Monday, July 28th, 2014

După ce au terminat războaiele pe bază de mici şi bere din campania electorală partidele politice s-au apucat de răfuieli interne. Găştile din partide au prins a-şi da la gioale cu pasiune. Zgomotul de tibii pocnite între ele şi dinţii zburaţi din cavităţile bucale ale gladiatorilor au umplut judeţul. Circul care dezvăluie în toată splendoarea ei prostia din politica locală are şi o miză. Alegerile interne de la partide care au declanşat războaiele fraticide sunt în curs de desfăşurare. Foşti camarazi până mai ieri, purtătorii de carnete de partid se încaieră pe funcţii şi folosesc tot arsenalul din dotare aplicat în campaniile electorale adversarilor politici. Se truchează votul, se inventează membrii, se ţin şedinţe paralale la acelaşi partid iar micii şi berea redevin monedă forte. Inevitabil, fraierii care pierd partida se gândesc la demisii. Dacă bătălia s-a lăsat cu răni grave, găştile devin ireconciliabile iar separarea se produce. Aşa ia naştere migraţia politică pe care analiştii neamului o despică-n patru la televizor fără să-i intuiască adevăratele cauze. Dacă meciul a avut un caracter amical sau masculul alfa al cărui scaun era vizat este tolerant şi şmecher, învinşii rămân pe post de scalvi. Căci, în definitiv, totul se reduce la cine cui duce oala de noapte. Un astfel de război paralel şi simultan s-a petrecut vineri la Perieţi, unde PSD şi PD-L şi-au organizat alegeri. Dacă la PSD era vorba despre alegerile staturare, la PD-L vânzoleala a fost declanşată de demisia a trei lideri locali, care până la urmă erau doar vreo doi şi dintre care doar unul a ajuns în afara structurii. Sau cel puţin aşa zice el. După cum veţi constata, avem toate motivele să ne aşteptăm la naşterea unei noi formaţiuni politice: Uniunea Fraierilor Indepedenţi din Perieţi.

La PSD Carolică fură cu repetiţie

Fură startul, vrem să zicem şi ţinem să precizăm ca nu cumva să ne auzim vorbe. Nu-l cunoaşteţi şi nici n-aveţi de unde. Băiatul era lucrător comercial la fosta cantină a PCR în 1989. Revoluţia l-a prins cu nişte treburi tulburi în gestiune, după cum zic adversarii politici, care precizează că urma să se lase cu un cantonament la Dinamo. După deranjul din decembrie, agricultorul Carolică a cumpărat cinstit, de la stat, cu banii de pâine, nişte active de la fostul loc de muncă. Asociaţie, fraieri traşi pe sfoară, arendă şi gata miliardele. De câţiva ani fermierul a intrat în politică. Şi unde putea să se înscrie cu palmaresul său decât la PSD? În ultimii patru ani a fost şef de trib iar anul acesta i-a sunat ceasul. Ceasul alegerilor. În prima rundă, Carolică şi-a luat-o pe coajă original de la un tinerel trendy din comună dotat cu butiqe, două telefoane mobile şi freză gelată. Buticul junelui Ciochinaru sprijinit de un burtos cu aere de la judeţ a produs în prima repriză vreo 30 de voturi, în vreme ce agricultura lui Carolică abia a adunat 6-7 sufragii. Preşedintele agricultor a acuzat fraude din partea candidatului buticar. Litigiul a ajuns la starostele Vasilică Ciupercă, care a dictat din memorie rejucarea meciului. Motivul a fost acela că în timpul contabilizării voturilor sau chiar ceva mai devreme Carolică a sters-o la vestiare în semn de protest. Realegerile erau programate pentru vineri la orele 17, la căminul cultural din comună. Candiaţii s-au pregătit serios şi când au constatat că nu prea au membrii în partid s-au apucat de botezat credincioşii apolitici pe bază de adeziuni băgate pe gât. Cu tot cu halbele de bere şi micii aferenţi, se înţelege. Nesigur pe victorie, preşedintele Carolică a uzat de prerogativele funcţiei şi, sprijinit în mod ticălos de primăriţă şi de finul Doru, alt tinerel, fără gel dar cu jeep, a decalat ora alegerilor. Aşa că alegerile programate la ora 17 s-au ţinut la 15. Cu 60 de adeziuni în buzunar şi fără contracandidat, dar votat unanim şi democratic, Carolică a învins. Cârciumile din sat s-au umplut iar ţuica de pufoaică a curs în valuri. La ora 17 candidatul Ciochinaru, venit în forţă la căminul cultural cu vreo 100 de adeziuni la el, n-a putut decât să se recunoască învins. Cel mai probabil, sătul de hoţia dintre sânii inexpresivi ai partidului, tânărul buticar va demisiona şi se va alătura forţelor binelui rezultate din schisma survenită la PD-L. Căci în vreme ce Carolică sărbătorea victoria împotriva buticarului ticăloşit, la democrat liberali ciorba dădea în foc încălzită de oamenii de la judeţ.

Gheorghiţă şi Babiţă l-au lucrat pe Niculăiţă!

Comuna s-a cutremurat cînd pe uliţa principală a pătruns, vineri, maşina de la judeţ. Însuşi Gigi Manea, un lider cât de cât al PD-L-ului judeţean, intra în localitate împreună cu o delegaţie restrînsă numeric la încă o persoană. Săptămâna trecută, cei trei consilieri locali PD-L îşi depuseseră demisiile din funcţiile de conducere ale organizaţiei. Care funcţii erau de fapt una, girată de profesorul Pârvu Nicolae, cunoscut în comună drept Niculăiţă. Consilierii demisionari şi-au exprimat astfel protestul faţă de desemnarea tacită a primăriţei PSD drept viitoare candidată a organizaţiei la alegerile din 2012. Iar dacă profesorul avea din ce funcţie să demisioneze, ceilalţi doi consilieri, respectiv Stoica (doctor uman, intelectualul satului) şi Gheorghiţă Dragu(pensionar, fost viceprimar vreo 5 zile în actualul mandat) au demisionat şi ei, dar doar din inerţie. Vreo săptămână a vuit comuna şi judeţul. Demisionarii au dat interviuri în presă, iar Ciupercă a avut chiar tentativa de a iniţia o comunicare publică, tentativă înăbuşită de o minciună mai gogonată decât minciunile electorale conform căreia primăriţa din Perieţi ce urma să dezmintă public fumigenele PD-L despre dezertarea sa plecase la Bucureşti. În tot acest haos, Gigi venise să pună ordine. Şi a pus, organizând celule de criză în toate satele aparţinătoare cum ar veni. Şi în vreme ce Stioca se întâlnea cu tineretul bovin de la toate partidele să pună ţara la cale, iar Pîrvu trăbăluia prin ograda proprie, consilierul Gheorghiţă şi veterinarul Babiţă s-au lipit de echipa de la judeţ. Şi aşa au rămas, primind sarcini importante şi misiuni dificile de la conducătorii centrali. Babiţă, veterinarul satului, este un PD-L-ist marginalizat care s-a manifestat plenar chiar şi chiar financiar(cu vreo 5 milioane cash) în sensul de a reveni în politica mare şi de a prelua organizaţia din mâinile lui Pîrvu. Stoica a pendulat decisiv şi prietenos la două capete, alegând în cele din urmă revolta alături de Pîrvu. Gheorghiţă a jucat inteligent la 3 capete şi în vreme ce Pîrvu şi Soica au rămas cu gargara, Gheorghiţă poate să se aleagă cu partidul. Vineri Stoica şi-a dat demisia prin mijloace electronice din partid ceea ce va duce la excluderea sa din Consiliul Local. De unde va zbura şi Pîrvu cât de curând deşi nu asta îşi dorea ci, mai de grabă ceva consens. Babiţă va deveni şef la PD-L, fiind al doilea intelectual al partidului după Stoica, iar Gheorghiţă se va sacrifica în funcţia de viceprimar, funcţie ce va fi ca un fel de sacoşă lăsat de primăriţa Cristea la uşa PD-L. Aproape banal, nu?

Consideraţii şi speculaţii pe scena politică din Perieţi

În urma războaielor de week-end de la Perieţi putem trage câteva concluzii. Cea mai importantă este aceea că s-au creat premisele apariţiei unei noi forţe pe scena politică a localităţii. Care ar trebui să se cheme Uniunea Fraierilor Independenţi şi ar trebui să-i conţină pe băieţii lui Ciochinaru şi pe cei doi oameni de bază plecaţi din PD-L, respectiv Stoica şi Pîrvu. Forţa politică ar avea şanse considerabile să rupă gura comunei, pe care s-o umple de foloase necuvenite la preţ redus în campania electorală şi să umfle potul cel mare în cursa către primărie. PD-L şi PSD se pot cupla cu doamna Cristea simultan. Că după câte se pare, nu-s capabile să inventeze candidaţi, ci doar conflicte. Sursele noastre secrete plasate în porumbarul lui Carolică susţin că planul organizaţiei locale ar fi acela ca finul Doru, cu tot cu jeep, să fie candidatul socialiştilor la primărie. Varianta este bună căci ar acoperi mai bine nevoia de cash a PSD pe care doar grăunţele lui Carolică şi ale finului o pot satisface. În acest caz, PD-L are doar o variantă de fugă. Strategul Gigi Manea va trebui s-o preia hotărât pe doamna Cristea şi s-o convingă să candideze pentru nea Cazacu, treabă ca şi rezolvată, de altfel. Asta dacă nu cumva veterinarul Babiţă nu va pretinde onoarea de a pierde alegerile cu brio, variantă care s-a potrivi de minune cu tradiţia instituită la PD-L de a pierde peste tot prin judeţ unde nu candidează Băsescu. Oriocît de profundă ar fi, analiza noastră nu penetrează suficient în profunzimea scenei politice de la Perieţi. Căci nici în ruptul capului nu pricepem pentru ce se zbat oamenii aştia într-o comună unde banii din taxe şi impozite abia coperă costurile unei pungi cu seminţe. Mai cercetăm.

La televizor, sindicaliștii bugetari urlă ca din gură de șarpe că li se taie din lefuri. Liderul lor, unul Vasile Marica , este cel mai vocal. Golanul îi reprezintă, chipurile, pe bugetarii din Vămi și Finanțe. România Liberă a publicat în urmă cu câțiva ani o stenogramă a unei discuții purtate de golanul sindical cu un interlocutor anonim:”Marica: Nu mă interesează, mi se rupe-n paișpe mie. Dacă vreau să fac cariera nu am decât o singura soluție: să dau în toata lumea și să mă ridic cu imaginea asta pozitiva pe care mi-am facut-o. Dau în cine trebuie… în cine nu…! “Realitatea TV” e a mea. Acuma, cât de cât îl am și pe Voiculescu, mă duc și la Antena 1.Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul”. Discuția se petrecea în 2002 și o puteți citi integral în numărul de astăzi al GSE. Filmele cu mafioți sunt prea sărace. Imaginația nu este destulă pentru a vă putea face o idee despre e înseamnă “lupta sindicală”. Niște golani, mare parte dintre ei coate goale, urlă de dimineața până seara  la televizor că li se taie din lefuri. Cică nu mai pot de grija prostimii! De fapt, în spatele luptei sindicale se ascunde o mafie greu de descris în cuvinte decente. O mână de golani vorbesc în numele a peste 1 milion de bugetari apărându-și, de fapt, privilegiile și averile lor: “Indiferent cine e la putere, trebuie să împartă… că, dacă nu, le vine rândul! Dai în mine, dai în fabrici și uzine…” . O spune chiar Marica în stenograma publicată de RL în 2002 iar evoluția ulterioară îi dă dreptate. Culmea este că în vreme ce liderii de sindicat din Finanțele Publice urlă că le scad veniturile, statul lui Boc continuă să le plătească stimulente de zeci de milioane de lei lunar încasate pentru nimic. De la șefii de instituție până la portar, toată lumea umflă stimulente. Nu sunt bani pentru fapte de vitejie sau controale care să descopere fraude fiscale. Sunt bani încasați pentru faptul că firmele plătesc cu întârziere dările. O fac de bună voie, dar statul consideră că plimbătorii de hârtii din Finanțe merită prime pentru că au “recuperate debite”!  Dacă nu credeți întrebați-l pe Nicu Stan, liderul bugetozaurilor din Direcția de Finanțe Ialomița. Un sindicalist notoriu care a încasat niște euroi pentru o angajare de la un domn care avea să-i devină șef și căruia i-a dat banii înapoi. O știe toată lumea din instituție. Stan are tot neamul angajat la fisc și tot neamul umflă bani cu sacul. Nevasta pensionată pe caz de boală și angajată cu jumătate de normă are salariul mai mare care o persoană angajată cu normă întreagă. Fiica și ginerele lucrează tot la fisc, că fiscul e ograda familiei și se lasă moștenire. Toată această armată de băgători de seamă însumează doar la Slobozia peste 400 de guri de hrănit. Cu lefuri mari și stimulente, că ei sunt coloana vertebrală a bugetului. Dacă ai trimite acasă jumătate dintre ei instituția ar merge la fel. La fel de prost vreau să zic.

Lăsat în liberate după ce a devalizat BCR şi IMP, poetul ialomiţean Ungureanu Gheorghe a lovit din nou, decisiv, bugetul de stat. Alergat până mai ieri de bănci şi de foştii salariaţi pe care i-a deposedat prin alunecare de apartamentele puse gaj la creditele sale, Ungureanu a migrat puţin în Călăraşi, judeţ unde a prosperat excepţional. Cu nevasta la înaintare pe post de paravan şi BMW X5 de luat ochii fraierilor, Ungureanu a bubuit bugetul de stat pe care l-a văduvit de sume impresionate în urma unor tranzacţii cu cereale. La o prima  strigare, prejudiciul constat de Garda Financiară sare de 9 miliarde de lei.

Lică Len, o firmă pusă pe furat

Operaţiunile maestrului Ungureanu în zona calamitată Călăraşi s-au derulat prin firma Lica Len Trans, o firmă cu activitate de transporturi creată în anul 2008. Printre acţionari, în anul de graţie 2009, se regăsea soţia şi muza poetului, Ungureanu Marioara, care împărţea frăţeşte acţiunile cu o anume Dedu Lica. În anul 2009, compania manageriată din spate de marele poet a executat achiziţii de cereale de la persoane fizice în valoare de peste 9 miliarde de lei în baza unor borderouri de achiziţii fictive. Un număr de 75  cetăţeni i-au vândut poetului peste 18.000 de tone cereale în valoare de circa 86 de miliarde. Dintre aceste borderouri contabilizate de Garda Financiară, 45 s-a constat că sunt fictive, în sensul că persoanele menţionate ca fiind vânzători nu există. Adică, pentru peste 2200 de tone de cereale cu o valoare de circa 9 miliarde de lei nu existau documente legale de provenienţă. Comisarii GF au confiscat suma şi au aplicat o amendă de 20.000 de lei administratorului firmei. Poetul local gândise însă o operațiune de mare amploare folosind tot arsenalul standard al evazioniștilor de clasă.

Aceeași Mărie dar cu altă pălărie

Imediat după ce Garda Financiară a declanșat controlul, poetul Ungureanu a mutat strategic și deosebit de inteligent. La data de 4 februarie 2010, Lica Len Trans devine, țineți-vă de scaun, Rosignolia Trans SRL.Cele două femei scoase la înaintare dispar din firmă iar locul lor este luat de Bădică Alexandru Mădălin, nepotul fostei asociate Dedu Lica, şi un anume Manea Nicu. După alte două luni poetul mai mută încă o dată, de data aceasta decisiv. Firma Rosignolia își mută sediul în comuna Vâlcelele din Călărași. Părțile sociale sunt transferate unui cetățean din Brăila înmatriculat pe numele Topicu Vasile. Interesant este faptul că sediul social al firmei expiră în octombrie 2010.

Poetul puşcăriabil – infracțiuni cu repetiție

Deși marele om de cultură a încercat manevrele tradiționale de eschivare, modul lui de lucru, pe alocuri inconfundabil, l-a trădat. Iubitorii dezvăluirilor marca GSE își amintesc probabil cum la un moment dat, undeva în perioada 2003-2004 Ungureanu a ajuns lider național în topul IMM-urilor după ce și-a umflat veniturile și profitul cu o factură fictivă pentru servicii neprestate întocmită în zona liberă. Toată lumea a luat teapă când l-a văzut pe Ungureanu dând mâna cu președintele Iliescu, care l-a felicitat sincer pentru locul fruntaș pe ramură fără să știe că avea în fată un viitor arestat. Acum ca și atunci, Ungureanu a jonglat din pix niște facturi emise de firme fantomă sau fără activitate, cu ajutorul cărora și-a diminuat profitul prin umflarea cheltuielilor și și-a făcut rost de niște TVA deductibil numai bun de echilibrat balanța plaților către stat. Potrivit evidențelor contabile ale poetului nepereche, cel mai important furnizor de cereale al firmei Lica Len a fost firma Lacstop SRL Călărași. Firma a fost înființata în iunie 2009 și este controlată de Matche Viorel. Firma s-a încărcat cu venituri și TVA de plată în baza facturilor venite de la poet. După 6 luni de la înființare firma-tomberon depune în sfârșit o declarație fiscală, undeva în ianuarie 2010. Culmea coincidenței, declarația apare fix la o lună după ce poetul intrase în chinurile controlului.Dacă la aceasta mai adăugăm și faptul că firma nu a depus nici un fel de declarație cu privire la plata CAS, a asigurărilor sociale și alte asemenea mărunțișuri deducem că firma nu a avut nici un angajat. Şi nici nu avea nevoie, rolul acestei firme fiind acela de a furniza facturi care să justifice aprovizionarea cu marfă la negru și să ofere diminuarea profitului şi TVA de plată pentru firma poetului. De fapt, aceasta nu a fost singura firmă tomberon folosită de poet pentru a evita ilegal plata taxelor.

Cu lupa prin tomberoanele fiscale ale poetului

În ianuarie 2009, Lica Len Trans înregistrează în evidenţele contabile o factură prin care atestă achiziţia unei instalaţii digitale complete pentru prelucrarea cafelei. Valoarea instalaţiei era de circa 12 miliarde de lei, iar TVA aferentă facturii era de peste 2 miliarde de lei. După un an de la achiziţie, firma poetului nu plătise nici un şfanţ în contul achiziţiei. Mai mult, potrivit decontului de TVA depus de furnizorul Etalon Business SRL Bucureşti pentru trimestrul 1 al anului 2009, valoarea bunurilor şi serviciilor taxabile cu 19% a fost de 52.213 căreia îi corespunde TVA de 8021 lei. Instalaţia minune cumpărată de poetul samsar nu exista la sediul societăţii la data controlului. Exista în schimb un proces verbal de custodie din care reieşea că instalaţia fusese lăsată în grija…. vânzătorului. Este cât se poate de evident că afacerea a fost una fictivă care a avut drept scop diminuarea TVA prin înregistrarea unei achiziţii fictive. Un alt furnizon tip tomberon a fost firma Telesens SRL Constanţa. În perioada februarie-martie 2009 acestă firmă a emis către firma lui Ungureanu 4 facturi în valoare de 11 miliarde de lei cu o TVA aferentă de 1,7 miliarde de lei. Facturile nu au fost identificate fizic în documentele firmei, înregistrarea lor făcându-se doar în registrele firmei. În anul 2009, firma Telesens nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată către buget sau deconturi de TVA. O verificare la Constanţa, localitatea unde firma “furnizoare” şi-a mutat sediul a scos la iveală faptul că acesta nu există la adresa declarată. Un alt furnizor fantomă este firma Bastion SRL din aceeaşi localitate, care a prestat pentru Ungureanu servicii de tarare, uscare şi depozitare cereale. Valoarea serviciilor facturate a fost de 2,4 miliarde din care TVA a fost de 390 de milioane. Ca şi celalte firme, nici aceasta nu a depus declaraţii fiscale în anul 2009 şi nu funcţionează la sediul social. În ambele cazuri a fost sesizat Parchetul Constanţa pentru continuarea cercetărilor. Pe lângă acest tip manevre care l-au făvut celebru pe poet, Garda Financiară a mai reţinut un prejudiciu constând în nereţinerea şi nevirarea unui impozit de 2% din valoarea cerealelor achiziţionate de la persoane fizice, prejudiciu evaluat la peste 1,7 miliarde de lei. Trăgând linie şi adunând, liberatea poetului Ungureanu ne-a costat la o primă strigare peste 6 miliarde de lei socotind doar ingineriile fiscale bazate pe facturi fictive. Dacă adunăm şi cele 9 miliarde reprezentând contravaloarea cerealelor achiziţionate fără documente legale, prejudiciul sare de 15 miliarde. Nu era mai ieftin cu poetul băgat la loc răcoros? Cât putea să ne coste un castron de arpacaş şi o cana cu apă?

Are 32 de ani, este inginer și este nou în politică. De curând a dobândit calitatea de vicepreședinte UNPR și a început să privească mai atent la politica locală. Ca cetățean neangajat politic a încercat să își rezolve problemele cu administrația prin petiții și audiențe. Primarul Ionașcu, spune el, l-a primit pe el și pe ceilalți locuitori de pe strada Dorobanți veniți în audiență cu vorbe de duh și țipete. Oamenii cereau ca și pe strada lor să se pună măcar niște piatră care să-i ajute să ajungă la locuințele construite pe terenurile concesionate de la primărie. Că strada lor devine mlaștină când plouă iar domnul primar îi ocolește cu grijă când vine vorba de puțin confort edilitar. Refuzul pe tonuri înalte și atitudinea certăreață a primarului l-au convins să intre în politică. Pentru că și-a dat seama că numai așa poate schimba ceva. Aerul nou vine odată cu oamenii noi iar Stănescu este unul dintre puținii tineri care a înțeles asta. A ales UNPR pentru că, zice el, este un partid nou pe scheletul căruia se poate construi ceva durabil. Cât de nou este UNPR-ul lui Șerban Mihăilescu se vede. Ce anume poate schimba Stănescu în funcționarea administrației publice locale pe care visează s-o reformeze aflați din interviul pe care a avut amabilitatea să ni-l acorde:

-Domnule Stănescu, ce caută un tânăr în politică?

-Nu pot să vâ spun exact ce caută tinerii în general în politică. Pot să vă spun ce caut eu. Caut să schimb radical modul în care funcționează administrația publică din județul nostru. Dacă despre modul ei de funcționare din punct de vedere al mecanismelor legislative abia acum mă dumiresc, pot să vă spun că la nivelul relației cu cetățenii și la nivelul managementului în Ialomița ne aflăm cu zeci de ani în urmă față de ce se practică în alte părți. De aceea aș vrea să vă ofer o perspectivă proprie din acest unghi de abordare, care în acest moment mi-e foarte la îndemână.

-Adică intrarea dvs în politică are legătură strict cu reformarea administrației locale?

-Sigur, aș dori să mă concentrez pe acest subiect. Scopul meu este să reușesc să promovez tineri ca și mine în administrație și așa să aducem o schimbare. Nu poți schimba mentalitățile cu oameni vechi, și cred că acum tocmai v-am spus o lozincă, dar asta este cruda realitate.  Oamenii cărora șezuturile le-au luat forma scaunelor pe care le ocupă de ani de zile văd lucrurile din perspectiva unei realități valabile poate acum 20-30 de ani. Și se comportă ca atare. Este inacceptabil ca un grup de cetățeni plătitori de taxe să fie agresați verbal de un om căruia aceștia îi plătesc salariul. Este inacceptabil ca investițiile publice să se facă pe criterii de amiciție, de grup, de gașcă sau mai știu pe ce alte criterii care sfidează realitatea și bunul simț.

-Unde ați identificat dvs asemenea realități în Ialomița?

-Concret, la Primăria Slobozia. Am avut aici o experiență neplăcută care m-a determina să intru în politică. Am ajuns la primarul Ionașcu în audiență cu un grup de cetățeni. Toți locuim pe strada Mărășești din reședința de județ. Ne-am făcut case pe strada aceea pe loturi concesionate de la primărie. Am plătit o groază de bani ca să ne ridicăm casele dar strada noastră este o fundătură, un maidan. Când plouă, nu putem intra cu mașinile. Ceream ca pe o lungime de circa 150 de metri să ne pună și nouă niște piatră măcar. Nu numai că ne-a refuzat categoric invocând absurd, după părerea mea, lipsa banilor. Dar ne-a mai luat și la întrebări pe un ton și cu niște expresii pe care nu le pot descrie. Ne-am simțit umiliți de alesul urbei care ne considera cerșetori și nu contribuabili care aveau o problemă reală. Nu vă mai spun că după “vizita” noastră s-a pus piatră pe străzile vecine, dar la noi nu. Acesta a fost impulsul decisiv ca să zic așa dar nu vreau să mai discutăm despre acest incident deoarece este o problemă personală. Am expus-o doar ca să fiu înțeles.

-Doar pentru că primarul Gabi Ionașcu o fi avut o zi mai proastă, poate, și din acest motiv nu a fost prea amabil nu înseamnă că administrația din Slobozia este la pământ.

-Vă înșelați. La Primăria Slobozia căruța se pune înaintea boilor. Vă dau un exemplu clar și care afectează pe toată lumea. În fiecare an ne lovim de invazia țânțarilor. Tot în fiecare an, pentru că primăria organizează licitațiile primăvara, ne prinde iarna până apucăm să facem tratamente. Anul acesta am înțeles că licitația a fost contestată și din acest motiv nu s-a putut încredința lucrarea. După știința mea primăria Slobozia a încasat o amendă pentru că nu s-a prezentat la procesul în care se judecă contestația. Este inadmisibil așa ceva! Invazia țânțarilor a început deja iar primăria stă și se uită doar pentru că n-a avut nimeni inspirația să organizeze licitația din vreme astfel încât și contestațiile să poată fi rezolvate. E doar un exemplu și mai am multe. Primarul Ionașcu, după părerea mea, are mari deficiențe de management și organizare.

-Credeți că exemplul dvs este acoperitor?

- Da. Dar putem vorbi și despre apă și despre nemulțumirea oamenilor, despre lucrările de mântuială plătite cu bani grei și care se deteriorează pentru că sunt prost făcute, despre manevrele la limita legii despre care a scris și presa etc. Despre bâlciul care-l organizează an de an, chiar și acum când este criză pot să vă vorbesc o zi. Municipiul reședință de județ arată ca un bâlci în cele câteva zile de manifestări..

Consilierii PD-L de la Perieți sunt poate cei mai activi consilieri pe care i-am cunoscut până acum. Și nu vorbim aici doare de mediul rural, ci și de consiliile orășenești și municipale, în care au pătruns indivizi mobilă care pe durata unui mandat n-au deschis niciodată gura. Cei trei mușchetari de la Perieți au crezut că rolul lor este acela de a să război cu autoritatea pentru interesul public. De la partid au aflat că rolul lor e să câștige alegerile. Iar dacă nu pot, să se dea la o parte. Și s-au dat, după ce conducerea județeană a PD-L le-a făcut un cadou neașteptat: primarul Cristea Elena, inamicul de până mai ieri, va fi candidatul partidului la alegeri. Mușchetarii au demisionat din funcțiile deținute în partid în semn de protest. Iar despre gestul lor a vorbit medicul Ștefan Stoica, purtător de cuvânt al răzvrătiților.

Despre inamicul ce va deveni căpitan de oști

-         Dacă tot sunteți atașat de PD-L, cum se face că v-ați dat demisiile din funcții?

-         Pentru că vine un moment în care reușești să îți faci un bilanț, lucrurile se limpezesc, nu suntem într-un ciclul electoral activ, nu suntem într-un sezon electoral, este o perioadă de liniște în care noi am încercat să ne facem un bilanț asupra activității noastre și a modului cum ni s-a răspuns de către organizația județeană la solicitări. Cum din punctul meu de vedere discuțiile cu organizația județeană au fost sterile și cu bilanț negativ, am luat această decizie.

-         Ce ați cerut și ce nu vi s-a dat?

-         Am mers la discuții ca să lămurim anumite disfuncționalități și s-a încercat să ni se impună ceva care pentru noi era clar de mai mult timp numai că nu a fost spus explicit de către domnul președinte.

-         Ce anume?

-         Că viitorul candidat la funcția de primar la Perieți pentru PD-L va fi doamna Cristea Elena. Noi am mai avut discuții pe tema asta și s-au creat tensiuni. Ele au fost evitate și de noi și de organizația județeană în mod diplomatic. Însă acum fiind o perioadă e liniște am zis că e bine să ne punem lucrurile la punct.

-         Dar de unde știți că PD-L chiar avea de gând s-o desemneze pe doamna Cristea ?

-          De vreme ce doamna Cristea este percepută de către domnul Cazacu drept singurul candidat cu potențial de câștigător, trag această concluzie clară că dânsa este în vederea PD-L.

-         Dar dvs ce contracandidat ați avea?

-         Nu pot să vă spun acum. O să fie o surpriză pentru momentul alegerilor.

-         Dar domnului Cazacu i-ați spus?

-         Nu pentru că discuția nu s-a finalizat și nu am ajuns la subiectul respectiv. Noi ne vom sprijini candidatul nostru iar organizația județeană va alege candidatul câștigător. Nu este ok, pentru că dacă mergem pe mâna organizației județene trădăm niște oameni și-i mințim cu nerușinare. Oricum s-ar putea să asistăm la un cutremur pe scena politică de la Perieți.

-         Adică?

-         Cred că se va întâmpla o schimbare care va influența mult rezultatul alegerilor. Cred că anumiți candidați la funcția de consilier o să treacă la PD-L pe breșa care s-a creat prin demisiile noastre, cred că noi putem discuta cu oricine este dispus să facă politică serioasă…

Despre inteligența în stare pură din CL Perieți

-         Atunci s-ar putea ca dvs cei care ați demisionat vă puteți duce către PSD?

-         Nu. Ce vă pot spune este că la ora actuală vom sprijini candidatul care credem că va reuși să schimbe lucrurile în Perieți.

-         Păi sunteți membrii PD-L nu aveți cum să susțineți alt candidat decât pe cel al partidului.

-         Dar s-ar putea să nu mai fim.

-         Și dacă o să rămâneți?

-         O să luptăm alături de echipa care o să ne promită sprijin.

-         Cât este IQ-ul în Consiliul Local Perieți după părerea dvs?

-         Nu știu.

-         Aveți consilieri care nu știu să vorbească limba română corect?

-         Avem.

-         Analfabeți?

-         E mult spus. Avem oameni care s-ar putea să  nu știe să vorbească foarte corect sau să scrie foarte corect.

-         Cum vedeți dvs o schimbare dacă așa arată oamenii care conduc comuna?

-         Pai cum v-am spus. Schimbare de oameni și de reguli. În spectrul politic actual lucrurile schimbă rapid. Fie te adaptezi, fie vei face politică perdantă permanent.

-         Astea-s lozinci.

-         Nu sunt lozinci sunt lucruri….Se încearcă schimbarea de optică în ceea ce privește politica. Politica a fost văzută ca o promovare a interesului de gașcă în dauna interesului general. Lucrurile nu mai pot continua așa.

Interese de gacă la PD-L?

-         PD-L nu are interese de gașcă?

-         PD-L are interese de gașcă, da. Sunt grupuri care își susțin interesul lor. Nu e ceva grav dar dacă influențează politici de stat e grav.

-         Cum vă explicați că idealurile dvs nu sunt îmbrățișate de organizația județeană? Dvs aveți interese personale sau conducerea județeană are?

-         Nu. Asta înseamnă că noi facem o politică atipică pentru vremurile în care trăim.

-         PD-L este un partid compromis?

-         Nu știu asta.

-         Este sau nu compromis PD-L de vreme ce idealurile dvs nu sunt apreciate?

-         Nimic nu este compromis definitiv atât timp cât  se mișcă și gândește.

-         Nu răspundeți?

-         Vreți un răspuns tranșant? Nu este. Sunt mulți oameni de calitate.

-         Atunci de ce ați demisionat și nu excludeți colaborarea cu alt partid?

-         Pentru că modul în care am colaborat cu organizația județeană a lăsat de dorit.

-         Nu aveți curajul unui răspuns tranșant?

-         Ba da. Puneți o întrebare la care să vă dau un răspuns tranșant.

Reporterii întreabă, medicul răspunde

-         Există corupție în PD-L Ialomița?

-         Există, dar eu nu am găsit-o.

-         Până la ce nivel urcă?

-         E la nivel invizibil.

-         Există interese transpartinice în PD-L Ialomița?

-         Există.

-         Există oameni care au venit la PD-L pentru un avantaj material strict?

-         Destui.

-         Sunt și în organele de conducere?

-         Probabil că sunt. Sunt infiltrați peste tot.

-         Și asta determină un comportament   dubios al PD-L?

-         Este foarte posibil.

-         Asta vă distanțează total de PD-L?

-         Nu știu dacă total. Dacă există o politică serioasă a partidului, nu numai de imagine luptăm alături de echipă. Dacă lucrurile stau doar la nivel e imagine și strict de rezultate indiferent de calitatea oamenilor cu care lucrăm suntem pe partea de opoziție.

-         Dacă a avea 5000 de euro  aș cumpăra toată organizația PD-L Perieți? La snop sau la bucată?

-         Cred că în 3 minute. Organizația da, dar nu știu dacă toți membrii. Organizația în ansamblu este posibil s-o tranșați de la nivel județean.

-         Cu 10.000 de euro m-ar desemna PD-L Ialomița candidat de primar?

-         Din ceea ce știu eu s-ar putea să reușiți.

-         La PD-L există oameni tâmpiți?

-         Ca să nu vă dau un răspuns care să stârnească râsul, orice pădure are uscăturile ei. Noi suntem cel mai bun exemplu. Grupul nostru de consilieri de la Perieți a fost printre acești tâmpiți la care mă refer.

-         Eu mă refeream la tâmpiți în sensul propriul.

-         Există și din ăștia, care lipesc afișe, care sunt plăți să facă gălăgie. Orice partid are și asemenea oameni.

-         Sunt promovați oamenii pe criterii politice și subiective în PD-L?

-         Categoric.

-         Dacă PD-L ar avea oportunitatea să-l desemneze pe Hitler candidat doar pentru are șanse să câștige niște alegeri credeți că l-ar desemna?

-         În secunda imediat următoare l-ar desemna pe Hitler candidat de primar dacă ar fi considerat un posibil câștigător. Acesta este și motivul pentru care ne-am dat demisiile din conducerea organizației Perieți.

Măsurile de restructurare anunțate de Băsescu și explicate de Boc sunt la fel de eficiente ca o frecție Diana la un picior de lemn. Tăierea lefurilor bugetarilor operată la grămadă și în procent fix arată că neuronii celor care au gândit această măsură sunt plecați cu sorcova. Este absolut aberant să penalizezi o minoritate, și mă refer aici la slujbașii cinstiți și competenți care țin statul în cârcă, pentru a proteja straturile succesive de băgători de seamă depuse de partide in instituțiile publice  ori de câte ori s-au aflat la guvernare. Realitatea arată că peste 200.000 de bugetari ar trebui trimiși acasă, iar practica ne arată că pentru un om care muncește alți 3 iau salarii. Și nu mici, căci lichelele aduse de partide au fost plantate în funcții cheie. În vreme ce statul bagă colții în salarii, șmenarii din direcțiile de finanțe, casele de sănătate, garda financiară, vamă și alte organe care colectează taxe încasează sporuri grase doar pentru că își fac treaba descrisă în fișa postului și încasează niște bani pe care contribuabilul oricum îi plătește. Iar dacă la salariați situația este discutabilă, în materie de pensionari Boc sare calul cu grație, transferând  toată această clientelă politică și în cârca pensionarilor. Și pe acest segment ar fi loc de revizuit niște dosare de pensionare pe caz de boală, frauda fiind la ea acasă în materie de pensionări anticipate. Numai că Boc a vorbit doar de aceste fraude dar nu s-a obosit să le ancheteze. Despre reducerea evaziunii fiscale din agricultură și panificație, despre introducerea impozitului forfetar acolo unde fiscalizarea este floare rară sau despre eliminarea comisioanelor nesimțite din contractele de achiziții publice nu am auzit decât lozinci și păreri. Demagogia este la ea acasă și la PD-L dar și la Opoziție. Antonescu uită că vorbește în numele partidului care a dus risipa banului public la rang de politică de stat, iar PSD plânge pe umerii săracilor cu lacrimile unor crocodili miliardari cocoțați pe grămezi de bănet. Fariseismul nu are limite nici la sindicaliști,  ai căror lideri vor nici mai mult nici mai puțin decât desființarea pilonului de pensii private, singurul care poate garanta celor care cotizează acum niște venituri decente la bătrânețe. În toată această nebunie, sectorul privat este lăsat să se descurce cum poate. Toată floarea politicii se înghesuie la capul bugetarilor, în vreme ce plătitorii notei de plată sunt abandonați total. Pentru că ei nu pot fi cumpărați cu mici, bere și lamentări populiste. Curba lui Boc are toate șansele să aducă exact reversul a ceea ce se propăvăduiește. Adică revoltă, faliment și haos.

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!

Speţa este simplă. Trei cretini împreună cu un al patrulea decedat între timp comit un viol cu violentă. Victima este şantajată, lovită, filmată în timp ce era obligată să întreţină relaţii sexuale cu această gaşcă de nenorociţi. Dosarul instrumentat de DIICOT ajunge la instanţă. Judecătoarea Soare Mariana a pronunţat o sentinţă halucinantă. Deşi i-a găsit vinovaţi pe golani de toate capetele de acuzare, a pronunţat sentinţe de câte doi ani cu suspendare. Aşa se face că, potrvit Judecătoriei Slobozia, violul devine un fel de tulburare a ordinii publice puţin mai gravă. Ca să existe o compensaţie, madam judecător a fost generoasă şi i-a oferit victimei nişte compensaţii financiare de vreo 60.000 de lei. Poate uită. Nu pot să nu mă întreb ce pedeapsă ar fi dat doamna Soare dacă domnia sa ar fi fost cea violată şi bătută sau dacă în locul victimei ar fi fost fiica domniei sale? Câtă clemenţă va fi avut atunci? Ce circumstanţe atenuante ar fi putut găsi pentru nişte animale bipede? Ar fi justificat acum ca părinţii victimei să pună mâna pe par şi să îşi facă singuri dreptate dacă un judecător plătit cu zeci de milioane pe lună nu e în stare? Să zicem că într-o zi o maşină ar putea sări în aer sau ar rămne fără frâne. Sau pur şi simplu, părintele disperat şi-ar cumpăra o puşcă. Nu sunt ameninţări, sunt doar variante care oricând pot deveni soluţii în condiţiile în care justiţia nu e capabilă să facă dreptate. Iar magistraţii nu par conştienţi că vremea justiţiei private nu este departe şi că numărul celor care sunt nedreptăţiţi creşte alarmant. Opera doamnei Soare este doar un nou pas spre haos.   

De aproape doi ani de zile o bătrână din Maia așteaptă ca justiția să-i facă dreptate. Se numește Gheorghe Dumitra și are 68 de ani. Pe 24 august 2008, în timp ce mergea către biserică, a fost lovită de o remorcă tractată de o Dacie și proiectată în șanț. După 10 zile de spitalizare a rămas fără splină și de atunci are dureri de cap groaznice. Șoferul care a provocat accidentul se numește Ciobanu Sorin și este nepotul primarului din Maia. Prima declarație i-a fost luată victimei la mai bine de o lună și jumătate de la producerea accidentului. De atunci dosarul zace la Parchetul Urziceni fără soluție. Și-a pus și avocat biata victimă, pe care l-a plătit cu 7 milioane de lei. Avocatul i-a luat banii fără să-i dea chitanță și de atunci e din ce in mai greu de găsit. Oamenii își amintesc că primarul Nicolae Costel a fost și el cercetat într-un dosar pentru conducere fără permis și că a scăpat după ce din dosarul cauzei s-au sustras probe importante. Ei cred că pilele și relațiile primarului n-ar fi străine de tergiversarea cercetărilor în dosarul nepotului său.

Sima Florica,un  martor ieșit din curte: “Dom’le, eu eram în curte și mă pregăteam să merg la biserică. Am auzit un zgomot și niște țipete. Când am ieșit, femeia era în șanț iar băiatul acela era lângă ea. Am luat-o cu el și am urcat-o în mașină. Atât am văzut”. Florica Sima spune că de doi ani nimeni n-a întrebat-o nimic despre accident.

Un binefăcător care vrea să rămână anonim: “Eu i-am pus avocat, pe Ionescu de la Urziceni. I-am dat 7 milioane dar nu i-a dat nici o chitanță și nici un fel de răspuns. Am fost cu el la poliție acolo și pe mine m-a trimis la Parchet. Am luat numărul de dosar că avocatul nu-l știa. Apoi ne-a spus de la poliție că dosarul e la procuror și ne trimit ei răspunsul. Din 2008 văd că n-a apărut nici un răspuns. Ionescu ne-a tot dus cu vorba. Că se duce mâine, că se duce poimâine, de unde, tot eu am scos numărul de dosar. Eu am fost de față când i-a dat banii și n-a făcut nimic”.

Satul tace ca porcu-n păpșoi!

De la poliția Urziceni n-am putut afla un răspuns. Comandatul Tiță ne-a cerut un răgaz să se documenteze.  Suntem curioși să aflăm ce scuze s-ar mai putea inventa în materie de tergiversarea unor dosare cu schepsis. Victima a rămas infirmă și cu capacitatea de muncă diminuată. Documentele medicale arată clar că viața i-a fost pusă în pericol. Dar cât mai valorează astăzi viața unei femei simple, pentru care în afara unor vecini la fel de neînsemnați, nu țipă nimeni? Probabil că nu mai mult decât o ceapă degerată.

Vineri a fost o zi mare pentru municipiul Slobozia. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local au fost introduse două proiecte de hotărâri prin care municipalitatea face cinste unei firme controlate de fiul șefului DNA Ialomița, procurorul Cristudor Dumitru. Inițiatorul acestor hotărâri mufate prin care se crăcănează cadrul legal și se diminuează valoarea redevenței pentru un hectar de teren concesionat de la primărie este consilierul local Gabriela Petre, de la PD-L. Istoria recentă ne arată golănia în toată splendoarea ei. Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului relatarea noastră va surprinde faptele de arme ale funcționarilor din Primăria Slobozia începând cu cele mai recente.

Cum a devenit complexul de agrement discotecă și mai apoi spațiu administrativ”?

Pentru a răspunde la această întrebare ne întoarcem o țâră în timp la ședința CL Slobozia din octombrie 2008, când a avut loc a doua tentativă de acaparare a pepinierei de către firma de familie a procurorului Cristudor Dumitru. Căci ceea ce nu v-am spus este faptul că undeva în anul 2005, un proiect similar a fost scos de pe ordinea de zi a CL deoarece la vremea respectivă secretarul consiliului, domnișoara Simona Dumitrache, a sesizat că pepiniera nu poate fi dezafectată pentru a face loc unui complex sportiv iar comisia de urbanism din acea perioadă s-a opus inițiativei. Cel puțin așa își amintește un fost consilier, membru în comisia de urbanism până în 2008. În 2008 însă, vremurile s-au schimbat radical. Firma Romagra a depus un PUZ care încălca flagrant Planul Urbanistic General deoarece propunea ilegal și nejustificat dezafectarea unui teren cu regim silvic și amplasarea unor construcții în zonă. În ciuda acestor impedimente, consiliul local ghidonat atent de expunerea de motive a arhitectului șef  al municipiului votează în bloc.

Stenograma dezbaterior din ședința în care a fost aprobată înstrăinarea pepinierei

În continuare se ia în discuţie proiectul de hotărâre privind aprobarea P.U.Z. ,,Complex sportiv şi de agrement”, situat pe DN 2A, parcela 580.
Dl. arhitect şef Marian Cornel: ,,Este vorba de un complex pe o suprafaţă totală de 9320 m.p.  Se doreşte realizarea unui complex hotelier P+1+M, cu hotel, discotecă, sală de conferinţe ş.a.. De asemenea, mai are zonă de agrement cu piscine, terenuri de sport, loc de joacă pentru copii. În suprafaţa totală sunt şi suprafeţe construite, suprafeţe drumuri, alei şi zone de agrement”.
Preşedintele şedinţei: ,,Terenul va fi scos la licitaţie publică pentru această destinaţie. Solicitantul a întocmit Planul Urbanistic pentru zona respectivă, în vederea exprimării intenţiei de a face aşa ceva în municipiul Slobozia.  Deci, municipiul Slobozia scoate la licitaţie pentru această destinaţie”.
D-na consilier Petre Gabriela: ,,În referatul serviciului de specialitate al Primăriei se propunea ca PUZ să prevadă realizarea unei alei de acces şi a unei perdele de protecţie. În proiectul de hotărâre nu s-a preluat această propunere. De ce nu s-a preluat?”
Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin: ,,Comisia a avizat favorabil, cu preluarea celor  propuse  de serviciul de urbanism. Planul nu-şi poate găsi realizarea dacă accesul nu va fi vizibil. De aceea trebuie prevăzută modalitatea de acces în zonă”.
- Se supune la vot proiectul de hotărâre, cu amendamentul de a se completa cu propunerea privind realizarea unei alei de acces şi a perdelei de protecţie. Se aprobă cu unanimitate de voturi.

Perdeaua de protecție de care vorbea doamna consilier Gabriela Petre avea două funcțiuni importante. Pe de o parte se avea în vedere cuprinderea acestei investiții în proiectul de hotărâre pentru a crește valoarea totală și pentru ca proiectul astfel umflat să devină credibil. Că doar nu era nimeni tâmpit să creadă că un hotel se poate face vreodată cu un miliard de lei. Pe de altă parte, perdeaua de protecție trebuia să asigure intimitate viitoarei vile, ca să nu se benocleze populimea în ograda domnului procuror. De aici și intervenția doamnei consilier, un fel de gardian al investiției fantomă promovată și încurajată pe terenul fraierilor de contribuabili. Doamna Petre este același consilier care a modificat apoi HCL prin care se acordau facilități și a introdus pe lista pomenilor de la buget și firma Romagra.

Șmenuirea actelor, pașaport spre pușcărie

O anchetă sumară a Biroului Teritorial Ialomița al DNA ar trebui să constate următoarele golănii. Potrivit dezbaterilor din ședința în care PUZ-ul fantomă a fost adoptat ne arată o structură clară a construcțiilor ce urmează a fi executate pe terenul primăriei. Structura investiției este preluată și în contractul de concesiune semnat la data de  9 aprilie 2009. După cum am arătat, șeful serviciului Urbanism a informat consiliul că pe terenul pepinierei se va construi și o discotecă, și locuri de joacă, și piscină etc. În realitate, lucrurile stau total diferit. Potrivit caietului de sarcini, concesionarul, adică firma de familie a procurorului Cristudor, avea obligația să obțină autorizația de construire  în baza unui proiect aprobat și avizat: „7.8..Dupa concesionare, realizarea obiectului de investitii se va face numai pe baza unui proiect legal avizat si aprobat si a autorizatiei de construire emisa de organele competente. Obtinerea tuturor avizelor tehnice definitive pentru realizarea si functionarea investitiei, privesc pe concesionari”. La data de 4 septembrie 2009, Primăria Slobozia eliberează autorizația de construire numărul 8767 pentru “construire spații administrative și realizare împrejmuire”. Nici vorbă de hotel, piscină, terenuri de sport sau alte hangarale prezentate în fals consilierilor. Clădirea administrativă seamănă cu o casă de locuit cu etaj fiind evident că documentul intitulat “caiet de sarcini” a fost încălcat grosolan, lucru pe care compartimentul Urbanism însărcinat prin HCL cu supravegherea proiectului trebuia să-l știe. În mod evident, golănia rezultă și din adresa numărul 3 din 23 martie 2010, adică la un an de la adjudecarea concesiunii, prin care administratorul Romagra solicită o mică pomană de la contribuabili. În adresa respectivă, administratorul firmei arată: “Precizăm că valoarea investiției în curs de realizare, conform autorizației de construire 139.000 RON, în prezent fiind realizată în proporție de 70% însă dată fiind situația financiară generată de criza economică nu avem posibilitatea de a continua investiția în paralel cu achitarea redevenței și a impozitului aferent ce se ridică în total la suma de 41.800RON ”. Ceea ce spune domnul Tătuță echivalează cu un denunț. Firma câștigătoare nu va construi ceea ce este stipulat în caietul de sarcini și ceea ce s-a angajat când a participat la licitație, ci o banală viluță împrejmuită cu un gard. Bașca perdeaua de protecție cerută de doamna consilier Gabriela Petre. Sunt tot atâtea motive de anulare a contractului de concesiune, care la articolul 7 punctul 7 prevede scurt: “ Concesionarul este obligat să respecte ca imobilul concesionat să fie folosit  în regi de continuitate și permanență  pentru scopul în care a fost concesionat, EVENTUALE SCHIMBĂRI DE DESTINAȚIE NU SUNT PERMISE”. Golănia a devenit vizibilă de la depunerea proiectului și eliberarea autorizației de construire. Dar cine să o vadă? Cât despre bonitatea bancară și garanțiile necesare demonstrării capacității tehnico-economice de îndeplinire a obligațiilor asumate nu are sens să mai vorbim. Cererea depusă de administratorul Romagra vorbește de la sine, firma având dificultăți în a achita o banală redevență.

Să licităm civilizat!

Întorcându-ne la originile proiectului, ajungem la capitolul în care la anunțul postat de primărie pe site se înghesuie 3 bucăți ofertanți, toți unul și unul, dar niciunul eligibil conform caietului de sarcini.  Primul și cel mai bazat dintre ei este firma Romagra, cu fiul și cumnatul procurorului DNA Dumitru Cristudor ca acționari în cote egale. Firma, cu un profit de 1,8 miliarde de lei la nivelul anului 2008 era neeligibilă, deoarece nu avea experiența anterioară în administrarea unor baze de agrement cerută de primărie în caietul de sarcini. Firma a fost creată în 2006 și s-a ocupat cu doar 1 angajat de cultivarea cerealelor pe terenuri arendate. A doua firmă participantă este un boutique din Iazu și se numește RAV SRL. Firma este creată în 2008 și se ocupă de comerț cu amănuntul. În primul și singurul an fiscal din viața ei firma a obținut un profit imens de 3059 lei, ceea ce nu-i permitea măcar ca în martie 2009 să depună la primărie suma de 30.000 de lei, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini, a garanției de participare la licitație, taxa de participare și costul certificatului de urbanism. Despre bonitatea dată de cifra de afaceri de vreo 40.000 de lei și de experiența în exploatarea unor obiective similare nu vorbim, că picăm în ridicol. Cel de-al 3-lea ofertant este o persoană fizică, bună și ea ca să fie la număr. Adică minim 3 ofertanți ceruți de primărie pentru ca licitația să aibă loc. Cei trei au strigat câte o dată fiecare, iar firma de familie a șefului DNA a câștigat la mustață. Legea fusese respectată întocmai și la timp. Delectarea noastră vine din lecturarea condițiilor de participare pe care le publicăm în caseta alăturată.

Condițiile pentru ofertanți stabilite prin caietul de sarcini

A. Documente pentru ofertanți persoane juridice :

1. Documente care să ateste forma juridică a ofertantului:

- certificat de inmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului de pe langă Tribunalul in raza căruia se află sediul social al ofertantului ;

- certificat constatator, emis de Oficiul Registrului Comerțului(unde se vedea si obiectul de activitate);

2. Acte doveditoare a stării materiale si financiare care să ateste capacitatea de preluare a concesiunii si de exploatare :

- scrisoare de bonitate bancara din partea unei banci prin care ofertantul isi poate dovedi capacitatea economico-financiara ;

- certificate constatatoare emise de institutiile abilitate care sa confirme achitarea obligatiilor exigibile de plata fata de bugetul local si bugetul consolidat al statului la zi;

- declarație pe proprie raspundere că nu este in procedura de reorganizare sau lichidare judiciară ;

3. Capacitatea concesionarului de a exploata bunul concesionat demonstrata prin:

- experienta in lucrari similare – contracte sau exploatare de baze sportive,

4. Imputernicire pentru reprezentantul societății, dacă nu este reprezentantul legal al acesteia

5. Copie dupa chitantele care dovedesc achitarea taxei de participare, caietul de sarcini, garantia de participare la licitatie si certificatului de urbanism.

6. O fisa cu informatii privind ofertantul si o declaratie de participare semnata de ofertant, fara ingrosari, stersaturi sau modificari.

Dar cu PUG-ul ce ați avut?

Golănia, căci despre o golănie penală este vorba aici, nu este completă dacă nu spunem două vorbe și despre încălcarea cu nesimțire a Planului Urbanistic General. Potrivit legii, schimbarea categoriei de folosință a terenului trebuia menționată expres în PUZ-ul aprobat care modifica PUG-ul. În hotărârea 122 din 31 octombrie 2008 prin care s-a aprobat PUZ-ul fantomă nu se specifică nimic despre schimbarea categoriei de folosință din teren cu regim silvic în teren curți construcții. Singura referire, generală și insuficientă, se face abia o lună mai târziu, la adoptarea noului PUG, când se face mențiunea că toate PUZ-urile adoptate de consiliul local vor fi preluate în noul plan urbanistic general. Mențiunea trebuia făcută inclusiv în planurile cadastrale elaborate ulterior de primărie. Dar cum oare puteau trece băieții în PUG “vilă fiu șef DNA”? Probabil că nu puteau.