Deputatul PSD Marian Neacșu intenționează să doneze azilului de bătrâni circa 50.000 de lei. Dacă banii ar fi provenit din buzunarul domniei sale ne-am fi scos șapca. Dar cum banii ar urma să fie obținuți în urma unui proces de calomnie intentat de domnul deputat unei jurnaliste, scoatem pixul și consemnăm. Incidentul dintre jurnalista Ionica Ghinea și deputatul Neacșu a plecat de la o tâmpenie. De pe mail-ul domnului deputat a plecat către presă un comunicat ușor tâmpit scris de un slujbaș de la PSD. Critica rațiunii pure la care s-a pretat Ghinea l-a deranjat pe domnul deputat, care a încercat să repare prejudiciul imaginar printr-un drept la replică. Articolul postat pe Internet a atras pe site-ul ziarului Știrea o serie de comentarii injurioase la adresa deputatului. Incidentul s-a lăsat cu o solicitare oficială și fără precedent a domnului Neacșu, care în calitate de deputat și nu de Marian a cerut firmei care găzduiește ediția electronică a ziarului să îi pună la dispoziție IP-urile de la care au provenit comentariile. Refuzul firmei l-a determinat pe domnul deputat să comită o plângere penală la adresa jurnalistei pe care o acuză de insultă și calomnie. În cererea adresată Parchetului domnul deputat se jură că despăgubirile cerute de la “infractoare”, care se ridică la 50.000 de lei vor fi donate azilului de bătrâni. Emoționant! Din păcate bătrânilor de la cămin li se vor lungi urechile în așteptarea banilor de la Ghinea. Pentru că, punctul a, Neacșu nu va câștiga procesul deoarece calomnia prin presă nu mai este infracțiune că așa au decis colegii de muncă ai domnului deputat, și punctul b, și dacă meciul s-ar juca în civil, domnul Marian ar contabiliza o mare înfrângere pentru că nici un judecător nu-i va acorda ditamai subvenția. Fie ea și destinată bătrânilor de la azil care votează cu PSD. Așa că-i sugerăm domnului deputat să se constituie parte civilă cu niscaiva ulei, zahăr sau găini. Pentru că electoratul, fie el cazat la azil sau nu, asta așteaptă de la politicieni, nu despăgubiri civile de adormit copiii!
Așa ar fi trebuit să glăsuiască fraierul național Mircea Geoană în seara zilei de 6 decembrie când se bucura ca un descreierat și-l invoca pe tac-su din ceruri. Vedeta de necontestat a farsei sinistre din seara cu pricina a fost însă, de departe, penibilul Crin Antonescu, marioneta prin care Patriciu controlează ceea ce a mai rămas din PNL. Ieșit din cursă după primul tur deși a mințit electoratul cu măiestrie, Antonescu a dat un spectacol la fel de jalnic ca cel dat de Geoană. Și el și-a adus nevasta pe scenă bucurându-se tâmp la niște exit-poluri trase de păr. Scena penibilă a continuat la sediul PNL, unde copilul tembel al dreptei de stânga a făcut schimb de tricouri cu suporterii prostănacului, îmbrăcând o jachetă roșie. A fost poate cel mai clară confirmare cu privire la marea înșelătorie politică la care gașca patriciană din fruntea PNL s-a pretat. Cele circa 1,9 milioane de voturi obținute de copchilul de mingi al lui Patriciu au fost adunate cu un mesaj anti PSD. Ultimele două mitinguri electorale ale prostănacului de la PNL vor rămâne în analele șmecheriilor politice prin urletele către Mircea Geoană, făcut albie de porci și catalogat drept marioneta lui Vanghelie. Un singur mare adevăr a urlat la microfoane exaltatul patrician: “Nu putem câștiga împreună, domnule Geoană”. Și n-au învins, deși la câteva ore după turul 1 Antonescu s-a vărsat fix în brațele marionetei lui Vanghelie și a oligarhilor pe care-i înjura cu spor cu o seară înainte. Și acolo a rămas susținut de alte câteva resturi ale oligarhului petrolist: Organ, Ghișe, Nicolai, Vosganian etc. În numele acestui tip de golănie politică denumit de el consecvență, Antonescu ține un întreg partid la cheremul stângii conform graficului stabilit de Dinu Patriciu, distrugătorul de fapt și de drept al PNL. Judecând la rece, Antonescu are totuși dreptate. Susținerea fățișă a PSD este o dovadă de consecvență pentru că mânăria prin care circa 1,9 milioane de alegători au fost păcăliți de discursul său tâmp și fals a făcut parte dintr-un plan fără de care Băsescu ar fi câștigat din primul tur poate. Lăsând impresia că ar fi o alternativă la ambii contracandidați, Antonescu a trișat în favoarea lui Geoană pe care nu a dorit să-l concureze, de fapt, niciodată. Pierderea alegerilor de către Prostănac a devoalat adevărata față a PNL. Un partid-gașcă, controlat financiar de un oligarh pușcăriabil, un soi de prelungire difuză a stângii comunistoide care nu este altceva decât o creație fantomatică a lui Ion Iliescu. Este mai mult decât clar că o astfel de struțo-cămilă nu are cum să reprezinte dreapta. Devoalarea partidului-gașcă pune capăt unei iluzii întreținută 20 de ani și obligă PNL la contopirea cu sinistrul creator. Clarificarea situației juridice a lui Patriciu și posibila sa condamnare ar putea aduce schimbări esențiale. Partea necompromisă a PNL ar avea o șansă de supraviețuire fie prin alipirea la o dreaptă unită creată în jurul PD-L, și el un partid cu destule probleme de cadre dar cu perspectiva reformării, fie prin redefinirea sa ca partid liberal autentic, reconstruit din fracțiunile care nu se adapă din troaca lui Patriciu. Cale de mijloc nu există și asta pare evident până și pentru prostănacul Crin. Cred că Valeriu Stoica a greșit. PNL condus din umbră de Patriciu și la vedere de gașca lui Antonescu nu poate face parte dintr-un proiect de unificare a dreptei. Cel mult doar a stângii.
Din 1990 și până în prezent, de fiecare dată când dreapta politică românească a încercat să se coaguleze ca o forță puternică în stare să se opună stângii comunistoide create de Ion Iliescu, PNL a ieșit în decor și a sabotat din interior orice fel de mișcare a dreptei. S-a întâmplat în 1990, în 1992, în 1996, în 2000, în 2004 și în 2007, când Valeriu Stoica strategul unificării dreptei formate din PNL și PD a fost exclus din partid. De fiecare dată, la capătul deciziei a fost miliardarul Dinu Patriciu, declarat recent cel mai bogat român. O privire retrospectivă asupra istoriei recente arată cum nu se poate mai clar că PNL nu a fost altceva decât calul troian al lui Ion Iliescu în interiorul forțelor anti PSD. Recent, Dinu Patriciu a fost declarat cel mai bogat român după ce a vândut rafinăria Petromidia rușilor. Acesta a fost prețul, plătit integral de PSD pentru trădările lui Patriciu în 2003, când Adrian Năstase l-a scutit de plata a 571 de milioane de euro către stat până în 2010.
1946- punctul de plecare: Gheorghe Tătărescu, biografia unui liberal de stânga
Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale îi dădeau câştigători pe comuniştii români (PCR) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facţiunea proguvernamentală ţărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu şi Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituţionale române şi instaurarea regimului comunist în ţară la sfârşitul anului următor.
Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.
Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, şi PNŢ. Deşi există unele discuţii în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD şi aliaţii lui nu au câştigat mai mult de 38% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.
Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile prezenţei trupelor de ocupaţie sovietice în ţară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte ţări eliberate de Armata Roşie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.
Gheorghe Tătărescu a ales calea separării şi, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului său, intitulat tot Partidul Naţional Liberal. În februarie 1945, Moscova a impus regelui Mihai să desemenze la putere un guvern comunist, astfel că Tătărescu a încercat o apropiere de forţele de stânga. Ca vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (5 martie 1945 – 5 noiembrie 1947) în guvernul Petru Groza, Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional ce consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Deşi, la alegerile din 19 noiembrie 1946 PNL-Tătărescu a obţinut 75 de mandate în Parlament, jocurile pentru putere erau deja făcute. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri de stat de către comunişti, prin înlăturarea tuturor celorlalte forţe de opoziţie, culminată cu abdicarea silită a regelui Mihai pe 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române. Pe 5 noiembrie, toţi miniştrii coordonaţi de Tătărescu au fost înlăturaţi din guvern. Ca atare, s-a retras din viaţa politică, iar anul următor i-a fost impus un domiciliu forţat. Partidul său a fost preluat de Petre Bejan, care a mai încercat o apropiere de comunişti, însă în mai 1948 formaţiunea politică, denumită acum PNL-Bejan, a fost nevoită să-şi înceteze activitatea. După o perioadă petrecută la conacul din Gorj, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind închis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat în 1955, căci a acceptat să lucreze în Comitetul Român pentru Repatriere. După doi ani de suferinţe, Gheorghe Tătărescu a decedat pe un pat de spital din Bucureşti, pe 28 martie 1957, la vârsta de 71 de ani.
Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu
1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda prostelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ.
În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.
Daviel VIGHI, fondatorul societății Timișoara, preluat de Cotidianul declara:
“Iată, îmi amintesc cum în 1990, la o săptămînă după ce am lansat Proclamația de la Timișoara, am fost invitați la Casa Universitarilor la o intrunire la care au participat de la Societate (acum răposații) George Șerban, Iosif Costinaș, mai apoi Vasile Popovici, Dorel Mihit și subsemnatul. De cealaltă parte erau doi consilieri ai președintelui Ion Iliescu și Claudiu Iordache, ca șef al FSN-ului. Ni s-a cerut să intermediem vizita politică a președintelui în oraș și ni s-au dat asigurări că acesta apreciază personal acest “important document politic”. În urma refuzului Societății, cei doi au revenit și au spus că, la o adică, intrarea in orasul Revolutiei ar putea fi realizata cu sprijinul și alături de Radu Campeanu.” Iliescu avea să facă vizita la Timișoara, unde a primit o cioară moartă în cap de la timișorenii care nu l-au agreat niciodată pentru vina de a fi îngropat adevărurile dureroase ale Revoluției.
Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru
Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 : Patriciu persevereaza și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu,
Călin Popescu-Tariceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.
Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se aparge iar Petre Roman iese de la guvernare
După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați.
În timp ce persoanele care vor forma peste doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor.PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.
1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!
În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu
În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat indepedent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.
Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL
Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă. PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.Noiembrie 2003 Cioroianu declara:
“Pesediștii erau convinși, până în această primavară, că noi vom merge cu ei la guvernare“.
2004- PSD învins de Traian Băsescu.
2004 – PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Nastase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale.Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Basescu reușește să câștige Președenția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.
2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.
Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul: “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.
Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Restul îl știți și se încadrează perfect în tabloul de mai sus. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.
Cronologia framantarilor liberale(sursa: revista 22)
1990
• Ianuarie : Partidul National Liberal (PNL) este inregistrat oficial.
• Iulie : mai multi tineri liberali sunt exclusi din partid; la 25 iulie apare PNL Aripa Tanara (PNLAT), printre fondatori aflandu-se Viorel Catarama, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu si Horia Rusu.
• Octombrie : Partidul Socialist Liberal condus de Nicolae Cerveni fuzioneaza cu PNL.
1991
• Aprilie : PNLAT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista, Carta pentru reforma si democratie.
• Octombrie : PNL participa, alaturi de FSN, la guvernul condus de Theodor Stolojan.
• Noiembrie : PNL devine, alaturi de PNTCD si de alte partide si asociatii, membru-fondator al Conventiei Democratice.
1992
• Aprilie : PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNLAT decide sa adere la CDR.
• Iulie : apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNLAT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu. Acest nou partid, ca si PNL, nu va obtine la alegerile din septembrie 3% pentru a intra in parlament.
• Noiembrie : se anunta crearea Grupului pentru reforma morala si politica din PNL, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.
1993
• Februarie : apare Partidul Liberal ’93, format din unirea PNLAT cu Grupul pentru reforma morala si politica si cu un grup din PNLCD. Pe de alta parte, PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL.
1994
• Februarie : se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL, practic sustinatorii lui Radu Campeanu parasesc partidul. Ulterior se va constitui PNL-Campeanu.
• Decembrie : PNL revine in CDR.
1995
• Martie : PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.
• Mai : intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).
1996
• Iulie : PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala.
1997
• Octombrie : apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNLCD.
1998
• Martie : PAC si PL fuzioneaza prin absorbtie cu PNL.
2000
• Iunie : PNL anunta ca paraseste CDR, doreste sa se unifice cu ApR si ca va avea un candidat propriu la presedintie.
• Decembrie : PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).
2001
• Februarie : Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.
2002
• Ianuarie : PNL fuzioneaza prin absorbtie cu ApR.
• August : Theodor Stolojan devine presedinte PNL.
2003
• Aprilie : PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta.
• Septembrie : PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD.
2004
• Octombrie : Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.
• Decembrie : Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.
2005
• Februarie : Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.
2006
• Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.
• Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.
Nu știu alții cum sunt dar eu când îi văd pe istericii ăștia din politică cum se pleacă în fața unui penal ordinar cum este primarul Sibiului mi se face greață. Că băiatul de mingi al lui Patriciu sau Prostnacul dau cu limba de-un cot pe petele lui Johannis e de înțeles. Băieții se folosesc de el sa convingă electoratul că neamțul de baltă e perfect ca prim ministru iar după ce populimea va fi votat anti Băsescu bietul penal va fi expediat cu un șut în dos direct la tomberon. Deci ăștia doi au un interes. Ceea ce nu înțeleg este de ce și Băsescu zice la fel. Oare să nu știe Vodă ce dosare are micul neamț în lucru la DICOT? Oare să nu știe că acest bugetofag nascut are câteva miliarde în cont și vreo 6 case în proprietate asta după ce Sibiul a derulat vreo 1900 de miliarde de la Guvern pe vremea capitalei culturale europene? Singurul care a pus degetul pe rană este, culmea, TRIBUNUL VCT! O MAI FI CINEVA SĂNĂTOS LA CAP ÎN ȚARA ASTA?
În Ialomița PSD a obținut peste 40% din voturi. Ca în mai toate județele roșii administrate de gașca lui Iliescu și în Ialomița electoratul asistat de stat a decis președintele. Din 1990 PSD, sub diversele sale înfățișări, a controlat Consiliul Județean. Rezultatul? Un județ subdezvoltat, cu o populație rurală săracă care votează cu ochii la ajutoarele de stat și la pomenile electorale. Interesul electoral al comuniștilor din PSD este ca județele administrate de ei să rămână județe de asistați, care trăiesc din redistribuirea taxelor iar populația din pomana de la stat. Pentru că o astfel de populație votează cu stomacul și este dusă la urne cu mici, bere și pachete cu alimente distribuite de partidul tătucului din 4 în 4 ani. Moștenirea lui Savu a fost preluată de Ciupercă, conservată și dă rezultate. Prin comparație, la Călărași lucrurile au luat-o din loc după ce baronul Tărăcilă a fost trimis la plimbare. Sub administrarea PNL, județul vecin a ieșit de pe harta roșie a subdezvoltării. La fel în Ardeal, unde voturile s-au dus către Băsescu și Antonescu pentru că electoratul nu poate fi cumpărat cu o sacoșă de mâncare sau cu ajutorul social. Când și ialomițenii vor arunca peste bord hidra bolșevică reprezentată de PSD abia atunci județul o va lua în sus. Iar oamenii vor vota cu neuronii și nu cu stomacul. Până atunci nu ne rămâne decât să ascultăm demagogia lui Ciupercă și cuvântările sale despre cinste dublate de golăniile cu banii publici drenați în conturile vicelui SAM GPL sau în conturile fără fund ale Constrif. Ciupercă este noul cancer al Ialomiței. Un demagog demn de dispreț care asemenea lui Iliescu clamează cinstea dar permite și susține hoții de zeci de miliarde derulate de mafioții din partidul său. Un pas către schimbare s-a făcut totuși și la noi. Vicepreședintele PNL Ioan Martin a demonstrat că pot fi atrase investiții profitabile fără șpăgi, că licitațiile pot fi corecte și că investitorii nu trebuie neapărat să treacă prin birourile șefilor ci doar pe la trezorerie să achite taxele. În mocirla de la Consiliul Județean există o breșă care demonstrează că fără PSD Ialomița poate avea altă traiectorie. Și anumite primării tradițional sărace au prosperat după ce la conducere au ajuns oameni capabili din NL și PD-L. Este vorba despre Bucu sau Mihail Kogălniceanu, ca să dau numai două exemple de localități unde se respiră altfel după ce pesediștii le-au pierdut de sub tutela lor toxică. La asta trebuie să medităm cu toții. Sigur că lichele sunt în toate partidele, inclusiv în PNL și PD-L. Dar parcă de aici mai răzbate câte un model de bună practică. De la PSD în schimb, nu răzbate nimic în afară de rânjetul aducător de sărăcie al lui Ion Iliescu.
Domnule Preşedinte, în primul rând aş dori să vă întreb de ce candidaţi pentru un nou mandat?
Pentru că vreau mai mult pentru români. Pentru că îmi doresc ca românii să se bucure de viaţă şi să mai scape de griji, într-o ţară de care să fie mândri. Asta nu se poate face decât dacă vom clădi un stat modern. Un stat care să-i slujească pe toţi românii, nu doar o pătură subţire de privilegiaţi. Multe lucruri s-au schimbat în bine în ultimii cinci ani, dar nu e de ajuns. Să nu fi candidat ar fi însemnat să abandonez proiectul României moderne. Mă uit la contracandidaţii mei şi, cu regret o spun, am văzut că nu se gîndesc la viitor şi au prea puţine proiecte. Unii dintre ei nu au nimic de spus, alţii candidează doar pentru a apăra privilegiile unei clientele. Mă îngrozeşte gândul că România ar putea să ajungă pe mîinile lor. România s-ar putea întoarce în timp sau, în cel mai bun caz, ar rămâne pe loc cu preşedinţi ca Geoană sau Antonescu.
Dvs. sunteţi mulţumit de ce aţi realizat în timpul primului dvs. mandat?
Nu. Nu sunt mulţumit. Am facut tot ce a tinut de puterile pe care mi le da legea dar ramin, inca, lucruri importante de facut. Am fi putut avea o Constituţie modernă după aceşti cinci ani, o justiţie mai eficientă, care să lucreze egal, în folosul tuturor românilor. Românii ar fi putut simţi mai repede efectul tăierii unor privilegii nemeritate ale aparatului de stat, pe care le pltaesc din greu si din propriul buzunar milioane de romani. Abia anul acesta, având un premier curajos, am reuşit să curăţăm plaga din instituţiile bugetare. A fost dificil, pentru că a existat o inerţie uriaşă a politicienilor şi o complicitate a acestora cu clientela privilegiaţilor. Răul trebuie curăţat din rădăcini, dar rădăcinile s-au prins puternic în anii de tranziţie.
Care credeţi că sunt cele mai importante trei realizări, la care dvs. aţi avut o contribuţie, în calitate de preşedinte, din 2005 şi până astăzi?
Dacă românii pot circula acum liber în Europa este pentru că la 1 ianuarie 2007 România a devenit oficial membru al Uniunii Europene. Nu era ceva dat de la sine, ceva ce trebuia să se întâmple obligatoriu. Putea fi altfel. Imaginaţi-vă care era situaţia, astăzi, dacă rămîneam în afara Uniunii Europene. În 2005 şi 2006 am impulsionat instituţiile statului să facă schimbări în domenii de bază ca justiţia, internele, agricultura şi mediul. Fără aceste schimbări, aderarea la UE ar fi fost cu siguranţă întârziată. Cel puţin 20 de înalţi demnitari au fost trimişi în judecată pentru acte de corupţie şi acest lucru a fost posibil pentru că am încurajat o justiţie independentă, liberă de influenţa politicului. Aşa ceva era greu de imaginat înainte de 2004. Altă schimbare la care am contribuit alături de români e că din 2008 românii au putut vota oameni şi nu liste, cum şi-au dorit întotdeauna. I-am chemat pe români în 2007 să se pronunţe la referendum pentru votul uninominal. Ei au decis şi cred că vocea lor a fost auzită, în sfîrşit!, de clasa politică.
Aţi spus adeseori că aţi făcut şi greşeli în timpul primului mandat. La ce vă referiţi mai exact?
Da, sunt greşeli pe care le regret şi pentru care am prezentat scuze românilor. Înainte de suspendarea din 2007 am spus că îmi voi da demisia în cinci minute. Am evaluat greşit situaţia de atunci. Cred că am procedat corect că nu am demisionat şi românii s-au putut manifesta la referendum împotriva celor 322, alianţa care a întors spatele românilor şi se bate, şi azi, din Parlament pentru propriile privilegii. Am promulgat legea privind majorarea salariilor profesorilor în 2008. Am evaluat insuficient atunci efectele crizei economice. Şi acum cred că profesorii merită salarii mai mari, dar, din păcate, criza economică ne-a împieidcat să punem în aplicare legea.
Ce este nou în programul politic pe care îl propuneţi românilor în cel de-al doilea mandat?
Noutatea pe care o propun e o necesitate, nu un deziderat fără legătură cu realitatea. În esenţă, trebuie să devenim stat european în mod practic, nu numai pe hîrtie. Trebuie să anulăm decalajele care ne despart de viaţa normală a unui stat european. Acest proiect înseamnă modernizarea statului. Statul român trebuie să coboare printre oameni iar oamenii trebuie să aibă acces liber şi egal la instituţiile statului. Noi ne-am obişnuit cu barierele: cetăţenii de o parte, statul şi demnitarii lui de cealaltă parte. Trebuie să înţelegem clar: statul e al cetăţenilor şi nu invers! Un alt lucru necesar e creşterea veniturilor iar asta înseamnă creşterea productivităţii muncii. Noutăţile Programului cu care mă prezint la alegeri, sînt, prin urmare, probleme de interes naţional, adică soluţii care pun capăt întîrzierilor, decalajelor şi diferenţelor. Pentru toată lumea, nu pentru un grup sau altul. De asta, Progeamul meu Politic e un Program Naţional. Dacă vreţi, obiectivul meu e să transformăm politica într-o activitate de interes naţional.
În situaţia în care veţi câştiga un nou mandat de preşedinte: cum credeţi că va arăta România, în 2014, la sfîrşitul noului dv. mandat?
Am convingerea că va fi o Românie modernă, în care instituţiile statului funcţionează şi lucrează pentru cetăţean. Va fi o Românie cu o clasă mijlocie puternică şi cu mai puţini oameni săraci. Cred că în 2014 românii se vor putea bucura pe deplin de toate avantajele aderării la Uniunea Europeană: o infrastructură modernă, o agricultură preformantă, un sistem de educaţie care să dea fiecărui tânăr o şansă pe piaţa muncii. Doresc cetăţeni liberi care să simtă cu adevărat binefacerile unei societăţi democratice. Sunt convins că avem forţa să facem din România lui 2014 o ţară de care să fim mândri.
Ce garanţie vor avea românii că toate aceste lucruri se vor întâmpla. Că în 2014 vom avea o Românie modernă?
Garanţia stă în continuarea a ceea ce am reuşit până acum. În ultimii cinci ani am avut voinţa să facem paşi importanţi înainte şi oamenii au înţeles tot mai mult că acesta este drumul spre prosperitate. Românii îi vor sprijini pe acei lideri care au forţa să schimbe lucrurile şi să pună în mişcare energiile societăţii. Sunt din ce în ce mai puţini cei care vor să se complacă într-o situaţie „călduţă”, să fie minţiţi sau să se mintă pe ei înşişi. Oamenii sunt tot mai informaţi, iar dorinţa lor de a schimba lucrurile în bine este de neoprit.
Primul mandat de preşedinte a fost caracterizat mai degrabă de o permanentă confruntare a dvs. cu instituţiile, cu Parlamentul, cu guvernul, cu partidele politice, cu mass-media. Ce se va schimba în atitudinea dvs.? Vom avea aceleaşi confruntări?
Nici nu cred că am fi reuşit altfel. Atunci când vrei să schimbi comportamente înrădăcinate de zeci de ani te loveşti de o rezistenţă formidabilă. Gândiţi-vă la toată clientela privilegiată şi la corupţia legiferată de politicieni. La interesele celor care au dat mari „tunuri”în tranziţie şi care s-au obişnuit să facă afaceri private doar împotriva intereselor statului şi ale cetăţeanului. Aceştia se mobilizează în continuare pentru a opri cursul normal al schimbărilor sau măcar pentru a îl încetini. Dacă schimbările dorite de români se împlinesc, reţeaua celor ce au dat „tunuri” nu mai are vad. Iar clica celor care depind de ei ar pierde toate avantajele pe care şi le-au câştigat. Cred că acum roata s-a pornit şi e mai greu de oprit. Dorinţa mea permanentă a fost să nu batem pasul pe loc. Orice întârziere ne costă pe toţi şi costă şi generaţiile următoare. Nu ne putem permite să facem din tineri o generaţie de viitori platnici. Nu e drept şi nu ajnugem nicăieri pe acest drum. Acum, de pildă, avem problema unui stat care consumă prea mult şi îi pune pe tinetri să plătească. Cum? În locuri de muncă, în calitatea educaţiei şi în încredere. Ce fel de ţară e ţara care îşi descurajază tinerii?. Am convingerea că românii vor schimbări şi că ei înţeleg că schimbările nu vin de la sine. Românii au nevoie de un conducător care ajută schimbarea, care merge în direcţia cerută de nevoile românilor şi nu se opreaşte.
De ce nu acceptaţi premierul majorităţii PNL-PSD-UDMR din parlament. L-au propus pe Johannis şi spun că au 65% în Parlament.
Eu cred că România are nevoie în această perioadă de un premier care să aibă solide competenţe economice şi să înţeleagă relaţiile cu instituţiile financiare internaţionale. Dl. Johannis are şi calităţi, dar nu întruneşte acest criteriu. În plus, ca Preşedinte, nu voi accepta niciodată să mi se impună candidaţi desemnaţi la ceas de seară în sediul Grivco, cu dl Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu, Geoană. Nu pot hotărâ o mînă de oameni, ale căror interese eu le cunosc, candidatul la funcţia de premier. Dl. Johannis este o simplă victimă a acestei conspraţii politico-economice. Constituţia îmi dă dreptul să desemnez premierul şi obligaţia să veghez ca instituţiile statului să nu fie confiscate de un grup de oligarhi. Am acceptat propunerea acestei majorităţi să nominalizeze un premier independent. E o concesie pe care am făcut-o regulii democratice de a alege premierul din cadrul partidului care are cele mai multe mandate în parlament. Acest partid este acum PD-L.
Aţi vorbit adeseori despre mogulii de presă, i-aţi criticat. Iar aceştia v-au acuzat adeseori de comportament nedemocratic, de faptul că puneţi pumnul în gură presei. Se va schimba relaţia dvs. cu presa dacă veţi câştiga un nou mandat de preşedinte?
Aici nu e vorba de relaţia cu institutia presei. E vorba de câţiva oameni, precum Voiculescu, Vântu sau Patriciu care ar fi vrut să bată palma cu mine şi, în acest fel, pună statul să lucreze în folosul lor. Ei îşi doreau să pună mâna pe mari companii – Poşta Română, Transgaz, Oil Terminal. Vor să le ia pe nimic şi să controleze resursele naţionale. Nu le-am dat această ocazie. Nu am făcut nici un compromis cu ei. Ar fi vrut să îşi aranjeze dosarele în justiţie. N-am aceeptat aşa ceva. După care au început o campanie furibundă în trusturile lor de presă, sperând că voi ceda. Frica lor cea mai mare acum este că voi câştiga un nou mandat de Preşedinte şi planurile lor vor fi zădărnicite. Ei vor un stat slab pe care să-l mulgă de resurse şi un preşedinte marionetă care să-i lase să controleze ei totul: instituţiile, economia, cursul de schimb, resursele naturale. Nu am nici o problemă cu jurnaliştii care îşi fac datoria. Problema e că patronii au mutilat conştiinţa unora dintre ziariţti, pe care i-au transofrmat în mercenari.
Cu ocazia alegerilor prezidenţiale aţi convocat şi un referendum pentru parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. Adversarii dvs. v-au acuzat că încercaţi să vă creaţi un avantaj, prin organizarea acestui referendum. Care sunt motivele pentru care aţi chemat românii la referendum tocmai în ziua primului tur al alegerilor prezidenţiale?
Şi acest pas face parte din procesul de modernizare a statului. Sistemul politic al unui stat modern trebuie să fie clar, eficient, capabil de decizii utile şi rapide. Un sistem politic modern trebuie, deasemenea, să excludă în totalitate risipa de bani şi de timp. Reducerea numărului de parlamentari şi de Camere ale parlamentului are tocmai scopul de a clarifica activitatea sistemului politic, de a o face mai eficientă şi mai uşor observabilă de cetăţean. Avantajele unui sistem parlamentar cu o singură Cameră sînt publice, nu personale. Beneficiarul acestei schimbări e cetăţeanul, nu Preşedintele. Cei ce susţin că îmi creez, în acest fel, un avantaj uită că românii sînt liberi să voteze cum doresc la prezideniale şi cum doresc la referendum. În plus, eu am insistat pentru îmbunătăţirea sistemului parlamentar de multă vreme, nu de azi de ieri. M-am pronunţat pentru această schimbare încă din 2005, cînd numai de avantaje personale nu putea fi vorba.
Credeţi că acest referendum va fi validat? Adică se vor prezenta jumătate plus unu dintre români. Dacă nu se va întâmpla aşa?
Sînt convins că alegătorii înţeleg importanţa refendumului. Ei au arătat, dealtfel, de fiecare dată, că îşi cunosc interesle şi că ştiu să îşi folosească votul. Chiar şi referendumul pentru uniominal, la care prezenţa nu a fost foartre mare, a avut efecte pozitive. Atunci, majoritatea celor ce au votat au fost în favoarea sistemului uninominal iar asta a trimis un semnal puternic pe care parlamentul nu l-a putut ignora. Astăzi, avem un sistem de vot uninominal imperfect dar net superior vechiului sistem de listă. Acest pas înainte a fost impus de alegători.
Cum pot fi siguri românii că votând la acest referendum, ceea ce îşi doresc va fi şi pus în practică? Parlamentarii nu au nici un interes să fie mai puţini şi nici să rămână cu o singură cameră, iar preşedintele nu poate face aceste schimbări prin puterile sale.
Îmi e imposibil să crede că, pus în faţa a milioane de români care cer o schimbare, Parlamentul se va opune. Sînt convins că un Parlament născut din votul alegătorilor va şti să respecte votul alegătorilor. Cei aleşi prin vot uninominal se vor gândi de două ori înainte de a nesocoti voinţa românilor. În fapt, Constituţia spune că referendumul este unul din modurile prin care poporul îşi exprimă suveranitatea.
Vorbind despre cel de-al doilea tur de scrutin, cine credeţi că va fi adversarul dvs.?Pentru că după cum arată sondajele de opinie dvs. veţi fi în al doilea tur de scrutin?
Nu cunosc numele celui cu care voi lupta în turul doi, dar ştiu că va fi un adversar al statului deschis şi un apărător al sistemului care conservă şi inmulteste privilegiile. Asta ma separă de contracandidatii mei si de asta numele si etichetele de genul „independent” n-au prea mare importanta. Alegătorii români au experienta si nu mai voteaza nume de personaje politice. Alegatorii romani ai anului 2009 voteaza, ca orice electorat european, perspective de viitor pentru anumite persoane, mai precis pentru familiile lor si pentru generatiile care vin.
Aţi spus de curând că Ion Iliescu este adevăratul dvs. contracandidat, atunci când v-aţi referit la Mircea Geoană. Totuşi dl. Iliescu nu mai candidează, deşi rămâne o voce activă şi critică în această campanie. De ce îi acordaţi atât de mare importanţă lui Iliescu în această campanie?
Ion Iliescu e adversatul meu invizibil, pentru că Ion Iliescu e adversarul vizibil al dezvoltării României. Ion Iliescu a oprit,multă vreme, toate procesele care ar fi permis modernizarea şi admiterea rapidă a Româneiei în Europa. E adevărat, Ion Iliescu nu mai candideaza. De altfel, a candidat destul. De trei ori. În schimb, atitudinea lui Ion Iliescu, adică împotrivirea la modernizare şi favorizarea cercului de protejaţi, candidează prin interpuşi.
Criza economică i-a afectat destul de mult pe români în acest an. S-a vorbit adeseori despre faptul că dacă veţi pierde alegerile va fi din cauza crizei economice. Dvs. chiar aţi spus în repetate rânduri că actuala criza este adversarul dvs. în aceste alegeri. Vă menţineţi această afirmaţie?
Ce cred eu că actuala criza e cea mai importanta incercare prin care trece statul român. El va trebui să arate că e în stare să îşi apere cetăţenii, să asigure echilibrul pe piaţa muncii, să menţină un curs de schimb favorabil salariatului român şi să întoarcă dificultăţile de astăzi într-o şansă pentru programe de investiţii majore. Criza economică e, în primul rînd, adversarul românului de rînd. Rolul şi datoria mea sînt să nu las această criză care a venit de afară să producă, în România, ravagiile pe care le-a produs,deja, în afara graniţelor României.
Mulţi oameni au fost şocaţi atunci când aţi spus că nu putem face nimic ca să ieşim din criză. Românii aşteaptă însă de la liderii lor tocmai acest lucru: să îi scoată din criză. În plus,l dvs. le-aţi spus românilor în 2004 „să trăiţi bine!”
Cuvintele pe care le-am rostit atunci rămîn în picioare dar cred că trebuie mai bine exoplicate. Ce am spus atunci e că statul, prin programele şi deciziile sale, poate limita efectele crizei, în România. Dacă vreţi situaţia e asemănătoare cu problemele create de o epidemie de gripă. Noi putem şi sîntem datori să prevenim şi să limităm răspîndirea epidemiei dar nu îi putem capăt. Ea va lua sfîrşit doar atunci cînd focarul din care a pornit se închide. Aşa e şi cu actuala criză economică. Trebuie să îi limităm efectele la minimum. Guvernul condus de Emil Boc a făcut asta cu mult curaj şi a recurs la măsuri care au îngrădit efectele crizei. Însă criza, ca fenomen economic global, se va încheia cînd economiile mari ale lumii occidentale îşi vor reveni.
Dvs. candidaţi independent cu sprijinul PD-L. Înseamnă acest lucru o distanţare de PD-L?
Nu, nu e vorba de aşa ceva. PD-L e singurul partid care s-a plasat alături de mine promovînd agenda pentru modernizarea statului şi acordîndu-mi sprijin atunci cînd forţele care se opun modernizării au încercat să mă înlăture. Pe de altă parte, prevederile Constituţeiei sînt clare şi ele spun că un Preşedinte în funcţie nu poatefi membrul unui partid şi nu poate candida ca membru al unui partid. Candidatura ca independent sprijinit de PD-L reflectă atît obligaţiile prescrise de Constituţie, cît şi realitatea opţiunilor mele politice. Eu candidez pe o platformă mult mai largă decît un culoar politic strîmt, oricare ar fi acesta. Proiectele cu care mă prezint au cuprindere naţională şi pot fi sprijinite de un partid dar nu sînt nici croite, nici destinate unui partid anume
În plan local sunt şi primari din alte partide, PSD şi PNL, de exemplu, care au anunţat că vă susţin. Ei au fost deja etichetaţi de partidele din care fac parte că sunt şantajabili şi trădători.
Din nou, aici nu e vorba de o opţiune politică. Toţi cei care şi-au declarat şi îşi vor mai declara sprijinul pentru candidatura mea s-au declarat în favoarea unui program naţional de modernizare. Dacă au trădat ceva, aceşti oameni au trădat viziunea celor ce văd în alegeri o modalitate de întărire prin vot popular a privlegiilor. Singurele culori politice ale celor care îşi declară sprijinul pentru proiectul de modernizare a ţării sînt culorile naţionale.
Care este mesajul pe care preşedintele României şi candidatul Traian Băsescu îl transmite românilor acum la sfârşit de mandat?
Le-aş spune românilor că ştiu prin ce trec şi că mă doare sufletul pentru fiecare loc de muncă pierdut, pentru fiecare părinte care stînge din dinţi ca să dea copiilor, pentru fiecare tînăr care nu găseşte de lucru. Românii au avut un an greu, au răbdat şi s-au bătut cu necazuri venite toate deodată şi pe neaşteptate. Vreau să le spun însă că încercarea prin care trec nu se va risipi.
Sînt sigur că vine un an mai bun. Un an în care vom relua creşterea economică. Va fi începutul sfîrşitului crizei. Ca Preşedinte, mi-e clar că asta nu e suficient. Atîtea sacrificii trebuie să ne înveţe ceva. Avem nevoie de instituţii corecte şi stabile. Altfel, creşterea economică o să ajungă acolo unde a mai fost: în buzunarul unui grup restrîns. Criza cu care luptăm astăzi ne-a dat totuşi ceva: şansa de a ne vedea exact aşa cum sîntem şi de a lua decizii mari, amînate de prea mult timp. Trebuie să modernizăm statul. Asta înseamnă, în mod concret, o democraţie adevărată în care toţi româniisă se bucure de prosperitate şi să găsească dreptate.(P)
A analiza defectele clasei politice fără a lua în calcul și vina electoratului, a poporului pe umerii căruia plânge toată lumea este o eroare. Clasa politică este într-adevăr coruptă până în măduvă, populată cu aborigeni și necuvântătoare și incapabilă de a se reforma. Plecând de la criteriile de selecție și promovare și până la modalitatea discutabilă prin care lichelele migrează între cele trei partide importante de pe scena politică, totul indică putregai și mizerie. Șmecherii și cei aleși de băieții din umbră ocupă locurile din față, iau pozițiile cheie și execută comenzi. În schimb sunt lăsați să se îmbogățească fără măsură și fără riscul de a suporta rigorile legii. Cei mai fraierii sunt lăsați să se bucure de posturi călduțe în administrație, posturi pentru care nu au de multe ori competențele cerute de lege. La schimb pun osul în campanie și execută ordinele venite de la eșalonul din frunte fără comentarii și la timp. Așa funcționează sistemul iar golanii sunt răspândiți egal în toate partidele. Acest sistem nu ar fi fost posibil fără complicitatea cetățeanului, a contribuabilului care plătește tot. Votul a ajuns o marfă tranzacționabilă care are un preț estimat de 1 milion de lei per bucată. Și nu e vorba de o metaforă sau de costul total al campaniei raportat la numărul de voturi obținute de un partid. E vorba de suma alocată de partide ca să convingă un bizon să ștampileze. Circa 500.000 se încasează de votant, restul fiind comisioane. Nu contează programele electorale sau profilul candidaților. Contează ce se dă. Nici măcar promisiunile electorale nu se mai pun la socoteală, căci toată lumea știe că gargara din campanie nu face nici doi lei. Banul, micul, berea, găleata sau ce se mai oferă de către candidați reprezintă miza. Oamenii conștienți nu mai merg la vot de scârbă și nu poți să-i acuzi prea tare. Nu au cu cine vota și nu e menirea lor să creeze o alternativă. Decizia se ia la baza societății, acolo unde legea e o glumă, informația nu există iar prostia este dominantă. Votează regulat pătura cea mai de jos, care habar nu are despre semnificația ștampilei sau despre personajele ce i se vâră sub nas pe buletine. Că s-a ajuns aici este performanța PSD-ului, cea mai ticăloasă și retrogradă forță politică. Partidul lui Iliescu s-a bazat întotdeauna pe masele ignorate cărora le-a promis un contract pe termen scurt. Mită electorală și ajutoare de la stat contra voturi. În 2009, proiectul imaginat de Iliescu a reușit. Pentru că nu știm să protestăm, pentru că nu ne opunem, pentru că treburile publice nu sunt treaba noastră, pentru că regulile trebuie să le respecte alții, pentru că ne place să ne descurcăm. Necazul este că toată clasa politică a sesizat că nu are cenzor și partener. Și se comportă ca atare. Ne oferă gunoi ambalat diferit astfel încât orice am alege tot de reziduuri avem parte. Și fac asta pentru că noi nu mai suntem juriu de concurs, ci aplaudacii din sală.
Umflat în ultimii 4-5 ani cu peste 400.000 de angajați, sistemul bugetar trosnește din temelii sub povara cheltuielilor salariale. Forțat de FMI să reducă drastic cheltuielile, guvernul Boc a găsit o soluție care pute a comunism de la o poștă. În loc să radă straturile de paraziți bugetari inutili și incompetenți adăugate de toate guvernele prin angajarea clientelei de partid în posturi călduțe, coaliția PSD-PD-L propune diminuarea programului de lucru cu câte 10 zile pentru fiecare angajat. Cât de cretin să fi ca să nu pricepi că în acest fel atingi la buzunar dea valma și funcționarii competenți grație cărora statul funcționează și cele două treimi de piloși și tembeli furajați cu salarii pentru a freca clanța? Nimeni nu poate fi atât de prost , cu atât mai mult premierul și ai lui miniștrii, băieți cu fruntea lată și expertiză dobândită de unii pe la Spiru Haret. Dincolo de efectul nociv la electoratul furajat de la buget care s-ar putea să dea cu ștampila aiurea la prezidențiale, politicienii din fruntea ministerelor nu vor să se atingă de clientela care le face treaba și cu ajutorul căreia se fac și se desfac toate ițele guvernării. Utili atât la centru cât și în teritoriu, bugetarii de partid au misiuni precise care nu au nicio legătură cu funcționarea instituțiilor unde sunt ancorați. Spionarea adversarului politic, accesul la documente și la informații și activitatea electorală a trepădușilor plătită din bani publici sunt doar câteva dintre avantaje. Chiar dacă este evident pentru oricine că într-o instituție publică unul muncește în mod real și trei iau salarii, restructurarea nu va atinge majoritatea mută și inutilă pentru stat din instituțiile publice pentru că în acest mod politrucii și-ar tăia singuri crăcile de sub picioare. Ar rămâne fără ochi, urechi și cozi de topor, singurele arme valoroase ale unei guvernări ticăloșite. Nici de cheltuielile publice inutile și umflate nu se pot atinge, pentru că de aici vin finanțările ilegale ale campaniilor electorale și șpăgile grosiere pentru buzunarele lor fără fund. Cum să razi contractele de 24,8 milioane de euro cu producătorii de vaccin Glaxo și Merck, când unul vine pe filiera americană Albright iar celălalt pe filiera PSD- Mircea Geoană? Ce dacă Ministerul Sănătății nu are bani de medicamente și se împrumută? Ce dacă diabeticii și alte categorii de bolnavi mor cu zile în absența tratamentelor periodice scumpe? Important este să plătim niște vaccinuri ce vor ajunge gunoi în 18 luni pentru că de aici ies comisioane și sprijin politic la nivel înalt. Asemenea cheltuieli nu pot fi suprimate decât de un guvern competent, responsabil și format din oameni politici bine intenționați. Ceea ce România nu a avut niciodată din 1946 încoace.
În urmă cu ceva timp, GSE anunța trecerea primarilor din Fetești și Urziceni din barca PNL în cea a PD-L. La vreme respectivă, nici unul dintre ei nu a contestat informația publicată de noi. Dezertorii au negociat intens cu ministrul Blaga și după ce au primit asigurări că vor avea suficiente fonduri pentru finanțarea proiectelor promise în campania electorală au bătut palma. Cum legea nu le permitea să demisioneze pur și simplu și să se înscrie în partidul de adopție fără să-și piardă mandatul, cei doi au adoptat o tactică discretă în care să sprijine candidatura lui Băsescu tacit și să provoace excluderea din partid, variantă în care nu și-ar fi pierdut mandatele și ar fi putut lejer să devină membrii cu acte în regulă ai partidului prezidențial. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Dacă Sava, primarul municipiului Urziceni, a stat în banca lui și a refuzat tactica propusă de conducerea PD-L, Catrinoiu, primarul de la Fetești, a ieșit la interval în public conform indicațiilor. Și, în cadrul unui interviu despre care acum afirmă că ar fi fost trucat sau prost redat, a afirmat clar că îl va susține pe Băsescu la alegeri. Circul declanșat a fost total, rebelul de la Fetești fiind forțat de conducerea PNL să-și pună cenușă în cap în public. Că așa se face politică pe malurile Ialomiței!
Aceste interviuri care ne doare
Semi-bomba a fost detonată într-un ziar apropiat PD-L și președintelui Cazacu, în care primarul Catrinoiu a publicat un interviu de mare excepție bazat pe nimic. Scopul interviului a fost acela de a-l face pe primar să declare public că-l va susține pe Băsescu la alegeri, probă supremă de devotament în opinia capetelor pătrate care au gândit manevra. În plus, băieții din spate au gândit că apariția interviului îi va determina pe liberali să-l excludă pe fugar și astfel acesta să poată fi legitimat cu drept de joc la PD-L. Iată ce a consemnat publicația Curierul Ialomițean ca fiind declarația primarului Catrinoiu:
-Aţi bătut la mai multe uşi. A fost vreuna care vi s-a deschis?
-Da. La PDL. Am avut mai multe discuţii, care mi se par normale. Eu sunt foarte deschis… Şi voi acorda sprijin politic partidului care sprijină proiectele Feteşti-ului.
-La ce sprijin politic vă referiţi?
-Sunt dispus să acord acest sprijin în campania pentru alegerile prezidenţiale, pentru candidatul PDL.
-Asta înseamnă că este foarte posibil să faceţi campanie pentru actualul preşedinte, Traian Băsescu.
-Da, sigur că da. Voi susţine candidatura lui Traian Băsescu.
Dacă interviul nu este o făcătură iar reporterul deține înregistrarea acestei convorbiri, lucrurile sunt foarte clare. Desfășurarea ulterioară a evenimentelor arată însă cu totul și cu totul altceva.
Înapoi în copaci!
La scurt timp după apariția interviului, conducerea PNL a organizat o conferință de presă pe tema declarațiilor belicoase făcute de Catrinoiu. Conferință la care , în mod ciudat, redacția Curierul Ialomițean nu a fost invitată. Președintele PNL, profesorul Gheorghe Petre a ținut o scurtă alocuțiune pe această temă:”Tema migrației primarilor este o temă falsă, cu toate că există o puternică presiune din partea PD-L asupra primarilor PNL, încercând să fie tentați cu fonduri sau amenințați că nu mai primesc fonduri dacă nu trec la PD-L. Este o temă falsă cu toate că în Curierul de Ialomița a apărut un articol în care spune că primarul Catrinoiu ar susține pe Traian Băsescu la prezidențiale. Spun că este falsă pentru că eu astăzi am avut 3-4 discuții telefonice cu Catrinoiu și el mi-a spus că mâine dimineață are să apară cu un comunicat de presă în care să spună că ceea ce a discutat el a fost înțeles greșit și interpretat greșit. După ce va apărea comunicatul de presă putem să discutam și alte puncte de vedere ”. Din discursul președintelui PNL am dedus că nu a fost vorba despre o simplă discuție lămuritoare purtată de domnia sa cu primarul navetist, ci de 3-4 convorbiri telefonice care aduc a presiuni și muncă de convingere. Operațiunea descrisă de șeful PNL a fost un succes, căci primarul feroviar s-a executat și a produs un comunicat de presă de-a dreptul mirific. Pe care-l reproducem integral spre amuzament.
Interesul feteştenilor este mai presus de culoarea politică, dar migrarea mea dintr-un partid în altul, după cum bate vântul, este exclusă!
Un adevărat primar căruia îi pasă de traiul oamenilor din oraşul său trebuie întotdeauna să pună interesul general mai presus decât cel personal. În acest sens, indiferent de culoarea politică a primarului şi de partidele care sunt la guvernare, edilul are datoria morală şi civică să bată la porţile tuturor pentru a obţine sprijin pentru proiectele sale. Acest lucru l-am făcut şi eu. Am lăsat la o parte carnetul de partid şi am bătut la porţile mai marilor aflaţi la guvernare, indiferent că sunt din PSD sau din PD-L. Câţiva dintre aceştia mi-au promis sprijinul. De aici, însă, până la a spune că „voi schimba taberele” este o cale foarte lungă. Nu s-a pus niciodată problema să trec la un alt partid. Când m-au ales, feteştenii au făcut-o şi pentru echipa mea, pentru proiectele noastre, dar şi pentru coloana vertebrală pe care am demonstrat-o. Feteştenii au votat un om corect, echilibrat, puternic. Şi ţin să le demonstrez că nu s-au înşelat! Este adevărat că, astăzi, Partidul Naţional Liberal se află în opoziţie, dar perioadele politice se învârt exact ca o roată şi, la guvernare, ajung, pe rând, când unii, când alţii. În această situaţie, consider că articolul apărut în Curierul Ialomiţean prezintă declaraţiile mele trunchiat şi mă pune într-o lumină defavorabilă. Menţionez că, în cadrul interviului, eu nu am pronunţat numele lui Traian Băsescu. În primul rând, ca orice liberal, în cursa pentru Cotroceni, îl voi susţine pe candidatul PNL, Crin Antonescu. Doar în cazul în care acesta nu ar intra în turul al doilea, s-ar putea pune problema susţinerii, şi doar în turul secund, a unui alt candidat. Fiind o temă de lucru, în eventualitatea unui duel PSD- PD-L, în ultimul tur de scrutin, am afirmat că l-aş putea susţine pe candidatul democrat-liberal şi asta doar pentru că am beneficiat de mai multă deschidere din partea PD-L în susţinerea proiectelor pentru Feteşti. În concluzie, închei prin a-mi reafirma sprijinul pentru preşedintele partidului din care fac parte şi singurul politician care sper că câştige bătălia pentru Cotroceni, Crin Antonescu.
Tupeu de cheferist
Primarul Catrinoiu este un dur, dar vremurile sunt și mai dure. Dacă interviul acordat ziarului Curierul este înregistrat audio, ceea ce noi ne cam îndoim, primarul cheferist are o problemă cât casa în cazul în care președintele Cazacu ordonă scoaterea pe piață a casetei. Dacă înregistrarea nu există iar interviul este o făcătură gândită de domnul Marinică și consilierii săi la fel de dibaci ca și el, atunci mișcarea lui Catrinoiu este îndrăzneață. Cu toate acestea, primarul care se bate cu stânca-n piept că e fan PNL și slugă a lui Antonescu tot un mincinos rămâne. Pentru că s-a întâlnit cu Vasile Blaga în sediul PD-L și că a promis că va schimba barca dacă va primi fonduri. Iar martori care să confirme întrevederea sunt mulți, în frunte cu președintele Cazacu, cel care a instrumentat de fapt apariția interviurilor de loialitate cu primarii agățați de pe centura politicii. Oricum ar da-o, Catrinoiu tot prost iese. Fie a declarat ceva și ulterior a negat, caz în care nu are proprietatea cuvintelor, fie nu a declarat nimic din cele consemnate de ziar dar minte electoratul liberal căruia îi jură fidelitate deși a pupat evident inelul lui Blaga. Concluzia este simplă. La așa politicieni, așa realizări. Adică nimic.
Debarcat din funcția de subprefect obținută, spun gurile rele, pe bază de amiciție cu Mitică Bucșaru, nea Gigi Babagianu va părăsi și barca partidului. Adică va face o translație înapoi în PSD, partidul de la care a migrat spre PD-L.
Dincolo de supărarea provocată de ejectarea bruscă din funcția obținută în urma unui concurs de care râd și curcile, domnul Gigi Babagianu se oftică mai mult că postura de candidat la primăria Urziceni nu mai vacantă la PD-L. Pentru că venirea lui Sava a clarificat lucrurile, iar bietul fost subprefect nu va putea să se ia la trântă și în 2012 pentru o funcție pe care nu o va obține niciodată.
Așa că pasul făcut, deocamdată neoficial, către PSD are și această justificare, respectiv continuarea războiului cu primarul Sava. Numai că la PSD Babagianu nu va fi candidat, ci guru. Adică din veșnic perdant va deveni eminența gri din spatele candidatului Marian Stan, cu care PSD se pregătește să atace Urziceni-ul în 2012. Cel puțin așa sună planul croit de epuratul Gigi. Să vedem ce spune și domnul Profesor, sătul până-n gât de looseri.
La Sf. Gheorghe, mai vechea noastră cunoștință blondă pe care ultima dată am descris-o într-un interviu fluviu ca fiind candidata PNG la primăria s-a trezit la viață. Distinsa domnișoară s-a dezbrăcat de cămașa verde a lui nea Gigi și e gata să candideze pentru PSD pentru locul de primar lăsat liber de Teculescu.
În vederea acestei operațiuni cu repetiție, blonda socialistă a demarat un program de cinstire anticipată a electoratului, pe care-l invită la cârciumă pe banii ei obținuți din operațiuni de tip ras, tuns, frezat la salonul cosmetic din comună. Săptămâna aceasta blonda va cinsti cu tărie pensionarii din Malu. La operațiune va fi prezent și micul Mușoiu, noua starletă a PSD, mare admirator al formelor fără fond expuse de blondă în discursurile sale electorale.
Dacă e numai solidaritate e partid sau mai mult decât atât nu știm. Și nu știe nici domnul Ciupercă, liderul politic al blondei, care se pare că a acceptat combinația. Conform bârfelor din satul blondei, sursa de finanțare a programului electoral expus de domnișoară prin cârciumi ar fi pungulița fermecată a unui portughez înmatriculat la Martifer, companie care a plătit-o o vreme și pe juna politiciană.

