Tuesday, July 29th, 2014

În şedinţa Consiliului Local Slobozia care a avut loc săptămâna trecută consilierii au aprobat pozitiv iniţiativa primarului Gabi Ionaşcu de a se acorda tuturor salariaţilor “suplimente salariale”. Decizia are la bază o lege a guvernului Boc prin care, zic sindicaliştii, lefurile pot fi crescute pe baza unor aşa zise economii realizate din fondurile slaraiale aprobate prin bugului.Chiar dacă nu se ştie care va fi gradul de colectare a taxelor şi nici dacă vor exista fonduri suficiente pentru plata salariilor până la sfârşitul anului, consilierii au votat cu ambele mâini majorările salariale. În ciuda acestei realităţi, luni salariaţii primăriei Slobozia au intrat în grevă! Pas de mai înşelege ceva.

Grevă de solidaritate cu profesorii. Care profesori nu-s în grevă!

Liderul sindicatului “Matei Basarab” din cadrul Primăriei Slobozia ne-a explicat misterul acestei decizii mirobolante. Domnul Vali Matache susţine că sindicaliştii au intrat în grevă de solidaritate cu profesorii şi că demersul lor este o reacţie la decizia guvernului de a tăia salariile bugetarilor. Pe uşa primăriei erau lipite două afişe pricăjite care informau despre greva de solidaritate. În faţa instituţiei nu existau decât două doamne de la poliţia comunitară. În instituţie bătea vântul şi, potrivit primarului Gabi Ionaşcu, doar domnia sa şi viceprimarii erau liberi să intre. Salariaţii primăriei au rămas să facă greva fiecare la casele lor, văzându-şi de treburi. Se pare că oficial, pentru a putea fi plătiţi şi pentru ziua de solidaritate pasivă cu profesorii care erau prezenţi cu toţii la muncă, angajaţii au fost trecuţi cu forţa în concedii de odihnă pe bază de tabel! Decizia s-a aplicat inclusiv celor care nu sunt membrii de sindicat.

Prefectura va ataca majorările salariale

Nu numai la Slobozia s-a recurs la majorari salariale date în baza legii 330 din 2009. Şi consiliul local din Amara a adoptat o asemenea hotărâre pe care, iniţial, prefectul nu a atacat-o. După ce în mai multe unităţi administrative din ţară s-a procedat în acelaşi fel în ideea ca salariile bugetarilor din administraţie să rămână neatinse guvernul a transmis indicaţii preţioase în judeţe. Prefectura Ialomiţa s-a decis să atace hotărârile CL din Slobozia şi Amara. În esenţă, argumentul juriştilor prefecturii este următorul <<“Apreciem că suplimentele salariale sunt considerate alte adaosuri şi fac parte din salariu. În conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice  „În anul 2010, majorarea salariilor … se va face numai pentru acelea care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi fără a depăşi această valoare”.De asemenea, potrivit art.  7 din OUG 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar „In anul 2010, majorarea salariilor, a soldelor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare se va face numai pentru cele care au un nivel mai mic de 705 lei/lună şi numai dacă în mod cumulat cu sporurile şi indemnizaţiile acordate nu este depăşită această  valoare”. Per a contrario, reiese că în anul 2010 nu se pot acorda suplimente salariale “.

Războiul declanşat de prefectul Mădălin Teculescu împotriva alocărilor discreţionare de fonduri de către CJI a ajuns în instanţă. După ce preşedintele CJI Silvian Ciupercă a refuzat să pună la dispoziţia prefectului lista cu proiectele comunităţilor cofinanţate cu bani de la bugetul judeţean, litigiul a ajuns la instanţă. Teculescu cere anularea unor articole din hotărârea prin care CJI a loacat sume localităţilor. Cauza se va afla şi în atenţia Camerei de Conturi,instituţie  sesizată  tot de prefectură.

Cofinanţare sau ajutor umanitar?

Prefectul cere instanţei anularea unor articole din Hotărârea Consiliului Judeţean Ialomiţa nr.14/2010 prin care s-au repartizat către bugetele locale sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru susţinerea unor programe de dezvoltare locală şi a proiectelor de infrastructură care necesită cofinanţare locală. În perioada martie-aprilie, prefectul a solicitat CJI informaţii despre proiectele depuse de autorităţile locale care au primit cofinanţare de la bugetul judeţului. Demersul prefectului a avut ca scop exercitarea controlului de legalitate asupra hotărârii atacate, fapt cu care preşedintele CJI nu a fost de acord. În motivarea acţiunii sale, prefectul dezvăluie şi motivul acestei acţiuni. Mai exact, Direcţia de Finanţe a constat că banii repartizaţi de CJ nu au ajuns la cofinaţarea de proiecte, ci în contul de chetuieli curente “Întrucât şi acest răspuns nu a fost edificator cu privire la repartizarea legală a sumelor către cei ce erau îndreptăţiţi (aveau aprobate proiecte sau programe de infrastructură) am solicitat şi Direcţiei de finanţe publice Ialomiţa, precum şi primăriilor să ne comunice datele necesare cu privire la respectarea prevederilor legale şi a destinaţiei sumelor repartizate.

Din verificările efectuate de compartimentele de specialitate ale Direcţiei finanţe publice Ialomiţa rezultă că sumele repartizate de consiliul judeţean nu sunt folosite de autorităţile locale la secţiunea dezvoltare pentru cheltuieli de capital ci au fost utilizate în cadrul secţiunii de funcţionare, respectiv la cheltuieli curente. Folosirea în alte scopuri a sumelor necesare dezvoltării localităţilor, demonstrează fără echivoc că la fundamentarea repartizării sumelor prin hotărârea consiliului nu s-a avut în vedere existenţa unor proiecte sau programe ce necesitau cofinanţare locală iar acordarea sumelor în mod aleatoriu ,cu nerespectarea prevederilor legale atrage nulitatea absolută a actului administrativ în condiţiile art.33, alin7, din Legea nr.273/2010”. Prin acţiunea sa prefectul solicită anularea primelor trei articole ale hotărârii 14 din februarie 2010 şi adoptarea unei alte hotărâri de repartizare a fondurilor către localităţi cu respectarea cadrului legal. Dacă instanţa va da câştig de cauză prefectului se poate discuta inclusiv de o posibilă infracţiune de deturnare de fonduri, despre care prefectul a vorbit foarte des în ultima vreme.

Scriam nu de mult despre cazul unei bătrâne din comuna Maia accidentată în august 2008 de un consătean. Deşi lucrurile erau evidente iar autorul cvasicunoscut, de la producerea accidentului şi până la întocmirea actului de acuzare a trecut aproape doi ani. Un an dosarul a zăcut la poliţie, celalalt an fiind rezervat odihnei la Parchet. Vinovatul este, se pare, nepotul primarului din Maia, pentru care fostul şef al poliţiei rutiere Urziceni a sustras documente din dosarul întocmit pentru conducere fără permis în care era cercetat. Se pare că şi nepotul său are lipici la băieţii din sistemul ticăloşit.

Doi ani pentru două file

Atât are rechizitoriul întocmit de procurorul Pată. Două file. Povestea reţinută de procuror este simplă. La data de 24 august 2008 inculpatul Ciobanu Sorin circula cu autoturismul Dacia Break IL.02.KNB pe drumul Maia – Adâncata către terenul lor agricol. Autoturismul tracta o remorca ce a sărit din cuplă şi a lovit-o pe Gheorghe Dumitra, care circula pe drum. Din accident bătrâna s-a ales cu splina ruptă şi mai multe traumatisme care au necesitat 40 de zile de îngrijiri. Expertiza tehnică a concluzionat că accidentul s-a datorat uzurii cuplei şi proţapului. Mai mult, expertul a concluzionat că nici cârligul de tractare nu este omologat. Concluzia firească a procurorului a fost clară. Ciobanu este vinovat pentru punerea în circulaţie a unui autoturism cu defecţiuni la sistemul de frânare şi la cel de tractare iar pentru acest fapt va fi trimis în judecată. Pentru ce or fi fost necesari doi ani dacă lucrurile sunt atât de simple?

Cine a suflat în fiolă?

În mod inexplicabil, la dosarul cauzei a fost ataşat un document care atestă că partea vătămată, Gheorghe Dumitra ar fi suflat în aparatul Drager pentru a i se testa alcoolemia. Culmea, potrivit buletinului imprimat de aparat testul s-a făcut la data de 24 august la ora 08,30. Adică la scurt timp după producerea accidentului. Cu alte cuvinte, bătrâna inconştientă care avea coaste fracturate şi splina distrusă a suflat în aparatul Drager ! Este evident o mistificare şi nu înţelegem cui foloseşte şi de ce domnul procuror n-a tresărit în faţa acestei aberaţii. Că poliţia nu a folosit în nici un fel aparatul pentru testarea alcoolemiei o demonstrează şi o declaraţie a unei femei care a ieşit din curte imediat după producerea accidentului:   Sima Florica,un  martor ieșit din curte: “Dom’le, eu eram în curte și mă pregăteam să merg la biserică. Am auzit un zgomot și niște țipete. Când am ieșit, femeia era în șanț iar băiatul acela era lângă ea. Am luat-o cu el și am urcat-o în mașină. Atât am văzut”. Florica Sima spune că de doi ani nimeni n-a întrebat-o nimic despre accident.  În urma accidentului victima şi-a pierdut aproape complet capacitatea de muncă. Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca s-a constituit parte civilă cu suma de 4.465 de lei. Iar dacă cercetarea a durat aproape doi ani, probabil că preocesul va dura încă vreo cinci.

Războiul dintre companiile producătoare de plante modifiacte genetic şi autorităţile care se încăpăţânează să restricţioneze cultivarea acestor muntaţi în ţările UE se poartă pe toate fronturile. Mai nou, în susţinerea giganţilor au sărit fermierii români. Campioni ai evaziunii fiscale, agricultorii care până mai ieri cerşeau de la UE egalizarea subvenţiilor cu ţările unde agricultorii plătesc taxe regulat au sărit la beregata organizaţiei care le plăteşte anual peste 100 de euro pe hectar. Ei vor să cultive plante modificate genetic care le-ar spori substanţial profiturile în detrimentul calităţii produselor agricole din ce în ce mai toxice care ajung pe mesele consumatorilor. Agricultorii din LAPAR conduşi de pedelistul Nicolae Sitaru au organizat vineri un seminar de protest spontan la hotelul Select, unde au prezentat un sondaj de opinie fabricat de producătorii de otrăvuri şi au pozat alături de bannere cu lozinci scrise după mintea lor.

ONG-ul mutanţilor

Demersurile iniţiate de fermierii din Lapar au sprijinul logistic al unei asociaţii neguvernamentale înfiinţate de chiar producătorii de seminţe modificate genetic. Organismul se numeşte Asociaţia Profesională AgroBiotechRom şi susţine nişte aberaţii cât casa, justificate cu un sondaj de opinie caraghios. Fără nicio tresărire de logică, comunicatul de presă al acestei asociaţii susţine că, cităm: “Rezultatele sondajului reflectă o preocupare redusă a publicului pentru tehnologiile folosite în industria alimentară sau agricultură, mai importnate fiind calitatea, gustul şi, mai ales, preţul. Doar 15% dintre consumatori sunt preocupaţi de prezenţa OMG în compoziţia produselor achiziţionate”.Afirmaţiile aberante susţinute şi de LAPAR-ul lui Sitaru provin din intepretarea unui sondaj de opinie realizat la comanda producătorilor de otrăvuri, care chiar subiectiv şi orientat fiind, tot nu scoate la iveală prostiile debitate de ONG-ul mutanţilor.

Sondaj cu deducţii trase de păr

Că sondajul care stă la baza propagandei făcute de ONG-ul mutanţilor este interpretat voit eronat o demonstrează cifrele prezentate trunchiat la manifestarea de vineri. Astfel, la întrebarea : “Care sunt principalele două lucruri care vă interesează atunci când cumpăraţi un produs alimentar”, răspunsurile oferite au fost următoarele:

-          Să nu conţină E-uri – 38,39%

-          Să fie bio – 23,41%

-          Să nu conţină OMG- 15,38%

Asta înseamnă că peste 77% dintre subiecţi sunt foarte interesaţi de ceea ce conţine mâncarea pe care o cumpără şi că aceştia resping produsele mutante. Interpretarea fanilor OMG este că doar 15% dintre cumpărători nu acceptă organismele modificate genetic, ceea ce este o manipulare ordinară. Şi la întrebarea despre opinia consumatorilor faţă de produsele alimentare care conţin OMG, răspunsul oferit a fost zdrobitor: peste 78% dintre cei intervievaţi au o opinie predominant negativă(56.5%) sau mai de grabă negativă (21,9%).  Interpretarea mutanílor este aceea că “doar” 56,5% dintre intervievaţi au o problemă cu OMG. Culmea manipulării se atinge la interpretarea răspunsului la întrebarea legată despre încrederea în produsele realizate din organisme modificate genetic. “Doar 64% dintre spun că nu au încredere în testele ştiinţifice care validează siguranţa produselor modificate genetic…”.  Întregul material publicitar prezintat în aplauzele fermierilor LAPAR susţine asemenea inpeţii propagandistice. Pînă şi liderul LAPAR, Nicolae Sitaru, a fost nevoit s-o dea la întors într-o discuţie informală purtată în afara sălii în care a avut loc manifestarea: “noi susţinem că dacă se permite importul de seminţe modificate genetic să ni se dea şi nou voie să producem. Dacă nu, să nu se mai permită importul în UE. Atât cerem.” Că şeful LAPAR una spune şi alta fumează o demonstrează lozincile tembele atârnate pe pereţi în care Uniunea Europeană este acuzată de …. dictatură!

La Perieţi lumea politică locală continuă să uimească. Vie şi agitată, scena politică din comună dă în clocot şi scoate la iveală resurse nebănuite de inteligenţă. După ce preşedintele PSD local s-a reales în funcţiune cu voturile fanilor democrat liberali ai profesorului Niculăiţă, o altă trăznaie aduce localitatea prăfuită de la marginea Sloboziei în atenţia medicilor de la spitalul 3 ori 3. Alegerile de la PNL Perieţi au produs doi preşedinţi, unul mai statutar decât altul. Primul, în ordine cronologică, este profesorul Adrian Merlea, rezultat în urma unor alegeri organizate de băieţii de la judeţ. Cel de-al doilea este Constantin Ciochinaru, unchiul contracandidatului lui Carolică de la PSD, reales în funcţie în urma unui chef cu votare inclusă organizat de Sf Constantin şi Elena. Mutarea politică fără precedent a adus PNL Perieţi în postura de partid fără membrii dar cu doi preşedinţi. Senzaţional, nu?

Familia Ciochinaru, de la stânga la dreapta. Poate chiar şi pe centru.

Omul de afaceri Constantin Ciochinaru este un magnat de la Perieţi angrenat puternic în zona de bussines corporatist. Compania sa cu afaceri în zona retail-ului pe caiet cu plata la pensie dar şi înverteli în domeniul berii crude fermentate în fundul curţii a explodat în ultimul deceniu. Nepotul său a monopolizat piaţa de flori, bursa de profil din Amsterdam stabilindu-şi cotaţiile în funcţie de fluctuaţia oborului floral organizat de puternica familie din comună.Intrarea în politică a acestei familii nu putea fi mult amânată. Aşa că în vederea unei mai bune acoperiri a scenei politice, unchiul  a penetrat partea dreaptă ajungând preşedinte al PNL.Nepotulul, mai tânăr şi cu idealuri care vizează mai degrabă rolul social al companiilor sale decât capitalismul sălbatic, a parcat în curtea PSD. În ciuda acestei distribuţii judicioase, de mai bine de 10 ani familia nu a reuşit să obţină scaunul de primar, idealul care-i mână în luptă fiind de neatins în ciuda investiţiilor majore în gâtlejurile uscate ale electoratului comunal. Mai mult, după ce nepotul a fost învins la masa verde de agricultorul Carolică care l-a fentat prin devansarea orei la care s-au ţinut alegerile, şi seniorul clanului pare a avea probleme în a-şi menţine supremaţia în PNL Perieţi. Experienţa magnatului şi-a spus însă cuvântul, bătrânul Ciochinaru reuşind să ocupe jumătate din fotoliul prezidenţial al partidului lui Patriciu. Lucrare de manual, frate!

Profesorul Merlea merleşte competiţia

Preşedintele Ciochinaru, inspirat probabil de şmenurile lui Antonescu, a fost invitat de conducerea judeţeană să organizeze alegeri. Ca un adevărat lider politic pe care din păcate nu-l urmează nimeni, magnatul a refuzat invocând muşchii lui de preşedinte. Organizaţia judeţeană, sensibil mai numeroasă şi mai doxată, a organizat alegerile no metter what. Ciochinaru a refuzat să participe iar profesorul Merlea, cel de-al doilea membru cu acte în regulă al PNL, a câştigat partida. Ciochinaru însă nu îşi spusese ultimul cuvânt. Cu ocazia onomasticii, de Sf Constantin şi Elena, magnatul a lovit necruţător. La cheful de rigoare organizat în cinstea evenimentului, cei circa 100 de şoşonari pregătiţi la o adică cu adeziununi PSD să-l susţină pe Ciochinaru junior au făcut pasul decisiv şi l-au ales pe senior şef la PNL. Mişcarea a fost posibilă pentru că la Perieţi votul este universal şi nu ţine cont de prejudecăţi cum ar fi carnetul de partid. După ce mesenii şi-au exercitat menirea, Ciohinaru a întocmit un proces verbal care a aterizat pe masa conducerii judeţene. Mesajul co- preşedintelui a fost unul scurt, format din doar 4 litere dintre care prima era M iar ultima E. Pusă în dificultate, conducerea judeţeană a PNL analizează încă cele două procese verbale care demonstrează clar un singur lucru: dacă la Slobozia politica e prostituată, la Perieţi ea este curvă de-a binelea şi prestează la toate mesele!

Guvernul a anunţat triumfător definitivarea masurilor anticriză. Se taie lefuri, ceea ce e bine. Dar se taie de la toată lumea, ceea ce e aiurea. Se amputează pensiile făcute cadou magistraţilor şi altor categorii privilegiate care, de fapt, ne-au vârât în mlaştina în care ne aflăm, ceea ce e foarte bine. Dar se umblă şi la pensiile câştigate corect, ceea ce e o idioţenie. Dar poate cea mai mare idioţenie pe care care domnul prim ministru a rostit-o penetrat de importanţa momentului a fost anunţul cu privire la prestaţiile sociale. Nu se atinge de ele nici în ruptul capului. Venitul minim garantat, pensia socială, laptele şi cornul livrate direct la tomberon, subvenţiile la căldură pentru ineficienţa sistemelor de încălzire centralizate sunt tot atâtea găuri negre care vor continua să înghită banii contribuabililor şi să aducă voturi cu nemiluita de la prostimea dedată la trândăveală. N-am auzit decât vorbe fără termene despre mărirea bazei de impozitare, despre taxarea corectă a viloaielor şi maşinilor de lux, despre impozite adevărate pe terenuri, despre evaziunea fiscală din agricultura asistată, culmea, de stat sau despre ajustarea aparatului bugetar şi reducerea lui la 600-700.000 de angajaţi. În ciuda puseelor de lucidate ale preşedintelui Băsescu, guvernul face ceea ce ştie mai bine. Adică bate câmpii la modul obscen şi se dă în bărci cu golanii din fruntea sindicatelor într-o parodie denumită impropriu negociere. Restructurarea seamănă cu o văicăreală naţională iar confruntarea se rezumă la dispute sterile între sindicaliştii bugetari şi pensionari, pe de o parte şi guvern pe de altă parte. În vreme ce opoziţia cântă interesat în struna sindicatelor şi susţine “să se dea”, fără să se spună şi de unde, mediul privat nesindicalizat strînge din greu cureaua şi se încăpăţănânează să nu tragă obloanele. Încă. Tabloul cu aspect culinar de varză a la Cluj este completat de ameninţarea cu greva generală provoacă orgasm partidelor de opoziţie şi dureri de cap puterii, care nu ia în calcul un singur lucru. O grevă fiscală a firmelor jumulite de pretenţiile absurde ale sindicatelor şi pensionarilor ar putea declanşa adevăratul faliment al statului. Abia aceasta ar putea fi o problemă de siguranţă naţională. Restul este şantaj şi gargară.

Deputatul PNL Cristina Pocora a avut amabilitatea de a răspunde unor întrebări punctuale adresate de noi cu privire la viziunea opoziției despre măsurile anticriză. Am adresat aceleași întrebări doamnei deputat Pocora și domnului Marian Neacșu(PSD). Redăm integral răspunsurile reprezentantei PNL, urmând să revenim cu răspunsurile pentru care domnul Neacșu nu a avut timp.

  1. 1. Care sunt în opinia partidului dvs (sau a dvs) principalele trei măsuri pe care guvernul ar trebui să le ia în vederea aducerii deficitului bugetar în parametrii ceruţi de FMI şi în intervalul de timp pe care-l avem la dispoziţie.

Partidul Naţional Liberal consideră că actualul impas poate fi depăşit printr-o acţiune de ansamblu pe trei direcţii: stimularea investiţiilor, creşterea veniturilor bugetare şi redimensionarea rolului statului.

De aceea, PNL propune un Program de Urgenta pentru ieţirea din actuala criză şi reluarea creşterii economice. Acest program îşi propune ca orizont de timp imediat încadrarea în ţintele stabilite în Acordul revizuit cu Fondul Monetar Internaţional, în condiţiile în care nu sunt abandonate măsurile reformatoare. Prin Programul PNL sunt propuse măsuri ferme de modernizare a sistemelor publice şi de creştere a rolului activ, stimulator, al bugetului. Această asumare strategică pentru anul 2010 creează premizele ca anul 2011 să devină anul relansării economice, oferind condiţii pentru ameliorarea nivelului de trai al populaţiei.

Astfel, PNL va continua să susţină mediului de afaceri, deoarece reprezintă singura  soluţie pentru relansarea economică, pentru crearea locurilor de muncă, pentru consolidarea bugetar-fiscală şi pentru ameliorarea nivelului de trai.  Politicile publice trebuie să asigure un cadru predictibil şi adecvat relansării economice. Un parteneriat onest între un Guvern responsabil şi mediul privat contribuie la prosperitate si pace socială.

PNL militează pentru menţinerea actualului sistem fiscal, a cotei unice de impozitare de 16%. Majorarea TVA va conduce la scăderea consumului, va pune în pericol atingerea ţintei de inflaţie şi va afecta categoriile cele mai sărace ale populaţiei, aflate deja la limita suportabilităţii. PNL consideră că ar trebui luate următoarele măsuri:

a) Anularea impozitului minim, măsura care a lovit, mai ales, micii întreprinzători, antrenând un mare numar de radieri, lichidări ori suspendări de IMM-uri (aproape 200 000 în 2009);

b) Reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare;

c) Reasezarea redevenţelor şi taxelor de concesiune, ceea ce ar putea dubla veniturile statutui din aceste surse;

d) Introducerea taxării inverse pentru produsele agro-alimentare şi pentru lucrările de construcţii – montaj, cu efect în ceea ce priveşte reducerea evaziunii fiscale;

e) Reducerea  integrală a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anului 2010, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în somaj. În anul 2011 reducerea cotelor de contribuţii sociale se va  situa la un nivel de 50%;

f) Scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă;

g) Achitarea obligaţiilor în termen de maxim 30 de zile de la data scadenţei, de către toate instituţiile din administraţia centrală şi locală către furnizori. Acest set de măsuri va fi insoţit de un mecanism de compensare în cadrul aceluiaşi buget precum şi de emiterea unui “certificat de garantare” de catre institutiile publice debitoare, pentru asigurarea finanţării de catre instituţiile bancare;

h) Capitalizarea CEC BANK, mărind astfel resursele de creditare utilizate la finantarea cu prioritate a IMM-urilor;

i) Capitalizarea EXIMBANK, pentru promovarea exporturilor şi diversificarea instrumentelor de asigurare şi garantare a operatiunilor de export;

j) Aplicarea unui program de susţinere a pieţei de capital;

k) Institutirea, în colaborare cu Banca Naţională a României, a unui mecanism de atragere, prin sistemul bancar românesc, de linii de finanţare de la instituţiile financiare internaţionale cu destinaţia creditării întreprinderilor mici şi mijlocii;

l) Asumarea angajamentului politic ca totalul cheltuielilor de investiţii să fie mai mare decât deficitul bugetului consolidat. Astfel, va exista garanţia ca împrumuturile sunt îndreptate exclusiv către investiţii, creând astfel resursele de rambursare a lor.

  1. Cum vede PSD problema restructurării statului şi cum ar trebui ea făcută?

Cred că la această întrebare vă pot răspunde liderii PSD.

În ceea ce priveşte viziunea PNL, considerăm că reforma statului trebuie să aibă în vedere reforma cheltuielor publice.

În viziunea liberală, reforma statului înseamnă reformarea principalelor sisteme publice. Aceasta reforma nu se face prin reducerea mecanică, nediferenţiată a cheltuielilor publice, ci prin redimensionarea rolului statului şi restructurare bugetară.

Reducerea aparatului birocratic are în vedere restructurarea administraţiei publice prin: reducerea numarului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează; reducerea în continuare a numărului de agenţii care trebuie să urmarească, pe de o parte tipul de activitate pe care o prestează (autorizare, reglementare, control etc.), iar, pe de altă parte, să respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei, şi evitarea conflictului de interese; reducerea aparatului prefecturilor la care se vor pastra doar atribuţii in domeniul controlului  de legalitate al actelor administraţiei locale.

Restructurarea administraţiei publice locale poate fi realizată prin: generalizarea standardelor de costuri şi de personal în scopul reducerii poverii administrative; desfiinţarea structurilor deconcentrate în majoritatea domeniilor; utilizarea fondului de rulment al autoritatilor publice locale numai pentru investiţiile în curs (e o măsură temporară pentru perioada 2010 – 2011).

Un alt capitol important pentru reforma statului o constituie reducerea cu 50% a cheltuielilor prevazute in legea bugetara cu: achizitii de imobile, dotări independente; elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate; deplasări, detaşări, transferuri; De asemenea se poate aplica şi reducerea cu 25% a cheltuielilor prevazute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii)

Tot în programul liberal de combatere a efectelor crizei, PNL are în vedere redimensionarea rolului statului prin reducerea atributiilor sale şi transferarea acestora catre mediul privat şi creşterea veniturilor bugetare şi combaterea evaziunii fiscale. O politică eficientă în acest domeniu poate oferi resurse considerabile îmbunătăţirii execuţiei bugetare. Nu în ultimul rând, PNL propune eficientizarea sistemului de management şi control pentru creşterea absorbtiei fondurilor europene.

  1. 3. Care este soluţia pentru aducerea sistemului public de pensii în parametri sustenabili şi în cât timp s-ar putea aplica?

Alături de măsurile prezentate mai sus, menite să însănătoşească economia, PNL propune o reformă reală a sistemului de pensii, plecând de la restructurarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a sistemului de plată şi de utilizare a CAS-ului. Acest sistem trebuie să fie stabil şi previzibil. Pensia nu reprezintă un ajutor social, ci un drept al cetăţenilor, conform cu contribuţia din perioada activă pe piaţa muncii. De asemenea, pentru tânăra generaţie, mi se pare absolut necesară dezvoltarea Pilonilor II şi III. Astfel tinerii de astăzi, pensionarii de mâine vor fi mai puţin dependenţi de voinţa politică de moment.

Conform Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania, în prezent, activele nete administrate de cele 9 fonduri de pensii private obligatorii au ajuns la 3,14 miliarde de lei. Comparat cu contribuţiile virate în sistem (în perioada mai 2008 – aprilie 2010), în valoare de 2,63 miliarde de lei, activele nete sunt cu 511 milioane de lei mai mari, această diferenţă reprezentând profitul (net, inclusiv comisioanele) realizat de fonduri pentru participanţii la sistem. Aceste rezultate arată că Pilonul II este o reformă de succes, o componentă performantă a sistemului de pensii şi care trebuie în continuare susţinută, stimulată, dezvoltată şi în niciun caz frânată sau blocată.

  1. 4. Cum vede partidul dvs. sistemul fiscal în contextul crizei economice şi care ar fi principalele măsuri prin care s-ar putea ajunge la o fiscalitate corectă pentru toată lumea dar care să asigure un nivel de venituri îndestulător şi o colectare performantă a taxelor?

După cum precizam mai sus, PNL are în vedere implementarea unei politici eficiente în care poate oferi resurse considerabile imbunătăţirii execuţiei bugetare. Măsurile imediate pe care le propune Partidul National Liberal în acest domeniu sunt:

a)    Introducerea unor bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc taxele la termen;

b)    Reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale la 0,02% pe zi, corelat cu nivelul anual al dobânzii de referinţă al Băncii Naţionale a României;

c)    Continuarea procesului de informatizare al ANAF şi finalizarea centralizării bazelor de date şi interconectarea sistemelor IT cu cele ale caselor de asigurări sociale (pensii şi sănătate);

d)    Reforma structurilor de control şi inspecţie fiscală din subordinea ANAF (inspecţie fiscală, gardă financiară, antifraudă şi supraveghere vamală), prin unificarea acestora într-o singură structură de control antifraudă, eliminând suprapunerile în verificarea contribuabililor precum şi interpretarea şi aplicarea diferită a legislaţiei fiscale;

e)    Utilizarea brigăzilor multilaterale de control din statele UE în ceea ce priveşte operaţiunile de import intracomunitar cu bunuri;

f)     Utilizarea unor echipe internaţionale specializate în control vamal în zonele de risc de la frontiera cu ţări nemembre ale Uniunii Europene;

g)    Elaborarea unui nou act normativ privind colectarea unificată a impozitului pe salarii şi a contribuţiilor sociale precum şi implementarea declaraţiei unice.

PS Am redat integral si cu fidelitate materialul primit de la doamna deputat.

Ministrul de finante Sebastian Vlădescu a demis-o astăzi din funcţie pe Mar gareta Gheorghe, directorul coordonator al instituţiei. În locul său a fost numit fostul director Dan Dobrotă. Adjuncţii săi vor fi Daniel Rădulescu şi Dorobăţ Gheorghe. Parcatic se revine la structura de conducere din 2005. Aceeaşi măsură a fost luată şi la Călăraşi. Vom reveni cu amanunte.

Cei peste 400 de angajaţi ai Direcţiei de Finanţe Ialomiţa înghit lunar pentru plata drepturilor salariale peste 10 miliarde de lei. Jumătate din sumă este destinată plăţii salariilor de încadrare, cealaltă jumătate fiind alocată plăţii stimulentelor. Potrivit conducerii DGFP Ialomiţa, veniturile medii în instituţie se situează între 1500 -1600 lei lunar cu tot cu stimulente. Sume mai mari încasează şefii de servicii şi directorii, unii dintre ei atingând peste 100 de milioane în vremurile bune. Potrivit legii, stimulentele se constituie aplicând un procent asupra sumelor provenite din diferenţe, majorări, penalităţi de întârziere şi amenzi. De stimulente se bucură toată lumea, de la directori la femeia de serviciu a instituţiei.

Stimulente de peste 200 de milioane de euro acordate în 2009

Aberaţia de a recompensa cu stimulente salariaţii a căror obligaţie de serviciu este aceea de a colecta creanţe ale statului a fost inventată în 2004 şi a avut ca scop umflarea veniturilor bugetarilor din organele de control ale căror salarii nu puteau fi crescute legal. Parctica a fost perfecţionată de guvernul Tăriceanu şi menţinută de guvernul Boc, în ciuda crizei financiare fără precedent. În loc să diminueze drastic numărul de angajaţi, guvernele au preferat să închidă ochii la ineficienţa sistemului bugetar şi să ofere posturi în administraţie în chip de recompense pentru clientela politică. Anul trecut, stimulentele acordate pentru circa 300.000 de salariaţi bugetari au costat statul peste 260 de milioane de euro:  “Peste 1,1 miliarde de lei (262 milioane de euro) au intrat anul trecut în buzunarele a 336.648 de bugetari, sub forma de stimulente, potrivit unui document al Ministerului Finantelor, obtinut de Mediafax. Cel mai mare fond de stimulente (890,7 milioane de lei, adica peste 80% din total) a fost tocmai la Ministerul Finantelor, iar pe locul doi în acest clasament s-a situat Ministerul Muncii, cu 213,2 milioane de lei. Un fond important de stimulente, 13,99 milioane de lei, a fost achitat si în cadrul Ministerului Mediului. Alte institutii care au utilizat un fond de stimulente sunt Ministerul Sanatatii (3,8 milioane de lei), Secretariatul General al Guvernului (2,7 milioane), Curtea de Conturi (989.327 lei), Ministerul Administratiei si Internelor (728. 793 lei), Ministerul Justitiei (733.952 lei), Ministerul Public (138.717 lei), Ministerul Educatiei (37.708 lei) si Înalta Curte de Casatie si Justitie (14.259 lei). Pe principiul “ban la ban trage”, de stimulente au beneficiat în general angajati care aveau deja câstiguri salariale medii brute de peste 3.000 lei. În unele cazuri, cei care încasau stimulente aveau salarii chiar si de 9.700 de lei. În topul institutiilor ai caror angajati aveau salarii mari, dar primeau si bonusuri conduce detasat Consiliul Superior al Magistraturii, cu un venit de 9.771 de lei. Pe urmatoarele locuri se afla, în ordine, Înalta Curte de Casatie (8.753 lei), Curtea de Conturi (6.255 lei), Ministerul Public (6.002 lei), Ministerul Justitiei (4.626 lei), Secretariatul General al Guvernului (3.209 lei) si Ministerul Administratiei si Internelor (3.161 lei). Fostul ministru al Finantelor, Varujan Vosganian, nu vede nimic anormal în acordarea acestor stimulente. “Se acorda stimulente acolo unde angajatii recupereaza creante ale statului, la vama, la ANAF, în ceea ce priveste Ministerul Finantelor. Acelasi mecanism se întâlneste si la Ministerul Muncii. În plus, avem si Garda de Mediu. Este un mecanism care se întâlneste în toate statele europene”, a declarat el pentru Gândul. (SURSA: Gândul)

Controversa declanşată de măsurile de restructurare anunţate de guvern pare o polemică fără sens disputată la televizor. Dincolo de acuzaţiile pe care puterea şi opoziţia şi le aduc reciproc nu am reuşit să întrezărim soluţii concrete sau alternative viabile la aberaţiile guvernului. De aceea am adresat patru întrebări parlamentarilor opoziţiei pentru a lua contact şi cu viziunea lor, alta decît cea care răzbate din scandalurile televizate. Ne-am adresat în scris deputaţilor Cristina Pocora (PNL) şi Marian Neacşu (PSD) cu următoarele întrebări:

1 Care sunt în opinia partidului dvs (sau a dvs) principalele trei măsuri pe care guvernul ar trebui să le ia în vederea aducerii deficitului bugetar în parametrii ceruți de FMI și în intervalul de timp pe care-l avem la dispoziție.

2 Cum vede partidul dvs problema restructurării statului și cum ar trebui ea făcută?

3 Care este soluția pentru aducerea sistemului public de pensii în parametri sustenabili și în cât timp s-ar putea aplica.

4 Cum vede partidul dvs. sistemul fiscal în contextul crizei economice și care ar fi principalele măsuri prin care s-ar putea ajunge la o fiscalitate corectă pentru toată lumea dar care să asigure un nivel de venituri îndestulător și o colectare performantă a taxelor?

Primul răspuns, parţial, l-am primit de la domnul deputat Marian Neacşu, care şi-a găsit timp să răspundă la jumătate din întrebări. Domna Pocora ne-a promis şi domnia sa un răspuns în cursul acestei săptămâni, pe care-l vom publica integral. Cu precizarea că punctul de vedere al parlamentarilor PD-L nu l-am solicitat mergând pe ideea că domniile lor sunt solidari cu guvernul, publicăm astăzi răspunsul domnului deputat Neacşu.

Marian Neacşu: “Nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special”

Vreau să ştiţi că răspunsurile la aceste întrebări vizează extrem de multe elemente comune şi, ca urmare, voi atinge implicit mai multe aspecte din cele ridicate de dumneavoastră.

Întrebarea privind primele trei măsuri pe care ar trebui să le ia Guvernul este una şi generoasă, şi delicată, în acelaşi timp. Aş începe cu răspunsul la partea a doua a întrebării, aceea care se referă la intervalul de timp pe care îl avem la dispoziţie pentru că de astă dată această componentă devine foarte importantă… Şi devine importantă pentru că acum trebuie să luăm decizii majore – decizii capitale aş spune – cu spatele la zid şi sub imperiul unei lipse de timp extrem de acute. Aceasta se întâmplă – consider eu – pentru că nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special în toţi aceşti 20 de ani de democraţie şi mai ales – subliniez că pentru acest din urmă aspect plătim acum din greu cu toţii – nu am luat măsuri reale în lupta cu criza în ultimii ani. Aşadar, dacă trebuie să încadrez o întreagă filozofie de acţiune în numai trei măsuri, eu le-aş enunţa fără o ierarhie prestabilită:

1. În primul rând, eu sunt în favoarea soluţiei de combinare a unor măsuri restrictive (diminuări de venituri şi desfiinţări de posturi), cu unele active pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi, astfel, pentru creşterea nivelului de ocupare în sectorul privat. Vedem cum se discută frenetic de două săptămâni despre reduceri, tăieri, ajustări, fără ca nimeni să aducă în discuţie faptul că aceste măsuri nu sunt şi cele suficiente, cele finale. Ele pot fi luate pentru a echilibra situaţia acum, strict în ziua în care stăm de vorbă, dar până vor ajunge să le punem în practică, situaţia deja se va fi schimbat. Aceste măsuri propuse de guvern sunt măsuri pasive şi ele nu aduc bani în economie. Ele doar fac să se cheltuiască mai puţin. Or, aceasta presupune că peste o lună, două, cinci luni, ne vom afla într-o situaţie şi mai gravă, iar atunci nu vom mai avea ce tăia. De aceea, mai degrabă decât o tăiere injustă şi nediferenţiată a veniturilor tuturor celor care au vreo legătură cu sistemul public, mai degrabă aş opina pentru măsuri care să ducă, în vreun fel sau altul, la creştere economică, să contribuie la funcţionalitatea economiei şi, deci, implicit, la sprijinirea sistemului privat. Aceste obiective s-ar putea atinge prin transparentizarea proceselor de achiziţii şi prin accederea nediscriminatorie la lucrările şi achiziţiile publice care sunt absolut necesare funcţionării sistemului şi care mai au asigurate sursele de finanţare.

O altă pârghie ar fi aceea a fluidizării componentei financiare care presupune cofinanţarea europeană, atât în sectorul public, dar mai ales în sectorul privat… Iar aici este nevoie de intervenţia statului pentru asigurarea cofinanţării pentru autorităţile publice şi, eventual, pentru garantarea parţială sau totală a cofinanţării private.

Nu în ultimul rând, cred că s-ar impune măcar o uşoară despovărare fiscală, o dată prin micşorarea impozitelor, cu caracter social, încercând să menţinem nivelul de colectare într-o zonă de realism şi vizibilitate şi, evident, printr-o impozitare progresivă a veniturilor, pentru ca povara solidarităţii sociale să nu fie doar un concept. Apreciez că, mai ales în condiţiile de criză economică, păstrarea cotei unice de impozitare este o mare greşeală.

2. Scoaterea la suprafaţă a unei părţi importante a economiei subterane şi reducerea importantă a evaziunii fiscale. Se vehiculează cifre ameţitoare privind sumele care circulă în aşa-zisa economie neagră: procente de la 15 până la 40% din PIB, adică zeci de miliarde de euro. În această problemă, eu cred cu tărie că o parte din aceste sume pot fi aduse în economia reală. La fel de tare, însă, cred că nu se doreşte acest lucru, întrucât aceşti bani au fost şi sunt aceia care conduc politica românească, sunt cei care, din nefericire, modifică voinţa populară şi dau României alţi conducători decât cei care, altfel, ar fi fost în fruntea ţării. Banii negri, peste tot în lume, dar parcă la noi mai mult decât oriunde, au pervertit totul, subjugând şi interesul naţional, şi interesul oamenilor,  interesului unui număr mic de profitori, ştiuţi şi neştiuţi.

3. În al treilea rând, vreau să vă spun ceea ce nu aş face nici eu, nici partidul meu, în nicio situaţie: nu aş reduce generalizat pensiile! Sunt dispus să admit că, prin legi nedrepte şi permisive, s-a ajuns ca unele persoane să depăşească cu mult nivelul bunului simţ; că s-au creat privilegii unor categorii socio-profesionale. Aceste lucruri eu admit că pot şi trebuie ajustate, dar mă pronunţ vehement împotriva scăderii pensiilor mici, obţinute prin contributivitate. Asta înseamnă pur şi simplu furt, deoarece statul hoţ şi nefuncţional de acum, prin guvernanţi  incompetenţi şi profitori, încearcă să ia din banii pe care milioane de cetăţeni, aflaţi acum în pensie, i-au depus lună de lună cu titlu de contribuţie la fondul de pensii. Acesta nici măcar cinism nu este, ci este hoţie în bună regulă. De aceea, mă folosesc de acest prilej pentru a anunţa că voi sprijini logistic şi material demersul oricărei persoane care va dori să acţioneze statul în judecată pentru nemernicia reducerii arbitrare şi, opinez eu, nelegale şi neconstituţionale, a pensiilor.

Am convingerea că deja am oferit, în cele afirmate anterior, un răspuns concret la câteva din întrebările dumneavoastră şi sper să avem răgazul de a continua discuţia noastră în zilele care urmează, pentru că aţi ridicat probleme actuale, ce interesează pe majoritatea cetăţenilor din Ialomiţa, pe bună dreptate îngrijoraţi de evoluţiile politice şi sociale actuale.