Problema rețelei de alimentare cu apă a municipiului Slobozia a devenit prioritatea zero a primarului Gabi Ionașcu. Asta pentru că starea proastă a conductelor din oțel și azbest influențează negativ calitatea apei din sursă subterană furnizată în prezent de SC Urban SA. Ca atare încă din această lună se va trece la demararea procedurilor de achiziție a materialelor necesare și identificarea unor surse de finanțare care să acopere costul operațiunii estimat de specialiștii primăriei la 8,6 milioane de lei. Primarul susține că prin rectificarea de buget operată  deja se asigura circa 1 milion de lei iar din utilizarea taxei de dezvoltare de 5% din prețul apei încasată de Urban se vor asigura încă 390.000 lei: “Cu acești bani putem demara procedurile de achiziție a conductelor din polietilenă necesare pentru rețeaua interioară și a celei din fibră de sticlă utilizată la alimentarea orașului. De asemenea avem în vedere achiziționarea serviciilor de montaj cu operatori care să dețină atât tehnologia clasică pe baza săpăturii deschise pentru conductele mai mari de 400 de mm cât și tehnologia de montare tip tub în tub care presupune montarea unei conducte noi de același diametru prin conductele vechi. Potrivit estimărilor noastre lucrarea va putea fi finalizată integral în septembrie 2010, asta în condițiile în care reușim să găsim surse de finanțare. Costul general estimat este de aproximativ 8,6 milioane și va fi acoperit din surse proprii ale bugetului, din utilizarea taxei de dezvoltare percepută de Urban în tariful încasat de la populație pentru livrarea apei și din surse de finanțare externe pe care acum le identificăm ”.

Operatorul regional este inaccesibil

Ionașcu spune că în acest moment Slobozia nu poate apela la serviciile unui operator unic care să furnizeze apă datorită conjuncturii economice și a relației juridice cu Amonil: “S-a făcut o analiză la nivelul Consiliului Local cu privire la posibila afiliere a municipiului la un operator unic de apă așa cum se întâmplă în mai multe orașe din țară. Analiza noastră a reliefat faptul că în acest moment și în această conjunctură această afiliere nu este posibilă. Situația financiară grea a Urban SA este unul dintre motive. Urban are debite mari de încasat de la populație și are la rândul său de achitat sume considerabile către Amonil, sume rămase restante de pe vremea când de la această societate se livra și agent termic către populație. Această situație economică a generat o conjunctură juridică dificilă. Consiliul Local a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească să achite către Amonil suma de aproximativ 154 de miliarde și în aceste condiții nu putem face nici un fel de asociere până nu clarificăm situația. Din acest motiv municipiul Slobozia trebuie să se descurce cu forțe proprii pentru a furniza cetățenilor săi servicii de calitate”.

Prețul apei va scădea

Estimările specialiștilor de la Urban SA în materie de tarife percepute pentru furnizarea apei sunt optimiste. Primarul Ionașcu spune că în acest moment se lucrează la două variante de preț care au în vedere atât situația actuală, ce înglobează în preț pierderi de circa 30%, cât și situația de după reabilitarea rețelei, opreațiune ce va elimina pierderile:”Prețul asupra căruia discutăm astăzi cu specialiștii de la Urban este mai mic decât cel perceput în prezent. El se situează între 1,86 lei pe metru cub și 2,11 lei pe metru cub. În prima variantă am calculat prețul luând în considerare eliminarea pierderilor din rețea iar în cea de-a doua situația actuală când contabilizăm circa 30% pierderi datorate deteriorării rapide a rețelelor. În ambele variante prețul se situează sub cel actual care este de 2,54 de lei pe metru cub. Nu în ultimul rând am cerut juriștilor primăriei să studieze posibilitatea eliminării redevenței pe care Urban o plătește Consiliului Local pentru utilizarea rețelelor. Măsura mi se pare corectă față de cetățenii municipiului, care au plătit prin taxe și impozite costul rețelelor. În condițiile în care redevența este inclusă în prețul apei, populația plătește practic de două ori pentru același lucru iar asta nu este corect. Din moment ce pentru operatorii regionali privați există practica scutirii de redevență nu vad de ce nu am putea proceda și noi la fel cu societatea noastră ”.

Apa subterană este singura opțiune corectă

În ciuda controverselor legate de calitatea apei care ajunge la robinetele cetățenilor primaul Gabi Ionașcu susține că aceasta era singura opțiune corectă pentru o apă de calitate: “Sursa subterană pentru care am optat are câteva avantaje pe care nu le poate contesta nimeni. Este vorba despre potabilitatea controlată strict, despre garanția continuității în furnizarea ei și nu în ultimul rând de prețul mult mai mic față cel al apei adusă de la Dunăre. Cei care folosesc în prezent filtre simple pot constata că apa are o calitate ridicată, incomparabilă cu cea venită de la Dunăre dintre gunoaie. Este un fapt că în prezent rețeaua de distribuție ne creează niște probleme dar de îndată ce vom schimba conductele vom avea l robinete apă de o calitate garantată. La fel de evident este și faptul că nu avem a ne teme de restricționarea serviciului așa cum se întâmpla cu apa cumpărată de la Amonil. Ba din cauza deversărilor scăpate de sub control, ba din cauza datoriilor eram în permanență amenințați cu restricționarea furnizării. Acest lucru nu se mai poate întâmpla acum. Vreau să-i asigur pe toți cetățenii că nu există a ora aceasta nici un pericol ca Slobozia să aibă probleme în alimentarea cu apă, rețelele fiind capabile să reziste în ciuda spărturilor care mai apar. Despre preț nu e cazul să mai discutăm, estimările prezentate fiind, cred eu suficiente. De altfel în cel mai scurt timp va fi convocată comisia pentru aprobarea propunerii de preț și apoi se va merge la ANRSC pentru avizare. Cu puțin ajutor de la Dumnezeu, în septembrie 2010 vom putea furniza apa la un preț de 1,86 de lei pe metru cub, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai mici prețuri din țară. Acesta va fi răspunsul primarului Gabi Ionașcu la adresa celor care s-au grăbit să mă acuze nefondat și să folosească un subiect sensibil, o problemă delicată pentru toți locuitorii Sloboziei, pentru a-și trage foloase electorale. Timpul va dovedi că am lucrat onest și în interesul cetățenilor”.

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.

A analiza defectele clasei politice fără a lua în calcul și vina electoratului, a poporului pe umerii căruia plânge toată lumea este o eroare. Clasa politică este într-adevăr coruptă până în măduvă, populată cu aborigeni și necuvântătoare și incapabilă de a se reforma. Plecând de la criteriile de selecție și promovare și până la modalitatea discutabilă prin care lichelele migrează între cele trei partide importante de pe scena politică, totul indică putregai și mizerie. Șmecherii și cei aleși de băieții din umbră ocupă locurile din față, iau pozițiile cheie și execută comenzi. În schimb sunt lăsați să se îmbogățească fără măsură și fără riscul de a suporta rigorile legii. Cei mai fraierii sunt lăsați să se bucure de posturi călduțe în administrație, posturi pentru care nu au de multe ori competențele cerute de lege. La schimb pun osul în campanie și execută ordinele venite de la eșalonul din frunte fără comentarii și la timp. Așa funcționează sistemul iar golanii sunt răspândiți egal în toate partidele. Acest sistem nu ar fi fost posibil fără complicitatea cetățeanului, a contribuabilului care plătește tot. Votul a ajuns o marfă tranzacționabilă care are un preț estimat de 1 milion de lei per bucată. Și nu e vorba de o metaforă sau de costul total al campaniei raportat la numărul de voturi obținute de un partid. E vorba de suma alocată de partide ca să convingă un bizon să ștampileze. Circa 500.000 se încasează de votant, restul fiind comisioane. Nu contează programele electorale sau profilul candidaților. Contează ce se dă. Nici măcar promisiunile electorale nu se mai pun la socoteală, căci toată lumea știe că gargara din campanie nu face nici doi lei. Banul, micul, berea, găleata sau ce se mai oferă de către candidați reprezintă miza. Oamenii conștienți nu mai merg la vot de scârbă și nu poți să-i acuzi prea tare. Nu au cu cine vota și nu e menirea lor să creeze o alternativă. Decizia se ia la baza societății, acolo unde legea e o glumă, informația nu există iar prostia este dominantă. Votează regulat pătura cea mai de jos, care habar nu are despre semnificația ștampilei sau despre personajele ce i se vâră sub nas pe buletine. Că s-a ajuns aici este performanța PSD-ului, cea mai ticăloasă și retrogradă forță politică. Partidul lui Iliescu s-a bazat întotdeauna pe masele ignorate cărora le-a promis un contract pe termen scurt. Mită electorală și ajutoare de la stat contra voturi. În 2009, proiectul imaginat de Iliescu a reușit. Pentru că nu știm să protestăm, pentru că nu ne opunem, pentru că treburile publice nu sunt treaba noastră, pentru că regulile trebuie să le respecte alții, pentru că ne place să ne descurcăm. Necazul este că toată clasa politică a sesizat că nu are cenzor și partener. Și se comportă ca atare. Ne oferă gunoi ambalat diferit astfel încât orice am alege tot de reziduuri avem parte. Și fac asta pentru că noi nu mai suntem juriu de concurs, ci aplaudacii din sală.

Cam la asta se rezumă dilema existențială în care se găsește guvernul Boc. Asaltat din toate părțile cu revendicări salariale ce acoperă întreaga plajă dintre ridicol și justificat, executivul este nevoit să împartă două paie din buget către mai mulți consumatori din sectorul bugetar. În absența restructurării statului, care ar fi asigurat salarii decente pentru un număr rezonabil de funcționari, criteriile care stau la baza alcătuirii ordinei de priorități în care se vor satisface doleanțele salariale devin absolut neoperante. Pe cine să tai din listă și pe cine să urci? Bunul simț îți spune că un criteriu eficient ar fi importanța muncii depuse. Este important să ai poliție? Cam da, că jafurile se înmulțesc alarmant și chiar dacă polițiștii nu se omoară cu prinderea infractorilor măcar simpla lor prezență în stradă mai aplanează starea de debandadă care s-a instalat deja în localitățile patriei. Poți să tai de la judecători? Nu, asta-i clar, că ei nu numai că aplică legea dar au pretenția s-o și facă. Iar dacă guvernul a refuzat să le pună în aplicație sentințele prin care își majorau salariile oamenii legii au intrat într-o grevă care nu e grevă. Adică nu o numesc așa pentru că nu au voie la astfel de manifestări. Se cheamă protest spontan și nu se pune. Am putea adopta soluția cehă, care în 1990 a desființat sistemul juridic comunist cu tot cu relicvele umane din interior și a pus altceva în loc. Dar cum conducătorii noștri nu sunt cehi, mai bine cedăm și plătim. De profesori iar nu e bine să ne atingem. Cu toate că universitarii cu salarii de peste 50 de milioane pe cap de normă furajată urlă ca din gură de șarpe deși timpul lor de lucru este cel mai scăzut din Europa. Poate că pentru profesorii din preuniversitar chiar ar trebui să facem ceva, dar ce te faci cu medicii? Că nici ei nu sunt mulțumiți de salarii, unii chiar pe bună dreptate. Despre funcționarii din instituțiile publice ce să mai vorbim. Mai importanți ca ei nu se există. Oamenii cu mânecuță care se calcă în picioare în spatele ghișeelor sunt de departe cei importanți. Fără ei birocrația nu există. Ce dacă din 10 care iau leafă abia 3 muncesc cu adevărat? Stat fără funcționari nu există, așa că Boc ar face bine să plătească și să nu concedieze nimic. Cam așa arată tabloul negocierilor dintre o clasă politică plină de demagogi și incompetenți și niște sindicaliștii vopsiți, milionari în euro, care bat cu pumnul în masă dorind se decidă cum se împart taxele colectate din ce în ce mai greu de la firme. Singurul care nu este întrebat nimic în acest haos este sectorul privat, cel care plătește tot acest dezmăț bugetar și care nu primește nimic niciodată. Nimic în afară de piedici de la toți care grupați în sindicate urlă ca din gură de șarpe după venituri decente. Dar cum mediul privat este reprezentat în genere de patroni, grup puțin numeros și nevocal, duelul între plătitori și consumatori este ilegal. Soluția ar fi aceea ca salariații să își încaseze toții banii în mână și să-și plătească singuri taxele. Când toți salariații vor fi conștienți de calitatea lor de contribuabili, să te ții negocieri cu burtoșii din fruntea clanurilor sindicale!

 

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgență prin care încearcă să oprească comerțul la negru cu grâu și pâine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse în trafic că transportă grâu sau pâine fără acte de proveniență sunt confiscate direct de către inspectorii ANAF și polițiști. Guvernul a luat această măsură pentru că piața neagră a comerțului cu grâu a depășit 50% din totalul tranzacțiilor cu cereale din România. Președintele Agrostar, Stefan Nicolae susține că pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridică la 2 miliarde de euro.

 

Măsuri inutile

Guvernul a emis în 30 iunie Ordonanta de Urgență 93 care prevede că transporturile de cereale care nu au acte în regulă sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. În aceeași ordonanță se prevede că și produsele de panificație (cum ar fi pâinea, n.red.) sunt confiscate dacă transportul nu este însoțit de actele doveditoare. “Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei și confiscarea mărfii și mijlocului de trasport marfă utilizat în acest scop”, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului. Guvernul argumenteaza aceasta decizie menționând că fenomenul comercializării la negru a cerealor a luat amploare în special în perioada de vară. “În perioada campaniei de vară se amplifică activitatile ilicite în care sunt implicați operatorii economici care se ocupă cu comercializarea și transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzacții comerciale sau producția de panificație neînregistrată”, se menționează în preambulul ordonanței publicate în Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Polițiștii își iau 15% prima din ce confiscă

Pentru a pune în aplicare prevederile guvernamentale s-au creat echipe mixte de polițiști și inspectori ai Agentiei Naționale de Administrare Fiscală. În ordonanță se mai prevede că 15% din valoarea cerealelor și autovehiculelor confiscate urmează să fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF și polițiști. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intră la bugetul de stat. Oficial, băieții deștepți de pe piața grâului au 40%, neoficial piața neagră depășește 50%. Piața neagră a tranzacțiilor cu cereale, în special grâu, reprezintă aproximativ jumătate din piața din România. Într-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurenței la începutul anului se arată că vânzările ilicite de grâu din România sunt de 40% din totalul de tranzacții.

Piața cerealelor – 50% contrabandă
“Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură, Agrostar, Stefan Nicolae susține că piața neagră reprezintă chiar 50% și că acest fenomen persistă de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continuă de ani de zile pentru că autoritățile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Ștefan. Unul din factorii favorizanți ai acestui fenomen este în opinia lui Ștefan Nicolae și faptul că în țara noastră nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzătorii individuali. “În toate țările UE nivelul de impozitare nu depășește 5%. Astfel că sigur că se încurajează și comerțul la negru cu grâu”, mai spune președintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.(preluare Hotnews.ro)

 

În Ialomița s-au aplicat 18 amenzi

 

Că măsurile introduce de guvern sunt ineficiente o demonstrează situația aplicării ordonanței în Ialomița. În perioada 3-15 iulie 2009, comisarii Gărzii Financiare au reușit să verifice în cadrul operațiunii “Cărăușul” 530 de mașini aflate în trafic. Controalele s-au soldat cu aplicarea a 18 amenzi și confiscarea a 177 de tone de grâu și a circa 5 tone de rapiță. Amenzile aplicate de comisari s/au ridicat la valoarea de 67.000 de lei. La acțiunea inițiată de guvern au participat toți comisarii Gărzii Financiare, care au fost nevoiți să lase la o parte alte sectoare de activitate care se cereau controlate. În ciuda acestei mobilizări, rezultatele nu sunt spectaculoase. Și nici nu aveau cum să fie câtă vreme legislația în domeniul agriculturii este proastă, incompletă și oferă multe portițe evazioniștilor.

 

Evaziune fiscală cu Legea în mână!

 

Estimările specialiștilor din cadrul GF Ialomița arată că circa 40 % din suprafața totală de teren agricol din județ este exploată în regim individual iar producția aferentă este nefiscalizată. Potrivit Codului Fiscal, sunt supuse controlului și impozitării doar societățile comerciale și asociațiile agricole înființate în baza Legii 36. Persoanele fizice autorizate care țin evidență contabilă în partidă simplă sunt neimpozitate. În ciuda faptului că guvernul a scos organele de control în stradă, verificările sunt ineficiente și inutile tocmai grație golurilor din legislație. Avizele de însoțire a mărfii nu se mai emit de Ministerul de Finanțe, fapt ce le face ușor de falsificat. Parctic, aceste documente pot fi scrise cu pixul pe o hârtie, fapt ce face ca un transport ilicit să devină legal. Filiera traficului cu cereale pleacă din câmp, unde samsarii achiziționează marfă pe bază de borderouri de achiziție de la persoane fizice. Samsarii nu au nicio problemă în a cumpăra marfă la negru, câtă vreme avizele de însoțirea mărfii se fac pe genunchi, nefiind documente cu regim special. Marfa astfel colectată se expediază apoi către firme recent înființate, care potrivit aceluiași cod fiscal depun situații financiare după patru luni de la înființare. Dacă firma este înființată în iunie este obligată să depună declarații abia în octombrie, timp în care se poate încărca cu obligații de plată de sute de miliarde. Asta se întâmplă la colectarea de TVA , taxa pe care cumpărătorul final din Portul Constanța o deduce, iar intermediarul care a colectat-o nu o plătește, firma fiind desființată sau abandonată pur și simplu după finalizarea campaniei agricole. De regulă aceste firme de tip bidon nu au sedii declarate corect și nu au nici un fel de patrimoniu, prejudiciul neputând fi recuperat.

 

Statul refuză să ia măsuri eficiente

Deși evaziunea fiscală în agricultură a ajuns fenomen, statul refuza să introducă un set de măsuri simple care ar diminua considerabil fenomenul. Specialiștii din cadrul GF Ialomița sunt de părere că taxarea inversă a TVA ar fi o măsură ușor de introdus, care și-a dovedit eficiența la combaterea evaziunii fiscale din domeniul comerțului cu fier vechi. Parctic, prin taxare invesră TVA ar fi plătită de cumpărătorul final, intermediarii încasând la vânzarea cerealelor prețul din factură fără TVA. O altă măsură utilă ar fi reintroducerea avizelor de expediție cu regim special, fapt ce ar face mai ușoară urmărirea transporturilor pe baza unor documente cu regim special. Scurtarea termenelor de depunere a declarațiilor fiscale de la 3 luni la o lună ar fi o altă măsură care ar împiedica firmele să acumuleze restanțe mari la plata TVA, activitățile ilicite putând fi depistate operativ și stopate la timp. În absența acestor măsuri, scoaterea comisarilor din Garda Financiară în stradă este doar o măsură propagandistică, inutilă și costisitoare. Deși măsurile enunțate de finanțiști sunt simple și ușor de aplicat, statul nu se grăbește să le introducă. Asta ar putea duce pe oricine cu gândul la finanțarea politicienilor din vârful statului de către filiere de trafic de cereale care obțin profituri anuale de miliarde de euro. Un exemplu concret de operațiuni frauduloase cu cereale demonstrează cât de permisivă este legislația, ce poate fi penetrată chiar și de o firmă aflată în insolvență!

Tun italienesc cu o firmă aflată în faliment!

Afacerea a fost descoperită de comisarii GF Ialomița și are un prejudiciul de circa 3 milioane de euro. Pe post de bidon se regăsește firma Romviv Invest SRL, cu sediul în județul Giurgiu. Înființată în octombrie 2006, societatea a livrat cereale pentru un număr de circa 88 de societăți comerciale. Printre ele s-a aflat și Romgrain SRL Slobozia, care a înregistrat în evidențele contabile 16 facturi emise de către firma din Giurgiu, aferente unei cantități de 2851 de tone de cereale. Firma din Giurgiu nu a depus declarații fiscale de la înființare, nu are sediu valabil și mandatul administratorului este expirat. Numai din afacerile cu cereale prejudiciul adus statului se ridică la 67 de miliarde diferențe la impozitul pe profit și 60 de miliarde din TVA. Cum a putut funcționa această firmă mai bine de un an fără să fie deranjată de organele fiscale este greu de spus. Situați este la fel de ciudată și în ceea ce privește firma din Slobozia implicată în afacere. Romgrain SRL are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, a fost înființată în iunie 2007, are un capital social de 2 milioane de lei și este controlată de acționarul unic Nolo Achile, cetățean italian. Evidențele de la Ministerul Finanțelor arată că în numai un an firma a acumulat datorii de circa 13 miliarde de lei, aflându-se din 2009 în procedură de insolvență. Dacă afacerea cu firma din Giurgiu ar fi ieșit, probabil că statul ar fi contabilizat o gaură de câteva zeci de miliarde de o firmă aflată, cică, sub control judiciar! Ceea ce era de demonstrat.

De mai bine de două luni, Primăria Amara a reuşit să finalizeze proiectul privind îmbunătăţirea sistemului de salubrizare şi colectare a deşeurilor finanţat prin programul PHARE 2004, COEZIUNE ECONOMICĂ şi SOCIALĂ. Derulat pe o perioadă de aproximativ 3 ani, proiectul a avut o valoare a investiţiei de 356.318 euro şi a avut ca rezultat înfiinţarea unui serviciu public de salubrizare  în oraşul Amara. După două luni de funcţionare a acestui serviciu, rezultatele sunt satisfăcătoare.

Peste 100 tone de gunoi s-au ridicat în luna mai

Serviciul Public de Salubrizare al oraşului Amara funcţionează din luna aprilie, când a început efectiv activitatea de colectare. Până în prezent 1100 de gospodării şi 38 de firme au încheiat contracte pentru ridicarea gunoiului, ceea ce înseamnă aproape jumătate din posibilii beneficiari. În luna aprilie s-au colectat circa 45 de tone de gunoi iar în mai cantitatea a ajuns la 118 tone. Creşterea s-a datorat contractelor încheiate cu hotelurile din staţiune. Şeful serviciului de salubritate, domnul Gheorghe Voicu spune că volumul deşeurilor colectate din oraş s-ar putea stabiliza undeva în jurul a 120 de tone lunar. Din punct de vedere logistic, primăria pune la dispoziţia cetăţenilor saci de plastic pentru colectarea selectivă a deşeurilor, pubele individuale şi containere pentru agenţii economici. Pentru transportul deşeurilor la depozitul ecologic al firmei Vivani sunt utilizate două autogunoiere, un camion şi un transcontainer.

Preţuri de oraş

Tariful perceput pentru ridicarea gunoiului este de 5,69 lei de persoană pe lună. Pentru firme taxa se ridică la 190 de lei pentru o cantitate de până la 920 de kilograme. Ceea ce depăşeşte această greutate se taxează cu un tarif de 200 de lei pe tonă. Serviciul public de salubritate funcţionează cu 14 angajaţi, bugetul lunar de salarii ridicându-se la 166 de milioane de lei lunar, costuri cu salariile nete. La costul cu munca vie se mai adaugă o cheltuială de aproximativ 30 de milioane de lei lunar aferentă carburantului consumat.  Costurile sunt majorate cu valoare amortismentelor mijloacelor fixe, care se ridică la 830 de milioane de lei anual şi cu preţul utilităţilor care înghit într-un an circa 150 de milioane. Marja de profit a serviciului public nu depăşeşte 2% .

Probleme care aşteaptă soluţii

Primăria Amara face eforturi considerabile să convingă cetăţenii să încheie contracte pentru ridicarea gunoiului menajer. Deşi mai există cazuri în care locuitorii preferă să incendieze gunoiul noaptea şi să evite plata taxei de salubrizare, primarul Victor Moraru speră să reuşească să convingă cetăţenii de utilitatea serviciului oferit de primărie. Odată cu închiderea gropii de gunoi şi monitorizarea atentă a modului în care populaţia depozitează gunoiul numărul contractelor este de aşteptat să crească. Poliţia comunitară a intensificat controalele şi a împărţit amenzi celor care ard deşeuri. Îmbucurător este, în opinia primarului Victor Moraru, că populaţia plăteşte taxa de salubritate. În luna aprilie s-au emis facturi către populaţie şi firme în valoare de circa 170 de milioane de lei şi s-au încasat în jur de 135 de milioane. Una dintre problemele  identificate de municipalitate este aceea că nu se pot efectua încasări la domiciliul clienţilor. Cetăţenii sunt obligaţi să se deplaseze la sediul serviciului de salubritate pentru a-şi putea achita facturile. Primarul Moraru sune că va căuta o soluţie prin care măcar persoanele în vârstă să poată plăti factura la domiciliu, direct personalului care se ocupă cu prestarea serviciului. Problema este cu atât mai complicată cu cât aplicaţia informatică nu permite măcar plata în avans a serviciilor, oamenii fiind obligaţi să ia calea casieriei lunar. În ceea ce priveşte tariful pentru firme, există voci care susţin că preţurile sunt exagerate. Este vorba despre micile magazine, care nu produc deşeuri mai multe decât o gospodărie dar care sunt tarifate cu 190 de milioane lunar. Problema se află în atenţia consiliului local, care va relua în discuţie tarifele pentru astfel de cazuri.   

 

 

Mare scandal au făcut liderii PNL care au acuzat că s-au furat alegerile şi că PSD şi PDL au cumpărat voturi! Nici băieţii de la PD-L nu s-au lăsat mai prejos acuzând şi ei fraude din partea pesediştilor. În fine, cei de la PSD au fost ceva mai rezervaţi, deşi şi ei au băgat material la urne până a stat ploaia. Cei mai vocali au fost totuşi liberalii, care prin vocea liderului maxim Crin au urlat pe toate posturile TV despre frauda celorlalţi. Tupeul a fost atât de mare că omul lor de la BEC nu a semnat procesul verbal cu rezultatele definitive, în semn de protest cică!

Dacă bieţii care trag de săgeată ar fi fost curaţi lacrimă, mai că ţi-ar veni să le plângi de milă. Numai că şi ei au fost la fel de bandiţi ca şi ceilalţi competitori. Singura diferenţă este că sărmanii liberali nu au putut să fure la fel de mult şi la fel de dens aşa cum au făcut-o contracandidaţii lor. Spre exemplificare vom lua organizaţia de la Amara, unde liderul local, nea Brotac, a cumpărat voturi la capul gol. Ieşit la colţul străzii cu mălaiul, agricultorul Brotac a deschis o tarabă de cumpărat voturi care a funcţionat între orele 8 şi 10 dimineaţa.

Ca să nu ajungă la pârnaie, Brotac a inventat scuza că plăteşte scalvii pe care i-a avut la sapă! Scuză acceptată poate doar de cei mai fraieri ca Brotac, deoarece băieţii de la PSD deţin probe concrete că omul liberal a dat mită electorală. După ce nişte oamenii de bine l-au ameninţat pe Brotăcel cu miliţia, taraba s-a strâns iar procentul PNL s-a blocat la vreo 22%.

Cel mai tare din parcare a fost însă Marinică, de la PD-L. Care în plină conferinţă de presă s-a văitat că un microbuz înmatriculat cu iniţialele TTT a cărat oamenii PSD la vot. Chestiunea este absolut adevărată, numai că diferă niţel sensul. Adică microbuzul ăla chiar a cărat oameni la vot, numai că oamenii erau ai PD-L iar şeful de operaţiuni a fost un alt mare gânditor politic zonal de pe malul lacului Amara. Este vorba despre agricultorul Bulibaşa, aflat în conflict de idei cu Brotac. Cum Bulibaşa este legitimat mai nou la PD-L, să se determine ce a avut Marinică Cazacu în cap când şi-a dat în(sau pe) gât propriul membru, ca să zicem aşa?

Agentul 007,60

Dând în gât câţiva zevzeci!

După ce a făcut-o pe misteriosul luni de zile şi a trecut numele ciolănarilor de la descentralizate sub tăcere, domnul preşedinte Ciupercă Silvian a deschis gura şi a rostit nume. Şi s-a făcut un aşa nor de praf de nu se mai vede om cu om în partidul Cinstei şi Competenţei! S-a produs de asemenea un curent aşa de mare, că până şi nea Cornel Beton Anghel a zburat din sediul partidului unde plăteşte chiria de ani de zile şi din lider s-a trezit simplu membru. La unison, câteva voci de bun simţ din Partidul Cinstei şi Competenţei i-au reproşat domnului Ciupercă maniera tembelă în care a înţeles să promoveze slujbaşi în deconcentrate, ca să ne exprimăm politic corect. Oare cât de mare trebuie să golănia astfel încât şi membrii celui mai corupt, imoral şi demagogic partid să înceapă să vorbească despre cinste? Păi, haideţi să vedem!

Amantul Latrin, promovat şef la Finanţe. Ca să moară “dujmanii” lui de la PD-L, domnul preşedinte Silvian Ciupercă l-a propus la Direcţia de Finanţe pe tataia Vâjdea Nicolae, un bătrânel de vreo 60 de primăveri care şi-a lăsat nevasta de aceeaşi vârstă ca să se însoare cu una care i-ar putea fi fiică! Moralitate, frate, mai ales că despre incursiunile bătrânelului de discotecă sau Pedofilus Libidinozus(a se vedea Atlasul de Mitocănie Urbană Radio Guerrilla :)

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

s-a vorbit în instituţie pe la colţuri şi în GSE pe faţă! Despre acest dinozaur bugetar se ştie că toată viaţa lui a fost director, începând din vremea comuniştilor, pe care i-a pupat în cur încă din fragedă tinereţe şi până pe vremea lui nea Gică Savu, ultimul mare mohican social democrat pe care a vrut să-l servească cu o rambursare ilegală de TVA de vreo 50 de miliarde, pentru amicul Bivolaru. Manevra n-a ţinut, deşi Vâjdea şi un al director adjunct, turnător al Securităţii cu acte în regulă, îşi dăduseră acordul. Neclintit din scaun vreme de 30 de ani, Vâjdea a fost schimbat abia în 2004, când a fost uns director la direcţie cu 7 angajaţi, de unde umfla bani cu lopata fără să facă nimic. Apoi a venit divorţul, amanta, evident din instituţie, şi apoi relansarea carierei sub gloriosul stindard al preşedintelui Ciupercă, mare cultivator al imoralităţii şi incompetenţei de vreme ce susţine o asemenea petardă. Care petardă trebuie să răspundă la comenzi şi să permită furatul şi evaziunea fiscală pe scară largă. Ghici ce stimulente va lua Vâjdea, potrivit noului Cod Fiscal? Nu vă gândiţi la viagra, că ăstora de 60 de ani nu le mai vinde!

Muşoiu, băiatul de mingi cu înalte studii. De fezabilitate! Sărac şi fraier să fii, că Partidul te face bogat şi deştept. Asta este strategia domnului Ciupercă, un social democrat cu bască şi apucături largi, de stânga. După alegerile din 2008, când s-a cocoţat pe scaunul moale de preşedinte al CJI cu votul uninominal şi banii lui Cornel Anghel, preşedintele şi-a dat seama că păcăleala nu va mai ţine mult. Aşa că şi-a creat un băiat de mingi numai bun de scos la produs. Se numeşte Ştefan Muşoiu şi are apucături de sugătoare bugetară. Din vânzător de GPL, omul a ajuns scriitor. Şi scrie studii de fezabilitate, fără licitaţie, la primării pesediste de face scurtă la mână. Plecarea fostului vicepreşedinte CJI Mihai Găină la odihnă şi tratament la Senat a lăsat cale liberă pentru noul băiat de mingi, care a prins funcţia pasată de Ciupercă în ciuda presingului făcut de colegii de partid. Acum Muşoiu este candidatul partidului la europarlamentare şi lingăul de serviciu al filialei la clanţa lui Geoană. Revoltat până la saturaţie, Cornel Anghel, devenit un soi de instanţă morală a partidului, a tunat în plină şedinţă a CJI despre noua metodă de furat bani publici cu studii de fezabilitate inutile, incolore şi inodore. Ciupercă s-a făcut că plouă, iar Cornel Anghel se face că va candida la şefia partidului. Trăiască opoziţia, măi nea Cornele! Pe ei, pe ei, pe mama lor! Te susţinem.

Sabin Neidone, animalul politic de la măcelărie! Nea Danone ăsta de care vorbeşte domnul Cornel Anghel (între timp l-am promovat la categoria de domn pe nea Beton, că merită!) stă în faţa măcelăriei şi aşteaptă un ciolan, deducem. Supărat foc nea Cornel a cuvântat în organul lui de presă care-l are: ”Sabin Neidone a început să facă şi se desfacă la masa partidului. Am spus că nu voi sta în faţa măcelăriei precum Neidone, unul care în urmă cu ceva timp habar nu avea de PSD”. Că bine mai zice omul! La PSD se adună căţeii ca la măcelărie şi dau din coadă până ce măcelarul şef le aruncă un os de ros. Fapt pentru care domnul Cornel Anghel şi-a dat demisia din funcţiile de conducere din partid. Apoi s-a mai gândit şi a ajuns la concluzia că trebuie să o pună de o revoluţie şi să candideze împotriva lui Ciupercă. Şi el! Coadă mare la dizidenţă, frate! Iar dacă în PSD s-a ajuns la dezgust faţă de hoţie şi aranjamente, chiar că vine sfârşitul. Parol!

PS Domnule preşedinte Ciupercă, vă rugăm să nu mai faceţi eforturi să ne pârâţi la partid că tensionăm relaţiile PSD-PDL din ordinul lui Hoinaru, aşa cum aţi făcut cu articolele despre Dragnea. Pentru că ne doare în cot de PSD, de PDL şi de tot ce misca in tara asta si manaca rahat in politica. Deci, si de dumneavoastra. Eventual, dacă vreti, dati-ne adresa de email si trimitem noi marfa la Geoana, desi nu credem ca e in stare sa priceapă. Va multumim maxim pentru intelegere!

 

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa anunţă organizarea, în data de 27 martie 2009, în Slobozia, a unei  burse a  locurilor de muncă sezoniere în sectorul agricol din Danemarca.

Danemarca are nevoie de lucrători în agricultură pentru a recolta căpşuni, mazăre, zmeură, ceapă, dovleci şi altele. Un grup de angajatori şi consilieri  EURES vor veni în Slobozia pentru a intervieva candidaţii care au aplicat on line, în limba engleză, pe website-ul www.seasonalwork.dk.

De asemenea, se caută câţiva şoferi de tractor, camioane şi autobuze care să lucreze la fermele respective pe timpul sezonului de vară 2009.   

Pentru acestă bursă sunt oferite aproximativ 500 locuri de muncă.

Perioadele de lucru  pentru:  

• Recoltare căpşuni:  De la sfârşitul lunii mai/mijlocul lunii iunie până la sfârşitul lunii iulie (5-10 săptămâni)
• Recoltare mazăre: De la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lunii august (8-10 săptămâni)
• Recoltare ceapă/dovleci: De la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lunii octombrie  (2 săptămâni pauză în august)
• Recoltare căpşuni/zmeură în sere: Din aprilie în noiembrie, perioade diferite.

Programul de lucru:

            Se lucrează 30-37 ore/săptămână, uneori câteva ore peste program. Deseori munca începe la ora 5 dimineaţa şi se lucrează până în jurul prânzului – 6 zile pe săptămână.

Salariu: 

            Recoltatul căpşunilor şi mazării se plăteşte întotdeauna în funcţie de cantitate – 0,8-0,9 euro/kg (o medie de 10-15 euro pe oră). Aplicanţii trebuie să culeagă 17 kg./ora astfel încât să câştige 14 euro/oră – dacă nu îndeplinesc acest nivel, aplicanţii pot să-şi piardă locul de muncă după 2 săptămâni !

            Pentru alte feluri de muncă se plăteşte conform contractelor, în jur de 14 euro/oră (plus bani de concediu) sau conform calităţii recoltate (lucrătorii trebuie să fie capabili să câştige salariul minim pe oră).

            Aplicanţii trebuie să îşi planifice şi plătească ei înşişi transportul către Danemarca şi înapoi, în România.

Impozitarea:

            Lucrătorii sezonieri plătesc doar 10-12% impozit, conform regulilor speciale aplicate pentru munca de scurtă durată a lucrătorilor sezonieri. Candidaţii care vor fi acceptaţi trebuie să aducă în Danemarca un formular special (certificat de rezidenţă fiscală pentru aplicarea Convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiată între România şi Danemarca, pentru persoane fizice române) care se eliberează de către administraţia finanţelor publice din judeţ.

Cerinţe:   

·         Vârstă minimă – 18 ani.

·         Cunoştinţe de limba engleză nivel mediu (în unele ferme se acceptă ca doar o persoană dintr-un grup de 2-3 aplicanţi –prieteni, rude – să vorbească bine engleza).

·         Motivaţie pentru muncă fizică grea, pe perioade lungi de timp.

·         Este preferată experienţa în munca manuală.

·         Pentru candidaţii pe posturile de şoferi se solicită:

-          Pentru şoferii de camioane, autobuze se solicită: experienţă; carnet de conducere C, D atestat ARR .

-          Pentru şoferii de tractor:  experienţă, carnet de conducere categoria F şi/sau calificarea de „Mecanic agricol” (experienţa în lucrări de întreţinere a culturilor: arat şi grapat, semănat, erbicidat–maşini de stropit prin pulverizare, etc.) se solicită. De asemenea, şoferii de tractor trebuie să facă dovada calificării/experienţei lor în pulverizarea erbicidelor (act solicitat de guvernul danez) printr-un certificat/o recomandare care se poate obţine de la direcţiile agricole judeţene, primarii, loc de muncă anterior. Acest certificat/recomandare trebuie tradus în limba engleză (nu este necesară legalizarea lui).

-          Pe lângă munca propriu zisă (condusul camionului/tractorului) aplicanţii trebuie să şi culeagă fructe/legume.

IMPORTANT !

 

           Este OBLIGATORIU ca fiecare candidat să îşi înregistreze on line CV-ul, în limba     engleză, pe site-ul danez www.seasonalwork.dk. DATA ULTIMEI APLICAŢII PE   ACEST SITE ESTE  17 martie 2009 !

De asemenea, după înregistrarea CV-ului, candidaţii sunt rugaţi să prezinte la sediul A.J.O.F.M. Ialomiţa, din Slobozia, strada Lacului, nr. 10, etajul 3, camera 17, dovada înregistrării pe site-ul danez.

  Persoanele care nu se înregistrează pe acest site sau care nu completează corect aplicaţia=CVul nu vor fi invitate să participe la selecţie. Selecţia persoanelor care vor fi invitate să participe la interviu aparţine în totalitate angajatorilor/consilierilor EURES danezi !!!

Înştiinţarea persoanelor selectate de către angajatorii danezi pentru a participa la interviu se va face de către consilierul EURES din cadrul AJOFM Ialomita, d-na Lazăr Steluţa.

 

Referitor la completarea aplicaţiei:   1.                Toate datele personale trebuie completate corect (inclusiv nr. de telefon, fix sau mobil şi adresa de email). Nu uitaţi să vă înregistraţi o adresă de e-mail validă, pe care ulterior veţi primi electronic contractul de muncă, dacă veţi fi acceptat de către angajatorii danezi. Toate datele care vor fi trecute în contract vor fi preluate din informaţiile înregistrate de candidat, prin urmare corectitudinea lor este esenţială.          O adresă de email este acceptată de sistemul informatic danez o singură dată, de ex. dacă  vor aplica mai mulţi prieteni sau rude, nu se poate folosi aceeaşi adresă de email,  pentru fiecare persoană în parte trebuie completată o altă adresă de email 2.             Perioada de lucru: Se va menţiona perioada în care lucrătorul e dispus să lucreze în Danemarca. 3.             Abilităţi / educaţie -   carnetul de conducere pentru o anumită categorie (autobuz, tractor, camion), în cazul candidaţilor care vor să obţină un post de şofer -   calificările pe care le deţine aplicantul (institutia de învăţământ, calificarea obţinută) -   carnet de conducere, în general. 4.             Experienţa anterioară -   se va preciza experienţa de muncă din România dar şi din Europa; -   orice experienţă de muncă este importantă şi trebuie înregistrată; -   aplicantul trebuie să precizeze cel puţin ultimele 3 perioade/locuri de   muncă,  dacă aplicanţii au avut atâtea locuri de muncă. 5.             Abilităţi de limbă străină – Engleza, nivel minim cel puţin, nivel mediu -ideal. Dacă aplicantul poate vorbi în germană e bine de ştiut că doar câţiva angajatori danezi cunosc limba germană, deci şansele de ocupare sunt ceva mai mici. 6.             Dacă aplicantul doreşte să vină la fermă împreună cu altă persoană – trebuie să bifeze acest lucru în câmpul aferent prin precizarea codului sau numelui acelei persoane.   Completarea aplicaţiei nu înseamnă obţinerea automată a unui loc de muncă, este doar o condiţie obligatorie pentru a putea fi admis la interviu !

 

Actele ce  trebuie aduse de către persoanele cărora le-a fost făcută invitaţia de a participa la bursă, în ziua interviului sunt:

 

-          înştiinţarea scrisă de la A.J.O.F.M. Ialomita;

-          o copie a aplicaţiei efectuate în limba engleză pe site-ul www.seasonalwork.dk

      ( este vorba de un CV on line);

-          copie a BI/CI/ Paşaport

-          cazierul judiciar în original care să ateste că nu are antecedente penale (termen de valabilitate şase luni)

-          în cazul persoanelor care candidează pe un post de şofer – actele menţionate mai sus, la cerinţe

           -       adeverinţă de la medicul de familie cu menţiunea apt pentru muncă.

 

 

 

 

Recent, la Inspectoratul de Poliţie Ialomiţa a avut loc un concurs pentru ocuparea unor posturi. Candidaţii au dat buluc, fapt pentru care “scorul” a ajuns la circa 10.000 de euro per caşchetă angajată. Lucrarea a fost coordonată de Preasfinţia Sa Dascălu Viorel, lăudat şi pomenit în multe articole fie numele Lui! Ca şi la ocuparea funcţiei de şef de inspectorat, proba de foc a constituit-o limba străină, candidaţii având de ales între engleză şi franceză. Spre deosebire de alţi ani, miliţienii din conducere nu au mai cerut Inspectoratului Şcolar să desemneze profesori. Nea Viorel a dat o fugă la Urziceni de unde a adus cu maşina miliţiei doi profesori de nădejde care să se ocupe de limbi. Şi s-au ocupat, măi nene, că primii doi candidaţi declaraţi admişi nu au stat mai mult de câteva minute în sală. Iar notele obţinute au fost de excepţie: 9,50, respectiv 10! Eminenche! Procedura de examen a fost stabilită de fraţii Petreuş din conducerea IPJ, care se cred la miliţie pe moşia lor. Şi că tot veni vorba despre matrapazlâcurile şefilor IPJ, ne mai permitem o glumiţă primită “pe surse”, cum ar spune fătucile din audiovizual! Cică absolvenţii de privată au cerut leafă potrivit studiilor superioare pe care le-au făcut prin diverse apartamente de bloc unde funcţioneză universităţi de prestigiu destinate agramaţilor fără diploma. Iar miliţienii din conducerea IPJ le-au completat fişele posturilor astfel încât 25% din activităţile băieţilor să necesite exact pregătirea atestată de diplomele lor de doi lei. Pardon, euro că aşa se plăteşte la private! Aşa s-a ajuns ca un agent care dă cu bâta de la SPIR să aibă atribuţii pe linie juridică. Ca şi cum infractorii nu sunt pocniţi cu parul, ci cu ditamai Codul Penal pe post de obiect contondent. Cu atâţia intelectuali pe metrul cub, vorba unui idiot care a scris în declaraţia de avere că viloiul lui are suprafaţa măsurată în metrii la a treia, nici nu ne mai miră bancurile cu poliţişti! Cool, man! (asta este pentru cunăoscătorii din miliţie!). Vom reveni pe larg în ediţia print! Adică tipărită, pentru doctoranzii de la Chişinău.