Thursday, August 21st, 2014

Cât ar fi criza de adâncă, tot se mai găseşte câte ceva de ciugulit de la buget. Cel mai aproape de caşcaval sunt oamenii partidului de guvernamânt, care sunt recompensaţi de regulă cu diverse contracte cu statul pentru serviciile aduse în campania electorală. Primarul comunei Platoneşti este un exemplu edificator în acest sens.

Un băiat orientat

Lansat pe orbită de PSD, Florinel Negraru a ajuns să candideze în 2004 din partea PD pentru alegerile de la Platoneşti. Nici nu ştia Gheorghe Savu ce valoare pierdea atunci când decidea de capul lui să-l abandoneze pe Negraru. Din 2004 şi până în prezent, Negraru a câştigat orice fel de alegeri în Platoneşti. Şi nu oricum, ci la ce scor au vrut muşchii lui. Presa locală s-a chinuit zadarnic ani de zile să descifreze mecanismul prin care Florinel controlează minţile şi voturile celor din Platoneşti. Unii spuneau că secretul se regăşeşte la secţia votare de la şcoală, cea care dotată cu un bec chior şi cu o fereastră care dă în cabina de votare ar permite ca primarul să controleze votul alegătorilor miluiţi tradiţional cu bere şi mici. Alţii cred că secretul este inima mare a lui Florinel, care bate necontenit pentru nevoiaşii din comună. Cei mai mulţi însă n-au nicio părere şi bine fac. Pentru că Florinel este un mic demiurg electoral care are ştiinţa blatului mai ceva ca Jean Pădureanu şi pe care este greu să-l dibui. Când nu câştigă alegerile cu 98%, Florinel are grijă de portofelul lui şi de aspectul comunei, un fel de mijloc de producţie care-i asigură spatele şi faţa în afaceri. Iar comuna n-arată rău deloc, având în vedere că banii de la bugetul judeţean l-au cam ocolit pe micul strateg. În afaceri însă, Florinel a ştiut să atragă banul public şi să-l transferme în ban privat aducător de gipuri şi brăţară de un kil, cu lanţul aferent de priponit gâtul. A făcut afaceri cu statul traficând inteligent ce are el mai de preţ: ştiinţa de a face voturi pentru cine trebuie.

Farmacia electorală: juma la PNL, juma la PD-L

Talentul neobişnuit al primarului Florinel în materie de dijmuit voturi a ieşit la iveală la alegerile din 2008. Cînd maestrul a constat că gargara lui Crin Antonescu şi înjurăturile de mamă la adresa lui Băsescu ar putea avea efect pe tabela de marcaj. Aşa că omul s-a orientat şi a lăsat o sacoşă şi la uşa PNL. Şacoşa a fost ridicată de Pocora, femeia liberală trimisă la produs voturi în Ialomiţa, care bătea judeţul în lung şi, mai ales, în lat în căutare de parteneri sociali pentru programul “ voturi contra alocări bugetare„. Starleta lui Tăriceanu şi-a găsit un partener ideal în Florinel, care a simţit perfect momentul şi a jucat la două capete. În prima fază, în mod inexplicabil, în Platoneşti a fost atîrnat la vedere un baner electoral al domnişoarei (pe atunci) Pocora. Şi lumea politică tare s-a minunat de această realitate care prevestea un blat de proporţii. Apoi a venit ziua votului, zi în care Florinel a jucat magistral. Vreo 1000 de voturi, adică exact cam câte putea produce primarul, au luat calea codrului ajungînd fix în inventarul domnişoarei Pocora pentru Camera Derutaţilor. Iar ca PD-L să nu rămînă mai prejos, alte 1000 de voturi, de data asta pentru Senat, au ajuns în patrimoniul lui Marinică pentru domnul senator Panţuru. Să fi fost cetăţenii din Platoneşti atât de culţi încât să fi votat complex pentru realizarea unui echilibru politic în PARLAMENT? Să fi devenit asistaţii din comună adepţii dreptei peste noapte? Nici vorbă. Florinel a distribuit voturile perfect prin mijloace specifice, iar boşii de la PD-L n-au avut ce să facă decât să se încline în faţa măiestriei sale. Deci, de reţinut este schema de distribuire. Adică 1000 la PNL şi 1000 la PD-L. Exact din aceste două tabere avea să vină recompensa sub forma unor contracte cu statul.

Recunoştinţă de la stat pentru Florinel

Băiat orientat, cum spuneam, Florinel a pregătit cu atenţie infrastructura. În februarie 2008 el a fondat firma Exclusiv Security, specializată în servicii pază şi protecţie. Imediat după alegeri, firma lui Florinel a primit un contract de pază de la Direcţia Agricolă, deconcentrată condusă de PD-L. Deşi instituţia avea un contract de acest tip cu o altă firmă, firma lui Florinel a fost introdusă cu japca în cărţi. Şi a facturat la greu pază pentru 24 de ore cu vreo 5 posturi, deşi singurul post era la intrarea în instituţie. Dacă mai spunem că paza de noapte, adică vreo 12 ore, era asigurată de firma concurentă avem o reprezentare exactă a tipului de servicii oferite de Negraru. Surse care doresc să-şi păstreze locul de muncă spun că pe ştatele firmei lui Florinel figurau şi membrii PD-L care nu aveau şi ei loc de muncă şi că acceptarea facturilor umflate la plată de către şefii instituţiei era ordin de la partid. Informaţia, chiar reală fiind, este oricum neesenţială. Esenţial este faptul că plata pentru eforturile electorale ale lui Florinel se făcuse. Din perspectiva PNL, lucrurile au stat cam la fel. În iulie 2009 Exclusiv Security primeşte un contract de “pază şi protecţie” în comuna Făcăeni. Valoarea contractului este de 187.000 de lei iar atribuirea s-a făcut în urma unei licitaţii la care compania din Platoneşti a participat singură. Primarul comunei Făcăeni este membru PNL. Şi dincolo de asta, doamna primar are relaţii cordiale cu fosta domnişoară Pocora. Ceea ce înseamnă că cele 1000 de voturi adunate de Florinel şi-au primit răsplata. În 2009, firma lui Negraru a realizat o cifră de afaceri de 725.028 lei şi un profit net de 219.886 lei. Ceea ce nu-i rău deloc. Din păcate, declaraţia de avere a micului magician conţine referiri la alocaţia copilului, nu şi la dividendele de la firma de pază. Poate nu le-o fi luat.

Toată lumea urlă pe tema crizei. Totul se întâmplă datorită ei. Criza a golit bugetele, a făcut să dispară locurile de muncă şi a adus companiile în sapă de lemn. Iar asta s-a întîmplat datorită prostiei proverbiale a lui Boc şi pentru că aştia de la PD-L sunt nişte hoţi. Este placa standard pe care o auzim de vreo doi ani. În realitate însă, România a ieşit din criză iar guvernanţii de acum nu-s nici mai proşti şi nici mai hoţi ca predecesorii lor de la PNL ŞI PSD. Realitatea este că după ce ne-am dopat cu credite şi am prizat bani de la bănci în doze care ne-au oferit iluzia unui paradis economic, ne-am întors în mocirla economică în care ne-a lăsat guvernul Năstase. Companiile româneşti au aterizat dur după ce profiturile lor au fost umflate cu pompa iar activele şi-au dublat valoarea contabilă peste noapte datorită creditării necontrolate care a aruncat în aer preţurile şi a dereglat mecanismul de cere şi ofertă. Cea mai bună comparaţie ne-o oferă averea lui Becali. Dacă în 2007 valoarea activelor sale sărea de 1 miliard de euro, şi vorbim aici strict de terenuri, astăzi acelaşi patrimoniu imobiliar abia dacă mai atinge 2-300 de milioane. Diminuare are ca efect dispariţia creditării, singura care a umflat cererea şi a favorizat creştere preţurilor. De îndată ce creditarea a revenit la starea de normalitate, valoarea activelor s-a contractat drastic ajungând la cote normale. Nici un moment economia românească a nu a avut creştere bazată pe productivitate şi randament, ci pe speculaţie şi credit. În 2004, când toată această nebunie a început, în România s-au declanşat două fenomene. Primul a fost un exod masiv al forţei de muncă. Peste 3 milioane de cetăţeni au plecat în pribegie, mulţi dintre ei meseriaşi pe diverse domenii. Asta a generat o puternică criză a forţei de muncă acutizată şi de concurenţa statului pe această piaţă. În perioada 2005-2007 numărul angjaţilor din sectorul public a a crescut cu peste 400.000 iar salariile bugetarilor au fost majorate artificial prin tot felul de legi speciale. În aceste condiţii, sectorul privat a fost obligat să pluseze la salarii cu sume care nu aveau nicio legătură cu productivitate muncii. Cu alte cuvinte, patronii au fost nevoiţi să inventeze bani pe care salariaţii nu-i produceau pentru a nu rămâne cu sediile goale şi a-şi putea derula actrivitatea. Cel de-al doilea fenomen a fost o consecinţă a primului. Creşterea de venituri a salariaţilor şi relaxarea normelor de creditare generată de excesul de capital ieftin de pe piaţă a condus la descătuşarea împrumutului. Febra a cuprins întreaga economie. Strungarul şi-a tras plasmă şi maşină în leasing iar angajatul de multinaţională vilă cu picină şi jeep. Asta a condus la creşterea exponenţială a tuturor preţurilor, în special în sectorul imobiliar şi în construcţii. Cine cumpara un teren cu 1000 de euro azi, mîine avea un patrimoniu care valora de 5 ori mai mult. Care patrimoniu mergea în garanţie la bănci pentru alte credite. Salariatul care abia îşi achita facturile de la o lună la alta devenise brusc important pentru că apartamentul lui nu numai că valora de 2-3 ori mai mult peste noapte, dar se şi putea vinde la acest preţ umflat. Aşa a început să duduie economia iar guvernul de atunci, atins şi el de febra creditelor, a reuşit performanţa să închidă anul 2008 cu deficit deşi avea creştere economică. A fost suficient să se stopeze infuzia de bani ieftini şi să pice creditarea ca toată această spirală să se oprească brusc. Companiile mai mult şi statul mai puţin au realizat că salaraiile oferite cu generozitate angajaţilor nu au acoperire în condiţiile în care băncile au devenit extrem de rigide la acordarea de credite. Activele au ajuns la valoarea reală iar brusc firmele profitabile s-au trezit în postura lui Gigi Becali. Păcălisem economia de piaţă vreo 2-3 ani, iar coborîrea a fost prăbuşire. După un an de răcire accelerată, motoarele economice au pornit. Şi au ajuns la turaţia normală din 2004. Cîştigul este fiscalitatea rezonabilă şi revenirea la prudenţă, măcar din partea companiilor private. Pierderea este cauzată de faptul că deşi ar fi avut posibilitatea să-şi crească performanţa prin retehnologizare şi optimizarea costurilor, economia este nevoită se se ajusteze cu costuri mult mai mari şi pe rate de profit mici. Condiţia necesară şi suficientă ca economia să poate creşte sănătos este aceea ca statul se se retragă în felia lui, să renunţe la servicii pe care nu este capabil să le ofere şi să lase banii acolo unde ei pot fi gestionaţi eficient. Cu statul în cârcă, mediul privat nu se poate ridica pe propriile picioare, ci doar se va tîrâ pe genunchi. Abia asta va fi cea mai gravă criză de care ne apropiem vertiginos.

Aflăm pe surse bine informate cum că generalul Stavăr, cumătru de verisoară cu Marinică de la Poştă, deţine date şi informaţii, vorba lui nea Gică Savu, despre un primărel pesedist care birjereşte cu nesimţire microbuzul şcolar. Mai exact spus, nea Stavăr are diagramele de la tahograful respectivului microbuz care demonstrează că între orele 05-07.00 in lunile de vară-toamnă, microbuzul a făcut regulat curse la Bucureşti. Având în vedere că în comuna respectivă se cultivă în draci legume nea Stavăr a tras concluzia, corect de altfel, că maşinuţa era folosita la transportul gogosarilor la Obor. Partea nasoală este că informaţia nu a fost valorificată prin plasarea către miliţie, ci este valorificată superior în scopul şantajului. Cumătrul lui Marinică speră ca pe baza acestei constatări primarul pesedist să schimbe barca la viitoarele alegeri. Iar selşecţionerul Marinică este recunoscut că oprează astfel de transferuri spectaculoase transformând PD-L, dacă mai era nevoie, într-o selecţionată de puşcăriabili numai buni de legat.

Comuna Fierbinti apartine colegiului primit de la alegatorii beti de catre deputatul creTinel. Ca orice pedelist nervos, creTinel a primit de la micul Boc un calmant de 3 miliarde de lei vechi pentru a vota bugetul pe anul viitor. Alocarea bugetara s-a directionat, tot din ordinul lui Boc, catre biserica din Fierbinti. Scopul este dublu: sa cumpere votul lui creTinel pentru proiectul de buget si sa inchida gura patriarhului care urla dupa bani non stop. Ce castiga creTinel dupa capul sec al lui Boc este evident: voturi de la enoriasii evlaviosi care, desi au burtile goale, vor da pe spate de placere atunci cand vor vedea cum se inalta biserica la ei in site! Aceste calcule insa sunt date peste cap de un mic amanunt. Desi prefectul judetului asteapta cu ochii in soare o nota de fundamentare(n-am gasit alta rima!), primarul otoman din Fierbinti nu prea poate sa o scrie deoarece biserica este cam terminata, iar banetul alocat cam aiurea-n tramvai. Cica ceva de lucru ar mai fi la casa parohiala dar este clar ca finaliazarea ei nu aduce voturi, ci foarte M.ulte U.rari si I.ubire E.terna de la alegatori catre popa si autoritati, cum e si firesc. La fel au procedat si Tariceanu, Boc, Nastase. Deci, care e diferenta? Nici macar de gen, desi la Nastase nu bagam mana in foc.

PS (d)

Cel mai castigat este deputatul creTinel, care la motiune a primit de la Boc o deconcentrata, respectiv Directia Silvica, iar acum la buget a umflat 3 miliarde probabil cu un comision aferent de numai 30%. De aceea politica ramane cea mai profitabila afacere. Nu se cere carte multa, ci doar nitel tupeu.

Fondatorul Wikileaks, Julian Assange, a intrat pe lista ‘celor mai căutaţi’ de Interpol pentru presupuse delicte sexuale de care este acuzat în Suedia şi care îl obligă să se refugieze într-un loc necunoscut pentru a evita extrădarea din această ţară. În curând mandatele de arestare s-ar putea înmulţi având în vedere că SUA studiază cum să prezinte şi alte acuzaţii penale împotriva sa, iar acelaşi lucru ar putea face inclusiv ţara lui natală, Australia, notează joi ABC. Cu o mare parte a opiniei publice şi Congresului cerând ‘să se facă ceva’ împotriva lui Assange, Ministerele Justiţiei şi Apărării lucrează pentru a pune la punct un dosar împotriva lui. Sugestia cea mai evidentă este de a face apel la Legea Spionajului, însă această lege este oarecum depăşită în SUA deoarece este gândită pentru alte situaţi, mai potrivite pentru perioada Războiului Rece. Mai există şi o serie de noi iniţiative elaborate pentru combaterea terorismului modern, dar nu este clar dacă şi acestea sunt adecvate. Deocamdată corespondenţa dintre Departamentul de Stat şi Assange din orele premergătoare dezvăluirii a un sfert de milion de cablograme diplomatice secrete ar putea să pregătească terenul, nu atât pentru aceste scurgeri, cât pentru a pregăti terenul pentru urmărirea sa legală. Dând clar de înţeles că documentele sunt furate şi că au făcut obiectul unei dezvăluiri ilicite.
Totuşi SUA le-ar putea veni bine ajutorul altor ţări, precum Australia, care s-a arătat dispusă să colaboreze la investigaţie. În timp ce lui Assange i-a sărit în ajutor un aliat neaşteptat, Ecuadorul, care i-a oferit necondiţionat azil şi refugiu pentru ‘a scoate la lumină cât mai multe informaţii pe care le deţine’. Desigur, oferta sugerează un moment deloc idilic în relaţiile dintre Ecuador şi SUA. Deşi ar putea exista şi alte motive. Acum câteva luni era Suedia cea care se prezenta ca posibil refugiu. Ziarul suedez Aftonbladet s-a oferit să-l angajeze pe Assange ca editorialist pentru a beneficia de aceeaşi protecţie legală ca ceilalţi ziarişti /ceea ce nu este adevărat/ şi s-a vorbit chiar de modificarea cadrului legislativ în favoarea Wikileaks. Era ca şi cum Stockholm-ul se grăbea să devină capitala transparenţei informative mondiale. Câteva luni mai târziu totul se năruia, iar Assange este considerat acum un fugar al justiţiei suedeze, căreia refuză să i se supună cu argumentul că acuzaţiile de viol sunt o invenţie a duşmanilor săi, o fabricaţie a Pentagonului. S-ar putea repeta povestea pe termen mediu şi în Ecuador? Deocamdată pare că Assange s-a săturat să-şi lanseze săgeţile doar asupra guvernului SUA. Într-un neaşteptat interviu acordat revistei Forbes, dintr-unul din refugiile sale din Londra fondatorul Wikileaks asigură că ţinta viitoarelor dezvăluiri va fi Wall Street, subliniind că are suficient material pentru ‘a doborî vreo bancă sau două’.  Se pare este vorba de comunicaţii interne din sectorul bancar care relevă practici corupte, precum ‘e-mailuri de la Enron’, a căror divulgare le-a justificat prin necestitatea de ‘a promova reforme în sectorul bancar’. El nu a precizat care este banca sau cele două care ar fi nevoite să-şi închidă porţile după dezvăluirile făcute de Wikileaks. De la declanşarea crizei economice au existat bănuieli de proastă gestionare în aproape întreg sectorul financiar deşi Goldman Sachs este cea mai suspectată de neregulile care s-au acumulat, devenind chiar ţinta unei anchete a SEC (Securities Exchange Commission – autoritatea care se ocupă de supravegherea pieţei de capital din SUA.Între timp, Assange insistă că, pe măsură ce creşte importanţa Wikileaks în lume, cresc ‘exponenţial’ şi sumele de bani primite. Compania se finanţează prin donaţii, ‘în general primeşte sume mici de 20 de euro, dar şi aporturi considerabile de peste 50.000 de euro’. În contul său ar fi intrat 750.000 de euro din donaţii, majoritatea după dezvăluiri importante. Julian are nevoie de 200.000 de dolari pe an pentru a-şi menţine site-ul, dar dacă ar fi nevoit să plătească ‘un salariu rezonabil puţinilor angajaţi’ ar avea nevoie de 600.000 de dolari pe an. Deocamdată el asigură că este în măsură să facă dezvăluiri semnificative ce vor afecta sectorul privat, nu doar financiar, ci şi energetic şi farmaceutic.(AGERPRES)


Peste 50 de poliţişti ialomiţeni din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa în colaborare cu efective din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomiţa, Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă împreună cu 9 ofiţeri englezi din cadrul Metropolitan Police şi sub directa coordonare şi participare a procurorului şef  al D.I.I.C.O.T – Biroul Teritorial Ialomiţa şi şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, au efectuat în cursul dimineţii de ieri, 2 decembrie a.c., o acţiune în sistem integrat ce a avut drept scop principal executarea mandatelor europene de arestare şi efectuarea unor percheziţii domiciliare dispuse de autorităţile engleze, prin comisie rogatorie internaţională, pe raza municipiului Feteşti şi oraşului Ţăndărei.

Astfel în cadrul acţiunii au fost identificate trei persoane, respectiv doi bărbaţi şi o femeie, cu vârste cuprinse între 33 şi 56 de ani, domiciliaţi în Ţăndărei şi Feteşti pe numele cărora autorităţile engleze emiseseră mandate europene de arestare pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie la delapidare, fraude prin reprezentare falsă şi schimbarea, transferarea sau sustragerea de produse ale unei infracţiuni.

Totodată efectivele angrenate au efectuat percheziţii domiciliare la locuinţele celor doi bărbaţi, de unde au fost ridicate mai multe înscrisuri si alte mijloace materiale de proba  de interes pentru cauza pentru care a fost dispusă comisia rogatorie.

În prezent cele trei persoane se află încarcerate în arestul Direcţiei Generale a Poliţiei Municipiului Bucureşti, fiind puse la dispoziţia autorităţilor judiciare britanice.

Capetele pătrate din guvern au mai găsit o sursă de economii. Gânditorii lui Boc vor să taie concediul de maternitate şi indemnizaţia aferentă. Adică mamele vor fi obligate să revină la muncă după in an de la naştere şi nu după doi ani, cum este reglementat acum. Că măsura este aberantă nu mai trebuie să argumentăm. Ceea ce este relevant în această tentativă este aplecarea lui Boc către măsuri de stânga, care descurajează pe cei ce produc în scopul obţinerii de venituri pentru plata trântorilor sociali. Atitudinea PD-L faţă de producătorii de venituri bugetare este criminală. În tâmpenia lor proverbială, dreptacii de stânga ai lui Boc chiar cred că vor supravieţui politic menţinând politicile sociale aberante prin care dau ajutoare săracilor contra voturi. Calculul este profund greşit, căci PD-L trădează o bună parte din electoratul care l-a adus la putere. Este vorba despre electoratul de dreapta care s-a simţit trădat de pactul liberalilor cu PSD şi care au votat masiv echipa propusă de Băsescu sedus fiind de discursul acestuia. Din păcate, discursul pe teme economice al preşedintelui, corect în esenţă, nu are corespondent în acţiunile guvernului. În loc să taie ajutoarele sociale date celor apţi de muncă şi să le majoreze pe cele destinate celor ce nu pot munci, guvernul loveşte exact în cei care generează taxe şi impozite. Reducerea concediului de maternitate este un bun exemplu şi, din păcate, nu singurul. Culmea este că echipa lui Boc nu face asta din prostie, ci dintr-un meschin calcul politic. Deşi se poate spune că pe ici, pe acolo a operat forţat de acordul cu FMI ceva ajustări, pe fond politica economică a guvernului este în continuare canalizată pe cumpărarea de voturi. Măsurile protecţioniste predomină, protecţia socială a angajaţilor de la stat este menţinută iar povara fiscală este lăsată pe umerii celor care plătesc, mereu aceeaşi. Mai mult, deşi are viziuni marxiste, Boc nu înţelege să răspîndească uniform sarcina fiscală şi să meargă cu impozitarea acolo unde fiscul n-a ajuns niciodată. Şi asta pentru că din sectoarele gri ale economiei vine fluxul financiar la care sunt conectate găştile transpartinice de profitori, care fac legea în România. Iar aceste simptome care afectează întreg spectrul politic nu par a avea leac. Iar Boc nu este nici pe departe vraciul de care România are nevoie.

Gabriel Filimon, Gabi pentru prieteni, este mare director executiv la SAI Muntenia Invest, administrator al SIF Muntenia. Om cu greutate, Filimon a ajuns printr-un concurs de împrejurări într-un anturaj select, frecventat printre alţii de administratorul unei firme specializată în tîmplăria pe lemn şi termopan. Întâlnirea a fost nefastă pentru biatul om, pe care Filimon l-a excrocat la drumul mare prin intermediul unei firme topită apoi în decor. Prejudiciul se ridică la 3 miliarde de lei iar ţeapa datază din aprilie 2008. Cât a fost ţeapă şi cât şpagă, asta urmează să vedem.

Dai un ban dar ştii că nu-l mai ai

În aprilie 2008 Filimon intră într-o oarecare jenă fiscală care reclama o finanţare urgentă de vreo 3 miliarde de lei. Din postura de director la SIF Muntenia, Filimon apeleaza printr-un intermediar, care la rândul său apelează la o înţelegerea unor patroni de firme din Ialomiţa. În plasă pică administratorul firmei Pro Decor SRL Slobozia, care refuză să ofere banii. Dar acceptă să cumpere de la o firmă apropiată lui Filimon nişte controlere inteligente destinate motoarelor electrice cu ajutorul cărora firma Pro Decor urma să îşi reducă factura la energie electrică. Ideea întregii afaceri era aceea că Pro Decor trebuia să livreze prompt banii, iar vânzătorul, în speţă firma Magiv Electro SRL urma să-i avenseze nişte bani lui Filimon. Ca un făcut, factura trimisă prin fax la data  exact cît îi trebuia lui Filimon. În perioada 5-8 mai 2008 Pro Decor achită cu 3 ordine de plată suma de 3 miliarde de lei în contul firmei recomandate de Filimon.

Ţeapă sau piraterie?

La mai bine de un an de la efectuarea plăţii marfa achitată de Pro Decor nu ajunsese la Slobozia. Nici marfa şi nici factura fiscală în original. În august 2009 administratorul Pro Decor înştiinţează în scris vânzătorul că achiziţia nu mai este oportună pentru firmă şi solicită rambursarea banilor. Două luni mai tîrziu opreaţiunea să repetă pentru că firma amicilor lui Filimon nu a răspuns la adresa de conciliere. Tăcerea a fost şi de această dată răspunsul. O privire pe cifrele de bilanţ aferente anului 2009 indică faptul că firma Magiv Electro a avut venituri totale de 0 lei, adică mult mai puţin decât banii încasaţi de Pro Decor, adică 300.000 de lei. Evaziunea fiscală este evidentă iar Filimon ar trebui să-şi dea amicii în gât. Dar n-a făcut-o pentru că banii de la Pro Decor au aterizat fix în buzunarul său. Pentru ce anume consideră baronul SIF că bănetul i se cuvine vom dezvălui data viitoare.

Ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat. Proxenetul Tămîrjan este liber. A fost pus în libertate pentru că, în opinia judecătorilor, scoaterea minorelor la produs nu este o infracţiune de pericol social. Verdictul pute a reţeaua Voicu de la o poştă. La fel cum pute şi neinculparea în dosar a celorlalţi tembeli din PSD care s-au dedulcit la prospătură. Tembelii vor întinde procesul la nesfârşit ajutaţi de judecătorii de partid şi de procurorii oligofreni care au făcut dosarul cu jumătăţi de măsură. Cât de bou poate să fie un procuror care face un rechizitoriu de circa 300 de pagini, dar nu bagă la apă exact consumatorii de prostituţie juvenilă, întîmplător politicieni PSD? Nu de prostie este vorba aici, ci de corupţie. Ce şansă rămâne părinţilor care şi-au văzut fetele minore târăte în cloaca unor ca Negoiţă, Mazăre sau Bănicioiu (alt intelectual cu privire de bovină)? Să afle adresa proxenetului şi să-l trimită acolo unde nicio instanţă din România nu-l va trimite. Sau să aştepte ca instanţa divină să rezolve problema. Decisiv şi global. Aş miza însă pe glonţ, căci nu văd cum Dumnezeu ar lua la El nişte viermi.

Statul paternalist a fost idee proastă care moare urât. Falimentul statului furnizor de servicii de proastă calitate şi mare consumator de resurse este un fapt. Monedă de schimb pentru voturi, serviciile statului social sunt din ce în ce mai proaste şi mai restrânse, semn că oligarhia politică a ajuns la fundul sacului. Marele merit al crizei financiare a fost exact acela de a împinge statul către un faliment necesar. El trebuie regândit şi forţat să se ocupe strict de domenii cum sunt apărarea, justiţia, siguranţa publică şi infrastructura. Restul obligaţiilor trebuie transferate individului, odată cu resursele pe care statul a demonstrat că nu este capabil să le administreze. De ce avem nevoie de un sistem de pensii de stat care funcţionează ca o cooperativă de credit? Este evident că metoda de a te împrumuta de la forţa de muncă activă pentru a plăti pensii celor ajunşi la vârsta pensionării este falită. Statul trebuie să plafoneze pensiile şi să se retragă treptat din această afacere lasând locul fondurilor de pensii capabile să înmulţească banii prin investiţii şi să plătească rente decente. Nu este clar nici care este rolul statului în educaţie. Este suficient ca statul să gestioneze un sistem de şcoli publice destinat persoanelor cu venituri mici şi să asigure accesul la educaţie defavorizaţilor printr-un sistem de burse. Educaţia individului nu poate fi sub nicio formă o obligaţie a statului, care finanţează un sistem public obez, ineficient şi care generează doar subdezvoltaţi mintal cu diplome. La fel şi în sănătate, unde banii luaţi de la salariaţi sunt irosiţi în spitale de stat mamut, de unde se fură ca-n codru. Este suficient ca statul să administreze câteva spitale publice destinate săracilor şi care să ofere servicii medicale de urgenţă. Rolul determinant ar trebui să revină companiilor de asigurarări care să gestioneze performant banii asiguraţilor şi care să ofere contra cotizaţiilor servicii garantate ca standarde de calitate şi costuri. Protecţia socială este un alt domeniu în care statul şi-a arătat limitele. Sunt ajutaţi cei care nu au, nu cei care nu pot, cum ar fi normal. În acest fel populist de a trata problema sunt irosite procente importante din PIB fără ca cei aflaţi în dificultate să simtă un ajutor din partea statului. Sistemul social aşa cum arată el acum este doar un uriaş aparat de cumpărat voturi folosit de politicieni cu cinism şi nesimţire. Doar dacă contabilizăm costurile statului cu furnizarea serviciilor de mai sus, ajungem la sume impresionante care, lăsate în buzunarul individului, ar fi cheltuite mult mai eficient. Individul îşi cunoaşte cel mai bine nevoile şi ştie cel mai bine ce tipuri de servicii i se potrivesc. El le poate contracta la cele mai bune preturi şi este dreptul său natural să decidă asupra modului de satisfacere a nevoilor sale. Iar dacă statul nu înţelege că trebuie să cedeze şi să stea în limitele în care poate fi eficient şi performant, atunci el trebuie obligat să facă asta. La nevoie, chiar şi prin forţă. Altfel, şandramaua poate să cadă oricând, cu costuri şi consecinţe  inimaginabile.