Auzim din surse că Manole Marinel, mare om de afaceri de la Țăndărei și mare membru PSD, a pocnit piața de i-a spart maxilarul. După modelul meșterului cu același nume din balada pe care am învățat-o noi la școală, Manole a zidit la temelia afacerii sale niște instrumente bancare de plată care la scadența ce se arată la orizont s-au dovedit a nu avea acoperire.

Țepălăul estimat de specialiștii noștri în mânării financiar-bancare se ridică la vreo 100 de miliarde, bani după care niște furnizori vor jeli vreme îndelungată fără vreun rezultat. Dacă la un moment dat nea Manole a avut soluția să disponibilizeze niște fraieri pe care să-i angajeze pe altă firmă obținând astfel numerar de la stat, de data aceasta soluții nu se mai întrevăd. Poate nea Ciupercă să găsească vreo soluție să-și scoată sponsorul din rahat, deși nici asta nu credem.

În ograda PSD organele noastre au aruncat de curând un ditamai scheletul. Primarul Câmpulugeanu Vasile ales de popor ca edil la Ciochina a fost trimis în judecată pentru o micuță dar vioaie evaziune fiscală de vreo câteva miliarde. Nea Vasile a înregistrat în contabilitatea firmei ANSIL PROD SRL, cu mâna lui de primar , facturi fictive care i-au umflat cheltuielile și i-au diminuat profitul.

Ancheta s-a soldat cu trimiterea inginerului financiar în judecată și cu sesizarea de rigoare trimisă către prefectură. Unde capii PSD dau din umeri, că le vine greu să-și dea omul pe mâna ANI pentru faptul că era administrator de firmă în fapt și pentru conflictul de interese nedeclarat. De suspendare nu mai vorbim, că nu are sens.

Dovadă că omul e competitiv pe piața golăniilor, Garda i-a găsit de curând și niscaiva grâușor fără acte în hambare. Modelul nu e nou, mai mulți primari agricultori fiind descoperiți în aceeași situație. Păi dacă ei fură de la buget, de ce mama dracului se vaită că nu au cu ce să își pună în aplicare proiectele? Și dacă ei nu plătesc taxe, cum să ceară cetățenilor s-o facă? Despre acești hârciogi agricoli vom publica un măreț material în ediția print. Părerea noastră!

Agentul 007,66

Expert in biznisuri veroase!

Ieșită cu greu de sub dictatura lui Ceaușescu, România se pregătește să intre sub o altă dictatură: cea a Justiției. Dar nu despre o dictatură a legii este vorba, căci asta ar fi chiar necesară, ci despre bunul plac al judecătorilor. Orbiți de puterea nelimitată care li s-a conferit, judecătorii par a nu vedea criza prin care trece țărișoara aflată în imposibilitatea de a le plăti lefurile babane. Și prin vocea unei doamne din fruntea Asociației Magistraților, întâmplător aceeași care voia să ne convingă că judecătoarea beată cui dată jos de la volan de polițiști era trează și nemâncată, ne anunță că va depune plângere penală împotriva ministrului justiției. De ce nu-l arestează direct, asta nu înțelegem? Ce mai consumăm banii contribuabililor și neuronii ne-indemnizați ai judecătorilor cu o astfel de acțiune care nu poate avea decât un singur deznodământ? Că doar nu își închipuie cineva că o decizie luată de un for larg de reprezentare al judecătorilor va avea alt final decât cel stabilit de judecătorii nervoși din cadrul asociației. Că se judecă între ei și își stabilesc drepturi salariale retroactive de mii de euro pentru performanțe egale cu zero, se știe. Nu se știa că tupeul poate merge atât de departe încât cei care îndrăznesc să le spună că nu li se pot plăti momentan sporurile nesimțite pe care le cer ca cerșetorii la colțul bisericii în zi de duminică riscă să fie judecați și sigur condamnați de această haită de lupi flămânzi. Sporul de 50% din salariul judecătorului plătit pentru suprasolicitare neuro și tulburări psiho este cea mai mare aberație de care am auzit în ultima vreme. Pentru că solicitarea vine de la oameni care prin incompetență și corupție au scos din buzunarele statului milioane de euro plătite drept despăgubiri pentru hotărâri date după ureche. În instanțele din România se moare cu dreptatea în mână în vreme de infractorii periculoși sunt făcuți scăpați sau sunt cercetați până se prescriu faptele. Micul Dumnezeu care este judecătorul nu dă socoteală nimănui. Nu am auzit de cazuri de judecători puși să plătească sumele stabilite de CEDO în sarcina statului român pentru decizii proaste și vădit ilegale. Nu am auzit cazuri în care magistrați dovediți corupți să înfunde pușcăria sau măcar să fie excluși din magistratură. Justiția a devenit stat în stat, o putere necenzurată de nimeni și care, dacă are chef, poate schimba ordinea constituțională doar dintr-o trăsătură de condei. CSM-ul, așa zisa organizație care controlează abaterile magistraților este mai de grabă un puroi pe obrazul statului de drept decât un organ destinat controlului și sancționării magistraților aflați în culpă. O mașină de spălat robe care scote chiar și cele mai dificile pete. În aceste condiții, corpul judecătorilor și procurorilor are calea liberă spre dictatura bunului plac. Poate ajunge ministrul justiției în pușcărie pentru că nu le poate plăti magistraților sporurile? Evident că da. Pentru că ei sunt cei care decid. Ei, nemulțumiții, parte în proces și judecători în același timp. Cât ar mai fi până la o dictatură luminată în care judecătorii să devină clasa politică conducătoare în România? Eu cred că deja am ajuns acolo

Beijing, 14 iul /Agerpres/ – Un profesor pensionat din China a devenit o adevărată celebritate pe Internet, după ce s-a aflat că lovea cu cărămizi maşinile care ignorau culoarea roşie a semaforului, la o trecere de pietoni. Furiosul bătrân, în vârsta de 74 de ani, a luat problema în propriile mâini, la o intersecţie din oraşul Lanzhou, nord-vestul ţării, şi a deteriorat peste 30 de maşini înainte de a fi arestat.  ‘Am vrut să atrag atenţia asupra acestui aspect şi să îi determin pe şoferi să se gândească şi la pietoni’, a declarat fostul profesor, al cărui nume nu a fost făcut public.Acesta şi-a atras simpatia multor conaţionali, peste 80% dintre cei 400.000 de participanţi la un sondaj online arătându-se de acord cu gestul său. Bătrânul – notează AFP – a devenit preocupat de siguranţa în trafic după ce un pieton a fost ucis de o maşină, în intersecţia cu pricina. Văzând că şoferii ignora în continuare culoarea roşie a semaforului, el a început să arunce cu cărămizi în aceştia. După puţin timp, alţi doi bătrâni i s-au alăturat, în timp ce alţi oameni le-au adus mai multe cărămizi şi apă de băut. Septuagenarul plănuia să o ţină aşa timp de o săptămână, însă a fost arestat după numai o zi. El a fost interogat şi eliberat fără a fi acuzat.

 

 

Cea mai mare parte a banilor alocați sistemului de sănătate publică din România se cheltuiesc pe compensarea prețului la medicamente. De câteva ori pe an, Ministerul Sănătății modifică lista medicamentelor compensate și gratuite, fiecare ministru introducând în listă producătorii care știu tabla înmulțirii și, mai ales, a împărțirii. Dacă în țările lor de origine companiile farmaceutice stau în interiorul unor prevederi legale strice și respectă cu sfințenie regulile jocului, în România ele își fac legea cu largul concurs, nu dezinteresat, al autorităților. Este cazul companiei britanice GlaxoSmithKline (GSK) , un producător de medicamente gigant care joacă după propriile-I reguli pe piața românească. Medicamentul SERETIDE, destinat asmaticilor este împins de această companie pe piață prin metode nu tocmai ortodoxe. Compensat de stat cu până 90% din preț pentru persoanele cu venituri mici SERETIDE se vinde doar pe baza unui card emis de producătorul GSK, care controlează în felul acesta piața pe segmentul medicamentelor pentru asmatici.

Asmaticii, sufocați de bune intenții

Astmului și bronhopneumatiilor cronice obstructive (BPOC) au o incidență de circa 5% din populația României. În acest moment exista 2 producători importanți care concurează pe această piață a medicamentelor care combat astmul și BPOC. Compania GlaxoSmithKline este lider de piață de necontestat, poziție obținută prin practice comerciale discutabile, impinse la limita legii. Medicamentul se numește SERETIDE și este compensat cu până la 90% din preț pentru pacienții cu venituri de până la 600 de lei lunar. Începând cu data de 1 aprilie 2009, compania GSK a introdus un card SERETIDE prin care compensează și ea diferența de 10% din prețul destul de piperat al medicamentului. Cardul înlocuiește un soi de vaucher emis de aceeași companie în baza căruia producătorul compensa și el până la 25% din prețul medicamentului în mod regulat. Sistemul introdus de GSK cu acceptul Ministerului Sănătății obligă medicii specialiști să distribuie acest card către toți pacienții. Deși în scrisorile adresate de companie medicilor se arată că respectivul card este destinat doar pacienților care doresc să obțină compensarea acordată de firmă, practic medicamentul nu se eliberează în absența cardului. Prețul mediu al medicamentului este de circa 250 de lei, fapt pentru care pacienții sunt obligați să alerge după cardul SERETIDE pentru a nu plăti diferența de preț. Medicii specialiști primesc apoi accesul pe un site unde introduc date cu privire la seria cardului, dozele prescrise și simptomele pacienților. Cât anume compensează GSK din prețul medicamentului, nu se știe, prețul de referință la care statul acoperă până la 90% din valoare fiind un fel de secret de stat. Nu ar fi exclus ca GKS să își “compenseze”, de fapt, propriul adaos comercial

Șopârle pe bază de card

Cardul SERETIDE are o valabilitate de doi ani. Pentru pacienții astmatici reevaluarea medicală se face obligatoriu la 90 de zile. Evaluarea presupune fie schimbarea dozei administrate sau chiar a medicamentului, în funcție de evoluția pacientului. Cum cardul emis de GSK garantează eliberarea medicamentului, de cele mai multe ori pacienții nu mai trec pe la medicul specialist iar compania își menține cota de vânzări. Aceasta ar fi o explicație posibilă pentru introducerea cardurilor SERETIDE. Competitorul principal al SERETIDE este SYMBICORT. Medicamentul antiastmatic al companiei AstraZeneca Plc, Symbicort, a primit aprobare pentru tratarea BPOC, în februarie, în Europa, iar compania a înaintat spre aprobare dosarul Symbicort și autorităților americane.
Symbicort se va confrunta cu o competitie acerbă din partea produsului antiastmatic al GSK, Seretide, care a obținut aprobare condiționată de comercializare din partea FDA. În aceste condiții strategia agresivă a companiei GSK capătă sens. Specialiștii în domeniul pneumologiei susțin că deși este promovat agresiv, SERETIDE este sub SYMBICORT ca eficiență. Campania de screening demarată de GSK este de asemenea o practică discutabilă. Caravana companiei face așa -zise teste de spirometrie care nu respectă protocolul medical, susțin specialiștii. În absența unor teste riguroase care să determine câți dintre pacienți au BPOC și câți astm bronșic, compania GSK câștigă piață forțând mâna pacienților cu binecuvântarea Ministerului Sănătății și a Casei de Sănătate. Și nu numai mâna, ci și punga. Iar dacă în cazul SERETIDE implicațiile la nivel înalt sunt difuze, în cazul vaccinului împotriva cancerului de col uterin afacerile firmei GSK se leagă ombilical de familia lui Mircea Geoană, președintele partidului care a dat ministrul sănătății, așa cum vom demonstra în curând.

 

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă extraordinară în data de 15.07.2009, ora 15.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre:

a)privind aprobarea documentaţiilor şi numirea comisiei de evaluare a ofertelor în vederea atribuirii contractelor de achiziţie publică de furnizare a produselor lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I – VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, pentru anul şcolar 2009 – 2010;

b) privind aprobarea Studiului de Fezabilitate pentru obiectivul de investiţii ,,Amenajare şi extindere Unitate de Primire Urgenţe – Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia”;

c)privind trecerea unor imobile din domeniul public al judeţului Ialomiţa şi din administrarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ialomiţa, în domeniul privat al judeţului Ialomiţa în vederea desfiinţării acestora prin demolare;

d) privind stabilirea taxelor şi tarifelor din competenţa Consiliului Judeţean Ialomiţa, pentru anul 2010;

e) privind asocierea Judeţului Ialomiţa cu Judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Prahova şi Teleorman în vederea constituirii Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Situaţii de Urgenţă Sud Muntenia” pentru realizarea proiectului „Achiziţionare echipamente specifice pentru îmbunătăţirea capacităţii şi calităţii sistemului de intervenţie în situaţii de urgenţă şi pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi a primului ajutor calificat” ;

f) privind aprobarea rectificării bugetului propriu al judeţului Ialomiţa, pe anul 2009;

g) privind aprobarea „Planului de Investiţii pe termen lung pentru perioada 2008-2038 – Managementul integrat al deşeurilor în judeţul Ialomiţa”.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 09.07.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

 

 

Calitatea apei din sursa subterană a fost subiectul unei conferințe de presă organizate vineri de directorul SC Urban SA, Valentin Cilibeanu. În calitate de invitat extraordinar, primarul Gabi Ionașcu a încercat să dea asigurări că apa din sursă subterană are parametri de potabilitate în ciuda culorii gălbui pe care au sesizat-o consumatorii. Dacă la capitolul calitate, directorul de la Urban a putut oferi o explicație plauzibilă, domnul primar nu a putut să ne precizeze care sunt variantele de rezervă ale municipalității în cazul în care are loc o avarie pe traseul instalației de transport a apei de la puțuri către bazine.

[flashvideo file=video/apa.flv /]

Apa puternic mineralizată atacă conducta

Panica s-a instalat la Slobozia după ce Urban SA a trecut la furnizarea apei din sursa subterană. Deși buletinele de analiză arată că apa îndeplinește parametrii de potabilitate, culoare galbenă estompată în ultimele zile a atras reclamații din partea consumatorilor. Înarmați cu buletine de analiză oferite cu generozitate presei, oficialii au încercat să explice problemele sistemului de alimentare cu apă. Directorul Urban SA, Valentin Cilibeanu, a făcut o scurtă prezentare a investiției: “Lucrările sunt gata de peste 1 an de zile. Pentru că puțurile sunt situate pe teritoriul județului Călărași, competența pentru autorizarea puțurilor revenea Institutului pentru Sănătate Publică. Acolo, în decurs de circa 6 luni am pus la dispoziția specialiștilor toată documentația solicitată, am făcut toate analizele, toate temele de cercetare și, într-un final, am ajuns să satisfacem toate cerințele Institutului de Sănătate Publică și al Direcției de Sănătate Publică Ialomița și am obținut autorizația pentru captarea și distribuirea apei din sursa subterană. Furnizarea efectivă în rețea s-a făcut după igienizarea celor două bazine de 6000 și respectiv 10.000 de mc. Au existat și schimbări ale parametrilor apei, dar trebuie să menționăm că este apă din subteran cu o altă compoziție chimică. Datorită manevrelor care s-au făcut la punerea în funcțiune au existat schimbări ale sensurilor de curgere pe conductele de distribuție care sete posibil să fi antrenat depunerile existente pe coloană. Vreau să fac mențiunea că am monitorizat în permanență calitatea apei, atât la captare cât și la stocare și nu am constatat depășiri ale nici unui parametru. În acest moment facem spălări ale rețelelor după un grafic. Apa are o tentă ușor gălbuie. Asta se datorează compoziției chimice care antrenează depunerile de pe țevi. În momentul de față, la toți parametri calitativi nu avem depășiri la nici un indicator. Apa de aici pleacă la parametrii buni de calitate.”

 

Primarul Gabi Ionașcu îl acuză pe Cazacu

Primarul Ionașcu a fost vehement în a acuza obstrucțiile venite din partea președintelui PD-L Ialomița, Cazacu Marinică. Deși inițial nu l-a nominalizat, Ionașcu a precizat pentru GSE că fostul prefect se află la originea unor acțiuni subversive care au avut ca rezultat creșterea costurilor analizelor cu circa 1,4 miliarde de lei. Suma reprezintă contravaloarea analizelor suplimentare pe care municipalitatea a fost obligată se le facă ca urmare a denunțurilor și reclamațiilor făcute de șeful PD-L. Primarul a admis totuși că sunt probleme pe care le ridică rețeaua de țevi de oțel care reacționează diferit la apa de subteran: “Nu există în acest moment cazuri medicale la spital datorate consumului apei din sursa subterană. În plus, consumul este la aceeași cotă ca atunci când distribuiam apă de la Amonil. De fapt și atunci când foloseam sursa de suprafață existau perioade când turbiditatea apei era apreciabilă din punct de vedere vizual. Conform unor studii se pare că noi beam apa din Dunăre la a cincea sau a șasea mână. Este posibil ca încărcătura cu fier să fie mai mare decât cea din apa de suprafață. Buletinele de analiză confirmă că nu sunt depășiri ale încărcăturii de fier prevăzute de lege. Există personaje care nu au avut încredere în acest proiect și care au încercat să scoată doar dezavantajele în evidență și care au încercat să pună tot felul de obstrucții la materializarea lui. Aceste încercări de blocare a proiectului din partea unor binevoitori ne-au costat circa 1, 4 miliarde de lei, bani cheltuiți pe probe care au confirmat și reconfirmat analizele anterioare. Apa putea fi dată în rețea încă de anul trecut, după ce am pus în funcțiune stația de clorinare cu ajutorul căreia am dus concentrația de amoniu sub limita prevăzută de lege. Dacă există acum probleme acestea sunt datorate rețelei de distribuție, care este construită pe bază de conducte din oțel și care aduce o cantitate suplimentară de oxizi de fier în apă”.

Apa subterană se ține într-un fir!

Dacă probleme de calitate a apei sunt rezolvabile și, după cum ne asigură oficialitățile, minore, riscul vine de la faptul că proiectantul a prevăzut un sigur fir de aducțiune de la puțuri către bazinele de stocare. Asta înseamnă că în cazul unei avarii orașul și comunele din jur vor rămâne fără apă. Deși valoarea inițială, cifrată la 92,3 miliarde a fost suplimentată și urcată până la 125 de miliarde, nu s-a prevăzut nici o soluție alternativă pentru aducțiune. În acest moment municipalitatea nu are decât două alternative posibile, din păcate ambele irealizabile. Prima vizează un posibil parteneriat cu Amonil SA prin care părțile să-și asigure reciproc servicii în caz de avarie. Varianta este greu de realizat având în vedere conflictul de natură financiară dintre Urban și Amonil. Mai mult, Amonil digeră greu faptul că pierde o afacere cu venituri de circa 3 milioane de euro pe an și profituri consistente. Negocierile purtate zilele acestea de primărie pentru reeșalonarea debitelor vor eșua mai mult ca sigur dat fiind situația financiară a SC Amonil SA, amenințată la rândul său cu executarea de către creditori. Cea de-a doua soluție expusă de domnul primar este alimentarea orașului cu apă din puțurile de la Ulcom. Nici această variantă nu este fezabilă deoarece apa din acele puțuri nu este potabilă. Situația pare fără ieșire pentru moment, mai ales că investiția la firul doi de aducțiune de la Dunăre care a înghițit circa 5 milioane de euro a fost abandonată datorită deteriorării țevilor îngropate în pământ și nefolosite o lungă perioadă de timp.

Pe lângă faptul că deține un primar de sorginte PSD ales și reales prin vot democratic, comuna Cosâmbești se mai poate lăuda cu un lac artificial situat în satul cu același nume. Lacul, bun al comunității, este exploatat de firma unui ștab de la Penitenciarul Slobozia încă din anul 2002. De atunci și până în prezent, peștii din lac au fost exploatați sălbatic și în regim nefiscalizat de firma Ameind SRL Slobozia, unde tronează pe post de administrator și asociat unic doamna Ovreiu Elena, soția ștabului penitenciar cu același nume. Cum ar putea doamna Ovreiu să ajungă în custodia instituțională a soțului de la Pușcărie, de mână cu primarul Bogdan Popescu și contabilul Marin Gheorghe, citiți în cele ce urmează.

Cum se bagă râma-n ac

Afacerea ochită de familia Ovreiu viza balta formată la Cosâmbeti prin lucrările de regularizare ale cursului Ialomiței. Din această operațiune a rezultat o mândrețe lac în suprafață de circa 4 hectare, pe care ștabul de la Pușcărie a pus ochii. La data de 29 octombrie 2002, Consiliul Local aprobă o hotărâre cu schepsis prin care primarul să poată da cadou lacul amicului său. Actul normativ este unicat în materie și prevede două chestiuni esențiale. Prima este aceea că lacul se va închiria prin licitație publică, ceea ce este normal într-un stat de drept cum este în România. Ceea ce este anormal este faptul că prin același act se stabilește prețul de închiriere, respectiv 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, un preț corect de altfel. Prevederea anulează însă articolul 1 al hotărârii, care spunea că lacul va fi închiriat prin licitație publică. Care licitație nu mai avea sens din moment ce consilierii votaseră și prețul de închiriere. Ultima golănie penală care transpiră din actul supus analizei noastre este taxa de participare la licitație, stabilită la 1.000.000 de lei. Având în vedere prețul stabilit de consilieri, adică 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an, pentru cele patru hectare de luciu de apă firma lui Ovreiu datora primăriei Cosâmbești suma de 1 miliard de lei pe an(25.000 lei înmulțit cu 40.000 mp). Asta înseamnă că taxa de participare la eventuala licitație calculată la 10% din valoarea contractului pe un an însemna 100 de milioane și nu 1 milion, cum au calculat oamenii primarului. Concluzia noastră de analiști în ale golăniilor este că HCL în baza căreia primarul susține că s-a închiriat balta ar putea fi făcătură cu caracter retroactiv. Care, la articolul 3, nominalizează și viitorii pușcăriabili care ar urma să ajungă în custodia lui Ovreiu în urma acestei minunate dezvăluiri: primarul Popescu Bogdan și contabilul Marin Gheorghe, cei însărcinați cu ducerea la îndeplinire a sinistrei dar naivei hoții. Pardon, hotărâri a consiliului local! Iată și demonstrația!

Cum face primarul pipi pe Consiliul Local

La data de 22 noiembrie 2002 se încheie contractul cu numărul 20911 prin care este adusă la îndeplinire voința Consiliului Local Cosâmbești. Cu mici paranteze, desigur, că doar și voința primarului trebuia respectată. Astfel, deși Consiliul Local stabilise că prețul de închiriere urma să fie de 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, iar așa zisul proces verbal care consemnează rezultatele așa zisei licitații stabilește același preț de închiriere domnul primar Popescu procedează puțin diferit. Conform contractului încheiat de primar și de contabil, firma Ameind primește lacul la incredibilul preț de 26 de lei pe metru pătrat pe lună. Ceea ce înseamnă că Ovreiu urma să plătească nu 1 miliard pe an, cum reieșea din așa zisa licitație, ci doar vreo 12.480.000 de lei. Atenție, vorbim de anul 2002 când suma de 26 de lei nu prea avea cum să fie achitată, neexistând monedă divizionară iar salariul mediu pe economie era de vreo 4,7 milioane de lei. Este, credem noi, timpul pentru un prim bilanț. Dacă este să judecăm după actele pe care le-am obținut de la secretarul CL Cosâmbești, situația este următoarea. Consiliul local decide să închirieze lacul Potcoava cu suma de 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an. Dar prin licitație, spun aleșii! Procesul verbal de atribuire a licitației, un document inodor, incolor, insipid și neștampilat acreditează ideea că adjudecarea s-a făcut în favoare firmei doamnei Ovreiu pentru suma stabilită de consilieri. Primarul și contabilul se gândesc să facă o reducere de 98,8% din preț și încheie contractul nu la valoare de 1 miliard pe an, ci la vreo 12,4 milioane. Domnul Ovreiu, de la pușcărie, ar trebui deja să pregătească locuri în celulă pentru cei care i-au făcut această monstruoasă pomană. Dar ar fi nedrept ca doar primarul Popescu și contabilul primăriei să ajungă la Dinamo. Pentru că în linia a doua a funcționărimii din Primăria Cosâmbești mai descoperim niște pușcăriabili numai buni de băgat la beci.

Cronica unei licitații neanunțate

După ce am primit contractul de închiriere al firmei Ameind solicitat domnului primar prin viu grai, ne-a venit ideea să cerem și hotărârea consiliului local care a stat la baza închirierii și documentele licitației aferente. Ideea a bubuit după ce am constatat că respectivul contract de închiriere nu conținea baza legală și era redactat cam pe genunchi. Am primit, după o zi cerută răgaz de doamna secretar, hotărârea CL despre care am discutat mai sus și un set de 3 coli format A4 cu un scris de mână și cu o ștampilă a primăriei care testa că respectiva copie este conformă cu originalul. Din acest document aflăm informații care mai de care mai false. Prima spune că primarul Popescu, în calitate de președinte al comisiei de licitație, informează membrii comisiei că anunțul de licitație a fost publicat în ziarul Tribuna Ialomiței din data de 8 noiembrie 2002. Trebuie menționat că din foile respective am reținut că licitația se referea la închirierea unei suprafețe de 38,74 hectare de teren și a 4 hectare luciu de apă. Am dat fuga la colecția respectivului ziar și am descoperit că anunțul cu pricina nu cuprindea nicio silabă despre închirierea vreunui lac, ci doar despre suprafața de 50 de hectare de teren. Cum terenul nu e lac, rezultă că licitația la care a participat doar doamna Ovreiu a fost o făcătură ilegală ținută pe șestache ca să nu afle nimeni. Documentul nu este ștampilat, iar numele celorlalți doi membrii ai comisiei nu este specificat în clar. În plus nu există antet, dată și număr de înregistrare, ceea ce ne induce ideea unui fals grosolan. Care nu este exclus să fi fost făcut după ce am solicitat documente suplimentare de la primărie, ca acoperire pentru contractul încheiat de primar după ureche cu firma Ameind. Oricum am da-o, afacerea iese prost pentru oamenii primăriei. Dacă documentul de licitație este corect, atunci sunt așteptați la pușcărie primarul și contabilul pentru că au încheiat un contract sub valoarea stabilită prin licitație. Dacă documentul e făcătură, la pușcărie va merge și doamna secretar, deoarece a falsificat greșit niște documente pentru a acoperi un contract ilegal încheiat de primar cu firma doamnei Ovreiu.

Ameind, o firmă de zero lei și zero bani

Dacă ar fi să judecăm după cifrele de pe site-ul Ministerului de Finanțe, doamna Ovreiu ar avea toate șansele să primească un pat la locul de muncă al domnului cu același nume. Asta pentru că în perioada 2004-2007 firma A meidn SRL raportează cifra 0 lei cifră de afaceri, 0 lei venituri și 0 angajați. Creată în octombrie 2002, cu doar două săptămâni înainte de aprobarea dată de CL Cosâmbești pentru închirierea lacului Potcoava, firma patronată de doamna Ovreiu are ca obiect de activitate acvacultura în ape dulci. Judecând după mărturiile oamenilor din zonă, firma a derulat acvacultura în ape tulburi. Pescarii din zonă susțin că în perioada 2006-2007 taxa percepută de firmă era de 600.000 de lei pe zi iar în perioada 2008-2009 de 250.000 de lei pe zi. Judecând după cifrele raportate la fisc și după declarațiile oamenilor, pentru banii încasați nu s-au eliberat bonuri, ceea ce echivalează cu o minunată evaziune fiscală. La care se adaugă munca la negru practicată de încasatorii de pe baltă schimbați mai des ca șosetele. La data de 27 mai 2009 firma și-a suspendat activitatea, potrivit Registrului Comerțului, numai că la data de 27 iunie 2009, un anume Sorin solicita împreună cu doamna Ovreiu o taxă de la niște pescari din București aflați pe baltă. Același lucru s-a întâmplat și pe data de 6 iunie, când același salariat a încasat taxă de la pescari. Probabil deși oprită din activitatea pe care n-a avut-o, firma a mai mișcat nițel, din inerție. Culmea este că deși fantomaticul contract de închiriere al bălții are valabilitate 15 ani iar chiriașul și-a oprit activitatea, consiliul local nu s-a obosit să rezilieze documentul fabricat de primarul Popescu. Care ridică din umeri și susține că secretara consiliului local știe totul despre această afacere. Miroase a spălat pe mâini de la o poștă. Cu toate acestea, unele mâini chiar nu se pot spăla de mizeria acestei afaceri asupra căreia vom reveni.

E aproape stabilit că din toamnă orice vizită la medic va fi taxată. Băgând mâna în buzunarul contribuabilului, ministrul Bazac speră să închidă gura medicilor care se plâng că sistemul este subfinanţat şi că au salarii mici. Profund imoral, actul normativ inventat de capete pătrate din Ministerul Sănătăţii nu va rezolva nimic. Deşi oficial se spune că acest sistem clocit cu girul Băncii Mondiale va aduce circa 150 de milioane de euro în conturile statului şi că va elimina şpaga din spitale, în mod real măsura nu va rezolva nimic. Singurul efect va fi acela că va scoate câteva sute de mii de lei din buzunarele celor pentru care suma chiar contează şi că aparatul infernal care căpuşează banii sănătăţii va mai avea ceva de ronţăit. Cârpeala preluată din alte sisteme de sănătate nu va reuşi să facă uitată şpaga, pentru simplu motiv că nici un doctor nu se uită la o atenţie de câteva sute de mii pentru o intervenţie care presupune mai mult de 5 minute de atenţie. Taxa lui Bazac nu face decât să mai pună un cap acestei struţo-cămile care este sistemul de asigurări de sănătate românesc. Este profund imoral să ceri coplată unui cetăţean care a plătit lunar timp de zeci de ani 5,5% din veniturile sale fără să beneficieze de 5 bani din sistem şi care are ghinionul să aibă nevoie de o vizita la medic. Este ilogic să menţii un sistem chipurile gratuit de care nu beneficiază cu adevărat nimeni în loc să laşi asiguratului libertatea să decidă unde să plătească pentru servicii medicale. Câtă vreme Casa de Sănătate a devenit din instituţie financiară independentă care trebuia să gestioneze banii asiguraţilor un soi de anexă scumpă a Ministerului Sănătăţii de la care primeşte ordine, despre ce tip de sistem vorbim? Cât va acoperi peticul lui Bazac din găurile unui sistem putred şi corupt la rădăcina lui? Nimic. Pentru că dacă socotim numai banii aferenţi programelor naţionale pentru cancer, diabet sau SIDA constatăm că de la 50 de milioane în 2003 s-a ajuns la un buget de 400 de milioane de euro în 2008 fără ca numărul beneficiarilor să crească semnificativ. Au crescut doar beneficiile firmelor din domeniu şi şpăgile gestionarilor sistemului. Doar din stoparea acestor hoţii şi din diminuarea cheltuielilor de administrare a banilor sănătăţii s-ar scoate suficiente fonduri cât să nu fie nevoie de introducerea acestui bir inutil şi imoral. Încercând să ajute pe toată lumea, statul nu ajută, de fapt, pe nimeni. Până nu se va admite faptul că asistenţa statului trebuie să se limiteze la o injecţie pentru defavorizaţi iar cei care au bani să fie lăsaţi să şi-i administreze singuri pe baza sistemului de asigurări privat nu se va putea urni căruţa din loc. De fapt, nu de grija defavorizaţilor sistemul sanitar este ţinut sub controlul statului. Ci pentru că astfel controlat, sistemul generează profituri infernale şi şpăgi colosale. Restul este gargară populistă.

 

Starostele PD-L Ialomiţa, precu(r)viosul Blaga zis Buldogul a descins astăzi la Slobozia pentru o şedinţă cu activul de bază. Comitetul oamenilor muncii din Organizaţia Ialomiţa i-a prezentat buldogului spre închinăciune doi primari liberali dispuşi să pupe inelul stăpânirii. Este vorba despre primarul de la Urziceni, Constantin Sava, şi cel de la Feteşti, Gheorghe Catrinoiu. Surse din debaraua democrat-liberalilor susţin că la întâlnire s-a discutat despre cooptarea celor doi primari în vederea alegerilor din 2012. Şi că Blaga a fost asigurat că cei doi plimbăreţi şi-au dat cuvântul să lase baltă liberalismul la alegerile viitoare. Discuţiile purtate la partidul prezidenţial sunt ca o frecţie la piciorul de lemn având în vedere că potrivit legii, cei doi primarii pot emigra la PD-L doar dacă sunt daţi afară din partid. Cum acest lucru este puţin probabil să se întâmple, toata afacerea se rezumă la o strângere de mână şi la promisiuni. Iar cum până în 2012 doar nişte anchete penale îi mai pot arunca pe cei doi în braţele buldogului, este greu de precizat ce tranzacţie s-a derulat astăzi. Indicii cum că traseiştii ar putea sări gardul sunt rezultatele alegerilor europarlamentare, unde cei doi campioni electorali au scos scoruri derizorii. În cazul lui Sava mai contează şi războiul pe care-l are cu subprefectul Babagianu, aflat zilele acestea pe craca schimbării. Orice manevră de ejectare a cămătarului administrativ din prefectură este un brânci dat primarului din Urziceni către PD-L. Cât despre Catrinoiu, singura lui ancoră la PNL ar fi Cristina Pocora. Dar cum zilele trecute domnişoara deputat a devenit doamnă iar uşile ministerelor cu bani i s-au închis în nas după pierderea guvernării, Catrinoiu nu prea mai are ancore ideologice la PNL.

 

Aşteptată pentru marţi, nominalizarea fostului primar Mădălin Teculescu în funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa s-a amânat fără vreo explicaţie. Anunţul făcut de conducerea PD-L Ialomiţa a creat multă agitaţie în tabăra deputatului Tinel Gheorghe, cel care a reuşit în timp record să facă din Babagianu funcţionar public în urma unui concurs ilegal organizat de ANOFM şi apoi subprefect. Sigur de nominalizare, Teculescu şi-a dat demisia din funcţia de primar al comunei Sfâtul Gheorghe devenind în urma unei dispoziţii dată tot de el şef al poliţiei comunitare din comună. Deşi numirea sa era dată ca sigură în şedinţa de guvern de marţi, acest fapt nu s-a întâmplat, deşi manevra are girul ministrului Vasile Blaga. Agitaţia a fost maximă şi în tabăra lui Babagianu, acesta fiind admis în programul de formare pentru înalţii funcţionari publici. Cam ce tip de concurs s-a dat pentru asta nu este greu de intuit având în vedere că absolut toţi politrucii au reuşit să-l treacă. O nouă rundă în disputa dintre taberele din PD-L este de aşteptat să se consume săptămâna viitoare, când se speră la introducerea pe ordinea de zi s şedinţei de guvern a hotărârii prin care Teculescu va fi numit în funcţia de subprefect.