Recent, la Inspectoratul de Poliţie Ialomiţa a avut loc un concurs pentru ocuparea unor posturi. Candidaţii au dat buluc, fapt pentru care “scorul” a ajuns la circa 10.000 de euro per caşchetă angajată. Lucrarea a fost coordonată de Preasfinţia Sa Dascălu Viorel, lăudat şi pomenit în multe articole fie numele Lui! Ca şi la ocuparea funcţiei de şef de inspectorat, proba de foc a constituit-o limba străină, candidaţii având de ales între engleză şi franceză. Spre deosebire de alţi ani, miliţienii din conducere nu au mai cerut Inspectoratului Şcolar să desemneze profesori. Nea Viorel a dat o fugă la Urziceni de unde a adus cu maşina miliţiei doi profesori de nădejde care să se ocupe de limbi. Şi s-au ocupat, măi nene, că primii doi candidaţi declaraţi admişi nu au stat mai mult de câteva minute în sală. Iar notele obţinute au fost de excepţie: 9,50, respectiv 10! Eminenche! Procedura de examen a fost stabilită de fraţii Petreuş din conducerea IPJ, care se cred la miliţie pe moşia lor. Şi că tot veni vorba despre matrapazlâcurile şefilor IPJ, ne mai permitem o glumiţă primită “pe surse”, cum ar spune fătucile din audiovizual! Cică absolvenţii de privată au cerut leafă potrivit studiilor superioare pe care le-au făcut prin diverse apartamente de bloc unde funcţioneză universităţi de prestigiu destinate agramaţilor fără diploma. Iar miliţienii din conducerea IPJ le-au completat fişele posturilor astfel încât 25% din activităţile băieţilor să necesite exact pregătirea atestată de diplomele lor de doi lei. Pardon, euro că aşa se plăteşte la private! Aşa s-a ajuns ca un agent care dă cu bâta de la SPIR să aibă atribuţii pe linie juridică. Ca şi cum infractorii nu sunt pocniţi cu parul, ci cu ditamai Codul Penal pe post de obiect contondent. Cu atâţia intelectuali pe metrul cub, vorba unui idiot care a scris în declaraţia de avere că viloiul lui are suprafaţa măsurată în metrii la a treia, nici nu ne mai miră bancurile cu poliţişti! Cool, man! (asta este pentru cunăoscătorii din miliţie!). Vom reveni pe larg în ediţia print! Adică tipărită, pentru doctoranzii de la Chişinău.

Politicienii sunt nişte papagali ţinuţi de nas pe bază de dosare de către o mafie pestriţă formată din foşti securişti şi miliţiei. Această teorie este demonstrată din plin de recentul scandal declanşat de generalul de miliţie Paul Abraham. Scos în şuturi din postul călduţ şi remunerat regeşte din fruntea Agenţiei Naţionale Antidrog, “profesorul” miliţienilor de la Băneasa şi-a adus brusc aminte că ministrul David a tras pe nas niscaiva prafuri în urmă cu vreo 18 ani. De cercetarea cazului în care banalul ministru de interne apărea doar ca martor s-a ocupat chiar miliţianul Abraham, căruia memoria i-a revenit brusc deodată cu a treia cizmă primită în dos ca urmare a unui scandal de presă monstruos. Cu dezvăluirea în dinţi, miliţianul a informat poporul în direct şi la o oră de vârf despre fapte în legătură cu care a tăcut atâta amar de vreme. Comportamentul acestui dinozaur din rastelele miliţiei demonstrează fără echivoc teoria conform căreia o mafie a generalilor din structurile represive ale statului controlează personaje de la vârful vieţii politice româneşti pe baza unor dosare stocate la sertar. Muniţia huntei militare provine din arhiva fostei securităţi, triată la timp, dar şi din fişetele păzite de troica Ardelean- Berechet-Abraham, vârful de lance al miliţiilor de sorginte PSD. Consolidată la adăpostul acestor dosare, mafia generalilor caralii şi-a tras priveligii şi a ţinut de nas întreaga clasă politică. Şantajul mizerabil al lui Abraham este doar un palid exemplu care dă valoare teoriei conform căreia selecţia politicienilor se face pe bază de dosare. Cu cât mai pătate cu atât mai bine. Din păcate, şantajul nu se rezumă doar la privilegii pentru plutonierii mafiei cu vipuşcă şi pulan. Grav este că decizii majore pentru România se iau sub presiunea unor astfel de şantaje executate de la cel mai înalt nivel. Ştim care este obiectul şantajului şi că subiecţii sunt selectaţi în funcţie de grosimea acestor dosare compromiţătoare. Nu ştim însă cine este păpuşarul şef şi cine umflă potul. Cu certitudine însă, această haită de miliţieni şi securişti au transformat statul într-o simplă marionetă. Iar ceea ce ne oferă acum este o piesă de teatru, cu alegeri, parlametari şi tot tacâmul. Numai că instituţiile pe care le vedem sunt precum caşcavalul pe vremea lui Ceauşescu. Se găsea peste tot dar era un biet mulaj.

Preluând din mers şi pe nemestecate teza preşedintelui Băsescu, liderii PD-L susţin că majorările salariale promise profesorilor trebuie acordate la schimb cu reforma din învăţământ. Adică poporul plăteşte mai întâi salarii majorate iar profesorii îşi suflecă mânecile şi se apucă să facă revoluţioneze învăţământul românesc aflat în cădere liberă după 1989. Teoria sună interesant dar judecată prin prisma realităţii nu este decât o gogoaşă electorală. Şi domnul preşedinte şi liderii PD-L ştiu foarte clar că o astfel de condiţionare nu se poate materializa eficient. Majorarea salariilor nu poate fi anulată dacă, prin absurd, profesorii nu şi-ar îndeplini partea lor de contract. Pentru că odată câştigat un drept salarial acesta nu mai poate fi anulat. Abordarea domnului preşedinte este complet greşită dacă are în vedere ca singur argument că lefurile mici ale dascălilor împiedică reforma în învăţământ. Ca în toate domeniile, şi învăţământul este afectat de o gravă criză morală. Sub ochii dascălilor, învăţământul superior a fost pervertit la nonperformanţă de privatele apărute ca ciupercile după ploaie. Titlurile universitare eliberate ca la tarabă au degradat grav credibilitatea sistemului educaţional. Notele scoase din burtă pentru elevii de bani gata contra unor şpăgi au transformat şcoala într-o prăvălie care comercializează diplome. Dascălii sunt cei care au asistat impasibili la alterarea programelor şcolare, gândite parcă pentru a scoate idioţi pe bandă rulantă. Meditaţiile au devenit industrie subterană în care se vehiculează miliarde de lei, iar orele de curs doar un soi de marketing pentru această industrie. Dacă nu te prezinţi la meditaţie, nu treci clasa şi nu înveţi nimic din materia de examen. Şi ticăloşiile din sistem pot fi descrise pe sute de pagini de ziar. Profesorii cu aplecare şi pasiune sunt din ce în ce mai puţini iar vocea lor nu se aude. Se aud doar liderii sindicatelor, nişte băieţi înţoliţi la costume de firmă, care se luptă pentru cadrele didactice până la unu, că pe la două începe pauza de masă. În aceste condiţii, nu lefurile reprezintă soluţia crizei. Poate plata profesorilor într-un sistem concurenţial, în care salariile de merit să fie plătite pentru nivelul de pregătire al elevului mediu şi nu pentru cei câţiva olimpici, mereu aceiaşi, cu care profesorii încearcă să-şi justifice lipsa de performanţă profesională. Sau motivarea suplimentară a învăţătorilor, cei care pun bazele pregătirii elevilor. Cu certitudine, soluţiile de reformă trebuie să vină tot de la profesori. De la acea parte a corpului profesoral neafectată de mercantilism şi ticăloşie, care încă mai crede că şcoala este motorul societăţii şi nu o povară financiară pentru guvern.

GSE a prevestit marele crah la care ne vom referi acum în urmă cu mai multă vreme. Este vorba despre falimentul unei firme specializată în transport şi care într-un an a crescut cât alţii în 10. Firma umflată precum gogoaşa a bubuit chiar mai devreme decât ne aşteptam, astfel încât în urma falimentului previzibil găuroiul lăsat în urmă contabilizează ţepe în valoare de doar vreo 300 de miliarde!

După bani plâng în primul rând băncile. Este vorba despre RIB şi Carpatica, bănci care şi-au plasat miliardele sub formă de credite, unele dintre acestea garantate cu moţul de la bască. S-au luat drept garanţii terenuri supraevaluate situate, chipurile, la malul mării, deşi ele erau simple plantaţii de ciulini la zeci de kilometri de paradisul imobiliar. Cum şi-or fi luat băncile aceste ţepe este chiar o temă de gândire. Să fie prostie crasă sau şpăguţă groasă?

Sau apartamente gajate în sistem suveică, pentru multe dintre ele ipotecile fiind întocmite în fals, fără semnătura proprietarului de drept. Ţeapă şi-au luat şi unii salariaţi ai defunctei firme, care au girat cu casele afacerile patronilor după modelul inventat de ţeparul stategic Ungureanu.

Ţepuiţi au fost, culmea tupeului, şi cămătarii. Nişte băieţi din judeţ, experţi în plasamente cu dobânzi avantajoase s-au înţepat cu tone de euroi pe care nu-i mai pupă. Nasol este că fraţii lui Pană de Vultur au luat bănet cu camătă şi din alte părţi ca să îl satisfacă pe client. Iar acum dau din cort, pardon, colţ, în colţ să-şi recupereze măcar dobânzile şi să nu vină triburile ţepuite peste ei să le ia scalpurile, cum se face în lumea bună a teutonilor din Craiova.

Despre buget nu mai vorbim, căci sursele noastre spun că miliardarul a lovit necruţător şi aici. Că, deh, cine să-i radă conturile şi ce să mai ia din ele în afară de praful de pe tobă? Judecând după maniera de joc a goleadorului opinăm că Ilie Alexandru stă cam degeaba la pârnaie. Pentru că marele nostru golgheter l-a ridiculizat cu fentele descrise sumar mai sus, instalându-se detaşat pe primul loc în clasamentul ţeparilor strategici. Culmea este că dosarele penale ale omului de afaceri sunt intrate în impas. Cică ar fi vorba despre nişte şantaje subtile pregătite de băieţi la adresa celor care sapă în penal. Meciul continuă.

Agentul 007,60

Despre ţepe şi zevzeci!

Bucuria reusitei ne-a indepartat toate emotiile si  toate temerile care au precedat-o.Dar, o veste proasta a pus capat fericirii care ne cuprinsese inimile. Ce se intamplase? Sambata noaptea, inaintea primirii ordinului de atac, o grupa, ( alcatuita dintr-un ofiter de la regiment, un sergent de la pichetul de graniceri si un fruntas), plecase intr-o misiune de cercetare a pozitiilor inamice. Pe sergent l-au adus mort, iar pe fruntas, ranit. “Domn’ subl’ent a scapat teafar, saracul”, ne-a instiintat unul dintre camarazii din grupa de sanitari. Erau primele noastre victime. Incepusem sa uram acel loc si voiam sa plecam cat mai repede de acolo, dar a fost necesar sa ramanem mai multa vreme pe pozitiile ocupate. Profitand de cele cateva clipe de relaxare de dupa atac, am aruncat o privire asupra locului. Era o zona splendida, cu paduri bogate, dar care adaposteau, fara sa banuim, trupele inamice. Acestea au inceput sa ne atace chiar din zorii zilei cu artileria, de se cutremura pamantul. Era pacat de locul acela atat de frumos, ca s-a ales praful si pulberea de el.

De altfel, era stiut faptul ca, atunci cand incepeau rusii sa traga cu artileria sau cu mitralierele, nu mai era chip sa fii linistit. Trageau mult, haotic, generand haos si groaza. Nu era de mirare ca satenii isi paraseau casele si se indreptau spre dispozitivul nostru. Lasandu-si cu multa durere in suflet toata agoniseala, bietii oameni, au ajuns in preajma campului minat din fata dispozitivului. Inevitabilul s-a produs, in ciuda eforturilor noastre de a le salva vietile. Unuia dintre localnici i-a scapat vaca din lant si, fugind nebuna, a patruns pe terenul minat. Minele au inceput sa plesneasca una dupa alta, facandu-ne, fara voie, martorii unui masacru greu de descris. Instinctiv, am dus mainile la ochi, dar, dupa ultima explozie, privind spre locul blestemat, am vazut campul care gemea de trupuri sfartecate si pline de sange. Erau imagini de care am avut parte aproape in fiecare zi. Speranta supravietuirii, insa, ne dadea puteri pentru a ne continua misiunea de nimicire a inamicului.

Pe la amiaza zilei de 23 iunie, ne-am retras spre Dornesti, intrucat plutonul ramasese descoperit, flancurile retragandu-se mai devreme. Aceasta retragere semana mai mult cu o fuga de la locul faptei, pentru ca nu-mi amintesc sa  se fi dat vreun ordin in acest sens. Am parasit pozitiile in cea mai mare graba, lasand in urma efectele militare. Eu am lasat mantaua, dar am luat cu mine foaia de cort, pe motiv ca era mai usoara si ma apara de vant si de ploaie.

Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2008 pot beneficia de sprijin direct al statului pe produs în valoare de 300 lei/tonă în limita a 100.000 de tone la nivelul întregii ţări.Guvernul a aprobat o hotărâre privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru producţia anului 2008 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole, precum şi pentru modificarea articolului 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 49/2002 cu modificările şi completările ulterioare. Soia valorificată sub formă de sămânţă pentru semănat nu beneficiază de prevederile acestei hotărâri. De asemenea, soia care face obiectul plăţii în natură al contractelor de arendare, concesionare sau al contractelor de livrare a îngrăşămintelor, pesticidelor şi altor inputuri, inclusiv al contractelor de leasing pentru utilaje agricole nu constituie marfă pentru care se acordă sprijin direct al statului pe produs. Soia care se utilizează ca materie primă pentru realizarea de produse alimentare sau industriale în cadrul unităţilor proprii de producţie ale producătorilor agricoli este considerată produs agricol destinat comercializării şi beneficiază de sprijin. Acordarea acestui sprijin se face pe baza unei cereri-tip adresate direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare judeţele sau a municipiului Bucureşti, pe care producătorii agricoli interesaţi trebuie să o depună până la data de 15 iunie 2009 inclusiv. Acordarea sumelor se face în ordinea depunerii cererilor, potrivit actului normativ. Resursele financiare necesare acordării acestui sprijin sunt de 30.000 mii lei. Sumele respective se asigură din prevederile bugetare ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale aprobate pentru anul 2008-2009. După verificarea documentaţiei şi aprobarea cererilor formulate de producătorii agricoli, Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti întocmesc şi depun centralizatorul cuprinzând sumele cuvenite ca sprijin direct al statului pe produs la Direcţia generală Buget, Finanţe şi Fonduri Europene din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării, până la data de 1 iulie 2009 inclusiv. Acordarea în mod necorespunzător a acestui sprijin, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situaţii nereale pe documentele de decontare de către reprezentanţii direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei, precum şi cu obligarea la restituirea contravalorii sumelor încasate nejustificat, majorate în raport cu inflaţia. Modificarea HG nr. 49/2002 vizează exploataţiile agricole comerciale care nu mai trebuie să depună, anual, până la data de 1 februarie, anumite documente, la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, pentru a fi luate în evidenţă, ci le pot depune pe tot parcursul anului, la fel ca administratorii exploataţiilor familiale.

Operaţiunea de predare-primire a carnetelor de muncă de către inspectoratele teritoriale de muncă către casele teritoriale de pensii, precum şi cea de scanare a acestora, se vor finaliza până la 31 decembrie 2010. Executivul a modificat, în acest sens, HG nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la stagiul de cotizare realizat în sistemul de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001. Prelungirea acestor termene a fost determinată de faptul că operaţiunile de predare-primire a carnetelor de muncă, respectiv de scanare a acestora în vederea preluării datelor, sunt în derulare. Termenul de predare a carnetelor de muncă de către persoanele fizice şi juridice pentru activitatea de preluare a datelor a fost prelungit până la 30 noiembrie 2009 (termenul anterior 30 noiembrie 2008). De asemenea, termenul de predare a carnetelor de muncă în vederea scanării este 30 noiembrie 2010. De asemenea, Hotărârea reglementează modalitatea de preluare a carnetelor de muncă pentru persoanele care nu mai au domiciliul în România, dar cărora le va fi deschis dreptul la pensie pe baza perioadelor de vechime în muncă realizate în ţară. Astfel, în situaţia foştilor asiguraţi ai sistemului public de pensii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, carnetele de muncă transmise prin poştă caselor teritoriale de pensii trebuie însoţite de copia actului de identitate a titularului. Pentru cei care optează pentru prezentarea carnetului de muncă prin intermediul unei persoane, carnetul de muncă va fi însoţit de copia actului de identitate al persoanei desemnate de către titular. În baza HG nr. 1768/2005, la începutul anului 2006 a fost demarată acţiunea de preluare, din carnetele de muncă, a datelor referitoare la perioadele de stagiu realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001, precum şi a veniturilor salariale aferente. Datele preluate din carnetele de muncă vor fi utilizate pentru creare a unei baze de date la nivel naţional cu istoricul perioadelor de asigurare şi a veniturilor angajaţilor din sistemul public de pensii. Termenul iniţial de finalizare a operaţiunilor de preluare a carnetelor de muncă, respectiv scanare a acestora, a fost de doi ani, fiind ulterior prelungit la 3 ani. Guvernul a aprobat şi o Ordonanţă de Urgenţă de modificare a Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, care prelungeşte cu doi ani termenul referitor la dovedirea vechimii în muncă pe baza înscrierilor în carnetele de muncă, respectiv data la care urmează să se abroge Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă. Potrivit noilor prevederi, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. De la 1 ianuarie 2011 (data la care Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă va fi abrogat), vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr.92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ. Actul normativ prelungeşte cu doi ani, respectiv până la 30 iunie 2011 (termen anterior 30 iunie 2009), termenul până la care angajatorii, respectiv inspectoratele teritoriale de muncă sunt obligaţi să elibereze titularilor carnetele de muncă.

Ajutoarele de la UE destinate persoanelor cu venituri mici au poposit în România cu mare pompă. Uite, domnule, zice populimea, ăştia de la UE ne belesc pe 7 părţi dar ne şi dau câte ceva! Ceea ce este în ultimă instanţă corect, chit că vânătoarea de ţărani declanşată în pieţe de unde a dispărut moţata de Bărăgan sau leşeasca de curte nu poate fi compensată de niscaiva făină lipsită de proprietăţi halucinogene sau de zahărul care dăunează grav sănătăţii, după cum spune la televizor. Aventura alimentelor destinate persoanelor pe care nici veniturile nu le dau afară din casă dar cărora nici munca nu le cade bine la ficat este demnă de o epopee a prostiei. Sau hoţiei, dacă ne gândim că vreo 6000 de tone de zahăr s-au topit la ambalare, fapt normal pentru o ţară în care mica ciupeală este mod de viaţă. Dacă prin ţărişoară lucrurile au mai mers cum au mers, în Ialomiţa ele s-au împotmolit de-a binelea în băltoaca birocraţiei. Organele noastre nu au găsit oengheuri capabile să ducă pomana la locul faptei, respectiv în hambarul asistaţilor, fapt pentru care primarii s-au pricopsit cu sarcina de a împărţi bunăstarea către săraci. Tentaţiei de a face niţică propagandă electorală nu i-a rezistat nimeni, aleşii rurali în frunte cu cei ai PSD trâmbiţând numele lui Geoană cel Darnic, binefăcătorul. Dincolo de micile golănii cu iz umanitar, s-a demonstrat încă o dată că statul român şi funcţionărimea lui cea prost plătită dar şi mai prost pregătită sunt varză. Bazele de date cu săraci şi pensionari nu sunt actualizate de ani de zile. Nimeni nu ştie câţi pensionari au decedat şi câţi agricultori dintre cei care au pus sapa în cui primesc pomană de la stat. Ca de fiecare dată, politicienii români au gândit cu dorsalul, singurul lor organ funcţional şi antrenat de la statul pe spinarea contribuabililor. În loc să aloce chibzuit alimentele le-au împărţit democratic, ca să ajungă pentru toată lumea dar să nu ajute concret pe nimeni. Distribuirea s-a făcut pe cap de vacă furajată, astfel încât familii întregi care nu se află în evidenţa niciunui program de asistenţă socială au primit felicitări, în vreme ce în alte cocioabe s-a umplut podul de-a dat pe afară. Prefectul s-a indignat şi a protestat public. S-a autosesizat omul şi a dat comunicate de presă. A condamnat public mârlănia şi a arătat cu degetul. Problema însă a rămas iar afacerea a umflat buzunarele unor sponsori şi a gonflat procentele unor partide care şi-au tras spuza pe turta lor. Reversul medaliei este că satele s-au învrăjbit. Cei care nu au primit ameninţă că nu mai ies la vot şi ameninţă primarii cu un nou 1907. Primarii, de unde îşi frecau palmele de bucurie că au ce pune pe masa alegătorilor pentru a le smulge voturi, acum nu ştiu cum să mai scape de cartoful fierbinte. Nebunia este în toi. Singurul lucru bun este că în aşteptarea gogoşilor electorale, nişte alegători vor avea parte şi de nişte gogoşi înfuriate adevărate. Şi ar putea face o comparaţie.

Primarul nenea Gabi ne-o urcă pe coana UE în cap. Plecat în China după cai verzi pe pereţi, nenea Gabriel a luat cu sine şi o tonă de facilităţi fiscale destinate băieţilor cu ochii oblici. Numai că potrivit normelor UE, facilităţile se dau după reguli clare, care spun ca de ele nu beneficiază investitorii din ţări situate în afara spaţiului comunitar. Mânăria asiatică a primarului a fost ambalată sub forma unui pachet de favoruri acordate unui grup de firme locale. Dar coana UE s-a prins şi va ieşi cu şucăr dacă nea primarul o ţine langă cu poporul frate chinez. Să fie coada lui nea Nelul zis şi Ăl Bătrân care fuse de curând invitat la o chermeză a PCR-ului lor?

Cinci tone de trandafiri portocalii au aterizat în tigăile sărăcimii cu drept de vot în chip de mită electorală. Candidatul care a comis infracţiunea este un flăcău tomnatic creditat cu şansa a 5-a în rândul celor patru candidaţi la Camera Deputaţilor din colegiul Slobozia. Avem o sugestie pentru ilustrul filantrop. Bre, dacă tot le dai cârnaţi, marcă şi nişte ulei, că ăştia ar fi în stare să-i mănânce cruzi!

Nişte şmecheri locali specializaţi în tunuri au comis un atac asupra bugetelor locale. Pentru numai 200 de milioane băieţii mâzgălesc nişte coli de hârtie intitulate Studii de Fezabilitate pentru nişte terenuri de sport. Le colorează, trag nişte cote şi umflă mălaiul de la primăriile care amenajează astfel de facilităţi. După ce primarii îşi iau şi ei cota parte, primesc la schimb articole de bine scrise cu stânga în fiţuicile lor cu tiraj confidenţial. Hooo cu tata, că dăm şi nume, în curând!

Procurorul care beat cui fiind aspiră (adică trage cu aspiratorul) la un post de şefuleţ de Parchet. Numai că băieţii din poliţie se opun vehement la o asemenea nominalizare şi susţin că vor da în fapt faptele băiatului pe care-l denumesc, cităm: “interlopul”. Nasol este că aspiraţiile băiatului către şefie sunt reale iar cărţile se fac politic prin Bucureşti de diverşi politruci locali care ar vrea la Parchet un boss uşor de ţinut de nas. Nasol, totuşi, este faptul că manevra poate să iasă dacă poliţiştii nu dau cărţile pe faţă. Nea Titi, şeful lor, cică ar fi favorabil procurorului pe motiv că el oricum o taie la pensie după doctoratul de maximă valoare pe care şi-l va da la Chişinău. Oricum, meciul se joacă!

Agentul 007,63

Oripilat de derbedei!

De aproape doi ani, guvernul Tăriceanu conduce România cu sprijin de la PSD. De mai bine de o lună, domnul prim ministru nu conteneşte să se laude singur cu performanţele economice fără precedent pe care le-a obţinut. După părerea domniei sale, avem cea mai tare economie din parcarea UE şi cel mai ridicat nivel de creştere economică. Dacă te uiţi la mita electorală practicată de tandemul toxic PNL-PSD, ai putea crede că şeful guvernului chiar are dreptate. S-a dat la toată lumea, deci au existat resurse. În realitate, lucrurile sunt puţin diferite. Prima observaţie este aceea că România nu a fost condusă nici o secundă de PNL. Sprijinul dat de PSD din parlament este cel care a ţinut atârnat guvernul la fereastră. Cu mâna PNL, social democraţii ţi-au făcut de cap cu bugetul public cum au vrut. S-au majorat din burtă pensiile de vreo 5 ori, fără ca pentru asta să existe resurse. S-au umflat cu pompa lefurile magistraţilor în cel mai corupt sistem judiciar din Europa. A crescut nivelul ajutoarelor, România având în acest moment circa 29 de prestaţii sociale care înghit procente semnificative din PIB. Acum s-a votat în unanimitate o majorare a lefurilor dascălilor cu 50%. Măsura este aberantă pentru că de ea profită profesorii parlamentari, care contabilizează creşteri de mii de lei la lefurile lor exorbitante, spre deosebire ce cele câteva sute suplimentare care intră în buzunarele celor mai mulţi dintre profesori, titulari ai unor lefuri ridicole. Metoda este tipic pesedistă şi presupune o tonă de praf aruncată în ochii fraierilor care încă mai cred că miliardarilor roşii chiar le pasă de amărâţi. Deci, ca să rezumăm, cine a condus, de fapt, România? Cât despre performanţa lui Tăriceanu şi a PNL, ea este la fel e iluzorie ca şi guvernarea cu care şeful guvernului marionetă se bate-n piept. Economia românească a crescut pe deficite, consumul s-a dezvoltat pe credit iar creşterea economică este pur statistică şi bazată pe speculaţii financiare. Când deficitul de cont curent sare de 10 miliarde de euro iar datoria privată de 60 de miliarde de euro este clar că ai consumat ce nu aveai. Şi că, în ciuda optimismului lui Tăriceanu, criza economică face ravagii. Se închid fabrici, dispar locuri de muncă iar şomajul îşi arată colţii. Adăugaţi creşterea inflaţiei, iminentă şi previzibilă, şi veţi obţine un peisaj sumbru de ianuarie, lună în care sărăcia se va aşeza la masa românaşului mioritic. S-a întâmplat ca la cârciumă. Aşezat la o masă separată, în aceeaşi locaţie în care a chefuit guvernul, PSD a mâncat şi a băut până n-a mai încăput. După care a trimis chelnerul la masa guvernului cu nota de plată. Şi Tăriceanu, ce să facă? Bagă mâna în buzunarul poporului şi plăteşte dezmăţul. După care se duce liniştit în poziţie unde îşi va roade biscuiţii, a se citi miliardele, agonisite prin formidabila creştere economică din buzunarul clicii pe care a îmbuibat-o. Restul sunt poveşti de adormit electoratul.