Thursday, August 21st, 2014

 

Concubinajul păgubos dintre furnizorul de apă al municipiului Slobozia şi municipalitate reprezintă o afacere cu peste 50.000 de păgubiţi. Este vorba despre cetăţenii Sloboziei cărora Urban SA, societatea patronată de Consiliul Local Slobozia le-au umflat ani întregi facturile de apă şi le-a facturat frigul din apartamente la preţ subvenţionat dar stabilit din burtă. La celălat capăt al ţepii formidabile încasate de locuitorii municipiului regăsim o afacere soldat cu pierderea unei instalaţii de alimenatre cu apă oferită cadou de guvern, instalaţie înregistrată în evidenţele contabile ale Amonil drept materiale consumabile şi vândută pe bucaţi în beneficiul unor băieţi deştepţi veniţi cu privatizarea din tenebrele UTC-ului. Din 1995, când Amonil a fost cumpărată de fantomaticul grup Eurocolumna, care avea sediul într-o căsuţă poştală, şi până în zilele noastre atât oamenii micului utecist Marius Ţărlea, cât şi politicienii care au călărit administraţia publică locală au tras cât au putut pe buzunarul public şi pe cel al bietului contribuabil. Amonil s-a făcut că furnizează servicii fără se ceară plata promptă a facturilor şi a câştigat la două capete. Pănă prin 1998 a obţinut gaz de la stat fără să îşi plătească datoriile la furnizor. În plus, gazul pentru populaţie era plătit la jumătate de preţ, chit că pentru a furniza căldură populaţiei, oamenii de la Amonil nu ardeau nici un metru cub de gaz. Pentru generezotitatea extraordinară de a păsui Urban la plata facturilor, bişniţarii din spatele Amonil şi-au câştigat bunăvoinţa politicienilor. În primul rând că o populaţie care nu era presată să-şi achite facturile vota cu politrucul care îi asigura iluzia acestui serviciu gratuit. In al doilea rând, băeţii de la Amonil ştiau tabla impărţirii foarte bine. De exemplu, în anul 2000, când în urma unui scandal cu primăria s-a descoperit escrocheria cu gazul metan subvenţionat, unul dintre oamenii de frunte ai PSD a devenit brusc distribuitor de otrăvuri de la Amonil. La schimb, numicipalitatea nu a mai sesizat niociodată Parchetul cu privirea la o ţeapă de 2 milioane de dolari pe care firma lui Ţîrlea ne-o trăsese cu nesimţire. Cam aşa au mers lucrurile aproape un deceniu. Între timp Amonil a trecut în labele altor investitori de portofoliu, dosiţi în paradisuri fiscale. Iar între primăria condusă de un alt primar fără datorii la sitemul ticăloşit şi micul cartel al şmecherilor de la Amonil s-a pornit un război în toată regula. La care nu putem să nu contribuim şi noi, măcar cu nişte informaţii. În primul episod ne vom referi la două afaceri importante care s-au soldat cu prejudicii interesante în portofelul nostru de contribuabili.

Tun cu instalaţia de alimentare cu apă

Societate comercială de referinţă în domeniul industriei chimice, Amonil SA Slobozia a fost privatizata in primul semestru al anului 1995. FPS-ul condus atunci de Emil Dima a executat o vinzare ca la carte, oferind pe tava societatea grupului Eurocolumna patronat de catre omul de afaceri Marius Tirlea. La acea vreme, imperiul Eurocolumna cuprindea Banca Columna, creatie a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, precum si o serie de societati din domeniul industriei chimice, cumparate de la FPS prin intermediul SC Eurotrading Chemical, componenta si ea a imperiului Columna. Este vorba despre combinatele chimice de la Tirgu-Mures, Slobozia si Turnu Magurele, intrate in marea familie a obscurei societati. La un moment dat, s-a considerat ca achizitiile respective au adus Eurotrading monopol asupra industriei chimice. Din acest motiv, dar si pentru ca Tirlea & co. nu au reusit sa-si achite datoriile catre FPS, Eurotrading a ramas doar cu Amonil SA Slobozia.

La Slobozia, cadourile costa

In luna aprilie 1990, Ministerul Economiei Nationale emite Ordinul 25 prin care, si in conformitate cu Legea 28/1990 privind desfasurarea investitiilor, face un cadou municipiului Slobozia. Prin respectivul act, ministerul trecea in proprietatea comunitatii lucrarile de investitii si utilajele aferente obiectivului “alimentare cu apa”. Aceasta instalatie era parte componenta din proiectul de dezvoltare al Combinatului Chimic Slobozia, proiect care a fost abandonat din lipsa de fonduri. Costurile estimate ale retelei de captare si transport a apei de la Dunare se ridicau la vremea respectiva la suma de 114,5 milioane de lei, iar lucrarile erau deja demarate.Investitia a trecut gratuit in proprietatea comunitatii, fiind preluata in calitate de antreprenor general de catre Intreprinderea de Gospodarire Locativa Ialomita, botezata ulterior RAGCL, actualmente SC Urban SA. Noul beneficiar al lucrarii  a”uitat” insa sa intocmeasca documente de predare-primire. Timp de trei ani s-a lucrat fara nici un fel de evidenta. In anul 1993, Primaria Slobozia preia acest obiectiv in proprietate. Un an mai tirziu, cind s-a ajuns la construirea statiei de captare, primaria a solicitat conducerii Amonil utilajele necesare, care-i apartineau de drept si care ramasesera in “custodia” respectivei societati. Amonil refuza  sa cedeze gratuit utilajele, mizind pe lipsa actelor de proprietate. Legata de miini, primaria accepta sa cumpere ceea ce ii apartinea de drept. Investitia se derula cu bani de la bugetul central, iar necheltuirea fondurilor pina la sfirsitul anului aducea cu sine pierderea acestora.

Directorul Ion Hanaru vinde blana ursului din padure pe bani buni

La vremea respectiva ca si acum, directorul Amonil era Ion Hanaru politician de prim rang al PSD, om care a ocupat inclusiv funcţia de vuicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care a condus combinatul chimic în perioada comunistă.. Pentru utilajele necesare instalatiei de captare  a apei, respectiv niste motoare electrice si citeva celule, Ion Hanaru a pretins bani. Primarul de atunci, Ioan Pinter, sustinea ca, sub presiune, a lansat comanda Amonil-ului pentru utilajele respective, sperind ca atunci cind va gasi hirtiile care atestau dreptul de proprietate al comunitatii problemele se vor rezolva. Numai ca lucrurile n-au decurs asa. Amonil a emis catre primarie facturi in valoare de 468 milioane lei. Primaria a refuzat sa achite, partile ajungind in instanta. Instantele au dat cistig de cauza Amonil, luind in considerare comanda lansata de primarie drept un contract comercial neonorat. In acest fel aproape o jumatate de miliard de lei a intrat din buzunarul public in buzunarul SC Amonil SA.  Ajunsa la fundul sacului, Amonil nu a mai avut ce preda. Primaria a solicitat judecatoriei sa execute silit Amonil in baza ordinului 25/25.04.1990 al Ministerului Economiei Nationale, hirtie descoperita de functionarii primariei undeva in arhiva BRD, banca prin care se finantase investitia respectiva. Amonil s-a opus la executare, cele doua parti ajungind din nou in instanta. Desi Primaria Slobozia a cistigat, finalizarea investitiei nu s-a realizat. Alimentarea cu apa a orasului nu se poate face in ciuda sumelor mari investite, iar Amonil SA nu justifica utilaje in valoare de 3,8 miliarde lei, suma actualizata la nivelul anului 2000.

Utilaje in valoare de 3,8 miliarde de lei s-au evaporat din ograda Amonil

La data de 23 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1400 respinge contestatia la executare silita formulata de Amonil la data de 18 martie 1998. In luna august a acestui an, o comisie formata din reprezentanti ai primariei si Amonil inventariaza situatia obiectivului de investitii pentru a se stabili cu exactitate ce utilaje s-au predat si ce urmeaza sa mai primeasca primaria. Conform inventarului comisiei, utilajele pe care Amonil trebuia sa le predea valorau, in 1990, 14,4 milioane de lei. Pina la data efectuarii inventarului fusesera predate utilaje in valoare de 9,5 milioane de lei. Pentru ceea ce nu s-a mai putut restitui, primaria solicita despagubirea in bani. Utilajele disparute valorau  3,89 miliarde de lei.

Utilaje inregistrate ca materiale consumabile

La data de 8.05.1998, Directia Controlului Financiar de Stat a verificat modul in care Amonil a inregistrat in evidentele contabile investitia “Dezvoltare si Alimentare cu Apa a Municipiului Slobozia”. S-a stabilit ca in perioada 1990-1993 utilajele respective au fost inregistrate in conturile “Utilaje in depozit” respectiv “Materiale si utilaje pentru investitii”. Incepind cu 1.01.1994 utilajele au trecut in mod inexplicabil in contul “Materiale consumabile”. Mai exact spus, utilaje in valoare de citeva miliarde au fost asimilate cu pixuri, coli de scris, garnituri sau suruburi. S-a mai constatat ca societatea nu a inregistrat in actele contabile decizia 25/1990 a Ministerului Economiei Nationale si nu a putut prezenta la control documentele de predare-primire a investitiei respective. In ciuda faptului ca s-au constatat mari nereguli, organul de control nu ia nici un fel de masura si nici nu se sesizeaza organele de cercetare penala.

Afacerea GAZUL

Vinerea iernii în anul 2001 a reprezentat pentru mai bine de jumatate din locuitorii municipiului Slobozia un cosmar. Mai bine de 8.000 de apartamente din oras, racordate la vremea respectivă la reteaua de termoficare alimentata cu agent termic de la SC Amonil SA Slobozia, nu au avut caldura.Ca in fiecare iarna de citiva ani incoace, producatorul de energie termica invoca lipsa gazului metan si datoriile mari pe care le are de incasat de la SC Urban SA. Razboiul surd dintre Amonil si Urban (fosta regie comunala) a dat la iveala un scandal de proportii. Primaria Sloboziei si Urban acuza Amonil ca nu justifica 48,6 milioane metri cubi de gaz metan achizitionat la pret pentru populatie care nu a mai ajuns in caloriferele oamenilor. Valoarea prejudiciului creat astfel slobozenilor si statului de catre societatea grupului Eurocolumna se ridica, in numai patru ani si jumatate, la peste doua milioane de dolari.

Lungul drum al gazului catre calorifere

Pina în 1999, societatile de gospodarire comunala solicitau Inspectoratului National de Gaze cota necesara pentru incalzirea pe timp de iarna. Acolo unde agentul termic este produs de combinate sau alti agenti economici, gazul metan este livrat direct acestora, urmind ca respectivele cantitati folosite pentru producerea agentului termic sa fie facturate de Distrigaz la pret special pentru populatie. Producatorul achita contravaloarea si isi incasa pretul pe gigacaloria livrata de la societatile de gospodarire comunala.La sfirsitul anului trecut, procedura s-a modificat. Producatorii de agent termic isi cereau cota de gaz metan, inclusiv cantitatea necesara pentru incalzirea locuintelor populatiei. Societatile de gospodarire comunala contabilizau cantitatea de energie termica primita si confirmau societatii Distrigaz cantitatile de gaz folosite de producatori pentru acest scop, cantitati ce urmau sa fie facturate la pret pentru populatie. De mentionat este faptul ca in cazul cotelor de gaz folosite pentru populatie Distrigaz nu percepe plati anticipate, asa cum se intimpla pentru cotele agentilor economici.

Momentul adevarului

La data de 5 mai 2000, in urma unor negocieri intre Urban, Amonil si Distrigaz Sud Bucuresti, se gaseste o solutie pentru compensarea datoriilor mari care se inregistrau la plata gazului metan.Amonil avea de achitat catre Distrigaz suma de 92,2 miliarde si avea de incasat de la Urban 29,8 miliarde. S-a stabilit astfel ca Urban sa isi asume fata de Distrigaz plata sumei datorate catre Amonil, astfel incit producatorul sa isi poata diminua restantele si sa poata primi gazul necesar procesului de productie. Cele doua societati incheie acorduri separate de reesalonare a datoriilor restante si penalitatilor, luindu-si angajamentul sa achite facturile curente. Lucrurile intra cit de cit in normal pina in luna septembrie cind, din cauza unor neintelegeri intre Amonil si Urban, Slobozia ramine aproape doua saptamini fara apa calda. Cum incidentul se petrece in plina campanie electorala, se ajunge in cele din urma la o solutie de compromis. Numai ca tensiunile reapar in luna noiembrie, cind Urban SA si Primaria Slobozia a refuzat sa achite contravaloarea energiei termice livrate orasului de Amonil, invocind lipsa parametrilor ceruti de consumatori pentru sezonul rece. In loc sa asigure 30-31 Gcal/ora, Amonil a livrat populatiei numai 10-11 Gcal/ora, cantitate insuficienta pentru incalzire. Amonil sustine ca nu a putut livra mai mult din cauza lipsei gazului metan, acuzind Urban ca nu si-a respectat angajamentele de plata catre Distrigaz, fapt ce a condus la nealocarea cotei de gaz pentru populatie.Primaria Slobozia si Urban sustineau ca, dimpotriva, datoriile sint achitate, dar ca Amonil nu are inca un grafic de plata a penalitatilor de peste 115 miliarde de lei catre Distrigaz. Municipalitatea spune ca, la data de 16.11.2000, Distrigaz a aprobat cota de 4,5 milioane metri cubi de gaz pentru incalzirea locuintelor.

Doua milioane de dolari evaporate din conductele AMONIL

In urma unor calcule facute de specialistii din cadrul SC Urban SA, s-a ajuns la concluzia ca Amonil nu poate justifica o cantitate mare de gaz sebventionat facturata, chipurile, pentru producerea de energie termica ce nu a ajuns in caloriferele cetatenilor. Calculul a avut la baza faptul ca pentru producerea unei Gcal. sint necesari 140 metri cubi de gaz conform normelor aprobate de Oficiul Concurentei. In perioada iulie 1995 – decembrie 1999, Amonil a facturat un consum de gaz pentru incalzire de 137.873.000 metri cubi. Pentru energia termica livrata efectiv populatiei s-au consumat doar 89.217.840 metri cubi de gaz.Asa cum rezulta din acest calcul, o cantitate de 48.655.160 metri cubi de gaz subventionat a fost facturata in plus. Luindu-se in considerare ca diferenta de pret dintre gazul pentru industrie si gazul pentru populatie este de aproape 50 USD la 1.000 metri cubi, rezulta ca, in perioada luata ca referinta, bugetul de stat a fost  prejudiciat cu circa 2,4 milioane de dolari. Specialistii sustin ca la aceasta situatie s-a ajuns pentru ca in aceasta perioada nu s-au facut niciodata verificari cu privire la cantitatea de gaz folosita efectiv pentru incalzire de catre producatori, care au raportat consumuri de gaz umflate.

Un parastas cu dar

Scandalurile despre care am amintit au apărut în presă în iarna anului 2001. Acum 7 ani publicarea lor nu a lăsat nici un fel de urmări. Cei care erau blogaţi să vadă s-au întors cu spatele. Politiciernii din PSD, proaspăt reveniţi la putere au transformat aceste subiecte în bani, preferând şantajul grosolan şi umflarea conturilor. Relaţia incorectă dintre municipalitate şi Amonil s-a perpetuat. Sigurul care a avut tupeul să rupă tăcerea a fost primarul Gabi Ionaşcu, un om pe care băieţii nu-l agăţaseră cu nimic. Inflexibilitatea primarului a atras multe reacţii de la Amonil. Stresaţi de faptul că fostul primar a încercat să dizolve datornicul Urban, cei de la Amonil au introdus în istanţă o acţiune prin care solicită ca datoria de peste 150 de miliarde de lei pe care o au de recuperat de la Urban să le fie plătită de Consiliul Local Slobozia. Cum s-a obţinut această aberantă hotărâre judecătoarească nu se ştie. Nici Ionaşcu nu a stat cu mîinile în sân, solicitănd tot în instanţă recuperarea cobntravalorii utilajelor de la istalaţie de alimentare cu apă pe care primăria le-a plătit deşi îi aparţineau, plus contravaloarea utilajelor topite în decor sub domnia lui Hanaru. Teoretic, la 7 ani de la îngroparea scandalurilor ar trebui să le organizăm un parastas. Nu înainte însă de a le aduce în actualitate, pe fondul relaţiilor tensionate dintre primărie şi furnizorul de servicii.

 

Întronizare noului Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor a avut ca efect invadarea catedralei din Slobozia de către draci. Dracii ai năvălit sub forma unor derbedei politici de diverse coloraturi, în frunte cu derbedeul şef, Traian Băsescu. Pomanagii naţiei au scos calicimea din interiorul Bisericii şi au exilat-o afară pentru a se lăfăi electoral pe ecranele televizoarelor în vederea executării unor cruci transmise în format HD către mulţimea de credincioşi care n-a avut bani de ieşit în week-end. Cel mai evlavios dintre derbedei s-a aşezat demonstrativ în genunchi rugându-se probabil pentru iertarea păcatelor generate de invocarea morţilor şi răniţilor clanului Voiculescu. Tribunul naţional, aflat sub efectul sedativelor, s-a expus şi el slujbei bisericeşti fără să-i pese dobitocului că o bătrână ar fi putut să se afle în locul lui şi nu în soare şi păzită de jandarmi. Borfeturile politice aterizate în Parlament de sub birourile politicienilor au avut şi ele locuri rezervate, căci politică fără piţipoance nu se poate. Miniştrii dubioşi s-au călcat în picioare cu demnitari locali de mâna a 7-a, totul sub oblăduirea Patriarhului interesat mai de grabă de sporirea cifrei de afaceri a Bisericii decât de soarta credincioşilor practicanţi organizaţi în turmă şi ţinuţi departe de viitorul lor păstor care tocmai era uns. Neamurile proaste au tratat slujba ca pe un meci de fotbal, fie etalându-şi ţoalele de firmă, fie făcând comentarii băşcălioase unii la adresa altora. Băsescu a ţinut un discurs, că nu se putea altfel, deşi legăturile lui sunt mai puternice cu Securitatea decât cu Biserica. După ce ultima procedură a ceremoniei s-a terminat, dracii au dispărut în mare viteză cu limuzinele lor luxoase, escortaţi de Poliţie. Prostimea a rămas cu ochii în soare şi cu sentimentul că şi Dumnezeu se afişează doar cu cei puternici. Pentru că nimic nu este gratis în România. Nici măcar credinţa!

[flashvideo file=video/draci.flv /]

 

 

Sunt născut la 23 august 1954, în Bucureşti, din părinţii Petru şi Elena Grifoni, buni creştini ortodocşi, înzestraţi de Tatăl Ceresc cu trei copii, la botez primind numele de Victor. Am urmat cursurile învăţământului primar, gimnazial şi liceal în Bucureşti, obţinând Diploma de Bacalaureat la Liceul Matei Basarab. Între anii 1974-1978 am frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, la încheierea cărora, în anul 1978, am obţinut Diploma de Licenţiat în Teologie cu teza intitulată Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieţii duhovniceşti.

 

 În perioada 1978-1983, cu o întrerupere de şase luni, când am satisfăcut serviciul militar, am funcţionat în cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă din Bucureşti în calitate de corector şi secretar de editură, având ca responsabilitate şi pregătirea publicaţiilor ce urmau să apară în limba engleză. Între anii 1983-1990 am funcţionat ca redactor la Editura Mitropoliei Olteniei şi a Arhiepiscopiei Craiovei, unde am desfăşurat activităţi în domeniul publicaţiilor mitropolitane şi eparhiale, precum şi al pregătirii altor cărţi, monografii şi lucrări de literatură teologică şi istorică. Simţind chemare spre viaţa monahală, am fost primit ca frate în obştea Mânăstirii Lainici, din Arhiepiscopia Craiovei (jud. Gorj) unde, la l octombrie 1983, am fost tuns în monahism sub numele de Vincenţiu. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie 1983, am fost hirotonit ierodiacon, iar de sărbătoarea Naşterii Domnului a aceluiaşi an 1983, am fost hirotonit ieromonah. Apreciind sârguinţa în ascultările în care am fost rânduit, mitropolitul de pioasă amintire Nestor al Olteniei mi-a acordat rangul de protosinghel, la data de 26 octombrie 1985, după care, la propunerea aceluiaşi înalt ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române m-a învrednicit cu rangul de arhimandrit, la 14 iunie 1987. La data de 1 august 1990 am fost numit ca superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, precum şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În perioada activităţii desfăşurate la Ierusalim, am chivernisit şi gospodărit cu mare responsabilitate patrimoniul Aşezămintelor noastre de la Ierusalim, executând ample lucrări de restaurare şi înnoire la biserică şi clădiri, m-am îngrijit de editarea în bune condiţii a publicaţiei ortodoxe româneşti Învierea şi am slujit în permanenţă, venind mereu în sprijinul românilor ortodocşi aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, cu sfatul duhovnicesc şi cu ajutorul material. Pe perioada şederii la Ierusalim, buna cunoaştere (vorbit, scris, citit) a limbii engleze mi-a permis întreţinerea de bune raporturi cu Patriarhia Ierusalimului, cât şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase de acolo, precum şi cu autorităţile Statului Israel, în folosul Aşezămintelor noastre şi al Patriarhiei Române. În şedinţa Sfântului Sinod din 12 ianuarie 1994, la propunerea vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod m-a ales în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieşteanul, ridicându-mă la demnitatea arhieriei, fiind remarcat pentru realizările obţinute pe perioada activităţii mele în ascultarea de superior al Aşezămintelor Ortodoxe Române de la Ierusalim şi Iordan. Am fost hirotonit întru arhiereu la praznicul Întâmpinării Domnului, 2 februarie 1994, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, de către fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, împreună cu alţi ierarhi din Sfântul Sinod. De la data începerii activităţii în postul de Episcop-vicar patriarhal, prin decizie patriarhală, desfăşor activităţi de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod şi a unor sectoare din cadrul 2 Administraţiei Patriarhale (Sectorul economic-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon) şi ale Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Editură, Tipografie, Ateliere). Prin hotărârea Sfântului Sinod nr.711 luată în şedinţa de lucru din 18 februarie 2001, am fost desemnat ca Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent, supraveghind activitatea Cancelariei Sfântului Sinod pentru pregătirea lucrărilor şi comunicarea hotărârilor, precum şi întocmirea la timp a proceselor-verbale şi publicarea sumarelor şedinţelor de lucru. Am participat ca reprezentant al Patriarhiei Române la mai multe întâlniri interne şi internaţionale pe diverse teme, cum ar fi: Congresul mondial al familiei (Manilla, Filipine, 2002), unde am prezentat un referat în plenul Congresului ; întronizarea Patriarhului Irineu şi apoi a urmaşului său, Patriarhul Teofilos al III-lea (Ierusalim, 2005); întronizarea Arhiepiscopului Hristodoulos al Eladei (Atena, Grecia, 1999); întronizarea Patriarhului Teodor al Alexandriei (Alexandria, Egipt, 2004); sărbătoarea Comunităţii româneşti din Sofia (Bulgaria, 2008); întruniri ale Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), în calitate de Secretar al Sfântului Sinod ş.a. Cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Patriarhului României am participat la activitatea unor comisii de lucru inter-instituţionale în probleme de interes general bisericesc: Comisia Mixtă Guvern-Patriarhie, Comisia Patriarhiei Române pentru dialog cu Parlamentul României, Comisii speciale de dialog cu autorităţile publice centrale şi locale (Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministere, Primăria Capitalei). De asemenea, am participat alături de alţi ierarhi ai Sfântului Sinod la activitatea unor Comitete speciale pregătitoare a unor manifestări privind: Întrunirea internaţională „Oameni şi Religii” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (1998); Vizita în România a Papei Ioan Paul II (1999); Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin” (2001); Conferinţa „Biserica şi valorile euro-atlantice” (2002); Funeraliile vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist (2007), Întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007). Am participat şi la numeroase manifestări şi acţiuni cu caracter cultural, social, precum şi de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei. Din anul 1994, cu aprobare patriarhală, prezidez Comisia de Pictură Bisericească, aducând la cunoştinţă şi prezentând spre aprobare Patriarhului României lucrările acesteia, sub toate aspectele. Am susţinut realizarea în biserici a picturii în frescă şi am încurajat promovarea de tineri pictori talentaţi. Am prezidat examenele pentru pictori bisericeşti, în urma cărora au fost atestaţi sute de noi pictori bisericeşti. Prin Decizia Patriarhului Teoctist nr. 2/2000 mi s-a încredinţat administrarea economică şi gospodărească, îndrumarea vieţii liturgice şi duhovniceşti a obştii Mânăstirii Antim din Bucureşti unde, cu binecuvântare patriarhală am iniţiat, supravegheat, obţinut finanţarea de la bugetul de stat şi finalizat următoarele lucrări: reconstrucţia vechii stăreţii, prin amenajarea a 3 apartamente episcopale şi a 3 săli pentru stăreţia Mânăstirii; acoperirea clădirii cu tablă de cupru; consolidarea clădirii şi acoperiş nou din aramă la biserica mare a Mânăstirii; dotarea cu instalaţie electrică şi termică nouă, pardoseală nouă din piatră; restaurarea picturii şi a elementelor din piatră, din care face parte şi catapeteasma; refacerea şi recondiţionarea mobilierului, a policandrelor şi obiectelor de cult; dotarea bisericii cu aer condiţionat; construcţia din nou în curtea interioară a unor spaţii multifuncţionale; amenajarea curţii interioare; înlocuirea reţelei de canalizare şi amenajarea curţii Bisericii prin pavarea cu dale de granit; reamenajarea muzeului Mânăstirii. Cu aprobarea patriarhului Teoctist, m-am implicat în mod direct în preluarea şi administrarea imobilului care a găzduit Camera Deputaţilor şi care a devenit Palatul Patriarhiei, cu întreg inventarul, care a fost ulterior îmbogăţit. S-au înfăptuit lucrări de restaurare şi reamenajare a celor şapte saloane oficiale de pe latura estică (pereţi, tavane, ştucaturi, instalaţii termice, electrice şi sanitare noi, precum şi restaurarea tâmplăriei); lucrări de restaurare şi 3 amenajare a trei birouri şi secretariatele respective pentru cei trei episcopi-vicari patriarhali; construcţia nouă din curtea interioară, spaţiu multifuncţional necesar pentru activităţile oficiale din grădina Palatului; înlocuirea reţelei de canalizare din curtea interioară; refacerea treptelor monumentale de pe latura estică; refacerea cupolei la Aula Magna Teoctist Patriarhul; amenajarea bucătăriei şi a sălii de mese pentru unitatea de jandarmi; porţi de acces noi în curtea interioară şi parcul Palatului, pe laturile de sud şi est; restaurarea spaţiilor unde s-au amenajat sediile postului de televiziune TRINITAS TV, postului de radio TRINITAS şi agenţia de ştiri BASILICA; mochetarea holurilor de la parterul Palatului; înlocuirea vechii centrale termice cu una modernă cu 3 cazane performante; montarea unei centrale telefonice noi şi conectarea la aceasta a imobilelor Administraţiei Patriarhale. Cu binecuvântarea patriarhului TEOCTIST, am făcut demersuri şi am obţinut fondurile necesare pentru executarea unor ample lucrări de restaurare, înnoire şi îmbunătăţire a Reşedinţei Patriarhale: amenajarea spaţiilor de pe latura vestică şi de pe latura sudică unde sunt camerele ierarhilor (montarea de instalaţii noi şi dotarea camerele cu grup sanitar); reacoperirea întregii Reşedinţe Patriarhale cu tablă de cupru; restaurarea şi modernizarea spaţiilor ce cuprind dormitorul patriarhal, cabinetul patriarhal şi secretariatul cu o nouă arhitectură, prin elemente noi de zidărie, ştucatură şi instalaţii noi (termice, electrice şi sanitare); restaurarea şi reamenajarea Salonului Mitropoliţilor, a Sălii Sfântului Sinod, a salonului Justinian Patriarhul, a celor două saloane de sufragerie; amenajarea şi modernizarea bucătăriei şi dotarea cu aparatură profesională; achiziţionarea şi montarea picturii în mozaic la intrarea principală în Reşedinţa Patriarhală. Despre implicarea mea în aceste lucrări mărturiseşte Patriarhul Teoctist în pisania pe care a aşezat-o la finalizarea lucrării. Pentru sediul Administraţiei Patriarhale, cu aprobare patriarhală am obţinut fondurile pentru executarea lucrărilor de finisaje interioare şi zugrăveli noi, trecerea de la încălzire cu sobe la încălzire termică, prin instalarea unei centrale termice noi, prin executarea de instalaţii noi, vopsitorii, dotarea birourilor cu mobilier şi computere. De aceeaşi manieră am procedat şi pentru clădirea Blocului P5 B-Unirii (astăzi Centrul Social-Cultural Sfântul Apostol Andrei), pentru care am obţinut fonduri destinate executării lucrărilor de modernizare şi dotare (mobilier, aer condiţionat) a apartamentelor pentru primirea oaspeţilor, amenajarea unei sufragerii şi a bucătăriei cu toate dotările, refacerea scărilor interioare şi mochetarea acestora, refacerea terasei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unor lifturi noi, rapide; montarea unei noi centrale termice, ceea ce a dus la diminuarea substanţială a cheltuielilor la încălzire. Din încredinţare patriarhală, am coordonat lucrările la clădirea Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă constând în: reparaţii exterioare şi interioare, recompartimentări interioare şi modernizarea prin crearea de birouri dotate cu mobilier nou, pardoseli şi mochetă nouă, reamenajarea curţii interioare cu noi canalizări şi pavaj nou. Din punct de vedere tehnologic, am supravegheat înnoirea dotărilor tehnice prin achiziţionarea unor maşini noi, performante care au aşezat Tipografia în rândul celor mai moderne tipografii din Bucureşti. În domeniul activităţii liturgice, pastoral-misionare şi al reprezentării bisericeşti, în cei 15 ani de arhierie, am fost delegat de către Patriarhul României la numeroase sfinţiri şi resfinţiri de lăcaşuri de cult în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în alte eparhii, am săvârşit sute de hirotonii întru preot, diacon, precum şi hirotesii întru duhovnic, am participat la proclamări solemne ale canonizării unor sfinţi români, am participat direct în comitetele pregătitoare ale Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir, fie prin trimiterea în străinătate pentru procurarea unor ingrediente, fie în soborul de preparare al Sfântului şi Marelui Mir, precum şi în comitetul Patriarhiei Române pentru organizarea manifestărilor spiritual-culturale şi de educaţie religioasă desfăşurate sub genericul Icoana din sufletul copilului, începând cu anul 1994. În calitate de Secretar al Sfântului Sinod, din încredinţare Sfântului Sinod sau a Patriarhului României am prezentat punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române în diferite probleme privind rosturile şi participarea Bisericii la viaţa societăţii pe multiple planuri 4

(educativ, cultural, social-filantropic), am prezentat şi susţinut interesele Bisericii în domeniul legislativ, economic, financiar, precum şi în alte probleme punctuale, atunci când a fost necesar. Pentru activitatea de înaltă reprezentare bisericeasă am fost răsplătit de autorităţile statului român cu Ordinul Serviciul Credincios, iar de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului cu Ordinul Crucea Sfântului Mormânt. De-a lungul timpului am publicat în Revista Mitropolia Olteniei, între anii 1983-1990, articole, cronici etc. De asemenea, sub privegherea fericitului întru adormire mitropolit Nestor, am ostenit alături de un colectiv la pregătirea pentru tipar a Proloagelor de la Neamţ (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1990, 2 volume) şi am coordonat pregătirea pentru tipar şi editarea următoarelor lucrări: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1986), volumul Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin (EIMBO, Bucureşti, 2001), precum şi volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române – extras (EIBMO, Bucureşti, 2003).

Bucureşti, 01 iunie 2009

† Vincenţiu Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

 

Consiliul Judeţean Ialomiţa înfiinţează un operator regional pentru furnizarea apei

După ce a înfiinţat Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Aqua- Ialomiţa, Consiliul Judeţean va crea un operator regional pentru servicii de apă şi canalizare. Operatorul se numeşte Aqua-Ialomiţa SA, societate la care vor mai deţine acţiuni oraşele Amara, Ţăndărei, Căzăneşti, Feteşti şi Fierbinţi Târg. Demersul destul de întârziat al autorităţilor locale are în vedere atragerea unei finanţări de circa 70 de milioane de euro prin intermediul Axei prioritare 1 a Programului Operaţional Sectorial mediu 2007-2013. Obiectivul acestor investiţii este modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţ. Un proiect similar se derulează deja la Urziceni, municipiul asociindu-se cu operatorul regional din judeţul Călăraşi. În Ialomiţa, pe lângă faptul că demersurile sunt întârziate, există probleme juridice insurmontabile care împiedică localităţile Amara şi Slobozia să se alăture proiectului cel puţin deocamdată.

Aqua- Ialomiţa, operatorul gigant

Societatea care va gestiona reţelele de alimentare cu apă ale oraşelor din judeţ are un capital social de 430.000 de lei împărţit în 430.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu fiecare. Judeţul Ialomiţa, ca entitate juridică reprezentată de Consiliul Judeţean va deţine 59,3% din capitalul social, ceea ce reprezintă un aport în numerar de 255.000 de lei. Localităţile asociate, respectiv Feteşti, Amara, Căzăneşti, Fierbinţi Târg şi Ţăndărei vor deţine câte 8,14 procente pentru un capital subscris şi vărsat în valoare de câte 35.000 de lei fiecare. Acest operator va primi spre întreţinerile şi exploatare prin contract de delegare a gestiunii sistemele de alimentare cu apă şi canalizare ale comunităţilor membre. Valoarea investiţiilor ce se vor derula în judeţ de către acest operator regional este de 70 de milioane de euro. Din această sumă, 2% reprezintă cofinanţarea locală, 85% reprezintă contribuţia din POS Mediu iar 13% este asigurat de guvern. După înfiinţarea operatorului regional, acesta va depune cererea de finanţare, va primi prefinanţarea de circa 30% şi va derula proiectul.

Slobozia rămâne în afara proiectului

Deşi face parte din Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară, municipiul Slobozia nu se poate asocia în operatorul regional, cel puţin pentru moment. Motivul îl reprezintă datoriile istorice pe care gestionarul sistemului de apă şi canalizare, SC Urban SA, le are către furnizorul de apă Amonil SA. Delegarea de gestiune a reţelelor din Slobozia nu se poate face deoarece operatorul regional nu poate prelua şi pasivul înregistrat de operatorii locali. În aceste condiţii, creditorul Amonil se va opune delegării de gestiune a reţelelor de apă pentru simplul fapt că nu îşi va mai putea încasa restanţele, cifrate la aproximativ 100 de miliarde de lei. Primăria Slobozia a mai avut o astfel de tentativă în 2003, când fostul primar Ioan Pinter a încercat să divizeze Urban SA prin separarea serviciului de căldură de cel de furnizare a apei potabile. Creditorii principali ai Urban, Amonil şi Distrigaz, s-au opus în instanţă iar afacerea a căzut. În prezent Slobozia este pe cale de a finaliza alimentarea cu apă din sursă subterană, investiţie de circa 200 de miliarde de lei aflată în atenţia poliţiei pentru presupuse nereguli. De asemenea şi modernizarea staţiei de epurare căreia i se va adaugă o treaptă biologică este o altă investiţie finanţată prin Fondul de Mediu şi care se derulează în prezent. În condiţiile în care alimentarea cu apă are nevoie de investiţii suplimentare fapt de sumele prevăzute iniţial şi depăşite deja datorită calităţii slabe a apei din puţuri, participarea Sloboziei la acest proiect care presupunea investiţii de aproximativ 35 de milioane de euro este o pierdere importantă. Primarul Gabi Ionaşcu a înfiripat totuşi o asociaţie periurbană prin care va furniza apă unor comune din vecinătatea Sloboziei şi speră să se alăture operatorului regional după rezolvarea litigiului cu Amonil. Momentan, Urban SA achită lunar circa 7 miliarde de lei în contul datoriei istorice iar municipalitatea a fost de acord ca o vreme să cumpere o cantitate de apă de la Amonil pentru completarea necesarului de consum al Sloboziei. Compromisul generat de această datorie mult umflată şi pe care nimeni nu a încercat vreodată să o clarifice va ţine Slobozia departe de proiectul implementat de Consiliul Judeţean şi de investiţiile preconizate în judeţ.

Cum se va asocia Amara?

Mari semne de întrebare ridică asocierea oraşului Amara în cadrul operatorului regional Aqua-Ialomiţa SA. Deşi localitatea este menţionată în actul constitutiv al operatorului regional este greu de crezut că acest lucru se va realiza din motive de datorii. Ca şi Slobozia, Amara înregistrează debite mari către SC Urban SA. SGCL Amara datorează circa 24 miliarde de lei furnizorului de apă. În condiţiile în care se va face delegarea de gestiune, Urban nu îşi va mai putea încasa restanţele. Ca tare, creditorul SGCL Amara va fi obligat să facă opoziţie la asocierea cu Aqua-Ialomiţa şi, mai mult ca sigur, va avea câştig de cauză.  Ca şi în cazul Urban, şi SGCL Amara a fost obligată să înghită facturi la apa necontorizată şi să plătească pierderile masive din reţea introduse de Urban în preţ. Ciudăţenia este aceea că, deşi cele două servicii au de recuperat datorii de la clienţi, debitele pe acre acestea le au către furnizori sunt mult mai mari şi nu sunt justificate chiar şi prin adăugarea penalităţilor de întârziere. Spre exemplu, numai în mai 2007 Urban înregistra o pierdere de 150.000 mc de apă faţă de cantitatea facturată de Amonil. Adică mai bine de o treime. La fel se întâmplă şi în cazul livrărilor de la Urban la SGCL Amara, unde pierderile din reţea sunt recunoscute de toată lumea dar facturate constant. Diferenţa dintre apometrul Urban şi consumurile însumate din Amara este de aproape 30%. Nerezolvarea acestor probleme, tergiversarea pe motive electorale a recuperării debitelor şi ascunderea gunoiului sub preş sunt deconturi care ţin cele două comunităţi în afara acestui proiect major de dezvoltare. Relevant este faptul că deşi au elaborat documentaţia aferentă înfiinţării operatorului regional, experţii Consiliului Judeţean Ialomiţa au ignorat aceste mici amănunte.

Michael Jackson este Regele Muzicii Pop. Acest titlu nu si l-a dat el. I-a fost atribuit de milionaele de fani din intreaga lume si de catre ceilalti artisti, printre care nu isi gaseste egal. Cum a obtinut titlul, va intrebati? Totul a venit de la sine. L-a meritat! Nici un alt artist din istorie n-a generat vinzarile masive pe care le-a avut el. Nici un alt artist din istorie n-a primit atitea premii si aprecieri cite a primit el. Nici un alt artist din istorie nu strineste interesul si isteria in masa ca el. Si nici un alt artist din istorie n-a facut atitea eforturi umanitare ca el. Nu a existat nici un altul ca el pina acum, si nu va exista nici un altul ca el inca o data. Si asta… pentru ca Michael Jackson este unic!! El se afla intr-un loc in care n-a mai ajuns nimeni si nu va mai ajunge nimeni niciodata.

Michael a devenit un superstar la o virsta la care majoritatea copiilor invata lucruri ca alfabetul si cum sa numere pina la 10. Nascut al saptelea copil intr-o familie de 11 membri, Michael si fratii sai mai mari [Jackie, Tito, Jermaine si Marlon] au fost aruncati in lumina reflectoarelor, cind tatal lor, Joseph Jackson, un miner din Gary, Indiana, a fondat un grup din fiii sai si i-a intitulat Jackson 5. Chiar daca Michael era cel mai tinar, a devenit imediat clar pentru toata lumea ca avea ceva special. Inarmat cu o voce magica, mai matura decit virsta sa frageda si cu o aura fermecatoare care rivaliza cu a oricarui artist din acele vremuri, micul Michael conducea pe fratii sai la cistigarea concursurilor locale de talente si la un contract de inregistrari cu Motown la sfirsitul anilor ’60. In timpul petrecut la Motown, Michael a inceput si o cariera solo plina de succes care rula paralel cu munca sa alaturi de frati.

In 1976, familia Jackson a parasit Motown si a semnat un contract cu Epic unde au continuat sa scoata hit dupa hit. In 1978 Michael s-a aventurat in realizarea unui filmul [The Wiz] alaturi de Diana Ross, o varianta africano-americana a “Vrajitorului din Oz”. Filmul nu a fost exceptional insa l-a plasat pe Michael intr-o cursa cu destinul, deoarece pe platourile de la filmarile la “The Wiz” l-a intilnit pe producatorul Quincy Jones.

Michael si Quincy au colaborat la urmatorul sau proiect solo, Off The Wall. Si cu acest album Michael a fost imediat transformat dintr-un baietel simpatic intr-un superstar matur. Albumul a fost lansat in 1979 intr-o perioada critica din cauza influentelor muzicale contradictorii ale anilor respectivi, si de rock si de soul, albumul fiind o continua miscare de dans. Cu ajutorul melodiilor de nr.1 in top, precum “Don’t Stop ‘Til You Get Enough” si “Rock With You”, albumul s-a vindut in 10 milioane de exemplare si a ajuns sa fie marcat multiplatina. Este greu de crezut ca orice artist va putea egala un succes asa de mare. Dar in 1982, Michael a facut tocmai asta cu lansarea unui album monstru intitulat “Thriller”.

“Thriller” a depasit toate felurile de recorduri. S-a vindut in mai mult de 50 de milioane de exemplare in toata lumea [mai mult decit orice album de dinaintea sa sau de dupa]. Albumul a avut un numar record de 6 hituri de top 10 si a petrecut un timp record de 37 de saptamini pe pozitia numarul 1. Ramine cel mai bine vindut album al tuturor timpurilor. In acel an, Michael a cistigat si 8 premii Grammy, un numar nemaiintilnit pina atunci – 7 pentru “Thriller” si unul pentru “E.T. – The Storybook”. Cea mai mare parte a succesului lui “Thriller”, se datora unui nou lucru numit “videoclip”. Hit-uri ca “Billie Jean”, “Beat It” si “Thriller” au prins viata chiar in fata ochilor nostri cu o poveste interesanta si cu abilitatile de dans incredibile ale lui Michael. Filmuletele lui Michael nu numai ca au ajutat la perfectionarea mediului video, dar a rupt si bariera de culoare a MTV-ului. “Thriller” l-a facut pe Michael Jackson un star international.

Michael a jucat un rol crucial in proiectul de binefacere “We Are The World”, care a fost realizat pentru a combate foametea din Africa. El a continuat sa lucreze cu fratii sai ca si component al formatiei The Jacksons, iar turneul “Victory” din 1984 s-a bucurat de un mare succes.

La sfirsitul anilor ’80, a luat cu asalt premiile industriei muzicale si cele prin care i se recunostea contributia pe care a avut-o de-a lungul timpului in industria muzicala.

Si, ce faci dupa ce ai inregistrat cel mai bine vindut album din istorie? Inregistrezi al doilea cel mai bine vindut album din istorie, bineinteles! “Bad”, urmatorul proiect solo al lui Michael a fost lansat in 1987 si s-a vindut in peste 25 de milioane de exemplare in toata lumea si a inclus hiturile “I Just Can’t Stop Loving You”, “The Way You Make Me Feel” si “Man In The Mirror”. Insotit de primul turneu mondial solo al sau [cel mai mare turneu mondial din istorie], albumul “Bad” a generat 5 hituri nr.1 consecutive [o performanta neegalata inca].

In 1991, cu urmatorul sau album, Michael a continuat vinzarile astronomice cu 23 de milioane de exemplare vindute in intreaga lume. Cu Dangerous au venit si videoclipuri mai artistice si un alt turneu mondial fantastic. Michael a intrat in istorie si cu interviul de 90 de minute din 1993, cu Oprah Winfrey. Interviul a fost transmis din casa lui Michael, de la Neverland din Santa Ynez, California si a fost cel mai urmarit program de televiziune din 1993, atragind aproape 100 de milioane de telespectatori din intreaga lume.

In plina glorie, Michael s-a confruntat in 1993, cu niste acuzatiile care au zguduit lumea show-biz-ului. Un baiat de 13 ani, fiind cunoscut ca un simplu prieten al artistului, pretindea ca Jackson a abuzat sexual de el in timpul sederii sale la Neverland. Jackson se afla in turneul Dangerous cind acuzatiile au fost facute publice, si a trebuit sa amine citeva spectacole, iar in final sa anuleze restul concertelor. Dupa multe actiuni puse in miscare de justitie impotriva lui si dupa multe mizerii atit din partea familiei copilului cit si a avocailor, s-a ajuns la concluzia ca impotriva lui Michael Jackson nu pot fi aduse nici un fel de acuzatii oficiale, din lipsa de probe. Jackson opteaza pentru a incheia acest episod urit din viata lui la o intelegere in afara tribunalului, platind familiei baiatului o suma de bani estimata la 20 de milioane de dolari. Mai multe detalii despre acest scandat, gasiti in sectiunea “adevaruri nespuse”.

In 1994, Michael a surprind o lume intreaga, casatorindu-se cu Lisa Marie Presley, fiica regelui muzicii rock’n'roll – Elvis Presley. Acestia s-au casatorit in cadrul unei ceremonii private in Republica Dominicana. Casatoria celor doi a devenit pentru o perioada de timp un nou subiect de speculatii.

In 1995, Michael a lansat cel mai ambitios proiect al sau. HIStory Past, Present and Future Book I a fost un album dublu continind 15 hituri ale lui Michael din albumele sale anterioare si 15 melodii noi. HIStory a fost momentul in care Michael si-a schimbat stilul din punct de vedere creativ, cele 15 melodii find unele dintre cele mai personale melodii pe care le-a inregistrat vreodata. De asemenea acest album a fost inregistrat cu cea mai moderna tehnologie audio dolby. Pina in ianuarie 1996, HIStory fusese certificat de 6 ori platina in Statele Unite si este inca cel mai de succes album dublu din istorie.

In 1997, Michael a lansat Blood on The Dance Floor: History in The Mix. Albumul contine 5 melodii noi [unele dintre cele mai bune melodii pe care le-a compus, conform multor critici] si 8 remixuri de pe HIStory. Unii au vazut acest CD de remix-uri ca o idee minunata deoareve a adus in prim plan un album vechi de 2 ani. Tot 1997 a fost si momentul in care lumea lui Michael s-a schimbat si pe plan personal. In februarie al acelui an, sotia sa Debbie, cu care se casatorise in noiembrie 1996, a nascut primul lor copil, un baietel numit Prince Michael Jospeh Jackson Jr. O fetita, Paris-Michael Katherine Jackson a urmat in 1998. Michael a spus ca faptul ca este tata este cel mai mare vis al sau devenit realitate. In 2001 apare Invincible – considerat de multi un albmun de exceptie, insa acesta nu s-a bucurat de o promovare pe masura din partea casei de discuri. Mai mult, Sony Music a refuzat promovarea mai multor proiecte legate de acest album. In ciuda acestor piedici, vinzarile au inregistrat cifre foarte bune. In vara lui 2002 a izbucnit un scandal intre Michael Jackson si Sony Music ca urmare a atitudinii casei de discuri cu privire la “promovarea” albumului Invincible.

La sfirsitul anului 2003, Michael Jackson se confrunta cu un al doilea scandal de molestare sexuala. Acuzatiile aduse sint asemanatoare celor din 1993, acestea venind exact in ziua lansarii albumului “Number Ones”. Pe numele lui Michael Jackson s-a eliberat la acea vreme un mandat de arestare. Jackson insa a venit de buna voie la sediul politiei din Santa Barbara pentru a sta la dispozitia autoritatilor.

Anul 2004 incepe prin audierea lui Michael de catre autoritatile din Santa Maria, California, in legatura cu acuzatiile ce i s-au adus, privind molestarea unui minor. Solidaritatea fanilor lui Michael cu idolul lor a fost una fara precedent. Fanii din lumea intreaga s-au solidarizat protestind fata de acuzatiile aduse lui Michael. Aceste proteste ale fanilor au fost transmise de toate posturile mari de televiziune din lume.

Pe 2 aprilie 2004, o noua data importanta in viata lui Michael Jackson. Aceasta reprezinta data la care s-a stabilit primul termen al inceperii audierilor in acest caz. Indiferent ce va decide justitia americana, nici o justitie din lume nu va putea interzice muzica si dansul sau !! Michael Jackson va ramine …… MICHAEL JACKSON !!

Michael Jackson a decedat pe data de 25 iunie 2009, in urma unui stop cardiac.(sursa bestmusic.ro)

 

 

Preşedintele jucător a făcut primul pui, deputatul jucător, şi eu, Tinel Gheorghe, sunt un deputat jucător”. Despre un om care face astfel de afirmaţii tembele poţi să ştii foarte multe. Sau foarte puţine. Resorturile interne care declanşează periodic hemoragia verbală a acestui umanoid bugetar rezultat ca efect al unui sistem de vor uninominal gândit de un creier neted sunt oricum în competenţa specialiştilor în neuro. De competenţa noastră rămâne doar dezvăluirea prostiei ca argument pentru ocuparea unei funcţii publice. De multe ori, singurul. Iar bietul deputat uninominal Tinel ne oferă periodic astfel de argumente de care avem nevoie să ne susţinem teoria potrivit căreia politica e o troacă iar politicienii nişte abonaţi ai ei.

 

Tinel ,avocatul cămătarilor şi al hârciogilor de pădure

Ieşit din tenebrele Ministerului Agriculturi unde a activat pe post de vierme de mătase fătat de ministrul Flutur, Tinel Gheorghe a ars toate etapele pe care un neica nimeni de rând trebuie să le urmeze pentru a accede la masa ciolanelor. După ce şi-a făcut nevasta notar din funcţionar şi conturile au început să i se umple văzând cu ochii, model Băsescian pur de altfel, Tinel a ajuns pe lista de candidaţi a PD-L pentru Camera Derutaţilor. Şi s-a ales prin ricoşeu în forul legislativ, fapt ce i-a creat convingerea că ar avea cumva valoare şi că el ar reprezenta nişte cetăţeni din Ialomiţa. De când a ajuns deputat, Tinel a făcut nimic pentru judeţ. Deputatul jucător avortat de Băsescu n-a mişcat un deget, preferând jocul la offside prin care vrea să preia conducerea PD-L Ialomiţa, organizaţie aflată în derivă maximă. Singurele lui acţiuni concrete au fost două. A făcut cărare la Regia Pădurilor încercând să-l protejeze pe pădurarul Nicu Tudor, de la Groasa, prins cu mâţa în sac de câteva controale succesive şi cercetat de Parchet în mai multe dosare penale. Acţiunile deputatului jucător sunt la limita traficului de influenţă pe care-l derulează cu disperare deoarece pădurarul penal este şi consilier PD-L şi ar da cam rău ca unul din susţinătorii săi să ajungă la mititica. Cea de-a doua acţiune a deputatului jucător are legătură cu promovarea lui Babagianu, cunoscut pentru operaţiunile financiare nebancare purtătoare de dobândă care au lăsat mulţi fraieri în stradă. Pe filiere necunoscute, deputatul jucător a reuşit să-l facă pe Babagianu funcţionar public la apelul de seară, în urma unui concurs trucat derulat la ANOFM. Din postura de rezervă pe un post temporar liber, Dobândă a ajuns subprefect interimar cu încălcarea tuturor legilor posibile şi imposibile. Aşa s-a cimentat o relaţie solidă între aceşti doi intelectuali de clasă medie din politica Ialomiţeană.

Manual de pupat în cur miniştrii

Acum, la ceas de restriște, când Blaga a constatat că un personaj ca Babagianu nu are ce căuta într-o funcţie publică şi este pe cale de a-i rezilia contractul de joc înainte de termen, Tinel a intrat în panică. Împreună cu gaşca de bişniţari aflaţi în spatele acestei numiri, deputatul jucător face un pressing pe tot terenul pentru a-l salva pe Dobândă din ambuscada pusă la cale de Blaga. Ca de obicei, Tinel a ieşit public la bătaie într-un ziar local, acelaşi, demarând atacul cu o limbă pe dosul ministerial al Buldogului. Vrăjeala are rolul de a-l schimba pe tartorul de la centru la idei şi de a crea premisele negocierii. Limba i se mută în cadrul aceluiaşi interviu pe dosul lui Babagianu sub forma unei propoziţii halucinante: “Dacă Babagianu va fi schimbat înseamnă că nu a convenit cuiva că la Urziceni se face politică”! Că la Urziceni s-a făcut camătă şi nu politică o demonstrează scorul de la alegerile locale, unde Dobândă a luat-o în freză ca la balamuc, pentru a doua oară, de la acelaşi om uşor de demolat de un candidat fezabil. Spumele de la gura deputatului jucător se preling într-o ultimă consideraţie ce trădează şorici gros şi creier de bibilică: “Dacă nici scorul nu contează în politică, mă întreb ce mai contează”. Răspunsul este simplu. Contează tot ceea ce gaşca din spatele deputatului jucător nu are: competenţă şi realizări profesionale, moralitate, inteligenţă, bun simţ şi simţ civic. Scorul electoral este doar o consecinţă a acestor calităţi. Altfel, votul nu este altceva decât un râgâit după doi mici şi-o bere. O simplă comparaţie între Teculescu, noul subprefect, şi Babagianu spune tot despre ideile politice ale deputatului jucător. Iar concluzia este una singură. Cine se aseamănă, se adună!

PS. De mai bine de două săptămâni încercăm să-l intervievăm pe deputatul jucător. După ce iniţial a acceptat, n-a mai fost de găsit la telefon. Nu ştim dacă de frica prostiilor pe care le-ar fi putut debita în cadrul unui interviu neregizat sau doar pentru că pur şi simplu nu are ce să spună. Credem că ambele variante sunt corecte.

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă ordinară în data de 30.06.2009, ora 15.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre :

a) privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al domnului Anghel Cornel;

b) privind validarea unui mandat de consilier judeţean;

c) privind completarea componenţei unor comisii de specialitate ale Consiliului Judeţean Ialomiţa;

d) privind constatarea încetării calităţii de membru al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Ialomiţa a domnului consilier judeţean Anghel Cornel şi desemnarea în această calitate a altui consilier judeţean;

e) privind aprobarea atribuirii în gestiune delegată a serviciului de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pe traseul nr.25 Urziceni-Axintele, prevăzut în Programul de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pentru perioada 01.07.2008-30.06.2011, operatorilor de transport câştigători ai licitaţiilor electronice din 10.04.2009;

f) privind aprobarea rectificării bugetului propriu al judeţului Ialomiţa, pe anul 2009;

g) privind aprobarea organigramei, funcţiilor publice şi a statului de funcţii din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Ialomiţa, precum şi aprobarea organigramei şi statului de funcţii pentru instituţiile publice de interes judeţean, aflate sub autoritatea Consiliului Judeţean Ialomiţa;

h) privind aprobarea concesionării unor terenuri agricole neproductive proprietate privată a judeţului Ialomiţa, situate în extravilanul comunei Giurgeni;

i) privind transmiterea în folosinţă gratuită, pe termen limitat, a unor spaţii situate în imobilul Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, proprietate publică a judeţului Ialomiţa;

j) privind participarea judeţului Ialomiţa la înfiinţarea societăţii comerciale „S.C. AQUA – IALOMIŢA S.A.”.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 22.06.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

Datele problemei sunt simple. Avem un fost prim ministru, întâmplător Adrian Năstase, care este acuzat de Parchet în mai multe dosare penale. Conform bunului simţ, Năstase ca orice cetăţean al acestei ţări trebuie să meargă la procurori şi să se supună anchetei. Dacă procurorii consideră că Năstase este vinovat, îl trimit în faţa instanţei de judecată, unde el se poate apăra, cu atât mai mult cu cât este un eminent jurist potrivit biografiei. Dacă instanţa îl găseşte vinovat, îl trimite la puşcărie. Dacă nu, o să ne bucurăm din plin de prezenţa lui la lucrările Parlamentului şi la lucrăturile guvernării. În fapt, lucrurile sunt puţin diferite. Năstase, ca orice derbedeu politic, şi-a creat imunitate cu largul concurs al politicienilor care au votat ca o bandă organizată un act normativ prin care un fost ministru nu poate fi cercetat nici dacă violează o capră decât cu acordul Parlamentului. Acest act normativ plasează toţi golanii care îşi pot cumpăra demnitatea de ministru în afara rigorilor legii. Această categorie de bandiţi devine imună în faţa legii, fapt unic în jurisprudenţa ţărilor civilizate din Europa. Că Năstase şi complicii săi au premeditat pervertirea actelor normative şi transformarea Parlamentului în scut pentru tâlhari o demonstrează atitudinea fostului prim ministru în faţa instanţei, atunci când dosarele sale au ajuns totuşi pe masa judecătorilor. În loc să aducă dovezi că nu a luat şpagă, Năstase a contestat la Curtea Constituţională ordonanţa prin care s-a înfiinţat DNA pe motiv că nu este motivată! Adică a încercat prin şmecherii procedurale să evite judecata pe fond. Pentru orice om normal asta indică faptul că lui Năstase îi este frică de dovezile din dosar. Şi, folosindu-se de o instituţie a statului şi de o lege strâmbă, se protejează de puşcărie. Ca orice bandit politic prins cu raţa în gură şi Năstase urlă din toţi plămânii că dosarele lui sunt politice. Să admitem că e aşa. Atunci Năstase îşi merită soarta pentru că dacă justiţia a devenit armă politică, atunci a devenit cu largul concurs al PSD, care a guvernat ţara asta de mai bine de 20 de ani. Toţi politicienii merită asta pentru că pervertirea justiţiei a fost unul din scopurile lor principale. Au crezut că lor nu li se aplică mecanismele perverse pe care le-au inventat pentru a putea fura în linişte şi a putea să-i controleze pe care fură nefiind în sistem. Uite că jucăria se mai şi defectează iar roata te mai aruncă în afara ariei protejate. Din păcate circul pune în umbră o instituţie fundamentală a democraţiei, instituţie devenită oricum formală. Dincolo de satisfacţia amară pe care o oferă chinurile prin care trec bandiţii politici intraţi în furcile caudine ale justiţiei, rămâne şi un regret. Că România este o ţară bananieră, în care juntele politrucilor îşi dau la oase şi fură în cârd în funcţie de dispoziţia de moment. Restul este doar o silă infinită faţă de nişte bipezi aflaţi în primul stadiu de evoluţie, care îşi spun politicieni

Blocarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din instituţiile bugetare creează probleme insurmontabile pentru primăriile din Ialomiţa. La primăria Perieţi, situaţia generată de pensionarea contabilei şi secretarului consiliului local nu are ieşire deşi OUG 34 care împiedică organizarea unui concurs are portiţe legale. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici refuză să avizeze concursul fără de care cele două posturi nu pot fi ocupate. Consiliul Judeţean recomandă primăriei să angajeze o firmă care să presteze servicii de contabilitate!

Criză de personal la Perieţi

Pensionarea contabilei şi a secretarei Consiliului Local pune primăria în imposibilitate de a funcţiona. Încercarea primarului Elena Cristea de a organiza un concurs a eşuat deoarece Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici refuză să îşi dea avizul fără de care concursul nu se poate organiza. Motivul este articolul 22 al OUG 34/2009 care prevede că se suspendă ocuparea posturilor vacante din autorităţile şi instituţiile publice a căror finanţare se asigură de la bugetul de stat sau bugetele locale. În lipsa concursului, primarul refuză să se strecoare pe portiţa lăsată în lege prin care, în cazuri justificate, poate angaja pe propria-i răspundere un procent de până la 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data de 14 aprilie 2009 în condiţiile în care cheltuielile de personal astfel angajate se încadrează în bugetul aprobat. Refuzul primarului este justificat în condiţiile în care legea 188 privind statutul funcţionarilor publici prevede că funcţiile publice se pot ocupa doar prin concurs. Într-o adresă de răspuns, Prefectura sugerează primarului să apeleze la transfer, detaşare sau redistribuire, modalităţi prevăzute de asemenea de Legea 188. Din păcate în cadrul primăriei nu există personal calificat iar delegările de atribuţii operate de primar către persoane necorespunzătoare din punct de vedere al studiilor nu reprezintă decât o soluţie pe termen scurt. Nici detaşarea nu este o soluţie pentru că este greu de crezut că vreo instituţie se poate dispensa de un funcţionar care să şi fie de acord să activeze la Perieţi.

Consiliul Judeţean bate câmpii!

În disperare de cauză, primarul Elena Cristea a apelat la Consiliul Judeţean de la care a cerut sprijin şi asistenţă de specialitate. Instituţia, prin vocea autorizată a preşedintelui Ciupercă, se declară de acord să acorde asistenţă pe domeniul juridic, dar numai punctual şi pentru problemele ce nu pot fi rezolvate cu ajutorul funcţionarilor din primărie. Pentru problema contabilităţii instituţiei, CJI a oferit o soluţie halucinantă! Primăria este sfătuită să îşi caute o firmă specializată sau o persoană fizică autorizată, soluţie care s-ar încadra în prevederile legii contabilităţii. Nu ştim câte firme au expertiză în domeniul contabilităţii instituţiilor bugetare, dar persoane competente se găsesc pe sprânceană la Camera de Conturi sau la Direcţia de Finanţe. Care pe lângă servicii ar oferi şi protecţie la o adică.

Cum să vorbeşti despre prostie când eşti coleg cu Vanghelie? Sau despre hoţie când îţi ciocneşti valiza cu Adrian Năstase în sediul luat cu japca din şoseaua Kiseleff? Desfăşurată la Turnul Măgurele, în bârlogul unuia dintre cei mai proeminenţi rozători de fonduri publice al social-democraţiei româneşti, adunarea căpeteniilor PSD a produs momente unice scăpate inteligent către presă. Cu Geoană pe post de majoretă şi Iliescu maestru de ceremonii, pesedişti şi-au înjurat coerent partenerii de guvernare cu care s-au asociat în vederea comiterii de infracţiuni. Au vorbit despre proştii din PD-L, deşi ei îl au ca simbol pe Vanghelie “Almanahe”, au vorbit de tunurile lui Videanu deşi la faţa locului era şi Adrian Năstase şi pe Boc l-au denumit profan în economie deşi de faţă era Geoană, prostănacul cu aspiraţii de preşedinte naţional. Când Mazăre te acuză că furi mai mult ca el, asta este chiar o performanţă. Pe care Videanu, banditul numărul 1 al PD-L şi-a trecut-o în cont şi-n cârcă, unde i-a fost pusă de Geoană. Care Geoană uită că Videanu a devenit baron de marmură pe mâna lui Adrian Năstase, cel sub regimul căruia carierele ţărişoarei au ajuns la Videanu în exploatare pentru sume derizorii. Şi că Mitrea, în calitate de ministru al transporturilor i-a făcut vânzare la capul gol şi a umplut metroul de produsele verosului care face bani şi când respiră. Mişto, nu? Treaba mai nasoală este că nici derbedeii din PD-L nu se prea pot da răniţi în orgoliul lor de băieţi cinstiţi. Când o piţipoancă precum Monica Iacob Ridzi aruncă pe fereastră 600.000 de euro şi îşi face imagine ei şi femeiuştii EBA din banii poporului, nu prea poţi să ai replică indiferent ce ţi se pune în cârcă. Iar când tac-so lu’ aia mică tace chitic la Cotroceni şi nu se întreabă cine dracului a finanţat campania electorală a unei agramate aterizată în PE prin vot democratic, chiar că îţi vine să-i trimiţi pe toţi la origini. Noroc că băieţii din opoziţie veghează şi, prin vocea marelui om politic Crin Antonescu, au cerut demisia lui Ridzi! Frumos, numai că liberalii au uitat că pe vremea guvernării lor ministrul Acretiniţei l-a cărat la nuntă pe ministrul David zis Salam cu elicopterul plătit de contribuabil! Iar miliţia venea acasă la nevasta lui Tăriceanu să-i facă poză de buletin şi s-o escorteze cu girofarul la coafor. Ori, în aceste condiţii, este să greu să dai pe vocalizele lor mai mult decât o ceapă degerată. Concluzia este simplă: lichelele se înjură între ele. Măcar ne scutesc pe noi de un efort în plus.