Grupul InterAgro a decis să închidă cinci combinate producătoare de îngăşăminte chimice, printre care şi Amonil Slobozia. Ioan Niculae, preşedintele InterAgro, a declarat că s-a luat această hotărâre din cauza preţului la gaze naturale. Dacă se vor închide porţile celor 5 combinate, 6.500 de angajaţi (peste 800 de la Amonil) vor intra în şomaj, de la 1 martie. Preşedintele Consiliului de Administraţie al SC Amonil SA, Ioan Hanaru, susţine, în schimb, că nu se pune problema sistării activităţii de la această dată, dar că nu poate garanta că societatea va continua să funcţioneze şi peste 3 sau 5 luni.

 

Niculae decide

Grupul InterAgro, controlat de Ioan Niculae, a decis să sisteze activitatea celor cinci combinate producătoare de îngrăşăminte chimice (Amurco Bacău, Azochim Piatra Neamţ, Donawchem Turnu Măgurele, Viromet Victoria şi Amonil Slobozia), de la 1 martie. Motivul invocat stă în creşterea tarifului la gaze naturale, cost care se reflectă în procent de 70% în preţul îngrăşămintelor.

Ioan Niculae a declarat la BBC că va opri aceste combinate în câteva zile. „Fără să ne anunţe înainte de luna de livrare ne-am trezit cu o hotărâre a ANRE prin care a dus preţurile pe intern şi preţurile pe transport la alte cifre fără să ne anunţe anterior… Tot gazul consumat de la 1 februarie se supune acestei noi reglementări, respectiv creşterea aberantă a gazului metan fără nici un fel de justificare şi transportul pe reţea magistrală care a ajuns, în România, la 21 de euro pe mia de metri cubi, care depăşeşte orice preţ de transport de reţea din Europa, adică un euro pe mia de metri cubi“, a afirmat Ioan Niculae.

Preşedintele InterAgro a mai spus că peste 70% din producţie merge la export, iar cererea pe piaţa internă este mult prea scăzută pentru a se acoperi cheltuielile.

Niculae susţine că angajaţii celor 5 combinate, în număr de 6.500, vor intra în şomaj.

Sunt anunţate întâlniri între liderii de sindicat şi patronat, pentru găsirea unor soluţii de rezolvare a crizei.

 

Hanaru spune că NU

Preşedintele Consiliului de Administraţie al SC Amonil SA Slobozia, Ioan Hanaru, îl contrazice pe magnatul InterAgro, susţinând că, deocamdată, nici nu se pune problema sistării activităţii societăţii. Hanaru afirmă că preţurile la ureea exportată şi cererea pe piaţa internă la azotatul de amoniu permite continuarea producţiei de îngrăşăminte chimice la combinatul de la Slobozia. Hanaru a mai spus însă că nu poate garanta pentru ceea ce se va întâmpla peste 3 sau 5 luni.

La Amonil Slobozia lucrează în prezent peste 800 de salariaţi, care urmează să intre în şomaj dacă decizia InterAgro va fi integral pusă în practică.

 

CASETĂ

Manevre pentru Gazprom?

 

În numărul trecut, GSE a explicat manevrele cu acţiuni de la Amonil SA, societate care a fost vânată de entităţi economice din paradisuri fiscale.

Acţionariatul Amonil este dominat de Jovline Ltd, rezidentă în Belize, care deţine 18,2%, Zalois Ltd cu 25% şi afaceriştii din spatele Eurotrading Chemicals, care se mulţumesc cu 28% şi care  par a fi cedat deliberat managementul. Pachete semnificative mai deţin Ioan Niculae, care controlează circa 6% din acţiuni şi grupul de la Oradea, care s-a mulţumit cu circa 5%.

Iată ce declara magnatul Interagro înainte de manevra care avea să-i aducă la picioare combinatul din Slobozia: „Amonil a fost cumpărat de o companie prietenă printr-un vehicul de investiţii care îmi va da mie managementul combinatului. Eu nu pot să preiau Amonil pentru că, conform înţelegerii, nu pot cumpăra mai mult de 9,9%”. Şmecheria pusă la cale de Ioan Niculae este simplă şi a dezvăluit-o chiar el în paginile presei economice. Ţinta sa este comasarea Amonil, Amurco, Azochim şi Donaw Chem într-o singură societate care va fi listată pe bursa de la Londra. Combinatele vor participa cu activele, iar acţionaritul va fi unic. Tot Ioan Niculae dezvăluie şi motivele pentru care lucrează intens la această megastructură: „Gazprom este înnebunit să cumpere aşa ceva”.

În spatele declaraţiilor lui Ioan Niculae să stea tocmai acest plan? Rămâne de văzut!

 

Credincioşi preceptului „Nici o vara fără probleme” edilii slobozeni ne-u pregătit pentru această săptămână o nouă surpriză. Apa de la robinete nu e potabilă. Deşi ştiu care este pericolul şi îl recunosc ca atare, comunicatele de presă cosmetizează situaţia.

 

Apa cosmetizată la robinete

Deşi situaţia a fost cunoscută de către autorităţi încă de la finele săptămânii trecute, abia duminică postul local de radio a dat primul comunicat privitor la problemele înregistrate de SC Urban privind furnizarea apei în parametri normali. Potrivit comunicatului, sâmbătă seara la orele 22.00, SC Urban a tăiat definitiv cordonul ombilical care ne lega de SC Amonil şi furnizează apa exclusiv din sursa subterană. Din păcate însă, din cauza turbionării, apa de la robinetele slobozenilor este tulbure, are gust de mâl şi degajă un miros neplăcut. În ciuda acestor neajunsuri, comunicatul remis de către SC URBAN nu precizează clar că apa  nu este potabilă şi recomandă doar „prudenţă în folosirea apei ca apa potabilă: respectiv fierberea şi răcirea apei…”

O exprimare eufemistică pentru banala sintagmă: apa nu e potabilă! Dar cum practicile anterioare ale autorităţilor în condiţii similare au devenit deja proverbiale, încă o cosmetizare a realităţii nu mai miră pe nimeni.

 

Declaraţii evazive ale autorităţilor

Deşi situaţia ar solicita o preocupare sporită a autorităţilor în mediatizarea cât mai exactă a situaţiei de fapt, acestea continuă să comunice cu întârzierea caracteristică. SC Urban s-a limitat la a trimite comunicatul de presă cosmetizat, iar primarul Gabi Ionaşcu dă declaraţii liniştitoare în care susţine că problema este de competenţa specialiştilor . Despre lipsa apei potabile la robinete însă, nici un cuvânt. Mai mult, solicitată să ofere un punct de verere oficial asupra calităţii apei furnizate la robinete, directorul Autorităţii de Sănătate Publică Ialomiţa, Mihaela Dumitrescu, cosideră că textul comunicatului este suficient de explicit: „Scrie clar acolo că apa nu e potabilă. Dacă dumneavoastră înţelegeţi altceva, e problema dumneavoastră. Încă nu am văzut buletinele de analiză pentru a vă oferi amănunte legate de potabilitatea apei. Şi astăzi(luni-n.r.) nu sunt în localitate, sunt la o şedinţă. Cel mai probabil maine v-aş putea oferi informaţii legate de acest aspect.”

 

Apă minerală până la noi ordine

În lipsa unor informaţii oficiale, situaţia apei la Slobozia este deschisă celor mai fanteziste zvonuri. Prea preocupaţi ca să cosmetizeze adevărul, autorităţile locale susţin că situaţia se va rezolva odată cu finalizarea lucrărilor la instalaţia de clorinare a noului front de captare. Unde, afirmă surse apropiate instituţiei, s-a ars un transformator. Nimeni nu precizează însă nimic referitor la calitatea apei furnizate populaţiei din sursa subterană. Nici până in acest moment buletinele de analiză ale apei nu au fost făcute publice, iar nişte analize comandate de ASP au demonstrat existenţa unei cantităţi de amoniu în apă mai mare decât cea normală. Analizele prelevate de către ASP sunt ultimele dintr-un lung şir care  au confirmat existenţa unor probleme majore privind calitatea.

Personaj celebru în lumea bună a anilor 1990, investitorul Vasile Corbu a lipsit o vreme din peisajul economic local. A fost niţel ocupat cu o problemă grea. Problemă care l-a ţinut o vreme în beciurile poliţiei şi puţin în puşcărie. Nevinovat, desigur, aşa cum se declară el, la fel ca ceilalţi 90% din locatarii penitenciarelor din România. Combinaţiile penale ale investitorului de portofoliu au avut drept ţintă banii din Banca Religiilor, bancă decedată şi îngropată de un grup de enoriaşi cu atracţie către ochiul dracului. Cu cele 9 credite luate nelegal şi cei 5 ani de puşcărie pe care i-a primit ca răsplată, Vasile al nostru este un peştişor luat de valul mare al luptei anticorupţie. În 2005 a ieşit din puşcărie cu gânduri mari. A dat statul în judecată la CEDO şi cere 80 de miliarde pentru cantonamentul în care a fost priponit de organele noastre. Mai nou, vrea la primărie, fiind la a treia încercare de acest fel. La una dintre ele a i-au lipsit 7 voturi ca să nu iasă primar, în urma unui scandal care se putea lăsa cu arestări. Dar nu s-a lăsat, că Vasile ştie că nu e bine să te pui cu sistemul. Şi ne spune şi nou de ce.

Un candidat care nefiind, lipseşte
Povesta candidaturii lui Sile Corbu, aşa cum este el cunoscut în comună, este emoţionantă. Mai mulţi oameni necăjiţi s-au prezentat la el la poartă plângând şi l-au rugat să candideze. N-am fost de faţă, dar prea o spune cu foc ca să nu-l credem. Un lucru este clar. Vasile este un candidat care putea să nu fie. Dar oamenii au vrut altfel.
- Cum v-aţi hotărât să candidaţi?
- Dom’le, ce se întâmplă? Eu aveam treburile mele, ca fiecare, că ştiţi că primăria nu mai e ceva ca să… Mi-e de oamenii ăştia care au venit la mine şi m-au rugat. Dar nu ştiu dacă ştiţi toată istoria asta cu ce înseamnă Traian. Eu m-am chinuit să aduc primăria la Traian. Eu am avut un necaz, poate ştiţi că am avut un necaz cu PNA-ul. Atunci eu m-am chinuit de am adus primăria la Traian, cu referendum. M-a ajutat foarte mult şi nea Gică Savu…
- De ce nu aţi candidat atunci?
- Ce se întâmplă… Păi da nu că primăria a fost în 2004. Atunci au fost alegeri iar eu am avut necazul în anul 2000. Când am venit eu acasă alegerile erau făcute. Şi acum nu eram hotărât să candidez la primărie. Din ce motiv? Deci e vârstă, eu am afacerile mele care trebuie să meargă… Dar când vezi atâta lume care plânge şi vine la poartă şi zice, dom’le, candidaţi domn’le că ne-am săturat să ne fure de pe câmp, ne-am săturat să nu avem şi noi o apă pe toată strada… Că toţi oamenii intelectuali s-au strâns în jurul lu’ actualul primar. Nu vreau să critic, Doamne fereşte, că totdeauna în viaţă ştii ce se întâmplă? Cine este în treabă, poţi să-l critici, că el a fost patru ani! El nu poate să mă critice pe mine că eu nu am fost! N-are ce să zică de mine. Şi nu trebuie să mă leg de el, bă, a făcut sau n-a făcut. E treaba lor.
Amintiri de la mititica
Povestea din puşcărie este tratată cu seninătate de candidatul Sile. Ca orice om nevinovat explică uşor confuz cum a fost cu pedeapsa, cum a dat statul în judecată şi cum, deşi nu a început propriu zis procesul, el a şi câştigat la CEDO. Normal, că e nevinovat. Numai că l-a prins valul!
-Dar aţi rezolvat problema cu PNA-ul?
- Daaaa! Am terminat de când hău! Cu hotărâre judecătorească, cu tot!
-Dar ce problemă aţi avut?
-Ei, am avut o treabă, o nenorocire de…. Chestia cu banca!
- Cu BIR-ul? (Banca Internaţională a Religiilor)
- Cu BIR-ul, da. Cu 9 credite, care cică mi-a dat 9 credite şi m-a favorizat. Şi m-a băgat pe mine, îi băgaşi şi pe ăştia, pe Neluţu Zaharia şi pe Marinescu, îi băgase la abuz în serviciu şi pe mine complicitate, instigator.
-Apăreaţi la peştii mici, mi-aduc aminte!
-Nuu, nu, nu a avut treabă cu ăia, da’ m-a prins valu’ şi a făcut disjungere şi s-a rezolvat. Ei se judecă şi acum. Eu am terminat de atunci.
- Şi v-au condamnat?
-Am avut condamnare.
- Cât?
- Ăăă, deci, am avut atunci, din 2001, am avut 5 ani şi a scăzut la Curtea de Apel şi am terminat-o în 2004, 2005.
- Şi cât aţi făcut?
- Am făcut v-un an şi ceva. Opt luni de zile m-a ţinut pe arest şi de acolo mai am făcut 6 luni…
-Unde aţi făcut-o?
- Acia la Slobozia. Am necazuri dar a trecut.
-Şi până la urmă v-au pus în spate un prejudiciu, ceva?
- Nu, nimic.
- Şi atunci de ce v-au condamnat?
- Păi acum am câştigat la CEDO! Am cerut 80 de miliarde despăgubire. Adică acum mă judec.
- Deci dumneavoastră aţi fost achitat..
- Achitat, da..
- Nu v-au contestat pesediştii?
- Păi, a încercat. Au fost şi pe la Bucureşti ăştia, să mă elimine pe mine. Dar nu pesedeu. Ăştia, de la liberali.
- Bonciu? Pare cuminte…
- Eheeeee… Omul, ştiţi cum este, a prima vedere, pe din afară, ce om bun, ce nu ştiu ce…

O fraudă palmată
Deşi furat la drumul mare la alegerile din anul 2000 pe baza unor falsuri dovedite, Sile a lăsat nelămurită această afacere. Şi bine a făcut, credem noi, că venea peste el “problema grea ” cu PNA-ul şi-l săltau ăştia din sediul primăriei. Sile nu a uitat însă şi povesteşte cu înţelepciune episodul. Din care deducem că şi de un prost ai nevoie, dar de un judecător pe care-l prinzi cu pantalonii în vine.
- Cum a fost în 2000, când aţi pierdut alegerile la primărie?
- A câştigat Stroe cu 7 voturi înaintea mea.
- A fost un scandal că se falsificaseră nişte liste parcă…
-Bravo… A avut dosar penal şi i-au dat 18 indice 1 că mi-am retras eu plângerea. Că era jocul prea mare. În ce sens? Băgai şi judecători, băgai şi cutare, şi cutare şi nu mi-a plăcut mie să intru în chestii d-astea.
- Intrau mulţi în rahat dacă se mergea până la capăt cu ancheta…
- Da, intrau mulţi. Mă, omule, nu se ştie în viaţă, că ai nevoie de oricine în viaţă… Orice prost, măcar că îl cheme de e drum şi vine în curte să-ţi sape şi tot ai nevoie de el. D-apoi de oamenii ăştia… Vă daţi seama că era o răspundere mare pentru ei. Asta a fost.
Patriotul şi politica
Sile se defineşte ca un patriot. Local şi naţional. Dar a înţeles că politică fără partid nu faci, că te fură ăştia de nu te vezi. Avantajul lui Sile este acela că neavând organizaţie PD-L în comună, a putut să-şi facă echipa după cum a gândit el. Şi n-a gândit deloc rău
- De ce sunt oamenii nemulţumiţi şi v-au rugat să candidaţi?
- Dom’le, oamenii vor să vadă linişte şi ordine în comuna asta, că este o comună aşa de liniştită şi de plăcută… I-a terminat cu furturile din câmp. Toată iarna le-au distrus animalele culturile. S-a dat o hotărâre la primărie şi s-a spus: de la data de la data de animalele nu are voie să iasă din curte. A fost dată şi aşa a rămas. Nimeni nu a pus în aplicare această hotărâre. Animalele a umblat pe câmp şi a distrus culturile la oameni. Oamenii a zis că vrea să vadă şi ei ordine. Şi le-am zis, bă, fraţilor, vă fac pe plac şi candidez şi cu asta basta. Am depus candidatura exact în ultima zi. Eu sunt un patriot nu numai pentru comună. Am casă şi la munte, am casă şi la mare, am casă şi la Bucureşti pentru copii.. Adică din punct de vedere ca realizare nu mai am nevoie, decât aşa să…. fac şi eu.
- De ce nu v-aţi păstrat statutul de independent şi aţi trecut la PDL?
- Hai să vă spun o singură chestie. Experienţa anilor anteriori mi-a dat de gândit. Şi m-am gândit că e nevoie de un partid în spate. E vorba de furat la urne. Ca independent trebuia să umbli pe la Democraţia, pe la instituţiile astea care sunt neguvernamentale ca să îţi dea ecuson să îţi pui şi tu un om acolo. După aia ai nevoie de consilieri ca să fie aproape de tine, ca să îţi aprobe proiectele. Sunt oamenii răi în ziua de azi. Noi patru dacă ne strângem aici toţi si vorbim ceva, unul măcar se suceşte a doua zi.
- Cum vă faceţi campania?
- Din casă în casă şi stau e vorbă cu oamenii. Dacă vrea să mă voteze bine, dac nu iarăşi bine. Nu oblig pe nimeni, nu mă apuc să dau mici şi bere. Aşa am făcut şi lista de consilieri. De pe fiecare stradă câte un om ales de vecinii lui.
Petruire şi proiecte cu DA, măi tată!
Programul economic al candidatului Vasile Corbu este simplu. Faci proiecte, salţi banii de la coana Europa şi te pui pe asfaltat. Sile se gândeşte şi la asfalt, dar va începe cu “petruirea”, cum îi spune el. În chip de bomboană pe colivă, omul nostru ne dezvăluie cum va negocia cu firmele specializate în scrierea de proiecte. Strategia e beton.
- Ce proiecte v-aţi propus să realizaţi?
- Mi-am propus să lucrez foarte mult pe 321, pe legea 67, aia cu infrastructura. Comuna noastră este foarte bine aşezată din toate punctele de vedere. Suntem la graniţa cu judeţul Brăila. Avem gazele la 300 de metri pe luncă aici. Deci gazele în Traian se poate băga fără doar şi poate. Mi-am propus să terminăm cu petruirea. Pe Traian, la oara actuală, nici un proiect în patru ani nu s-a aprobat. A făcut doar monumentul. În primul rând că avem monument la biserică şi putea fi reabilita. Sunt scrişi eroii pe el… Nu ne scriem noi pe monument. Ce, scrii Bonciu Nicolae şi cu Dumitru Marian pe monument?
- Păi primarul zicea că monumentul este făcut cu banii firmei Constrif.
- Care Constrif? Domnul Cornel Anghel a câştigat aici toate licitaţiile pentru primărie şi aşa mai departe şi dânsul la rândul lui a angajat pe alţii ca să facă treabă.
Accesarea fondurilor europene
- Şi cu ce finanţaţi proiectele de infrastructură?
- Cu fonduri europene.
- Şi aveţi specialişti la primărie care să vă scrie proiecte?
- Nu avem la primărie, dar avem la Bucureşti! Dacă aduc un proiectant să îmi facă un proiect pentru asfaltare, dau un exemplu. Îi spun, mă tată, tu îmi faci proiectul şi mi-l aduci ca să scrie pe el DA. Că e răspunderea ta. E nevoie să te ajut cu ceva, îmi spui. O intrare aici, o intrare acolo, unde trebuie. Crezi că poţi să te descurci, iar îmi spui. Cât îmi iei la sută din acest proiect? Valoarea proiectului să zicem că e două miliarde. Cât la sută îmi iei dumneata mie, ca proiectul să fie şi realizabil? Adică să mi-l aduci cu da pe el. Şi omul o să spună cât se ia, 6, 8 10 la sută. Da, dom’le! Îţi dau. Când mi-ai adus proiectul cu DA pe el a plecat ordinul de plată în contul care mi-l dai. Aşa se lucrează. Nu poţi altfel.

Dacă Sile Corbu este sau nu persoana potrivită să conducă comuna Traian vor decide alegătorii. Interviul pe care l-am realizat cu pitorescul personaj a fost mult mai amplu. Am încercat doar să demonstrăm că în România funcţiile publice sunt la liber. Nu îţi trebuie decât ambiţie, tupeu şi puţină nebunie. Iar personajul nostru are din toate câte puţin. Cât despre cazier şi onorabilitatea presupusă de exercitarea unei funcţii publice, ea pică în responsabilitatea şefilor de partide. Iar dacă ei decid că merge şi aşa, putem noi să-i contrazicem? Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.

Două noi cazuri de scarlatină confirmate oficial zilele acestea susţin teoria conform căreia autorităţile sanitare, reprezentanţii grădiniţelor şi medicii de familie nu reuşesc să ţină sub control această boală care afectează cu precădere populaţia preşcolară. Cazurile confirmate au fost înregistrate la grădiniţa de la Tribunal, acolo unde la sfârşitul lunii ianuarie au fost confirmate 3 cazuri, dar şi la grădiniţa de la Poliţie, acolo unde medicii au confirmat la sfârşitul lunii martie un nou caz. Oficialii grădiniţei exclud orice responsabilitate şi refuză să informeze părinţii cu privire la pericolul pe care îl reprezintă boala.

 

Grădiniţele, ofensate de acuzaţiile care li se aduc

Primul caz de scarlatină, semnalat ca atare de către Gazeta de Sud-Est a fost înregistrat oficial la Grădiniţa nr. 2, la sfârşitul lunii ianuarie. La vremea respectivă directoarea grădiniţei, Georgeta Tudor, declara că au fost luate toate măsurile necesare şi că virusul a fost izolat: „Cine a sesizat, să-şi ia copii acasă. Scarlatina este o boală contagioasă, dar ce ni s-a întâmplat nouă, se putea întâmpla oricui.(…) În cazul altor 4 copii, cărora li s-au recoltat exudate faringiene, s-a constatat că aceştia sunt purtători de streptococ, dar nu manifestă boala. Şi aceştia s-au întors în comunitate.. Noi am făcut tot ce depindea de noi” declara directoarea atunci. La două luni distanţă, deranjată de insistenţa noastră, doamna Georgeta Tudor ne-a declarat: „Ceea ce aţi scris la ziar nu sunt decât nişte minciuni ordinare, nu am ce discuta cu dumneavoastră, duceţi-vă la Inspectorat.” Acelaşi tip de reacţie l-a avut şi directoarea grădiniţei de la poliţie, solicitată să comenteze existenţa cazului de scarlatină raportat de către Autoritatea de Sănătate Publică. După ce a negat existenţa virusului în grădiniţă doamna Nina Zăinescu a sfârşit prin a confirma existenţa unui caz, declarând însă că nici unul dintre responsabilii grădiniţei nu poate fi făcut responsabil: „Copilul care a contactat virusul a fost retras de la grădiniţă şi tratat la domiciliu. Noi nu suntem vinovaţi, e un virus aeropatogen, poate fi luat de oriunde. Eu îi rog pe medicii de familie să dea scutire pentru zilele în care copii lipsesc şi să precizeze clar diagnosticul atunci când permit revenirea copiilor în comunitate. Iar avizul epidemiologic să nu îl dea în absenţa copiilor.”

Nici una dintre directoarele intervievate nu a vrut însă să explice de ce părinţii nu au fost informaşi cu privire la pericolul potenţial pe care îl reprezintă virusul. Conştientă însă de implicaţiile unei posibile epidemii, Nina Zăinescu anunţă de o săptămână printr-o hârtie lipită de geamul grădiniţei că „Începând de azi, 2 aprilie, 2008 nu au acces în comunitate copii care tuşesc, au roşu în gât şi  au tratament”.

ASP-ul  admite existenţa pericolului

Potrivit informaţiilor centralizate de către ASP, numărul cazurilor de scarlatină înregistrate în acest an în grădiniţele din judeţ este mai mare decât în perioadele similare din anii trecuţi, fapt care ar putea reprezenta un pericol. Dar, susţine dr. Mihaela Dumitrescu, director adjunct al ASP, e prea devreme pentru a se pronunţa cineva în această privinţă: „Scarlatina nu e o boală eradicată. E un virus care apare în fiecare an. E drept, ca numărul de cazuri înregistrate până în prezent e mai mare, dar nu există o procedură standard care să ne permită să luăm masuri drastice. Putem vorbi de un focar de infecţie în cazul în care apar 5 cazuri în acelaşi timp… sau avem 20-30 de copii infectaţi odată… În cazurile raportate am solicitat măsurile care se impun, respectiv prelevarea de exudate faringiene şi tratament chimio-profilactic pentru cei care au intrat în contact cu cel infectat.”

 

Inconştienţa complicităţii

Ceea ce nu explică nimeni este modul în care devine posibilă răspândirea virusului după ce copii sunt diagnosticaţi. Scenariul e clasic. În lipsa unei alternative, părinţii acceptă sugestia de a nu declara boala copiilor şi îi readuc bolnavi în comunitate. Unul dintre părinţii ai cărui copil a fost diagnosticat cu o „scarlatină de manual” la Bucureşti spune că sugestia a fost făcută chiar de medicul de familie: „Mi-a spus că ar fi mai bine să îl ţin acasă trei zile, să îl tratez cu antibiotice şi apoi să îl duc la grădiniţă fără să mai spun de ce e bolnav… Nu mi-a venit să cred când am auzit!!” Acceptată aproape fără rezerve din cauza costurilor ridicate pe care le presupune spitalizarea la Bucureşti, această metodă are, dincolo de riscurile la care sunt supuşi copii sănătoşi din grădiniţă, şi neajunsul de a afecta pe termen lung copii infectaţi. Printre riscurile cele mai frecvente în cazul unui tratament neadecvat se numără, susţin specialiştii Spitalului Judeţean, şi afecţiunile renale, care pot avea uneori efecte ireversibile. De asemenea, susţin medicii SJ susţin că numărul cazurilor diagnosticate este mult mai mare, dar grădiniţele încearcă să limiteze acest fenomen camuflându-l sub boli necontagioase.

Oficial în Ialomiţa, de la începutul anului au fost confirmate 15 cazuri de infectare cu virusul scarlatinei. Cele mai multe au fost confirmate la Grădiniţa nr. 2 de la tribunal, 4 cazuri in 4 luni, dar cazuri similare au fost înregistrate şi în mediul rural. Inexistenta unor soluţii concrete perpetuează o stare de fapt generală la care părinţii devin cu sau fără voia lor complici. Şi asta în condiţiile în care costurile pentru un tratament adecvat în cazul acestei boli depăşesc 10 milioane de lei, iar cei afectaţi direct sunt în principal copiii.