Pe 5 iunie 2007, satul Horia din Ialomiţa respira pentru, prima dată în istoria sa, acelaşi aer cu doi miniştri şi un preşedinte de corporaţie internaţională (vezi foto.) Opt luni mai târziu, din proiectul lansat atunci – un telecentru pentru comunitate şi un program Classmate PC pentru şcoala din Horia – s-a ales praful… sau, ca să fim mai exacţi, peste proiect s-a aşternut praful…
Gaudeamus igitur
Să ne amintim aşadar cu câtă mândrie proletară titrau ziarele în 6 iunie 2007 ce spuneau PR-isţii celor 2 companii implicate în proiect:
„Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), Dan Cristian Georgescu, a inaugurat telecentrul din satul Horia, comuna Axintele, judeţul Ialomiţa, cel de-al 168–lea telecentru funcţional. Evenimentul a avut loc în contextul mai amplu al lansării de către Intel Corporation a programului pilot CLASSMATE PC, în cadrul iniţiativei globale Intel World Ahead”.
Intel Corporation a anunţat lansarea etapei pilot a Programului Classmate PC în România. Compania a oferit 20 de notebook-uri Classmate PC elevilor din clasele a II-a şi a IV-a de la şcoala locală din satul Horia, comuna Axintele, pentru a fi utilizate în procesul educaţional. Notebook-urile rulează conţinut educativ în limba română şi sunt conectate la Internet prin intermediul unei reţele WiMAX furnizată la nivel local de Orange România.”
„Conţinutul educaţional disponibil pe Classmate PC-urile oferite elevilor din localitatea Horia a fost dezvoltat de SIVECO România în cadrul soluţiei sale de e-Learning, AeL. Platforma AeL este o soluţie educaţională integrată pentru predare şi învăţare bazată pe principii educaţionale şi pe tehnologii moderne, fiind considerată una dintre cele mai performante din lume la ora actuală.”
„Intel are o îndelungată istorie de susţinere a iniţiativelor în domeniul educaţiei, având convingerea că tehnologia poate oferi elevilor oportunităţi extraordinare de învăţare,” a declarat John Davies, vicepreşedinte al Intel Corporation Sales and Marketing Group şi General Manager pentru Programul Intel World Ahead.
“Tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viaţa noastră de zi cu zi, ajutându-ne să muncim mai eficient şi să învăţăm într-o manieră modernă. Îmi exprim speranţa că etapa pilot a programului va aduce beneficii reale pentru elevi şi va influenţa pozitiv procesul educaţional din Horia”, a declarat ministrul MEC Cristian Adomniţei
Şi exemplele ar putea continua a la nesfârşit…
De la Horia la Axintele, pe urmele classmate-urilor
La Horia, şcoala e închisă. Normal, e vacanţă! Dar nici classmate-urile nu sunt înăuntru, sunt la şcoala din Axintele… din septembrie!!! Şcoala din Axintele are uşa dată de perete. Pe uşa de termopan proaspăt, şcoala caută femeie de serviciu cu jumătate de normă! înăuntru, acelaşi peisaj dezolant din fiecare şcoală aflată în renovare la jumătatea anului şcolar… Pe director îl găsim uşor… lângă un laptop, fireşte! O cheamă Daniela Jipescu şi predă matematica la şcoala din Axintele… Nu e prea încântată de întrebări: „Normal că îmi amintesc. Eu am fost primul şi singurul director care a răspuns pozitiv la solicitarea Intel şi Siveco! Dar să ştiţi că nu e un proiect ratat! Uite, avem totul aici, la dispoziţia noastră…”
Scoate două cutii de sub masă şi ni le arată cu convingere. „Uite, cu astea s-a lucrat toată vara. Da, calculatoarele sunt aici, la Axintele. Pentru că acolo nu se mai putea lucra, l-am adus aici… Copii au terminat ciclul primar, învăţătoarea s-a transferat aici… Şi, să fiu sinceră, şi eu îmi doresc mai mult ca proiectul să fie transferat la şcoala noastră!”
Susţin că proiectul e un eşec, aşa cum i s-a prezis încă de acum 8 luni, pe holurile de la Horia: „Proiectul se continuă, vă spun sigur. Trebuie să se asigure conectare la Internet… Aici e o mare problemă, nu funcţionează nimic, nu putem să intrăm pe Click Net… ei ne furnizează parabolică, am mai făcut un stagiu de pregătire în octombrie, noiembrie, cu o fundaţie la Urziceni. Am un proces legal de predare primire pentru astea, urmează să încheiem protocolul.. Ei au interesul să vândă, noi avem interesul să facem şcoală!”
Pare sinceră şi convinsă de utopia didactică începută acum 8 luni… Poate prea convinsă! Întrebăm de classmate-uri! „Uite-le acolo, în spate… Nu sunt toate, că din vreo două copiii noştri au luata acumulatorii şi creioanele… Altele au memoria blocată pentru că, din neştiinţă, s-a supraîncărcat memoria calculatoarelor de la statul pe Internet…”
În spate, într-un colţ, în cutiile cu care au venit, număr repede… La zece, classmate-urile se termină! Nu mai apuc să întreb de restul… „Proiectul demarează din nou în 11 februarie… Intră într-o nouă fază…. Acum vrem să încheiem din nou protocolul… Dar nu avem Internet! Trebuie să rezolve problema, am înţeles că vor să pună parabolice… o să vedem, în martie, cel mai târziu, facem ore din nou.”
Nu mai insistăm… Ne ridicăm, încercând să o oprim să se contrazică din nou în declaraţii: „E mai bine aici! Pentru şcoală! Atunci, pe ei i-a interesat să-şi promoveze classmate-urilor… Ei cred că au au crezut atunci că o să rezolve partea de minister, dar dacă nu le-a ieşit afacerea, n-a mai făcut nimic… Ce pot să vă spun e că nu o să accept să le promovez produsele, în detrimentul ştiinţei. Cei cu care au ei legătură, cu care am vorbit eu sunt oameni mici, nu au putere de decizie…cel de la Intel, Irinel Burloiu se numeşte, mi-a spus că, pe sistemul ăsta poate să funcţioneze şi câţiva ani… pe mine asta nu mă avantajează!”
Va fi, Lazăre, va fi
Pe hol, lângă biroul directorului, se iau măsurile pentru faianţă. Meşterul ridică ochii, aşteaptă să trec şi o întreabă aparte: „Cât să fie, domnişoară, tot la un metru jumătate, ca dincolo!? Dar să ştiţi că durează, nu e gata nici în două săptămâni”. Cer să mă uit, din curiozitate, într-una dintre clase… Se pune parchet… Şapa de ciment e întărită, dar încă e umed… Domnişoara simte nevoia să se convingă din nou: „Duminică e gata! Mâine punem parchetul… O să vedeţi!!”
Dacă va mai funcţiona vreodată, proiectul Classmate PC de la Axintele va acoperi doar 3 ore de curs pe săptămână, pentru 3 materii: istorie, unde profesorul este deja şcolarizat, matematica, unde predă domnişoara Jipescu şi, eventual, româna. Conform datelor oficiale, pentru asigurarea intrării acesui proiect în cel de-al doilea stagiu au fost şcolarizate 14 cadre didactice din şcoală. Şi, în ciuda tuturor explicaţiilor oferite, opinia directorului rămâne clară: „Eu râmân la convingerea că folosirea în exces a calculatorului nu este bună, n-aduce rezultate. Poate să aducă profituri, dar nu rezultate!”
Judeţul Ialomiţa este condus de doi membrii PNL numiţi ilegal în funcţie de guvernul Tăriceanu. Dumitru şi Caramitru au dobândit demnităţile la apelul bocancilor, singurul lor merit fiind acela că au frecat ani de zile clanţa la PNL. În cazul lui Dumitru lucrurile sunt şi mai grave, acesta fiind un traseist politic dezertat de la PSD şi reciclat de liberali. Ca şi în cazul lui Dumitru, şi prefectul Caramitru “suferă” la capitolul studii, el girând funcţia de prefect temporar pentru că nu are specializările cerute de lege. În tot acest circ al numirilor politice, o instituţie cum este Agenţia Funcţionarilor Publici este târâtă în mocirlă şi pusă să gireze ilegalităţi inimaginabile pentru un guvern care se pretinde “european”.
Înaltul veterinar Caramitru
este un băiat jovial din Urziceni, care a intrat în politică pentru că dădea pe afară de idei şi competenţă. Cea mai înaltă funcţie pe care a deţinut-o în admnistraţia publică locală a fost aceea de viceprimar, post obţinut după ce CDR a reuşit să câştige alegerile la Urziceni în 1996. Parazit politic de listă, Caramitru a mai activat în consiliul municipal Urziceni ca şi consilier, urcând după alegerile din 2004 în consiliul judeţean. A urmat apoi numirea prin deviere într-o funcţie de director al Agenţiei Naţionale Sanitar Veterinare, loc ocupat tot pe bază de carnet de partid. Gripa aviară i-a adus lui Caramitru o destituire din funcţie, dacă e să ne luăm după purtătorul de cuvânt al guvernului. Cităm fix de pe site-ul guvernului Tăriceanu, ca să nu existe dubii: “Primul-ministru Călin Popescu-Tăriceanu a solicitat astăzi preşedintelui ANSVSA să îl demită pe directorul general din cadrul Direcţiei Generale pentru Inspecţie şi Control din cadrul Autorităţii, Stelian Caramitru, a anunţat Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Oana Marinescu, la încheierea Comandamentului de combatere a gripei aviare. Primul-ministru consideră că personalul de conducere trebuie să se deplaseze în teren, la ferme, pentru a se asigura că sunt respectate condiţiile de biosecuritate. Directorul Caramitru nu s-a deplasat la ferme, în teren, s-a limitat la a face verificări ale documentelor şi a lăsat inspectorii din teritoriu să meargă la ferme. Atitudinea sa contravine unei sarcini explicite trasate de Primul-ministru în cadrul Comandamentului pentru combaterea gripei aviare”, a declarat Oana Marinescu. Comunicatul este datat 27 mai 2006. Un an mai târziu, penibilul prim ministru anunţa tot pe site-ul guvernului nişte măsuri senzaţionale. Cităm din nou: “În scopul îmbunătăţirii calitative a actului administrativ şi asigurării unui spor de competenţă dar şi a unei mai bune motivări a unor înalţi funcţionari publici Guvernul a emis astăzi actele administrative necesare trecerii unor persoane în alte funcţii în cadrul categoriei înalţilor funcţionari publici.” Aşa începe comunicatul prin care Tăriceanu il numea temporar în funcţia de prefect pe cel pe care îl voia afară de la ANSV. Adică pe Stelian Caramitru, care nu a fost suficient de competent să caute găinile de aviară, dar era foarte bun să asigure un spor de competenţă în administraţia locală. Introducerea cu forcepsul a veterinarului în funcţia de prefect a deranjat major mai multe acte normative. Şi vreo două instutuţii care s-au acoperit nu numai de ridicol, dar şi de penal.
Înalţarea lui Caramitru
s-a produs din start în baza unor legi care nu erau croite pentru el. Actul prin care guvernul Tăriceanu l-a uns prefect pe Caramitru se numeşte Hotărârea 701 din 4 iulie 2007 şi are ca bază legală, printre altele, HG 341din 2007. Care act normativ face referire la cariera şi la mobilitatea înalţilor funcţionari publici, ceea ce Caramitru nu era, chit că măsoară circa 180 de centrimetri cu tot cu cap şi tocuri. Şi nu era pentru că nu dăduse examenul cerut de lege, pe care l-ar fi trecut de bună seamă dacă ne uităm câţi idioţi au promovat testul, dar şi pentru că nu absolvise aşa zisele cursuri de specializare de la Institutul Naţional de Administraţie. Deci, nefiind înalt funcţionar public, veterinarul nu putea să fie subiectul actului normativ invocat hoţeşte de guvern. Mânăria s-ar fi vrut acoperită legal prin invocarea unui articol din Legea 188 din 1999, care spune că dacă guvernul nu are în corpul de rezervă înalţi funcţionari publici putea apela la alte categorii conlocuitoare, ca să zicem aşa, adică la micul veterinar. Dar nu era cazul, guvernul punând pe liber în perioada respectivă mai mulţi prefecţi care au fost integraţi direct în corpul de rezervă şi, mai apoi, numiţi inspectori guvernamentali. În ciuda acestor mici impedimente legale, guvernul s-a făcut că nu vede şi i-a pus în funcţie pe cei doi brătieni de baltă încălcând vreo două acte normative de dragul cumetriei liberal-administrative, care spune că partidul de la putere trebuie musai să-şi pună cozile de topor în funcţii apolitice chipurile.
Ca şă-şi bage clienţii în schemă
Tăriceanu i-a trimis pe cei doi titani ai administraţiei publice locale la şcoală. Astfel, toate fondurile de la Prefectura Ialomiţa destinate instruirii funcţionarilor publici se vor duce pe şcolarizarea tandemului Dumitru-Caramitru la Institutul Naţional de Adiministraţie. Iar dacă ne gândim că nea Caramitru a făcut veterinara în vreo mai mulţi ani ca să aprofundeze mai bine dar şi pentru că nu prea îşi trecea examenele, acum am putea avea suprize majore cu durata cursurilor. Bine că măcar în acest caz, ca să treacă examenul, Caramitru şi colegul lui trebuie doar să se prezinte, că nu am văzut pănă acum nici un candidat căzut la astfel de teste. Iar ca să demonstrăm că în această golănie incredibilă a fost atrasă şi mult trâmbiţata Agenţie a Funcţionarilor Publici, vă delectăm cu un facsimil luat de pe site-ul instituţiei. Unde se anunţa un concurs pentru funcţia de subprefect. Cum se poate vedea, postul era scos pentru Dumitru. La final, absolut ilegal, Agenţia anunţa că se poate încălca şi legea. Cităm: “în cazul în care la concursul organizat potrivit legii pentru intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici nu se înscriu candidaţi care îndeplinesc condiţia prevăzută de articolul 16 alin.2 litera d) din legea 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, pot candida şi persoane care nu îndeplinesc această condiţie ”. Cum nici un act normativ nu dă derogare de la condiţiile stipulate de lege, rezultă că onor Agenţia Funcţionarilor Publici, deşi se dă o fată mare care asigură indepedenţa funcţionarilor nu este decât o prostituată de centură pe care o încalecă partidele de la putere. Dacă ne uităm peste condiţiiile cerute de lege deascoperim două pe care Dumitru nu le îndeplinea la data de 20 decembrie 2007 când a fost organizat concursul. Este vorba despre vechimea de 5 ani în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice. Adică studii juridice, căci personajul avea atribuţii directe prin fişa postului în acest sens. Cea de-a doua condiţie era absolvirea programelor de formare profesională, la care Dumitru lucrează chiar acum văduvind funcţionarii de carieră din prefectură de şansa de a se perfecţiona. De ce trag cei doi politruci ca disperaţii să ocupe nişte funcţii pe care le vor părăsi oricum după alegeri? Secretul este unul singur: ce pensii îşi vor trage după! Şi, bă, organelor! Numărăm până la 3. Dacă nu vă autosesizaţi, vă sesizăm noi. Hai, la treabă!
Credincioşi preceptului „Nici o vara fără probleme” edilii slobozeni ne-u pregătit pentru această săptămână o nouă surpriză. Apa de la robinete nu e potabilă. Deşi ştiu care este pericolul şi îl recunosc ca atare, comunicatele de presă cosmetizează situaţia.
Apa cosmetizată la robinete
Deşi situaţia a fost cunoscută de către autorităţi încă de la finele săptămânii trecute, abia duminică postul local de radio a dat primul comunicat privitor la problemele înregistrate de SC Urban privind furnizarea apei în parametri normali. Potrivit comunicatului, sâmbătă seara la orele 22.00, SC Urban a tăiat definitiv cordonul ombilical care ne lega de SC Amonil şi furnizează apa exclusiv din sursa subterană. Din păcate însă, din cauza turbionării, apa de la robinetele slobozenilor este tulbure, are gust de mâl şi degajă un miros neplăcut. În ciuda acestor neajunsuri, comunicatul remis de către SC URBAN nu precizează clar că apa nu este potabilă şi recomandă doar „prudenţă în folosirea apei ca apa potabilă: respectiv fierberea şi răcirea apei…”
O exprimare eufemistică pentru banala sintagmă: apa nu e potabilă! Dar cum practicile anterioare ale autorităţilor în condiţii similare au devenit deja proverbiale, încă o cosmetizare a realităţii nu mai miră pe nimeni.
Declaraţii evazive ale autorităţilor
Deşi situaţia ar solicita o preocupare sporită a autorităţilor în mediatizarea cât mai exactă a situaţiei de fapt, acestea continuă să comunice cu întârzierea caracteristică. SC Urban s-a limitat la a trimite comunicatul de presă cosmetizat, iar primarul Gabi Ionaşcu dă declaraţii liniştitoare în care susţine că problema este de competenţa specialiştilor . Despre lipsa apei potabile la robinete însă, nici un cuvânt. Mai mult, solicitată să ofere un punct de verere oficial asupra calităţii apei furnizate la robinete, directorul Autorităţii de Sănătate Publică Ialomiţa, Mihaela Dumitrescu, cosideră că textul comunicatului este suficient de explicit: „Scrie clar acolo că apa nu e potabilă. Dacă dumneavoastră înţelegeţi altceva, e problema dumneavoastră. Încă nu am văzut buletinele de analiză pentru a vă oferi amănunte legate de potabilitatea apei. Şi astăzi(luni-n.r.) nu sunt în localitate, sunt la o şedinţă. Cel mai probabil maine v-aş putea oferi informaţii legate de acest aspect.”
Apă minerală până la noi ordine
În lipsa unor informaţii oficiale, situaţia apei la Slobozia este deschisă celor mai fanteziste zvonuri. Prea preocupaţi ca să cosmetizeze adevărul, autorităţile locale susţin că situaţia se va rezolva odată cu finalizarea lucrărilor la instalaţia de clorinare a noului front de captare. Unde, afirmă surse apropiate instituţiei, s-a ars un transformator. Nimeni nu precizează însă nimic referitor la calitatea apei furnizate populaţiei din sursa subterană. Nici până in acest moment buletinele de analiză ale apei nu au fost făcute publice, iar nişte analize comandate de ASP au demonstrat existenţa unei cantităţi de amoniu în apă mai mare decât cea normală. Analizele prelevate de către ASP sunt ultimele dintr-un lung şir care au confirmat existenţa unor probleme majore privind calitatea.
Două noi cazuri de scarlatină confirmate oficial zilele acestea susţin teoria conform căreia autorităţile sanitare, reprezentanţii grădiniţelor şi medicii de familie nu reuşesc să ţină sub control această boală care afectează cu precădere populaţia preşcolară. Cazurile confirmate au fost înregistrate la grădiniţa de la Tribunal, acolo unde la sfârşitul lunii ianuarie au fost confirmate 3 cazuri, dar şi la grădiniţa de la Poliţie, acolo unde medicii au confirmat la sfârşitul lunii martie un nou caz. Oficialii grădiniţei exclud orice responsabilitate şi refuză să informeze părinţii cu privire la pericolul pe care îl reprezintă boala.
Grădiniţele, ofensate de acuzaţiile care li se aduc
Primul caz de scarlatină, semnalat ca atare de către Gazeta de Sud-Est a fost înregistrat oficial la Grădiniţa nr. 2, la sfârşitul lunii ianuarie. La vremea respectivă directoarea grădiniţei, Georgeta Tudor, declara că au fost luate toate măsurile necesare şi că virusul a fost izolat: „Cine a sesizat, să-şi ia copii acasă. Scarlatina este o boală contagioasă, dar ce ni s-a întâmplat nouă, se putea întâmpla oricui.(…) În cazul altor 4 copii, cărora li s-au recoltat exudate faringiene, s-a constatat că aceştia sunt purtători de streptococ, dar nu manifestă boala. Şi aceştia s-au întors în comunitate.. Noi am făcut tot ce depindea de noi” declara directoarea atunci. La două luni distanţă, deranjată de insistenţa noastră, doamna Georgeta Tudor ne-a declarat: „Ceea ce aţi scris la ziar nu sunt decât nişte minciuni ordinare, nu am ce discuta cu dumneavoastră, duceţi-vă la Inspectorat.” Acelaşi tip de reacţie l-a avut şi directoarea grădiniţei de la poliţie, solicitată să comenteze existenţa cazului de scarlatină raportat de către Autoritatea de Sănătate Publică. După ce a negat existenţa virusului în grădiniţă doamna Nina Zăinescu a sfârşit prin a confirma existenţa unui caz, declarând însă că nici unul dintre responsabilii grădiniţei nu poate fi făcut responsabil: „Copilul care a contactat virusul a fost retras de la grădiniţă şi tratat la domiciliu. Noi nu suntem vinovaţi, e un virus aeropatogen, poate fi luat de oriunde. Eu îi rog pe medicii de familie să dea scutire pentru zilele în care copii lipsesc şi să precizeze clar diagnosticul atunci când permit revenirea copiilor în comunitate. Iar avizul epidemiologic să nu îl dea în absenţa copiilor.”
Nici una dintre directoarele intervievate nu a vrut însă să explice de ce părinţii nu au fost informaşi cu privire la pericolul potenţial pe care îl reprezintă virusul. Conştientă însă de implicaţiile unei posibile epidemii, Nina Zăinescu anunţă de o săptămână printr-o hârtie lipită de geamul grădiniţei că „Începând de azi, 2 aprilie, 2008 nu au acces în comunitate copii care tuşesc, au roşu în gât şi au tratament”.
ASP-ul admite existenţa pericolului
Potrivit informaţiilor centralizate de către ASP, numărul cazurilor de scarlatină înregistrate în acest an în grădiniţele din judeţ este mai mare decât în perioadele similare din anii trecuţi, fapt care ar putea reprezenta un pericol. Dar, susţine dr. Mihaela Dumitrescu, director adjunct al ASP, e prea devreme pentru a se pronunţa cineva în această privinţă: „Scarlatina nu e o boală eradicată. E un virus care apare în fiecare an. E drept, ca numărul de cazuri înregistrate până în prezent e mai mare, dar nu există o procedură standard care să ne permită să luăm masuri drastice. Putem vorbi de un focar de infecţie în cazul în care apar 5 cazuri în acelaşi timp… sau avem 20-30 de copii infectaţi odată… În cazurile raportate am solicitat măsurile care se impun, respectiv prelevarea de exudate faringiene şi tratament chimio-profilactic pentru cei care au intrat în contact cu cel infectat.”
Inconştienţa complicităţii
Ceea ce nu explică nimeni este modul în care devine posibilă răspândirea virusului după ce copii sunt diagnosticaţi. Scenariul e clasic. În lipsa unei alternative, părinţii acceptă sugestia de a nu declara boala copiilor şi îi readuc bolnavi în comunitate. Unul dintre părinţii ai cărui copil a fost diagnosticat cu o „scarlatină de manual” la Bucureşti spune că sugestia a fost făcută chiar de medicul de familie: „Mi-a spus că ar fi mai bine să îl ţin acasă trei zile, să îl tratez cu antibiotice şi apoi să îl duc la grădiniţă fără să mai spun de ce e bolnav… Nu mi-a venit să cred când am auzit!!” Acceptată aproape fără rezerve din cauza costurilor ridicate pe care le presupune spitalizarea la Bucureşti, această metodă are, dincolo de riscurile la care sunt supuşi copii sănătoşi din grădiniţă, şi neajunsul de a afecta pe termen lung copii infectaţi. Printre riscurile cele mai frecvente în cazul unui tratament neadecvat se numără, susţin specialiştii Spitalului Judeţean, şi afecţiunile renale, care pot avea uneori efecte ireversibile. De asemenea, susţin medicii SJ susţin că numărul cazurilor diagnosticate este mult mai mare, dar grădiniţele încearcă să limiteze acest fenomen camuflându-l sub boli necontagioase.
Oficial în Ialomiţa, de la începutul anului au fost confirmate 15 cazuri de infectare cu virusul scarlatinei. Cele mai multe au fost confirmate la Grădiniţa nr. 2 de la tribunal, 4 cazuri in 4 luni, dar cazuri similare au fost înregistrate şi în mediul rural. Inexistenta unor soluţii concrete perpetuează o stare de fapt generală la care părinţii devin cu sau fără voia lor complici. Şi asta în condiţiile în care costurile pentru un tratament adecvat în cazul acestei boli depăşesc 10 milioane de lei, iar cei afectaţi direct sunt în principal copiii.
După 20 de ani de aşteptare şi zeci de proiecte eşuate, la Feteşti se face lumină. Ea va proveni, dacă e să dăm crezare unui comunicat remis de către ENEL DISTRIBUŢIE DOBROGEA, de la o nouă staţie de transformare a curentului electric care va oferi unui număr de 16 mii de consumatori un nou standard de viaţă. Investiţia, în valoare de 1,5 milioane de euro, înseamnă, practic, modernizarea staţiei 110/20 kV din Feteşti (Ialomiţa) proiect care va permite, după finalizare, îmbunătăţirea siguranţei şi eficienţa procesului de distribuţie a energiei electrice. Proiectul face parte dintr-un program mai larg al ENEL de îmbunătăţire a condiţiilor de funcţionare a reţelei şi de creştere a calităţii serviciilor către clienţii săi.
Staţia de transformare reprezintă un punct cheie prin care se furnizează curent electric şi urmează să asigure standardele europene de performanţă în domeniu. „Modernizarea staţiei de transformare din Feteşti vizează îmbunătăţirea condiţiilor de distribuţie a energiei electrice, prin reducerea numărului şi duratei întreruperilor în furnizarea energiei electrice. Astfel, facem un pas înainte în atingerea scopului nostru principal, de îmbunătăţire a calităţii serviciilor pentru consumatorii noştri. Proiectul este doar o parte a planurilor noastre ambiţioase de investiţii iniţiate încă din 2005, care vizează creşterea siguranţei reţelelor de distribuţie în zonele unde operează ENEL”, a declarat directorul general al ENEL Distribuţie Dobrogea şi Banat, dl. Domenico Cappellieri.
Mai mult, în urma modernizării, staţia de transformare de la Feteşti este prevăzută pentru includerea în sistemul Telecontrol – o tehnologie introdusă de Enel în Banat şi Dobrogea, care permite controlul de la distanţă a operaţiunilor reţelei, astfel reducând semnificativ timpii de intervenţie în cazul defecţiunilor reţelei. Procesul de implementare pentru sistemul Telecontrol se află în desfăşurare, iar în prezent 25% din staţiile de înaltă tensiune din Banat şi Dobrogea sunt echipate cu această tehnologie.
Afacerile prefectului Stelian Caramitru sunt o varză totală dacă este să ne luăm după declaraţiile sale de avere şi de interese. Documentele pe care orice demnitar are obligaţia să le facă publice la investirea în funcţie şi ori de cîte ori i se modifică averea au fost tratate de prefect absolut superficial. Din declaraţiile sale de avere nu reiese care este situaţia exactă a imobilelor pe care le deţine şi care-i aduc o grămadă de bani iar declaraţia de interese nu a fost postată pe site-ul prefecturii, aşa cum cere legea. Pornind de la aceste realităţi, am încercat să descoperim ce se ascunde în spatele averii prefectului. Aşa am descoperit o serie de neconcordanţe care frizează penalul şi pe care prefectul nu a avut vreme să ni le explice, deşi i-am solicitat acest lucru prin intermediul biroului de presă al instituţiei. Pentru că, probabil, domnia sa nu răspunde decât întrebărilor care-i convin.
La început a fost sărăcia
Prima declaraţie de avere a lui Stelian Caramitru apare în anul 2003, pe când acesta avea calitatea de consilier municipal la Urziceni. Ca pentru prima strigare, Caramitru a declarat şi el ce s-a priceput. Un teren intravilan de 440 de metri pătraţi, un apartament şi un spaţiu comercial erau toată averea sa. În bunele tradiţii ale vremurilor, domnul Caramitru a pus în paranteză nişte venituri frumuşele din chiriile încasate pentru un spaţiu de peste 250 de metri pătraţi situat în centrul Urziceniului, plus nişte dividende consistente rezultate din cele trei firme pe care le controla împreună cu familia, una dintre ele având ca obiect de activitate comerţul cu medicamente. Aparenţa de cetăţean sărac a lui Caramitru se păstrează şi anul 2004, când omul devine consilier judeţean, ca urmare a retragerii deputatului Marian Hoinaru. În declaraţia depusă la data de 8 iulie 2004, Caramitru se declară chiar mai sărac decât în 2003. Potrivit acestei declaraţii, actualul prefect nu mai deţinea decât două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 de metri pătraţi şi nici un fel de venit. Când o fi rămas bietul personaj fără casă şi bănetul încasat din chirii sau fără salariile de la firmele familiei, nu ştim.Este evident că această declaraţie este coplet inexactă şi ar fi trebuit să-i atragă acestuia răspunderea penală pentru falsul pe care şi-a permis să-l comită. Dovada că domnul prefect a intrat sub incidenţa legii penale o regăsim în declaraţia de avere dată în 2005, când din consilier judeţean, Caramitru ajunge director în cadrul ANSVSA. Şi, obligat de lege, dă o declaraţie de avere mult mai amănunţită din care aflăm că nu era aşa de sărac cum se dădea.
Acesta este omul!
La data de 25 august 2005, domul Stelian Caramitru, director al Direcţiei PIF din cadrul ANSVSA, comite o nouă declaraţie de avere în care face mărturisiri complete. Simpla lectiră ne bulversează, căci descoperim ceea ce trebuia să ştim din declaraâiile de avvere date în 2003 şi 2006. La capitolul clădiri, aflăm că domnul Caramitru deţinea o casă în Urziceni din 1998 cu o suprafaţă de 150 de metri păraţi pe care nu o regăsim şi în declaraţia din 2004. Unul la mînă. Suprinzător, în declaraţia de avere a domniei sale mai apare un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi dobândit în 2003. Nici acesta nu apare în declaraţia din 2004, unde găsim două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 metri pătraţi. Dacă nu e fals în declaraţii, atunci ori unul dintre spaţii s-a dilatat, ori domnul Caramitru şi-a bătut joc de contribuabili, completându-şi declaraţia de avere la mişto, faptă ce intră tot sub incidenţa legii penale ca declaraţie inexactă sau incompletă. Doi la mână. În anul respectiv, simultan cu numirea în noua funcţie, Caramitru dobândeşte un apartament în Bucureşti cu suprafaţa de 58 de metri pătraţi, pe care-l cumpără la incredibilul preţ de 366 de milioane de lei! Trei la mână. Un teren intravilan declarat în 2003 dispare din proprietatea domnului prefect, potrivit declaraţiei de avere din 2005, la data de 15 august 2004, pentru suma de 173 de milioane de lei. Această tranzacţie nu o regăsim în declaraţia de avere dată în 2004, când domnia sa avea obligaţia legală să rectifice declaraţia de avere dat în iulie la instalarea în funcţia de consilier judeţean. Patru la mână. Aceeaşi infracţiune o comite domnul Caramitru în cazul unui apartament situat nu se ştie unde, pe care îl vinde la data de 14 iunie 2004 cu suma de 500 de milioane, tranzacâie pe care nu o consemnează în declaraţia de avvere din iulie 2004. Şi nici nu avea cum, din moment ce nu declarase anterior că ar fi deţinut un asemenea imobil. Cinci la mănă. Ca să se justifice dracului cantitatea de numerar pe care domnul Caramitru a afişat-o cu diverse ocazii, vezi sponsorizările din campania electorală plătite la PNL (una sutică milioane cash achitată pentru funcţia de subprefect, de pildă), domnia sa se calcă pe inimă şi declară vânzarea unui spaţiu comercial cu suma de 2,4 miliarde de lei la data de 14 martie 2005 către firma Fastest SRL. Başca un depozit de vreo 4000 de euro la BRD, valoare raportată la data de 25 august 2005, când a fost dată declaraţia de avere. Nu le mai contprozim, că pierdem şirul. Dar mai spunem că brusc domnul Caramitru declară că are un credit la BDR contractat în 2003 şi scadent în 2018 în valoare de 32.000 de euro, despre care nu suflase o vorbă nici în 2003 şi nici în 2004. Probabil că nu-i venise ideea. La fel procedează şi cu veniturile din salarii, respectiv 143 de milioane pe an de la firma For You SRL şi 292 de milioane ca director economic la Farmasav SRL, fără să precizeze dacă aceste venituri sunt realizate de domnia sa sau de soţie. Pentru a încheia capitolul 2005, precizăm că domnul Caramitru mai declară şi nişte dividende în valoare de 259 de milioane de la Farmasan şi de 59,5 milioane de la For You SRL, plus un mizilic de 104 milioane de lei din chirii. De unde deducem că pentru un spaţiu de circa 70 de metri pătraţi, Caramitru a perceput o chirie de circa 8,6 milioane de lei lunar, pe care i-a declarat şi fisc şi pentru care a plătit şi impozite. Ce glumă bună! Şi o să vedeţi de ce.
Şi ăsta e prefectul!
Ca prefect, Stelian Caramitru dă o nouă reprezentaţie şi îşi postează pe site-ul prefecturii o declaraţie de avere completată la data de 24 august 2007. Şi de această dată averea domnului prefect dă cu virgulă, cu toate că ceva s-a schimbat şi anume caligrafia infectă de pe formular, care a devenit acum mai lizibilă. Din prima rubrică domnul prefect ne bulversează. În perioada 2005-2006 declară că a primit moştenire 4 hectare de teren arabil în Ialomiţa şi Timiş. Acest fapt nu este consemnat nici în 2005, când a dat ddeclaraţie de avere, nici în cursul anului 2006, când deşi i s-a modificat structura averii nu a completat declaraţie aşa cum cere legea. La capitolul imobile regăsim un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi situat în Urziceni, pentru care domnul Caramitru declară că a încasat din chirie imensa sumă de 60 de milioane de lei. Deducem asta din faptul că declaraţia de avere a prefectului nu conţine vreo referire la vreun alt imobil pretabil la închiriere. Deci, rezultă că pentru un asemenea spaţiu, contribuabilul Caramitru a perceput o chirie lunară de 5 milioane de lei. Asta înseamnă că ori piaâa imobiliară s-a prăbuşit la Urziceni şi noi nu am aflat, ori că băieţii de la fisc ar trebui să facă nişte săpături ca să demonstreze că prefectul nu a comis infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum ar putea crede un neavenit. Din declaraţia de avere a prefectului dispar două autovehicule, respectiv un Opel şi un Renault, pe care domnia sa le amintea în declaraţia din 2005. Şi cum nu menţionează că le-ar fi vândut, deducem că le-a dat de pomană. La capitolul venituri apare leafa de director la ANSVA, în sumă de 460, 8 milioane pe an şi dividende de la firme în valoare totală de circa 300 de milioane de lei. Bineînţeles că domnul prefect omite să depună şi o declaraţie de interese în calitate de prefect, încălcând din nou legea. Dar cum din declaraţiile de avere am dedus că firmele care produc pentru domnul prefect sunt For You şi Farmasan, ne vom concentra asupra lor. Mai exact asupra firmei For You, unde se scunde găina cu pui de aur a prefectului.
Imobiliare la capul gol!
Perla coroanei o reprezintă de fapt un spaţiu de circa 300 de metri pătraţi, situat în centrul municipiului Urziceni, pe care prefectul Caramitru l-a dobândit în urma privatizării Comixt SA. Afacerea a fost investigată de poliţie, Caramitru fiind scos de sub urmărire penală în perioada 1998-1999.După retragerea sa ca acţionar din cadrul Commixt SA, prefectul s-a ales cu spaţiul comercial despre care discutăm.Prin anul 2000, spaţiul a fost cedat de Caramitru firmei For You SRL. Potrivit evidenţelor de la Registrul Comerţului, firma For You a fost înfiinţată în anul 1994 şi este deţinută de prefect şi soţia sa. În august 2005 o dată cu numirea în funcţia de director în cadrul ANSVSA, el iese din acţionaritul societăţii, pachetul integral de părţi sociale fiind deţinut de soţia sa, care este şi administrator. Obiectul de activitate al firmei se lărgeste în iunie 2004 cu activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Din informaţiile noastre rezultă că acest spaţiu a fost ocupat de circa 7 ani de minim 5 chiriaşi, care au achitat chirie firmei For You. Dăm o fugă pe site-ul Ministerului de Finanţe şi aflăm că în 2006, de exemplu, firma a avut venituri de circa 730 de milioane de lei, cheltuieli de 596 şi un profit brut de 140 de milioane de lei cu un singur angajat. Cum firma se ocupă strict de închirierea spaţiilor, putem face un calcul simplu, presupunând că fiecare dintre cei cinci chiriaşi a ocupat un spaţiu cam de 60 de metri pătraţi.Asta înseamnă că fiecare chiriaş i-a achitat firmei prefectului suma de aproximativ 146 de milioane de lei vechi anual, ceea ce corespunde unei chirii de circa 12 milioane de lei inclusiv TVA pentru un spaţiu comercial de circa 60 de metri pătraţi. Ceea ce, în orice conjunctură am discuta, este o sumă ridicol de mică! Dar cum domnul prefect închiriază ca persoană fizică un spaţiu de cam 78 de metri pătraţi situat lângă primărie cu suma de 5 milioane de lei lunar, rezultă că omul nu se prea pricepe la afaceri. Sau se pricepe foarte bine!
Şi acum, darul!
Priceperea domnului Caramitru în administrarea imobilelor ca şi preţurile reale practicate pe piaţa din Urziceni rezultă foarte clar din următoarea afacere. De curând, toţi chiriaşii din spaţiul administrat de firma For You au fost evacuaţi. Ei au făcut loc unei bănci renumite cu acţionar austriac, care nu are sediul la Urziceni. Gurile rele spun că tranzacţia s-a făcut la preţul de 16 euro pe metrul plătat plus TVA, faţă de aproximativ 0,16 euro cât încasase până acum Ceea ce înseamnă că domnul prefect va încasa 4000 de euro lunar! Ei, aşa mai merge.
Aşteptăm provincia
Am încercat să aflăm punctul de vedere al domnului prefect prin biroul de presă. Domnia sa ne-a transmis prin purtătorul de cuvânt că doreşte să-l contactăm personal pentru a ne da lămuriri. Cum nu ne permitem să-l răpim de la treburile judeţului, aşteptăm cu interes un punct de vedere în scris faţă de articolul nostru. Pe care-l vom publica în proxima ediţie a GSE.
