Wednesday, July 23rd, 2014

Deputatul Marian Neacșu este, probabil, cel mai reprezentativ și coerent lider al PSD Ialomița. Din acest motiv am încercat să aflăm de la domnia sa care este starea de spirit în organizație după ce partidul a ieșit de la guvernare și care este evaluarea domniei sale asupra modului în care a funcțional coaliția guvernamentală. În ediția viitoare vom publica partea a doua a acestui interviu care conține o analiză a domnului deputat asupra mediului de afaceri din România după 9 luni de criză politică și economică.

“Vinovății avem și unii și alții”

Domnule deputat, cum evaluați prestația guvernului din care până nu de mult a făcut parte și partidul pe care îl reprezentați, cu bune și rele?

Din nefericire nu cred că pot să adun foarte multe lucruri bune. Nu vreau să mă dezic de faptul că am fost unul dintre cei care a militat pentru crearea acestei coaliții. Am crezut în ea și am să justific acum, cum am făcut-o și atunci, care au fost lucrurile care m-au motivat. Am apreciat că fiind într-o perioadă de criză economică guvernul ar fi trebuit, în opinia mea de atunci și de acum, să ia o serie de măsuri nepopulare pentru că numai așa putea să fie într-un fel sau altul, ținută sub control criza. Or, niște măsuri nepopulare trebuiau să aibă susținere parlamentară. Am apreciat că guvernul care va elabora un minuțios plan anticriză va veni cu el în parlament și va propune o serie de legi care să poată să rezolve aceste probleme. Recunosc deschis că m-am înșelat și îmi trăiesc propria dezamăgire și ca cetățean dar și ca parlamentar pentru faptul că în aceste 9 luni de zile, nefericit termen, Parlamentul a fost transformat într-un fel de anexă a executivului. Spun asta pentru că în sesiunea legislativă februarie-iunie 2009 am aprobat doar 3 legi ca inițiativă parlamentară și vreo 200 de ordonanțe de urgență. e aceea nu cred că este nevoie să facem referendum pentru a reduce parlamentul la o cameră, în viziunea prietenilor noștri este posibil să se dorească un parlament format din nicio cameră.

Care ar fi responsabilitățile pentru un astfel de comportament, că ați fost două partide, totuși?

În mod cert responsabilitatea trebuie împărțită fiecărui partid pe zona lui de responsabilitate. Am avut, și ne-a convenit că am avut în momentul acela pentru că altfel am fi ieșit de la guvernare de la bun început, jumătate de guvern. Am avut niște ministere reprezentative și importante. Am încercat prin intermediul lor să impunem prin actul de guvernare principii social-democrate. Chiar apreciez că miniștrii noștri, într-o măsură destul de importantă și-au făcut treaba. A fost un an delicat, un an dificil și în condițiile acestea este evident că nici colaborarea interministerială nu a fost una elegantă. Este dificil de stabilit în acest moment o vinovăție cantitativă procentuală. Ca principiu, vinovății avem și unii și alții, ca partide. Eu pot să remarc care sunt consecințe, cele pe care vi le-am prezentat mai devreme iar aceste consecințe au avut rezultate practice extrem de puțin utile în viața reală. Cu toate acestea, faptul că PD-L a avut premierul mă îndreptățește și pe mine, și sunt convins că îndreptățește și cetățenii României, să apreciez că principala vină este a premierului și a partidului din care face parte.

Colaborarea parlamentară PSD- PNL a fost fructuoasă în ceea ce privește comisiile de anchetă, că parlamentul de vreo 6 luni o ține tot într-o anchetă…

Este încă unul dintre lucrurile care pentru mine, ca și parlamentar la primul mandat care avea alte așteptări și alte speranțe m-a dezamăgit. Transformarea într-o anexă a executivului sau într-o comisie de judecată de întreprindere ca în dreptul comunist nu reprezintă nici pe departe preocupările pe care ar trebui să le aibă parlamentul. Probabil că este unul dintre motivele pentru care parlamentarii și parlamentarismul au imaginea atât de șifonată. Nu ne-am înțeles atât de bine nici în comisii pentru că ele vizau activitatea unor miniștrii care aparțineau actului guvernamental PD-L și nu cred că lucrul acesta le-a convenit foarte tare astfel încât să avem o bună colaborare.

Un parlament de dimensiunea aceasta este nefuncțional”

În condițiile acestea, cum vedeți organizarea parlamentului pentru legislatura 2012?

Am o dublă opinie aici. Prima dintre ele este una care vine să întărească lucrurile pe care le-am spus ceva mai devreme și pe care le-ai sesizat și tu acum. Exemplul cel mai ilustrativ este ultima ordonanță de guvern adoptată la inițiativa domnului Boc în ședința extraordinară de joi cred, potrivit căreia executivul stabilește un termen în care legislativul să se pronunțe asupra unei probleme. Dacă nu ar fi o glumă proastă ar fi una bună. Răspunsul meu punctual este că un parlament de dimensiunea aceasta este nefuncțional. Apreciez că parlamentul este supradimensionat atât ca număr de parlamentari cât și ca aparatul executiv al parlamentului. În 2004, pentru același număr de parlamentari lucrau circa 800 de persoane și acum sunt 1473.Asta spune multe. Opinez că este necesar să se păstreze o structură bicamerală a parlamentului dar foi face lobby pentru o restrângere a numărului de parlamentari. Mi-e foarte dificil în momentul acesta să spun câți parlamentari ar trebui să rămână.

Credeți că este o problemă de număr de parlamentari sau de proceduri care necesită mult timp pentru adoptarea unei legi?

Este o chestiune conjugată. Este vorba și despre număr și despre proceduri.

Separarea atribuțiilor camerelor nu ar fi o soluție? De ce pe o lege trebuie să se pronunțe și Senatul și Camera Deputaților?

Pentru un soi de control legislativ. Dacă într-un act normativ se scapă intenționat sau mai puțin intenționat o serie de inadvertențe mai avem un control al celeilalte camere care devine cameră deliberativă. Și din punctul acesta de vedere chiar apreciez că este bun lucrul acesta. Am întâlnit extrem de multe proiecte de legi care aveau amendamente propuse de Cameră și respinse în Senat. Apreciez că bicameralismul ar avea în mod deosebit acest avantaj.

Oamenii noștri din deconcentrate trebuie să rămână în funcție”

Care este starea de spirit în organizația locală după ce PSD s-a retras e la guvernare?

Starea de spirit este una bună și nici nu mă așteptam să fie altfel. Dup părerea mea PSD, la acest moment, a dat dovadă de consecvență, de maturitate politică poate pentru prima dată în acest interval de 9 luni de zile în care a acceptat cu mult prea multă seninătate, spun eu, toate încercările de decredibilizare ale partenerilor și colegilor noștri de alianță. De data aceasta chiar cred că am luat decizia corectă. Asupra situației din teritoriu, evident că o parte dintre oamenii noștri sunt în momentul acesta la conducerea unor instituții deconcentrate. Vreau să vă spun că recomandarea mea este ca ei să rămână în continuare în acele funcții. De ce spun lucrul acesta? Nu înseamnă că ieșim de la guvernare la nivel central și rămân la guvernare în teritoriu. Ei au acceptat să vină pe acele funcții și noi i-am propus pentru acele funcții din mai multe considerente, dintre care unele au caracter politic, altele au caracter administrativ. Ar fi util de a se menține un control asupra modului cum colegii din PD-L desfășoară actele administrative de conducere județeană. Este util să le recomandăm să rămână în acele funcții și să le acordăm și sprijinul necesar.

Păi au fost numiți preponderent pe criterii politice.

Nu. A fost, ca să recunosc foarte sincer așa cum fac de fiecare dată, exclusiv criteriul politic. Ei sunt membrii e partid fiecare dintre ei și rămân membrii de partid.

Și nu trebuie să plece acasă dacă partidul a plecat de la guvernare?

Da, este logic sau apare ca fiind logică o atare abordare. Numai că ei nu sunt numai oameni politici acolo dar cea mai mare parte dintre ei sunt și profesioniști în domeniile lor și am să te rog să nu zâmbești când spun lucrurile acestea. Prezența lor acolo nu ne-a îndreptățit să credem că în aceste 9 luni e zile nu și-au făcut treaba.

Puteți să ne dați exemple de profesioniști?

Aș prefera să nu vă dau exemple pentru că ar trebui să-i nominalizez pe toți și nu știu dacă chiar asta aștepți de la mine.

Mafioții din spatele bugetarilor aflați azi în grevă cer cu nesimțire majorarea salariilor. Nu vor restructurare, nu vor eficientizarea sectorului public, nu vor recompense pentru performanță. Vor lefuri de la 1000 de euro în sus dacă se poate pentru a freca birourile și a înroși Internetul opt ore pe zi, trei zile pe săptămână. La polul celălalt, Guvernul face o lege de salarizare unică în care nimeni nu pierde un șfanț și care conservă toate organigramele stufoase și ineficiente din instituțiile publice. Cele câteva zile de concediu neplătit pe an sunt doar o palidă mimare a restructurării celor peste 400.000 de bugetozauri care au umflat schema pe bază de pile și relații în ultimii 4 ani. Acest dezmăț incalificabil este plătit în întregime de sectorul privat, atins grav de criză și obligat la restructurări dramatice. Firme desființate, salarii micșorate, cifre de afaceri din ce în ce mai mici. Acesta este tabloul iar rezultatul este clar. Intrările de bani la buget au scăzut iar statul a ajuns să se împrumute pentru plata pensiilor și salariilor. Cu toate acestea, pentru sectorul privat nu se preconizează nici o măsură de sprijin, deși el este cel care ar trebui să umple sacul din care sunt plătiți bugetarii. Toată pleiada de politicieni în frunte cu miliardarii social democrați din PSD se înghesuie la poarta bugetarilor în căutare de voturi. Liderii de sindicat pe care-i vedeți la Realitatea TV sunt mare parte dintre ei administratorii postului. Care post are de dat la stat peste 1 milion de euro, bani din care ar trebui plătiți cei scoși astăzi în stradă în cea mai mare grevă cu substrat politic desfășurată vreodată în România.  Este evident ce jocuri fac urmașii lui Vasile Roaită și cui folosește mișcarea. Din păcate statul este prea slab ca să pună piciorul în prag, să concedieze masiv straturile inutile de amploiați care parazitează sectorul public și să constituie o elită de funcționari publici bine plătiți care să nu mai poată fi manipulată așa cum se întâmplă astăzi. Este la mintea cocoșului că ajutoarele de stat trebuie direcționate astfel încât să susțină sectorul privat, că pârghiile fiscale trebuie folosite pentru ajutorarea acestui sector fără de care noțiunea de buget își pierde conținutul. Iar dacă Vasile Roaită era un oligrofren băgat în față să tragă sirena de către șmecherii din spatele mișcărilor din 1933, se pare că și astăzi se întâmplă la fel. Cu deosebirea că cei câțiva Vasile Roaită pe care-i vedeți la televizor nu sunt chiar așa tâmpiți precum par iar sirena o trag în avantajul direct și exclusiv al lor. Politicienii care-i manevrează se mulțumesc cu voturile. Iar noi, plătitorii de taxe, cu praful de pe toba.

Deputatul PSD Marian Neacșu a adresat o interpelare Ministerului de Finanțe prin care cere clarificări în legătură cu scutirea de impozit pe terenul arabil, facilitate pe care unele primării nu o aplică: „Primind, în cadrul programului de audienţe, sesizarea unor veterani de război din judeţul Ialomiţa, privind faptul că unele primării nu acordă scutirea de impozit pe teren prevăzută de lege pentru terenurile arabile de cel mult 5 ha, am efectuat unele verificări cu privire la modul de aplicare a scutirii de impozit pentru teren, care este acordată veteranilor şi văduvelor de război, atât prin Codul Fiscal, cât şi prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război, cu modificările şi completările ulterioare. Am constatat, cu această ocazie, existenţa unei probleme privind aplicarea acestei scutiri de impozit pe teren, la nivelul consiliilor locale din ţară regăsindu-se o varietate de interpretări. Chiar adresându-se Ministerului Finanţelor pentru lămuriri, unii veterani au primit răspunsuri care nu coincid cu interpretarea adoptată de consiliile locale. Astfel, scutirea de impozit prevăzută de Codul Fiscal (Legea nr. 571/2003) vizează numai terenul aferent locuinţei, în timp ce Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi văduvelor de război acordă o scutire de impozit pentru terenul arabil deţinut în suprafaţă cel mult 5ha (prevederea de la art. 16, alin.(1), lit. e), introdusă de pct. 6 al art. I din Legea nr. 303 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 785 din 20 noiembrie 2007). După unele interpretări, Legea veteranilor este o lege specială şi se aplică prioritar faţă de legea generală, care este Codul Fiscal. În acelaşi timp, Codul Fiscal stabileşte la art.1, alin.(3), principiul prevalenţei prevederilor Codului, după cum urmează:”(3) În materie fiscală, dispoziţiile prezentului cod prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispoziţiile Codului fiscal.” Aceia care interpretează în acord cu acest text afirmă că scutirea prevăzută de Legea veteranilor este inaplicabilă. În practică, se întâlnesc, deci, o varietate de interpretări ale conflictului de legi menţionat, de la o localitate la alta, iar, ca urmare a interpretării neunitare, a apărut o situaţie nedorită, şi anume o stare de spirit negativă în rândul veteranilor şi familiilor acestora, care rămân cu impresia neplăcută că autorităţile statului aplică legile în mod arbitrar, din moment ce într-o localitate se acordă scutire numai pentru terenul aferent locuinţei, în timp ce în localitatea alăturată se acordă scutirea pentru 5 hectare de teren. Trebuie remarcat că, în cele mai multe cazuri, situaţia personală a beneficiarului scutirii nu îi permite să realizeze demersurile necesare pentru clarificarea situaţiei sale fiscale. Considerăm că, în această situaţie, este necesară intervenţia autorităţilor centrale ale statului pentru a clarifica la nivelul întregii ţări modul de aplicare a scutirii de impozit pe teren pentru veteranii şi văduvele de război. De aceea, vă rugăm să ne comunicaţi care este modalitatea corectă de aplicare a scutirii de impozit pe teren pentru veteranii şi văduvele de război, având în vedere conflictul de legi constatat, precum şi care este modalitatea de implementare a soluţiei pe care o veţi identifica pentru eliminarea aplicării ne-unitare a legii la nivelul ţării. În funcţie de punctul dumneavoastră de vedere, vom proceda, eventual, la elaborarea unei iniţiative legislative de modificare a Codului Fiscal sub acest aspect, pentru a face operabilă scutirea acordată de legiuitor veteranilor şi văduvelor de război”.

Scandalul declanșat săptămâna trecută la IPJ Ialomița arată încă o dată că Ministerul de Interne este o cloacă coruptă până la rădăcină și că în absența unor reforme autentice instituția  va dispărea cu totul. Semnele vizibile ale acestui scenariu se văd la Slobozia, unde din patru în patru ani, șefii IPJ își pierd scaunele cu scandal. În 2004 au dispărut vreo 8 ofițeri cu funcții de conducere. S-a lucrat cu duhul blândeții deși putregaiul scos la iveală de anchetele jurnalistice ale GSE și preluate de toată presa națională avea dimensiuni incredibile. S-au întocmit niște dosare penale uitate prin sertare iar protagoniștii scandalurilor au primit pensii babane sau lefuri la instituții de stat. Venirea la comandă a domnului Aurel Vlădulescu a adus normalitatea la IPJ. Nu se mai răspundea la telefoane, polițiștii ocoleau barurile și anturajele dubioase iar dosarele se instrumentau cu aceeași măsură pentru toată lumea. Plăcut impresionat de atmosfera din județ și de sprijinul total al presei, Vlădulescu ar fi dorit să rămână. Dar asta nu era pe placul noilor șefi ai județului, care l-au momit cu întoarcerea la Târgoviște, locul de unde venise. Și așa a ajuns la conducerea poliției ialomițene Stan Bîtlan, un frustrat aflat în prag de pensionare pe motive medicale, amic de șprițuri și nu numai cu noii politruci ajunși la putere. GSE a avertizat încă din 2005 de la primul scandal în care comisari ai Gărzii Financiare au fost bătuți într-un bar fără ca poliția alertată telefonic să intervină operativ, că Bîtlan va sfârși la fel ca gașca acuzată de viol în grup în 2004. N-a fost viol dar a fost un scandal imens declanșat de protejarea cu mijloace infracționale a șefului poliției Slobozia, filmat beat cui în casa unui interlop. Scandalurile dezvăluite de GSE s-a ținut lanț. De la prostia din cuvântările lui Stănică și până la scandaluri de corupție în care au fost implicați adjuncții său, comisarul Inimosul a mușamalizat tot. Nici un polițist nu a fost tras de urechi, subofițerii au ajuns la conducerea serviciilor pe motiv că erau ușor de controlat, nevestele și rubedeniile au invadat schema de personal prin angajări preferențiale, ]n frunte cu nevasta lui Bîtlan făcută polițist la apelul bocancilor, așa cum și el urma să fie făcut doctor la Chișinău! Din păcate, măsurile anunțate de ministrul Nica nu vizează curățirea instituției. Bâtlan este tras pe dreapta prin pensionare pe baza mărturiilor clanului Gigi Piticul, după ce acesta a încercat să-l apere pe Chirică folosindu-se de mărturiile mincinoase ale sifonarilor din clanul rival, Calul! Te doare bila când vezi că Ministerul de Interne folosește metode împrumutate de la interlopi ca să facă loc în schemă milițienilor care se închină la icoana PSD. Sau PNL ori PD-L după caz, funcție de combinația politică din fruntea statului. Ca și în 2004 protagoniștii scandalurilor sunt trimiși la pensie. În urma lor rămâne putregaiul intact, doar că în vârful grămezii va trona un pesedist. În acest timp, caracatița generalilor cu pulan din MI își vede de treabă și de scopuri. Polițiștii ies în stradă pentru sporuri în vreme ce șefii lor își trag prime trimestriale de zeci de milioane iar achizițiile publice ale poliției sunt umflate la prețuri de comisioane nesimțite. Dacă pe interlopii din stradă avem o oarecare șansă să-i vedem după gratii, pe interlopii din miliție îi vom vedea doar la pensie. Adăugați la asta cancerul din justiția sufocată de prostie și corupție și veți înțelege că nu prea mai avem opțiuni.

Căpetenia vânătorilor și pescarilor din Ialomița, fostul milițian Tudor Anghel, are propria-i lege pe care o aplică în calitate de președinte al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Ialomița. Ales cu scandal în această funcție după ce a părăsit conducerea serviciului arme din cadrul IPJ Ialomița, fostul colonel Tudor ignoră, de mai bine de doi ani, o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București prin care un salariat care a avut curajul să dea în gât mafia din cadrul AVPS a fost reîncadrat în funcția din care a fost ejectat nelegal. Sesizat despre refuzul fostului milițian de a respecta o hotărâre judecătorească, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia se face că nu observă infracțiunea și-l scoate basma curată. Rezoluția dubioasă a procurorului Dinu Viorica este menținută de șefa acesteia, Istrate Cristina. Manevra Parchetului este girată și de Judecătoria Slobozia, care menține prin sentința penală 1959 din decembrie 2008 rezoluțiile vădit ilegale ale procurorilor. Abia la Tribunal logica și bunul simț reintră în drepturi. Dar cauza este întoarsă la Parchetul Slobozia, adică exact acolo unde s-a demarat operațiunea de mușamalizare a cazului și spălarea de păcate a fostului milițian Tudor Anghel. Întors la punctul de la care a plecat, dosarul zace fără soluție deși lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Gazeta de Sud Est vă prezintă o mostră de corupție sau (și) prostie judiciară a unor magistrați văduviți de sporul de stres.

Pasici încalcă legea tăcerii

Golăniile de la AVPS ies la lumină în toată splendoarea lor în aprilie 2005. Revoltat cumva de modul în care asociația este condusă, contabilul șef Ionel Pasici întocmește o scrisoare deschisă adresată conducerii în care arată deficiențe de organizare și fapte aflate la imita penalului săvârșite de fostul președinte Trandafir Ștefan. Gazeta de Sud Est publică un amplu articol pe această temă pe care-l puteți citi aici,   http://www.kfnet.ro/gazetadesudest/gse_detal.php?stire_id=4925&,  fapt ce conduce la declanșarea unor verificări. Cum șeful Asociației la nivel central este fostul prim ministru Adrian Năstase și cum procedurile pesediste prevăd executarea denunțătorului și nu aflarea adevărului, Pasici este scos vinovat și se alege cu un dosar penal. Trandafir Ștefan, șeful fără studii al asociației este trecut în funcția de director iar ca președinte este ales în urma unei mascarade juridice incredibile http://www.asociatiaadria.ro/gazetadesudest/gse_detal.php?stire_id=5979&titlu=Consiliul+de+Administra%26%23355%3Bie+al+AVPS+Ialomi%26%23355%3Ba+a+fost+ales+ilegal& fostul șef al serviciului Arme din cadrul IPJ Ialomița, Tudor Anghel. Scârbit, directorul Direcției Silvice, inginerul Ioan Tătoi se retrage din asociație iar Pasici se vede șomer.  În 2006, fostul contabil șef se adresează Tribunalului Ialomița cerând constatarea nulității deciziei de concediere luată fără cercetarea prealabilă cerută de Codul Muncii.

Tribunalul Ialomita restabileste onoarea justitiei

Curtea de Apel decide reîncadrarea, Tudor decide că nu

Tribunalul Ialomița respinge fără prea multe comentarii acțiunea lui Pasici. Recursul este judecat de Curtea de Apel București, care la data de 14 iunie 2007 casează sentința Tribunalului și repune părțile în situația anterioară procesului. Adică, dispune reîncadrarea lui Pasici în funcția de contabil șef. CAB observă foarte simplu ceea ce Tribunalul Ialomița nu a observat, și anume că decizia de concediere este lovită de nulitate câtă vreme AVPS nu a îndeplinit procedura de cercetare prealabilă obligatorie prevăzută de Codul Muncii. Ca tare, asociația condusă de fostul milițian Tudor Anghel este obligată să-i plătească petentului despăgubiri egale cu valoarea indexată, majorată și actualizată a salariilor neîncasate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta și dispune repunerea părților în situația anterioară. Clar și limpede ca lumina zile. Dar nu și pentru fostul milițian Tudor, care nu acceptă în ruptul capului ca Pasici să revină printre documentele contabile ale asociației. La solicitarea scrisă a lui Pasici formulată în august 2008 căpeteniile din fruntea vânătorilor ialomițeni se arată deschiși la plata sumei de 25.862 de lei, că nu o plăteau din buzunar, dar nu și la reîncadrarea sa. Motivul invocat de fostul milițian Tudor este acela că din 2005 există un contract cu o firmă specializată pentru întocmirea evidenței contabile, contract valabil din 2005. Adică din vremea în care Pasici era contabil șef cu acte în regulă. Fostul milițian arată că postul lui Pasici a dispărut din organigramă peste noapte și că îi propun la schimb o funcție de paznic de vânătoare, adică ceva mult sub calificarea concediatului. În încheierea adresei, fostul milițian agresează limba română cu pulanul, consemnând sfertodoct: “În speranța că înțelegeți situația creiată de dvs. așteptăm să vă ridicați banii de la asociație”.  Că Tudor și gașca lui au “creiat” ditamai găuroiul în bugetul asociației este evident. Că vânătorii ialomițeni vor plăti din cotizațiile lor prostia găștii lui Tudor care se cifrează la peste un sfert de miliard de lei vechi este la fel de evident. Că se impune o acțiune în instanță prin care Tudor și Trandafir să plătească din buzunarul lor concedierea abuzivă a lui Pasici în cazul în care decizia a fost a lor sau impusă de ei este o chestie relativă și ține doar de voința membrilor asociației. Și de “spatele” pe care fostul milițian îl are la Parchet și Judecătorie după cum vom demonstra în continuare.

Frăția procurorilor cu milițienii sau duhoare de Spiru Haret?

În fața tupeului manifestat de fostul milițian Tudor Anghel, Pasici se adresează cu o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia în care acuză nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive. Dosarul este trimis la miliție și încredințat unui sectorist care se apucă să-l ancheteze pe fostul grangure Tudor Anghel, colonel în rezervă, frate. La data de 19 martie, procurorul Dinu Viorica decide că fostul milițian nu a încălcat legea deoarece, cu bună credință a vrut să-l angajeze pe Pasici pe post de paznic deși omul are calificare de inginer în specialitatea cinegetică. Tot pe lipsa intenției se bazează și procurorul șef al Parchetului Slobozia,  Istrate Cristina, care două luni mai târziu confirmă rezoluția subordonatei sale ce nu văzuse nici urmă de rea credință în refuzul șefilor asociației de a se supune unei hotărâri judecătorești. Logic, se ajunge la instanță unde circul incredibil continuă. Reprezentantul Parchetului, procurorul Voicilă Virgil glăsuiește ca pe marginea șanțului și, conform încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2008 susține următoarele: “… nu este o situație de rea credință din partea unității, mai de grabă această situație există la mai multe societăți, fiind una generală. Mai arată că asociația a făcut cea a putut, respectiv că petentul a fost retribuit, iar cu privire la desființarea postului după o lună, nu se poate face astfel de aprecieri în sensul că dacă hotărârea a fost pe 14.06.2007, iar decizia ar fi fost pe 05.12.2007 ar fi fost o rea intenție din partea societății, concluziile fiind e respingere a plângerii”.

sentinta a la Spiru Haret

Gramatica a fost abrogată la judecătoria Slobozia, fapt care ne pune serios pe gânduri.  Inepția de mai sus este girată de semnătura judecătoarei Octavia Marcela Alecsiu, probabil neplătită cu spor de stres și aflată sub influența științifică nefastă de tip Spiru Haret. Că astfel de oameni care gândesc și scriu în acești termeni fac justiție în România nici nu ne mai miră. Gândiți-vă doar că cei care au contribuit la redactarea unei astfel de sentințe trimit oameni la închisoare  ca să realizați în ce rahat instituționalizat ne aflăm. Norocul nostru este că printre magistrați există și oameni normali la cap. Care au analizat opera Judecătoriei Slobozia și au casat-o scurt.

Manevre demontate de Tribunal

Pe tot lanțul care a condus la această sentință a Judecătoriei Slobozia nimeni nu a văzut sau nu a vrut să vadă o golănie incredibilă comisă de conducerea AVPS Ialomița. La data de 14 iunie 2007 CAB decide reîncadrarea lui Pasici. O lună mai târziu, mai exact la data de 20 iulie 2007 consiliul de administrație AVPS decide schimbarea organigramei prin eliminarea funcției de contabil șef! Motivul pueril invocat la instanță este existența acelui contract cu firma de contabilitate. Spunem pueril pentru că respectivul contract există din 2005, de pe vremea când Pasici era contabil șef. Mai mult, ține de domeniul evidenței faptul că postul a fost desființat după ce Pasici a câștigat procesul. Iată ce concluzionează judecătorii de la Tribunalul Ialomița: “Din moment ce s-a invocat acest contract (n.r contractul cu firma de contabilitate) încheiat așa cum s-a arătat în 2005, se impune în mod necesar o întrebare și anume care este motivul pentru care s-a așteptat aproape doi ani de zile pentru a se dispune scoaterea postului din organigramă și s-a procedat în acest fel abia după cea a rămas defnitivă hotărârea prin care  AVPS era obligată să-l încadreze pe petent în funcția deținută anterior concedierii. Pe de altă parte din actele aflate la dosar reiese că în realitate contractual de prestări servicii nr. 797/2005 s-a încheiat pe o perioadă determinată de 1 an iar din cuprinsul hotărârii AVPS Ialomița numărul 298/04.05.2006 s-ar putea deduce că nu a fost prelungit din moment ce la punctul numărul 4 s-a aprobat organizarea concursului de licitație pentru selecția de oferte cu firme de contabilitate …. Infracțiunea prevăzută de art. 278 din Codul Muncii nu vizează însă exclusive situațiile când nu există nici o justificare pentru refuzul de executare, o rea credință vădită, ci este comisa și atunci când persoanele obligate să execute o hotărâre au procedat în așa fel încât hotărârea să nu mai poată fi executată, tocmai pentru a evoca ulterior lipsa vinovăției”. Magistrații tribunalului pun degetul pe rană. Exact în această situație ne aflăm iar ea ține de domeniul evidenței. Observăm că în baza acelorași documente, se iau două decizii diametral opuse. Ceea ce ne face să ne întrebăm cum a fost instrumentat acest dosar de vreme ce nici procurorii de la Parchetul Slobozia și nici judecătorii de la instanța de fond nu au observat aceste  contradicții flagrante. Iar dacă mai spunem că instrumentarea dosarului a durat mai bine de 6 luni iar comisarul Anghel Papacioc, amic bun și fost coleg al șefului AVPS Tudor Nicolae, a scos dosarul de la sertar abia după ce Pasici a amenințat că va reclama tergiversarea soluționării avem o imagine completă a întregii afaceri. Prin decizia pronunțată Tribunalul a casat sentința  Judecătoriei Slobozia și rezoluția Parchetului, dosarul fiind retrimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia pentru începerea urmăririi penale. Adică, lucrarea a fost retrimisă celor care au încercat să o îngroape. Așteptăm provincia.

În august 2007, actualul şef interimar al IPJ Ialomiţa, Călin Măndică, s-a căptuşit cu un dosar penal pentru înşelăciune, fiind implicat într-o reţea de trafic cu maşini second hand de import. Dosarul este în curs de cercetare iar părţile implicate nu şi-au recuperat încă prejudiciile. Programat la comisia medicală pentru pensionare pentru data de 3 septembrie, Măndică a fost întors din drumul către civilie de criza din miliţia ialomiţeană. Fiind pus să gireze şefia instituţiei până la noi ordine. Iată ce scriam la vremea respectivă.

Mai multe persoane din Slobozia au depus o plângere penală la Parchet în care acuză că au fost înşelaţi de nişte persoane care le-au promis că le vând maşini second hand la preţuri avantajoase. Printre cei nominalizaţi de păgubiţi se regăseşte şi adjunctul şefului IPJ Ialomiţa, poliţistul Călin Măndică.

Complicitate sau naivitate?
Pgubiţii susţin că au fost convinşi de poliţistul Călin Măndică să plătească avansuri pentru achiziţionarea unor maşini second hand importante din occident de către o firmă din Târgu Mureş. Iniţial, respectivul afacerist a plasat câteva maşini la Slobozia care au fost scoase la vânzare. Doritorii se adresau telefonic la numărul indicat în afişe şi care aparţinea şoferului lui Măndică. Negocierea se făcea în biroul poliţistului, susţin victimele, unde se parafa tranzacţia. În acest fel s-au vândut peste 10 autoturisme. Printre clienţi se regăsesc poliţişti, oameni de faceri şi chiar oameni politici. Ulterior, datorită preţului avantajos, oamenilor li s-au cerut bani în avans. Aşa s-a întâmplat cu cei doi cetăţeni care au făcut plângeri şi care au plătit sume considerabile, circa 300 de milioane, fără a li se livra maşinile promise. Când au încercat să vadă ce s-a întâmplat cu banii lor, oamenii au descoperit că firma era în faliment şi nu mai aveau de unde să recupereze sumele plătite în avans. Printre cei care se fac vinovaţi de această ţeapă a fost nominalizat şi Călin Măndică, omul de legătură al ţeparului din Târgu Mureş. Ancheta este în curs de desfăşurare.

Ampla operaţiune de deratizare declanşată de ministrul Dan Nica este o făcătură ordinară care a vizat mici ajustări şi ierarhizări în rândul mafiei care domina IPJ Ialomiţa din cele mai vechi timpuri. Destituirea prin pensionare liber consimţită a tandemului Stan Bîtlan- Iosif Chirică nu este altceva decât o răfuială între clanurile interlope din MI iar scopul este acapararea influenţei în judeţ. Aşa cum vom demonstra în cele ce urmează, nu curăţirea instituţiei s-a dorit, ci înlocuirea unor corupţi cu alţi corupţi.

image_3

Capitolul 1, introductiv

Afacerea care a declanşat deranjul la IPJ Ialomiţa îşi are începuturile în mai 2009, când în garsoniera de la OTV poposesc pentru destăinuiri nişte băieţi supăraţi din cartierul Bora. Mânaţi de setea de dreptate socială, interlopii din clanul lui Gigi Piticul scot pe masa lui Dan Diaconescu nişte fotografii în care şeful poliţiei Slobozia, comisarul Iosif Chirică, este înfăţişat beat mort chefuind cu paşnicul interlop. Acuzaţiile de şpăguire continuată a organelor din IPJ curg la o oră de vârf şi ţin până târziu în noapte, clanurile Calu şi Piticu dezvăluind prin acuzaţii reciproce întreaga mizerie din miliţia ialomiţeană. Subiectul este reluat în presa locală, fapt care-l determină pe prefectul PSD Alecsadru Ştiucă să organizeze o conferinţă de presă la care este invitat şeful IPJ, comisarul Stan Bîtlan. Lipsit de simţul ridicolului, Bîtlan pune pe masă o explicaţie senzaţională despre aventurile bahice ale subordonatului său. În chiar ziua respectivă, 18 mai 2009, se înregistrase un dosar penal care avea ca obiect un atac cu Xanax împotriva bietului comisar Chirică. Scopul acestei manevre era simplu. Prin deschiderea acestui dosar penal se bloca orice anchetă administrativă împotriva comisarului bahic iar operaţiunea de retragere strategică la pensie se putea derula în linişte. Cum scăndălăul nu s-a declanşat, dosarul de pensionare al lui Chirică a rămas în stand-by, ca şi dosarul penal inventat de Bîtlan pentru acoperirea subordonatului său.

Capitolul 2, despre motive

Ce-i mâna pe interlopi în luptă? De ce s-au încăierat în direct la televiziune? În mai 2009, comisarul Florin Popescu de la serviciul Judiciar a finalizat un dosar privind molestarea unui individ, eveniment care a avut loc în piaţa din Slobozia. Cercetările comisarului s-au soldat cu arestarea lui Gigi Piticul, acuzat de vătămare corporală gravă soldată cu pierderea unui simţ. La Parchetul Judeţean încadrarea juridică s-a schimbat iar dosarul a fost restituit pentru cercetări.  Adjunctul procurorului şef, Cătălin Hristescu, a intrat brusc în concediu de odihnă ca urmare a unor controale declanşate de la Ministerul Justiţiei şi DNA instituţii care-l bănuiau pe procuror de un blat cu infractorii. Mai mult, poliţistul Florin Popescu, scârbit de modul în care se intenţiona blătuirea dosarului s-a pensionat, la decizia sa contribuind şi contre îndelungi cu şeful IPJ, Stan Bîtlan. Arestarea lui Gigi Piticul a declanşat nemulţumirea băieţilor din Bora soldată cu apariţia televizată de care am vorbit ceva mai sus. Care acuzau că deşi au plătit taxa de protecţie au rămas fără liderul spiritual arestat abuziv. Contrele cu cei din clanul advers se datorau faptului că cei din famiglia lui Gigi Piticu susțineau că poliția protejează clanul Calul pentru ca ăștia erau folosiți pe post de sifoane. La rândul lor alde Calul susțin că banda lui Piticul este protejată inclusiv de procurorul Hristescu pe motive de șpăgi.

Capitolul 3, despre interlopii din miliţie

Schimbăm decorul şi ne integrăm spiritual cu găştile din IPJ Ialomiţa. Fapte. În noiembrie 2008 la Urziceni două clanuri de romi se iau la bătaie. Deşi un beligerant ajunge la spital cu o plagă împuşcată şi serviciul de salubritate al oraşului curăţă vreo două ore mizeria rezultată în urma conflictului, poliţia neagă evenimentul. Apoi îl confirmă dar fără urmări pe tabela de marcaj a beligeranţilor identificaţi repede dar nesancționați. Două luni mai târziu fenomenele se repetă. De data în plină zi şi în faţa camerelor de luat vederi. Controlul declanşat de IGPR se lasă cu sancţiuni. Formale, dar sancţiuni, cu care Stan Bîtlan se şterge la, ne scuzaţi, fund. Astfel, deşi comisarul Viorel Dascălu, adjunct al şefului de inspectorat, este cercetat prealabil alături de alţi 11 ofiţeri bănuiţi că ar favoriza clanurile din Urziceni şi urmează să fie schimbat din funcţie, la data de 20 mai 2009 este numit şef al Poliţiei Urziceni. Mutarea vizibilă şi astăzi i-a mai bătut un piron în scriu lui Bîtlan, al cărui scaun era râvnit de PSD, partidul care-şi adjudecase şefia instituţiei la împărţeala din ianuarie 2009. Stan sfidează decisiv regimul PSD cu câteva săptămâni în urmă, când un agent de la poliţia Ţăndărei care pregătea un chef miliţienesc post bilanţ este călcat de tren în timp ce traversa calea ferată cu maşina doldora de mărfuri colectate de la privaţi şi moare. Chemat la ordine la IGPR, Bîtlan dă cu pulanul în masă bazându-se excesiv de mult pe amicii care-i ţineau spatele de atâţia ani în legătură cu nişte fapte pe care le vom dezveli ceva mai încolo. Picătura umple paharul şi Nica îşi încordează muşchii. Expediţia de pedepsire este prefaţată de o ofensivă mediatică declanşată sâmbătă seara, când televiziunile sunt trimise la pont la Slobozia.

Capitolul 4, pretextul lui Nica

Sâmbătă sera, în Bora, două clanuri de romi se încaieră. Se trage cu puşca, doi oameni ajung la spital cu plăgi împuşcate iar alţi câţiva tăiaţi şi înjunghiaţi. Ciudat, deşi poliţia intervine prompt şi saltă vreo 40 de suspecţi şi martori nimeni nu oferă nici un indiciu despre trăgător, care dispare în ceaţă. Coincidenţă, în aceeaşi seară în comuna Ciochina patronii unei discoteci utilizează un pistol cu care pun capăt unui scandal declanşat între nişte beţivani. IPJ se face arici, iar televiziunile trimise la punct fix culeg opinii de la interlopii din Bora despre corupţia din miliţie. Ştirea ar fi rămas doar una oarecare pentru că poliţia chiar îşi făcuse treaba. Aşa că, tot la pont, televiziunile descoperă scandalul pe bază de Xanax publicat de presa locală în urmă cu trei luni. Şi de aici începe circul. Ministrul Nica o face pe neştiutorul şi, în faţa dovezilor irefutabile prezentate de televiziuni, anunţă luni dimineaţă schimbarea din funcţie a lui Bîtlan şi Chirică. Luni pe la ora 17 apare lovitura de teatru. Bîtlan se pensionează şi el medical, aşa cum GSE anticipase deja, iar Chirică aflat în procedura întreruptă în mai îl urmează. Ministrul Nica nu uită totuşi să amintească că domnul Chirică a fost drogat şi sechestrat, fapt pentru care a şi depus o plângere penală împotriva lui Gigi Piticul. Nica mai spune că Bâtlan nu poate fi schimbat din funcţie deoarece a intrat în concediul medical, dar că se va pensiona deoarece îndeplineşte condiţiile. Blatul se făcuse, trocul fusese realizat iar scaunul, în fine vacantat, fie numele PSD lăudat. Circul însă, abia acum începe.

Capitolul 5, despre ce au ştiut şi ce au acoperit miliţienii lui Nica

Că Nica şi toată gaşca lui de neadormiţi mimează surprinderea şi că operaţiunea de deratizare demarată la Slobozia nu vizează decât înlocuirea unor corupţi, ai PD-L, cu ai corupţi, ai PSD, o demonstrează următoarele fapte confirmate de ofiţerii cu coloană vertebrală din IPJ Ialomiţa. În august 2008, inspectorul Vasile Andrei, adjunctul comisarului Iosif Chirică află de excursia bahică comisă de şeful său acasă la Gigi Piticul. Andrei întocmeşte rapoarte scrise expediate la şeful IPJ Stan Bîtlan, la DGA, la Serviciul de Informaţie şi Protecţie Internă. Informaţiile ajung pachet la minister dar batista este pusă tradiţional pe ţambal. Bâtlan face raportul ghem şi-l depune la coş iar Chirică se reface cu o ciorbă de burtă. După două luni Andrei este informat că întâlnirea reclamată de el a fost o întâmplare nefericită şi că nu există suspiciuni de corupţie. Faptele descrise de ofiţer detaliat arătau cum Chirică s-a întâlnit cu un amic căruia îi născuse nevasta şi cum a băut cu acesta o sticlă de vin la barul Atlantic din Slobozia. La a doua sticlă partenerul lui Chirică a plecat acasă, iar poliţistul a rămas la locul faptei alături de Gigi Piticul care a plătit masa prelungită până a doua zi dimineaţă. Beat cui, Chirică a condus maşina până la casa interlopului, unde a lovit poarta avariindu-şi autoturism reparat ulterior pe blat. Iar dacă Andrei a primit totuşi un răspuns, şeful DGA Ialomiţa, Constantin Cojocaru aşteaptă şi acum un semn cum că informarea sa a ajuns la cine trebuia. Concluzia noastră întărită astăzi de cei doi ofiţeri este simplă: conducerea MI ştia de scandal încă din august 2008, dar a muşamalizat întreaga afacere. Mai mult, deşi ar fi trebuit să fie informat despre incidente, ministrul Dan Nica se face că nu ştie şi susţine minciunile tandemului Chirică-Bîtlan, cărora le acoperă retragerea din miliţie către o pensie liniştită. Iar ca tacâmul să fie complet, corpul de control al IGPR aflat acum la Slobozia bate câmpii căutând acul în carul cu fân astfel încât să nu-l găsească. Nu au fost solicitate rapoartele inspectorului Andrei sau cel al şefului DGA despre eveniment şi nici nu s-au luat declaraţii ofiţerilor care ar fi putut dezvălui întreaga reţea infracţională din cadrul IPJ Ialomiţa patronată de comisarul Stan Bîtlan şi acoliţii săi. Care arată cam aşa.

Capitolul 5, despre caracatiţa miliţienească

În sarcina fostului şef al IPJ Ialomiţa se pot aşeza câteva cărămizi după cum urmează. În 2007, un cetăţean din Slobozia a depus un denunţ prin care arăta că un agent de circulaţie din Urziceni l-a oprit nejustificat în trafic şi i-a cerut mită. La rândul său poliţistul a trimis la IPJ o informare în care indica numărul de înmatriculare al unei maşini al cărei şofer a refuzat să prezinte documentele după ce a fost oprit pentru exces de viteză. Lucrarea a zăcut în sertarul şefului SPR Ialomiţa până când prin rezoluţie scrisă Bîtlan a clasat-o fără măcar să o înregistreze la lucrări penale. DGA Ialomiţa a preluat-o şi a înaintat-o la DNA. Nici până astăzi nu există o rezoluţie, deşi faptele sunt clare. Un alt caz semnalat de DGA în scris către Ministerul de Interne este cel privind trucarea concursului de şef al Serviciului Judiciar. Deşi subiectele trebuiau elaborate de o comisie, Bîtlan a preluat lucrarea pe cont propriu. Unul dintre membrii comisiei, comisarul Papacioc, a fost trimis la plimbare când a încercat să-i propună lui Bîtlan să participe la elaborarea subiectelor. Cazul semnalat de DGA a rămas fără soluţie. Şi Chirică are la activ câteva isprăvi. Cea mai tare este protejarea fostului subofiţer Prodan Marian, care în mai 2008 trebuia să execute o pedeapsă cu închisoarea în urma unui proces de luare de mită în care a fost condamnat definitiv. Numai că deşi mandatul se afla la poliţie, nimeni nu reuşea să dea de fugar. Care fugar a petrecut sărbătoare de 1 mai 2008 la vila sa din Costineşti alături de doi poliţişti de la serviciul judiciar. Sursele noastre din IPJ susţin că vila lui Chirică din comuna Bucu a fost construită de firma lui Prodan, fugarul pe care nu-l caută nimeni şi care nu a fost încarcerat nici până în ziua de astăzi. Iar corpul de control al IGPR nu dă semne că ar fi pasionat de istoria ticăloşiei la IPJ în cincinalul Bîtlan.

Habar nu am dacă Elena Udrea a comis sau nu vreo golănie în manevrarea banilor publici de la ministerul creat pentru ea. Habar nu am dacă o comisie parlamentară poate face ceea ce prin lege ar trebui să facă și nu face Curtea de Conturi a României, instituție aflată într-o continuă mahmureală de când este condusă de nea Nicu Văcăroiu. Judecând însă lucrurile după înregistrările “off the record” de la lucrările comisiei conduse de un alt mahmur al politicii, Ludovic Orban, afacerea Udrea pute rău de tot. Reuniți în conclav conspirativ, deputații din comisie și-au dat drumul la gură și au dezbătut un plan de linșare ministrului Udrea așa cum numai grupările de tip mafiot sunt capabile să elaboreze. Stenogramele ignorate de marea parte a presei de trust arată că această comisie nu urmărește stabilirea adevărului, ci inducerea unei stări de aparență vinovăție a “infractoarei”. Orban vorbește explicit de invitarea la audieri a unor firme care în mod sigur nu vor veni pentru a crea aparența că cineva, adică Udrea, ar avea ceva de ascuns. Deputatul maghiar insistă pe descoperirea unor fapte de natură penală de care să o lege cumva pe Udrea și, ulterior, pe Băsescu. Pista este susținută și de deputata-autogară Aura Vasile, care sugerează și asmuțirea Gărzii Financiare pe firmele care vor refuza să prezinte documente comisiei. În fine, Adriana Săftoiu, cea care a mai regizat o șmecherie penală împotriva fostului ministru liberal al apărării pe vremea când mânca din palma marinerului, s-a gândit că ceea ce nu poate fi spus public de comisie și dovedit să se plaseze ca pont pentru ziariști, astfel încânt presa să facă treaba murdară a comisiei. Dialogurile înregistrate și plasate pe Internet arată clar un singur lucru. Comisia nu dorește aflarea adevărului, ci îngroparea definitivă a Elenei Udrea ca etapă în lupta electorală împotriva lui Băsescu. Atât de evidentă este ticăloșia încât băieții refuză să urmărească piste care ar duce la altă concluzie decât cea pe care o urmăresc ei. Ok, asta este luptă politică. Dacă această comisie ar fi fost una a partidelor anti Băsescu, dacă ar fi fost un conclav politic de campanie electorală ar fi fost o treabă. Mizerabilă oricum dar acceptabilă în contextul în care politica românească este o troacă din care se adapă porcii. Dar discuțiile de tip mafiot s-au purtat în Parlamentul României, instituție fundamentală a statului de drept după cum o numesc toți gargaragii la televizor care acum, în fața stenogramelor ticăloșite tac mâlc. Orice instituție abilitată să facă astfel de anchete are obligația să caute probe în ambele sensuri. Să verifice fapte atât împotriva cât și în favoarea celui cercetat. Cu atât mai mult o comisie a Parlamentului României, instituție ce se pretinde baza fundamentului democrației și statului de drept! Ceea ce fac deputații din comisia Udrea este execuție publică comisă la adăpostul unei instituții ce se dorește a fi altceva decât o adunătură e pramatii cu imunitate. Vinovăția unei persoane trebuie dovedită în urma unei anchete corecte derulată în ambele capete. Altfel, ancheta devine linșaj și abuz iar pericolul ca oricine să intre la proceduri de acest tip este iminent. Cu atât mai mult cu cât abuzul și ticăloșia sunt promovate de la cel mai înalt nivel și servite populației drept “procedură democratică”. A aplauda astfel de practici, indiferent împotriva cui sunt îndreptate, nu este decât începutul haosului. Dacă Udrea a furat, ea trebuie trimisă după gratii. Dar cu probe indubitabile și nu cu făcături politice inventate de niște politruci aflați în foame de putere. Pentru că mâine, în locul lui Udrea s-ar putea afla oricine. Inclusiv cei care acum aplaudă ca tembelii această mascaradă grotească.

Nici nu s-au stins bine ecourile scandalului care l-a avut in prim plan pe șeful poliției Slobozia, comisarul Iosif Chirică, filmat beat cui în casa unui interlop că un nou seism zguduie din temelii IPJ Ialomița. Sâmbătă seara două clanuri s-au încăierat la Slobozia. Scandalul s-a lăsat cu împușcături, peste 30 de indivizi fiind cercetați în prezent de Parchet. Tot sâmbătă, la Ciochina, o încăierare generală s-a lăsat cu patru victime care au refuzat spitalizarea. Ministrul de Interne a declanșat o noua anchetă la IPJ Ialomița, demers în ura căruia este posibil ca șeful inspectoratului să-și piardă funcția. Astfel de zvonuri au mai fost lansate pe piață după scandalul provocat de șeful poliției Slobozia, filmat beat cui în casa unui interlop după ce în aceeași stare și-a condus și mașina până la casa interlopului unde a și abandonat-o. Atunci comisarul Stan Bîtlan a inventat un așa zis dosar Xanax, începând cercetări cu privire la posibila dopare a polițistului cu astfel de pastile ce i-ar fi fost dizolvate în băutură. Manevra a avut efect, așa zisul dosar penal inventat de Bîtlan blocând ancheta administrativă declanșată împotriva lui Chirică. Se pare că acum cel care are nevoie de niște Xanax este chiar Bîtlan. Rămâne de văzut dacă se va scoate doar cu atât.

Umflat în ultimii 4-5 ani cu peste 400.000 de angajați, sistemul bugetar trosnește din temelii sub povara cheltuielilor salariale. Forțat de FMI să reducă drastic cheltuielile, guvernul Boc a găsit o soluție care pute a comunism de la o poștă. În loc să radă straturile de paraziți bugetari inutili și incompetenți adăugate de toate guvernele prin angajarea clientelei de partid în posturi călduțe, coaliția PSD-PD-L propune diminuarea programului de lucru cu câte 10 zile pentru fiecare angajat. Cât de cretin să fi ca să nu pricepi că în acest fel atingi la buzunar dea valma și funcționarii competenți grație cărora statul funcționează și cele două treimi de piloși și tembeli furajați cu salarii pentru a freca clanța? Nimeni nu poate fi atât de prost , cu atât mai mult premierul și ai lui miniștrii, băieți cu fruntea lată și expertiză dobândită de unii pe la Spiru Haret. Dincolo de efectul nociv la electoratul furajat de la buget care s-ar putea să dea cu ștampila aiurea la prezidențiale, politicienii din fruntea ministerelor nu vor să se atingă de clientela care le face treaba și cu ajutorul căreia se fac și se desfac toate ițele guvernării. Utili atât la centru cât și în teritoriu, bugetarii de partid au misiuni precise care nu au nicio legătură cu funcționarea instituțiilor unde sunt ancorați. Spionarea adversarului politic, accesul la documente și la informații și activitatea electorală a trepădușilor plătită din bani publici sunt doar câteva dintre avantaje. Chiar dacă este evident pentru oricine că într-o instituție publică unul muncește în mod real și trei iau salarii, restructurarea nu va atinge majoritatea mută și inutilă pentru stat din instituțiile publice pentru că în acest mod politrucii și-ar tăia singuri crăcile de sub picioare. Ar rămâne fără ochi, urechi și cozi de topor, singurele arme valoroase ale unei guvernări ticăloșite. Nici de cheltuielile publice inutile și umflate nu se pot atinge, pentru că de aici vin finanțările ilegale ale campaniilor electorale și șpăgile grosiere pentru buzunarele lor fără fund. Cum să razi contractele de 24,8 milioane de euro cu producătorii de vaccin Glaxo și Merck, când unul vine pe filiera americană Albright iar celălalt pe filiera PSD- Mircea Geoană? Ce dacă Ministerul Sănătății nu are bani de medicamente și se împrumută? Ce dacă diabeticii și alte categorii de bolnavi mor cu zile în absența tratamentelor periodice scumpe? Important este să plătim niște vaccinuri ce vor ajunge gunoi în 18 luni pentru că de aici ies comisioane și sprijin politic la nivel înalt. Asemenea cheltuieli nu pot fi suprimate decât de un guvern competent, responsabil și format din oameni politici bine intenționați. Ceea ce România nu a avut niciodată din 1946 încoace.