumpăra deși primăria nu dorea să vândă, eventual la prețul din 1999.

Lanțul slăbiciunilor în justiție

Căile de atac exercitate de primărie în cadrul acestui proces absurd nu au modificat mare lucru din dispozitivul sentinței pronunțate la judecătoria Fetești. Relevant este faptul că Tribunalul a avut ochi să vadă faptul că parte din lucrările pe care Boștină a susținut că le-a făcut nu au fost dovedite cu documente. Expertul a consemnat că instalația electrică a fost schimbată fără să vadă nici un document legal, iar Tribunalul a înlăturat această lucrare de pe lista celor invocante de Boștină, fapt care la Fetești a fost trecut cu vederea. Nici în ceea ce privește gardul imobilului lucrurile nu sunt mai clare. Primarul Nuți Roșu susține că împrejmuirea exista din totdeauna și că în nici un caz nu putea costa 60 de milioane de lei așa cum a consemnat expertiza. Interesant este că expertiza nu a putut stabili când anume au fost făcute lucrările invocate de Boștină, fapt extrem de important în judecarea pretențiilor acestuia. Pentru că în 1999-2000 el a aflat, dacă nu știa, că imobilul aparține de drept primăriei și orice lucrare efectuată după această dată nu făcea obiectul despăgubirilor deoarece spațiul nu era locuit cu aprobarea proprietarului iar buna credință invocată de “chiriaș”  nu putea fi luată în considerare.  Finalul banal al acestei povești absurde este acela că instanțele superioare au modificat pretențiile lui Boștină și i-au menținut un drept de retenție asupra imobilului primăriei, obligată să-i plătească circa 160 de milioane de lei. Imobilul a fost părăsit de locatarul nedorit în noiembrie 2009, după cum susțin reprezentanții primăriei, fără ca acesta să fie predat instituției cu proces verbal în care să se consemneze starea acestuia și a lucrărilor invocate. La trezorerie a ajuns solicitarea lui Boștină care își cere banii iar locuitorii comunei vor plăti nota de plată pentru dezinteresul aleșilor care au permis ocuparea “tacită” a unui imobil vreme de 10 ani. Și pentru ca tabloul să fie complet iar odiseea celor 5 ani de procese în care un proprietar cu drepturi depline a trebuit să dovedească unor instanțe evidența, mai spunem că potrivit evidențelor fiscale ale primăriei Făcăeni, Boștină datorează bugetului local  suma de 30.446,72 de lei, contravaloarea unor impozite și taxe neplătite din 2005-2006! Oare cine pe cine execută?

Compania Ultex Tandarei, unul dintre cei mai mari jucatori pe piata uleiurilor vegetale, detinuta de omul de afaceri Vasile Nitescu”… Așa încep toate articolele publicitare din ziarele de profil care descriu în culori pastelate un faliment cosmetizat al companiei din Țăndărei. Încăpută pe mâna “omului de afaceri”  Vasile Nițescu în 2004, Ultex este astăzi o gaură neagră pentru bugetul statului dar și pentru firmele care au avut proasta inspirație să intre în afaceri cu primul producător de biodisel din Romania. Doar bunăvoința cu parfum de corupție a băieților de la ANAF mai ține în viață o firmă plină de datorii, evaluată de proprietarul ei la peste 23 de milioane de euro și “vândută” zilnic către investitori misterioși care își manifestă interesul. Întâmplător sau nu, trompeta care tot anunță vânzarea companiei este nimeni altul decât Ionel  Blănculescu, fost director AVAB (AVAS-ul de azi), specializat mai nou în consultanță și investigații financiare. Asta ar putea explica misterele unei executări silite ce nu se mai termină, declanșată de foștii subordonați ai consultantului Blănculescu pentru care noțiunea de stopaj la sursă pare a nu exista ca infracțiune. Aflată în pierdere de viteză și sufocată de nevoia de cash, compania din Țăndărei a găsit o gură de aer din prestările de servicii către terți, cărora le-a tras niște țepe de zile mari. O mână de ajutor a mai dat și primăria Țăndărei, care i-a eșalonat lui Nițescu o datorie către bugetul local de circa 1,3 milioane de lei, fără bază legală. Instalarea în funcția de manager al Ultex  fix a ginerelui domnului primar Sava este doar o stranie coincidență.

Găuroiul din bugetul statului

Devalizată prin metoda deja clasică a țeparilor îmbrăcați la costum care primesc sute de tone de marfă pe care nu o mai plătesc niciodată, Ultex Țăndărei a ajuns în topul datornicilor la stat. Site-ul ANAF consemnează în pasivul societății un găuroi care totalizează 28,4 milioane de lei noi. La bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj Ultex a uitat să achite 256.274 de lei. Din această sumă 125.164 de lei reprezintă contribuția datorată de firmă iar 37.036 de lei sunt banii opriți salariaților și nevirați. Mai pe românește, pentru această ultimă sumă cineva ar fi trebuit sa facă pușcărie. La CAS, datoriile sunt și mai mari. Din cei 1,589 de milioane de lei stopajul la sursă reprezintă 464.424 lei, diferența de 527.881 lei fiind datorie a firmei. Același site al ANAF anunță că împotriva companiei s-a început executarea silită. Măsura este la fel de eficientă ca frecția la un picior de lemn, compania derulând fără probleme plăți prin conturi în vreme ce statului i se lungesc urechile așteptând să-și plătească Nițescu fonciirea. Nu mai vorbim aici de salariați concediați și neplătiți sau de datorii către bugetul local “rezolvate” din condei, pe baza legii lui OM!

Șmen cu “primarul oamenilor”

Primarul din Țăndărei, domnul Vasile Sava, este primarul oamenilor. Sau cel puțin așa scrie pe o placuță așezată la loc de cinste în biroul său. Pe asta a mizat probabil și Nițescu, care ar fi trebuit să plătească către bugetul local circa 1,3 milioane de lei reprezentând impozite și taxe locale restante. Lasă că primarul oamenilor s-a arătat a fi băiat salon și nu l-a deranjat pe Nițescu nici cu o floare, ca să nu mai vorbim cu o blocare de conturi sau o sechestrare de bunuri. Lasă că PSD a împărțit la capul gol ulei în toate campaniile electorale. Dar primarul oamenilor a dus omenia la cote extreme și, de curând, i-a eșalonat debitele. În noiembrie 2009 Codul Fiscal s-a modificat la Țăndărei și i-a permis domnului primar să fie om. Nițescu a fost și el om și, brusc, ginerele primarului i-a căzut cu tronc debitorului care l-a făcut director la falitul Ultex. Așa colaborează oamenii între ei la Țăndărei, unde legea lui OM bate codul fiscal. La fund!

Profituri rafinate din portofelele fraierilor

La Ultex Țăndărei rafinarea uleiului nu mai este de actualitate. Acum se rafinează inclusiv profiturile firmelor care au crezut că pot derula afaceri corecte cu “multinaționala” domnului Nițescu. Inițial, magnatul biodiesel a anunța prin ziarele de profil economic planuri mărețe pentru Ultex. Dincolo de schimbarea directorilor operată cu surle și trâmbițe, Nițescu a nunța periodic că Ultex se va relansa prin credite destinate achiziției de materii prime. De la 3-4 milioane de euro a coborât la 1-2 milioane, poveste numai bună de adormit reporterii care cu un simplu copy-paste și schimbarea cifrei din dreptul creditului reîmprospătau periodic informațiile despre performantul producător de ulei aflat pe niște butuci vizibili din avion. Cum băncile n-au pus banii în conturile lui Nițescu soluția a venit din neant. Diverse firme au fost atrase în contracte de prestări servicii cu Ultex care se derulau cu marfa clientului. Practic, fabrica își punea la bătaie capacitățile de producție contra unui tarif încasat de la cei care aduceau spre procesare floarea soarelui. Contratele tip încheiate de oamenii lui Nițescu nu prevedeau nici un fel de penalitate pentru cazul în care partenerul de afaceri nu aducea spre procesare întreaga cantitate de materie primă. Așa s-a făcut că doi dintre clienți, respectiv firmele Stanciu & comp SRL și Dariman Cereal Group SRL, s-au prezentat să-și ridice produsele de la Ultex. Și de aici a început circul. Conducerea Ultex a susținut că are marfa dar că nu o eliberează deoarece beneficiarii săi nu și-au achitat debitele. Adică n-a plătit prestarea, vreo 10% din valoarea mărfii sechestrate în rezervoarele Ultex. Apoi motivul pueril a fost schimbat cu unul mai solid. Firmele au fost penalizate că nu au adus cantitățile de materii prime la care s-au angajat. La data de 11 noiembrie 2009, în calitate de președinte al CA al Ultex Nițescu emite decizia 186 prin care sistează livrările de marfă către partenerii cu datorii. Mai mult, în loc să accepte soluția de compensare a datoriilor cu pretinsa marfă din stoc consemnată în certificate de depozit, Nițescu ordonă comercializarea cantităților datorate partenerilor săi. Patronii celor două firme păgubite care au de ridicat marfă de miliarde de lei de la Ultex susțin că Nițescu le-a vândut marfa și acum încearcă să tragă de timp și să nu le achite datoriile. Cauza a ajuns la poliție și Parchet, ce doi depunând plângeri împotriva conducerii Ultex. Și dacă aceste plângeri vor primi tradiționalul NUP, cale către țeapă este larg deschisă celor doi oameni de afaceri. Căci lichidarea judiciară a companiei lui Nițescu va aduce, dacă va aduce, ceva parale doar în contul statului. Restul e … rafinare!

Orice calamitate naturală este o mană cerească pentru politicieni. Este ocazia excelentă pentru a poza în apărătorii poporului deși, concret, nu mișcă un deget pentru asta.La acest capitol, nea Ciupercă de la Consiliul Județean este de departe pe primul loc. Luni dimineață, în vreme ce viscolul paralizase jumătate de județ, nea Ciupercă a pornit cu sorcova prin zonele calamitate. Ce să facă el concret în condițiile în care vijelia nu contenește iar deszăpezirea este la fel de inutilă ca o frecție la un picior de lemn? Bineînțeles că politrucul din capul CJI nu poate face nimic împotriva naturii. Dar dacă alături de el a plecat cu sorcova pe drumurile județului și o echipă de televiziune, parcă toată nebunia are sens. Ce mare șmecherie e să găsești un aiurit cu mașina-n șanț să oprești lângă el și să te tragi în cadru? După care mănânci nițel rahat despre preocuparea social democraților față de siguranța oamenilor, te faci că dai nițel la zăpadă și gata! După care te duci la birou și semnezi ordinele de plată de zeci de miliarde pentru firmele care se fac că dau la zăpadă  în vreme ce supușii înoată prin nămeți pentru că nimeni nu le spune că dacă la drum pleacă o fac pe riscul lor. La televizor, totul pare real. Mesajul este simplu. Ciupercă nu doarme noaptea de grija concetățenilor și de aceea bântuie ziua pe coclauri. Mesajul este evident fals iar procedeul prin care contribuabilul este dus de naș își are originea în manualele activistului politic din  anii ’50. Realitatea este exact pe dos și se verifică în cei 6 ani de mandat ai lui Ciupercă plini de gargară și presărați cu nimic. Probabil că la primăvară îl vom vedea cu cizme de cauciuc prin coclaurile inundate din cauza lipsei digurilor sau rupând mașina instituției prin gropile de pe șosele și luând babe la ocazie în vederea îndoctrinării cu social democrație. Din păcate Ciupercă este doar un exemplu general valabil ce poate fi extins la toate partidele. Vasile, fă-te că lucrezi!

Deși ingineriile penale ale fostului director al Spitalului Slobozia, Vasile Olaru, fac obiectul unui dosar penal aflat în curs de cercetare, afacerea demarată de Floriconstruct SRL în mod ilegal chiar în curtea spitalului continuă nestingherită. În ciuda faptului că Primăria Slobozia a solicitat firmei stoparea lucrărilor, coșmelia care va adăposti o gogoșerie s-a ridicat în toată splendoarea ei și este pe cale să fie pusă în funcțiune. Asta în vreme ce Consiliul Județean Ialomița încasează lunar jumătate din contravaloare unui contract de închiriere ilegal iar conducerea provizorie a spitalului județean ezită să evacueze chiriașii instalați ilegal în incintă. Acest caz este tipic pentru modul în care autoritățile locale încurajează pe față încălcarea legii, așa cum o fac de 20 de ani. Și de această dată, actorii principali ai acestei golănii sunt pesediștii, în frunte cu șeful lor de partid Vasile Ciupercă.

Scurt istoric al unei golănii marca PSD

La data de 29 iunie 2009, cu puțin timp înainte de a fi ejectat din funcție, managerul interimar al Spitalului Slobozia a încheiat cu firma Floriconstruct SRL un contract de locațiune . Obiectul contractului era, cităm: “Închirierea unui spațiu situat în incinta spitalului (curtea interioară), partea din sud, în suprafață de 50 de metri pătrați în vederea desfășurarării activității de natură comercială” . Dincolo de stilul ușor agramat, remarcăm o primă șopârlă. În locația indicată de contract nu există nici un spațiu. Există un teren viran pe care odinioară tronau niște chioșcuri, terenul fiind eliberat după ce contractele respectivelor firme au expirat și, din dispoziția președintelui CJI nu au mai fost prelungite. Cum terenul din incinta spitalului nu putea fi concesionat fără o hotărâre a CJI managerul spitalului a folosit termenul de “spațiu”. Explicația este simplă. În 2004, CJI adoptase hotărârea numărul 48 prin care spitalul primea în administrare spațiile din interiorul instituție și, atenție, 177,7 mp teren de incintă. Potr ivit articolului 3 al acestei hotărâri Spitalul putea închiria aceste spații, atenție spații nu terenuri, în CONDIȚIILE LEGII, cu obligația de a vărsa 50% din chiriile încasate în contul CJI. Deși închirierea spațiilor nu mai este de actualitate, conducerea CJI, administratorul de drept al patrimoniului refuzând să mai încurajeze activitățile comerciale în incinta spitalului, Olaru a folosit această hotărâre ambiguă și greșită pentru a strecura pe șest o gogoșărie în incinta spitalului. În același contract se stipulează clar că “spațiul va fi folosit de locator pentru activități de natură comecială, respectiv covigrărie și fast-food” și că “destinația spațiului nu va putea fi schimbată fără consimțământul scris al locatorului”. Este evident că Olaru a încercat să inducă în eroare pe toată lumea lăsând impresia că este vorba de un spațiu comercial și nu de un teren. Contractul urma să se încheie pe o perioadă de 5 ani cu o chirie lunară de 4 euro pe metrul pătrat pe lună, adică 200 de euro pentru 50 de metri pătrați de teren situat în buricul târgului. Nicăieri în tot contractul se specifică ceva de o viitoare construcție. Trei luni mai târziu, Olaru acceptă un adițional la contract prin care termenul de închiriere se prelungește cu 2 ani, până în 2016. Pentru ca investiția promovată de Olaru pe sub lege să se materializeze era nevoie de autorizație de construire. Acest document nu putea fi eliberat fără ca solicitantul, în speță firma Floriconstruct SRL Slobozia, să prezinte documente care să ateste dreptul de folosire al terenului. Întrucât contractul inventat în laboratoarele ticăloșiei din birourile administrației spitalului era insuficient pentru eliberarea documentului, Olaru dă la data de 26 august 2009  o declarație notarială pe propria-i răspundere prin care își exprimă acordul ca firma SĂ CONSTRUIASCĂ  “conform contractului de locațiune” o construcție provizorie cu o perioadă de existență a construcției de 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încă 2,5 ani. Ulterior, Olaru rezolvă problema semnând cu voie de la bec un adițional prin care se prelungește contractul cu doi ani, așa cum am arătat mai sus. În actul notarial, Olaru recunoaște ceea ce a încercat să evite, zice el cu dibăcie, în cuprinsul contractului. Practic era vorba de închirierea unui teren prin evitarea plenului CJI, singurul care putea încredința un astfel de contract. Golănia incredibilă este girată de consilierul juridic Zamfir Vasile, un băiat de mingi al PSD plantat în funcție pe lângă Olaru ca ochi și urechi ale președintelui Ciupercă, după cum susțin gurile rele de pe holurile spitalului. În baza acestor documente se eliberează autorizația iar în curtea spitalului a răsărit o clădire cu fundație și structură metalică la care se lucrează de zor la lumina zilei, sub ochii oficialilor responsabili din cadrul Consiliului Județean Ialomița.

Cum se șmenuiește o licitație?

Țeparii din fruntea spitalului județean au comis și un soi de licitație care să acopere porcăria. Din dispoziția managerului Olaru, la data de 24.06.2009 se constituie o așa zisă comisie pentru închirierea unui SPAȚIU COMERCIAL în incinta spitalului. De fapt era vorba de un teren în toată regula ce a fost denumit “spațiu” pentru că HCJ prin care bunurile unității erau date în administrare nu permitea închirierea terenurilor. Din comisie făceau parte juristul Zamfir Vasile (cumnatul viitorului chiriaș), Cilibeanu Nicolae, Popescu Teodora și Ene Gheorghe. Licitația este anunțată într-un ziar local și făcea referire la închirierea unui imobil în incinta spitalului. Deci, președintele CJI și funcționărimea din subordinea domniei sale nu au nici un argument să afirme că habar nu aveau de golănia care se punea la cale. La licitație se prezintă două firme cu aceeași acționari. Este vorba despre Floriconstruct SRL, controlată integral de cumnatul juristului Zamfir, și Marterm Design SRL, firmă pe mână moartă, administrată și controlată în proporție de 50% de același Dumitrache. În urma așa zisei licitații Floriconstruct este declarată câștigătoare cu o ofertă de 4 euro pe metrul pătrat pe lună, față de 3 euro cât a oferit firma venită pe mână moartă.

Ciupercă se opune dar încasează, conducerea spitalului se face că nu pricepe

Din luna noiembrie după ce GSE a declanșat scandalul și a sesizat poliția, nimeni nu a luat nicio măsură iar lucrările la coșmelie au continuat nestingherite. Abia în această lună primăria Slobozia a notificat firma cu privire la retragerea autorizației de construire. Ancheta poliției se află în derulare, ea scoțând la iveală faptul că Olaru apare ca girant pentru creditul făcut de Floriconstruct în vederea finanțării investiției, ceea ce demonstrează caracterul de făcătură penală al întregii afaceri. La data de 12 noiembrie 2009, Consiliul Județean Ialomița cere explicit conducerii spitalului să stopeze construcția și readucă terenul la starea inițială. Formal, desigur, pentru că dacă ar fi ținut la respectarea legii, instituția condusă de Ciupercă ar fi trebuit să nu permită apariția coșmeliei și să sesizeze organele de cercetare penală, ceea ce nu a făcut. Ba, mai mult, în stilul său demagogic de neconfundat, Ciupercă precizează în adresa remisă conducerii spitalului, cităm: “Recent, s-a constatat că pe unele terenuri din incinta spitalului a început executarea unor lucrări de construcții pe baza unor acte de autoritate emise de Spitalul Județean de Urgență Slobozia…”. Ciupercă ezită să spună cine a emis astfel de acte și preferă să cadă în penibil punând golăniile în spatele clădirii, probabil. Mai mult, deși lunar CJI a încasat jumătate din banii plătiți de Floriconstruct, Ciupercă se face că nu știe de existența unui contract. Nici el nici salariații din subordinea lui Cezar Vâlcan, care luni de zile s-au făcut că nu observă golănia comisă de Olaru. De partea cealaltă, noul manager al spitalului se face că nu pricepe ce vrea să spună conducerea CJI în adresă și o dă la întors afirmând că Olaru a comis golănia cu respectarea prevederilor legale și că scopul a fost acela de a administra judicios spațiul! Din nou cineva o face pe prostul și în loc să evacueze incinta preferă să o dea la întors. Oare cât o fi fost halatul de pun ăștia batista pe țambal în asemenea mod ordinar?

Consilierii PD-L din comuna Perieți îl acuză pe secretarul consiliului local Ionuț Ghica de atacuri cu SMS-uri, scrisori capcană și amenințări. La rândul său, secretarul afirmă că domnul consilier Nicolae Pîrvu l-a amenințat cu bătaia postând în acest sens un soi de înregistrare pe youtube. Războiul dintre cele două tabere este total, consilierii PD-L Stoica și Pîrvu depunând plângeri penale împotriva secretarului. Meciul a pornit de la refuzul secretarului de a pune la dispoziția consilierilor documente ale primăriei și stenogramele ședințelor pe motiv că… nu funcționează copiatorul.

Scrisori cu făină pentru Pîrvu

Ionuț Ghica este noul secretar al consiliului local Perieți, instalat în funcție după pensionarea fostului secretar Vasilica Constantinescu. Asaltat cu solicitări scrise și verbale din partea consilierilor PD-L Pîrvu și Stoica, secretarul a cedat nervos prima dată pe scările prefecturii. L-a contrat puternic și suburban pe Pîrvu, care încerca să închege un dialog pe tema unor materiale de ședință elaborate cu întârziere. Episodul 2 al bătăliei s-a purtat apoi în biroul secretarului, unde același consilier Pîrvu intrase pentru a solicita niște documente. Secretarul i-a aruncat cererile pe jos și i-a explicat că nu vrea să stea de vorbă cu el. Pîrvu i-a replicat că nu este bine să se pună în contra legii. De aici a ieșit un întreg tămbălău, consilierul fiind chemat de secretar în fața comisiei de disciplină a Consiliului Local. La scurt timp, pe adresa de la domiciliul din Misleanu Pîrvu a primit niște plicuri suspecte în care se găseau niște desene ciudate și un praf alb. Asta nu înainte ca telefonul consilierului să înregistreze niște convorbiri presărate cu amenințări. Pîrvu a depus o plângere și l-a acuzat pe secretar că s-ar afla în spatele acestor demersuri.  Meciul pare intrat în prelungiri, dar un altul este pe cale să înceapă.

Atacul poetic și, deocamdată, anonim

La sfârșitul anului trecut, celălalt consilier PD-L intrat în vizorul secretarului, medicul Ștefan Stoica, a primit un SMS cu urări de Crăciun. Se întâmpla imediat după ultima ședință din an, când consilierii PD-L intraseră din nou în conflict cu majoritatea pe tema unui proiect de hotărâre dubios. Imediat după urări, la adresa lui Stoica au curs înjurături și amenințări după tiparul celor încasate de Pîrvu.  Atacurile au survenit atât în proză cât și în versuri și par venite din creierul extraplat al unui nevertebrat. Cităm: “D’abia aștept să discutăm bărbătește să vedem care e problema ta de te tot legi de mine. Băi băiatule, te-ai gândit prea târziu să te interesezi de persoana mea. Sunt unul care nu se supune nimănui, cu atât mai puțin în fața unor nespălați ca voi. Conflictul l-ați pornit voi, dar o să vă pară rău. Morții mă-tii de jegos”. Delirul a continuat apoi în versuri: “De te-ating o tar cu bota/ Eu te var în doamna ma-ta/Ce atata tura-vura/ Nu pricepi țăran căpos/ Că-s pe cal și tu ești jos? PS. D’abia astept sa discut cu tine de la barbat la barbat. Sincer, nu te vad bine. Oi fit u diliu dare u sunt si mai diliu decat tine. Oricum, daca era ceva de capul tau ramaneai doctor in Bucuresti, nu un prapadit de doctor la Perieti. ” Un alt SMS demonstrează că persoana care l-a scris este la curent cu scandalul și știe exact ce demersuri a făcut doctorul Stoica pentru a afla care este sursa atacului: “Iar daca nu iti plac versurile mele si n-ai simt artistic, poti s-o sugi si sa ma reclami unde vrei. Sugea-mi-ai p…a de mascarici! Te-au mătrășit aia din București ăia din Bucuresti de poama bună ce ai fost si ai ai venit la Perieti sa te iei de unul si de altul ? Problema ta e ca te-ai luat de persoana nepotrivita de unul care n-are frica nici de D-zeu, nici de politie sau parchet, cu atat mai putin de un prapadit ca tine ”.

Secretarul neagă acuzațiile

Am încercat să-l contactăm pe secretarul Ghica pe numărul de telefon de la care s-au trimis SMS-urile, respectiv 0721/976737. O voce de bărbat ne-a răspuns și ne-a spus că am greșit. La telefonul fix, vocea secretarului semăna izbitor cu cea de la mobil. Dar secretarul ne-a declarat că nu are nici un fel de conflict cu doctorul Stoica și că despre sms –urile care i se pun în cârcă a aflat la ședința de consiliul local din ianuarie, când Stoica a informat consilierii despre conflict. Ghica recunoaște în schimb că are un conflict deschis cu Pîrvu și susține că acesta l-ar fi amenințat. Nici unul dintre dosarele constituite la adresa secretarului la plângerile celor doi consilieri nu s-a finalizat.

De sărbători, băieții înalți de 2 metri din primărie s-au dus cu moș ajunul la firme. Cu câteva zile înaintea Crăciunului, când Slobozia era sub nămeți iar deszăpezirea se mișca precum ochiul mortului omul recent s-a apucat de colindat. Scorul era dictat de mărinimia patronilor care dădeau cât îi lăsa inima. Scopul colectei era pentru ajutorarea copiilor. Judecând după lipsa documentelor de colectare a banilor credem că într-adevăr despre copii era vorba. Dar despre copiii colindătorului. Să fie primit!

Cooperativa “ochiul și timpanul” a coborât în fântână la indicația lui Vasilică Județeanu’. Adică Vasilică Cinstitul de la Județeana de Partid. Oamenii cu microfonul au furnizat Patriarhului Cinstei și Competenței o notă informativă despre problema apei din Slobozia. De aici deducem că Vasilică Județeanu’ are încredere cu carul în primarul Ionașcu. Și mai deducem că după ce a ajuns președinte CJI cu voturile lui nea Gabi, Județeanu’ vrea să-i dea un șut în dos ca nu cumva să se contamineze și el cu înjurăturile populare pe care le încasează acum primarul.

Un mic scandal cu acuzații de însușire de cașcaval se petrece în aceste zile în sânul  prea larg al consilierilor PSD din Slobozia. Omul cu vola, l-am numit aici pe mogulașul Cornel Vasile, s-a dedat la acuzații la adresa pesediștilor care au votat încredințarea contractului de transport public în municipiul reședință de județ firmei Nick Touring. Cică deși erau neconcordanțe între cererile din caietul de sarcini și ofertele depuse, contrăcțelul a fost atribuit contra unor bucăți de cașcaval plătite individual unor pesediști cu foamea în glandă.  Noi nu credem treaba aceasta, vorba domnului primar Ionașcu. Pentru simplu fapt că pesediștii ialomițeni nu au furat niciodată și nici nu au votat la comandă în viața lor. De aceea îi recomandăm lui nea Volă un piramidon cu apă rece, din sursa subterană.

Nasol! Directorii de deconcentrate numiți cu atâta greutate prin concursuri corecte sunt pe cracă. În sensul că justiția a considerat ordonanța 105 din 2009 adoptată de guvernul PSD-PNL drept neconstituțională. Speța în care s-a constatat asta a fost judecată  la data de 3 decembrie 2009 și obligă guvernul să abroge ordonanța. Așa că toți funcționărașii numiți pe bază de contract de manager vor trebui să pună mâna pe carte, respectiv pe portofel, și să cotizeze pentru noul examen. Sau ura și la sapă!

În urmă cu un an, în municipiul Urziceni a avut loc un adevărat război între două clanuri de interlopi din Bărbulești. Ziua în amiaza mare, cele două clanuri s-au luat la bătaie chiar în fața sediului poliției. S-au folosit bâte, săbii, răngi și s-au tras focuri de armă. O mașină a fost avariată și o femeie a ajuns la spital tăiat cu sabia. Șefii poliției Urziceni au demisionat din funcții, alți 21 de polițiști din cadrul IPJ Ialomița fiind sancționați disciplinar. Procesul cu 14 inculpați început acum un an s-a soldat cu pedepse de tot râsul. Interlopi recidiviști sau aflați în procedura de eliberare condiționată au fost condamnați cu suspendare. Cei care au ajuns totuși după gratii s-au ales cu 1-2 ani de închisoare pe motiv că și-au recunoscut faptele și le-au regretat. Sentința aberantă ca formă și conținut a fost pronunțată pe data de 21decembrie 2009 la Urziceni și a constituit un frumos cadou de sărbători oferit  DE JUSTIȚIE interlopilor.

Mogoi, autorul lui Ritaxon!

Primul lucru care te izbește când citești sentința penală numărul 274 redactată la data 28 decembrie 2009 de doamna judecător Dumitrache Elena este stilul original în care sunt expuse faptele. De la pagina 1 la pagina 5 sunt reluate numele celor 14 inculpați și încadrările juridice. Pe vreo trei pagini se repetă obsedant o formulare:  “Inculpatul…. În ziua de 21.01.2009 orele 15.00, împreună cu alte persoane, în public(str. Calea București) a săvârșit acte și gesturi de violență verbal și fizică, a produs scandal și a tulburat grav liniștea și ordinea publică.”  Repetarea acestui enunț căruia i s-a schimbat doar subiectul de 14 ori constituie grosul sentinței. Pe vreo alte 3 pagini sunt redate sumar declarațiile martorilor, care indiferent din ce tabără sunt declară același lucru. Așa ajungem la pagina 8 fără să aflăm nimic. Abia la jumătatea acestei pagini aflăm și ce reține instanța. Și anume că scandalagii sunt rude între ei și că la etnia romă termenul de familie include afini, concubini, minori aflați în întreținere etc. Adică ni se fixează ideea că războiul civil de pe străzile din Urziceni a fost, de fapt, o cafteală de familie. Apoi ni se face o scurtă radiografie a arborelui genealogic al celor două triburi: “Familia al cărei lider incontestabil este inculpatul Constantin Ionel zis Ritaxon are ca autor comun pe răposatul Constantin Nicolae zis Mogoi și a reușit să întrețină, cu rare și nesemnificative pusee de criză relații normale cu ceilalți membrii ai comunității etnice de pe raza mun. Urziceni”. Cum ar veni Mogoi este Creatorul și Ritaxon urmașul. Iar cafturile repetate și buzunarele pictate cu satârul pe diverși membrii ai comunității nu au fost infracțiuni, ci doar pusee de criză! Apoi instanța constată că membrii clanului Cătană, adică tabăra adversă, sunt înrudiți cu clanul lui Ritaxon, adică direct cu urmașii lui Mogoi. Mai mult, printre puseele de criză ale lui Ritaxon instanța constată că și clanul Cătănă a avut un puseu de aceeași natură dar de sens contrar, când a decis să-l jefuiască pe Ritaxon, fapt consemnat într-un dosar penal aflat pe rolul Parchetului Urziceni. Adică, concluzionăm noi, doamna judecător a plecat de la o premisă greșită analizând bătălia de la Urziceni într-un context aproape casnic, de unde și pedepsele de râs.

Primul puseu de criză al lui Ritaxon

Care va să zică, după ce a fost tâlhărit de clanul Cătană, Ritaxon a desfășurat o amplă muncă informativă și a aflat că doi dintre rivali, respectiv Oprea Eugen și Oprea Marin urmează să plece la Manasia într-o călătorie de afaceri. Ca atare a adunat 7 confrați i-a urcat în două mașini și a luat urma apașilor din clanul Cătănă, cărora le-a barat drumul blocând circulația pe strada Perilor din Urziceni. Inamicii circulau cu două autoturisme, un BMW și un Land Rover în care pe lângă căpetenia Cătană se mai aflau femeia Bistrița și luptătorii Franț și Zângaci. Alde Cătană au coborât din mașini și au pus mâna pe răngi dar când au constat că Ritaxon este mai bazat au luat-o la fugă. Instanța reține agramat, ca la stabor: “La scurt timp frații Cătană și cei care îi însoțea au realizat că grupul inculpaților era mai numeros și că o ripostă era sortită eșecului și s-au grăbit să părăsească în fugă locul incidentului. Inculpatul Constantin Ionel (Ritaxon) a executat trageri cu o armă de foc în plan vertical cu scopul de a intimida grupul lui Cătană ”. În acest fel Cătănă a fost pus pe fugă iar Ritaxon a pornit într-o cursă de urmărire ca-n filme. Uimită de rapiditatea faptelor, instanța consemnează calmarea lui Ritaxon care dădea déjà semne de reinserție socială.

Bistrița ratează întâlnirea cu eternitatea…

Femeia Bistrița, zice doamna judecător în motivarea sentinței, n-a putut ține pasul cu grupul de bărbați din clanul Cătană, fapt pentru care a fost ajunsă de teutonul Ritaxon. Care, ca un adevărat urmaș al lui Mogoi s-a purtat demn, așa cum descrie cu emoție în pix doamna judecătoare Dumitrache:”Inculpatul Ritaxon a urmărit-o pe numita Panciu Lidia (Bistrița) care nu a putut ține pasul cu bărbații din grupul său, încercând să se ascundă într-un magazin din apropiere. Inculpatul Ritaxon, deși avea posibilitatea să o prindă și să o imobilizeze pe urmărită și să-i aplice o lovitură vătămătoare cu sabia, s-a mulțumit s-o lovească pe martoră doar cu latul sabiei (partea netăioasă) peste picioare și i-a permis apoi să se ascundă ”. După această faptă care denotă sensibilitate sufletească, Ritaxon a reluat cursa după clanul Cătană, care a fost interceptat într-o intersecție unde era așteptat de martorul Andronache Tudor, aflat la volanul unui BMW. După încercări repetate fugarii au reușit să plece din intersecție și să scape din încercuirea neprofesionistă și parțială a clanului Ritaxon. Apașii lui Ritaxon s-au întors în intersecția unde fusese imobilizat clanul advers. Au găsit Land Roverul care transportase inamicul și, de nervi, l-au pornit și l-au proptit într-un stâlp.

Caftul continuă sub nasul poliției

Cu întăriri serioase după el Ritaxon și-a oprit bemveu’ fix în fața Poliției din Urziceni unde se adunase o mulțime de gură cască. Printre ei se aflau și militanții din clanul Cătană, care au aruncat cu pietre către adversari. Cu sabia în mână, Ritaxon o comite din nou: “Conform declarațiilor martorilor sub acoperire, inculpatul Constantin Ionel (Ritaxon) a coborât din BMW X5 având în mână o sabie cu care a lovit-o pe numita Oprea Maria, sora lui Oprea Eugen însă aceasta și-a retras plângerea formulată împotriva inculpatului”. Ajunsă în acest punct al relatării doamna judecător se plictisește de vorbe și trece la fapte pe care începe să le încadreze.

O judecată cât un stabor

Lasând gluma la o parte, maniera în care doamna judecător a stabilit și individualizat pedepsele este una tipică pentru modul în care se face justiție în România. Printre cauzele incidentului petrecut în fața poliției, judecătoarea identifică și maniera în care poliția a gestionat situația, manieră care a creat agresorilor, cităm: “un acut sentiment de injustețe socială”. Un alt factor luat în considerare de doamna judecător este “conduita sinceră a inculpaților”, faptul că întrețin relații de concubinaj și au copii în întreținere sau că unul dintre inculpați a achitat prejudicial produs Enel plătind stâlpul dărâmat cu Land Roverul! Iată o mostră de bunăvoință nedisimulată a doamnei judecător:”În ceea ce privește pe inculpații Constantin Viorel, Mihai Ionel, Rupiță Constantin și Rupiță Viorel aflați în stare de recidivă sau care au în antecedente pedepse care trebuie revocate, față de conduita lor sinceră și având în vedere faptul că nu pot executa pedeapsa decât în regim e detenție, acestora li se va aplica pedeapsa de câte 1 an de închisoare, prin aplicarea art. 74,76 Cod Penal pentru infracțiunea de ultraj prevăzută la articolul 321 aliniatul 1,2 Cod Penal cu aplicare la articolul 75 alin. 1 lit. A Cod Penal, pedeapsă ce se va aplica și inculpatului Rupiță Constantin și pentru infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor urmând ca pedeapsa să-i fie coborâtă sub această limită având în vedere circumstanțele personale deosebite ale acestuia….”. La fel se explică și pedeapsa de doar 4 luni cu închisoare dată lui Constantin Marian care a lovit o minoră și despre care se spune că a avut o conduită sinceră și a încercat să  acopere prejudicial cauzat. Mai mult, pentru unul dintre inculpați care se afla sub beneficial liberării condiționate instanța dovedește mai mult decât clemență menținându-i acest beneficiu pe motiv că a avut o conduită sinceră și a participat la o singură faptă de ultraj.  Și în caz că mai exista un dubiu asupra modului mai mult decât ” indulgent” în care sunt tratați niște golani care se bat cu săbii și pistoale în stradă, iată o ultimă perlă de judecată comisă la judecătoria Urziceni de către un magistrat care se plânge probabil de salariul mult prea mic față de importanța muncii sale”În ceea ce privește pe inculpații Constantin Ionel, Văduva Ioan, Măcelaru Constantin, Măcelaru Laris….  Instanța apreciază că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins și fără privarea de libertate având în vedere faptul că după executarea a circa 5 luni de arest preventiv au dat dovezi de reinserție socială, au avut o conduită sinceră recunoscând și regretând faptele comise. Ne întrebăm dacă nu cumva ținând cont de modul în care doamna judecător i-a descris pe infractori i-ar îndreptăți pe aceștia să considere că au fost ținuți exagerat de mult în arest, având în vedere că nu prezintă pericol social. Nu de alta, dar pe lângă cei aproape 7100 de lei cheltuiți de stat cu avocații din oficiu, infractorii n-ar merita și niște bani de buzunar de la buget plătiți în chip de daune morale.