Tuesday, July 29th, 2014

Fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a intrat pe lista ‘celor mai căutaţi’ de Interpol pentru presupuse delicte sexuale de care este acuzat în Suedia şi care îl obligă să se refugieze într-un loc necunoscut pentru a evita extrădarea din această ţară. În curând mandatele de arestare s-ar putea înmulţi având în vedere că SUA studiază cum să prezinte şi alte acuzaţii penale împotriva sa, iar acelaşi lucru ar putea face inclusiv ţara lui natală, Australia, notează joi ABC. Cu o mare parte a opiniei publice şi Congresului cerând ‘să se facă ceva’ împotriva lui Assange, Ministerele Justiţiei şi Apărării lucrează pentru a pune la punct un dosar împotriva lui. Sugestia cea mai evidentă este de a face apel la Legea Spionajului, însă această lege este oarecum depăşită în SUA deoarece este gândită pentru alte situaţi, mai potrivite pentru perioada Războiului Rece. Mai există şi o serie de noi iniţiative elaborate pentru combaterea terorismului modern, dar nu este clar dacă şi acestea sunt adecvate. Deocamdată corespondenţa dintre Departamentul de Stat şi Assange din orele premergătoare dezvăluirii a un sfert de milion de cablograme diplomatice secrete ar putea să pregătească terenul, nu atât pentru aceste scurgeri, cât pentru a pregăti terenul pentru urmărirea sa legală. Dând clar de înţeles că documentele sunt furate şi că au făcut obiectul unei dezvăluiri ilicite.
Totuşi SUA le-ar putea veni bine ajutorul altor ţări, precum Australia, care s-a arătat dispusă să colaboreze la investigaţie. În timp ce lui Assange i-a sărit în ajutor un aliat neaşteptat, Ecuadorul, care i-a oferit necondiţionat azil şi refugiu pentru ‘a scoate la lumină cât mai multe informaţii pe care le deţine’. Desigur, oferta sugerează un moment deloc idilic în relaţiile dintre Ecuador şi SUA. Deşi ar putea exista şi alte motive. Acum câteva luni era Suedia cea care se prezenta ca posibil refugiu. Ziarul suedez Aftonbladet s-a oferit să-l angajeze pe Assange ca editorialist pentru a beneficia de aceeaşi protecţie legală ca ceilalţi ziarişti /ceea ce nu este adevărat/ şi s-a vorbit chiar de modificarea cadrului legislativ în favoarea Wikileaks. Era ca şi cum Stockholm-ul se grăbea să devină capitala transparenţei informative mondiale. Câteva luni mai târziu totul se năruia, iar Assange este considerat acum un fugar al justiţiei suedeze, căreia refuză să i se supună cu argumentul că acuzaţiile de viol sunt o invenţie a duşmanilor săi, o fabricaţie a Pentagonului. S-ar putea repeta povestea pe termen mediu şi în Ecuador? Deocamdată pare că Assange s-a săturat să-şi lanseze săgeţile doar asupra guvernului SUA. Într-un neaşteptat interviu acordat revistei Forbes, dintr-unul din refugiile sale din Londra fondatorul Wikileaks asigură că ţinta viitoarelor dezvăluiri va fi Wall Street, subliniind că are suficient material pentru ‘a doborî vreo bancă sau două’.  Se pare este vorba de comunicaţii interne din sectorul bancar care relevă practici corupte, precum ‘e-mailuri de la Enron’, a căror divulgare le-a justificat prin necestitatea de ‘a promova reforme în sectorul bancar’. El nu a precizat care este banca sau cele două care ar fi nevoite să-şi închidă porţile după dezvăluirile făcute de Wikileaks. De la declanşarea crizei economice au existat bănuieli de proastă gestionare în aproape întreg sectorul financiar deşi Goldman Sachs este cea mai suspectată de neregulile care s-au acumulat, devenind chiar ţinta unei anchete a SEC (Securities Exchange Commission – autoritatea care se ocupă de supravegherea pieţei de capital din SUA.Între timp, Assange insistă că, pe măsură ce creşte importanţa Wikileaks în lume, cresc ‘exponenţial’ şi sumele de bani primite. Compania se finanţează prin donaţii, ‘în general primeşte sume mici de 20 de euro, dar şi aporturi considerabile de peste 50.000 de euro’. În contul său ar fi intrat 750.000 de euro din donaţii, majoritatea după dezvăluiri importante. Julian are nevoie de 200.000 de dolari pe an pentru a-şi menţine site-ul, dar dacă ar fi nevoit să plătească ‘un salariu rezonabil puţinilor angajaţi’ ar avea nevoie de 600.000 de dolari pe an. Deocamdată el asigură că este în măsură să facă dezvăluiri semnificative ce vor afecta sectorul privat, nu doar financiar, ci şi energetic şi farmaceutic.(AGERPRES)


Peste 50 de poliţişti ialomiţeni din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa în colaborare cu efective din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomiţa, Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă împreună cu 9 ofiţeri englezi din cadrul Metropolitan Police şi sub directa coordonare şi participare a procurorului şef  al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Ialomiţa şi şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, au efectuat în cursul dimineţii de ieri, 2 decembrie a.c., o acţiune în sistem integrat ce a avut drept scop principal executarea mandatelor europene de arestare şi efectuarea unor percheziţii domiciliare dispuse de autorităţile engleze, prin comisie rogatorie internaţională, pe raza municipiului Feteşti şi oraşului Ţăndărei.

Astfel în cadrul acţiunii au fost identificate trei persoane, respectiv doi bărbaţi şi o femeie, cu vârste cuprinse între 33 şi 56 de ani, domiciliaţi în Ţăndărei şi Feteşti pe numele cărora autorităţile engleze emiseseră mandate europene de arestare pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la delapidare, fraude prin reprezentare falsă şi schimbarea, transferarea sau sustragerea de produse ale unei infracţiuni.

Totodată efectivele angrenate au efectuat percheziţii domiciliare la locuinţele celor doi bărbaţi, de unde au fost ridicate mai multe înscrisuri si alte mijloace materiale de proba  de interes pentru cauza pentru care a fost dispusă comisia rogatorie.

În prezent cele trei persoane se află încarcerate în arestul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, fiind puse la dispoziţia autorităţilor judiciare britanice.

Capetele pătrate din guvern au mai găsit o sursă de economii. Gânditorii lui Boc vor să taie concediul de maternitate şi indemnizaţia aferentă. Adică mamele vor fi obligate să revină la muncă după in an de la naştere şi nu după doi ani, cum este reglementat acum. Că măsura este aberantă nu mai trebuie să argumentăm. Ceea ce este relevant în această tentativă este aplecarea lui Boc către măsuri de stânga, care descurajează pe cei ce produc în scopul obţinerii de venituri pentru plata trântorilor sociali. Atitudinea PD-L faţă de producătorii de venituri bugetare este criminală. În tâmpenia lor proverbială, dreptacii de stânga ai lui Boc chiar cred că vor supravieţui politic menţinând politicile sociale aberante prin care dau ajutoare săracilor contra voturi. Calculul este profund greşit, căci PD-L trădează o bună parte din electoratul care l-a adus la putere. Este vorba despre electoratul de dreapta care s-a simţit trădat de pactul liberalilor cu PSD şi care au votat masiv echipa propusă de Băsescu sedus fiind de discursul acestuia. Din păcate, discursul pe teme economice al preşedintelui, corect în esenţă, nu are corespondent în acţiunile guvernului. În loc să taie ajutoarele sociale date celor apţi de muncă şi să le majoreze pe cele destinate celor ce nu pot munci, guvernul loveşte exact în cei care generează taxe şi impozite. Reducerea concediului de maternitate este un bun exemplu şi, din păcate, nu singurul. Culmea este că echipa lui Boc nu face asta din prostie, ci dintr-un meschin calcul politic. Deşi se poate spune că pe ici, pe acolo a operat forţat de acordul cu FMI ceva ajustări, pe fond politica economică a guvernului este în continuare canalizată pe cumpărarea de voturi. Măsurile protecţioniste predomină, protecţia socială a angajaţilor de la stat este menţinută iar povara fiscală este lăsată pe umerii celor care plătesc, mereu aceeaşi. Mai mult, deşi are viziuni marxiste, Boc nu înţelege să răspîndească uniform sarcina fiscală şi să meargă cu impozitarea acolo unde fiscul n-a ajuns niciodată. Şi asta pentru că din sectoarele gri ale economiei vine fluxul financiar la care sunt conectate găştile transpartinice de profitori, care fac legea în România. Iar aceste simptome care afectează întreg spectrul politic nu par a avea leac. Iar Boc nu este nici pe departe vraciul de care România are nevoie.

Gabriel Filimon, Gabi pentru prieteni, este mare director executiv la SAI Muntenia Invest, administrator al SIF Muntenia. Om cu greutate, Filimon a ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un anturaj select, frecventat printre alţii de administratorul unei firme specializată în tîmplăria pe lemn şi termopan. Întâlnirea a fost nefastă pentru biatul om, pe care Filimon l-a excrocat la drumul mare prin intermediul unei firme topită apoi în decor. Prejudiciul se ridică la 3 miliarde de lei iar ţeapa datază din aprilie 2008. Cât a fost ţeapă şi cât şpagă, asta urmează să vedem.

Dai un ban dar ştii că nu-l mai ai

În aprilie 2008 Filimon intră într-o oarecare jenă fiscală care reclama o finanţare urgentă de vreo 3 miliarde de lei. Din postura de director la SIF Muntenia, Filimon apeleaza printr-un intermediar, care la rândul său apelează la o înţelegerea unor patroni de firme din Ialomiţa. În plasă pică administratorul firmei Pro Decor SRL Slobozia, care refuză să ofere banii. Dar acceptă să cumpere de la o firmă apropiată lui Filimon nişte controlere inteligente destinate motoarelor electrice cu ajutorul cărora firma Pro Decor urma să îşi reducă factura la energie electrică. Ideea întregii afaceri era aceea că Pro Decor trebuia să livreze prompt banii, iar vânzătorul, în speţă firma Magiv Electro SRL urma să-i avenseze nişte bani lui Filimon. Ca un făcut, factura trimisă prin fax la data  exact cît îi trebuia lui Filimon. În perioada 5-8 mai 2008 Pro Decor achită cu 3 ordine de plată suma de 3 miliarde de lei în contul firmei recomandate de Filimon.

Ţeapă sau piraterie?

La mai bine de un an de la efectuarea plăţii marfa achitată de Pro Decor nu ajunsese la Slobozia. Nici marfa şi nici factura fiscală în original. În august 2009 administratorul Pro Decor înştiinţează în scris vânzătorul că achiziţia nu mai este oportună pentru firmă şi solicită rambursarea banilor. Două luni mai tîrziu opreaţiunea să repetă pentru că firma amicilor lui Filimon nu a răspuns la adresa de conciliere. Tăcerea a fost şi de această dată răspunsul. O privire pe cifrele de bilanţ aferente anului 2009 indică faptul că firma Magiv Electro a avut venituri totale de 0 lei, adică mult mai puţin decât banii încasaţi de Pro Decor, adică 300.000 de lei. Evaziunea fiscală este evidentă iar Filimon ar trebui să-şi dea amicii în gât. Dar n-a făcut-o pentru că banii de la Pro Decor au aterizat fix în buzunarul său. Pentru ce anume consideră baronul SIF că bănetul i se cuvine vom dezvălui data viitoare.

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Proxenetul Tămîrjan este liber. A fost pus în libertate pentru că, în opinia judecătorilor, scoaterea minorelor la produs nu este o infracţiune de pericol social. Verdictul pute a reţeaua Voicu de la o poştă. La fel cum pute şi neinculparea în dosar a celorlalţi tembeli din PSD care s-au dedulcit la prospătură. Tembelii vor întinde procesul la nesfârşit ajutaţi de judecătorii de partid şi de procurorii oligofreni care au făcut dosarul cu jumătăţi de măsură. Cât de bou poate să fie un procuror care face un rechizitoriu de circa 300 de pagini, dar nu bagă la apă exact consumatorii de prostituţie juvenilă, întîmplător politicieni PSD? Nu de prostie este vorba aici, ci de corupţie. Ce şansă rămâne părinţilor care şi-au văzut fetele minore târăte în cloaca unor ca Negoiţă, Mazăre sau Bănicioiu (alt intelectual cu privire de bovină)? Să afle adresa proxenetului şi să-l trimită acolo unde nicio instanţă din România nu-l va trimite. Sau să aştepte ca instanţa divină să rezolve problema. Decisiv şi global. Aş miza însă pe glonţ, căci nu văd cum Dumnezeu ar lua la El nişte viermi.

Statul paternalist a fost idee proastă care moare urât. Falimentul statului furnizor de servicii de proastă calitate şi mare consumator de resurse este un fapt. Monedă de schimb pentru voturi, serviciile statului social sunt din ce în ce mai proaste şi mai restrânse, semn că oligarhia politică a ajuns la fundul sacului. Marele merit al crizei financiare a fost exact acela de a împinge statul către un faliment necesar. El trebuie regândit şi forţat să se ocupe strict de domenii cum sunt apărarea, justiţia, siguranţa publică şi infrastructura. Restul obligaţiilor trebuie transferate individului, odată cu resursele pe care statul a demonstrat că nu este capabil să le administreze. De ce avem nevoie de un sistem de pensii de stat care funcţionează ca o cooperativă de credit? Este evident că metoda de a te împrumuta de la forţa de muncă activă pentru a plăti pensii celor ajunşi la vârsta pensionării este falită. Statul trebuie să plafoneze pensiile şi să se retragă treptat din această afacere lasând locul fondurilor de pensii capabile să înmulţească banii prin investiţii şi să plătească rente decente. Nu este clar nici care este rolul statului în educaţie. Este suficient ca statul să gestioneze un sistem de şcoli publice destinat persoanelor cu venituri mici şi să asigure accesul la educaţie defavorizaţilor printr-un sistem de burse. Educaţia individului nu poate fi sub nicio formă o obligaţie a statului, care finanţează un sistem public obez, ineficient şi care generează doar subdezvoltaţi mintal cu diplome. La fel şi în sănătate, unde banii luaţi de la salariaţi sunt irosiţi în spitale de stat mamut, de unde se fură ca-n codru. Este suficient ca statul să administreze câteva spitale publice destinate săracilor şi care să ofere servicii medicale de urgenţă. Rolul determinant ar trebui să revină companiilor de asigurarări care să gestioneze performant banii asiguraţilor şi care să ofere contra cotizaţiilor servicii garantate ca standarde de calitate şi costuri. Protecţia socială este un alt domeniu în care statul şi-a arătat limitele. Sunt ajutaţi cei care nu au, nu cei care nu pot, cum ar fi normal. În acest fel populist de a trata problema sunt irosite procente importante din PIB fără ca cei aflaţi în dificultate să simtă un ajutor din partea statului. Sistemul social aşa cum arată el acum este doar un uriaş aparat de cumpărat voturi folosit de politicieni cu cinism şi nesimţire. Doar dacă contabilizăm costurile statului cu furnizarea serviciilor de mai sus, ajungem la sume impresionante care, lăsate în buzunarul individului, ar fi cheltuite mult mai eficient. Individul îşi cunoaşte cel mai bine nevoile şi ştie cel mai bine ce tipuri de servicii i se potrivesc. El le poate contracta la cele mai bune preturi şi este dreptul său natural să decidă asupra modului de satisfacere a nevoilor sale. Iar dacă statul nu înţelege că trebuie să cedeze şi să stea în limitele în care poate fi eficient şi performant, atunci el trebuie obligat să facă asta. La nevoie, chiar şi prin forţă. Altfel, şandramaua poate să cadă oricând, cu costuri şi consecinţe  inimaginabile.

Vă mai amintiţi, iubiţi enoriaşi fiscali din parohia mult credinciosului nostru primar Sf Gabriel Ionaşcu, cum a primit Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor nişte loturi în cartierul de la Pepienieră pentru construirea unor viluţe de serviciu pentru robii lui Dumnezeu cu sutană şi chitanţier? Dacă aţi uitat, luaţi de citiţi din Pastorala Penală publicată cu ocazia învierii tupeului bisericesc şi a nesmiţii administrative. Este o poveste despre cum se pupă lupii, adică primarul nea Gabi, cu mieii, adică prefectul Mădălin din ordinul lui Cuviosului Blaga, cel prematur plecat dintre miniştrii cei neadormiţi ai lui Boc. Este o poveste despre cum se încalcă legea porceşte în numele unei religii de stat, despre impostură şi despre nesimţire. Culmea este că deşi jumătate din lucrare a fost făcută pe mîna Arhanghelului Teculescu Mădălin, robul lui Blaga care a închis ochii la o golănie cât casa, Crucea Sloboziei a primit-o doar cucernicul Ionaşcu. Pentru 6 loturi, primarul a trecut in lumea sfinţilor. Dacă mai dădea şi vreo clădire, ceva, sigur îl canonizau. Poate data viitoare. Pentru faptul că prefectul judeţului a ratat şanşa de a primi şi el o cruce există, credem noi, o explicaţie. PS Vicenţiu a considerat că opraţiunea de tip Mucles a prefectului a fost făcută la ordin şi nu din înaltă simţire bisericească, aşa cum a procedat nea Gabi. De aceea înaltul funcţionar guvernamental a fost ras de pe pomelnic. Iată minunata pastorală penală aşa cum a fost ea publicată la data praznicului oferit de cruciatul Ionaşcu.

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care “staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei”. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!

Dacă îi asculţi pe liderii PSD cum cer salarii şi pensii de la guvern mai că te umflă plînsul. Asta la nivel de discurs. Pentru că pe teren, în România profundă, pesediştii fură bugetul de sting. Adică driblează statul şi se eschivează de la plata taxelor către stat prin metode specifice. Este cazul patronului firmei SYM AGRO IMPEX SRL Amara, unde au fost găsite vreo 2000 de pâini fără acte şi evidenţe extracontabile. Patronul firmei este consilierul local PSD Onel Ion, băiat dotat cu multe prăvălii la care bonul fiscal este o rara avis. Iată ce povestesc băieţii noştri de la organe într-un comunicat de presă:

În cursul zilei de 9 noiembrie a.c., efective din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor în colaborare cu comisarii Gărzii Financiare – secţia Ialomiţa, au organizat şi executat o acţiune pe raza judeţului Ialomiţa pentru prevenirea şi combaterea ilegalităţilor ce se comit în domeniul producerii şi comercializării produselor de panificaţie. În cadrul acţiunii, poliţiştii au identificat pe raza oraşului Amara un autovehicul ce aparţinea unei societăţi comerciale din localitate şi care transporta cantitatea de 870 bucăţi pâine pentru comercializare, pentru care nu deţineau documente de provenienţă. Prin extinderea cercetărilor s-a procedat la efectuarea unui control la brutăria ce aparţinea respectivei societăţi comerciale, unde poliţiştii şi comisarii Gărzii Financiare au constatat că alte două autovehicule au transportat cantitatea de 1160 bucăţi pâine în scopul comercializării, fără documente justificative. Întrucât oamenii legii au identificat evidenţe extracontabile pentru producţia de pâine aferentă lunii noiembrie, s-a procedat la sancţionarea contravenţională a agentului economic şi la confiscarea contravalorii cantităţii produselor de panificaţie care au fost valorificate fără documente de provenienţă”.

Întrebare noastră este relativ simplă. Cum mama dracului abia acum a fost călcat nea Onel, în condiţiile în care în 2009, la o cifră de afaceri de peste 6 milioane de lei profitul firmei abia a atins 70.000 de lei?

Cinci din cei şase inculpaţi din dosarul privind modul în care a fost fraudat concursul pentru posturi de procurori şefi, în urmă cu trei ani, au fost audiaţi, marţi, la Înalta Curte de casaţie şi Justiţie, după doi ani de la trimiterea dosarului la instanţă, aceştia recunoscând parţial faptele. Instanţa supremă a început, marţi, cercetarea judecătorească în acest caz în care şase persoane au fost deferite justiţiei în legătură cu examenul pentru funcţii de procurori şefi, organizat în 2007. Audierile au început după invocarea mai multor excepţii de nelegalitate a rechizitoriului şi a unei cereri de recuzare a completului de judecată, ultima respinsă de instanţă. În privinţa excepţiilor, o parte au fost respinse, iar altele vor fi discutate odată cu fondul cauzei. Astfel, au arătat că doresc să facă declaraţii în faţa judecătorilor procurorul de la Parchetul instanţei supreme, Eugen Cojocaru, procurorul piteştean Gheorghe Dumitru, fostul judecător ICCJ şi fost membru al CSM, actual notar public, Gheorghe Bucur, judecătorul vâlcean Gheorghe Cerbeanu şi procurorul şef al Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, Sterian Guli. Fostul procuror general adjunct al României, Georgeta Gabriela Ghiţă, a arătat că va da o declaraţie în acest dosar pe parcursul procesului.

O lucrare subţire

Primul audiat, Eugen Cojocaru, şi-a susţinut nevinovăţia şi a cerut instanţei transcrierea integrală a înregistrărilor ambientale existente la dosar. Cojocaru a recunoscut în faţa judecătorilor că îl cunoaşte pe fostul judecător ICCJ Gheorghe Bucur “de foarte mulţi ani” şi că acesta l-a rugat să-l ajute pe un cunoscut al judecătorului Cerbeanu care ar fi putut avea probleme la concurs. “La uşă Bucur mi-a spus că are Cerbeanu un prieten la Piteşti pe care ar vrea să îl ajute pentru că «e lucrat» pe plan local şi ar vrea să plece procuror general la Piteşti (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti – n.r.). M-a întrebat dacă îl pot pune în legătură cu Dăscălescu sau Deliorga sau altcineva”, le-a arătat Cojocaru judecătorilor. Acesta a adăugat că l-ar fi sfătuit pe Gheorghe Bucur “să nu se bage” pentru cunoscutul lui Gheorghe Cerbeanu pe motiv că avea cunoştinţă că “la Piteşti se fac multe plângeri”. Întrebat despre sfaturile pe care i le-a oferit procurorului Gheorghe Dumitru în legătură cu proiectul acestuia întocmit pentru concursul din anul 2007, Cojocaru a răspuns că lucrarea anchetatorului piteştean “era subţire” motiv pentru care, în dorinţa de a-i face o favoare prietenului său Gheorghe Bucur, l-a ajutat cu sfaturi utile referitoare la conţinutul proiectului. Cojocaru a recunoscut totodată şi desele întâlniri cu Gheorghe Bucur şi procurorul Gheorghe Dumitru, precizând că totuşi nu a vorbit niciodată în mod direct cu acesta din urmă, ci doar cu Bucur. Procurorul Cojocaru a recunoscut în faţa instanţei că a întocmit inclusiv o schiţă pentru magistratul Dumitru pe care i-a înmânat-o cu specificaţiile de rigoare pentru ca acesta să-şi poată dezvolta proiectul ce urma să îl susţină oral în cadrul concursului.

Relaţia Guli- Cojocaru

Întrebat în legătură cu ajutorul pe care i l-a acordat procurorului Sterian Guli, Cojocaru le-a arătat magistraţilor că acesta din urmă l-a ajutat în trecut cu “nişte medici academicieni” legat de o problemă de sănătate a soţiei sale. Acesta a fost contextul în care Cojocaru ar fi simţit nevoia să îl ajute pe magistratul Guli în legătură cu promovarea la examenul pentru posturi de procurori şefi. Cojocaru a arătat despre Guli că acesta era timorat după ce s-a înscris la concursul pentru postul de procuror şef de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, şi că el nu a făcut altceva decât să încerce să îl liniştească. În acest context, Cojocaru a recunoscut că a discutat cu fostul procuror adjunct al României, Gabriela Ghiţă, în sensul în care a întrebat-o pe aceasta dacă există “jocuri făcute” sau persoane susţinute în vreun fel pentru postul de la Parchetul Tribunalului Bucureşti. Acesta a spus că Gabriela Ghiţă ar fi respins existenţa unor asemenea situaţii.”În virtutea relaţiilor de prietenie şi a relaţiilor colegiale strânse am întrebat-o cordial pe aceasta (Gabriela Ghiţă – n.r) dacă sunt jocuri făcute sau diverse persoane anunţate pentru concurs. Ea mi-a spus atunci că nici nu se pune problema şi că dacă va face parte din comisie, ceea ce va conta va fi pregătirea candidaţilor”, a declarat Cojocaru.

Guli, examinat cu rea credinţă!

Întrebat în legătură cu intervenţia sa la procurorul instanţei supreme Robert Cazanciuc, în prezent delegat pe funcţie la MAE, Cojocaru a arătat că s-a dus la acesta după ce Guli a dat proba orală a examenului, unde s-ar fi pus presiune asupra acestuia de către un membru al comisiei, “doamna Beraru”. “Este adevărat că în 22 octombrie 2007 l-am abordat pe Robert Cazanciuc şi l-am întrebat dacă a făcut subiectele dar sub nicio formă nu i le-am cerut. I-am reproşat modul de examinare a lui Sterian Guli şi i-am atras atenţia că Guli va obiecta”, a continuat Cojocaru declaraţia.

Următorul audiat de instanţă, procurorul Gheorghe Dumitru a confirmat cele spuse de Cojocaru, spunând că a venit la Bucureşti de mai multe ori cu procurorul Cerbeanu şi că s-au întâlnit cu notarul Bucur şi cu procurorul Cojocaru. Dumitru le-a declarat judecătorilor că nu a oferit sau promis vreodată bani pentru ajutorul pe care i l-a cerut magistratului Cerbeanu în legătură cu suspiciunea sa că “este lucrat pe plan local”.

Procuroul Dumitru, forţat să poarte tehnică de înregistrare!!

Procurorul Dumitru le-a mai arătat judecătorilor că ar fi fost forţat de procurorii anticorupţie să poarte tehnică de înregistrare “în vederea depistării şi documentării unor fapte de corupţie legate de alte persoane din sistem legat de acest concurs”, caz în care el a refuzat, acest fapt fiind “sub demnitatea sa de procuror”. Fostul judecător ICCJ, Gheorghe Bucur, a confirmat la rândul său toate întâlnirile pe care le-a avut cu procurorul Cojocaru, Cerbeanu şi Gheorghe Dumitru, arătând că el nu a făcut altceva decât să îl roage pe Cojocaru, procuror cu specializarea economică, să-l ajute pe Dumitru la îmbunătăţirea proiectului de management pe care urma să-l susţină oral la concurs. Bucur a respins categoric ideea pretinderii unor sume de bani arătând că nu a vrut decât să ajute “un prieten”.La rândul său, magistratul Gheorghe Cerbeanu a confirmat în faţa magistraţilor vizitele la Bucureşti împreună cu Dumitru. El a contrazis acuzaţiile anchetatorilor potrivit cărora ar fi adus în Bucureşti două sute de litri de vin, spunând că era vorba doar de patruzeci de litri şi că, oricum, vinul nu reprezenta o formă de plată. De altfel, el a spus că aducea frecvent vin la Bucureşti pentru prietenul său Gheorghe Bucur, în contextul în care deţine o vie pe care o exploatează împreună cu patronul unei crame.

45 de minute de oral

Ultimul audiat, procurorul Sterian Guli, le-a spus judecătorilor că are o fire temperamentală şi că s-a simţit mereu agasat de una din membrele comisiei de la concurs, “doamna Beraru”, despre care a arătat că l-a ţinut la proba orală “45 de minute în loc de zece maxim 15 ca pe ceilalţi”. O altă situaţie prezentată de Guli este legată de mutarea sa de către un membru al comisiei de examinare într-o altă bancă pe motiv “că se foieşte”. Guli a susţinut în faţa judecătorilor că nu a cerut sau primit vreodată de la Gabriela Ghiţă sau de la alte persoane subiectele pentru proba scrisă la acest concurs, precizând că a învăţat singur tot ceea ce a ştiut, dovadă fiind şi nota medie pe care a primit-o, respectiv 7,20.

În acest caz, Gheorghe Dumitru este acuzat de cumpărare de influenţă, Gheorghe Cerbeanu, judecător la Tribunalul Vâlcea, de complicitate la cumpărare de influenţă, Sterian Guli, şeful Parchetului Judecătoriei Urziceni, de instigare la permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite şi Gheorghe Bucur, notar bucureştean, fost judecător la ICCJ şi fost membru al CSM, pentru trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

Acuzaţii şi şpăgi

Gabriela Ghiţă, care a fost şi preşedinte al comisiei de la examenul pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor şi procurorilor, este acuzată de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii care nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite. Eugen Cojocaru este judecat pentru trafic de influenţă şi instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii în scopul obţinerii de foloase necuvenite. Potrivit procurorilor, în noiembrie 2007, Eugen Cojocaru a pretins de la Gheorghe Dumitru 50.000 de euro pentru ca, prin influenţa de care se bucura asupra membrilor Comisiei de examinare a concursului pentru funcţii de procurori şefi, să-i determine pe aceştia să-i înlesnească lui Gheorghe Dumitru promovarea ca procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.Din suma pretinsă, Eugen Cojocaru a primit efectiv suma de 15.000 de euro, Gheorghe Dumitru fiind ajutat, în acest sens, de Gheorghe Cerbeanu şi Gheorghe Bucur.În cursul lunilor octombrie – noiembrie 2007, Gheorghe Dumitru i-ar fi dat lui Bucur mai multe bunuri (băuturi alcoolice, vin şi whisky), pentru ca acesta, prin influenţa pretinsă asupra unor magistraţi, membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, să-i determine să intervină asupra membrilor Comisiei de examinare în scopul promovării examenului în funcţia de conducere vizată. În urma concursului, Gheorghe Dumitru s-a plasat pe prima poziţie la examenul pentru promovarea în postul de procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti. De asemenea, în noiembrie 2007, Sterian Guli, candidat pentru promovarea în funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin intermediul lui Eugen Cojocaru, a obţinut de la Gabriela Ghiţă o parte din subiectele concepute pentru examenul scris al candidaţilor ce urma să se desfăşoare în 25 noiembrie 2007.

Potrivit DNA, Gabriela Ghiţă ar fi pus la dispoziţia lui Eugen Cojocaru informaţii strict confidenţiale, conţinând o parte din subiectele pentru examenul în cauză, pentru ca acesta să le furnizeze lui Sterian Guli. În această modalitate a fost dezavantajat celălalt candidat pentru funcţia respectivă, care nu a avut “şansa” să beneficieze de un astfel de ajutor, potrivit procurorilor. La finalizarea concursului, Sterian Guli s-a plasat pe prima poziţie la examenul pentru promovarea în postul de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.La scurt timp după anunţarea rezultatului concursului, informaţii despre fraudarea acestuia au ieşit la iveală. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis suspendarea din funcţii a lui Sterian Guli, Dumitru Gheorghe şi Eugen Cojocaru, a Gabrielei Ghiţă şi a judecătorului Gheorghe Cerbeanu.(sursa: mediafax)

De ceva vreme am decis sa oprim comentariile la articolele. Explicatia cea mai potrivita o da articolul de mai jos reprodus integral de pe www.dw-world.de.

Europa de Sud-Est are o cultură politică vie, colorată şi dusă, deseori, în ritmuri de polemică. O polemică ajungând, însă, deseori, până la jigniri şi atacuri la persoana adversarului. Internetul este oglinda cea mai bună a acestei stări de fapt. Actorii scenei politice şi publice sunt de multe ori, ţinta unor atacuri de ură furibundă. O chestie care de multe ori este şi rentabilă.

Un cuib de viespi bântuie Europa de Sud-Est: roiul înjurătorilor de profesie de pe internet. Tropăie, zilnic, vreme de şase – opt ore pe paginile de internet ale ziarelor, prin bloguri şi diverse forumuri. Lasă în urmă, pe unde trec, tirade de ură împotriva adversarilor politici ai celor care le asigură banii de pâine. Perioadele electorale sunt cele mai – să le zicem aşa – “prolifice”.

Meseria e relativ relaxantă. Un profesionist veritabil poate să lucreze, lejer, de acasă, îmbrăcat în pijama şi cu o pungă de cipsuri lângă tastatură.

La Bucureşti, Vlad Ursulean a intrat în haita de “postaci” în plină campanie electorală în 2009 – ca jurnalist sub acoperire. “Primeam, zilnic, pe email, 30-40 de linkuri către articole din presa online dar şi către bloguri şi forumuri. Şi mai primeam şi o listă cu mesaje pe care trebuia să le transmit prin comentariile mele. De exemplu, că Traian Băsescu este de vină pentru toate în ţara asta sau că Mircea Geoană a făcut cutare iregularitate. Adică, atacuri directe la candidaţi”, povesteşte tânărul ziarist, al cărui articol despre lumea postacilor a fost premiat de Freedom House.

Contactul cu angajatorii l-a obţinut prin Facebook. A intrat cu mai multe conturi fictive în grupuri de discuţii politice, fiind repede acostat. Şi, susţine Ursulean, nici unul dintre partidele româneşti nu e străin de această practică. Se întâmplă ca unii politicieni să o şi recunoască, a posteriori.

Bulgaria merge pe aceeaşi cale, povesteşte socio-antropologul Haralan Alexandrov: “O bună parte dintre postări sunt scrise sau comandate de partide. De altfel, comentatorii de pe forumuri au început să-i recunoască pe aşa-zişii postaci plătiţi. Doar că de aici se ajunge repede la agresivitate verbală. Una peste alta, forumurile bulgăreşti sunt necivilizate”

În jurul acestor profesionişti ai urii se naşte şi o clasă de comentatori care îşi exteriorizează fără nici o reţinere discursul agresiv. De exemplu, în Bulgaria, unde valul de condamnare colectivă a etniei rome este îngrijorător. În Kosovo, resentimentele interetnice din spaţiul virtual sunt, desigur, şi mai virulente, explică Ibrahim Makolli, de la Asociaţia Jurnaliştilor: “Utilizatorii de internet sunt într-un veritabil război. E aceeaşi intoleranţă între etnii care apare la toate naţiunile balcanice”.

Cristian Pantazi, redactorul şef al portalului Hotnews.ro, se teme de reglementarea instituţionalizată prin care s-ar deschide “o Cutie a Pandorei. Dacă ridici o primă barieră pe internet se deschide calea spre alte îngrădiri”.

În fine, Liana Ganea, şefa agenţiei de monitorizare a peisajului media Active Watch crede că ar fi nevoie de eforturi concertate: “Autoreglementarea trebuie să vină de la proprietarii site-urilor, nu de la parlamentari sau apărătorii drepturilor minorităţilor. Fiecare administrator online trebuie să decidă singur cum îşi moderează forumul – şi să îşi asume şi responsabilitatea”.

Autori: Alexandra Scherle / Cristian Ştefănescu
Redactor: Petre M. Iancu