Cu un buget făcut varză şi cu perspectiva falimentului deasupra grumazului, guvernul lui Boc se înneacă în populism şi prostie. Contaminat probabil de prostia care emană din discursurile liderilor de mucava ai opoziţiei, Boc vehiculează ca proasta-n târg ideea alimentării fondului de solidaritate cu bani obţinuţi din impozitarea cu 90% a salariilor mai mari de 8000 de lei din companiile statului. O aberaţie mai  mare nici bugetarul liberal Antonescu nu era în stare să debiteze. Fondul de solidaritate trâmbiţat de Boc la comanda lui Băsescu este o idioţenie fără margini. Este un nonsens juridic, o puşculiţă creată pentru a arunca praf în ochii fraierilor şi găselniţă stângistă care nici măcar nu vine din CAP-ul lui Ilici Iliescu, ceea ce ar fi fost cumva de înţeles. În loc să taie toate veniturile de la stat şi să le plafoneze sub salariul preşedintelui prin lege, Boc inventează donaţii care să rezolve criza de numerar a statului. Adică statul îşi donează  singur nişte bani care nu ajung în buget, cum ar trebui să ajungă taxele colectate de la contribuabili, ci într-un fond care oficial nu există. Cum însă se vor cheltui banii adunaţi din leafa lui Băsescu şi a camarilei provenite din tot spectrul politic din instituţiile publice? O să se împartă colaci la sărmani? O să crească pensia socială? O să se trimită bani de salarii la primăriile înfiinţate doar pentru a hrăni o gaşcă locală de aleşi pe bază de mici şi bere? Habar nu avem. Şi, ceea ce este mai trist, că nici Boc sau Băsescu nu au. Nu au habr şi nu au nici creier. Prostia a atins cote alarmante şi a cuprins întreg spectrul politic. Obişnuiţi să îşi cumpere voturile cu bani de la stat distribuiţi populimii şi clientelei sub formă de salarii, pensii, indemnizaţii şi alte forme de sprijin financiar, golanii de pe scena politică sunt incapabili să priceapă că statul nu poate fi la nesfârşit vacă de muls. Cum să plătească statul pensii de sute de milioane când banii strânşi din cotizaţii nu sunt puşi la treabă, ci sunt folosiţi pentru plata pensionarilor scoşi la foc automat din sistem? Cum poate statul garanta nu anume venit viitorilor pensionari câtă vreme nu există un contract între contributor şi colector care să garanteze anumite randamente ale banilor depuşi de viitorul pensionar? Logic ar fi ca statul să plafoneze contribuţiile la fondul de pensii la un anumit nivel pentru care să garanteze o pensie minimă la limita decenţei.  Pentru cei care vor pensii mari există contribuţia la fondurile private unde în baza unui contract ferm clienţii plasează bani care sunt investiţi şi oferă randamente capabile să sigure pensii mari. Abia aici putem vorbi de contributivitate şi nu la stat, unde banii sunt aruncaţi în consumul imediat. O pensie de stat plafonată ca 40-50 de milioane de lei ar fi un venit decent şi suportabil pentru buget şi ar asigura bătrâneţi decente oricui, indiferent de standardul său de viaţă. Contribuţiile la fondurile private de pensii ar asigura o creştere a posbilităţilor de finanţare a mediului de afaceri, în condiţiile în care plasamentele acestor fonduri sunt coordonate de experţi şi nu de politruci guvernamentali. Individul este singurul responsabil de bătrâneţea lui. Vrea nivel de trai imediat, se mulţumeşte cu pensia plafonată de la stat şi toacă restul de bani pe ce-i trece prin cap. Dacă vrea pensie mare, plasează banii la fondul privat. Tot ceea ce trebuie să facă statul este să reglementeze drastic activitatea fondurilor de pensii şi să le monitorizeze plasamentele. Asta ar însemna ca statul să revină la rolul său de arbitru şi să abandoneze ipostaza de actor amestecat până în gât în economie. Când golanii politici vor înţelege că statul nu este fundaţie umanitară şi nici bancă pentru afacerile smecherilor s-ar putea să avem parte de o schimbare structurală de profunzime, care să garanteze prosperitate şi şanse egale. Statul paternalist, asistenţial şi condus de idioţi botezaţi diferit dar cu aceleaşi apucături nu este în stare decât de populism şi oferă doar sărăcie. Ce-i drept, uniform distribuită.

Enervaţi peste măsură de gestul lui Boc de a umbla la salariile bugetarilor şi la pensiile oamenilor, un grup de pesedişti nervoşi din cadrul BOB al PSD Ialomiţa a ieşit în stradă pentru a protesta. În fruntea coloanei de fomişti bugetari s-a aflat un grup de cetăţeni care trăiesc de ani de zile din leafa noastră, conduşi de preşedintele Ciupercă Silvian. Primarii şi activiştii PSD au protestat îndelung împotriva tandemului Chioru-Piticu pe care i-au trimis la origini. Alături de demonstranţi s-a aflat şi miliardarul Fănică Muşoiu, care a încercat să iasă la drumul mare cu Mercedes-ul ăla cumpărat din contractele firmelor sale cu statul, adică cu nea Vasile Ciupercă, că el e statul în Ialomiţa. Surse din PSD- organizaţia de tineret bovin ne-au declarat că Mercedes-ul lui Fănică a refuzat să iasă la demonstraţie deoarece nu voia să fie văzut în compania unor “indivizi transpiraţi care cereau lovele de la stat” , am încheiat citatul. Coloana de demonstranţi care urla isteric pe stradă a parcurs circa 2 km după care s-a refugiat la umbră pe terasa pesedistului Cornel Vasile, de la Clubul Tineretului, o oază de fiscalitate într-o mare de evaziune fiscală. S-au servit mititei tradiţionali şi bere, dar nu ştim cine a plătit pentru ele deoarece este greu de crezut că bugetarii pesedişti au aruncat cu banii de pâine în isterii anti Băsescu şi anti Boc. Preşedintele sărac, cinstit dar cu trei costume în dulap, l-am numit aici pe liderul insurgenţilor de stânga, Vasile Ciupercă, a întocmit un deviz de revendicări umflat cu pompa aşa cum sunt şi devizele la lucrările publice ale lui nea Cornel Beton Anghel. Cităm din memorie:

-         Majorarea cu 150% a ajutoarelor sociale pentru alegătorii de stânga.(protecţie socială moderată)

-         Scoaterea de sub urmărire penală a tuturor pesediştilor anchetaţi de Parchet sau trimişi în judecată.

-         Scutirea de taxe şi impozite a oamenilor de afaceri pe bază de adeverinţe eliberate de PSD (măsură de relaxare fiscală parţială).

-         Arestarea de urgenţă a lui Traian Băsescu şi interzicerea dreptului acestuia de a mai candida vreoadată în viaţa lui la vreo funcţie că prea îi bate pe unde-i prinde(măsură de reformarea a justiţiei).

-         Desemnarea preşedintelui Romaniei doar cu recomandare de la PSD.

-         Desfiinţarea alegerilor libere în judeţele, oraşele şi comunele conduse de pesedişti, ca să nu mai cheltuim banii de pomană(măsură de reducere a deficitului bugetar).

-         Subvenţionarea căldurii pentru membrii PSD în proporţie de 150%.(stimularea consumului)

-         Majoarare pensiei lui Ion Iliescu cu 25%. Pe săptămână.(o prostie, dar merge că e pe final şi nu ne mai costă prea mult)

-         Interzicerea oricărei media cu excepţia Realitatea TV şi Antena 3.

-         Naţionalizarea tuturor firmelor cu profit din România care vor fi trecute în proprietatea membrilor PSD.

-         Desemnarea tuturor membrilor PSD, din oficiu, drept funcţionari publici. Astfel toate deconcentratele din România vor fi ocupate doar de ei, pe bază de concurs.

-         Interzicerea controalelor de orice fel la firmele cu acţionari PSD.

-         Reformarea Parlamentului prin reducerea sa la parlamentari PSD, PNL şi, la nevoie, PC. În acest fel vom scădea cheltuiala cu funcţionarea statului.

-         Scoaterea PD-L în afara legii. Definitiv.

Lista cu revendicări a fost depusă la spitalul de nebuni de la Socola. Vom reveni cu amănunte.

În vreme ce guvernul Boc a intrat cu drujba în veniturile populaţiei amputând  pensiile şi salariile minuscule la un loc cu  rentele nesimţiţilor din capul ierarhiei bugetare, la Ministerul Justiţiei desfrâul este în toi. Cu doar câteva zile în urmă, Consiliul de Conducere din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a repartizat sporuri grase pentru mahării din puşcării. Efortul bugetar necesar recompensării aberante a şefilor de penitenciare costă bugetul public peste 2 miliarde de lei vechi lunar. La rândul lor, baronii sistemului penitenciar îşi recompensează subordonaţii cu aceleaşi procent de 50% din lefuri pentru, cităm: “lucrări de excepţie şi misiuni speciale”.

Curtea de Conturi consideră sporurile nejustificate

Prin ordin de ministru, MJ s-a împărțit și sporul de 50% pentru “lucrări de excepție și misiuni speciale”  destinat, personalului din cadrul ANP. Acordarea acest gen de spor în opinia Curții de Conturi e clară: “… nu are legătură cu sfera lucrărilor de excepție sau misiunilor speciale”, „notele de fundamentare privind acordarea sporului sînt insuficient fundamentate (tautologic, dar adevărat – n.r.), nu sînt prezentate lucrările de excepție și misiunile speciale. Procedînd în acest mod, instituția își asumă riscul acordării acestui spor în mod arbitrar şi nejustificat”( Raportul Curtii de Conturi 2008). În ciuda acestor precizări, Ministrul Justiţiei a continuat să arunce cu bani în stimulente plătite arbitrar. Pe ordinea de zi a întâlnirii din 7 iunie 2010 a Consiliului de Conducere al ANP s-a aflat un punct care viza acordarea acestor sporuri. Procesul verbal de şedinţă publicat pe site-ul instituţiei relevă un fapt absolut incredibil. În vreme ce şefii se gândeau la portofelele proprii, sindicatele cereau folosirea fondului de premiere pentru reducerea datoriilor pe care ANP le are la furnizori :„Analiza propunerilor de prime lunare de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază, pentru directorii şi directorii adjuncţi de unităţi şi personalul aparatului central, pentru luna mai 2010. Reprezentantii sindicatelor respectiv SNLP şi FSANP  propun ca sumele alocate pentru acordarea sporului de 50% să fie realocate pentru alte achitarea altor datorii restante şi a cheltuielilor de personal (chirii, decont transport etc.); argumentând că, criteriile avute în vedere la acordare acestui soi de spor nu sunt relevante, iar sporul în discuţie trebuie acordat doar pentru lucrări excepţionale, titulatură care in prezent nu este bine definită lăsând loc la interpretari .Domnul Ioan Băla director ANP susţine că activităţile desfăşurate de către factorii de decizie din unităţile subordonate reprezintă atribuţii de serviciu, însă este important să se aprecieze şi să se recompenseze gradul de implicare al celor cu rezultate deosebite.Informează că şi funcţiile de execuţie au fost luate în considerare pentru premiere în defavoarea altor lucrători cu funcţii de execuţie care nu mai au acces la premii”. Consiliul de Conducere al ANP-ului a deliberat şi a acordat la o prima strigare 77 bonusuri pentru clienteala aflată în unităţile din teritoriu. Pentru Slobozia au fost propuşi şi au trecut clasa următorii:

- comisar şef ANDREI DUMITRU 50%

- comisar Ovreiu Aurelian – director adjunct (economico administrativ)50% (Ovreiu este patronul bălţii de la Cosâmbeşti pe care l-am investigat cu ceva vreme în urmă. În urma investigaţiilor noastre conducerea primăriei a fost trimisă în judecată).

- comisar Rusu Marian Gabriel – împuternicit director adjunct (educaţie  şi asistenţă psihosocială) 50% din luna mai 2010 împuternicit DASDRP.

Prime date pe bază de abonament

Recompensaţi gras de şefii din Bucureşti, directorii din teritoriu şi-au recompensat la rândul lor amicii din subordine. La Slobozia, primele se acordă constant ca aceloraşi oameni, ca un fel de abonament la transportul în comun. Iată care sunt salariaţii cu stea în frunte la la Penitenciarul Slobozia:

Posesorii primelor lunare de 50% din Penitenciarul Slobozia

Ianuarie 2010

Obrejan  Maria

Rusu   Gabriel

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Musca Romeo

Dan Lucian

Dumitru Marius

Ciobanu Natalia

Mihaiescu Aristide

Hagianu Gogu

Modrea Adrian

Februarie 2010

Lista s-a repetat în proportie de 100%

Martie  2010

Rusu Gabriel

Obrejan  Maria

Panait Marian

Voiculet Catalin

Musca Romeo

Jipa Adi

Dan Lucian

Dermengiu Daniel

Geanta Adrian

Petre Marcel

Onica Luminita

Gheorghe Marian

Dumitru  Marius

Aprilie 2010

Obrejan Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Musca  Romeo

Dan Lucian

Tudose Adrian

Ciobanu Natalia

Geanta Adrian

Soare Elvis

Gheorghe Marian

Parlea Catalin

Basturea Petre

Mai  2010

Obrejan  Maria

Voiculet Catalin

Panait Marian

Jipa Adi

Coman Lucica

Anghel Costel

Anghel Marian

Hagianu Gogu

Dan Valentin

Ionel Georgel

Soare Adrian

Posaceanu Marian

Comentariile făcute de “prostimea” din Penitenciarul Slobozia ne scutesc pe noi de concluzii: “Desigur, nu putem face publice din motive care ţin de securitatea naţională  lucrările de exceptie elaborate de jr. Obrejan M, Panait M, Voiculet C, Ex-psihologul Rusu G. Dar câteva întrebări putem pune:

-                  Câte procese câştigate în instantele locale pe pledoarii şi apărări cu semnătura jr.Obrejan M. a avut unitatea de la Slobozia?

-                  Efectul de boomerang social al planurilor de reinsertie a ppl gândite de psihologul Rusu G.şi transpuse în ample lucrări de excepţie  fac ca populatia penitenciarului din Slobozia să fie aproape aceiaşi?

-                  Măsurile luate şi transpuse în grandioase lucrări de excepţie deschid mai degraba pentru Panait uşa aducerii aminte – nu cumva ai fost şi în concediu, domnule, într-una din lunile în care ai încasat spor pentru lucrările de excepţie?

Sistemul politic românesc este defect și, pe cale de consecință, ineficient. Consumă mult și produce puțin spre nimic. Filtrate pe doar pe bază de prostie ca unic criteriu de selecție, organigramele partidelor politice sunt un model de cum nu trebuie să se facă o selecție de cadre. Pe toată scena politică, de la stânga la dreapta, singurele criterii de selecție sunt prostia și hoția. Cu cât un individ este mai prost și mai șantajabil, cu atât el urcă mai mult în ierarhie. Liderii partidelor sunt niște marionete manevrate de personaje mai bine sau mai prost camuflate în spatele scenei, care execută cu precizie instrucțiuni livrate la plic.

La PD-L păpușa este Emil Boc, un tip lipsit de forța necesară pentru a controla niște hiene. Păpușarul pare a fi Băsescu, însă eu aș paria pe o conjurație abilă, identificată sub formula Blaga-Videanu-Berceanu, care nu se sfiește să își manifeste pe față puterea. Incapabil de a își impune propria viziune, dacă are vreuna, Boc se acoperă de penibil fiind intens ajutat de sfătuitorii de taină. Amputarea la oală a veniturilor ca măsură de reducere a deficitului bugetar este o porcărie sinistră câtă vreme salariile bugetare nu sunt plafonate la salariul președintelui iar schemele de personal nu sunt reduse drastic. Cât de dobitoc să fi să nu pricepi asta? Boc nu poate fi atât de dobitoc, este clar până și pentru criticii săi. Este doar incapabil să bată cu pumnul în masă și să își impună punctul de vedere în fața unor golani interesați în debarcarea sa și ruperea partidului de la remorca lui Băsescu.

La PNL marioneta se cheamă Crin Antonescu. Un bugetar consacrat aterizat în fruntea unui partid de afaceriști este combinația perfectă. Sărac lipit și plin de rumeguș în discurs, Antonescu executa partitura lui Patriciu. Parțial, că omul nu prea înțelege ce e cu statul minimal, care în viziunea sponsorului ar trebui redus la dimensiunea unui punct. Falanga autodeclarată de dreapta a unui partid de stânga, am numit aici PSD aripa Ilici, PNL critică din toate pozițiile guvernul. Vorbește de austeritate și reducerea cheltuielilor statului cu vocea unui fost ministru care mergea la nuntă cu elicopterul de la MI! Frumos, nu? Campionii pomenilor sociale din vremea în care creditul făcea economia să duduie cu montorul la ralanti vorbesc acum despre ceea ce ei nu au făcut vreme de patru ani: reducerea numărului de bugetari, ajustarea pensiilor la nivelul la care să poată fi și plătite sau eficientizarea serviciilor publice. Pe alocuri echipa de lătrăi intră în contradicție cu Nașul Patriciu și nu pentru că ar avea viziuni diferite, ci pentru că mentorul le vorbește într-un limbaj necunoscut multora dintre ei. Cum să priceapă Atanasiu avantajul speculațiilor pe curs în piețele emergente?

La PSD situația este mai complicată. Aripa Năstase-Ponta, adică păpușarul și marioneta este la putere. Dar partidul are și o fracțiune de opoziție, deși  cam ciungă momentan. În sensul că păpușarul consacrat, Ion Iliescu, a cam rămas temporar fără marionetă. Micul Titulescu vorbește apăsat despre măsuri aberante și mângâie sărăcimea pe creștet. Impozitarea progresivă este calul lor de bătaie. Vor să ia mai mult de la bogați, pentru că oricum bogații lor nu plătesc impozite pentru simplul motiv că nu taie facturi. Inventatorii sistemului de ajutoare sociale distribuite după principiul “dați câte unul să ajungă la toți” visează cu ochii deschiși valuri de nemulțumire populară care să-i aducă la guvernare. Consolidarea statului asistențial care cumpără voturi la capul gol cu ulei și zahăr și arendarea județelor unor baroni locali  dispuși să plătească tributul sultanului Năstase este tot ceea ce își doresc. Și nici nu poți să-i condamni prea tare, că altceva nu au avut de unde deprinde.

Cam așa arată o descriere sumară a sistemului politic românesc. Nu l-am inclus aici pe Dictatorul Băsescu, și el o biată marionetă cu grade de libertate reduse dar lipsit de miza viitoarelor alegeri. Așa se explică rarele derapaje către normalitate din discursul său, înăbușite rapid de presa de trust responsabilă cu zgomotul. Nu există proiect, nu există leadership, nu avem perspective. Avem doar obiective trasate ferm de la un centru de comandă pe care marionetele naționale din România sau de aiurea trebuie să le execute prompt. Cearta dintre ele este doar decor pentru privitori care au misiunea de a valida prin vot ceea ce alții au ales pentru ei.

Potrivit unei statistici oficiale realizate pe perioada ianuarie- mai 2010 în instituțiile publice din Ialomița salariații au primit stimulente salariale în valoare de peste 700.000 de euro. Apogeul dezmățului bugetar s-a înregistrat în luna martie, când fondul de stimulente a atins suma de 1,4 milioane de lei. Cei mai mulți bani au primit salariații din finanțe, pentru care statul a găsit resurse să plătească stimulente inclusiv în luna aprilie.

Garda vs Finanțe

În vreme ce pentru Garda Financiară stimulentele acordate nu au depășit 38.000 de lei lunar deși această instituție aduce la buget bani necontabilizați și încasează venituri importante din amenzi contravenționale, grosul sumelor destinate “stimulării” salariaților s-a dus către Direcția de Finanțe. Șoferul, portarul, femeia de serviciu și, mai ales, șefii instituției au încasat constat sume importante. Doar în februarie salariații Direcției au cam chițăit, stimulentele repartizate fiind de doar 18.699 de lei. În rest, trai neneacă: 512.745 lei în ianuarie, 1,246 milioane de lei în martie și alte 512.652 de lei în aprilie. Asta în timp ce Garda Financiară a încasat zero lei în ianuarie, 22.293 de lei în februarie, 38.291 de lei în martie și 25.662 în aprilie. Sume importante au încasat salariații de la Inspectoratul Teritorial de Muncă, Casa Județeană de Pensii, AJOFM  sau Agenția Județeană pentru Prestații Sociale.

În plină grevă a sindicatelor din sistemul bugetar liderii naţionali clamează revendicări politice şi ţipă după salarii. Deşi sistemul public este anchilozat, costisitor şi neperformant, liderii salariaţilor din sistemul public, aceeaşi de 20 de ani, vorbesc doar despre lefuri. O viziune diferită are domnul Răzvan Bordeianu, liderul Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţia Locală. Figură nouă în peisaj, domnul Bordeianu vorbeşte liber despre problemele din lumea sindicală, despre reformă şi restructructurare, teme inexistente în discursurile publice ale baronilor sindicali. Ân prima parte a interviului, liderul Sed Lex vorbeşte despre reformarea administraţiei publice locale.

-              Care sunt revendicările salariaţilor din administraţie?

-              Ne manifestăm nemulţumirea faţă de cei 25% tăiere de salariu pentru că în administraţia publică locală şi în domeniul instituţionalizat de asistenţă socială oamenii aceştia o duc cel mai greu. Dacă pentru administraţia centrală a fost un ministru puternic şi le-a mai dat câte un spor, pe administraţia locală, neavând ministru, neavând cine să se bată pentru fiecare nu s-a obţinut absolut nimic şi am rămas în salariul de grilă. Că de aceea vorbim de venituri şi de salarii. În administraţia publică locală nu a fost vorba de venituri. A fost salariul de grilă şi cu acesta au rămas toţi. Aşa s-a ajuns în situaţia că un om pleacă, cu studii superioare, cu 800 de lei, 700 de lei. Într-o primărie nu găseşti 5 inşi care să depăşească 1000 de lei. Vă pot arăta fluturaşii şi ştatele de plată de la consiliul judeţean. Atât sunt salariile. Sunt salarii de mizerie şi vreau să vă spun că în unele zone se munceşte. Dacă vrem să facem absorbţie de fonduri europene trebuie să avem oameni pregătiţi pentru că cei care pot să aplice sunt autorităţile publice locale în mare parte. Aici e nevoie de gaz, de apă, de infrastructură… Vă dau exemplul de la Călăraşi unde au atras 400 de milioane de euro. Nu mai au cu cine să lucreze pentru că oamenii pleacă. Cam asta este situaţia. Asta este principala nemulţumire. În rest avem nevoie de un sistem unitar de salarizare pentru că legea 330 a preluat ce era şi a pus în legalitate. I-a faultat pe cei din administraţia publică locală unde existau probleme cu contractele de muncă, cu acordurile.. Unii au câştigat în instanţă nişte drepturi, alţii le-au pierdut…

-              Administraţiile locale ar putea să îşi majoreze salariile dacă ar face o colectare mai bună de taxe şi impozite. Sunt localitatăţi care au procente de colectare ridicole. Asta cum o rezolvăm?

-              Acum, depinde. Sunt lucruri care se pot rezolva iar alte lucruri nu se pot rezolva. Dacă nu ai de unde să colectezi pentru că oamenii nu au bani, nu au de unde să plătească impozitul pe clădiri… Nu au impozit pe venit pentru că nu sunt afaceri. Cred că aţi văzut că peste tot se chiţăie. Au 2-3 asociaţii agricole şi cam atât într-o comună. Deci nu se poate face nimic pentru că oamenii nu mai lucrează. 90 %  din populaţia comunelor care nu sunt la şosea nu lucrează. Restul lucrează la primărie, la poştă, la poliţie. Altceva nu se desfăşoară acolo. Sunt 2-3 cu o mică afacere şi atât.

-              Şi atunci de ce revendicările sindicatelor se cantonează doar în sfera salariilor proprii şi nu în zona modificărilor de sistem? Este limpede că administraţia, organizată aşa cum este acum, nu poate funcţiona.

-              Da, dar chestia aceasta cu administraţia care nu funcţionează este o chestie de 20 de ani. Nici politicul nu a vrut ca administraţia să funcţioneze. Nu am avut timp de 20 de ani un sistem de cariere astfel încât aceste instituţii să fie conduse de oameni capabili, oameni profesionişti. E foarte greu când îţi vine unul care a lipit afişe, cum s-a întâmplat la Constanţa cu unul care vindea mici, l-au pus ditrectot la ITM şi în 3 luni l-au arestat. Că în prima lui şedinţă le-a spus funcţionarilor că de azi caşcavalul se împarte la el. Cu asta a înţeles el că trebuie să se ocupe în instituţia respectivă. Aceştia sunt oamenii promovaţi de partidele politice şi până nu-i strângem cu uşa pe cei din partide să avem o clasă politică mai bună care să ne lase să ne facem treaba nu facem nimic. Bătălia nu este pentru salariul directorului ajuns politic în funcţie. Este pentru avantaje şi influenţă.

-              Şi de ce sindicatul nu are un proiect în acest sens?

-              Asta este o problemă de management. Noi nu facem decât să aplicăm legea. Dacă ăştia dau legi proaste aplicăm ce spun ei. Nu noi putem să decidem asupra reformei în administraţie.

-              Nu-i vorba de decizie, este vorba de a presa clasa politică şi cu alte revendicări decât cele salariale. Pentru că altfel totul pare un scandal pentru salarii şi dacă ele ar fi majorate restul problemelor din sistem pe care le descrieţi şi dvs nu ar mai conta.

-              Eu pot să să vă spun în felul următor. Am făcut de nenumărate ori invitaţii şi guvernului şi preşedintelui României de a face o strategie de reformă în administraţie. Nu ni s-a răspuns, iar strategia lor a fost una simplă, de a îşi da afară unii altora clientela politică. Nu a fost niciodată o gândire coerentă astfel încât cetăţeanul s-o ducă mai bine.

-              Dar despre asta nu vorbiţi în public. Vreţi doar salarii şi jos guvernul indifirent care este el.

-              Ba da, vorbim şi nu…

-              Eu vorbesc de discursul liderilor de sindicat la nivel naţional.

-              Eu vorbesc în dreptul meu. Pe mine nu mă reprezintă foarte mult liderii de confederaţii. Nu m-aş duce niciodată să mă reprezinte unul ca ei. Ce pot să spun? Sunt multe probleme şi în lumea sindicală. Noi am încercat să îmbunătăţim sistemele pe unde s-a putut dar nu se ţine cont de propunerile noastre. Noi ştim cel mai bine care sunt problemele instituţiilor publice. E foarte greu pentru cei veniţi politic în sistem. Până să înveţe topografia locului sunt schimbaţi. Plus că se şcolarizează pe banii statului, merg la tot soiul de cursuri chiar şi în străinătate în loc să profesionalizăm funcţionarul de carieră. Pe ei nu-i trimitem decât la formări profesionale de două zile, eventual la colţul străzii, nu prea departe ca să nu cheltuim bani.

-              Care este proiectul sindicatului în materie de reformă?

-              Este foarte complicată treaba. Dacă ne uităm aşa şi facem o diagnoză la tot ce înseamnă administraţie o să vedeţi că salariaţii din acest domeniu, marea majoritate a lor, o duc prost. Şi atunci discrepanţele astea crează frustrări şi nemulţumiri. Sistemul trebuie reconstruit de jos în sus, dar cineva trebuie să îşi asume politic acest lucru. Pînă acum toate lucrurile acestea cu pensiile şi salariile nesimţite au fost doar la nivel de mesaj. Oricine dintre noi nu-i nebun să nu fie de acord cu tăierea pensiilor şi salariilor nesimţite. Dar dacă lucrurile nu se întâmplă şi totul este o mascaradă de decor şi vedem în presă că pentru unii se poate dar pentru alţii nu, atunci n-am făcut nimic.

-              Bun, să vă întreb altfel. Care ar fi primele 3-4 măsuri care trebuie luate pentru reformarea administraţiei?

-              Eu cred că ar trebui făcută o nouă împărţire administrativ teritorială. Nu e vina noastră că s-au creat comune pentru 1000 de inşi. Avem 76.000 de consilieri judeţeni, locali şi comunali şi doar 55.000 de funcţionari publici. Deci cei care decid sunt mai mulţi decât cei care execută. Este o nebunie dar aşa arată sistemul pe care l-am construit. Consilierul vine la o şedinţă, două, ridică mâna fie că înţelege sau nu despre ce este vorba şi pleacă acasă. Plătit, bineînţeles. Trebuie să avem o nouă împărţire administrativ teritorială pentru că omul de la comuna x are nevoie ca un funcţionar să fie acolo ca să-i elibereze diverse acte, dar nu e nevoie de primar, viceprimar secretară şi şofer plus consiliul local care cheltuie bani şi care prea multe nu face că nu colectează taxe şi impozite. Trebuie o reformă sutructurală care să nu se reducă la concedierea funcţionarilor şi menţinerea consiliului. Legea cu insolvenţa şi responsabilitatea fiscală spune că intră comuna în insolvenţă dar primarul şi consiliul local rămân în funcţii. Acasă pleacă funcţionarul, deci tot cel care munceşte. Asta e reforma pe care au înţeles-o ei şi este o problemă a noastră, a tuturor. Îi lăsăm pe ăştia să facă ce vor cu noi, să gândească prost cum au gândit şi până acum sau facem ceva noi, toată societatea civilă, fie presă, sindicate asociaţii profesionale. Până acum a guverna înseamnă a fura mai mult decât ăia care au guvernat înainte.(va urma)

Presa a declanşat un adevărat concurs de dezvăluri din portofelele bugetarilor. Salariul angajatului din sectorul bugetar este luat la măsurat şi analizat de toată lumea într-un soi elan proletar demn de o cauză mai bună. Pentru justificare se apelează la comparaţii din ce în ce mai absurse. Nu-i vorbă, există salarii strigătoare la cer şi o lipsă de performanţă vizibilă din avion în sectorul bugetar. Dar de la execesele prezentate până la exasperare de presă şi până la o poziţie echilibrată şi raţională faţă de restructurarea sectorului public este cale lungă. Nu poţi avea pretenţia să beneficiezi de servicii de calitate de la stat în condiţiile în care un salariu decent al funcţionarului stârneşte controverse neaşteptate şi înjurături de mamă. Discuţia care se evită cu încăpăţânare in aceste zile este aceea despre restructurarea din temelii a instituţiilor. Dacă plecă circa 500.000 de funcţionari inutili şi insuficient pregătiţi din sistem, chiar şi în condiţiile reducerii fondului de salarii, ar fi posibil ca cei rămaşi să primească salarii decente, aşa cum ar fi normal. Nu poţi cere funcţionari bine pregătăţi şi amabili plătiţi cu lefuri de mizerie care nu le acoperă nici măcar facturile lunare de utilităţi. O stimulare a comptenţelor şi aşezarea pe baze concurenţiale a schemei de personal ar aduce performanţa în instituţiile publice. Soluţia optimă, după părerea mea, ar fi scoaterea instituţiilor statului de sub control politic. De tot şi definitiv. Căci atât supraîncărcarea schemei cât şi deformarea hidoasă a grilei de salarizare sunt exclusiv opera politicienilor şi liderilor sindicali. Politicienii au folosit statul să îşi satisfacă sponsorii şi lipitorii de afişe. Liderii sindicali au încurajat umflarea schemelor pentru a câştiga reprezentativitate în condiţiile în care salariaţii din privat sunt rupţi de mişcarea sindicală. În vreme ce salariaţii competenţi muncesc pe lefuri de mizerie şi sunt marginalizaţi, în stradă ies straturile adipoase şi amorfe de întreţinuţi. Îi recunoşti după lozincile mizerabile şi după comportamentul mârlănesc. Ei sunt pleava, surplusul care trebuie aruncat peste bord. Cu ei în barcă, funcţionarii publici de carieră nu-şi vor recăpăta niciodată respectul şi demnitatea care astăzi le sunt puse sub semnul întrebării.

Este clar, nici hoţia nu mai este ce era odată. Cel puţin în Ialomiţa, fenomenul atât de drag politicienilor se află în scădere calitativă şi cantitativă. Iar dacă în instituţiile publice din Slobozia se mai fură cât de cât cu metodă, în mediul rural jaful şi şmenul au atins cote de ridicol strigătoare la cer. Dacă altă dată Ialomiţa ţinea capul de afiş în presa centrală cu tunuri senzaţionale executate de capii judeţeni şi de care GSE scria cu maxim succes, în aceste zile de răstrişte suntem nevoiţi să ne mulţumim cu nimicuri. Un astfel de nimic a adus judeţul nostru în gura presei centrale nu cu mult timp în urmă. Viceprimarul comunei Miloşeşti, liberalul Nelu Chiţoiu, a fost prins la furat de poliţistul din comună. Ştirea ar fi fost senzaţională dacă furtul ar fi fost unul consistent. Era însă vorba doar de nişte banali stâlpi metalici folosiţi în construcţii, pe care vicele i-a săltat ca tolomacul din curtea primăriei. Cel puţin aşa zice el. Povestea pe care o dezvoltăm în cele ce urmează nu este despre corupţie. Nici măcar despre hoţie. Este despre prostia în stare pură şi solidaritatea neaşteptată dintre urmaşii lui Brătianu şi cei ai lui Păcală în jurul unei găinării de râs. Sau de plâns.

O ştire care refuză să moară

Regula şi practica spun că o ştire crapă imediat după ce peste ea trec vreo 24 de ore. Publicul o gustă, se amuză sau se enervează după caz şi apoi o uită. Ştirea cu Nelu Liberalul, hoţul de popi din Miloşeşti, ar fi avut probabil aceeaşi soartă. Un tur de forţă la TV, câteva notiţe prin presa locală şi ceva comentarii despre prostie la o cafea făcute de avizaţi ar fi fost tot ce putea genera o astfel de ştire. Şi doar atât a generat până când pe ordinea de zi a şedinţei consiliului local a aterizat un proiect de hotărâre care viza demiterea vicelui Nelu, cercetat de poliţie pentru furt. Subiectul a fost strecurat pe agenda consilierilor locali de o adresă a prefectului Teculescu. Care cerea edililor să ia în discuţie oportunitatea punerii pe liber a lui Nelu Chiţoiu ca efect direct al furtului petrecut în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2010. Întruniţi în conclav, cei 11consilieri locali au respins cerinţa primarului. Aşa am ajuns pe urmele acestei ştiri pe care la momentul producerii ei o consideram banală. Nu era deloc aşa, mica noastră expediţie la Miloşeşti soldându-se cu dezvăluiri inedite.

Primarul Zeca, un om cu memorie

Cu primarul comunei Miloşeşti ne-am întâlnit la o cafea. Pe care am plătit-o noi, ca să nu iasă vorbe. L-am întrebat care-i baiul cu vicele Nelu, care să dădea prigonit pe la partid. Primarul ne-a explicat totul dintr-o suflare. Aşa am aflat despre hod-up-ul viceprimarului de la cea mai bună sursă şi anume adversarul său politic: “La 4 dimineaţă maşina lui era în curtea primăriei. Poliţiştii erau în alertă pentru furtul acela de la Însurăţei. Când au trecut pe lângă primărie au văzut o umbră în curte şi o maşină cu farurile stinse la poartă. Portbagajul era plin cu ţevi metalice. L-au întrebat ce este cu ele şi dacă ştie cineva ce e cu acele ţevi. M-au sunat pe mine şi m-au întrebat dacă ştiu ceva. Le-am spus că nu ştiu, dar că mi se pare suspect că le cară la ora asta. Dacă era ceva curat le căra ziua cu o căruţă, ceva. Ţevile erau ale firmei care lucrează la extinderea primăriei, Sinclaire Ploieşti. L-am sunat pe patron care mi-a spus că nici el şi nici vreun angajat al firmei nu ştiau ceva despre ţevi şi că nu le dăduseră ei. Ţevile erau nişte popi de metal care susţineau placa de la tavan turnată cu câteva zile în urmă. Şeful de post îl lăsase să ducă ţevile acasă, fără să îşi pună problema că le-ar fi furat. Înainte de Paște stabilisem ca paza la primărie să fie permanentă şi să nu mai facă de permanenţă salariaţi ai primăriei, ci cei de la ajutor social pe care-i foloseam la pază. Am sunat la primărie şi i-am întrebat pe funcţionari de ce nu am avut paznici permanenţi aşa cum am dat dispoziţie. Mi-au spus că se opusese vicele şi că abia din seara aia (9 aprilie) urmau să intre la pază cei de la 416. Au venit de la poliţia judeţeană şi cei de la firmă şi au constat că se furaseră 63 de stâlpi, care fuseseră cofraţi să ţină tavanul. Se furaseră din diverse locuri ca să nu rămână placa fără susţinere. Poliţistul a spus că vicele adusese cu maşina la postul de poliţie doar 6 stâlpi. Patronul şi angajaţii au constatat că deşi toţi stâlpii au fost montaţi din seara precedentă, dimineaţă lipseau 63. Dosarul penal este în cercetare la poliţie. În şedinţa de săptămâna trecută a CL am propus schimbarea din funcţie a viceprimarului pe motiv că nu-şi îndeplineşte atribuţiile delegate. Mai exact atribuţiile în domeniul pazei şi ordinii, pe care i le-am delegat la începutul mandatului. Doar 4 consilieri au votat pentru demitere şi propunerea a căzut”. Era o poveste frumoasă, dar doar o poveste. Aşa că am simţit nevoia să vorbim cu Nelu. Să-l provocăm la un dialog sincer pe, poate, cel mai fraier hoţ din istoria recentă a ţărişoarei.

Cu vicele Nelu despre hoţie. Şi prostie.

Nelu Chiţoiu este liberal. Adică membru PNL cu acte în regulă, cu butiqe, teren şi Passat ca orice exponent al clasei de mijloc. Dacă Patriciu ar fi activat la Miloşeşti ar fi fost exact ca el. Poate ceva mai orientat, pentru că în timp ce Patriciu a pus-o cu Petromidia şi a intrat în galeria marilor tunari ai ţării, bietul Nelu s-a mulţumit cu nişte popi. Care culmea, nici măcar nu fuseseră săltaţi de la stat, ci de la privat. O altă contradicţie ideologică flagrantă căci, potrivit doctrinei, PNL susţine mediul privat, nu-l pradă noaptea cu Passat-ul! Dialogul cu Nelu s-a legat destul de uşor, într-un birou de protocol neafectat de lucrările de extindere a sediului primăriei. Relaxat şi zâmbitor, vicele Nelu ne-a expus versiunea lui cursiv şi articulat. Atât de articulat cât i-a permis privata de drept absolvită de curând la Bucureşti.

“Aicea lângă gard”

Aşa exprimă plastic vicele Nelu descrierea locului faptei. Scena se petrecea într-o dimineaţă pe la 4, când Nelu umbla ca orbetele pe străzi. Cu Passat-ul. Popii, adică stâlpii metalici, erau lângă poarta larg deschisă a primăriei. Nelu i-a văzut şi, de frica hoţilor, i-a urcat în portbagaj.

-         Dimineaţa, pe la 4, mă întorceam acasă şi am oprit în faţa primăriei şi nu văd o greşeală a mea. Bineînţeles că pot verifica oricând ce este sau aşa. Şi am văzut cele şase ţevi lângă gard aicea. Am rămas şi eu surprins. Acum de ce să nu recunosc, le-am luat, le-am pus în maşină şi pe urmă şeful de post cu ajutorul au trecut pe lângă maşina mea deci, bineînţeles că o cunoşteau şi n-au oprit. Eu m-am dat jos din maşină şi pe urmă deci au văzut că au trecut pe lângă mine. Maşina era oprită în faţa primăriei, deci nicidecum cum au zis că au alergat după mine cu maşina

-         Şi ţevile unde le-aţi găsit?

-         Lângă gard, aicea.

-         Lângă gardul primăriei?

-         Da. Şi le-am luat, le-am pus în maşină foarte bine deci eu dimineaţa puteam să spun… adică nu puteam să spun. Acum nu erau ţevile de la primărie, era de la firma respectivă. Eu dimineaţă urma să vorbesc cu patronul respectiv şi să-i aduc la cunoştinţă. Între timp şeful de post fiind foarte agitat pe mine că de fiecare dată noi nu că nu ne-am înţeles am fost buni prieteni până la un moment dat pe urmă nu prea suntem pe aceeaşi undă.

-         Dumneavoastră aţi luat cele 6 ţevi acasă că vă trebuiau sau să nu le fure altcineva?

-         Nu, eu practic le-am luat că putea să le ia altcineva. Eu dimineaţă le aduceam înapoi…

-         Dar erau în interiorul curţii sau în exterior?

-         Lângă porţile de la intrare. Porţile erau deschise şi….

-         Nu erau muncitori?

-         Nu. Nu era nici paza. Paza fusese noaptea, au plecat, dimineaţa nu ştiu la cât plecau ei. La 4 cred că plecau.

De fapt, Nelu ştia exact ce şi cum cu paza comunală, că el o coordona. Deşi primarul dăduse dispoziţie ca primăria să fie pazită de doi asistaţi angajaţi la pază, Nelu a omis vreo două zile să duce ordinul la îndeplinire. Deci, Nelu gândea cu premeditare.

“Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea”.

Vorbe meşteşugite! Nelu încerca să ne spună forţându-şi la maxim vocabularul că şeful de post ştia la ora 4 câţi stâlpi se furaseră. Sau aşa credem noi suspectându-l pe domnul vice de inteligenţă. Oricum, am aflat că, la o adică, el putea să o şteargă de la faţa locului dacă era vreun hoţ.

-         Cine asigura paza?

-         Aveam pază în comună. Deci au fost diponibilizaţi pă 12 aprilie.

-         Şi ce aţi vorbit cu şeful de post?

-         S-a întors de la vreo 100 de metri că nu mă observase. Eu puteam să plec cu maşina şi nu se mai întâmpla chiar absolut nimic, că nu ştia. Dar eu i-am spus că stâlpii i-am pus în maşină şi dacă este îi aduc dimineaţă. M-a acuzat că i-am luat. Da, domnule, i-am luat, asta este. Sunt la mine în maşină, eu dimineaţă o să-i aduc înapoi. Şi chiar dacă este deci luam pentru un gard şi asta e problema mea şi a firmei respective. Dar s-a făcut chestie politică. Au zis că am luat 60 şi nu ştiu cât de stâlpi..

-         Cine v-a acuzat? Poliţia sau firma?

-         Poliţia. Deci şi eu am rămas suprins atunci că domnul şef de post a zis că la ora 4 bineînţeles că a fost la culmea.

-         Domnul vice, ma scuzaţi dar cred ca nu am înţeles. Domnul şef de post s-a întors şi aţi avut un dialog cu dânsul lângă maşina dvs. cu stâlpii în maşină?

-         Da.

-         Şi v-a acuzat că-i furaţi? De unde ştia el că-i furaţi?

-         Nu m-a acuzat, nu nimic.

-         Dar ce v-a zis?

-         Ce faci? Zic am găsit stâlpii ăştia aici zic, i-am luat. Zic acum o să discut cu patronul marţi la prima oră şi asta. Şi domnul şef de post m-a acuzat de furt …

-         Păi dupa ce i-aţi explicat a plecat?

-         Da, a plecat.

-         Şi v-aţi trezit după aceea pus sub acuzare?

-         Da.

-         Şi atunci înseamnă că cineva v-a făcut o plângere. Cine?

-         Nu ştiu.

„63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat”.

Deşi jurist cu acte în regulă, Nelu nu pricepea ce căuta poliţia în afacerea asta. Că stâlpii, şi dacă-i luase pentru un gard provizoriu sau ceva, nu aveau treabă cu statul. Că erau stâlpi privaţi şi treaba era între el şi proprietar. V-am spus noi că Nelu este un liberal tipic care reclamă neintervenţia statului în economie?

-         Şi după ce aţi dus stâlpii acasă?

-         I-am dat jos din maşină. Încă i-am pus la intrare…

-         La ce oră aţi revenit la primărie?

-         La ora 8. Şi ca să găsesc de la poliţie de la Slobozia să fiu cercetat că am luat 63 de stâlpi. Am rămas surprins că au ştiut exact cantitatea cât a dispărut.

-         La ora 8 dimineaţa aţi adus cei 6 stâlpi înapoi?

-         Bineânţeles că i-am adus la poliţie la Miloşeşti că m-a cercetat, auzi, m-a cercetat, a zis că sunt acuzat de furt. Am dat stâlpii înapoi. Chiar dacă era de-i luam îi luam pentru un gard provizoriu să zic şi asta dar pentru şase stâlpi nu să pună în spate aşa şi să vină deci dacă eu eram prins asupra faptului că  furam şeful de post putea să mă reţină să spună, nu, stai aici facem…

-         Dimineaţă la ora 8 aţi găsit aici poliţişti care v-au adus la cunoştinţă că sunteţi acuzat de furt?

-         Da.

-         Şi de unde ştiau cifra exactă, că aţi furat 63 de stâlpi?

-         Şeful de post a făcut un proces verbal ca ulterior să-l semnez. Şi în procesul verbal că la ora 4-5 dimineaţa, nu ştiu cît a scris acolo, că eu aş fi furat 63 de stâlpi dintr-o maşină. 63 de stâlpi din ăia nu cred că încăpea într-un Passat.

-         Maşina dvs fiind Passat?

-         Da.

-         Şi stâlpii erau puşi pe maşină?

-         Nu, erau în portbagaj şi erau scoşi în afară.

“..sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon..”

Nu vă cruciţi, nu e prostie. Nelu era deja obosit. O bormaşină repezită sălbatic în pereţi ne-a tulburat finalul dialogului. Chiar dacă patronul firmei păgubite spune că nu l-a sunat niciodată pe vicele liberal, Nelu insistă. Şi spulberă orice tentativă a noastră de a da conotaţii politice furtişagului său de doi bani, deşi teoria ne-o servise el ceva mai devreme.

-         N-am mai apucat să vorbesc, domnul şef de post l-a sunat pe domnul primar, domnul primar am înţeles că a discutat cu patronul firmei, deci el la ora 8…. sincer nu aveam şi nu am nici acum numărul de telefon al patronului respectiv, deci am discutat pe urmă cu dumnealui la telefon, a spus ca să se termine tot că nu are nicio pretenţie şi asta că să-i duc cei 63 de stâlpi înapoi. I-am spus domnule eu nu am luat 63 de stâlpi că nu avem cum să-i iau.

-         Poate aţi făcut mai multe drumuri!

-         Nu.

-         Credeţi că este vreo influenţă politică, ceva?

-         Nu ştiu şi nici nu pot spune lucrul ăsta.

Un lucru este cert: Nelu ne place. E din filmul de prost gust care rulează în România de 20 de ani.

Nelu, un politician susţinut de politicieni

Şeful de post ne-a trimis la biroul de presă al IPJ. N-a vrut să discute despre caz. Ne-a spus doar că vicele Nelu i-a spus că are stâlpii de la patronul firmei care lucrează la primărie şi de aceea i-a dat drumul să plece. Nici nu voiam să aflăm mai mult. Povestea viceprimarului era evident o gogoaşă. Pe care liderii PNL au înghiţit-o de nevoie. Politica e pe voturi şi funcţii. Iar Nelu, pentru ei cel puţin, este o funcţie în palmaresul şi aşa firav al partidului. Ce contează că partidul bunului simţ personificat de Antonescu se solidarizează cu un băiat strângător cercetat pentru furt? Ce contează că scutului prohoţie din CL Miloşeşti s-au alăturat consilierii PD-L şi PSD? Nelu e ca ei, dintre ei şi nu se cade ca doar pentru nişte principii prăfuite să abandonezi o prietenie complice. Pledoaria pro Nelu a fost suţinută de un profesor. Consilier PSD cu nume promiţător: Capbun. Dracul ştie dacă nu cumva Capbun poate gândi prost. Pentru debarcarea micului Al Capone din Miloşeşti au votat consilieri din PNG, PRM, PSM şi unul din PSD. Doar ei au considerat că e nepotrivit ca în fruntea unei comunităţi să se află un găinar aflat în stadiul de suspect. Ce dovadă mai bună vreţi pentru ca să înţelegi ca în politica mare, adică la PSD PNL sau PD-L, toţi sunt o apă şi un pământ? Asta este, de fapt, morala unei ştiri de doi lei.

„Impresarul” Ioan Tamarjan, zis Tera, a fost arestat saptamana  trecuta sub acuzatia de proxenetism. Sub umbrela unei agentii de fotomodele functiona, potrivit procurorilor DIICOT, o adevarata retea  care livra prostituate unor clienti de lux. Judecatorii au emis pe numele lui Tamarjan un mandat de arestare pentru 29 de zile. In 2006, Tera a fost furnizor de servicii pentru primaria Slobozia pentru care a organizat o parada de chiloti marca Botezatu. Initiatoarea afacerii a fost Victoria Didita, fost viceprimar al municipiului, cheful fiind organizat de primarie in parteneriat cu organizatia de tineret a PNL. De precizat este faptul ca ancheta DIICOT Bucuresti a plecat de o plangere a unui parinte care l-a acuzat pe Tera ca ar fi violat o minora de doar 12 ani atrasa de cariera de model.

În decembrie 2006, Gazeta de Sud Est dezvăluia culisele unei potlogării de prost gust. Viceprimarul municipiului Slobozia din acea perioada, Victoria Didiţă, a încheiat cu de la sine putere un contract dubios prin care angaja plata a 23 de milioane de lei din bugetul local pentru organizarea unui aşa zis spectacol “pentru femeile din sistemul bugetar”. Spectacolul a fost organizat de o cârciumă deocheată din oraş unde au loc frecvent showuri erotice iar atracţia principală a fost o expoziţie de chiloţi etalată de nişte masculi şi destinată să urce pe pereţi adrenalina femeilor de vârsta a doua spre a treia. Cam asta a fost în esenţă manifestarea culturală spre care doamna Victoria Didiţă a direcţionat circa 23 de milioane de lei din fonduri publice. Golănia, căci despre o golănie este vorba, a ajuns în instanţă după ce firma care a organizat bâlciul nu şi-a încasat banii graţie intervenţiei primarului Gabi Ionaşcu, domnia sa refuzând plata facturii emise de firmă înainte de desfăşurarea propriu-zisă a spectacolului. Judecătoria Slobozia a dat câştig de cauză firmei, deşi documentele prezentate de reclamantă suferă la capitolul legalitate.

Contract la acoperire
Obligaţia de plată stabilită de sentinţa judecătorească numărul 1122 din 8 mai 2007 decurge dintr-un contract de prestări servicii încheiat între Consiliul Local Slobozia, reprezentat de viceprimarul Victoria Didiţă şi firma S&S 4U SRL, o obscură societate prezentă în mai multe şuşanele de acest tip organizate de primărie. Contractul respectiv avea ca obiect, cităm: “prezentare spectacol Fashion Party în data de 10.11.2006, începând cu orele 19.00”. Deşi este încheiat în data de 9 noiembrie, contractul se derulează potrivit capitolului 3 pe perioada a 10 zile, începând cu data de 1 noiembrie. Aceasta este prima golănie din acest document prin care se încearcă acoperirea unor aşa zise servicii prestate de firmă, care de fapt nu s-au prestat în folosul primpriei, ci în folosul bodegii care a organizat “spectacolul” şi a umflat profitul. Un alt motiv pentru care contractul a fost încheiat retroactiv este acela legat de plată. Suma de 20 de milioane de lei urma să fie plătită în 10 zile de la semnarea contractului, adică pe data de 10 noiembrie. Ca atare documentele s-au încheiat pe data de 9 noiembrie când a fost emisă şi factura ce urma să fie încasată a doua zi. Potrivit contractului, firma urma să încaseze banii pentru organizarea spectatocolului destinat “ femeilor din sistemul bugetar”. Formularea tâmpită s-a introdus cu acordul viceprimarului pentru a justifica cumva alocarea de fonduri publice pentru un spectacol exclusiv privat ce nu putea fi finanţat de la buget. Prin contract, firmuliţa se obliga să organizeze locaţia, să facă invitaţii lui Cătălin Botezatu şi alţi creatori de modă, să facă publicitate evenimentului, urmând să suporte toate aceste costuri. Primăria se obliga să achite preţul contractului. Adică să plătească 23 de milioane fără să se ştie pentru ce. Pe un asemenea document şi-a pus semnătura viceprimarul Victoria Didiţă, uitând să aplice şi ştampila consiliului local. Pe cele câteva afişe tipărite de firmă, Consiliul Local apărea drept sponsor al evenImentului. La fel ca şi Organizaţia de tineret a partidului doamnei Didiţă, PNL. Deci şmecheria avea şi un caracter electoral. Mai mult, factura emisă la data de 9 noiembrie este semnată în numele consiliului local de către secretara doamnei viceprimar, care nu avea calitatea de a accepta facturi în numele Consiliului Local. Ulterior, firma avea să se prevaleze de această semnătură în instanţă, unde a obţinut câştig de cauză.
Aprobare la plată de la bec!
La data de 9 noiembrie, adică în aceeaşi zi cu emiterea facturii se întocmeşte formularul prin care se propune angajarea cheltuielii. Propuneare vine de la compartimentul pentru Cultură, ca şi cum expoziţia de chiloţi ar fi avut de-a face cu acest domeniu. Există pe document o viză de control financiar preventiv aplicată de nu se ştie cine şi semnetura viceprimarului care aprobă plata ca ordonator de credite. Pe data de 17 noiembrie se face ordonaţarea la plataă a sumei pe acest tipic, fără ca directorul economic al primărăiei să-şi fi dat acceptul. În aceeaşi zi, inspectorul pe probleme de cultură al primăriei, Constantin Ionel, îşi dă cu părerea şi propune plata facturii, motivând că spectacolul s-a desfăşurat conform contractului. De unde ştia bietul referent acest amănunt, nu se ştie. Abia atunci când directorul econimic a refuzat plata afacerea s-a blocat.

Vânzare mascată de bilete!
De fapt, în spatele acestei golănii se scunde o inginerie financiară ieftină prin care, din bani publici s-a asigurat clientelă pentru o cârciumă. Deşi doamna Victoria Didiţă susţinea că a semnat acest contract în care Consiliul Local era co-organizator pentru că nu se pricepea să organizeze o paradă de modă, lucrurile stau, de fapt, altfel. Pentru suma facturată de firmă Consiliul Local a primt 100 de invitaţii la preţul de 200.000 de lei plus TVA, sumă care coincide cu cea facturată. Spectacolul s-a făcut pe bază de sponzorizări atrase de la firme din oraş, mai mulţi oameni de afaceri recunoscând că au plătit diverse sume pentru organizare. Aşa s-a întâmplat şi cu instituţia publică, târătă în această manifestare doar pe post de cumpărător de bilete. Care bilete au fost distribuite, potrivit declaraţiilor doamnei viceprimar, angajaţilor din primărie, nu doar femeilor din sistemul bugetar, beneficiare directe conform contractului. Sintagma “femeile bugetare” a fost introdusă în contract de jurista primăriei, Barbu Aneta, aflată în prezent în slujba luptei anticorupţie, la DGA! Dacă avem în vedere că totalul cheltuielilor declarate de organizatori s-ar fi ridicat, potrivit doamnei Didiţă, la suma de 69,5 milioane de lei, rezultă că instituţia publică a contribuit de bună voie cu o treime din chetuieli cumpărând de fapt bilete! Semnificativ este faptul că, la proces, consiliul local nu a fost reprezetat. Iar prima condiţie pentru a câştiga un proces este să te prezinţi. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Slobozia nu analizează în nici un fel documentele în baza cărora s-a cerut plata şi, pe fondul lipsei de interes din partea Consiliului Local, ne-a obligat pe toţi la plată pentru capriciul pervers al unora de a-şi clăti ochii în chiloţii lui Botezatu. Să vă fie de cap!

În şedinţa Consiliului Local Slobozia care a avut loc săptămâna trecută consilierii au aprobat pozitiv iniţiativa primarului Gabi Ionaşcu de a se acorda tuturor salariaţilor “suplimente salariale”. Decizia are la bază o lege a guvernului Boc prin care, zic sindicaliştii, lefurile pot fi crescute pe baza unor aşa zise economii realizate din fondurile slaraiale aprobate prin bugului.Chiar dacă nu se ştie care va fi gradul de colectare a taxelor şi nici dacă vor exista fonduri suficiente pentru plata salariilor până la sfârşitul anului, consilierii au votat cu ambele mâini majorările salariale. În ciuda acestei realităţi, luni salariaţii primăriei Slobozia au intrat în grevă! Pas de mai înşelege ceva.

Grevă de solidaritate cu profesorii. Care profesori nu-s în grevă!

Liderul sindicatului “Matei Basarab” din cadrul Primăriei Slobozia ne-a explicat misterul acestei decizii mirobolante. Domnul Vali Matache susţine că sindicaliştii au intrat în grevă de solidaritate cu profesorii şi că demersul lor este o reacţie la decizia guvernului de a tăia salariile bugetarilor. Pe uşa primăriei erau lipite două afişe pricăjite care informau despre greva de solidaritate. În faţa instituţiei nu existau decât două doamne de la poliţia comunitară. În instituţie bătea vântul şi, potrivit primarului Gabi Ionaşcu, doar domnia sa şi viceprimarii erau liberi să intre. Salariaţii primăriei au rămas să facă greva fiecare la casele lor, văzându-şi de treburi. Se pare că oficial, pentru a putea fi plătiţi şi pentru ziua de solidaritate pasivă cu profesorii care erau prezenţi cu toţii la muncă, angajaţii au fost trecuţi cu forţa în concedii de odihnă pe bază de tabel! Decizia s-a aplicat inclusiv celor care nu sunt membrii de sindicat.

Prefectura va ataca majorările salariale

Nu numai la Slobozia s-a recurs la majorari salariale date în baza legii 330 din 2009. Şi consiliul local din Amara a adoptat o asemenea hotărâre pe care, iniţial, prefectul nu a atacat-o. După ce în mai multe unităţi administrative din ţară s-a procedat în acelaşi fel în ideea ca salariile bugetarilor din administraţie să rămână neatinse guvernul a transmis indicaţii preţioase în judeţe. Prefectura Ialomiţa s-a decis să atace hotărârile CL din Slobozia şi Amara. În esenţă, argumentul juriştilor prefecturii este următorul <<“Apreciem că suplimentele salariale sunt considerate alte adaosuri şi fac parte din salariu. În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice  „În anul 2010, majorarea salariilor … se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare”.De asemenea, potrivit art.  7 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „In anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi numai dacă în mod cumulat cu sporurile şi indemnizaţiile acordate nu este depăşită această  valoare”. Per a contrario, reiese că în anul 2010 nu se pot acorda suplimente salariale “.