Tuesday, July 29th, 2014

Comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu (GNM)- Comisariatului General au efectuat în data de 10.05.2013 un control pe amplasamentul socităţii Vivani Salubritate – Slobozia, care este autorizată să trateze şi să elimine deşeurile periculoase şi nepericuloase, se precizează într-un comunicat de presă. Cu ocazia acestui control, comisarii de mediu au constatat că pe amplasamentul societăţii, în depozitul de deşeuri nepericuloase, se află o cantitate de aproximativ 24.000 de tone de deşeuri, provenite din ecologizarea batalurilor de şlam petrolier din zona Ploieşti, în condiţiile în care şlamul petrolier este cunoscut ca deşeu periculos.  În urma verificărilor efectuate de echipa de control, a reieşit că încadrarea deşeurilor de şlam stabilizat s-a făcut eronat, acestea fiind încadrate ca deşeuri nepericuloase stabilizate. Ca urmare a celor constatate, Vivani Salubritate – Slobozia a fost sancţionată cu amendă contravenţională în valoare 100.000 lei pentru faptul că nu a respectat obligaţiile prevăzute în autorizaţia integrată de mediu. Ca măsuri de conformare, comisarii de mediu au impus societăţii în cauză transportarea deşeurilor periculoase pe platforma de decontaminare, unde vor fi tratate corespunzător.

Inaugurat în anul 2007 ca cel mai modern depozit de deșeuri din Romania, amplasamentul firmei Vivani situat la marginea Sloboziei a ajuns astăzi o groapă pe care se lăbărțează munți de gunoaie nesortate. Celulele depozitului sunt pline ochi iar gunoiul se revarsă dincolo gardul ce delimitează amplasamentul. Levigatul băltește peste tot iar plasticul răsare de prin maldărele de gunoi nesortat. Peisajul dezolant este imaginea fidelă a declinului accelerat al uneia dintre cele mai puternice firme ialomițene, situată constant în topurile oficiale și neoficiale  ale competitorilor ce operează în piața tratării și eliminării deșeurilor.

 IMG_1497_1 IMG_1498 IMG_1499 IMG_1501 IMG_1502 IMG_1503 IMG_1504 IMG_1505 IMG_1506 IMG_1507 IMG_1511_1 IMG_1515 IMG_1517 IMG_1518 IMG_1519 IMG_1520 IMG_1521 IMG_1521_1 IMG_1525 IMG_1526 IMG_1528 IMG_1529 IMG_1530 IMG_1532 IMG_1533

 

Liberalii stau tare prost din punct de vedere al resurselor umane. Bătrânica senilă de la Ministerul (ne)Muncii este înlocuită cu o tanti bugetară denumita Pocora. Cristina Pocora. Femeia este blana din punct de vedere al CV-ului și este experta în nimic. Cariera ei politică este tot una cu cea profesionala. La finanțe dispare Chițoiu, finul genial al lui Rușanu, și apare Eugen Nicolaescu, o trotinetă politică reșapată. Guvernul a ajuns azil de proști. Sau de curve. Curve politice vreau sa zic. Te doare bila!

“Cornel de la Vank”, cine-o fi ăsta habar n-am dar așa era prezentat pe ecran, a rămas blocat în nămeți. El a intervenit telefonic la televizor și, cu ajutorul cuvintelor lui, și-a exprimat indignarea. Avea omul un concert la Râmnicu Vâlcea și a trebuit să plece la drum. Bineînțeles că a rămas înzăpezit, că viscolul nu ține cont de treburile mai mici sau mai mari ale oamenilor. Fătuca din studioul TV era la fel de indignată la adresa autorităților care freacă menta în loc să dea o pauză viscolului și să, dea la lopată ca să poată Cornel să ajungă la cântare. Pe autostrăzi, o sumă de imbecili s-au tamponat în grup și au rămas în câmp. La televizor, fătucile cu microfon hărțuiesc trecătorii cu întrebări imbecile: “Te-a prins iarna pe drum. Ți-e frig? ” Nu, fă, i-aș fi răspuns, am transpirat și am făcut țurțuri! Acesta este tabloul sumbru al unei zile normale de iarnă. Prostia este la fel de multă ca zăpada. Și viscolește aprig amplificată de imbecilii care se numesc jurnaliști de televiziune. Gâtuit de indignare, poporul urlă la autorități că nu se iau cu viscolul la trântă. Prostia populimii este explicabilă. Avem povestiri savuroase despre prostia în stare pură, cum ar fi povestea idiotului care căra lumina în casă cu ulciorul sau umplea găleata cărând apă cu sita. În privința autorităților însă, prostia este deranjantă. Pentru că este plătită gras de la buget și produce pagube inimaginabile. Și chiar moarte. Cum mă, organule, dai tu drumul circulației pe autostradă când vezi ce urgie e afară? De ce, organule, nu închizi circulația și permiți bezmeticilor să iasă din localități?  Înțeleg că organul, ca reprezentant în funcție al poporului, este și el redus neuronal, are hardul mic și memoria RAM e slăbuță. Dar că superiorii lui, Ponta, Generalul izmană de la interne sau alți băieți din guvern sunt la fel de idioți, asta nu mai pot să o înțeleg. Adică o înțeleg, dar mă calcă pe nervi inerția celor care văd, înțeleg dar stau cu mâinile în sân.

Geme județul și, o data cu el, țărișoara sub apăsarea luptei anticorupție. După căderea bastionului de la DNA, l-am numit aici pe nea Bebiță Cristudor, s-a prăbușit și turnulețul de la Parchetul județean, micul Cătălin Hristescu, un băiat de mingi al interlopilor locali, după cum susține anticorupția de la București. Lumea a intrat în fibrilație. Jurnaliștii care până mai ieri erau specializați în știri pozitive la calup, dau de toți pereții cu mafia din justiție. Pe forumuri au apărut comentatorii avizați care formulează teze cu valoare de adevăr absolut la adăpostul anonimatului. Pentru neavizați pare un nou început. Se purifică instituțiile, bandiții se predau, binele învinge. Pentru cunoscători însă, ceea ce se întâmplă nu este mai mult decât un circ ieftin, o nouă bătălie (a câta?) pentru reîmpărțirea influenței, rearondarea găștilor de cotizanți la centrele de protecție pentru o mai judicioasă colectare a șpăgilor. Atât și nimic mai mult. Demonstrația este simplu de făcut. Ce sunt, de fapt, procurorii Hristescu și Cristudor sau polițistul Tache, ca să mă refer la ultimii cetățeni încondeiați de DNA? Sunt simple unelte. Sunt mustățile unui sistem cu rădăcini adânci. Sunt interfața dintre bandiții de sistem și cei din afara sistemului. În ultimii 14 ani despre cei trei și nu numai despre ei s-au produs tone de dezvăluiri. Cele mai multe dintre acestea au venit de la presă. Dar au fost și materiale informative ale SRI care au ajuns pe birourile celor ce erau obligați să ia măsuri. Numai că, ce să vezi? Cei puși să dea cu ei de pământ erau exact cei care-i protejau. Inspecția judiciară de la CSM i-a albit de fiecare dată. Daniel Morar, șeful lui Cristudor, a mers încă și mai departe. În sensul că deși avea pe masă un dosar cât Encicopledia Britanică despre isprăvile lui Cristudor, s-a făcut că nu le vede și l-a avansat. Ba, chiar i-a dat și o primă pentru că s-a desistat într-un dosar tip făcătură soldat cu trimiterea după gratii a unui om nevinovat. Hristescu a ajuns procuror șef după ce CSM-ul l-a verificat în mai multe rânduri după ce chiar șefii lui au cerut aceste verificări. Dacă acum Hristescu va fi găsit vinovat, alături de el ar trebui sa meargă la Dinamo și cei care i-au dat certificate de bună purtare. Gunoiul pute prea tare iar băieții care se ocupă cu salubrizarea pentru mafia gulerelor albe au hotărât să ducă mizeria la tomberon. Atât și nimic mai mult. Câtă vreme rădăcinile răului rămân în instituțiile statului, doar plevușca va ajunge pe drumuri. Cu pensii babane, ca judecătorul Costiniu, și cu bătrânețea asigurată, desigur. Iar locurile vacantate vor fi umplute de alte lichele, la fel de odioase și la fel de corupte. Sistemul, așa cum a fost el proiectat de Ion Iliescu în 1990, nu este capabil să producă altceva. Omenii integrii vor rămâne în tenebre și doar lichele vor păși pe covorul roșu. Atunci, despre ce anticorupție vorbim? 

Nici nu stiu ce ce sa incep, probabil cel mai usor ar fi sa ma prezint. Ma numesc Sorin Popa, sunt membru Salvamont Alba
si de vreo 3 ani m-am apucat si de zbor cu parapanta. Sunt un pasionat de IT si electronica si tot ce inseamna Tech, fericit detinator de titulatura de inginer diplomat!
Ieri noapte am luat si eu parte la toata operatiunea de cautare si salvare. O sa va povestesc, ce am trait, simtit si vazut eu!
Am un Gps Garmin Etrex Venturer CX, cu harti updatate, tweak-uite etc. Am investit mult timp (in 9 ani, de cand il am) cititnd mii de km de forumuri ca si asta, despre acest GPS, ca sa scot tot ce poate el sa dea mai bun. Deci este foarte preaparat, si nu ma duc nici la WC fara el. Am avut destul de multe actiuni de cautare, unde l-am folosit si a salvat vieti! De cand m-am apucat de zbor, are locul lui sfant in cockpit.
Am fost anuntat la ora 16:16 minute, sunt domiciliat in mun Aiud judetul Alba, la 141 de Km de sat Horea, asa ca drumul pana acolo necesita circa 2-2ore si jumatate. La ora 16:50 paraseam orasul, si am gonit tot drumul pe ceata, precum Colin McRae, pe o ceata oribila. Am ajuns la aproximativ ora 19, sau foarte putin peste aceasta ora!
Primul lucru pe care am incercat sa il fac, ii sa aflu coordonate. Eram mai mult ca sigur ca intr-un astfel de incidend aviatic, trebuie sa se stie cel putin coordonate. Cu toate ca pe drum le spuneam colegilor mei “ca sigur pana ajungem noi de la asa distanta, din Aiud, toata lumea este salvata etc”.
Odata ajunsi in zona unde s-a facut asa-zisa “Celula de Criza”, ne-am lovit de urmatoarele probleme:

1. PRESA NU A FACUT ALTCEVA DECAT SA NE INCURCE. S-A INTARZIA CEL PUTIN O ORA DIN CAUZA LOR (NE CEREAU SA LE CARAM OPERATORII CU MASINILE, etc)
2. POLITIA A FOST DEPASITA DE SITUATIE. TREBUIA IMPREUNA CU JANDARMII SA NU PERMITA ACCESUL FACTORILOR PERTURBATORI
3. IGSU DEPASITI DE SITUATIE, NU AM VAZUT PE UN CONDUCATOR CARE SA GESTIONEZE LOGIC SI COERENT SITUATIA
4. CEA MAI MARE SI CEA MAI GRAVA!!!!!!! LIPSA TOTALA DE COMUNICARE INTRE INTITUTIILE STATULUI TRIMISE SA ACTIONEZE

Noi cei de la SALVAMONT, am fost dati la o parte, cu toate ca aveam dotarea tehnica, cunostintele necesare! O targa speciala de transport costa 2 mii de euro, cele pe care le vedeti in filmarile de la televiziuni, si eu au preferat sa care accidentatii cu patura si doi pari de brazi, de catre padurari si jandarmi. Multi dintre salvatorii montani sunt pregatiti in centrele SMURD ca sa devina si Paramedici, ca degeaba ajungi la accidentat si nu sti ca ii faci nimic. Noua ni s-a spus sa ne retragem cand eram la 10 minute de ei!

Am sa continui povestea (m-am cam abatut de la subiect), cineva avea coordonatele exacte, am vazut si eu acum la televizor, dar noua ni s-a spus ca nu le au, si ca de la STS au stabilit un perimetru de cautare format din 3 coordonate, transformate de catre nu stiu ce specialist GIS!
Dupa ce m-am luptat 15 minute rugand in dreapta si in stanga, am reusit sa fac rost de 2 dintre ele.! Le-am introdus in GPS, si am verificat daca au vreo logica. Intr-adevar imi indica un punct aflat la 13.8 Km de unde eram noi. Am luat 2 padurari care stiau zona cu ochii inchisi si am plecat! dupa doua ore de umblat s-a ajuns la concluzia ca acele coordonate furnizate de STS erau gresite, si n-am intors la locul unde am lasat masinile. Intre timp am comunicate pe radio si pe telefoane cu colegii de la Salvamont Cluj, Bihor si Margau.
Toti am abordat cautarea din directii diferite, in asa fel incat sa cuprindem o zona cat mai mare de cautare, avand in vedere ca nu ne puteam baza pe coordonatele furnizate de STS.In acest timp mai multe persoane aveau informatii de care noi aveam nevoie dar au hotarat sa NU ni le furnizeze, si ma refer aici la politie, care au trimis padurari in directia buna dar noua nu ni s-a comunicat. inclusiv clubul de off-road au primit mai multe informatii decat noi.
La un moment dat tot convoiul de masini a plecat la vale, si padurarii care erau cu noi au luat legatura telefonic cu colegii lor care erau foarte aproape de avionul prabusit. De indata li s-au luminat fetele si au zis : “stim unde is, si va putem duce pe un drum numa de noi stiut, ii periculos ca ii gheata, si ii drum forestier abrupt, dar daca reusim sa trecem de 4 puncte critice, atunci ajungem pe culmea dealului exact deasupra loc, si de acolo pe jos ajungem in 5 minute”
Zis si facut, ne-am suit in masina (o Lada Niva Pick-up 4×4 du reductor si diferential blocabil) si ne-am despartit de convoi, am urcat pe cel mai extrem drum pe care am urcat in viata mea, si la un moment dat din spate ne-au ajuns doua masini de la Transilvania Off-road, ne-au urmat o buna bucata de drum, si eram bucurosi ca au masini puternice si ne pot ajuta la transportul accidentatiilor, dar la un moment dat, s-au intors din drum, si nu i-am mai vazut!
La scurt timp ni s-a cerut sa ne retragem, cand eram la 10 minute de mers pe jos de locul accidentului!
Cam asta ii pe scurt ce am trait eu si colegii mei!

Informatiile astea is brute, imi pare rau ca nu am fost lasat sa imi fac ce am fost invatat sa fac! Iubesc ceea ce fac, puteti sa dati cu orice in mine sau Salvamont, dar am crescut in munte, am avut probleme, si mi-as fi dorit sa fi avut pe cineva ca si colegii mei, la care sa apelez in momentele alea critice, dar nu erau pe vremea aia. Facem tot ce facem din cauza ca, chiar vrem sa credem ca mai exista un pic de umanitate in tara asta si ca valorile umane le eclipseaza pe cele materiale. Nu remuneratia ne tine in job-ul asta, si nu ne punem la bataie sanatatea si viata pt. un pumn de marunti, ci pentru ca ne place le vedem fetele fericite ale oamenilor pe care ii salvam. Si ii ajutam cu placere intotdeauna!

Nu vreau sa starnesc polemici, nu am energie necesara de risipit, au cei din presa, si aia care stau in studioul
televiziunilor si nu au habar ce inseamna sa umbli noaptea prin zapada ud la picioare, cu rucsac de 20 de Kg in spate
incercand cu orice pret sa iti ajuti un seaman! Ca asa vrei si poti!

Dacă parlamentul arată ca o grădină zoologică iar în fruntea nevertebratelor cu imunitate se află indivizi ca Ponta, Zgonea sau Nicolicea meritul este al sistemului de vot universal. Dacă orașele și comunele din România au ajuns să fie conduse de cornute analfabete asta se întâmplă tot datorită votului universal. Când oligofrenii, analfabeții, degenerații au drept de vot iar persoanele responsabile refuză să își exercite acest drept lăsând decizia la mâna turmei și a politicienilor, rezultă ceea ce vedem cu ochiul liber. Cazul deputatului PPDD de la Buzău, prins în flagrant când primea 3000 de lei mită este generalizat. Imbecili precum acest Gheorghe Coman colcăie prin Parlament. Ce-i drept, nivelul de imbecilitate al aleșilor variază ușor în jurul unei poziții de echilibru. Sunt unii care, spre deosebire de Gigel de la Buzău, știu să articuleze. Dar spun atâtea inepții pe unitatea de timp că te iei cu mâinile de cap. Tabloul sumbru al imbecilității aleșilor este consecința directă al sistemului de vot universal. Câtă vreme toți declasații din țara asta au dreptul să pună ștampila pe buletinul de vot indiferent dacă pricep sau nu semnificația acestui drept, clasa politică rezultată și pătura administrativă instalată la putere va arăta exact ca Gigel. Proștii și retardații votează oameni după chipul și asemănarea lor, iar ce rezultă nu poate fi niciodată o elită. Oferind drept de vot celor care cu greu se califica pentru calificativul de om te expui. Și lași decizia în mâinile unor ticăloși populari, dispuși să ofere grăunțe găinilor din bătătura contra voturi. Numeric vorbind, stăm rău. Dacă la oligofrenii născuți din cinzeacă adăugăm tâmpiții cumsecade, imbecilii cu parale care merg la schi în loc să meargă la vot și adăugăm mințile luminate cumpărate la kil cu avantaje și funcții, constatăm că avem deja o majoritate calificată. Oamenii normali la cap, cu un dram de bun simț și bine informați sunt în exil. Exilați în propriile case, demoralizați și dezorientați, oamenii normali la cap nu au alternativă. Ei nu pot vota alternativele politice de tip clone ale PSD sau lideri modelați după chipul și asemănarea nenorocitului Ion Iliescu. Și atunci stau la cutie, neorganizați, demobilizați și speriați. Este nevoie de un nou proiect, total diferit de ceea ce există acum pe piața partidelor. Este nevoie de un proiect născut din teama că supremația imbecililor și ticăloșilor ne-ar putea duce pe un drum fără întoarcere.

 

VINCENŢIU

Prin harul lui Dumnezeu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

 

Iubitului meu cler şi popor,

har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări !

 

         Dreptmăritori creştini,

 

Sfântul Evanghelist Matei este singurul autor al Noului Testament, care, în capitolul al doilea al Evangheliei sale, ne istoriseşte, în legătură cu Naşterea Domnului la Betleem, episodul venirii magilor de la Răsărit. În primul capitol, Evanghelistul ne vorbeşte despre identitatea dumnezeiescului Prunc, despre originea Sa divino-umană. Aşa cum îngerul îi lămureşte dreptului Iosif taina zămislirii, a conceperii lui Iisus de către Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt, magii de la Răsărit lămuresc taina arătării lui Iisus în lume. În pericopa evanghelică, auzită la Sfânta Liturghie (Matei 2, 1-12) în această binecuvântată zi, aţi auzit cum este istorisit acest episod.

Sfântul Evanghelist Matei nu ne spune nimic despre numărul magilor, numele, vârsta sau ţara lor de origine. Textul pur şi simplu vorbeşte despre „magii de la Răsărit”, adică din teritoriile de la Răsărit de Palestina biblică, ceea ce ne lasă să intuim câte ceva despre originea lor etnică şi despre apartenenţa lor religioasă.

Ştim că în antichitate, potrivit lui Herodot, erau numiţi „magi” acei înţelepţi, care se ocupau cu astrologia sau „cititul în stele”, cu observarea corpurilor şi fenomenelor cereşti, pe care le interpretau. Era răspândită, la cei din vechime, convingerea că fiecare om ar avea propria stea, care apare la naştere şi dispare odată cu moartea persoanei.

Potrivit Evangheliei după Matei, magii de la Răsărit au fost acei preoţi, înţelepţi păgâni, care au identificat pe cer o stea neobişnuită, pe care au urmat-o, ajungând astfel să-L cunoască pe „Cel ce S-a născut rege al iudeilor”. Ei L-au recunoscut pe Pruncul născut la Betleem ca fiind Dumnezeu, Unicul Dumnezeu. Aşadar, „magii de la Răsărit” au ajuns la Betleem pe deplin încredinţaţi şi având conştiinţa importanţei religioase şi cosmice a naşterii lui Hristos, Mesia pe care-L aşteptau de multe generaţii evreii. Ceea ce este important pentru a înţelege istorisirea este faptul că aceşti magi nu sunt iudei, ci străini care se află în căutarea lui Mesia. Provenienţa lor este descrisă în mod generic: ei vin din Răsărit, sunt aşadar păgâni, şi-i reprezintă pe toţi aceia care iniţial fuseseră excluşi de la făgăduinţele dumnezeieşti, deoarece nu aparţineau poporului lui Israel, devenind astfel, în virtutea atitudinii lor de a-L primi pe Mesia, destinatarii operei mântuitoare înfăptuite de Hristos. Fericitul Ieronim, interpretând arătarea stelei unor păgâni, afirmă că: „Steaua a strălucit în Răsărit pentru ca evreii, spre ruşinea lor, să afle de naşterea lui Hristos de la păgâni”.

În Evanghelia sa, Sfântul Matei ne spune că magii au fost primele autorităţi religioase care L-au cinstit pe Hristos, au îngenuncheat înaintea Lui, întinzându-se cu trupul pe pământ  în semn de respect şi de supunere, oferindu-I daruri. Din acest punct de vedere, din cele trei daruri pe care ei le-au oferit Pruncului Iisus, cel mai important a fost ultimul şi anume, smirna. Este vorba de o plantă medicinală din care se extrăgea un lichid, care era amestecat cu uleiuri, pentru a obţine unguente folosite în scopuri medicale, dar şi religioase: cuvântul Hristos înseamnă Uns, consacrat printr-o ungere simbolică, o hrismă, pentru a fi recunoscut ca rege şi Mesia de origine dumnezeiască.

Din aceste motive, istorisirea despre „magii de la Răsărit”, descrisă de evanghelistul Matei, s-a bucurat de un mare respect şi popularitate în creştinism. Această temă se întâlneşte des în reprezentările artistice şi literare de inspiraţie creştină şi poartă numele de „Închinarea Magilor”.

 

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

 

         Plecând de la informaţiile sumare ale Evangheliei după Matei, istoria magilor a stimulat totdeauna evlavia populară şi a ajuns să fie îmbogăţită şi dezvoltată de tradiţia creştină cu multe detalii, pe care nu le oferă evanghelistul Matei.

Tradiţia vorbeşte de trei magi, în baza darurilor pe care le-au oferit. Numele lor sunt Gaşpar, Melchior şi Baldasar şi ar reprezenta cele trei continente cunoscute atunci: Europa, Asia şi Africa, ceea ce înseamnă că opera de mântuire a lui Hristos îmbrăţişează toate popoarele lumii, motiv pentru care sunt reprezentaţi în icoana Naşterii Domnului în planul îndepărtat, ca unii care vin de departe să I se închine lui Hristos, reprezentând întreg neamul omenesc: un alb, un negru şi un arab.

         Cele trei daruri pe care le-au oferit Pruncului Iisus au o însemnătate aparte, deoarece se referă la cele două firi sau naturi care coexistă în Persoana divino-umană a lui Hristos. Tămâia, care era folosită la templu, se referă la preoţia lui Hristos, deci la dumnezeirea Sa; aurul ne arată regalitatea Lui; iar smirna, folosită la pregătirea trupurilor pentru înmormântare, indică ispăşirea oamenilor de păcate prin moartea jertfelnică a lui Iisus Hristos ca Om. De la darurile pe care le-au făcut magii Pruncului Iisus, provine şi tradiţia de a oferi dulciuri şi jucării copiilor, cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului.

         Despre steaua neobişnuită care s-a arătat pe cer şi i-a călăuzit pe magi la Betleem, Sfinţii Părinţi s-au gândit cu înţelepciune că acea stea călăuzitoare nu era o stea ca alte stele, ci o putere spirituală în chip de stea. Dacă Domnul i s-a arătat lui Moise, când păştea oile, în chip de rug care ardea şi nu se mistuia, lui Avraam în chipul a trei tineri, lui Ilie proorocul în chip de adiere uşoară de vânt şi glas, de ce acum n-ar fi putut Domnul, sau un înger al Lui, să le apară cititorilor în stele în chip de stea? Când israeliţii au părăsit Egiptul, se spune că Dumnezeu mergea înaintea lor ziua, călăuzindu-i printr-un nor, iar noaptea, printr-o coloană de foc, pentru a le ilumina calea (Ieş. 13, 21; 40, 37). Unde se oprea norul, fiii lui Israel aşezau tabăra. Aceste asemănări ar putea fi intenţionate, de vreme ce Matei, în capitolele acestea, deseori face aluzie la episodul Exodului. Dumnezeu acum, însă, printr-o providenţă specială, îi călăuzeşte pe păgâni spre loc ul unde S-a născut Mesia. În atotputernicia Sa, Dumnezeu se descoperă oamenilor şi se arată în chipul în care aceştia Îl aşteptau cel mai mult. Magilor, care Îl căutau printre stele, le-a apărut în chip de stea. Israeliţilor însă, care niciodată nu-L căutaseră printre stele, nu li S-a arătat în chip de stea. De aceea, steaua, care le strălucise magilor în lunga lor călătorie, a dispărut deasupra Ierusalimului.     

 

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

 

Citind cu atenţie şi meditând duhovniceşte la această pagină evanghelică, care ne prezintă episodul legat de „Închinarea magilor”, putem descoperi îndemnuri practice pentru credinţa şi viaţa noastră. În această istorisire, evanghelistul Matei, pe lângă faptele relatate, a dorit să ne arate şi ce trebuie să facem, ce modele să urmăm în viaţă, dar şi pe cele de care trebuie să ne ferim.

În această expunere sunt evidenţiate trei reacţii diferite faţă de vestea naşterii Mântuitorului Iisus Hristos: reacţia magilor, cea a regelui Irod şi cea a arhiereilor şi cărturarilor. Ne referim mai întâi la modelele negative, de care să ne ferim şi să fugim cât putem. Spre pildă, să ne gândim la reacţia regelui Irod. Acesta, doar ce a auzit de naşterea lui Iisus şi s-a şi „tulburat” şi a convocat o întâlnire cu arhiereii şi cărturarii, însă nu pentru a cunoaşte adevărul, ci pentru a pune la cale o viclenie. Această intenţie a sa reiese din recomandarea pe care o face magilor, când i-a convocat la sine, de a merge să vadă Pruncul, ca apoi să se reîntoarcă la el şi să-l înştiinţeze. Planul lui a fost acela de a-i transforma pe magi din mesageri ai veştii celei bune în iscoade. Viclenia regelui Irod reiese din faptul că i-a chemat la sine pe magi „în ascuns”, şi din dorinţa sa de „a afla de la ei lămurit, cu exactitate”.

 Irod reprezintă acele persoane care, în viaţă, şi-au ales singuri calea pe care s-o urmeze. Fac abstracţie de voia lui Dumnezeu şi aleg să urmeze propria vrere. Ei nu-şi văd decât propriul interes şi sunt hotărâţi să treacă peste orice le-ar sta în cale în atingerea a ceea ce şi-au propus. Sunt persoane care, din prea mare iubire de sine, ajung chiar să-L dispreţuiască pe Dumnezeu. Irod crede că-şi face datoria, apărându-şi regalitatea şi proprietăţile faţă de un posibil uzurpator. Porunca de ucidere a pruncilor nevinovaţi i se părea, ca atâtor alţi dictatori din istorie, o măsură impusă de binele public şi care se justifica moral. Din acest punct de vedere, lumea de azi este plină de astfel de „Irozi”. Pentru aceştia nu există arătare a lui Dumnezeu, care să fie de ajuns. Sunt „orbiţi”; nu văd decât ceea ce vor să vadă. Numai o minune (şi din fericire sunt astfel de minuni) mai poate zdrobi această armură egoistă a omului.

Cea de a doua reacţie, care se desprinde din pagina evanghelică, se referă la atitudinea cărturarilor. Aceştia sunt consultaţi de Irod şi de Magi, pentru a afla unde S-a născut Mesia, iar ei nu au ezitat să răspundă: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”Ei ştiu unde S-a născut Mesia; sunt în stare să le indice şi altora; dar ei nu fac nici un pas. Nu aleargă la Betleem, cum ne-am fi aşteptat din partea unor persoane care nu aşteptau altceva decât venirea lui Mesia, ci rămân comod în casele lor, în cetatea Ierusalim. Ei se comportă asemenea unor indicatoare stradale, indică strada, dar nu mişcă un deget. Aici vedem simbolizată o atitudine răspândită şi printre noi. Ştim bine ce înseamnă să-I urmăm lui Hristos, ce presupune trăirea vieţii în Hristos, de multe ori ştim să o explicăm şi altora, însă ne lipseşte curajul şi hotărârea de a le pune în practică. Pericolul acesta nu-i paşte numai pe clerici, ci şi pe fiecare persoană botezată în Hristos, care nu are curajul de a-şi mărturisi şi expune în public credinţa, preferând să o trăiască în intimitatea sa. La această atitudine trebuie să reflectăm serios. Cărturarii ştiau că Iisus se afla la Betleem, cel mai mic târg din Iudeea; noi ştim că Iisus astăzi se află printre cei sărmani, umiliţi şi suferinzi…

Şi, în sfârşit, revelatoare este reacţia magilor, protagoniştii acestei pagini evanghelice. Ei nu ne învaţă prin cuvinte, ci prin fapte; nu prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Dumnezeu li S-a arătat magilor, aşa cum ştie El să o facă, în cadrul propriei lor experienţe, folosind mijloacele pe care le aveau la dispoziţie; în cazul lor, obişnuinţa de a scruta cerul. Ei nu s-au îndoit de semnul arătat de Dumnezeu şi au pornit la drum; au părăsit siguranţa casei, pământului natal, persoanele dragi în mijlocul cărora trăiau, ca să-L caute pe Mesia Hristos.    

Atitudinea de căutare ce-i caracterizează pe magi se află în contrast cu indiferenţa şi dezinteresul iudeilor, care, deşi erau depozitarii făgăduinţelor mesianice, nu-şi dau seama că Mesia lui Israel S-a născut deja. Magii se interesează de Prunc: „Am văzut …şi am venit…” (v. 2). Nu este de ajuns să vezi, trebuie să te afli într-o permanentă stare de căutare, să nu confunzi niciodată adevărul cu propriile idei sau certitudini. Cine – asemenea lui Irod şi cărturarilor – rămâne în palatul propriilor interese sau al propriilor convingeri, nu va ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului, dimpotrivă: riscă să stea departe de el sau să lupte împotriva lui.

Întrebarea magilor, „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut?”, pune faţă în faţă cele două împărăţii: una omenească şi trecătoare (cea a lui Irod) şi una adevărată, dumnezeiască şi netrecătoare (cea a lui Iisus Domnul). Această referinţă despre împărăţia lui Hristos este prezentă şi în istoria patimilor, unde Evanghelistul Matei pune pe buzele lui Pilat o întrebare asemănătoare: „Tu eşti regele Iudeilor?” (Mt 27, 11).

Magii îşi declară scopul călătoriei lor la Ierusalim: „Am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Călătoria magilor, aşadar, nu are alt scop decât ca ei să se închine Pruncului. Verbul a se închina, a se prosterna în faţa cuiva în semn de adorare şi supunere, folosit în acest context, descrie acţiunea de adorare a lui Dumnezeu, care, potrivit Vechiului Testament, este un act rezervat numai lui Dumnezeu.

Sfântul Evanghelist Matei scoate în evidenţă atitudinea sinceră şi deschisă a magilor, în comparaţie cu cea ascunsă şi prefăcută a lui Irod. Atât magii, cât şi Irod, tind spre aceeaşi Persoană, însă cu o dispoziţie interioară diferită şi cu rezultate diferite. Evanghelistul ne aminteşte faptul că Mântuitorul se lasă găsit numai de cei ce-L caută în mod sincer.

Irod foloseşte pentru planurile sale ştiinţa neinteresată a cărturarilor, dar şi înţelepciunea practică a magilor. Răul se foloseşte de orice, chiar şi de bine! Însă Dumnezeu rămâne unicul Domn al istoriei, şi, în cele din urmă, totul se îndreaptă spre desăvârşirea planului Său de iubire.

Găsirea Pruncului de către magi constituie un izvor de mare bucurie, sentiment care este subliniat în mod deosebit (v. 10). Verbul „a se bucura”, în tradiţia evanghelică, indică experienţa umană a intervenţiei mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie (Matei 5, 12; 13, 20, 44; 25, 21, 23; 28, 8 – 9). Dumnezeu este iubire iar bucuria este semnul prezenţei Sale. Bucuria este dăruită celui ce descoperă comoara (Matei 13, 44), celui ce-L întâlneşte pe Dumnezeul cel Viu (Matei 28, 8 ş.u.). „Şi intrând în casă, au văzut un Prunc împreună cu Maria, mama Lui…”. Dreptul Iosif nu este amintit. Din acest moment, Evanghelistul Matei va vorbi totdeauna despre Fecioara Maria ca despre „mama Lui”, în concordanţă cu Evanghelia după Ioan, care o desemnează pe Maria totdeauna ca fiind „mama lui Iisus”.

Sfântul Evanghelist Matei nu redă niciun dialog dintre magi şi mama Pruncului, ci subliniază numai faptul că ei pot să-şi îndeplinească scopul pentru care au pornit în călătorie: să I se închine Pruncului şi să-I ofere aur, tămâie şi smirnă (v. 11), daruri care se referă la măreţia şi importanţa destinatarului.

Dumnezeu este cel ce conduce evenimentele: în vis, magii sunt înştiinţaţi să nu se mai întoarcă la Irod şi să se repatrieze pe o altă cale (v. 12). Magii se întorc de unde plecaseră, însă urmând o altă cale: nu pe cea a celui ce caută ceea ce nu cunoaşte, ci pe cea a celui ce a găsit ceea ce căuta. Ei nu mai sunt în starea dintâi: L-au găsit pe regele Nou – Născut, căutarea lor şi-a atins ţelul. Odată ce L-ai cunoscut şi întâlnit pe Hristos, nu te mai poţi întoarce pe aceeaşi cale. Schimbând viaţa, se schimbă şi calea de urmat. Întâlnirea cu Hristos trebuie să determine o schimbare a vieţii şi atitudinii faţă de ea.

 

Dreptmăritori creştini,

 

În această zi de mare bucurie, vă îndemn să fiţi următori magilor de la Răsărit, căutându-L şi mărturisindu-L pe Hristos în viaţa voastră. În călătoria acestei vieţi mărturisiţi-L cu mult curaj pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a născut în Betleemul Iudeii pentru mântuirea noastră, iar mărturisirea voastră să fie nu numai prin cuvânt, ci, mai ales, prin fapte. Şi aceste fapte să înmulţească binele şi pacea în lumea aceasta, răvăşită de păcate, dezbinare şi ură.

         Fie ca marea prăznuire a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos să fie un izvor de bucurie, pace şi împliniri pentru voi toţi, acum şi în Noul An 2014, închinat în Patriarhia Română Tainelor Sfintei Euharistii şi Sfintei Spovedanii.

 

Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

 

 

 

 

VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

 

Oficial, PSD a devenit noul sponsor al fotbalului românesc. Miercuri seară, la o crâșmă din București, Scufiță Pontiță și bossul baronilor locali, Liviu Dragnea, au convocat la o țuică vreo 10 patroni de cluburi de fotbal din Liga 1. Scopul era acela ca patronașii să-l suțină la șefia Ligii Profesioniste de Fotbal pe talentatul domn Gino Iorgulescu. Nu știm ce alte calități o avea domnu Gino în afara celei de prieten al lui Scufiță Pontiță. Știm însă că barosanii din fotbal s-au executa și, a doua zi, au votat în bloc pentru debarcarea lui Dumitru Dragomir. Următoarele fapte petrecute anterior sunt al dracului de suspecte.

La începutul acestei săptămâni Marin Condescu, președintele clubului Pandurii Târgu Jiu, a fost arestat. Nu e clar ce i se impută, căci procurorii bat câmpii pe baza unor plângeri împotriva lui Condescu făcute de noii supuși au lui Pontiță de la Complexul Energic Oltenia (unul dintre sponsorii echipei). E însă foarte clar că Marin Condescu era un susținător al lui Dragomir și că arestarea lui i-a convins brusc pe ceilalți 10 președinți să-l susțină pe prietenul lui Pontiță.

În vară, strâns cu ușa de procurori, Dragomir a vărsat la DNA detalii penale despre șantajul pe care famiglia Dan Voiculescu l-a practicat la adresa lui Ioan Bendei, manager al companiei RCS-RDS, deținătoarea drepturilor de televiziune pentru Liga 1 în România. Declarația lui Dragomir l-a împachetat pe Voiculescu într-un dosar penal în care este cercetat alături de fiica sa și viitorul său ginere. Cum Pontiță are abonament la televiziunea mogulului, unde consuma regula rahat cu basculanta, este de presupus că lui Dragomir i s-a tras schimbarea și din direcția lui Felix.

Miza manevrei o reprezintă, totuși, banii. Multe echipe din Liga 1 sunt dependente organic de banii obținuți de abilul Mitică Dragomir din vânzarea drepturilor de televiziune. Circa 100 de milioane de euro a plătit RCS-RDS pentru 3 ani de transmisiuni. E greu de crezut că noul președinte PSD al Ligii va reuși să mai găsească o asemenea afacere pentru următorii ani. Asta pentru că RCS se afla, la momentul la care a acceptat să plătească atâția bani, în plin proces de expansiune. Obținerea drepturilor de televizare a asigurat companiei un număr considerabil de abonați. Numai că valoarea scăzută a fotbalului și corupția au condus la scăderea dramatică a audienței. Patronașii care au votat cu Iorgulescu nu au decât o șansă, și anume aceea ca nou alesul să vândă la fel de bine. Dragomir ar fi reușit, probabil, să prelungească măcar în aceleași condiții înțelegerea cu Digi Sport. Iorgulescu însă, nu prea. Și nu e greu de crezut că mogulul Voiculescu va cere de la Ponta drepturile de televizare. Iar Ponta are tot interesul ca Voiculescu să le obțină la un preț bun pentru respectiva Antena 1, căci acolo vorbește el când are chef. Sau poate că celălalt mogul care-l mângâie pe greabăn pe ginerică Viorel, mă refer la Sebastian Ghiță patronul RTV, să pună laba pe această afacere și să crească audiența televiziunii lui de 2 lei cu fotbal. Scenarii pot fi multe, dar o întrebare trebuie pusă. Cum au fost convinși patronii să accepte riscul și să voteze cu un no name, având în vedere că banii din drepturile de televiziune nu vor mai fi la fel de mulți? Cum au dat vrabia din mână pentru cea de pe gard? Un posibil răspuns ar fi că prezența lui Dragnea i-a convins. Dragnea gestionează de anul viitor o căruță de bani. Virtuali, ce-i drept, că dacă economia nu funcționează, nu o să aducă Ponta bani de acasă. Garanția oferită de Dragnea este aceea că autoritățile locale vor putea legal să arunce bani în fotbalul profesionist. Si acum o fac, dar la limita legii, cu riscuri mari și mare fereală. Dacă Dragnea coafează legea și le transferă și niște resurse, primarii și președinții de consilii județene vor avea cale liberă să bage bani contribuabililor în fotbal. Bani din care o mare parte vor lua alte drumuri. Asta de fapt au votat președinții de cluburi și din acest motiv au acceptat propunerea tandemului Pontiță-Dragnea. Banii de la Ligă veneau pe criterii, limitați în funcție de performanță. De la buget însă, ei vor curge în valuri. Spre toate buzunarele.   

 

PS. Din acest text nu trebuie să rezulte că Mitică era un înger. Trebuia schimbat, dar nu așa. Iar amestecul PSD în fotbal este un semn ca afară e din ce în ce mai întuneric. Iorgulescu este un tip la fel de nociv ca Dragomir. Doar că el este tras de alte sfori. Din lac în puț nu înseamnă progres.

Giovanni Papini (1881 – 1956) in vizita la Lenin

 

Moscova, 3 iulie

 

 

«M-am trudit aproape o luna, dar, in sfarsit, am reusit. Venisem in Rusia numai ca sa cunosc pe acest om si nu voiam sa plec fara sa-l fi auzind vorbind. Mi se pare ca e, genul sau, unul din cei trei sau patru oameni in viata, care merita sa fie ascultati.

Ca sa ajuns pana la el, am cheltuit aproape douazeci mii de dolari – cadouri nevestelor comisarilor, bacsisuri soldatilor rosii, daruri orfelinatelor – dar nu regret.

Mi se spunea ca Vladimir Ilici era bolnav, obosit si ca nu putea sa primeasca pe nimeni, in afara de intimii sai. Nu mai locuieste la Moscova, ci intr-un sat din apropiere, intr-o veche locuinţa boiereasca, cu obisnuitul peristil de coloane albe la intrare.

Vineri seara, ultimele dificultati fura inlaturate si telefonul ma instiinta ca eram asteptat duminica. I se spusese lui Lenin ca fondurile mele ar putea sa ajute inceputurile anevoioase ale Nep-ului si acesta consimtise sa ma vada.

Fui primit de sotia sa, o femeie groasa si tacuta, care ma privi asa cum privesc infirmierele pe un nou bolnav care intra in sala lor.

Gasii pe Lenin pe un mic balcon, sezand la o masa mare, acoperita cu foi vaste de desen. Imi facu impresia unui condamnat, caruia i se permite, in ultimele ore pe care le mai are de trait, sa-si piarda timpul in pace, cu fleacuri.

Capul sau foarte cunoscut, de tip mongol, parea taiat din branza veche si uscata: teapan si totusi molatic. Intre buzele lui respingatoare se vedeau doua randuri sinistre de dinti, ca ai unui cap de mort.

Craniul sau, lung si gol, facea impresia unei urne barbare, taiata din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni si inchizitori de pasare de prada stau pitulaţi indaratul pleoapelor insangerate.

Mainile sale se jucau neglijent cu un creion de argint: se vedea ca fusese groase si puternice, maine de mujic, dar in aspectul lor descarnat anuntau apropierea mortii.

Nu voi uita niciodata urechile lui de fildes lustruit, intinse in afara ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, inainte de linistea cea mare…

Primele minute ale conversatiei noastre fura mai curand penibile. Lenin se trudea sa ma cantareasca, dar cu un aer distrat, ca si cum si-ar fi indeplinit o datorie de care de acum inainte nu se mai sinchiseste.

Iar eu, inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.

 

 

- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.

Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.

 Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.

Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.

E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.

Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.

 

 

- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?

 

Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.

 

- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.

In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.

Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.

Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.

Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.

Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.

Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!

Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.

 

- Si ţaranii?

 

- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.

Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.

Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.

Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.

Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.

Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.

Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.

Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.

Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.

E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.

Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.

Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.

Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.

Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.

Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»

 

«GOG», memorii de Giovanni Papini

(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)

 

 

USL a promis locuri de muncă și sprijin pentru mediul de afaceri. Oamenii lui Ciupercă s-au ținut de cuvânt și au făcut dreptate până la capăt. Ce contează că au început cu familiile lor și au rămas doar acolo? Pentru a ilustra afirmațiile de mai sus ne vom referi la două realizări de succes ale liderilor USL. Și pentru că nea Ciupercă domnește peste două tabere aflate în război, vom prezenta câte un exemplu din fiecare tabără, ca să nu se supere nimeni.

Pat-pirostrie-funcție: Nicoleta Radu Neacșu, director general PAID

În privința creerării unor noi locuri de muncă, USL a făcut eforturi deosebite de a oferi poporului locuri de muncă gras plătite. În cazul de față, beneficiara programului de excepție al USL este doamna Nicoleta Radu. Traseul pe care doamna Radu a ajuns de la stadiul de patroană de firme falite la cel de angajat prosper cu leafă de 100 de milioane lei vechi pe lună este cel descris în titlul. Cum nu suntem de la Hustler, vom sări peste amănuntele picante dar neinteresante ale primului punct al traseului, și anume patul. Nici la punctul pirostrii nu ne vom opri prea mult, deoarecea nunta fericitului cuplu a avut loc la București, cu oameni mari, atât de mari că păduchii politici de la Slobozia, cu mici excepții, nu au fost invitați. După ciorba de potroace a venit și angajarea. Doamna Nicoleta Radu , devenită Nicoleta Radu Neacșu, s-a trezit brusc director general PAID SA. Societatea este privată dar gestionează banii adunați cu japca de la prostimea obligată să își facă asigurări pentru locuințe. De la ăl cu vilă de 1 hectar până la prăpăditul care viețiuește ecologic în bordei de chirpic, toată suflarea este obligată să cotizeze la PAID, o entitate formată prin asocierea unor companii de asigurări. La această minunată firmă a aterizat peste noapte doamna Radu (mai mult Neacșu), despre care nu putem spune că a fost favorizată doar pentru faptul că domnul Neacșu îi cară oala de noapte lui Valerică Zgonea, marele șef al Camerei Derutaților, coleg cu Mihai Viteazu și tovarăș cu Roger Waters de la Pink Floyd. Nu putem spune pentru că, de fapt, leafa bunicică a doamnei Radu( mai mult Neacșu) provine din bănuții adunați cu japca de la săracii care plătesc între 10 și 20 de euro pentru o asigurare pe care statul socialist, la care lucrează domnul Neacșu, le-a băgat-o pe gât. Pentru acuratețe trebuie să arătăm că la data de 18 iulie 2012, deci cu cîteva luni înainte de alegeri, în funcția de director general al PAID fusese numită o altă doamnă, despre care se spunea cam așa: “Doamna Aurelia Cristea are o experienta de peste 15 ani in domeniul asigurarilor, inclusiv in activitatea de reglementare si supraveghere a pietei de profil din Romania, in perioada 2006-2010 fiind membru in cadrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Bună, compententă, dar n-a știut cu cine să se….. mărite. Acestea fiind spuse considerăm că am demonstrat convingător că USL a creat locuri de muncă bine plătite. Măcar unul. Și trecem la următorul subiect, dar nițel mai încolo că am obosit.