Tuesday, July 22nd, 2014

Nu ştiu câtă legătură are primarul Gabi Ionaşcu, primarul în exerciţiu al Sloboziei, cu PSD-ul. Cert este că, de la acest partid vine marea surpriză a alegerilor locale. Într-o conferinţă de presă organizată ieri, Gabi Ionaşcu a anunţat că îşi va finanţa campania electorală apelând la subscripţie publică. Adică, va deschide un cont şi îşi va îndemna simpatizanţii să contribuie după posibilităţi cu diverse sume de bani la campania sa electorală. Gestul este fără precedent în politica românească şi survine după 18 ani de zile în care bătăliile electorale au fost finanţate cu mijloace mai mult decât discutabile. Paradoxul constă în faptul că acest anunţ vine de la partidul de la care aşteptam cel mai puţin să adopte asemenea conduită. Chiar dacă PSD, în întregul său nu va îmbrăţişa soluţia transparentă adoptată de cel mai puternic candidat al său, gestul lui Gabi Ionaşcu este unul care se cuvine subliniat. Şi care trebuie susţinut de dragul ideii că, într-o zi, poate toate partidele vor găsi de cuviinţă să îşi finanţeze campaniile electorale în mod transparent. Scoaterea cotizanţilor la vedere este un gest de normalitate pe care partidele politice se codesc să-l facă. Politicienii născuţi din coasta PCR-ului preferă banii daţi cu sacoşa pe sub masă şi contraserviciile promovate pe uşa din dos a administraţiei. Candidatul ideal pentru acest tip de finanţare a campaniei, Ionaşcu este primul politician care înţelege că politica nu mai trebuie făcută în spatele uşilor închise. Cerând ajutorul direct simpatizanţilor, Ionaşcu vrea să spună că nu doreşte să fie candidatul grupurilor de interese şi apoi primarul lor. Că va face o campanie după măsura posibilităţilor sale materiale şi că preferă să primească câte puţin de la mulţi decât mult de la foarte puţini. Dincolo de simpatiile politice ale fiecăruia, mişcarea primarului Gabi Ionaşcu trebuie încurajată. Trebuie să cerem politicienilor să ne spună exact cine le finanţează campaniile şi ce oferă în schimb. În lipsa unei legi a lobby-ului în care grupurile de interese să finanţeze transparent politicienii, subscripţia publică este o metodă la îndemâna oricui doreşte să se rupă de sistemul obscur care a pompat până acum tone de bani negri în politică. Gabi Ionaşcu a aruncat mânuşa. Să vedem cine acceptă provocarea.    

E blondă şi neapărat juristă. Dacă ar fi fost şi fotomodel, ar fi fost imaginea idealului la care visează sute de tinere din ziua de azi. O cheamă Iuliana. Şi Livia. Numele de scenă este Tudorache. De scenă politică vrem să zicem, căci domnişoara pe care o vom lăsa să se reproducă pe larg în paginile noastre este politician. O Elena Udrea de Sfântul Gheorghe, la fel de blondă şi la fel de volubilă, care a decis să încerce din nou o candidatură. În 2004 era social democrată şi era prezentată de presa vremii drept o tânără speranţă a politicii ialomiţene. N-a fost să fie, că mentor i-a fost domnul Savu, care a plecat puţin la Balaciu să se odihnească după un mandat obositor în fruntea Consiliului Judeţean. Cariera politică i s-a frânt astfel înainte de vreme fără a apuca să arate consătenilor ce poate. În anul de graţie 2008, tânăra juristă şi-a schimbat veşmintele politice. A îmbrăcat cămaşa morţii împrumutată de la George Becali, cămaşă pe care o poartă descheiată neglijent la doi nasturi. Dedesubt se vede câte puţin din personalitate vulcanică a noului mentor politic. Pesedeule, uite aici ce ai pierdut! (Mihai ENCIU)Bine motivată, bine structurată, hai s-o aruncăm!

Interviul s-a născut dintr-o pură întâmplare. Din goana maşinii am zărit silueta blondă a candidatei PNG care se întreţinea amical cu un grup de alegătoare în faţa cochetului salon de cosmetică cu nume franţuzesc amplasat strategic pe DN 2A, în comuna Sf. Gheorghe. Am frânat violent, am întors şi am debarcat la timp ca să-i împiedicăm plecarea. Tocmai se pregătea să se urce în Dacia albă parcată în faţa salonului. A acceptat uşor un dialog, deşi numele ziarului îi trezea amintiri dureroase şi puţină teamă. Dialogul a plecat abrupt, fără introduceri inutile. Profitând de garda lăsată a interlocutoarei am lansat prima întrebare ce ne-a fost sugerată chiar de diva creştină a PNG-ului:
- Când v-aţi schimbat opţiunea politică?
- Opţiunea politică mi-am schimbat-o acum o lună de zile printr-o demisie. Am încercat o discuţie cu domnul Ciupercă, să-l chem la un dialog. Nu s-a putut. Trebuie să ştiţi că eu am fost aruncată forţat în lupta politică din 2004. PSD nu avea candidat la Sfântul Gheorghe. Şi au zis, mă, e din Sf. Gheorghe, jurist de profesie, tânăr, e bine motivată, bine intenţionată, nu are un trecut murdar, hai s-o aruncăm. Ciupercă a venit în localitate acum două luni de zile şi a căutat candidat pentru primărie de la PSD.
-De ce a căutat altul?
- De ce a căutat altul? Asta întrebare să i-o puneţi lui, de ce a căutat el altul. Pentru că astea sunt jocurile care le face. Toată lumea ştie şi nu numai aici s-au văzut schimbări. Luaţi ca exemplu primăria Feteşti. Cam aşa au stat lucrurile.
- Şi, totuşi, de ce a căutat alt candidat?
- Pentru că el a crezut că dacă eu am făcut parte din … S-a nimerit să vin la partid când Savu era preşedinte. Şi lucrând ca jurist pentru firma lui Savu a zis că trebuie să mă termine, anunţându-şi domnul Savu candidatura de independent.
-Şi organizaţia PSD ce a zis?
- Ei au comentat demisia mea. Au spus că nu e un lucru bun ceea ce fac.
Abandonăm organizaţia PSD într-o mare de regrete şi ne aruncăm direct asupra concepţiilor politice ale domnişoarei jurist. Aşteptările noastre majore s-au pocnit frontal de simplitatea strategiei electorale a interlocutoarei.
Strategia lipsei de strategie
Candidata PNG are o idee fixă despre strategia electorală pe care o va adopta. Ideea e că domnişoara jurist nu va avea nici o strategie. Ceea ce, în ultimă instanţă, e un avantaj. Nu poţi critica ceva ce nu există, nu?
-Şi de ce la PNG?
- Pentru că este un partid tânăr, pentru că faţă de ceea ce am cunoscut eu acolo sunt oameni de calitate, nu am întâlnit oameni corupţi, cu afaceri dubioase, nu am întâlnit oameni despre care să se spună că sunt baroni locali… Mi s-a părut un partid în care nu sunt frământări. Un partid pe care eu m-am pliat.
-Dar sunt doctrine total diferite..
-Şi?
- Cum se împacă platformele? În 2004 eraţi pe platforma PSD. Acum?
-Pe platforma PNG!
- Spuneţi-ne câte ceva despre platforma asta?
-Câte ceva ce? Oricum strategie nu mi-am făcut şi nu îmi fac. Nu am să mă duc din poartă în poartă să le spun oamenilor <>. Nu! Dacă se întâmplă să dea Dumnezeu să ies primar o să fac strategia împreună cu oamenii. În prima zi îi chem la primărie, le ascult ofurile şi punem pe hârtie.
- Ce o să le spuneţi în campanie?
- În campanie le spun că trebuie o schimbare. Dacă oamenii vor schimbare şi un alt primar mă votează.
Idei pe care nu merită să mergi
Atacăm frontal şi punem pe tapet mandatul actualului primar, Mădălin Teculescu. Băiat tânăr şi el, din păcate brunet. Dar bun totuşi, dacă nu ar fi aşa influenţabil. Candidata zice:
- De ce trebuie schimbat Teculescu? Ce aţi face dumneavoastră în plus faţă de el?
- Aş atrage mai mulţi investitori, aş schimba modul de lucru în primărie şi nu aş merge pe… nu aş merge pe ideile lui în selectarea personalului.
- Şi ce le-aţi oferi investitorilor ca să vină aici? De ce ar veni investitorii la Sf. Gheorghe?
- Pentru că aici există o comunitate formată din tineri şi există un potenţial pentru muncă şi ar putea găsi angajaţi. Sunt o grămadă de terenuri în intravilan şi sunt o grămadă de locaţii lăsate în paragină care pot fi reabilitate, vin gazele, vine apa, de ce nu şi Sf. Gheorghe să aibă investitori?
- Cum adică vin gazele şi vine apa?
-Da, deja proiectele sunt accesate de Teculescu.
-Înseamnă că Teculescu s-a mişcat.
-Da, s-a mişcat Teculescu. Nu pot să-l atac să spun că nu a făcut nimic. Joc fair play. Nu am atacuri la dresa lui.
-Şi atunci de ce candidaţi împotriva lui?
-Nu candidez împotriva lui, candidez pentru postul de primar. Care sunt lipsurile? El se lasă influenţat de alţii.
- Vă referiţi la relaţia cu investitorul Relu?
-Ha, ha… Nu! Nu! Dar el este o persoană influenţabilă. El a făcut foarte multe lucruri bune pentru Sf. Gheorghe. E de apreciat. Este o persoană cumsecade, este o persoană care îţi acordă timp să îţi asculte păsul, ştie să vorbească. Dar nu îmi place modul lui de a-şi alege echipa şi oamenii din jurul lui. Pe unii oameni din localitate tocmai acest lucru îi deranjează.

Un vot, o pungă de orez,
o viaţă mai bună
Sunt idei de bun simţ. Iar candidata noastră cu suflet blond e gata să se ofere electoratului cu tot ce are mai bun: competenţa profesională şi ideile simple, de bun simţ. Sau ni se pare?
- Şi ce argumente aveţi dumneavoastră? Ce argumente aveţi să convingeţi populaţia de o anumită vârstă să vă voteze? Mă refer la cei trecuţi de 40 de ani.
-Păi tocmai pe cei trecuţi de 40 de ani i-a deranjat situaţia asta.
-Şi ce o să le spuneţi?
- Să mă voteze dacă vor o viaţă mai bună.
- Şi ce ştiţi dumneavoastră despre o viaţă mai bună? Sunteţi tânără, nu aveţi nici măcar o familie ca să ştiţi ce înseamnă greutăţile , ce argumente o să aveţi?
- Le-am spus şi în 2004 că sunt alături de ei. Le-am spus, da, ce lipsuri aveţi? Că nu aveţi un magazin la care să mergeţi. Preţuri joase. Ce vrea un pensionar? O pungă de zahăr mai ieftină cu 1000 de lei, că vrea o pungă de orez, că vrea o pâine bună. Şi le-am spus că facem şi asta.
-Şi cum să faceţi asta, că primarul nu are nici un el de atribuţie în acest sens?
- Da, primarul nu are nici un fel e atribuţie. Dar poate să atragă un investitor şi să reabiliteze magazinele vechi.
-Investitorul are nevoie de facilităţi ca să vină aici. Ce facilitate aţi putea oferi?
- Îl atrag cu locaţia, îl atrag cu forţa de muncă, îl atrag că el îşi poate realiza un profit aici datorită faptului că e un loc destul de bine populat.
-Care este media de vârstă?
- (Tăcere. Îi suflăm noi că ar putea fi 50 de ani. Râde uşurată) Cam aşa! Cei mai tineri de aici lucrează la Urziceni la fabricile de confecţii.
-Prost plătiţi!
- Da. 350 de lei.
- Putere de cumpărare ioc!
-Da.
-Şi atunci de ce să vină investitorul să facă alimentară?
- (Tăcere) Pentru că e nevoie şi de aşa ceva.
-Bun şi de ce să vină un privat să facă aşa ceva într-o locaţie fără putere de cumpărare?
- Dumneavoastră credeţi că dacă eu am făcut acest salonaş în care am investit ceva bănuţi, m-am gândit că nu investesc că oamenii nu au bani şi nu o să vină să se coafeze sau sî se tundă?
-Păi de ce nu aţi făcut o alimentară?
-Urmează să fac o alimentară şi o brutărie. Da!
-Atât de bine se câştigă dintr-o frizerie?
-Nu, dar nu e numai asta. Credeţi că nu există bănci, nu există fonduri structurale care să fie accesate?

Urme de miliţie! Nasol!
Eram siguri! Aveam o groază de indicii dar nu ştiam cum să le ansamblăm. Ne-a ajutat jurista care ne-a mărturisit că a lucrat în poliţie! Atunci am înţeles multe. Şi ne-am întristat puţin. Consolarea a venit repede. Putea fi mai rău, poate chiar fotomodel în trupa lui Botezatu! De ce tot un drac? Şi în politică e cam la fel?
- Ok, ne-aţi convins. Haideţi să discutăm despre cariera dumneavoastră profesională.
-Cariera mea? Sunt jurist, am terminat în 2002 Facultatea de Drept Bucureşti!
-La Universitate?
-Nu. La Dimitrie Cantemir. (De data asta zâmbim noi uşuraţi. Învăţământul superior de stat mai are încă şanse). Am lucrat în poliţie în Bucureşti un an de zile…
-Ce?
- La Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog.
-Şi ce aţi făcut acolo?
-Lucrător civil, că nu îmi luasem licenţa. Pe urmă am fost jurist la Consiliul Judeţean, apoi m-am angajat consilier pe probleme de tineret la organizaţia PSD.
-La CJI aţi fost angajată prin concurs?
-Nu prin concurs.
- Dar cum? Pur şi simplu?
- Nu. Aveau nevoie de jurişti. Am depus un CV, mi s-a făcut un mic interviu, dar nu s-a dat un concurs la care să primeşti note… După PSD am avut o colaborare cu Caviar House, cei care voiau să facă sturionii în Balta Ialomiţei. După aceea am fost jurist la Agromec Balaciu iar acum sunt jurist la Martifer, firma potrugheză. Afacerea asta cu salonul am făcut-o în paralel, pentru că voiam să fac ceva aici la mine acasă şi nu în altă parte. Şi lupt să fac aici cât mai multe. Chiar dacă nu ies primar, voi continua să investesc în această localitate pentru că mi-e dragă şi pentru că mi-s dragi oamenii.

Echipă tare,
partid de valoare!
Fără Rădoi şi Neşu reţinuţi în naţionala lui Becali, blonda de la Sf. Gheorghe s-a descurcat pe plan local. Dintr-o organizaţie de fotbalişti, domnişoara a alcătuit un lot omogen, pe locul doi introducând-o pe soţia preotului din localitate. O să moară nea Gigi de plăcere!
-Echipa de consilieri aţi făcut-o? Care sunt primii trei?
-Primii trei, în afară de mine, a doua este soţia preotului, consilierul numărul doi e ea, consilierul numărul trei este Bratu Dumitru, este şofer de profesie şi consilierul numărul patru este contabil. Doamna are 52 de ani, celălalt 40, contabila 30 de ani, mai am băiatul doctorului veterinar care are 25…. Am găsit mulţi membrii PNG aici. Dar în mare parte, pe listele lor au făcut parte băieţi din echipa de fotbal de la Malu.
-De la PSD nu a plecat nimeni cu dumneavoastră?
- Ba da. La momentul acesta 70 de membri din cei 300. Şi încă mai continui (n.r pe bune, aşa a pronunţat!) să mai iau.
-La Consiliul Judeţean pe cine sprijiniţi?
- Deocamdată nu m-am hotărât.
-Păi dacă va candida domnul Savu…
-Asta e! Drumurile s-au rupt la un moment dat.
- S-au rupt?
-Da.
-Pentru domnul Ciupercă nu veţi face campanie? (n.r ne aşteptam să ne vorbească despre candidatul PNG la consiliul judeţean. Ne-am aşteptat degeaba!)
- Nu. Şi o să-i spun şi în faţă. La modul cum s-a purtat cu mine… N-am cerut mult. Am cerut un dialog. Atât! Şi nu mi-a fost acordat.
 
 

 

Dacă alegerile pentru funcţia de primar al municipiului Feteşti ar avea loc în piaţă, primarul , Văcăruş ar pierde la scor. Incinta mizeră în care îşi desfăşoară activitatea comercianţii locali a fost o piatră de încercare pe care nici unul dinte personajele care s-au succedat la conducerea municipiului cu aspect de comună nu a trecut-o. Luată la pas, piaţa pare desprinsă dintr-un film indian de serie, care zugrăveşte fidel decalajul dintre clasele sociale. Vânzători ambulanţi care vând orice pe mese din cartoane, munţi de gunoaie şi muzică orientală. Nu e Rahova, nici Ferentari. E mica Indie din inima Feteştiului, municipiul european al anului 2008.

 

Piaţă cu aspect de fundătură

Situată în imediata apropiere a sediului poliţiei, piaţa din Feteşti are aspectul unei fundături de cartier periferic. Tarabele de ciment, degradate poartă urmele anilor care au trecut peste ele. Câteva bătrâne îşi etalează verdeaţa, la concurenţă cu legumele turceşti, umflate cu chimicale expuse pe mese improvizate din cartoane. Undeva, într-o margine de talcioc, descoperim o cutie metalică ruginită, din care iese un fir. Este alimentarea cu energie electrică pentru care orice consumator privat şi-ar lua amenzi la capul gol dacă ar fi improvizat-o. La primărie merge, că bugetul e mic şi indulgenţa mare.  De jur împrejurul tarabelor se înşiră magazine pestriţe, construite după gustul şi buzunarul fiecărui negustor, dovadă că urbanismul este o chestie facultativă la Feteşti. Vedeta de necontestat a oborului este grupul sanitar, aflat veşnic în renovare şi amenajare. Progresul de la coşmelia infecta la clădirea mizeră în care trebăluiau câţiva muncitori este evident. Dar insuficient pentru nişte vremuri civilizate şi, mai ales, europene. Comercianţii de bunuri de consum sunt încă şi mai vitregiţi. Pentru ei, primăria a inventat nişte schelete metalice sinistre, pe care marfa stă expusă ca pe gard. Vânzătorii cu care am vorbit noi vindeau pantofi. Oameni orientaţi. Ei au construit nişte învelitoare din nailon pe care le-au ancorat cum au putut de schelete metalice astfel încât marfa să nu se unde în caz de ploaie. Perechile de pantofi de proastă calitate stau înşirate neatractiv pe barele le metal. Oamenii se plimbă între tarabe, fumează şi-l înjură cu obidă pe primar. E ora 15.00 şi ei nu vânduseră nimic. Scrupuloasă la datorie, casiera primăriei trecuse dimineaţă şi le încasase taxa: 3 lei pe zi. Pentru ce, nu se ştie. Probabil pentru bucăţica de asfalt spartă pe care stau cu picioarele aşteptând clienţi care se încăpăţânează să nu vină. Un asfalt care arată ca după război, cu nişte cratere imense pline de apă de ploaie şi denivelări peste care o maşină de teren abia poate trece. Ceva totuşi s-a mai făcut prin piaţă. Pe nişte ţevi ruginite aşezate la capătul rândurilor de tarabe curge apă! Semn al civilizaţiei, apa care se prelinge pe ţevile strâmbe este singurul semn de civilizaţie din piaţă. O civilizaţie sufocată de gunoaie şi populată cu feţe triste pentru care nu mai există nici măcar speranţă.

Dacă dădeam 6000 de euro, poate luam autorizaţie”

spune cu năduf un comerciant de pantofi, care-şi păzeşte magherniţa de metal cu un aer sictirit. Omul îşi strigă revolta în gura mare şi adună imediat în jurul său prozeliţi.  “Fotografiaţi, că poate vede şi primarul în ce mizerie muncim. De ani de zile ne chinuim aşa. Nici ăsta, nici Dumitru, nu au făcut nimic pentru piaţă. Doar ne-au minţit ca să-i votăm. Am făcut şi noi cereri să ni se concesioneze locurile şi pe baza proiectelor date de primărie să ne construim ceva. Pentru noi nu s-a putut. Dacă dădeam 6000 de euro, poate luam autorizaţie. Sunt nişte nenorociţi, asta să scrieţi. M-au amendat că am sudat fiarele astea ca să pun o învelitoare să nu îmi plouă marfa. Cum vor să stau aici doar cu fiarele astea? Îmi plouă pe marfă, mă bate vântul, cum să câştig şi eu o pâine? ” E doar o voce. Se aude limpede şi clar. Plăteşte taxe şi vrea să fie tratat civilizat. Se pare însă că cere prea mult de la nişte indivizi incapabili să se respecte pe ei înşişi şi să-şi dea demisia din funcţiile pe care le ocupă e pomană de patru ani. Mizeria din piaţă este o parte din caracterul lor. Adimiraţi-o în toată splendoarea ei.  

Bogdan Viorel e din Miloşeşti, dar locuieşte în Slobozia, la bloc, V8, scara D, apartament 2. Se declară candidat absolut independent. Adică nu e susţinut de nici un partid şi nici nu a făcut parte din unul. A fost subofiţer de carieră până când l-au dat afară! Abuziv, spune el, şi ar fi putut să ceară atunci azil politic în străinătate… Dar a ales să rămână aici, să mănânce salam cu soia alături de alegători. Sau după cum declară el, „să sufere alături de popor”… Acum strânge semnături pentru a candida la primăria municipiului Slobozia. E paznic la Liceul de Artă şi, daca vrem să-l contactăm pentru a-l susţine, putem să sunăm la liceu…Îl găsim seara, când e de muncă… E al şaptelea candidat pentru primăria municipiului Sloboia! Politică, frateeeeeeeeee!!!

 

Vineri, când l-am întâlnit noi, trecuse de 700 semnături strânse şi căuta timpi de antenă, cum scrie la lege… Auzise că are dreptul al 5 minute. Puţin, dar trebuie să se facă cunoscut… E încă tânăr, abia trecut de 40 de ani, are o frunte imensă şi părul sur… ne mărturiseşte că e foarte obosit de atâta alergătură şi se teme că n-are să strângă semnăturile necesare până marţi, când e termenul limită:

-Mă lupt pentru a candida şi înainte vreau să le demonstrez că merit să candidez înainte, nu după… Problema e că nu timpul de la înfiinţarea biroului electoral a fost foarte scurt şi e foarte greu pentru un candidat independent să strângă o mie de semnături. Eu am fost cel care a luptat anul trecut pentru tichetele cadou ale profesorilor de la Liceul de Artă.. Eu am fost la primar şi i-am cerut să respecte legea… Pentru că primarul Gabi Ionaşcu nu respectă legea!

Are o voce pătrunzătoare, care ţi se agaţă de urechi. Şi îl acuză pe primarul în funcţie. Aproape că devine interesant…

-Puteţi susţine asta cu argumente!?

-Da, oamenii trebuie să înţeleagă că eu voi fi acela care voi schimba sistemul… În ce fel!? Sistemul în aşa fel ca cetăţeanul să fie respectat, cetăţeanul să i se asigure asistenţă juridică gratuită de către Primăria Slobozi, care cetăţean plăteşte impozite şi taxe, şi trebuie să Primăria, la rândul ei ca să facă ceva pentru cetăţean…

Pare un mugur de platformă electorală, apucăm să gândim înainte să primim explicaţii pentru această promisiune electorală de nişă, nefolosită nici măcar de nebunul naţional, tribunul Vadim

-Ce înseamnă asistenţă juridica gratuită!? În aşa fel ca cetăţeanul când este nemulţumit de o instituţie publică, sau în Instanţă are probleme să fie susţinut de către un consilier juridic din primărie, să i se explice legea, să i se explice cum să îndrepte acţiunea civilă… şi deci asta doresc pentru cetăţenii municipiului Slobozia

Pare marcat de acest aspect…Aflăm imediat de ce, întrebând politicoşi de cv:

- Din 89 pana în 91 când am fost trecut abuziv de colonel Amza Tudor am lucrat în Ministerul de Interne. Spun abuziv deoarece conform regulamentului disciplinei militare eu trebuia să fiu trecut de către şeful său, adică de şeful IGP şi nu de colonel Amza Tudor. Am fost trecut în baza ordinului 0110, abuziv, fără să fie raportul de activitate a domnului Lupu Vasile, care a fost desemnat să-mi verifice mie activitatea, toată, şi fără a se face o cercetare prealabilă asupra mea, deci am fost înlocuit abuziv…

Înţelegem şi îl rugăm să revină la hotărârea de a candida.

-Staţi să vă spun! După care, după ce am fost trecut, am muncit la calea ferată, muncitor, deci nu mi-e frică de muncă pot să demonstrez cetăţeanului că poţi să cazi şi de sus jos şi să-şi faci datoria..

Profităm de o pauză de cadenţă şi îi deturnăm atenţia

-Şi-acum!?

-Acum în prezent lucrez ca paznic la liceul de artă, de zece ani de când lucrez acolo şi deci, ca orice cetăţean al municipiului Slobozia sunt nemulţumit de ceea ce se întâmplă în municipiul Slobozia.

-Şi cum v-aţi decis să candidaţi!?

-M-am hotărât pentru că am văzut că nu le sunt respectate drepturile cetăţenilor.. tuturor cetăţenilor, nu vorbesc numai că … că lucrez eu în învăţământ.(…) Şi, ca cei în drept… mă refer la primarul Gabi Ionaşcu,  să respecte legea! Că scrie clar în regulamentul de organizare şi funcţionare al primărie ca primarul să vegheze la respectarea legii.

-Un program electoral aveţi!?

Are! În scoate atent din pungile de plastic, aşezate una într-alta, ca să nu se rupă… Un caiet de elev, cu pătratele, scris până dincolo de jumate…

-Mi-am notat pe-aicea, ca să ştie cetăţenii! Eu trec din casă în casă, stau cu cetăţenii de vorbă… Mă voi ocupa de infrastructura muncipiului Slobozia, locală,  privind iluminaul public, privind canalizarea, gazele şi apa…

-Dar nu există deja infrastructură, îndrăznim noi..

-Există, dar mai mult pe hârtie… Vorbe, dar fapte mai puţine… mă voi ocupa de menţinera curăţeniei în oraş, voi asigura asistenţă gratuită pentru cetăţeni, pentru toţi cetăţenii… Aşa cum am promis cetăţenilor, voi instala la primăria slobozia ceea ce nu există, un calculator în care cetăţeanul să poată să se informeze, să ştie cum să cheltuie banul public, ban public care face parte din impozitele şi taxele plătite de el…mă voi ocupa de golirea subsolurilor de apă, care este o problemă pentru toţi cetăţenii…

-Asta v-au cerut cetăţenii!?

-Da! Am trecut din casă în casă! Am plecat din cartierul 500, de la locul V10 şi am trecut pe la fiecare cetăţan. Am găsit cetăţeni foarte mulţi nehotărâţi… Nu mai au încredere aproape nici în candidaţi independenţi. Problema este că am găsit mai mulţi cetăţeni, dar au zis că încă nu sunt mediatizat, n-am apărut pe posturile publice, sau la radio.. aşa… şi datorită acestui lucru nu m-au semnat… Până acum poate aveam şi o mie de semnături… Dar cetăţenii nu m-au cunoscut c persoană publică, ca să fie mai bine…

-Aveţi o echipă de campanie.

-Nu. Asta-i problema! Sunt singur, lupt singur. Sunt un om dintre oameni, nu am bani, ca să ştiţi… Deci eu strâng semnăturile singur, eu merg din casă în casă, la cetăţean, eu le şi completez, răspund eu de ceea ce…

-Cunoaşteţi legea!? Aţi citit-o, ştiţi care este termenul limită pentru depunerea listelor!?

-Nu ştiu exact care e… legea electorală… Conform legii am dreptul  să strâng o mie de semnături ca să fiu ales ca primar… pentru consilier am strâns o sută… le am aici… răspund la orice întrebări, ca să ştiţi, mie nu-mi place să mint… am termen am înţeles până marţi, ca să depun…am întrebat cum se întocmeşte listele la domnuuuuu…

Nu-şi mai aminteşte care domn! Răsfoieşte caietul până ajunge la copertă şi citeşte de acolo:

-Preşedinte Olteanu Tudor şi locţiitor Toma Ioana! I-am întrebat pe dânşii cu se întocmeşte aceste liste…Puteam să fac aceste liste înainte, dar am aşteptat ca instituţia adica indrituită să-mi explice cum trebuie să fac ca nu cumva să încalc legea. Cu toate că cunosc legea, da’ am zis ca să-mi explice cum se fac aceste liste, nu pot să fac de capul meu!

Deschide din nou caietul la pagina unde şi-a notat obiectivele electorale! Găseşte locul unde a rămas şi reia:

-Continui! Mă voi ocupa de izolarea teraselor la blocuri. În ce fel?! Să nu înţeleagă oamenii acum că primăria face totul! Nu! Primăria va veni cu manopera, cetăţenii cu materialele..

-Asta aţi promis la blocuri! Dar la case ce veţi face!?

- La case încă n-am ajuns! Merg numai la case, pentru că vă daţi seama, trebuie să strâng cât mai repede semnăturile! Deci… voia atrage investitori, le voi oferi oamenilor locuri de muncă aici, pentru asta mă voi lupta eu în Slobozia… ce voi mai prevedea eu. Respectarea legilor! De la mine şi până la ultimul funcţionar se va respecta legea…

-Vast program! Nimeni nu a promis asta şi nici nu a reuşit!

-Va fi un eveniment important ce se va întâmpla în Slobozia. Va fi un eveniment singular, cum nu s-a întâmpla în România. Eu v-am spus, puteam foarte bine să plec din România, să cer azil politic, si să am un salariu de preşedinte… Dar am ales să stau cu cetăţenii, să sufăr alături de cetăţeni, pentru că numai dacă suferi înţelegi necazurile oamenilor. Deci…

Deci, nea-m lămurit!! Mai avem o singură curiozitate!! Bogdan Viorel e mai articulat decât mulţi dintre candidaţii susţinuţi de partide, are o listă de „revendicări electorale” care se întinde pe 10-12 pagini şi, cel puţin, ştie să citească ceea ce a scris. De unde această abilitate, atât de rară printre candidaţii de orice fel:

-Cum v-aţi stabilit agenda electorală, domnu’ Viorel

-Programul ăsta l-am făcut urmărind primarii din toată ţara la televizor! Şi văzând cam cu a făcut ei în aşa fel ca să ca să fie mai bine pentru cetăţeni ţi oraşul lor. Deosebirea e că eu sunt omul cetăţeanului şi nu sunt omul partidului. Cu toate că va fi un drum greu pe care îl voi parcurge… Voi elabora strategii de dezvoltare pentru cetăţean, voi…

 

L-am lăsat pe Bogdam Viorel aşteptând să-i fie înregistrată cerea de timp de antenă. Şe chinuie, nu a mai scris de mult o cerere… E paznic la liceu de 10 ani!

Familia lui nu e de acord cu decizia sa. Cetăţenii nu se înghesuie să semneze pentru el…noi ne-am muşcat buzele ca să rămânem serioşi… Dar rădem de noi, căci iată după 18 ani, Bogdan Viorel e singura emanaţie pură a societăţii locale, a oraşului. După ce a aşteptat 18 ani în zadar, una dintre rotiţele creierului  său s-a oprit şi i-a şoptit: CREDE! Iar de-atunci, săracul de el, crede!! Fericiţi cei care săraci, căci a lor va fi împărăţia administraţiei locale!!

 Ialomiţa se pregăteşte de zor pentru delimitarea colegiilor electorale. Având în vedere numărul de locuitori, partidele politic vor avea dreptul la 4 colegii electorale şi 6 parlamentari. Listele de propuneri, varianta modernă a cutiei Pandorei, au fost deschise săptămâna trecută. Primarii, cheia viitoarelor succese electorale.

 Colegii pana la 13 iulie

În ciuda ameninţărilor de amânare a alegerilor din toamnă, partidele locale şi-au luat în serios sarcinile trasate de la centru şi şi-au împărţit tovărăşeşte judeţul. Deşi graniţele nu au fost delimitate oficial, cele 4 colegii electorale din Ialomiţa îşi vor avea epicentrele la Feteşti, Slobozia, Căzăneşti şi Urziceni. Cele 4 zone urmează a oferi Ialomiţei viitori 4 deputaţi de Ialomiţa şi cei doi senatori la care are dreptul. Fiecare partid are dreptul să propună un singur candidat pentru fiecare colegiu electoral. Candidaţii care câştigă 50% plus 1 din voturile valabil exprimate la nivelul colegiului in care candidează, primesc un mandat. Voturile tuturor candidaţilor unui partid sunt însumate si folosite in scopul determinării numărului de mandate la care are dreptul fiecare partid, după un algoritm proporţional identic cu cel folosit in prezent. Deşi nu a fost stabilit, termenul final pentru finalizarea propunerilor trebuie să preceadă 13 iulie, dată la care Guvernul va prezenta oficial colegiile uninominale din fiecare judeţ. Până în acest moment nici unui dintre şefii partidelor politice locale nu a definitivat lista celor 6 candidaţi pe care are dreptul sa îi propună.

 Liste incomplete, lupte de culise

Deşi fiecare dintre partidele politice locale vehiculează nume, în fapt, fiecare dintre liderii politici locali caută cu disperare nume cu notorietate care să confirme sau să dinamizeze procentele obţinute la alegerile locale. Potrivit declaraţiilor oficiale, PSD are pe lista sa două nume certe. Pe Marian Neaşcu, fost director de campanie al lui Gabi Ionaşcu, şi pe Alecsandu Stiucă, deputat în funcţie. La PDL, lista cuprinde 4 nume, nici unl confirmat oficial, în lipsa unui şef care să-şi asume responsabilitatea unei declaraţii: Marian Hoinaru, Marius Hoinaru, Ion Mitrică şi Cazacu Marinică.  La PNL, după cum deja s-a publicat în presa locală, preşedintele PNL Petre Gheorghe a reuşit să înlăture printr-o lovotură de palat pe Cristina Pocora de pe lista pentru colegiul Feteşti, adjudecându-şi acest fotoliu în lipsă, Iar restul candidaţilor vehiculaţi, mai puţin cel al primarului de Urziceni Consantin Sava sunt, deocamdată, no name-uri fără rezonanţă pe scena politică locală. Cât despre strategia de campanie, ea poate fi rezumată de declaraţia preşedintelui PSD Ialomiţa, Silvian Ciupercă, al cărui partid a obţinut cele mai bune rezultate la alegerile locale „Selecţia candidaţilor si procedura de lucru este in curs. Vorbim despre candidaţi care şi-au exprimat această intenţie. Urmează să urmărim foarte atent condiţiile de selecţie pentru candidaturi şi, bineînţeles, în funcţie de acele condiţii şi de criteriile pe care le-am stabilit, să vedem dacă vor candida sau nu.”

Primarii, noii Iuda ai alegerilor din toamnă

Într-o traducere exactă, declaraţia preşedintelui Ciupercă înseamnă că locurile pe listele de partid pentru deputaţi şi senatori urmează să fie obţinute în funcţie de capacitatea financiară a celor care se înscriu. Situaţia e valabilă indiferent de partid, iar discuţiile de moment se axează în jurul sumelor care urmează a fi investite pentru campanie.

Totuşi, acesta nu este singurul motiv pentru care listele continuă să rămână deschise. Pentru că dincolo de analizele privitoare la şanse pe care stafurile de campanie le fac privind cu coada ochiului la rezultatele alegerilor locale, acestea trebuie să aibă în vedere şi preţurile nominale ale primarilor. Potrivit unor surse mai bine informate decât noi, hitul acestei veri va fi: „Cât îmi dai să te fac deputat!?” Iar doritori sunt mulţi, pentru că în campaniile locale costurile au fost mari şi golurile se cer acoperite. Şi cum în politică nu există garanţii, situaţia se cere atent cântărită, iar doritorii trebuie să-şi cântărească îndelung buzunarele dacă vor să le ajungă până în toamnă.

 

Out-siderii, o ameninţare generală

Şi pentru ca tabloul să fie complet, pe lângă capcanele deja existente, trebuie avute în vedere două noi ameninţări. Prima o reprezintă ex-baronul Gheorghe Savu, cel care a reuşit performanţa de a aduna 5000 de semnături în mai puţin de o lună şi a declarat că are la degetul mic jumătate dintre primarii din judeţ, trecuţi, prezenţi şi viitori. Iar cea de-a doua, poate de mai mici dimensiuni, dar la fel de deranjantă o reprezintă actualul deputat Dan Grigore, transferat pentru a treia oară în 4 ani de la PD-L la PC şi care a declarat săptămâna trecută într-o conferinţă de presă că îşi doreşte să rămână deputat de Ialomiţa. Şi, deşi timpul e scurt, numărul intruşilor ar putea să crească pentru că legea face loc destul, daca balta are peşte de calitate. Ceea ce nu pare să fi luat nimeni în calcul e insă faptul că, potrivit rezultatelor de la alegerile locale, electoratul deja şi a exprimat preferinţele. Potrivit acestora, PSD are dreptul sa spere la  doi deputaţi în colegiile electorale din Slobozia şi Căzăneşti, iar PD-L, la alţi doi pentru Feteşti şi Urziceni. La care se adaugă, evident, cate un senator pe post de bonus. Restul vor trebui să aştepte alegerile din 2012.

 

 

Că la Urziceni prin clădirea primăriei Legea umblă cu capul spart ştiam. Ce nu ştiam este că printre cei care dau la glezne legii se numără şi câţiva dintre consilierii locali, pe care-i doare în şpiţ de obligaţiile asumate o dată cu jurământul depus în calitate de aleşi ai neamului. Deşi legea îi obligă să îşi declare averile şi să actualizeze declaraţiile ori de câte ori li se modifică structura proprietăţilor şi veniturilor, onorabilii aleşi manifestă o lejeritate aproape penală în întocmirea declaraţiilor scrise. O scurtă incursiune pe aşa zisul site al primăriei Urziceni este suficientă pentru a ne susţine afirmaţiile. Dincolo de faptul că nu regăsim şi declaraţiile din anii trecuţi ale aleşilor, nici cele din 2007 nu sunt completate corect. Cum nici prefectul Caramitru, de obârşie tot din Urziceni, nu se prea pricepe la această îndeletnicire, deducem că în zona respectivă de judeţ completarea unei declaraţii de avere este sport extrem.

 

Giolea giolăneşte legea

Din noianul de consilieri care au completat declaraţia de avere după modestele lor posibilităţi l-am extras pe primul la întâmplare. Este vorba despre domnul consilier Giolea Gheorghe, un întreprinzător de succes, posesor al unei averi de invidiat dobândită pe căi cinstite, credem noi. La data de 17 ianuarie 2007, domnul Giolea completează o minunată declaraţie de avere din care aflăm că omul deţine active dar nu şi venituri care să o justifice. Mai exact spus, citind documentul am dedus că domniei sale i-au crescut  activele în curte ca ciupercile după ploaie. Ca orice investitor care se respectă, personajul nostru a băgat o căruţă de bani în afaceri imobiliare cupărând la capul gol terenuri. Curios lucru, toate terenurile pe care domnul consilier le declară au fost achiziţionate în perioada 2004-2006, adică exact în perioada în care hăţurile primăriei Urzicni se aflau la amicul său Sava iar PNL, partidul din care face parte se afla la putere. Deşi formularul cerre expres ca alesul să completeze exact suprafaţa dobândită, anul şi modul de achiziţionare, domnul Giolea procedează niţel diferit. Astfel, în perioada 2004-2006 notează că ar fi cumpărat nici mai mult nici mai puţin decât 380 de hectare de teren agricol în comuna Bărcăneşti. În acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă, alesul poporului a dobîndit alte 10 hectare în Coşereni şi, aici chiar devine interesant, vreo 28 de hectare în Urziceni. Adică în oraşul în care starostele împropietăririlor cu cântec a a fost, este şi nu se ştie dacă va mai fi domnul Costel Sava, primarul care joacă pe o mână cu personajul nostru. Surse avizate susţin că la DNA se află în curs de derulare o anchetă penală care vizează exact împroprietăriri de conjunctură către persoane dornice să îşi vândă terenurile către investitorii indicaţi de “arendaşul” de la primărie. Lucrurile se leagă şi mai bine dacă ne amintim de o afacere extrem e urât mirositoare consumată undeva la începutul mandatului lui Sava, în care Giolea a pus cangea pe o centrală termică dezafectată, chipurile, situată în plin centrul oraşului. Preţul de achiziţie ridicol de mic a fost amortizat de domnul consilier din vânzarea fierului vechi, terenul şi clădirea rămânând la capitolul profit. În declaraţia de avere a lui Giolea mai apare un teren intravilan în suprafaţă de 8200 de metri pătraţi, pe care nu-l localizează şi care a fost cumpărat în 2002, adică în plină administraţie PSD. La acel moment primar era actualul vice Diculescu, devenit şi el liberal după alegerile din 2004, ca toată lumea bună. Discret din fire, Giolea uită” să menţioneze valoare de impozitare a terenurilor aşa cum cere formularul. Şi în materie de imobile Giolea stă bine. În declaraţia de avere regăsim 3 locuinţe şi o hală de producţie, toate dobândite prin cumpărare în perioada 2001-2002. Pentru nici una dintre ele nu este specificată valoare de impozitare pentru că, se pare, domnul consilier nu a considerat aceste informaţii ca fiind relevante. Partea interesantă o descoperim însă în declaraţia de interese, completată pe un formular scos din burtă de funcţionarii primăriei Urziceni. Acolo domnul Giolea capătă anvergura unei agenţii imobiliare, declarând că deţine 7 apartamente pe care nu le regăsim şi în declaraţia de avere, cum era normal. Ca atare, contribuabilul nu află din consemnarea domnului consilier cît au costat, când au fost cumpărate şi unde sunt amplasate aceste apartamente, adică exact informaţiile cerute de lege. Şi ca să epuizăm cu averea alesului mai consemnăm că la capitolul patrimoniu sunt incluse nişte bijuterii în valoare de 350 de milioane de lei, dobândite în 1995. De aici încolo declaraţia de avere a domnului consilier este ilegal de imaculată. Pentru că la capitolul venituri domnia sa nu scrie absolut nimic. Nici măcar indemnizaţia de consilier, ca să nu mai vorbim de dividende sau alte venituri din plasamente financiare către persoane fizice şi juridice pe care domnul consilier le trecea în declaraţiile din anii trecuţi. Revenind la declaraţia de interese, Giolea declară că este administrator la SC Giocom Coşereni. Dar uită că deţine aceeaşi calitate şi la firma Tehno Ceram SRL, firmă înfiinţată în martie 2006 împreună cu un oarecare Vergu Dumitru  şi la care controlează 50% din părţile sociale. Acestea fiind zise, dăm legătura la Parchet şi trecem la următorul caz.

 

Nicolae Balcă, miliardarul sărac

Un alt caz de consilier cu patrimoniu dar fără venituri este cel al domnului Balcă Nicolae. Până nu de mult, domnul Balcă era printre cei mai bogaţi oameni din Urziceni. Patron de fabrică de alcool şi mare fan al PSD, consilierul la care ne referim a devenit membru PD în semn de protest după ce idolul său, Gheorghe Savu, a fost mazilit de Cozmîncă. Momentul 2004 coincide cu declinul economic al miliardarului, a cărui fabrică a fost închisă de fisc. În declaraţia de avere dată în ianuarie 2007, domnul Balcă declară un teren arabil în suprafaţă de 4 hectare şi un teren intravilan de 7731 de metri, ambele situate în Urziceni. Pentru nici unul dintre ele nu specifică valoarea de impozitare, defect care apare în declaraţiile mai multor consilieri. Un apartament cumpărat în 1996, nişte bijuterii şi metale preţioase în valoare de 80.000 de lei şi un depozit de 40.000 de lei la BCR întregesc averea domnului consilier. Ca şi Giolea, nici Balcă nu declară alte venituri. În declaraţia de interese a domniei sale , dată pe acelaşi formular nelegal, regăsim nişte minciuni infernale prin omisiune. Băiat conştiincios, domnul Balcă declară că deţine 50% din părţile sociale ale firmei Select SRL, societate dizolvată de drept prin efectul nemajorării capitalului social şi despre care domnia sa afirmă că este fără activitate. Cea de-a doua firmă pe care Balcă o recunoaşte este Bioetanol SRL, la care controlează 80% din părţile sociale. Atât şi nimic mai mult. Realitatea de la Registrul Romerţului îl contrazice brutal pe domnul consilier. De acolo am aflat că onorabilul consilier a uitat să declare participaţiile în două firme de construcţii înregistrate în Bucureşti şi Voluntari. Este vorba despre Valini Cons SRL, unde deţine 50% din părţile sociale dar şi calitatea de administrator. Cea de-a doua firmă despre care Balcă nu scoate o vorbă este Andera Construcţii SRL, controlată în aceleaşi procent şi pe care de asemenea o administrează. La cele două omisiuni majore mai adăugăm funcţia de administrator la Bioetanol SRL , funcţie dobândită în iunie 2006. De precizat că societatea are un capital social de 65.000 de lei. În  fine, ultima minciună prin omisiune a domnului Balcă este participaţia de 100% la Firma Mondotrans, care se ocupa cu fabricarea alcoolului. Dacă domnul Balcă scoate sau nu ceva paralele din firmele enumerate mai sus nu ştim. Ştim doar că pe site-ul Ministerului de Finanţe nu apar raportările contabile din 2006 ale firmelor de construcţii, cele care dau probabil multă lichiditate în buzunarele domnului Balcă.

 

Va urma

Din motive de timp şi spaţiu ne oprim aici cu poemele din declaraţiile de avere ale aleşilor din Urziceni. În numărul viitor vom analiza alte câteva cazuri, inclusiv pe cel al primarului Sava Constantin, care e atât de sărac că trăieşte din leafa de primar şi cea de asistentă a soţiei. Dăm legătura la Parchet.   

 

 

   

prefectJudeţul Ialomiţa este condus de doi membrii PNL numiţi ilegal în funcţie de guvernul Tăriceanu. Dumitru şi Caramitru au dobândit demnităţile la apelul bocancilor, singurul lor merit fiind acela că au frecat ani de zile clanţa la PNL. În cazul lui Dumitru lucrurile sunt şi mai grave, acesta fiind un traseist politic dezertat de la PSD şi reciclat de liberali. Ca şi în cazul lui Dumitru, şi prefectul Caramitru suferă” la capitolul studii, el girând funcţia de prefect temporar pentru că nu are specializările cerute de lege. În tot acest circ al numirilor politice, o instituţie cum este Agenţia Funcţionarilor Publici este târâtă în mocirlă şi pusă să gireze ilegalităţi inimaginabile pentru un guvern care se pretinde “european”.

 

Înaltul veterinar Caramitru

este un băiat jovial din Urziceni, care a intrat în politică pentru că dădea pe afară de idei şi competenţă. Cea mai înaltă funcţie pe care a deţinut-o în admnistraţia publică locală a fost aceea de viceprimar, post obţinut după ce CDR a reuşit să câştige alegerile la Urziceni în 1996. Parazit politic de listă, Caramitru a mai activat în consiliul municipal Urziceni ca şi consilier, urcând după alegerile din 2004 în consiliul judeţean. A urmat apoi numirea prin deviere într-o funcţie de director al Agenţiei Naţionale Sanitar Veterinare, loc ocupat tot pe bază de carnet de partid. Gripa aviară i-a adus lui Caramitru o destituire din funcţie, dacă e să ne luăm după purtătorul de cuvânt al guvernului. Cităm fix de pe site-ul guvernului Tăriceanu, ca să nu existe dubii: “Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a solicitat astăzi preşedintelui ANSVSA să îl demită pe directorul general din cadrul Direcţiei Generale pentru Inspecţie şi Control din cadrul Autorităţii, Stelian Caramitru, a anunţat Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Oana Marinescu, la încheierea Comandamentului de combatere a gripei aviare. Primul-ministru consideră că personalul de conducere trebuie să se deplaseze în teren, la ferme, pentru a se asigura că sunt respectate condiţiile de biosecuritate. Directorul Caramitru nu s-a deplasat la ferme, în teren, s-a limitat la a face verificări ale documentelor şi a lăsat inspectorii din teritoriu să meargă la ferme. Atitudinea sa contravine unei sarcini explicite trasate de Primul-ministru în cadrul Comandamentului pentru combaterea gripei aviare”, a declarat Oana Marinescu. Comunicatul este datat 27 mai 2006. Un an mai târziu, penibilul prim ministru anunţa tot pe site-ul guvernului nişte măsuri senzaţionale. Cităm din nou: “În scopul îmbunătăţirii calitative a actului administrativ şi asigurării unui spor de competenţă dar şi a unei mai bune motivări a unor înalţi funcţionari publici Guvernul a emis astăzi actele administrative necesare trecerii unor persoane în alte funcţii în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici.Aşa începe comunicatul prin care Tăriceanu il numea temporar în funcţia de prefect pe cel pe care îl voia afară de la ANSV. Adică pe Stelian Caramitru, care nu a fost suficient de competent să caute găinile de aviară, dar era foarte bun să asigure un spor de competenţă în administraţia locală. Introducerea cu forcepsul a veterinarului în funcţia de prefect a deranjat major mai multe acte normative. Şi vreo două instutuţii care s-au acoperit nu numai de ridicol, dar şi de penal.

 

Înalţarea lui Caramitru

s-a produs din start în baza unor legi care nu erau croite pentru el. Actul prin care guvernul Tăriceanu l-a uns prefect pe Caramitru se numeşte Hotărârea 701 din 4 iulie 2007 şi are ca bază legală, printre altele, HG 341din 2007. Care act normativ face referire la cariera şi la mobilitatea înalţilor funcţionari publici, ceea ce Caramitru nu era, chit că măsoară circa 180 de centrimetri cu tot cu cap şi tocuri. Şi nu era pentru că nu dăduse examenul cerut de lege, pe care l-ar fi trecut de bună seamă dacă ne uităm câţi idioţi au promovat testul, dar şi pentru că nu absolvise aşa zisele cursuri de specializare de la Institutul Naţional de Administraţie. Deci, nefiind înalt funcţionar public, veterinarul nu putea să fie subiectul actului normativ invocat hoţeşte de guvern. Mânăria s-ar fi vrut acoperită legal prin invocarea unui articol din Legea 188 din 1999, care spune că dacă guvernul nu are în corpul de rezervă înalţi funcţionari publici putea apela la alte categorii conlocuitoare, ca să zicem aşa, adică la micul veterinar. Dar nu era cazul, guvernul punând pe liber în perioada respectivă mai mulţi prefecţi care au fost integraţi direct în corpul de rezervă şi, mai apoi, numiţi inspectori guvernamentali. În ciuda acestor mici impedimente legale, guvernul s-a făcut că nu vede şi i-a pus în funcţie pe cei doi brătieni de baltă încălcând vreo două acte normative de dragul cumetriei liberal-administrative, care spune că partidul de la putere trebuie musai să-şi pună cozile de topor în funcţii apolitice chipurile.

 

Ca şă-şi bage clienţii în schemă

Tăriceanu i-a trimis pe cei doi titani ai administraţiei publice locale la şcoală. Astfel, toate fondurile de la Prefectura Ialomiţa destinate instruirii funcţionarilor publici se vor duce pe şcolarizarea tandemului Dumitru-Caramitru la Institutul Naţional de Adiministraţie. Iar dacă ne gândim că nea Caramitru a făcut veterinara în vreo mai mulţi ani ca să aprofundeze mai bine dar şi pentru că nu prea îşi trecea examenele, acum am putea avea suprize majore cu durata cursurilor. Bine că măcar în acest caz, ca să treacă examenul, Caramitru şi colegul lui trebuie doar să se prezinte, că nu am văzut pănă acum nici un candidat căzut la astfel de teste.  Iar ca să demonstrăm că în această golănie incredibilă a fost atrasă şi mult trâmbiţata Agenţie a Funcţionarilor Publici, vă delectăm cu un facsimil luat de pe site-ul instituţiei. Unde se anunţa un concurs pentru funcţia de subprefect. Cum se poate vedea, postul era scos pentru Dumitru. La final, absolut ilegal, Agenţia anunţa că se poate încălca şi legea. Cităm: “în cazul în care la concursul organizat potrivit legii pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici nu se înscriu candidaţi care îndeplinesc condiţia prevăzută de articolul 16 alin.2 litera d) din legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc această condiţie ”. Cum nici un act normativ nu dă derogare de la condiţiile stipulate de lege, rezultă că onor Agenţia Funcţionarilor Publici, deşi se dă o fată mare care asigură indepedenţa funcţionarilor nu este decât o prostituată de centură pe care o încalecă partidele de la putere. Dacă ne uităm peste condiţiiile cerute de lege deascoperim două pe care Dumitru nu le îndeplinea la data de 20 decembrie 2007 când a fost organizat concursul. Este vorba despre vechimea de 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice. Adică studii juridice, căci personajul avea atribuţii directe prin fişa postului în acest sens. Cea de-a doua condiţie era absolvirea programelor de formare profesională, la care Dumitru lucrează chiar acum văduvind funcţionarii de carieră din prefectură de şansa de a se perfecţiona. De ce trag cei doi politruci ca disperaţii să ocupe nişte funcţii pe care le vor părăsi oricum după alegeri? Secretul este unul singur: ce pensii îşi vor trage după! Şi, bă, organelor! Numărăm până la 3. Dacă nu vă autosesizaţi, vă sesizăm noi. Hai, la treabă!  

Personaj celebru în lumea bună a anilor 1990, investitorul Vasile Corbu a lipsit o vreme din peisajul economic local. A fost niţel ocupat cu o problemă grea. Problemă care l-a ţinut o vreme în beciurile poliţiei şi puţin în puşcărie. Nevinovat, desigur, aşa cum se declară el, la fel ca ceilalţi 90% din locatarii penitenciarelor din România. Combinaţiile penale ale investitorului de portofoliu au avut drept ţintă banii din Banca Religiilor, bancă decedată şi îngropată de un grup de enoriaşi cu atracţie către ochiul dracului. Cu cele 9 credite luate nelegal şi cei 5 ani de puşcărie pe care i-a primit ca răsplată, Vasile al nostru este un peştişor luat de valul mare al luptei anticorupţie. În 2005 a ieşit din puşcărie cu gânduri mari. A dat statul în judecată la CEDO şi cere 80 de miliarde pentru cantonamentul în care a fost priponit de organele noastre. Mai nou, vrea la primărie, fiind la a treia încercare de acest fel. La una dintre ele a i-au lipsit 7 voturi ca să nu iasă primar, în urma unui scandal care se putea lăsa cu arestări. Dar nu s-a lăsat, că Vasile ştie că nu e bine să te pui cu sistemul. Şi ne spune şi nou de ce.


Un candidat care nefiind, lipseşte
Povesta candidaturii lui Sile Corbu, aşa cum este el cunoscut în comună, este emoţionantă. Mai mulţi oameni necăjiţi s-au prezentat la el la poartă plângând şi l-au rugat să candideze. N-am fost de faţă, dar prea o spune cu foc ca să nu-l credem. Un lucru este clar. Vasile este un candidat care putea să nu fie. Dar oamenii au vrut altfel.
- Cum v-aţi hotărât să candidaţi?
- Dom’le, ce se întâmplă? Eu aveam treburile mele, ca fiecare, că ştiţi că primăria nu mai e ceva ca să… Mi-e de oamenii ăştia care au venit la mine şi m-au rugat. Dar nu ştiu dacă ştiţi toată istoria asta cu ce înseamnă Traian. Eu m-am chinuit să aduc primăria la Traian. Eu am avut un necaz, poate ştiţi că am avut un necaz cu PNA-ul. Atunci eu m-am chinuit de am adus primăria la Traian, cu referendum. M-a ajutat foarte mult şi nea Gică Savu…
- De ce nu aţi candidat atunci?
- Ce se întâmplă… Păi da nu că primăria a fost în 2004. Atunci au fost alegeri iar eu am avut necazul în anul 2000. Când am venit eu acasă alegerile erau făcute. Şi acum nu eram hotărât să candidez la primărie. Din ce motiv? Deci e vârstă, eu am afacerile mele care trebuie să meargă… Dar când vezi atâta lume care plânge şi vine la poartă şi zice, dom’le, candidaţi domn’le că ne-am săturat să ne fure de pe câmp, ne-am săturat să nu avem şi noi o apă pe toată strada… Că toţi oamenii intelectuali s-au strâns în jurul lu’ actualul primar. Nu vreau să critic, Doamne fereşte, că totdeauna în viaţă ştii ce se întâmplă? Cine este în treabă, poţi să-l critici, că el a fost patru ani! El nu poate să mă critice pe mine că eu nu am fost! N-are ce să zică de mine. Şi nu trebuie să mă leg de el, bă, a făcut sau n-a făcut. E treaba lor.
Amintiri de la mititica
Povestea din puşcărie este tratată cu seninătate de candidatul Sile. Ca orice om nevinovat explică uşor confuz cum a fost cu pedeapsa, cum a dat statul în judecată şi cum, deşi nu a început propriu zis procesul, el a şi câştigat la CEDO. Normal, că e nevinovat. Numai că l-a prins valul!
-Dar aţi rezolvat problema cu PNA-ul?
- Daaaa! Am terminat de când hău! Cu hotărâre judecătorească, cu tot!
-Dar ce problemă aţi avut?
-Ei, am avut o treabă, o nenorocire de…. Chestia cu banca!
- Cu BIR-ul? (Banca Internaţională a Religiilor)
- Cu BIR-ul, da. Cu 9 credite, care cică mi-a dat 9 credite şi m-a favorizat. Şi m-a băgat pe mine, îi băgaşi şi pe ăştia, pe Neluţu Zaharia şi pe Marinescu, îi băgase la abuz în serviciu şi pe mine complicitate, instigator.
-Apăreaţi la peştii mici, mi-aduc aminte!
-Nuu, nu, nu a avut treabă cu ăia, da’ m-a prins valu’ şi a făcut disjungere şi s-a rezolvat. Ei se judecă şi acum. Eu am terminat de atunci.
- Şi v-au condamnat?
-Am avut condamnare.
- Cât?
- Ăăă, deci, am avut atunci, din 2001, am avut 5 ani şi a scăzut la Curtea de Apel şi am terminat-o în 2004, 2005.
- Şi cât aţi făcut?
- Am făcut v-un an şi ceva. Opt luni de zile m-a ţinut pe arest şi de acolo mai am făcut 6 luni…
-Unde aţi făcut-o?
- Acia la Slobozia. Am necazuri dar a trecut.
-Şi până la urmă v-au pus în spate un prejudiciu, ceva?
- Nu, nimic.
- Şi atunci de ce v-au condamnat?
- Păi acum am câştigat la CEDO! Am cerut 80 de miliarde despăgubire. Adică acum mă judec.
- Deci dumneavoastră aţi fost achitat..
- Achitat, da..
- Nu v-au contestat pesediştii?
- Păi, a încercat. Au fost şi pe la Bucureşti ăştia, să mă elimine pe mine. Dar nu pesedeu. Ăştia, de la liberali.
- Bonciu? Pare cuminte…
- Eheeeee… Omul, ştiţi cum este, a prima vedere, pe din afară, ce om bun, ce nu ştiu ce…

O fraudă palmată
Deşi furat la drumul mare la alegerile din anul 2000 pe baza unor falsuri dovedite, Sile a lăsat nelămurită această afacere. Şi bine a făcut, credem noi, că venea peste el “problema grea ” cu PNA-ul şi-l săltau ăştia din sediul primăriei. Sile nu a uitat însă şi povesteşte cu înţelepciune episodul. Din care deducem că şi de un prost ai nevoie, dar de un judecător pe care-l prinzi cu pantalonii în vine.
- Cum a fost în 2000, când aţi pierdut alegerile la primărie?
- A câştigat Stroe cu 7 voturi înaintea mea.
- A fost un scandal că se falsificaseră nişte liste parcă…
-Bravo… A avut dosar penal şi i-au dat 18 indice 1 că mi-am retras eu plângerea. Că era jocul prea mare. În ce sens? Băgai şi judecători, băgai şi cutare, şi cutare şi nu mi-a plăcut mie să intru în chestii d-astea.
- Intrau mulţi în rahat dacă se mergea până la capăt cu ancheta…
- Da, intrau mulţi. Mă, omule, nu se ştie în viaţă, că ai nevoie de oricine în viaţă… Orice prost, măcar că îl cheme de e drum şi vine în curte să-ţi sape şi tot ai nevoie de el. D-apoi de oamenii ăştia… Vă daţi seama că era o răspundere mare pentru ei. Asta a fost.
Patriotul şi politica
Sile se defineşte ca un patriot. Local şi naţional. Dar a înţeles că politică fără partid nu faci, că te fură ăştia de nu te vezi. Avantajul lui Sile este acela că neavând organizaţie PD-L în comună, a putut să-şi facă echipa după cum a gândit el. Şi n-a gândit deloc rău
- De ce sunt oamenii nemulţumiţi şi v-au rugat să candidaţi?
- Dom’le, oamenii vor să vadă linişte şi ordine în comuna asta, că este o comună aşa de liniştită şi de plăcută… I-a terminat cu furturile din câmp. Toată iarna le-au distrus animalele culturile. S-a dat o hotărâre la primărie şi s-a spus: de la data de la data de animalele nu are voie să iasă din curte. A fost dată şi aşa a rămas. Nimeni nu a pus în aplicare această hotărâre. Animalele a umblat pe câmp şi a distrus culturile la oameni. Oamenii a zis că vrea să vadă şi ei ordine. Şi le-am zis, bă, fraţilor, vă fac pe plac şi candidez şi cu asta basta. Am depus candidatura exact în ultima zi. Eu sunt un patriot nu numai pentru comună. Am casă şi la munte, am casă şi la mare, am casă şi la Bucureşti pentru copii.. Adică din punct de vedere ca realizare nu mai am nevoie, decât aşa să…. fac şi eu.
- De ce nu v-aţi păstrat statutul de independent şi aţi trecut la PDL?
- Hai să vă spun o singură chestie. Experienţa anilor anteriori mi-a dat de gândit. Şi m-am gândit că e nevoie de un partid în spate. E vorba de furat la urne. Ca independent trebuia să umbli pe la Democraţia, pe la instituţiile astea care sunt neguvernamentale ca să îţi dea ecuson să îţi pui şi tu un om acolo. După aia ai nevoie de consilieri ca să fie aproape de tine, ca să îţi aprobe proiectele. Sunt oamenii răi în ziua de azi. Noi patru dacă ne strângem aici toţi si vorbim ceva, unul măcar se suceşte a doua zi.
- Cum vă faceţi campania?
- Din casă în casă şi stau e vorbă cu oamenii. Dacă vrea să mă voteze bine, dac nu iarăşi bine. Nu oblig pe nimeni, nu mă apuc să dau mici şi bere. Aşa am făcut şi lista de consilieri. De pe fiecare stradă câte un om ales de vecinii lui.
Petruire şi proiecte cu DA, măi tată!
Programul economic al candidatului Vasile Corbu este simplu. Faci proiecte, salţi banii de la coana Europa şi te pui pe asfaltat. Sile se gândeşte şi la asfalt, dar va începe cu “petruirea”, cum îi spune el. În chip de bomboană pe colivă, omul nostru ne dezvăluie cum va negocia cu firmele specializate în scrierea de proiecte. Strategia e beton.
- Ce proiecte v-aţi propus să realizaţi?
- Mi-am propus să lucrez foarte mult pe 321, pe legea 67, aia cu infrastructura. Comuna noastră este foarte bine aşezată din toate punctele de vedere. Suntem la graniţa cu judeţul Brăila. Avem gazele la 300 de metri pe luncă aici. Deci gazele în Traian se poate băga fără doar şi poate. Mi-am propus să terminăm cu petruirea. Pe Traian, la oara actuală, nici un proiect în patru ani nu s-a aprobat. A făcut doar monumentul. În primul rând că avem monument la biserică şi putea fi reabilita. Sunt scrişi eroii pe el… Nu ne scriem noi pe monument. Ce, scrii Bonciu Nicolae şi cu Dumitru Marian pe monument?
- Păi primarul zicea că monumentul este făcut cu banii firmei Constrif.
- Care Constrif? Domnul Cornel Anghel a câştigat aici toate licitaţiile pentru primărie şi aşa mai departe şi dânsul la rândul lui a angajat pe alţii ca să facă treabă.
Accesarea fondurilor europene
- Şi cu ce finanţaţi proiectele de infrastructură?
- Cu fonduri europene.
- Şi aveţi specialişti la primărie care să vă scrie proiecte?
- Nu avem la primărie, dar avem la Bucureşti! Dacă aduc un proiectant să îmi facă un proiect pentru asfaltare, dau un exemplu. Îi spun, mă tată, tu îmi faci proiectul şi mi-l aduci ca să scrie pe el DA. Că e răspunderea ta. E nevoie să te ajut cu ceva, îmi spui. O intrare aici, o intrare acolo, unde trebuie. Crezi că poţi să te descurci, iar îmi spui. Cât îmi iei la sută din acest proiect? Valoarea proiectului să zicem că e două miliarde. Cât la sută îmi iei dumneata mie, ca proiectul să fie şi realizabil? Adică să mi-l aduci cu da pe el. Şi omul o să spună cât se ia, 6, 8 10 la sută. Da, dom’le! Îţi dau. Când mi-ai adus proiectul cu DA pe el a plecat ordinul de plată în contul care mi-l dai. Aşa se lucrează. Nu poţi altfel.

Dacă Sile Corbu este sau nu persoana potrivită să conducă comuna Traian vor decide alegătorii. Interviul pe care l-am realizat cu pitorescul personaj a fost mult mai amplu. Am încercat doar să demonstrăm că în România funcţiile publice sunt la liber. Nu îţi trebuie decât ambiţie, tupeu şi puţină nebunie. Iar personajul nostru are din toate câte puţin. Cât despre cazier şi onorabilitatea presupusă de exercitarea unei funcţii publice, ea pică în responsabilitatea şefilor de partide. Iar dacă ei decid că merge şi aşa, putem noi să-i contrazicem? Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.

După 20 de ani de aşteptare şi zeci de proiecte eşuate, la Feteşti se face lumină. Ea va proveni, dacă e să dăm crezare unui comunicat remis de către ENEL DISTRIBUŢIE DOBROGEA, de la o nouă staţie de transformare a curentului electric care va oferi unui număr de 16 mii de consumatori un nou standard de viaţă. Investiţia, în valoare de 1,5 milioane de euro, înseamnă, practic, modernizarea staţiei 110/20 kV din Feteşti (Ialomiţa) proiect care va permite, după finalizare, îmbunătăţirea siguranţei şi eficienţa procesului de distribuţie a energiei electrice. Proiectul face parte dintr-un program mai larg al ENEL de îmbunătăţire a condiţiilor de funcţionare a reţelei şi de creştere a calităţii serviciilor către clienţii săi.

 

Staţia de transformare reprezintă un punct cheie prin care se furnizează curent electric şi urmează să asigure standardele europene de performanţă în domeniu. „Modernizarea staţiei de transformare din Feteşti vizează îmbunătăţirea condiţiilor de distribuţie a energiei electrice, prin reducerea numărului şi duratei întreruperilor în furnizarea energiei electrice. Astfel, facem un pas înainte în atingerea scopului nostru principal, de îmbunătăţire a calităţii serviciilor pentru consumatorii noştri. Proiectul este doar o parte a planurilor noastre ambiţioase de investiţii iniţiate încă din 2005, care vizează creşterea siguranţei reţelelor de distribuţie în zonele unde operează ENEL”, a declarat directorul general al ENEL Distribuţie Dobrogea şi Banat, dl. Domenico Cappellieri.

Mai mult, în urma modernizării, staţia de transformare de la Feteşti este prevăzută pentru includerea în sistemul Telecontrol – o tehnologie introdusă de Enel în Banat şi Dobrogea, care permite controlul de la distanţă a operaţiunilor reţelei, astfel reducând semnificativ timpii de intervenţie în cazul defecţiunilor reţelei. Procesul de implementare pentru sistemul Telecontrol se află în desfăşurare, iar în prezent 25% din staţiile de înaltă tensiune din Banat şi Dobrogea sunt echipate cu această tehnologie.

Afacerile prefectului Stelian Caramitru sunt o varză totală dacă este să ne luăm după declaraţiile sale de avere şi de interese. Documentele pe care orice demnitar are obligaţia să le facă publice la investirea în funcţie şi ori de cîte ori i se modifică averea au fost tratate de prefect absolut superficial. Din declaraţiile sale de avere nu reiese care este situaţia exactă a imobilelor pe care le deţine şi care-i aduc o grămadă de bani iar declaraţia de interese nu a fost postată pe site-ul prefecturii, aşa cum cere legea. Pornind de la aceste realităţi, am încercat să descoperim ce se ascunde în spatele averii prefectului. Aşa am descoperit o serie de neconcordanţe care frizează penalul şi pe care prefectul nu a avut vreme să ni le explice, deşi i-am solicitat acest lucru prin intermediul biroului de presă al instituţiei. Pentru că, probabil, domnia sa nu răspunde decât întrebărilor care-i convin.

 

La început a fost sărăcia

Prima declaraţie de avere a lui Stelian Caramitru apare în anul 2003, pe când acesta avea calitatea de consilier municipal la Urziceni. Ca pentru prima strigare, Caramitru a declarat şi el ce s-a priceput. Un teren intravilan de 440 de metri pătraţi, un apartament şi un spaţiu comercial erau toată averea sa. În bunele tradiţii ale vremurilor, domnul Caramitru a pus în paranteză nişte venituri frumuşele din chiriile încasate pentru un spaţiu de peste 250 de metri pătraţi situat în centrul Urziceniului, plus nişte dividende consistente rezultate din cele trei firme pe care le controla împreună cu familia, una dintre ele având ca obiect de activitate comerţul cu medicamente. Aparenţa de cetăţean sărac a lui Caramitru se păstrează şi anul 2004, când omul devine consilier judeţean, ca urmare a retragerii deputatului Marian Hoinaru. În declaraţia depusă la data de 8 iulie 2004, Caramitru se declară chiar mai sărac decât în 2003. Potrivit acestei declaraţii, actualul prefect nu mai deţinea decât două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 de metri pătraţi şi nici un fel de venit. Când o fi rămas bietul personaj fără casă şi bănetul încasat din chirii sau fără salariile de la firmele familiei, nu ştim.Este evident că această declaraţie este coplet inexactă şi ar fi trebuit să-i atragă acestuia răspunderea penală pentru falsul pe care şi-a permis să-l comită. Dovada că domnul prefect a intrat sub incidenţa legii penale o regăsim în declaraţia de avere dată în 2005, când din consilier judeţean, Caramitru ajunge director în cadrul ANSVSA. Şi, obligat de lege, dă o declaraţie de avere mult mai amănunţită din care aflăm că nu era aşa de sărac cum se dădea.

 

Acesta este omul!

La data de 25 august 2005, domul Stelian Caramitru, director al Direcţiei PIF din cadrul ANSVSA, comite o nouă declaraţie de avere în care face mărturisiri complete. Simpla lectiră ne bulversează, căci descoperim ceea ce trebuia să ştim din declaraâiile de avvere date în 2003 şi 2006. La capitolul clădiri, aflăm că domnul Caramitru deţinea o casă în Urziceni din 1998 cu o suprafaţă de 150 de metri păraţi pe care nu o regăsim şi în declaraţia din 2004. Unul la mînă. Suprinzător, în declaraţia de avere a domniei sale mai apare un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi dobândit în 2003. Nici acesta nu apare în declaraţia din 2004, unde găsim două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 metri pătraţi. Dacă nu e fals în declaraţii, atunci ori unul dintre spaţii s-a dilatat, ori domnul Caramitru şi-a bătut joc de contribuabili, completându-şi declaraţia de avere la mişto, faptă ce intră tot sub incidenţa legii penale ca declaraţie inexactă sau incompletă. Doi la mână. În anul respectiv, simultan cu numirea în noua funcţie, Caramitru dobândeşte un apartament în Bucureşti cu suprafaţa de 58 de metri pătraţi, pe care-l cumpără la incredibilul preţ de 366 de milioane de lei! Trei la mână. Un teren intravilan declarat în 2003 dispare din proprietatea domnului prefect, potrivit declaraţiei de avere din 2005, la data de 15 august 2004, pentru suma de 173 de milioane de lei. Această tranzacţie nu o regăsim în declaraţia de avere dată în 2004, când domnia sa avea obligaţia legală să rectifice declaraţia de avere dat în iulie la instalarea în funcţia de consilier judeţean. Patru la mână. Aceeaşi infracţiune o comite domnul Caramitru în cazul unui apartament situat nu se ştie unde, pe care îl vinde la data de 14 iunie 2004 cu suma de 500 de milioane, tranzacâie pe care nu o consemnează în declaraţia de avvere din iulie 2004. Şi nici nu avea cum, din moment ce nu declarase anterior că ar fi deţinut un asemenea imobil. Cinci la mănă. Ca să se justifice dracului cantitatea de numerar pe care domnul Caramitru a afişat-o cu diverse ocazii, vezi sponsorizările din campania electorală plătite la PNL (una sutică milioane cash achitată pentru funcţia de subprefect, de pildă), domnia sa se calcă pe inimă şi declară vânzarea unui spaţiu comercial cu suma de 2,4 miliarde de lei la data de 14 martie 2005 către firma Fastest SRL. Başca un depozit de vreo 4000 de euro la BRD, valoare raportată la data de 25 august 2005, când a fost dată declaraţia de avere. Nu le mai contprozim, că pierdem şirul. Dar mai spunem că brusc domnul Caramitru declară că are un credit la BDR contractat în 2003 şi scadent în 2018 în valoare de 32.000 de euro, despre care nu suflase o vorbă nici în 2003 şi nici în 2004. Probabil că nu-i venise ideea. La fel procedează şi cu veniturile din salarii, respectiv 143 de milioane pe an de la firma For You SRL şi 292 de milioane ca director economic la Farmasav SRL, fără să precizeze dacă aceste venituri sunt realizate de domnia sa sau de soţie. Pentru a încheia capitolul 2005, precizăm că domnul Caramitru mai declară şi nişte dividende în valoare de 259 de milioane de la Farmasan şi de 59,5 milioane de la For You SRL, plus un mizilic de 104 milioane de lei din chirii. De unde deducem că pentru un spaţiu de circa 70 de metri pătraţi, Caramitru a perceput o chirie de circa 8,6 milioane de lei lunar, pe care i-a declarat şi fisc şi pentru care a plătit şi impozite. Ce glumă bună! Şi o să vedeţi de ce.

 

Şi ăsta e prefectul!

Ca prefect, Stelian Caramitru dă o nouă reprezentaţie şi îşi postează pe site-ul prefecturii o declaraţie de avere completată la data de 24 august 2007. Şi de această dată averea domnului prefect dă cu virgulă, cu toate că ceva s-a schimbat şi anume caligrafia infectă de pe formular, care a devenit acum mai lizibilă. Din prima rubrică domnul prefect ne bulversează. În perioada 2005-2006 declară că a primit moştenire 4 hectare de teren arabil în Ialomiţa şi Timiş. Acest fapt nu este consemnat nici în 2005, când a dat ddeclaraţie de avere, nici în cursul anului 2006, când deşi i s-a modificat structura averii nu a completat declaraţie aşa cum cere legea. La capitolul imobile regăsim un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi situat în Urziceni, pentru care domnul Caramitru declară că a încasat din chirie imensa sumă de 60 de milioane de lei. Deducem asta din faptul că declaraţia de avere a prefectului nu conţine vreo referire la vreun alt imobil pretabil la închiriere. Deci, rezultă că pentru un asemenea spaţiu, contribuabilul Caramitru a perceput o chirie lunară de 5 milioane de lei. Asta înseamnă că ori piaâa imobiliară s-a prăbuşit la Urziceni şi noi nu am aflat, ori că băieţii de la fisc ar trebui să facă nişte săpături ca să demonstreze că prefectul nu a comis infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum ar putea crede un neavenit. Din declaraţia de avere a prefectului dispar două autovehicule, respectiv un Opel şi un Renault, pe care domnia sa le amintea în declaraţia din 2005. Şi cum nu menţionează că le-ar fi vândut, deducem că le-a dat de pomană. La capitolul venituri apare leafa de director la ANSVA, în sumă de 460, 8 milioane pe an şi dividende de la firme în valoare totală de circa 300 de milioane de lei. Bineînţeles că domnul prefect omite să depună şi o declaraţie de interese în calitate de prefect, încălcând din nou legea. Dar cum din declaraţiile de avere am dedus că firmele care produc pentru domnul prefect sunt For You şi Farmasan, ne vom concentra asupra lor. Mai exact asupra firmei For You, unde se scunde găina cu pui de aur a prefectului.

 

Imobiliare la capul gol!

Perla coroanei o reprezintă de fapt un spaţiu de circa 300 de metri pătraţi, situat în centrul municipiului Urziceni, pe care prefectul Caramitru l-a dobândit în urma privatizării Comixt SA. Afacerea a fost investigată de poliţie, Caramitru fiind scos de sub urmărire penală în perioada 1998-1999.După retragerea sa ca acţionar din cadrul Commixt SA, prefectul s-a ales cu spaţiul comercial despre care discutăm.Prin anul 2000, spaţiul a fost cedat de Caramitru firmei For You SRL. Potrivit evidenţelor de la Registrul Comerţului, firma For You a fost înfiinţată în anul 1994 şi este deţinută de prefect şi soţia sa. În august 2005 o dată cu numirea în funcţia de director în cadrul ANSVSA, el iese din acţionaritul societăţii, pachetul integral de părţi sociale fiind deţinut de soţia sa, care este şi administrator. Obiectul de activitate al firmei se lărgeste în iunie 2004 cu activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Din informaţiile noastre rezultă că acest spaţiu a fost ocupat de circa 7 ani de minim 5 chiriaşi, care au achitat chirie firmei For You. Dăm o fugă pe site-ul Ministerului de Finanţe şi aflăm că în 2006, de exemplu, firma a avut venituri de circa 730 de milioane de lei, cheltuieli de 596 şi un profit brut de 140 de milioane de lei cu un singur angajat. Cum firma se ocupă strict de închirierea spaţiilor, putem face un calcul simplu, presupunând că fiecare dintre cei cinci chiriaşi a ocupat un spaţiu cam de 60 de metri pătraţi.Asta înseamnă că fiecare chiriaş i-a achitat firmei prefectului suma de aproximativ 146 de milioane de lei vechi anual, ceea ce corespunde unei chirii de circa 12 milioane de lei inclusiv TVA pentru un spaţiu comercial de circa 60 de metri pătraţi. Ceea ce, în orice conjunctură am discuta, este o sumă ridicol de mică! Dar cum domnul prefect închiriază ca persoană fizică un spaţiu de cam 78 de metri pătraţi situat lângă primărie cu suma de 5 milioane de lei lunar, rezultă că omul nu se prea pricepe la afaceri. Sau se pricepe foarte bine!

 

Şi acum, darul!

Priceperea domnului Caramitru în administrarea imobilelor ca şi preţurile reale practicate pe piaţa din Urziceni rezultă foarte clar din următoarea afacere. De curând, toţi chiriaşii din spaţiul administrat de firma For You au fost evacuaţi. Ei au făcut loc unei bănci renumite cu acţionar austriac, care nu are sediul la Urziceni. Gurile rele spun că tranzacţia s-a făcut la preţul de 16 euro pe metrul plătat plus TVA, faţă de aproximativ 0,16 euro cât încasase până acum Ceea ce înseamnă că domnul prefect va încasa 4000 de euro lunar! Ei, aşa mai merge.

 

Aşteptăm provincia

Am încercat să aflăm punctul de vedere al domnului prefect prin biroul de presă. Domnia sa ne-a transmis prin purtătorul de cuvânt că doreşte să-l contactăm personal pentru a ne da lămuriri. Cum nu ne permitem să-l răpim de la treburile judeţului, aşteptăm cu interes un punct de vedere în scris faţă de articolul nostru. Pe care-l vom publica în proxima ediţie a GSE.