“Se pune firesc întrebarea cine suntem şi căutăm aici?”! Dilema aparţine unui dinozaur căţărat în fruntea Comisiei pentru Agricultură din Senat , personaj cu un nume imposibil: Petre Daea. Începutul tâmp de discurs al marelui om politic, fost ministru al agriculturii, merită un răspuns pe măsură pe care nici unul dintre fermierii prezenţi la întrunirea tovărăşească pe ramură organizată de PSD la Slobozia săptămâna trecută nu l-a dat. Sunt nişte impostori şi nişte hoţi şi au venit în Bărăgan să aburească electoral auditoriul adus cu japca de activul de bază al PSD. Hoţi spunem, pentru că atât ministrul Sârbu cât şi “gânditorul” de peşteră Daea sunt cercetaţi penal pentru implicarea adâncă în afacerea Popoviciu- Băneasa. Pe semnătura lor vreo 160 de hectare din patrimoniul Universităţii de Agronomie au ajuns cartier rezidenţial. Transferul de teren este fraudulos la prejudiciul infernal. Ei bine, aceşti doi penali au venit în faţa fermierilor ialomiţeni cu moacele lor de bărbaţi de stat să vorbească despre redresarea agriculturii! Ei care au patronat alături de alţi hârciogi agricoli devalizarea IAS-urilor şi hăcuirea subvenţiilor atâţia ani de zile vin acum cu soluţii la dezastrul pe care tot ei l-au creat. Era de ajuns să vedeţi alaiul de bărbaţi care se îmbrăţişau în stradă şi se pupau ca la o paradă a homosexualilor ca să înţelegeţi cine sunt ăştia, ce voiau ei. Sunt nişte nimeni şi voiau voturi. Impostura lor vine din faptul că nu sunt ceea ce pretind a fi, adică nişte oameni onorabili, preocupaţi de binele public şi de soarta agriculturii, aşa cum se declară în discursurile lor tâmpe şi agramate. Sunt nişte mincinoşi ordinari, care deşi ştiu că statul nu are bani să plătească subvenţiile fermierilor mint cu neruşinare că au probleme cu softul! Deşi ştiu bine că subvenţiile au ajuns doar la agricultorii cu câteva pogoane de teren, mint cu nesimţire spunând că au plătit peste 60% dintre beneficiari. Deşi ştiu bine că au permis cu bună ştiinţă vânzarea sistemelor de irigaţii către hârciogi agricoli de partid contra unor şpăgi colosale spun că vor să reabiliteze sistemul dispărut de mult. Deşi ştiu bine că trebuie să plătească subvenţie pentru depozitarea cerealelor uită să dea norme metodologice de aplicare a nu ştiu cărui HG. Da, norme metodologice, pentru că într-o ţară guvernată de dobitoci legile sunt nişte biete texte care au nevoie de legendă pentru a fi înţelese. Şi aici părăsim domeniul hoţiei pentru a explora prostia lor. E suficient să-i asculţi ca să îţi dai seama că limba română poate fi şi oribilă. Un om normal dotat cu logică minimală nu-i poate pricepe. Vorbesc fie alambicat şi gol, ca domnul Ciupercă, fie tâmp şi lemnos ca bietul Daea. Cum limbajul este produsul creierului este limpede ce au ăştia în cap dacă discursurile zgârie auzul şi lezează inteligenţa. Clasa politică, pentru că toţi sunt la fel cu prea puţine excepţii, este o mare de prostie şi un munte de hoţie. Nici unul dintre aceşti umanoizi primari nu a intrat în politică bogat şi nici unul nu a ieşit sărac. Călăresc statul de zeci de ani de zile iar România lor este un teren viran, plin de gropi şi controlat de haite care-şi spun partide. Tragic este că nici canibalismul care i-a cuprins nu-i mai răreşte, iar urmaşii lor, respectiv tineretul politic bovin cu capul chel, sunt de acelaşi calibru.
În cadrul şedinţei extraordinare a Consiliului Judeţean desfăşurată marţi, 2 iunie, s-a decis că suma alocată consolidării podului de la Albeşti să crească cu 1,3 milioane de lei. Motivul este acela că proiectantul a descoperit hibe în soluţia constructivă pe care tot el a propus-o la adjudecarea licitaţiei. În acest fel alocarea bugetară pentru această investiţie creşte la 5,2 milioane de lei din care 4,3 milioane înseamnă construcţii şi montaj. Banii sunt o bulă de oxigen pentru firma din spatele acestei afaceri , SC CCCF SA Bucureşti, aflată din 2005 în procedură de faliment.(ştire in curs de actualizare)
(UPDATE )Mecanismele unei inginerii financiare
Afacerea derulată de CJI are toate şansele să iasă prost. Pentru că societatea comercială care a câştigat licitaţia este deţinută în proporţie de 99,99% de compania CCCF SA, aflată în procedura de faliment în urma unui dosar deschis în anul 2005. Reabilitarea podului de la Albeşti a fost adjudecată de Drum Art SRL pentru suma de 3,9 milioane de lei, iar lucrările au demarat în noiembrie 2008. După numai 5 luni proiectantul a realizat că soluţia este greşită şi a solicitat CJI o suplimentare de fonduri de 1,3 milioane invocând faptul că soluţia iniţială nu este viabilă! Culmea, CJI a aprobat ingineria, deşi era evident că manevra firmei Drum Art viza includerea în devizul final şi a unui profit frumuşel. Pentru a-şi adjudeca lucrarea, firma a făcut o ofertă financiară mult subevaluată. Ulterior, având în vedere că serviciile de execuţie şi proiectare au fost licitate la pachet, nu a fost o problemă să se găsească acest motiv pentru majorarea devizului la o valoare mult mai aproape de adevăr. Chiar demonstraţia făcută la şedinţa CJI de marţi de către reprezentantul proiectantului demonstrează că manevra a fost premeditată. Schimbarea de soluţie invocată a fost justificată cu nişte filmuleţe care înfăţişau prăbuşirea unor poduri în anul 2005, toate acestea având în comun structura de rezistenţă bazată pe pile de susţinere ridicate în mijlocului cursului de apă, exact ca la Albeşti. Deşi ştiau asta, proiectanţii au întocmit oferta de preţ pentru consolidarea pilelor şi nu pentru eliminarea lor, aşa cum cer acum. Consilierul Cazacu Marinică a fost singurul care a sesizat manevra şi a întrebat de ce nu s-a făcut oferta iniţială pe soluţia tehnică prezentată acum. Întrebarea sa a rămas fără răspuns. Vom reveni!
Update Drum Art SRL „ambalaj” pentru falimentara CCCF SA
Drum Art SRL este o societate comercială controlată în întregime de firma CCCF SA. SOCIETATEA DE CONSTRUCTII CCCF BUCURESTI este o societate pe acţiuni cu mai multe filiale în ţară. Privatizată în anii 90, CCCF a fost una dintre principalele beneficiare ale contractelor cu bani publici acordate de ministerul Transporturilor în perioada în care Traian Băsescu a condus acest minister. Între altele, CCCF SA sucursala Braşov a fost unul dintre subantreprenorii celebrei autostrăzi Bucureşti – Piteşti.
CCCF SA a acumulat datorii imense la bugetul de stat, împotriva societăţii deschizându-se procedurile prevăzute de Legea 64/1995 privind reorganizarea judiciară şi falimentul. În ciuda acestui fapt, începând din 2001, odată cu venirea lui Traian Băsescu în fruntea Primăriei Municipiului Bucureşti, CCCF SA a început să primească contracte uriaşe pentru asfaltarea străzilor Capitalei. Cu numai 4 angajaţi, societatea Drum Art a avut în 2007 un profit de 205.110 lei şi a acumulat datorii totale de 240 de milioane de lei Deşi legea permitea CJI să ceară prin caietul de sarcini ca Drum Art să prezinte la licitaţie documente care să ateste bonitatea fiscală şi pentru acţionarul său persoană juridică, acest lucru nu s-a întâmplat.
Din seria Atlas de Mitocănie Politică extragem astăzi un nou exemplu în care vom arata că promovările în funcţii pe criterii politice ţin cont nu numai de cumetrie, şpagă sau recomandare de partid ci şi de criterii de cearșaf. Este cazul unui post de director economic la AJOF Ialomiţa, unde va ateriza un domn bine. Bine situat în aşternutul unei dive vădane din PD-L , vrem să spunem. Care divă la rândul său a fost proptită de acelaşi partid în funcţia de director la Casa Judeţeană de Pensii. Ne întrebăm cât de departe se va ajunge cu acest sistem de promovare care s-a extins de la rubedenii la amante şi amanţi? Ce mai urmează?
PNL este pe cale să rămână fără majoritate în Consiliul Local Feteşti, oraş considerat deja pol al liberalismului de baltă. Doi dintre consilierii de dreapta, este vorba despre socialiştii Mitu şi Barcari, sunt pe cale să o ia la stânga. Deja băieţii cu bască nu mai votează cu primarul, fiind tentaţi cu ajutorul unui şantaj eficient să revină la poala marelui om politic din capul PSD. Despre Mitu ştim că este ţinut de mână pentru funcţia de director de liceu pe care o ocupă. Despre Barcari nu ştim nimic, dar nici nu contează. Se preconizează un caft ca la Griviţa Roşie în ‘933. Aşa că nea Catrinoiule, pune mâna pe sirena matale din Parlament, că nu se mai poate!
Auzim din surse că nea Chirică ar fi dat nişte telefoane şi ar fi făcut nişte vizite în comuna lui de baştină, unde ar fi cerut patronilor de magazine care distribuie GSE gratuit să facă o pauză. Este vorba despre numărul de ziar în care marele comandat de oşti apare beat cui în patul lui Gigi Piticu’. Credem totuşi că nea Chirică a fost mai deranjat de faptul că apărea în poze zbânţuindu-se la o cântare dirijată de acelaşi băiat cu pumnul greu. Fraierul, că altfel nu-i putem spune, nu ştie că au mai încercat şi alţii reţeta asta prin 2004, când au plecat din poliţie cu strigături. Ne gândim să publicăm din nou pozele, de data asta prin surprindere. Iar ziarele să le dăm manual, din casă în casă.
Vuieşte presa cum că liderul PNL, talentatul pictor Gogu Petre, a intrat în proceduri. DNA l-ar fi luat la puricat pe tema lucrăturilor de la şcolile din judeţ, lucrături finalizate cu rest. Un rest de două vile cu tot cu teren plătite din nu se ştie ce bani. Adică se ştie, dar urmează să se demonstreze. Urmează să vedem cât rezistă liderul dreptei la un lucru manual instrumentat de stânga pesedistă şi aprobat pozitiv de dreapta fesenistă a lui Marinică. Cumetre Stavăr, ai legătura!
Agentul 007,69
Un amant de viţă nouă
Prim ministru al României în 1862, moşier de Bărăgan din tată-n fiu şi posesor al unui conac fabulos în epocă, Barbu Catargiu rămâne una dintre personalităţile care au marcat epoca şi istoria uitată a prefacerii Ţării Româneşti. Puţini mai ştiu însă că, printre proprietăţile sale de pe Bărăgan se numără şi moara de la Andrăşeşti, una dintre puţinele mori din judeţ în care timpul pare să nu fi schimbat nimic. De la motorul nemţesc vechi de peste 70 de ani şi până la făina albă pe care ţăranii „n-o dau nici pe aia scumpă, de trei nule de la supermarketul din comună”
Moara Andrăşeşti
Moara e veche de tot şi e peste linie, într-o curte mare, nici pe jumătate cât aia din curtea boierului. De departe, pare mai degrabă pustie, cu arhitectura ei desuetă şi pereţii goi… dar dacă ai curiozitatea, ţi se răspunde!
Oamenii nu mai ştiu a cui a fost, ştiu a cui e. Iar morarul, Moşu Paraschiv e venetic de sat, povesteşte frânturi uitate din poveştile auzite la şosea: „da, parcă al lui e. Barbu Catargiu, el trebuie să fie….Eu nu prea ştiu, că vin de la Slobozia.”
Ştie în schimb totul despre mori şi, se vede treaba, îi place ce face şi face bine ce ştie: „Eu sunt morar de la 18 ani. Şi acum am 60. Aici sunt morar din 2002, d-aia nu ştiu ce şi cum. Dar ştiu să vă spui ce e în moară. Am lucrat la Galaţi, la Constanţa, şcoala am făcut-o la Craiova…Am fost şi la rizerie!”
Întrebăm de ţevuşca prin care se fură din făina măcinată. Râde! „Nu e, dom’le, e poveste. Şi chiar de-ar mai fi, la cât se macină acuma la moară, vai de uiumul nostru. Să fi venit mata pe vremea comuniştilor, când aveai ce vedea, nu acuma când abia ne mai ţinem zilele. Păi asta-i moară cu trei valţuri, macină o tonă jumate pe oră. Da’ acum de unde, de unde….” Îl rugăm să ne lase înăuntru, să facem poze. O face cu sufletul îndoit, moara e casa lui….
100 de ani de măcinat
În moară e cald ca-n zi de Cuptor şi prin lumina filtrată de geamuri dansează dâre lungi de făină mirositoare. Te simţi brusc ca în podul copilăriei, căutând după lada de zestre. Zestrea morii sunt motoarele! Mari, nemţeşti, diesel, unele neschimbate de la facerea morii încoace. Dacă stai să socoteşti, moara are patru nivele, cu scări din lemn scârţâind şi cotloane pe unde soarele n-a biruit niciodată. Moşu’ Paraschiv se lansează în disertaţii lungi despre procesul tehnologic: „Aici se descărca căruţele, aici se cântărea, apoi vedeai graficul, câtă făină, câtă tărâţă, apoi la nişte elevatoare, la decojitor, apoi precurăţirea, curăţătoria albă, curăţătoria neagră… şi apoi ajunge în celula de odihnă. Înainte, era, nu era, preconizat cu aparat de umectat, acuma se mai umectează, pentru că în momentul când se umectează coaja tărâţei e mai flexibilă la decojire şi în momentul când o băgăm la prelucrare se aplatizează şi nu se mai toacă…Aţi înţeles, nu?!”
Nu înţelegem o iotă, dar dăm din cap cu un aer care mimează inteligenţa. Moara e unică în partea asta de câmpie, mai c-ar fi bună de muzeu. Vizităm cele 4 etaje înghesuite pe înălţimea a două şi jumătate, fotografiem tot ce mişcă, de la motanul morarului şi până la inscripţia pe care scrie „Intreprinderea de utilaje de morărit Topleţ 1975” Pare aproape ireal, dar vă puteţi convinge, e la mai puţin de 20 de minute de Slobozia.
Poveste cu ministrul Catargiu
În ciuda evidenţei, nimeni din Andrăşeşti nu pare să ştie nimic despre vechimea morii şi primul ei stăpân. Viceprimarul e prea tânăr şi ce priveşte cu condescendenţa administrativă de rigoare, contabila e prea plictisită ca să se gândească la asta, vineri către prânz birourile sunt pustii, nici pe stradă nu se înghesuie nimeni : „Încercaţi la nea Sandu! ” Suntem alungaţi politicos: „El e monografia noastră!”
Nea Sandu Drăgan ştie, dar nu-şi mai aduce aminte. ”Da, boierul a făcut moara, la 1921, dar n-a ţinut-o mult, a lăsat-o lui Paul Strobah, băiatul menajerei. El a fost, de fapt, stăpânul de drept al morii, şi a trăit pana în 62’, când l-au scos comuniştii la pensie. Dar moara a fost mare mare, socotită, însă fără fundaţie, dar întărită, mai încoace, cu trei centuri de fier”. Ne hotărâm să închidem reportofonul, dezamăgiţi de puţinătatea amintirilor despre primul stăpân al morii…când dintr-o dată, din senin, Sandu Drăgan ne dovedeşte că nu degeaba e socotit monografie: „Să vă mai spun una despre Barbu Catargiu, povestită de la părinţi. Ieşea de-aici de la pădure, de unde era în vizită, ştia ora când venea trenul….înainte era trecere la fiecare 500 de metri. Şi el ieşea aici, la cantonul lui Zamfir, îi spunem noi, şi ridica bastonul, un ăla frumos colorat aşa… oprea trenul, dom’le. Îl cunoştea conductorul, îl saluta, el urca în tren… ”
Cămăşuţa de forţă din această săptămână revine de drept băieţilor(sau poate fetelor) de la biroul de presă al PSD. Aflaţi în plină febră electorală, oamenii de comunicare de la sociali democraţi au sărit cu bâta asupra adversarului de moarte de la PD-L. În încăierare, limba română, logica şi bunul simţ au avut de suferit după cum urmează.
“Ieri, 19 mai 2009, candidatul PSD Ialomiţa la alegerile pentru Parlamentul European, dl. Ștefan Mușoiu , s-a deplasat în comunele Ograda, Săveni și Sudiți, unde s-a întâlnit cu cetățenii din aceste comune. Dl. Ștefan Mușoiu a fost primit călduros de autoritățile locale, fiind însoțit de primari, consilieri locali, membri de marcă ai organizației PSD Ialomiţa, precum și de echipa de campanie a PSD Ialomiţa. Deplasarea a prilejuit contactul cu agricultorii din zonă, care au prezentat problemele întâmpinate, solicitând totodată susținerea în Parlamentul European a inițiativelor în favoarea micilor exploatații agricole”. Căldura degajată de alegători spre Muşoiu a avut urmări vizibile. Un admirator al curentului social democrat s-a văzut nevoit să rămână la bustul gol din cauza simpatiei exagerate faţă de catindatul socialist. Contactul la bustul gol va provoca bulversare mare la urne.
Un agresor de la PD-L a stropit cu aracet echipa de campanie a PSD şi, potrivit comunicatului de presă al acestui partid “s-a făcut dispărut”! Agreseorul, spune biroul de presă al socialiştilor cu bască, este un oarecare Paraschiv Mitică, consilier judeţean PD-L. Incidentul este povestit cu umor pe o pagină de manuscris, concluzia fiind aceea că membrul “a făcut de râs demnitatea (poate nemeritată) de consilier judeţean”. Dincolo de faptul că ne-am râs copios de inteligenţa celor care au elaborat comunicatele PSD, nu ne putem reprima o întrebare: dacă agresorul era membru’, ce garanţie au băieţii din echipa de campanie că au fost stropiţi cu aracet şi nu cu altceva?
Datele problemei sunt extrem de simple. Primăria Slobozia a încasat până la această dată cu 15% mai multe venituri la bugetul local faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cazul nu este singular, autorităţile locale care se preocupă de încasarea veniturilor proprii fiind în grafic din acest punct de vedere. Asta înseamnă că în ciuda aşa zisei crize, contribuabilii îşi plătesc taxele. Cu toate acestea, dinspre guvern banii nu mai pleacă. Primăriile nu primesc cotele defalcate din impozitul pe venit şi TVA. Primăria Slobozia, pe care o luăm ca reper pentru că de aici avem date, are de încasat circa 135 de miliarde de lei vechi din sumele pe care trebuia să le primească anul trecut de la bugetul central. Agricultorii nu îşi primesc subvenţiile pe suprafeţele de teren plătite de U.E. Deşi banii sunt în conturile guvernului de multă vreme, agricultorii fac potecă la bănci zilnic în aşteptarea fondurilor ce li se cuvin. De mai bine de o lună nu s-a mai plătit un şfanţ către nimeni invocându-se aşa zise probleme în sistemul informatic al APIA. Aceeaşi cauză puerilă este invocată şi la plata medicilor de familie, furaţi la două capete de un guvern criminal. În prima fază, contractele medicilor au fost prelungite prin act adiţional la contractul cadru din 2008. Numai că banii s-au alocat la tarifele din 2009, asupra cărora medicii şi ministerul nu au căzut încă de acord. Chiar şi aşa, nici măcar aceste venituri diminuate nu sunt plătite de guvern. Medicii de familie sunt aduşi în pragul falimentul deşi banii sănătăţii se colectează în proporţie de 98%! În cazul de faţă, Casa de Sănătate, transformată din gestionar al banilor sănătăţii în intermediar al ministerului, invocă penibil defecţiuni în sistemul informatic. Poliţiştii care în această lună urmau să fie încadraţi în MI şi trimişi în stradă sunt menţinuţi încă o lună cel puţin în practică. Prin amânarea examenelor de absolvire fără nici un motiv, guvernul amână de fapt plata salariilor care li s-ar fi cuvenit noilor poliţişti. Concluzia care se desprinde de aici este una singură. Statul încasează banii de la contribuabili dar nu-şi onorează plăţile cu intenţie. Ba, mai mult, la adăpostul aşa zisei crize de lichidităţi care împiedica plata pensiilor şi salariilor în sistemul bugetar, guvernul a dat iama pe piaţa de capital atrăgând mare parte din banii băncilor şi blocând astfel artificial creditarea. Cam acesta pare a fi tabloul crizei în România, o criză care are un singur actor principal: Guvernul Românie! Blocajul creat astfel de guvern induce panică şi teamă în rândul populaţiei. Problema a fost astfel creată. Soluţia vine tot de la guvern. Dar sub forma unei soluţii electorale.
Băsescu, el ar fi soluţia!
De mai bine de o jumătate de an Băsescu are un aer extrem de preocupat. Oriunde întâlneşte un microfon, Băsescu îşi exprimă îngrijorarea faţă de criză. A abandonat până şi ideea de a candida la toamnă pentru un nou mandat, decizie ce va fi condiţionată, zice el, de bătălia contra crizei. Dacă criza dispare, va candida, dacă nu ura şi la gară! Cinismul preşedintelui frizează ridicolul. Scenariul probabil este simplu. La un semn, undeva la începutul toamnei, robinetul se va deschide. Statul va da drumul la plăţile regulate iar asta va fi rezultatul unui plan strălucit emanat din chelia neuronală a preşedintelui. Adică el ne creează problema şi tot el ne oferă soluţia. Cum să nu votezi o asemenea competenţă? Cine să-l bată pe omul care a scos ţara dintr-o criză iminentă? Ce contează că între timp nişte firme au falimentat, nişte sute de mii de oameni au rămas şomeri iar alte câteva milioane au ajuns să trăiască sub limita sărăciei? Contează că din urnă a ieşit cine trebuia şi că pentru încă cinci ani vom fi cobai pentru gaşca de mafioţi care a confiscat statul prin mijloace democratice. Pare plauzibil, nu?
După ce a asistat impasibilă la dezvoltarea unui adevărate poliţii rutiere paralele în cadrul Poliţiei Comunitare, prefectura s-a decis să acţioneze. Printr-o adresă înaintată Consiliului Local Slobozia, Prefectura solicită reanalizarea şi modificarea mai multor hotărâri, printre care şi cea privind sancţionarea contravenţiilor la normele de gospodărire şi întreţinere a domeniului public şi privat. Este vorba despre actul care stă la baza amenzilor date de poliţiştii comunitari pentru maşinile parcate în afara marcajelor de lângă borduri.
Amenzi aplicate nelegal
Prefectura susţine că HCL 32 introduce amenzi prevăzute deja în alte acte normative şi prin aceasta Consiliul Local îşi depăşeşte atribuţiile. În materie de amenzi aplicate de poliţiştii comunitari pentru parcare, Prefectura susţine că în conformitate cu OUG195 din 2002 contravenţiile privind circulaţia pe drumurile publice sunt constatate de poliţia rutieră, instituţie abilitată să aplice amenzi. În aceeaşi situaţie se află şi contravenţiile stabilite în hotărârea adoptată de CL Slobozia şi care sunt prevăzute de legea 421 din 2002 privind vehiculele fără stăpân sau cele prevăzute de legea 24 din 2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane. Solicitarea Prefecturii a rămas fără răspuns, CL adoptând hotărârea fără a ţine cont de aceste observaţii de natură juridică. Situaţia va fi reglementată, probabil, în faţa instanţei de contencios administrativ.
Laurenţiu Abaza, şeful poliţiei comunitare:”Cei care deschid astfel e discuţii sunt cei care au fost sancţionaţi”
Şeful Poliţiei Comunitare este de altă părere. Domnia sa crede că la baza demersului Prefecturii se află nemulţumiri ale celor sancţionaţi:„Reglementarea nu a făcut obiectul discuţiei la momentul votului. De altfel, nu a făcut obiectul votului nici la discuţia pe care am avut-o anterior, la Prefectură. Potrivit ordonanţei 43 şi ordonanţei 25 parcările nu fac parte din drumul public. E parcare! În lege drumul public este în aşa fel definit încât scoate din calcul parcarea. Si-atunci, parcarea pe raza municipiului Slobozia, înseamnă toate parcările existente, fie că ele sunt pe marginea drumului public, fie că sunt parcări private sau parcări amenajate.Eu cred că cei care deschid astfel de discuţii sunt cei care au fost sancţionaţi. Sunt foarte multe persoane care au o atitudine deplorabilă faţă de poliţiştii comunitari. Şi este vorba despre femei, oameni cu funcţii, oameni de afaceri. Reacţiile acestora în momentul în care sunt admonestaţi de către poliţişti sunt incredibil de violente. Injurii, ameninţări fizice, acuzaţii nefondate… Fac orice pentru a scăpa de amendă. Dar nu fac nimic pentru a respecta legea. În ciuda acuzaţiilor permanente care ni se aduc, eu cred că în ultimii ani Poliţia Comunitară şi-a făcut datoria. Poate că ar trebui să fac mai mult, recunosc! Dar ne străduim! De aceea mesajul pe care îl transmit în calitatea mea oficială rămâne acelaşi. Poliţiştii comunitari au atribuţii legate de asigurarea ordinii şi liniştii publice. Inclusiv în parcări! Toată lumea susţine că asta înseamnă noi abuzuri din partea poliţiştilor noştri. Contrazic pe oricine. De la începutul anului şi până în prezent, doar un sfert sunt amenzi. Restul sunt avertismente scrise şi verbale. Acesta este adevărul. Iar din cele scrise, nici 10 la sută nu reprezintă amenzi pentru parcare. Ci pentru injurii! Acesta este cu adevărat un lucru grav!”
Cât de legale sunt parcările de pe Matei Basarab?
Argumentele domnului Abaza nu rezistă la o privire atentă. Parcările amenajate ad-hoc pe Bulevardul Matei Basarab nu respectă regulile de circulaţie şi nu au avizul Poliţiei Rutiere. Simpla marcare printr-un panou nu rezolvă problema. Mai mult, parcările invocate de domnul Abaza nu sunt prevăzute cu refugiu, ocupând pur şi simplu banda de lângă bordură. Cât despre amenzile prevăzute în proiectul de hotărâre, aberaţia este cuvântul care le defineşte perfect. De exemplu, amenda de la articolul 1.16 care sancţionează parcarea fără respectarea marcajelor, este aplicată în sume diferite pentru persoane fizice şi juridice. Nu înţelegem pe cine sancţionează poliţia comunitară pentru parcare. Şoferul, probabil, caz în care amenda trebuia stabilită doar pentru persoane, ştiut fiind că firmele nu pot conduce maşini! Şi acesta este doar un exemplu! Vom reveni.
A trecut mai bine de o săptămână de la scandaloasa poveste a comisarului Chirică, surprins beat mort în casa unui interlop. În orice ţară civilizată din lume, la această oră conducerea poliţiei ar fi fost în şomaj şi şi-ar fi pierdut dreptul la pensie. Băieţii cu epoleţi ar fi intrat în proceduri judiciare şi probabil ar fi fost puşi sub acuzare şi trimişi în judecată. La noi nu s-a întâmplat nimic din toate astea. Oamenii sunt la locurile lor şi aşteaptă ziua de leafă ca să-şi consulte cardurile. Iar dacă dintr-o regretabilă eroare s-ar declanşa vreo anchetă internă, băieţii s-ar îmbolnăvi subit şi ar pleca la pensie cu salarii compensatorii şi tot tacâmul. Dovada vie o reprezintă foştii şefi ai miliţiei daţi afară din sistem după scandalul sexual declanşat de dezvăluirile GSE şi JN. Toţi sunt bine mersi prin civilie, liberi şi cu buzunarele pline, unii chiar angajaţi ai statului. Dacă ne uităm în politică, o să vedem că lucrurile stau la fel. Listele de cadre ale partidelor colcăie de sugative bugetare, dobitoci cu acte în regulă serviţi electoratului drept eminenţe cenuşii şi personaje pe care doar lipsa unor anchete penale le privează de statutul de interlopi. Pe cei din politică ar trebui să-i ancheteze miliţienii şi procurorii. Dar nu o fac, pentru că cei din politică îi numesc în funcţii pe cei din organe. Cercul se închide perfect. Dovada? GSE a depus sesizări penale în cazul a 2 foşti prefecţi. De ani de zile oamenii de Parchet n-au catadicsit să ne spună ce s-a cercetat şi care a fost concluzia, deşi legea îi obligă să facă asta. În orice loc civilizat din lumea asta, oamenii responsabili ar fi sărit din schemă direct în pârnaie, mai ales că sesizările noastre făceau referire la acte grave de corupţie şi la suspiciuni de fraudă. La noi nu se întâmplă nimic. Ca atare toată lumea este pe poziţii, fericită şi mulţumită. Iar poporul nu pare a se sinchisi prea tare, căci sunt subiecte mai fierbinţi la ordinea zile, prin tabloide sau la televiziunile de tomberon. Din acest motiv la noi este mai rău. Pentru că deşi toată lumea vede, nimănui nu-i pasă. Spiritul civic moare la ieşirea din locuinţă. Ce-i dincolo de uşa noastră nu ne priveşte. Iar politicienii ştiu asta şi procedează în consecinţă. De aceea la noi este mai rău. Pentru că ni-l facem singuri, prin pasivitate.
Miliţia a găsit strategia de a ieşi din rahatul în care Chirică, miliţianul Bachus a băgat+o până-n buze. Cică strategia gândită de Titi Inimosu ar fi aceea să invoce că bietului beţivan din fruntea poliţiei Slobozia i s-au turnat droguri în băutură! Tupeu frate! Şi minte-n colţuri de miliţieni cărora li se bălăngăne creierul în cutia urcainiană.
Planul lui nea Titi Doctorandul indică resurse scăzute de inteligenţă şi un număr scăzut de neuroni activi. Pentru că dincolo de aberaţia care parazitează creierul Miliţianului Şef trebuie explicate mai multe lucruri. Ce căuta miliţianul Chirică la şpriţuri prelungite cu interlopii? Un răspuns pe mintea lui Bîtlan ar fi acela că bietul beţivan culegea informaţii! Fază la care curcile s-ar prăpădi de râs.
O altă chestiune ar fi reparaţia maşinii lui Chirică, avariată la intrarea în curtea lui Gigi Piticu din motive de alcoolemie ridicată. Răspunde bre nea Titi, cum dracului a obţinut beţivul din subordinea matale autorizaţie de reparaţie? Pai îţi spunem noi ceea ce tu ştii şi ascunzi. Şi-a reparat-o pe blat! Adică puşcărie frate! Că puşcăria este şi pentru voi, nu numai pentru ăia pe care-i mulgeţi de şpăgi cu nesimţire.
Bîtlan, tot el săracul, ar trebui să ne mai spună şi ce a făcut cu informaţiile primite de la SRI, cum dracului şi-a făcut şefi de servicii din subofiţeri şcoliţi la clubul tineretului şi ce anume l-a îndemnat să facă pe mortul în păpuşoi deşi ştie ce legături au oamenii lui cu băieţii de la crima organizată. Şi ca nu zică nea Titi că batem câmpii, să ne spună cum a ajuns căţelarul miliţiei şef la serviciul judiciar. Că noi nu pricepem. Şi să ne mai spună câte famiglii, în frunte cu a lui, a adus în miliţie pe bază de concursuri trucate. Zi, frate! Că data viitoare îţi răspundem noi.
Şi ca să mai punem niţică sare pe rană îi spunem lui Titi următoarea chestie. Prietene, sâmbătă seară, vreo 5 golani beţi turtă s-au bătut în faţă la liceul de artă fără să-i deranjeze nimeni. Şi şi-au băgat şi şi-au scos vreo oră timp în care miliţienii tăi, jandarmii şi comunitarii făceau probabil o şeptică. Ghici câtă carne ţi-a intrat în frigider de la plătitorii de taxe treziţi din somn? Poftă bună!
Agentul 007,60
Un miliţian cu neuronul terci!
În jurul banilor se învârte întreaga societate de astăzi şi fără ei, sistemul aşa cum îl ştim noi, ar claca. De aceea, bancherii, oamenii monopol, dictează tot ceea ce se întâmplă în lumea de azi. Cu toate astea prea puţini cunosc ce sunt banii cu adevărat, cine îi creează, pe ce bază, cum de sunt tot mai mulţi şi mai mulţi, şi până când se poate umfla acest balon financiar. Dacă nu v-aţi dumirit exact care e treaba după ce aţi vizionat Monopoly Men şi Zeitgeist II – Addendum în ceea ce priveşte istoria banilor, modul în care ei sunt creaţi astăzi, cine are de câştigat cel mai mult din această mare afacere, ce reprezintă ei cu adevărat, vă recomand şi acest documentar care explică şi mai pe larg toate aspectele referitoare la bani aprofundându-se astfel şi mai bine mecanismele care stau în spatele crizei financiare actuale, criza care după cum prea bine vedem afectează toate domeniile de activitate, nu numai băncile. Sistemul financiar asa cum este gândit el acum ar trebui să fie schimbat începând de azi. Personal cred că orice sistem ar fi implementat, oricât de corect ar fi, tot va putea fi evitat, hakerit , furat de cei cu intenţii rele. Practic, după mine, la baza tuturor relelor lumii asteia nu este sistemul ci omul lipsit de bun simţ, lacom, fricos, ipocrit, ascuns, egoist, omul care se simte separat de tot şi toate. Dacă omul ar fi cu bun simţ, atent, iubitor, cu intenţii bune, atunci orice sistem ar funcţiona ok. Un astfel de om chiar dacă ar observa că sistemul are unele hibe atunci ar veni el de la sine cu metode de îndreptare şi îmbunătăţire a sistemului, pe loc, spontan, din suflet. Un astfel de om s-ar autoguverna ok şi fără ajutorul unui sistem. Se spune ca pestele de la cap se împute … eu personal nu cred ca aceasta axioma este valabila 100%. Ce să facă un cap care are bun simţ (mai sunt şi astfel de capete, de aceea spun că nu cred 100% în faza cu peştele), dar cei de sub el nu? Cu cine să facă treabă? Şi noi şi capii şi toată lumea trebuie să se schimbe. Eu aşa vad lucrurile. Informaţiile sunt multe şi condensate, de aceea vă recomand o minte odihnită şi atentă.(preluare fymaaa.blogspot.com)
