Meciul dintre Tinel şi Marinică aprinde spiritele la PD-L. Vânzoleala este întreţinută de tandemul Gigi Dobândă-Tinel, care se luptă de zor cu mafia din consiliul local Urziceni pe care o vor înlocuită cu altă mafie, mai exact a lor. La polul opus, Marinică joacă diplomatic si negociază. Prin mijloace paşnice, Cazacu a reuşit să-l determine pe primarul Sava să valideze 3 consilieri PD-L. Dar nea Dobândă voia să fie validaţi şi cei doi consilieri PSD excluşi din partid de domnul Ciupercă din motive care nici măcar nu mai contează.
Proiectul lui Dobândă era să deţină în consiliul local un procent niţel mai mare ca dobânda de refinanţare pe care o percepe el creditorilor. Adică peste 50 %, scor la care să îşi planteze un viceprimar. Nea Marinică nu a putut să rezolve problema, că nici primarul Sava nu-i fraier. Iar consilierii PSD au rămas pe lista de aşteptare. Tinel, deputatul uninominal s-a enervat şi l-a acuzat pe Cazacu de trădare. Cazacu s-a enervat şi l-a acuzat pe Gigel Dobândă de bucşerisme şi alte manevre oculte. Şi a zis că îşi bagă biiiip în partidul lor şi pleacă. Taberele s-au mai calmat şi la o zi de la incident au negat, fiecare pe limba lui, scandalul. Dar meciul continuă.
Agentul 007, 60
pregătind un loc de veci
Mare reformă mare la finanţe! Gaşca lui Pogea s-a gândit să restructureze pe ici, pe colo aparatul care colectează taxe şi care este al dracului de stufos. Din patru directori vor rămâne doar doi. Prima bătălie se dă între Vâjdea, directorul cu 7 subordonaţi, şi Dorobăţ. Câştigător probabil, Vâjdea. La celălalt capăt se preconizează o luptă acerbă între omul Securităţii şi Mihăescu. Câştigă în mod cert turnătorii. Restul rămâne neschimbat. Inclusiv stimulentele de neamuri proaste încasate pentru simplul fapt că bietul contribuabil se duce la ghişeu cu impozitele-n dinţi. De ce i-o stimula Pogea p-ăştia pe praful ăsta pentru nimic, chiar nu înţelegem!
“Alo, Primăria Urziceni (N.R Interlocutorul vorbeşte cu litere de tipar)? Ridică-te fă în picioare când vorbeşti cu subprefectul! Auzi, fă?! Vezi că trebuie să faceţi o hotărâre de consiliul local prin care să-i radeţi pe prăpădiţii aia de pesedişti din schemă. Cum de ce fă? Că votează cu primarul, d-aia! Aveţi grijă cum vă mişcaţi, că dacă nu iese şi nu fac eu majoritate în consiliul ală prăpădit al vostru, v-am spart! Vă arată eu vouă cine e subprefectul judeţului! Păi ce credeaţi, că aţi scăpat de mine? Păi, ce, eram bou să bag atât mălai în funcţia asta de pomană? Să-i spui lu’ boul ăla de primar că-l fac! Hai, pa, te mai sun şi mâine”. Serviciile secrete pe care le-am chestionat susţin că acest dialog între domnul subprefect Gigi şi o funcţionară din primăria Urziceni nu a avut loc niciodată.
Agentul 007,66
Un cămătar cu multe case!
Părăsit prematur de damele de companie din propriu-i partid, nea Nelu Iliescu şi-a făcut ochelarii roată prin politichia românească şi a găsit marfă numai bună pentru bordelul politic pe care-l patronează de aproape două decenii. Starleta pe care Iliescu a pus ochii are nume de floare şi comportament de buruiană. Îl cheamă Crin şi este expert în oralitate. Îi place limba rugoasă, se hrăneşte cu rumeguş şi este tipul de politruc perfect. Specializat în nimic, activistul de dreapta se diferenţiază de nea Nelu doar prin absenţa vizibilă a melonului de proletar, înlocuit cu o cravată de firmă, de inspiraţie patriciană, pe post de zgardă. Detaliul absent nu schimbă cu nimic ansamblul. Ca şi Iliescu, Antonescu este un farsor de cea mai bună calitate. Vorbeşte mult şi nu spune nimic, nu are viziune iar realizările lui profesionale nu-l recomandă nici măcar pentru postul de portar la parlament. Întreţinut al statului şi parlamentar invizibil din vremuri imemoriale, Antonescu este folosit pe post de bâtă minerească de către adevărata codoaşă bătrână din bordelul politic românesc. Victimă a procesului ireversibil de îmbătrânire şi aflat într-o tranziţie accelerată către lumea de apoi, nea Ilici foloseşte capul angelic al lui Crin pentru a lovi în gură cocotele din PSD care l-au înşelat cu Băsescu. În naivitatea lui de copil întârziat, Crin nu sesizează că este folosit pe post de par. Sau sesizează dar nu-l deranjează. Altfel nu se explică lipsa sa de reacţie în momentul în care nea Nelu l-a mângâiat pe greabăn şi l-a evocat drept un intelectual de calitate numai bun pentru PSD. Evaluarea bătrânului leninist este corectă. Antonescu este din filmul de prost gust pe care nea Iliescu ni l-a băgat pe gât 20 de ani. Crin este un dulău de companie perfect. Latră la comandă, nu are pretenţii exagerate, nu pune gura pe portofelul partidului şi este dependent de sărăcie exact ca sinistrul lui admirator. Pentru că sărăcia este singurul lui argument si funcţionează ca prezumţie de cinste şi competenţă. Numai că venind de la un liberal, stare de sărăcie a lui Crin este doar prezumţie de neadecvare. Este tot ceea ce n-a fost Năstase, răpitorul de apă dulce care a transformat ultimul din cele trei mandate constituţionale ale bătrânului stalinist în perioadă de feudalism de piaţă. Prizonier al unui partid dat afară din bordel de PSD pe motiv că nu mai avea libidou, Antonescu este omul perfect pentru o grupare de răpitori fără proiect. Iar dacă Băsescu este problema României, în mod cert soluţia nu este Antonescu. El a fost şi va rămâne doar o eroare de calcul a unui miliardar care nu se încurcă de zecimale.
Cămăşuţa de forţă de astăzi are două locuri, pentru că politicienii locali au dat cu gura-n ziare de ne-am tăvălit de râs. Primul pacient este deputatul PD-L Gheorghe Tinel, care a colindat la instalarea în funcţia de subprefect a unui alt Gheorghe. Cităm:”Încă o dată îl felicit, îi urez un mandat uşor, deşi, sincer îi spun că nu va fi uşor într-un judeţ greu….”! Normal că nu e uşor într-un judeţ greu, dar nu la această prostie vrem să ne referim. Ci la siguranţa manifestată de nea Tinel cum că Babagianu va câştiga concursul pentru ocuparea funcţiei. Oare să nu ştie domnul deputat Tinel că examenul este scris, iar nea Gigi le are doar la oral? Depăşim şocul şi continuăm cu citatul de unde l-am lăsat: “… nu foarte bogat în care va trebui să drămuim resursele, să le împărţim echitabil astfel încât să ajungă la toată lumea”. Am ajuns de fapt la miezul declaraţiei. Norocul nostru este că nu Babagianu va împărţi resursele. Nu de alta, dar nea Gigi bagă dobândă la tot ce dă şi nu prea avem de unde i-o plăti! Cât despre împărţeală, dacă ea se face pe principiul :”daţi câte una să ajungă la toţi” credem că ne-am scos şi din criza asta. O aşteptăm pe viitoarea, că oameni competenţi avem! Câtă frunză şi, mai ales, câtă iarbă!
Pe locul mortului la cămăşuţa de forţă îl regăsim pe Gogu Petre, un bugetar sărac dar cu două vile făcute în mandatul de chef inspector la învăţământ. Moizacarul regimului Ceauşeşcu (denumit astfel după “fresca” de la Clubul Copiilor)grăieşte cam aşa: “Cred că, după cei patru ani, eu nu am încurcat borcanele aici, politica şi administraţia. Am avut această putere, m-am detaşat de acest lucru şi am ajutat, în mod echilibrat, toate primăriile din judeţul Ialomiţa şi toate unităţile şcolare”. Aşa este, parol! Domnul Gogu nu a amestecat borcanele. Doar le-a alăturat astfel încât mierea a trecut dintr-unul în celălat. Şi este doar o stranie coincidenţă faptul că cele două vile ale familiei sale, başca o micuţă compactă made in Germany i-au apărut în ogradă simultan cu investiţiile derulate la şcoli şi gestionate de Inspectoratul Şcolar. Domnul Gogu Petre mai spune că este calificat să rămână pe funcţie. Este calificat, nicio îndoială. La locul de muncă! Dar merge şi cu suspendare.
De pe maidanul economiei de piaţă ne vine ultimul subprefect miluit cu o funcţie călduţă de cabinetul Boc, taman sâmbătă. Îl cheamă Gheorghe, normal, şi provine din Urziceni, oraşul leagăn al inteleghenţiei ialomiţene. Cunoscut drept Gigi şi supranumit Dobândă pentru simplul fapt că împrumută cu bani oamenii aflaţi la ananghie, Babagianu este ultimul dintr-o serie de intelectuali de marcă pe care Urziceniul ni i-a servit ca prefecţi sau subprefecţi. L-au uns sâmbătă şi el şi-a luat funcţia în serios. “…vă promit că voi fi alături de dumneavoastră, de toţi care aveţi de informat astfel de situaţii, să le ducem la bun sfârşit, pentru ca şi părinţii noştri, copiii noştri să fie siguri când merg pe stradă, să nu mai avem grija lor când vor pleca de acasă, dacă se vor mai întoarce sănătoşi”. Aşa a cuvântat bravul demnitar uns subprefect la apelul bocancilor de un premier care face spume la gură vorbind despre competenţă. Nu intrăm în detalii legate de averea noului subprefect şi modul în care a fost dobândită. Ar fi insuportabil mirosul. Rămânem doar la suprafaţă şi admirăm oralitatea gândirii subprefectului şi arhitectura acestui discurs mirobolant care trădează o logică inferioară maimuţelor. Organizarea de tip tribal a ideilor noului subprefect ne lasă mască. Ne obişnuisem cu prostia în stare pură la Prefectură şi cu toate astea nu ne putem reprima admiraţia. Se poate şi mai jos decât Caramitru! Ne amintim cu nostalgie de Savu sau Cazacu, iar când ne gândim la Bălan avem deja imaginea academicianului cu BMW X5 şi telefonul lipit la ureche non stop. Standardul de inteligenţă minimă necesară pentru ocuparea unei funcţii de înalt funcţionar public a fost de mult abrogat. Nu ne trebuie bariere. Prostia este egală în drepturi cu inteligenţa, iar asta este consfinţit prin legea electorală. E vremea lui Gigi, oricine ar fi el. “Vă mulţumesc că aţi acceptat să veniţi alături de mine în această zi foarte importantă din viaţa mea”. E singura propoziţie coerentă a lui Gigi Babagianu. Şi sinceră. Ziua în care a fost numit,este mai importantă chiar decât cea în care s-a născut. Este ziua în care vine scadenţa la împrumuturile date cu camătă. Este la fel de minunată ca ziua în care un cămătar ordinar, să zicem, se duce la debitor să-şi încaseze dobânda de 40%. Emoţia nu poate fi descrisă în alţi termeni. Pentru că este cuantificabilă şi măsurabilă în procente adăugate la debitul de bază. Votăm şi ne ducem la culcare. De restul se ocupă ei. Iar rezultatul este că transformă administraţia în grădină zoologică. Să vă bateţi joc bine!
Te apucă scârba când îi auzi pe sindicaliştii de la Sed Lex cum cer să li se conserve lefurile lor nesimţite plătite pentru nimic. Cum vor ei ore suplimentare plătite ca să compenseze faptul că în timpul regulamentar de lucru freacă ţiparul şi se bat de muscă.
Scârba este şi mai mare, dacă te uiţi la moacele liderilor care apar la televizor şi prin ziare şi ţipă în numele gloatelor bugetare, clamează cinste lor şi arată cu degetul spre corupţia din clasa politică. Un astfel de specimen avem şi noi aici, la Slobozia.
Să zicem că-l cheamă Nicu şi vrea sporuri. Şi să mai zicem că face grevă de avertisment pentru că guvernul s-a atins de leafa lui de sindicalist onest. Ei, bine, Nicu acesta de care vorbim noi nu-i decât un escroc. Cu ceva timp în urmă, el a încasat o şpagă ca să îşi dea acceptul ca o doamnă să ocupe un post câştigat prin concurs. Câteva sute de euro a încasat mojicul doar pentru că el e mare sculă sindicală.
Numai că la scurt timp, cel de la care a încasat şpaga a venit şef la instituţia lui Nicu! Şi s-a schimbat sensul vieţii, fapt ce l-a condus pe şpagasin fix în biroul directorului cu plicul în mână, returnând şpaga. Incidentul s-a îngropat, dar amintirile rămân. Doar obrazul lui a rămas la fel de gros ca atunci. Şi, ca o Albă ca Zăpada a luptei sindicale, Nicu se luptă acum pentru drepturile salariaţilor. Ca să aibă de unde lua şpagă, probabil.
Agentul 007,63
Scârbit profund de derbedei!
Bre, Căline, faza a avut loc vineri, intrarea pe autostradă de la Drajna. Costică, şoferul matale era îmbarcat în maşina fabricii, un Logan alb cu numărul alea alea BIX. Din maşina fabricii, Costică, îl ştii, şoferul matale, a basculat nişte pachete într-o altă maşină. Nu ştim ce era în ele, dar sursa noastră zice că era ceva ce avea aspect de şpagă.
Dar noi am zis: ce, bă, eşti nebun? Păi s-a schimbat sensul vieţii? Tu nu ştii că la miliţie dai, nu iei? Şi cui să dea, bă, Măndică şpagă? Am întrebat şi noi la mişto, ne înţelegi? Când acolo, javra ce ne spune? Păi, bă ,hahalerelor, poliţia dă şpagă, bă fraierilor! Şi dă tot la poliţie, dar la ăia mai mare în funcţie şi grad. Nea Măndică, te rugăm să ne crezi că ne-a căzut moralul în baia de ulei!
Cică, nu aţi văzut mă cum cade Măndică în picioare orişicând? Pai, ce, zice el numai io l-am văzut de două ori pe Costică, trimis de Măndică, la Drajna cu o atenţie mică. Hai sictir, mă poetule i-am spus noi. Şi ne-am apucat să gândim. Şi am ajuns la concluzia că, ştiindu-te pe matale cât de corect eşti, nu se există asta cu şpaga. Noi credem că te face Costică, în sensul că aplică tabla împărţirii înainte de întoarcerea la bază, iar matale nu te prinzi. Aşa că, nea Măndică, ai grijă de Costică! Nu de alta, dar noi credem că te fură la capul gol. Dar dacă matale ştiai de tranzacţie, te rugăm să ne scuzi de deranj. O să ne facem că nu vedem.
Robul lui domnu’ Stănică Inimosul, numitul Dascălu de la IPJ Ialomiţa, are un plan secret de salvare a reputaţiei, funcţiei şi statutului de slujitor al poporului. După cum se ştie, Prea Cuviosul Dascălu a fost pus pe lista cu acatiste a corpului de control de la Ministerul Miliţiei pentru neimplicare managerială în stârpirea scandalurilor de la Urziceni. Asta pute a destituire.
Planul lui Dascălu este acela de a-şi da singur a treia cizmă în dos şi în urma impactului să aterizeze în funcţia de comandant la Urziceni. Adică tot sancţiune disciplinară, nu? În acest fel speră el să rămână lângă abator până la nunta de aur. Că p-aia de argint cu dar şi naş de la prefectură a executat-o cu profit în mandatul trecut. Cică asta e pohta ce-a pohtit şi pentru care a plătit la Bucureşti, la fomiştii din fruntea miliţiei. Noi nu credem, parol!
Agentul 007,63
Dându-i lui Măndică idei(mergea şi lei, dar ne-am gândit că la criza asta mai bine euro! )
Comunităţile sărace sunt dominate de personaje obscure, care acaparează resurse şi fac legea chiar şi împotriva autorităţilor. Este o axiomă care este ilustrată perfect de realitatea din judeţe conduse de baroni locali. Cumpăraţi cu pomeni ieftine şi gargară populistă, cetăţenii sunt incapabili să reacţioneze ca un corp social. Acceptă dominaţia supuşi şi se feresc să reclame abuzurile. Atracţia pe care ştăbuleţii locali o exercită asupra alegătorilor este inexplicabilă şi durează. Durează până când nemulţumiţii se grupează şi încep să vorbească. Aşa ies la iveală fapte incredibile şi abuzuri inimaginabile. Se întâmplă asta acum, în satul Horia, unde vătaf este pădurarul Tudor Nicolae. Da, un pădurar, căci pădurea a îmbogăţit pe mulţi pe tăcute. Nu este nici o legendă în afirmaţia care acreditează ideea că pădurarii ar renunţa la salariu şi ar aduce şi bani de acasă ca să îşi păstreze posturile. Omul nostru este unul dintre ei. Controlează tot cu o mână de fier, iar dominaţia este atât de mare că un procuror ajunge să mintă pentru a-i salva pielea. În 2004 un om a murit în curtea cantonul şi nimeni nu a pus măcar o întrebare. Cât de mare poate fi corupţia şi cât de mic este statul în raport cu ştăbuleţii cu bani dacă nici măcar atunci când moare un om nu se întâmplă nimic? Investigaţiile noastre au scos la iveală faptul că pe domeniile pădurarului din Horia sclavia este o practică. Oameni cu dizabilităţi şi fără acte sunt exploataţi sălbatic şi ţinuţi într-o mizerie cruntă. Erau nişte afirmaţi ale unor martori oculari pe care nimeni nu s-a deranjat să-i întrebe nimic. Poată că fotografiile pe care le publicăm în ediţia de astăzi să sensibilizeze pe cineva. Nu se poate ca o instituţie de stat, respectiv cantonul 24 Groasa să fie lagăr de muncă pentru handicapaţi fără ca cineva să bage de seamă asta. Din păcate, situaţia de la Horia este aproape un model. Un model în care falimentul justiţiei şi nepăsarea organelor de control sunt condiţii necesare şi suficiente. Restul e tăcere şi complicitate.
C O M U N I C A T
CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă ordinară în data de 27.02.2009, ora 14.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:
Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre :
a) privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al domnului Găină Mihăiţă;
b) privind validarea unui mandat de consilier judeţean;
c) privind modificarea componenţei unor comisii de specialitate ale Consiliului Judeţean Ialomiţa;
d) privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al judeţului Ialomiţa;
e) privind aprobarea concesionării unui teren proprietate publică a judeţului Ialomiţa situat în intravilanul municipiului Slobozia;
f) privind închirierea unui spaţiu din imobilul Centrul Cultural UNESCO ”Ionel Perlea”;
g) privind aprobarea Studiului de Prefezabilitate şi a principalilor indicatori tehnico-economici pentru obiectivul de investiţii ,,Amenajare şi extindere Unitate de Primire Urgenţe – Spitalul Judeţean de Urgenţă Slobozia”;
h)privind aprobarea utilizării unor sume din fondul de rulment constituit la nivelul Consiliului Judeţean Ialomiţa, pe anul 2009.
Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 17.02.2009.
Şedinţa este publică.
PREŞEDINTE,
Vasile Silvian CIUPERCĂ
L-au instalat prin noiembrie în funcţia de subprefect. Îl cheamă Cristian Vasile Bitea şi este un băiat cu atât de mult bun simţ încât a lipsit de la propria-i instalare în funcţie. Oamenii din prefectură spun că ar avea nevoie de poză cu împricinatul, că nu-l cunosc. Nu de alta dar s-ar putea ca portarul să-l ţină pe la poartă şi să-l confunde pe înaltul funcţionar venit să-şi încaseze leafa cu vreun pârlit care cerşeşte ajutorul social. Bine, că Bitea pentru vreo câteva ore săptămânal de frecat capra prin instituţie încasează vreo 50 de milioane este altă treabă. Ceea ce ne place la acest băieţel administrativ este tupeul. A umflat prima de instalare, freacă săptămânal o maşină cu şofer care-l ia dimineaţa din Bucureşti şi-l duce înapoi seara şi oficial se ocupă de reînnoirea contractului de închiriere cu BCR ca să justifice şederea prelungită în capitală. Ce ne dă el nou, contribuabililor pentru că-i plătim leafă? Vă spunem noi: Multe Urări şi Iubire Eternă! Ceea ce îi dorim şi noi lui.
