Deşi teoretic nu este la guvernare, PSD a reuşit să arunce România către o criza acută. Surprinzător este că partidul lui Iliescu reuşeşte această performanţă pe mâna liberalilor, aflaţi măcar teoretic la conducerea guvernului. Guvernul minoritar al PNL a ajuns în postura de marionetă a PSD pentru simplul motiv că având nevoie de susţinere parlamentară a fost nevoit să accepte compromisurile dictate de PSD. Aşa s-a născut aberanta majorare a pensiilor pe care nici măcar bugetul anului 2008 nu o poate suporta în totalitate. Tot aşa au apărut masivele transferuri de bani către autorităţile locale, care la sfârşitul anului trecut au primit de la buget mai multe fonduri decât în restul anului. Toate aceste măsuri evident populiste sau, după caz, destinate satisfacerii unei clientele politice, au adus pe piaţă mai mulţi lei. De aici presiunea pe cursul de schimb şi aprecierea monedei euro care s-au repercutat rapid în preţuri. Inflaţia a dat şi ea semne de viaţă la fel de repede, astfel încât tot ceea ce s-a reuşit în ani de sacrificii s-a pierdut în doar câteva luni de dezmăţ financiar. Cedând presiunilor politice ale PSD, Tăriceanu a reuşit să-şi dea de două ori cu stângul în dreptul. Primii nemulţumiţi au fost exact pensionarii, cei pentru voturile cărora tandemul Tăriceanu-Geoană a aruncat România în pragul crizei. Majorarea pensiilor a fost înghiţită foarte repede de creşterea preţurilor la utilităţi şi alimente. Adică ceea ce politicienii populişti au dat cu o mână a luat înapoi piaţa liberă cu două. Mecanismul este simplu. Mai mulţi bani pe piaţă neacoperiţi de servicii determină o creştere a consumului. Care consum este alimentat de importuri, ceea ce conduce la creşterea monedei europene. Creşterea euro conduce la creşterea preţului la utilităţi şi implicit la toate produsele. Dintr-o dată, majorarea pensiilor rămâne fără efect, lucru pe care revoltaţii pensionari nu-l pricep dar îl resimt. Şi, firesc, înjură pe bună dreptate guvernul la unison cu PSD, care rânjeşte iliescian la bietul Tăriceanu devenit para trăznet. A doua piedică pe care primul ministru şi-a pus-o a fost reprezentată de transferurile masive de bani către autorităţile locale. Banii au plecat cu vagoanele spre primăriile controlate de PSD şi PNL. Unii nici măcar nu au reuşit să toace pomenile guvernamentale din cauza timpului scurt. Ce a dat Moş Crăciun fără să ţină cont de proiecte şi nevoi, a luat înapoi Sfântul Varujan. Pentru că intrat în 2008 cu sacul ciuruit, ministerul de finanţe a confiscat cota de 40% din tranzacţiile imobiliare pe care o încasau primăriile, deturnând-o spre bugetul de stat. Aşa că cele câteva sute de milioane primite în ajunul Crăciunului nu vor suplini miliardele pierdute de comunităţile locale prin “naţionalizarea” acestui impozit. Măsura a atras nemulţumiri din partea primarilor, care au fost miluiţi cu firimituri luându-li-se la schimb şunca din fasole. Sunt suficiente argumente pentru orice om de bun simţ ca să constate că Tăriceanu nu a făcut altceva decât să îşi taie singur craca de sub picioare, iluzionându-se, de fapt, că se eternizează în funcţia pentru care ar fi în stare să sacrifice situaţia economică a României.  

 

Stan Bîtlan, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa, este cercetat penal pentru abuz în serviciu, în urma plângerii formulate de Petrică Dima. Acesta susţine că i-a fost suspendat permisul de conducere pe 3 luni, în iulie 2007, document pe care nu l-a primit nici în decembrie. Însoţit de un avocat, Dima a fost în biroul lui Bîtlan, în decembrie 2007. Omul susţine că atunci când l-a întrebat pe şeful IPJ de ce nu îi dă permisul, răspunsul primit a fost: „că nu vrea p… mea!“, răspuns însoţit de înjurături.

 

De la permis…

În iulie 2007, Petrică Dima a rămas fără permis pentru o perioadă de 3 luni. Numai că nici după expirarea acestui termen, Dima nu a reintrat în posesia documentului ridicat de poliţişti, tocmai de aceea, însoţit de un avocat, acesta ajunge în biroul şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa, Stan Bîtlan, în decembrie 2007. Întâlnirea dintre cele două părţi nu a rezolvat problema, mai mult chiar, şeful IPJ s-a ales cu o acuzaţie de abuz în serviciu.

În 7 ianuarie 2007, Petrică Dima a sesizat Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (MIRA) şi a formulat o plângere penală pentru abuz în serviciu, plângere pe care a înaintat-o Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia. În plângere, Dima susţine că a fost înjurat de şeful IPJ şi că, atunci când l-a întrebat pe acesta de ce nu-i dă permisul, răspunsul primit a fost: „că nu vrea p… mea!“

 

„Dacă am greşit, plătesc!“

Ieri, la IPJ Ialomiţa, au efectuat verificări pe acest caz doi comisari din cadrul MIRA, Frunză şi Nicodin.

Stan Bîtlan ne-a declarat că nu avea cum să restituie permisul de conducere lui Dima „pentru simplul motiv că, potrivit Ordonanţei Guvernului 195, pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organului de poliţie, permisul de conducere se reţine şi se eliberează o dovadă înlocuitoare fără valabilitate…“

Şeful IPJ a recunoscut că, ieri, cei doi comisari ai MIRA se aflau la sediul instituţiei pentru a face verificări în acest caz, însă a susţinut că nu ştie nimic despre plângerea penală depusă împotriva sa la Parchet. Dacă s-a formulat o asemenea plângere, dosarul trebuie să ajungă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care are competenţa de a-l cerceta penal pe şeful IPJ.

„El se poate plânge de multe… Dacă am greşit, plătesc! Care e problema?“

 

 

Că la Urziceni prin clădirea primăriei Legea umblă cu capul spart ştiam. Ce nu ştiam este că printre cei care dau la glezne legii se numără şi câţiva dintre consilierii locali, pe care-i doare în şpiţ de obligaţiile asumate o dată cu jurământul depus în calitate de aleşi ai neamului. Deşi legea îi obligă să îşi declare averile şi să actualizeze declaraţiile ori de câte ori li se modifică structura proprietăţilor şi veniturilor, onorabilii aleşi manifestă o lejeritate aproape penală în întocmirea declaraţiilor scrise. O scurtă incursiune pe aşa zisul site al primăriei Urziceni este suficientă pentru a ne susţine afirmaţiile. Dincolo de faptul că nu regăsim şi declaraţiile din anii trecuţi ale aleşilor, nici cele din 2007 nu sunt completate corect. Cum nici prefectul Caramitru, de obârşie tot din Urziceni, nu se prea pricepe la această îndeletnicire, deducem că în zona respectivă de judeţ completarea unei declaraţii de avere este sport extrem.

 

Giolea giolăneşte legea

Din noianul de consilieri care au completat declaraţia de avere după modestele lor posibilităţi l-am extras pe primul la întâmplare. Este vorba despre domnul consilier Giolea Gheorghe, un întreprinzător de succes, posesor al unei averi de invidiat dobândită pe căi cinstite, credem noi. La data de 17 ianuarie 2007, domnul Giolea completează o minunată declaraţie de avere din care aflăm că omul deţine active dar nu şi venituri care să o justifice. Mai exact spus, citind documentul am dedus că domniei sale i-au crescut  activele în curte ca ciupercile după ploaie. Ca orice investitor care se respectă, personajul nostru a băgat o căruţă de bani în afaceri imobiliare cupărând la capul gol terenuri. Curios lucru, toate terenurile pe care domnul consilier le declară au fost achiziţionate în perioada 2004-2006, adică exact în perioada în care hăţurile primăriei Urzicni se aflau la amicul său Sava iar PNL, partidul din care face parte se afla la putere. Deşi formularul cerre expres ca alesul să completeze exact suprafaţa dobândită, anul şi modul de achiziţionare, domnul Giolea procedează niţel diferit. Astfel, în perioada 2004-2006 notează că ar fi cumpărat nici mai mult nici mai puţin decât 380 de hectare de teren agricol în comuna Bărcăneşti. În acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă, alesul poporului a dobîndit alte 10 hectare în Coşereni şi, aici chiar devine interesant, vreo 28 de hectare în Urziceni. Adică în oraşul în care starostele împropietăririlor cu cântec a a fost, este şi nu se ştie dacă va mai fi domnul Costel Sava, primarul care joacă pe o mână cu personajul nostru. Surse avizate susţin că la DNA se află în curs de derulare o anchetă penală care vizează exact împroprietăriri de conjunctură către persoane dornice să îşi vândă terenurile către investitorii indicaţi de “arendaşul” de la primărie. Lucrurile se leagă şi mai bine dacă ne amintim de o afacere extrem e urât mirositoare consumată undeva la începutul mandatului lui Sava, în care Giolea a pus cangea pe o centrală termică dezafectată, chipurile, situată în plin centrul oraşului. Preţul de achiziţie ridicol de mic a fost amortizat de domnul consilier din vânzarea fierului vechi, terenul şi clădirea rămânând la capitolul profit. În declaraţia de avere a lui Giolea mai apare un teren intravilan în suprafaţă de 8200 de metri pătraţi, pe care nu-l localizează şi care a fost cumpărat în 2002, adică în plină administraţie PSD. La acel moment primar era actualul vice Diculescu, devenit şi el liberal după alegerile din 2004, ca toată lumea bună. Discret din fire, Giolea “uită” să menţioneze valoare de impozitare a terenurilor aşa cum cere formularul. Şi în materie de imobile Giolea stă bine. În declaraţia de avere regăsim 3 locuinţe şi o hală de producţie, toate dobândite prin cumpărare în perioada 2001-2002. Pentru nici una dintre ele nu este specificată valoare de impozitare pentru că, se pare, domnul consilier nu a considerat aceste informaţii ca fiind relevante. Partea interesantă o descoperim însă în declaraţia de interese, completată pe un formular scos din burtă de funcţionarii primăriei Urziceni. Acolo domnul Giolea capătă anvergura unei agenţii imobiliare, declarând că deţine 7 apartamente pe care nu le regăsim şi în declaraţia de avere, cum era normal. Ca atare, contribuabilul nu află din consemnarea domnului consilier cît au costat, când au fost cumpărate şi unde sunt amplasate aceste apartamente, adică exact informaţiile cerute de lege. Şi ca să epuizăm cu averea alesului mai consemnăm că la capitolul patrimoniu sunt incluse nişte bijuterii în valoare de 350 de milioane de lei, dobândite în 1995. De aici încolo declaraţia de avere a domnului consilier este ilegal de imaculată. Pentru că la capitolul venituri domnia sa nu scrie absolut nimic. Nici măcar indemnizaţia de consilier, ca să nu mai vorbim de dividende sau alte venituri din plasamente financiare către persoane fizice şi juridice pe care domnul consilier le trecea în declaraţiile din anii trecuţi. Revenind la declaraţia de interese, Giolea declară că este administrator la SC Giocom Coşereni. Dar uită că deţine aceeaşi calitate şi la firma Tehno Ceram SRL, firmă înfiinţată în martie 2006 împreună cu un oarecare Vergu Dumitru  şi la care controlează 50% din părţile sociale. Acestea fiind zise, dăm legătura la Parchet şi trecem la următorul caz.

 

Nicolae Balcă, miliardarul sărac

Un alt caz de consilier cu patrimoniu dar fără venituri este cel al domnului Balcă Nicolae. Până nu de mult, domnul Balcă era printre cei mai bogaţi oameni din Urziceni. Patron de fabrică de alcool şi mare fan al PSD, consilierul la care ne referim a devenit membru PD în semn de protest după ce idolul său, Gheorghe Savu, a fost mazilit de Cozmîncă. Momentul 2004 coincide cu declinul economic al miliardarului, a cărui fabrică a fost închisă de fisc. În declaraţia de avere dată în ianuarie 2007, domnul Balcă declară un teren arabil în suprafaţă de 4 hectare şi un teren intravilan de 7731 de metri, ambele situate în Urziceni. Pentru nici unul dintre ele nu specifică valoarea de impozitare, defect care apare în declaraţiile mai multor consilieri. Un apartament cumpărat în 1996, nişte bijuterii şi metale preţioase în valoare de 80.000 de lei şi un depozit de 40.000 de lei la BCR întregesc averea domnului consilier. Ca şi Giolea, nici Balcă nu declară alte venituri. În declaraţia de interese a domniei sale , dată pe acelaşi formular nelegal, regăsim nişte minciuni infernale prin omisiune. Băiat conştiincios, domnul Balcă declară că deţine 50% din părţile sociale ale firmei Select SRL, societate dizolvată de drept prin efectul nemajorării capitalului social şi despre care domnia sa afirmă că este fără activitate. Cea de-a doua firmă pe care Balcă o recunoaşte este Bioetanol SRL, la care controlează 80% din părţile sociale. Atât şi nimic mai mult. Realitatea de la Registrul Romerţului îl contrazice brutal pe domnul consilier. De acolo am aflat că onorabilul consilier a uitat să declare participaţiile în două firme de construcţii înregistrate în Bucureşti şi Voluntari. Este vorba despre Valini Cons SRL, unde deţine 50% din părţile sociale dar şi calitatea de administrator. Cea de-a doua firmă despre care Balcă nu scoate o vorbă este Andera Construcţii SRL, controlată în aceleaşi procent şi pe care de asemenea o administrează. La cele două omisiuni majore mai adăugăm funcţia de administrator la Bioetanol SRL , funcţie dobândită în iunie 2006. De precizat că societatea are un capital social de 65.000 de lei. În  fine, ultima minciună prin omisiune a domnului Balcă este participaţia de 100% la Firma Mondotrans, care se ocupa cu fabricarea alcoolului. Dacă domnul Balcă scoate sau nu ceva paralele din firmele enumerate mai sus nu ştim. Ştim doar că pe site-ul Ministerului de Finanţe nu apar raportările contabile din 2006 ale firmelor de construcţii, cele care dau probabil multă lichiditate în buzunarele domnului Balcă.

 

Va urma

Din motive de timp şi spaţiu ne oprim aici cu poemele din declaraţiile de avere ale aleşilor din Urziceni. În numărul viitor vom analiza alte câteva cazuri, inclusiv pe cel al primarului Sava Constantin, care e atât de sărac că trăieşte din leafa de primar şi cea de asistentă a soţiei. Dăm legătura la Parchet.   

 

 

   

Pe 5 iunie 2007, satul Horia din Ialomiţa respira pentru, prima dată în istoria sa, acelaşi aer cu doi miniştri şi un preşedinte de corporaţie internaţională (vezi foto.) Opt luni mai târziu, din proiectul lansat atunci – un telecentru pentru comunitate şi un program Classmate PC pentru şcoala din Horia – s-a ales praful… sau, ca să fim mai exacţi, peste proiect s-a aşternut praful…

 

Gaudeamus igitur

Să ne amintim aşadar cu câtă mândrie proletară titrau ziarele în 6 iunie 2007 ce spuneau PR-isţii celor 2 companii implicate în proiect:

„Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (ANRCTI), Dan Cristian Georgescu, a inaugurat telecentrul din satul Horia, comuna Axintele, judeţul Ialomiţa, cel de-al 168–lea telecentru funcţional. Evenimentul a avut loc în contextul mai amplu al lansării de către Intel Corporation a programului pilot CLASSMATE PC, în cadrul iniţiativei globale Intel World Ahead”.

Intel Corporation a anunţat lansarea etapei pilot a Programului Classmate PC în România. Compania a oferit 20 de notebook-uri Classmate PC elevilor din clasele a II-a şi a IV-a de la şcoala locală din satul Horia, comuna Axintele, pentru a fi utilizate în procesul educaţional. Notebook-urile rulează conţinut educativ în limba română şi sunt conectate la Internet prin intermediul unei reţele WiMAX furnizată la nivel local de Orange România.”

„Conţinutul educaţional disponibil pe Classmate PC-urile oferite elevilor din localitatea Horia a fost dezvoltat de SIVECO România în cadrul soluţiei sale de e-Learning, AeL. Platforma AeL este o soluţie educaţională integrată pentru predare şi învăţare bazată pe principii educaţionale şi pe tehnologii moderne, fiind considerată una dintre cele mai performante din lume la ora actuală.”

„Intel are o îndelungată istorie de susţinere a iniţiativelor în domeniul educaţiei, având convingerea că tehnologia poate oferi elevilor oportunităţi extraordinare de învăţare,” a declarat John Davies, vicepreşedinte al Intel Corporation Sales and Marketing Group şi General Manager pentru Programul Intel World Ahead.

“Tehnologia are un rol din ce în ce mai important în viaţa noastră de zi cu zi, ajutându-ne să muncim mai eficient şi să învăţăm într-o manieră modernă. Îmi exprim speranţa că etapa pilot a programului va aduce beneficii reale pentru elevi şi va influenţa pozitiv procesul educaţional din Horia”, a declarat ministrul MEC Cristian Adomniţei

Şi exemplele ar putea continua a la nesfârşit…

 

 

De la Horia la Axintele, pe urmele classmate-urilor

La Horia, şcoala e închisă. Normal, e vacanţă! Dar nici classmate-urile nu sunt înăuntru, sunt la şcoala din Axintele… din septembrie!!! Şcoala din Axintele are uşa dată de perete. Pe uşa de termopan proaspăt, şcoala caută femeie de serviciu cu jumătate de normă! înăuntru, acelaşi peisaj dezolant din fiecare şcoală aflată în renovare la jumătatea anului şcolar… Pe director îl găsim uşor… lângă un laptop, fireşte! O cheamă Daniela Jipescu şi predă matematica la şcoala din Axintele… Nu e prea încântată de întrebări: „Normal că îmi amintesc. Eu am fost primul şi singurul director care a răspuns pozitiv la solicitarea Intel şi Siveco! Dar să ştiţi că nu e un proiect ratat! Uite, avem totul aici, la dispoziţia noastră…”

Scoate două cutii de sub masă şi ni le arată cu convingere. „Uite, cu astea s-a lucrat toată vara. Da, calculatoarele sunt aici, la Axintele. Pentru că acolo nu se mai putea lucra, l-am adus aici… Copii au terminat ciclul primar, învăţătoarea s-a transferat aici… Şi, să fiu sinceră, şi eu îmi doresc mai mult ca proiectul să fie transferat la şcoala noastră!”

Susţin că proiectul e un eşec, aşa cum i s-a prezis încă de acum 8 luni, pe holurile de la Horia: „Proiectul se continuă, vă spun sigur. Trebuie să se asigure conectare la Internet… Aici e o mare problemă, nu funcţionează nimic, nu putem să intrăm pe Click Net… ei ne furnizează parabolică, am mai făcut un stagiu de pregătire în octombrie, noiembrie, cu o fundaţie la Urziceni. Am un proces legal de predare primire pentru astea, urmează să încheiem protocolul.. Ei au interesul să vândă, noi avem interesul să facem şcoală!”

Pare sinceră şi convinsă de utopia didactică începută acum 8 luni… Poate prea convinsă! Întrebăm de classmate-uri! „Uite-le acolo, în spate… Nu sunt toate, că din vreo două copiii noştri au luata acumulatorii şi creioanele… Altele au memoria blocată pentru că, din neştiinţă, s-a supraîncărcat memoria calculatoarelor de la statul pe Internet…”

În spate, într-un colţ, în cutiile cu care au venit, număr repede… La zece, classmate-urile se termină! Nu mai apuc să întreb de restul… „Proiectul demarează din nou în 11 februarie… Intră într-o nouă fază…. Acum vrem să încheiem din nou protocolul… Dar nu avem Internet! Trebuie să rezolve problema, am înţeles că vor să pună parabolice… o să vedem, în martie, cel mai târziu, facem ore din nou.”

Nu mai insistăm… Ne ridicăm, încercând să o oprim să se contrazică din nou în declaraţii: „E mai bine aici! Pentru şcoală! Atunci, pe ei i-a interesat să-şi promoveze classmate-urilor… Ei cred că au au crezut atunci că o să rezolve partea de minister, dar dacă nu le-a ieşit afacerea, n-a mai făcut nimic… Ce pot să vă spun e că nu o să accept să le promovez produsele, în detrimentul ştiinţei. Cei cu care au ei legătură, cu care am vorbit eu sunt oameni mici, nu au putere de decizie…cel de la Intel, Irinel Burloiu se numeşte, mi-a spus că, pe sistemul ăsta poate să funcţioneze şi câţiva ani… pe  mine asta nu mă avantajează!”

 

Va fi, Lazăre, va fi

Pe hol, lângă biroul directorului, se iau măsurile pentru faianţă. Meşterul ridică ochii, aşteaptă să trec şi o întreabă aparte: „Cât să fie, domnişoară, tot la un metru jumătate, ca dincolo!? Dar să ştiţi că durează, nu e gata nici în două săptămâni”.  Cer să mă uit, din curiozitate, într-una dintre clase… Se pune parchet… Şapa de ciment e întărită, dar încă e umed… Domnişoara simte nevoia să se convingă din nou: „Duminică e gata! Mâine punem parchetul… O să vedeţi!!”

Dacă va mai funcţiona vreodată, proiectul Classmate PC de la Axintele va acoperi doar 3 ore de curs pe săptămână, pentru 3 materii: istorie, unde profesorul este deja şcolarizat, matematica, unde predă domnişoara Jipescu şi, eventual, româna. Conform datelor oficiale, pentru asigurarea intrării acesui proiect în cel de-al doilea stagiu au fost şcolarizate 14 cadre didactice din şcoală. Şi, în ciuda tuturor explicaţiilor oferite, opinia directorului rămâne clară: „Eu râmân la convingerea că folosirea în exces a calculatorului nu este bună, n-aduce rezultate. Poate să aducă profituri, dar nu rezultate!”

•Un mic găozar cu epoleţi se revoltă pe pagina noastră de Internet faţă de maniera în care descriem intelighenţia de excepţie acumulată la vârful miliţiei. Trecem peste înjurăturile pe care micul refulat le scuipă ca pe seminţe la meci. Dar precizăm pentru el şi pentru alţi fani ai băieţilor cu doctorat la Chişinău că pentru a putea gusta glumele noastre unii au nevoie de instrucţiuni de utilizare. Aşa că dacă nu e, nu cere nici Dumnezeu, deci nici noi. Înapoi în copaci!

•Auzim din surse că la PSD se coace o restauraţie de toată frumuseţea. Adică un grup de social democraţi de tip neanderthalian s-au gândit să-l scoată la geam la viitoarele alegeri pe marele om politic Gheorghe Savu, nea Gică pentru intimi. Scopul pentru care contele de Balaciu este scos la înaintare este acela ca alegătorii de tip FSN să-l recunoască pe tătuc şi să-şi dea votul pe lista PSD.

•Dacă grupul de baroni locali din partidul lui Geoană se bazează pe votul pensionarilor care-l mai ţin minte pe distinsul gramatician al PSD, le dăm o veste proastă. Facem pariu pe toate sponsorizările atrase de nea Gică la Consiliul Judeţean că mai mult de 1000 de voturi nu se strâng prin această manevră. Dar duhoarea care va răzbate dinspre sediul social democraţilor va îndepărta alte 10.000 de voturi. Decizia este a talibanilor.

•La Amonil s-au schimbat patronii dar năravurile au rămas la fel. Mai nou, mahărul Ioan Niculae ameninţă că va concedia vreo 600 de angajaţi din cauza preţului la gazul metan. Cică statul porcesc a majorat preţul inclusiv la transportul gazului pe conducte fără să anunţe. Dacă nu am ştii cine-i personajul care invocă astfel de cauze am fi tentaţi să-l credem.

•Numai că nea Niculae rânjea cu gura până la urechi când a anunţat că va prelua managementul Amonil şi ca va face un megaconcern pe care să-l plaseze superiorilor săi de la Gazprom. Aşa că vrăjeala nu ţine. O explicaţie ar fi aceea că se încearcă vechea strategie bazată pe un mic şantaj.

•Dacă nu ne ajută guvernul îi trimitem şomeri pe cap. Aşa că un telefon pe mână scurtă şi ceva facilităţi acordate pe şest companiilor lui Niculae n-ar fi tocmai o soluţie rea ca proletarii din industria chimică să-şi păstreze slujbele.

Grupul InterAgro a decis să închidă cinci combinate producătoare de îngăşăminte chimice, printre care şi Amonil Slobozia. Ioan Niculae, preşedintele InterAgro, a declarat că s-a luat această hotărâre din cauza preţului la gaze naturale. Dacă se vor închide porţile celor 5 combinate, 6.500 de angajaţi (peste 800 de la Amonil) vor intra în şomaj, de la 1 martie. Preşedintele Consiliului de Administraţie al SC Amonil SA, Ioan Hanaru, susţine, în schimb, că nu se pune problema sistării activităţii de la această dată, dar că nu poate garanta că societatea va continua să funcţioneze şi peste 3 sau 5 luni.

 

Niculae decide

Grupul InterAgro, controlat de Ioan Niculae, a decis să sisteze activitatea celor cinci combinate producătoare de îngrăşăminte chimice (Amurco Bacău, Azochim Piatra Neamţ, Donawchem Turnu Măgurele, Viromet Victoria şi Amonil Slobozia), de la 1 martie. Motivul invocat stă în creşterea tarifului la gaze naturale, cost care se reflectă în procent de 70% în preţul îngrăşămintelor.

Ioan Niculae a declarat la BBC că va opri aceste combinate în câteva zile. „Fără să ne anunţe înainte de luna de livrare ne-am trezit cu o hotărâre a ANRE prin care a dus preţurile pe intern şi preţurile pe transport la alte cifre fără să ne anunţe anterior… Tot gazul consumat de la 1 februarie se supune acestei noi reglementări, respectiv creşterea aberantă a gazului metan fără nici un fel de justificare şi transportul pe reţea magistrală care a ajuns, în România, la 21 de euro pe mia de metri cubi, care depăşeşte orice preţ de transport de reţea din Europa, adică un euro pe mia de metri cubi“, a afirmat Ioan Niculae.

Preşedintele InterAgro a mai spus că peste 70% din producţie merge la export, iar cererea pe piaţa internă este mult prea scăzută pentru a se acoperi cheltuielile.

Niculae susţine că angajaţii celor 5 combinate, în număr de 6.500, vor intra în şomaj.

Sunt anunţate întâlniri între liderii de sindicat şi patronat, pentru găsirea unor soluţii de rezolvare a crizei.

 

Hanaru spune că NU

Preşedintele Consiliului de Administraţie al SC Amonil SA Slobozia, Ioan Hanaru, îl contrazice pe magnatul InterAgro, susţinând că, deocamdată, nici nu se pune problema sistării activităţii societăţii. Hanaru afirmă că preţurile la ureea exportată şi cererea pe piaţa internă la azotatul de amoniu permite continuarea producţiei de îngrăşăminte chimice la combinatul de la Slobozia. Hanaru a mai spus însă că nu poate garanta pentru ceea ce se va întâmpla peste 3 sau 5 luni.

La Amonil Slobozia lucrează în prezent peste 800 de salariaţi, care urmează să intre în şomaj dacă decizia InterAgro va fi integral pusă în practică.

 

CASETĂ

Manevre pentru Gazprom?

 

În numărul trecut, GSE a explicat manevrele cu acţiuni de la Amonil SA, societate care a fost vânată de entităţi economice din paradisuri fiscale.

Acţionariatul Amonil este dominat de Jovline Ltd, rezidentă în Belize, care deţine 18,2%, Zalois Ltd cu 25% şi afaceriştii din spatele Eurotrading Chemicals, care se mulţumesc cu 28% şi care  par a fi cedat deliberat managementul. Pachete semnificative mai deţin Ioan Niculae, care controlează circa 6% din acţiuni şi grupul de la Oradea, care s-a mulţumit cu circa 5%.

Iată ce declara magnatul Interagro înainte de manevra care avea să-i aducă la picioare combinatul din Slobozia: „Amonil a fost cumpărat de o companie prietenă printr-un vehicul de investiţii care îmi va da mie managementul combinatului. Eu nu pot să preiau Amonil pentru că, conform înţelegerii, nu pot cumpăra mai mult de 9,9%”. Şmecheria pusă la cale de Ioan Niculae este simplă şi a dezvăluit-o chiar el în paginile presei economice. Ţinta sa este comasarea Amonil, Amurco, Azochim şi Donaw Chem într-o singură societate care va fi listată pe bursa de la Londra. Combinatele vor participa cu activele, iar acţionaritul va fi unic. Tot Ioan Niculae dezvăluie şi motivele pentru care lucrează intens la această megastructură: „Gazprom este înnebunit să cumpere aşa ceva”.

În spatele declaraţiilor lui Ioan Niculae să stea tocmai acest plan? Rămâne de văzut!

Personaj celebru în lumea bună a anilor 1990, investitorul Vasile Corbu a lipsit o vreme din peisajul economic local. A fost niţel ocupat cu o problemă grea. Problemă care l-a ţinut o vreme în beciurile poliţiei şi puţin în puşcărie. Nevinovat, desigur, aşa cum se declară el, la fel ca ceilalţi 90% din locatarii penitenciarelor din România. Combinaţiile penale ale investitorului de portofoliu au avut drept ţintă banii din Banca Religiilor, bancă decedată şi îngropată de un grup de enoriaşi cu atracţie către ochiul dracului. Cu cele 9 credite luate nelegal şi cei 5 ani de puşcărie pe care i-a primit ca răsplată, Vasile al nostru este un peştişor luat de valul mare al luptei anticorupţie. În 2005 a ieşit din puşcărie cu gânduri mari. A dat statul în judecată la CEDO şi cere 80 de miliarde pentru cantonamentul în care a fost priponit de organele noastre. Mai nou, vrea la primărie, fiind la a treia încercare de acest fel. La una dintre ele a i-au lipsit 7 voturi ca să nu iasă primar, în urma unui scandal care se putea lăsa cu arestări. Dar nu s-a lăsat, că Vasile ştie că nu e bine să te pui cu sistemul. Şi ne spune şi nou de ce.

Un candidat care nefiind, lipseşte
Povesta candidaturii lui Sile Corbu, aşa cum este el cunoscut în comună, este emoţionantă. Mai mulţi oameni necăjiţi s-au prezentat la el la poartă plângând şi l-au rugat să candideze. N-am fost de faţă, dar prea o spune cu foc ca să nu-l credem. Un lucru este clar. Vasile este un candidat care putea să nu fie. Dar oamenii au vrut altfel.
- Cum v-aţi hotărât să candidaţi?
- Dom’le, ce se întâmplă? Eu aveam treburile mele, ca fiecare, că ştiţi că primăria nu mai e ceva ca să… Mi-e de oamenii ăştia care au venit la mine şi m-au rugat. Dar nu ştiu dacă ştiţi toată istoria asta cu ce înseamnă Traian. Eu m-am chinuit să aduc primăria la Traian. Eu am avut un necaz, poate ştiţi că am avut un necaz cu PNA-ul. Atunci eu m-am chinuit de am adus primăria la Traian, cu referendum. M-a ajutat foarte mult şi nea Gică Savu…
- De ce nu aţi candidat atunci?
- Ce se întâmplă… Păi da nu că primăria a fost în 2004. Atunci au fost alegeri iar eu am avut necazul în anul 2000. Când am venit eu acasă alegerile erau făcute. Şi acum nu eram hotărât să candidez la primărie. Din ce motiv? Deci e vârstă, eu am afacerile mele care trebuie să meargă… Dar când vezi atâta lume care plânge şi vine la poartă şi zice, dom’le, candidaţi domn’le că ne-am săturat să ne fure de pe câmp, ne-am săturat să nu avem şi noi o apă pe toată strada… Că toţi oamenii intelectuali s-au strâns în jurul lu’ actualul primar. Nu vreau să critic, Doamne fereşte, că totdeauna în viaţă ştii ce se întâmplă? Cine este în treabă, poţi să-l critici, că el a fost patru ani! El nu poate să mă critice pe mine că eu nu am fost! N-are ce să zică de mine. Şi nu trebuie să mă leg de el, bă, a făcut sau n-a făcut. E treaba lor.
Amintiri de la mititica
Povestea din puşcărie este tratată cu seninătate de candidatul Sile. Ca orice om nevinovat explică uşor confuz cum a fost cu pedeapsa, cum a dat statul în judecată şi cum, deşi nu a început propriu zis procesul, el a şi câştigat la CEDO. Normal, că e nevinovat. Numai că l-a prins valul!
-Dar aţi rezolvat problema cu PNA-ul?
- Daaaa! Am terminat de când hău! Cu hotărâre judecătorească, cu tot!
-Dar ce problemă aţi avut?
-Ei, am avut o treabă, o nenorocire de…. Chestia cu banca!
- Cu BIR-ul? (Banca Internaţională a Religiilor)
- Cu BIR-ul, da. Cu 9 credite, care cică mi-a dat 9 credite şi m-a favorizat. Şi m-a băgat pe mine, îi băgaşi şi pe ăştia, pe Neluţu Zaharia şi pe Marinescu, îi băgase la abuz în serviciu şi pe mine complicitate, instigator.
-Apăreaţi la peştii mici, mi-aduc aminte!
-Nuu, nu, nu a avut treabă cu ăia, da’ m-a prins valu’ şi a făcut disjungere şi s-a rezolvat. Ei se judecă şi acum. Eu am terminat de atunci.
- Şi v-au condamnat?
-Am avut condamnare.
- Cât?
- Ăăă, deci, am avut atunci, din 2001, am avut 5 ani şi a scăzut la Curtea de Apel şi am terminat-o în 2004, 2005.
- Şi cât aţi făcut?
- Am făcut v-un an şi ceva. Opt luni de zile m-a ţinut pe arest şi de acolo mai am făcut 6 luni…
-Unde aţi făcut-o?
- Acia la Slobozia. Am necazuri dar a trecut.
-Şi până la urmă v-au pus în spate un prejudiciu, ceva?
- Nu, nimic.
- Şi atunci de ce v-au condamnat?
- Păi acum am câştigat la CEDO! Am cerut 80 de miliarde despăgubire. Adică acum mă judec.
- Deci dumneavoastră aţi fost achitat..
- Achitat, da..
- Nu v-au contestat pesediştii?
- Păi, a încercat. Au fost şi pe la Bucureşti ăştia, să mă elimine pe mine. Dar nu pesedeu. Ăştia, de la liberali.
- Bonciu? Pare cuminte…
- Eheeeee… Omul, ştiţi cum este, a prima vedere, pe din afară, ce om bun, ce nu ştiu ce…

O fraudă palmată
Deşi furat la drumul mare la alegerile din anul 2000 pe baza unor falsuri dovedite, Sile a lăsat nelămurită această afacere. Şi bine a făcut, credem noi, că venea peste el “problema grea ” cu PNA-ul şi-l săltau ăştia din sediul primăriei. Sile nu a uitat însă şi povesteşte cu înţelepciune episodul. Din care deducem că şi de un prost ai nevoie, dar de un judecător pe care-l prinzi cu pantalonii în vine.
- Cum a fost în 2000, când aţi pierdut alegerile la primărie?
- A câştigat Stroe cu 7 voturi înaintea mea.
- A fost un scandal că se falsificaseră nişte liste parcă…
-Bravo… A avut dosar penal şi i-au dat 18 indice 1 că mi-am retras eu plângerea. Că era jocul prea mare. În ce sens? Băgai şi judecători, băgai şi cutare, şi cutare şi nu mi-a plăcut mie să intru în chestii d-astea.
- Intrau mulţi în rahat dacă se mergea până la capăt cu ancheta…
- Da, intrau mulţi. Mă, omule, nu se ştie în viaţă, că ai nevoie de oricine în viaţă… Orice prost, măcar că îl cheme de e drum şi vine în curte să-ţi sape şi tot ai nevoie de el. D-apoi de oamenii ăştia… Vă daţi seama că era o răspundere mare pentru ei. Asta a fost.
Patriotul şi politica
Sile se defineşte ca un patriot. Local şi naţional. Dar a înţeles că politică fără partid nu faci, că te fură ăştia de nu te vezi. Avantajul lui Sile este acela că neavând organizaţie PD-L în comună, a putut să-şi facă echipa după cum a gândit el. Şi n-a gândit deloc rău
- De ce sunt oamenii nemulţumiţi şi v-au rugat să candidaţi?
- Dom’le, oamenii vor să vadă linişte şi ordine în comuna asta, că este o comună aşa de liniştită şi de plăcută… I-a terminat cu furturile din câmp. Toată iarna le-au distrus animalele culturile. S-a dat o hotărâre la primărie şi s-a spus: de la data de la data de animalele nu are voie să iasă din curte. A fost dată şi aşa a rămas. Nimeni nu a pus în aplicare această hotărâre. Animalele a umblat pe câmp şi a distrus culturile la oameni. Oamenii a zis că vrea să vadă şi ei ordine. Şi le-am zis, bă, fraţilor, vă fac pe plac şi candidez şi cu asta basta. Am depus candidatura exact în ultima zi. Eu sunt un patriot nu numai pentru comună. Am casă şi la munte, am casă şi la mare, am casă şi la Bucureşti pentru copii.. Adică din punct de vedere ca realizare nu mai am nevoie, decât aşa să…. fac şi eu.
- De ce nu v-aţi păstrat statutul de independent şi aţi trecut la PDL?
- Hai să vă spun o singură chestie. Experienţa anilor anteriori mi-a dat de gândit. Şi m-am gândit că e nevoie de un partid în spate. E vorba de furat la urne. Ca independent trebuia să umbli pe la Democraţia, pe la instituţiile astea care sunt neguvernamentale ca să îţi dea ecuson să îţi pui şi tu un om acolo. După aia ai nevoie de consilieri ca să fie aproape de tine, ca să îţi aprobe proiectele. Sunt oamenii răi în ziua de azi. Noi patru dacă ne strângem aici toţi si vorbim ceva, unul măcar se suceşte a doua zi.
- Cum vă faceţi campania?
- Din casă în casă şi stau e vorbă cu oamenii. Dacă vrea să mă voteze bine, dac nu iarăşi bine. Nu oblig pe nimeni, nu mă apuc să dau mici şi bere. Aşa am făcut şi lista de consilieri. De pe fiecare stradă câte un om ales de vecinii lui.
Petruire şi proiecte cu DA, măi tată!
Programul economic al candidatului Vasile Corbu este simplu. Faci proiecte, salţi banii de la coana Europa şi te pui pe asfaltat. Sile se gândeşte şi la asfalt, dar va începe cu “petruirea”, cum îi spune el. În chip de bomboană pe colivă, omul nostru ne dezvăluie cum va negocia cu firmele specializate în scrierea de proiecte. Strategia e beton.
- Ce proiecte v-aţi propus să realizaţi?
- Mi-am propus să lucrez foarte mult pe 321, pe legea 67, aia cu infrastructura. Comuna noastră este foarte bine aşezată din toate punctele de vedere. Suntem la graniţa cu judeţul Brăila. Avem gazele la 300 de metri pe luncă aici. Deci gazele în Traian se poate băga fără doar şi poate. Mi-am propus să terminăm cu petruirea. Pe Traian, la oara actuală, nici un proiect în patru ani nu s-a aprobat. A făcut doar monumentul. În primul rând că avem monument la biserică şi putea fi reabilita. Sunt scrişi eroii pe el… Nu ne scriem noi pe monument. Ce, scrii Bonciu Nicolae şi cu Dumitru Marian pe monument?
- Păi primarul zicea că monumentul este făcut cu banii firmei Constrif.
- Care Constrif? Domnul Cornel Anghel a câştigat aici toate licitaţiile pentru primărie şi aşa mai departe şi dânsul la rândul lui a angajat pe alţii ca să facă treabă.
Accesarea fondurilor europene
- Şi cu ce finanţaţi proiectele de infrastructură?
- Cu fonduri europene.
- Şi aveţi specialişti la primărie care să vă scrie proiecte?
- Nu avem la primărie, dar avem la Bucureşti! Dacă aduc un proiectant să îmi facă un proiect pentru asfaltare, dau un exemplu. Îi spun, mă tată, tu îmi faci proiectul şi mi-l aduci ca să scrie pe el DA. Că e răspunderea ta. E nevoie să te ajut cu ceva, îmi spui. O intrare aici, o intrare acolo, unde trebuie. Crezi că poţi să te descurci, iar îmi spui. Cât îmi iei la sută din acest proiect? Valoarea proiectului să zicem că e două miliarde. Cât la sută îmi iei dumneata mie, ca proiectul să fie şi realizabil? Adică să mi-l aduci cu da pe el. Şi omul o să spună cât se ia, 6, 8 10 la sută. Da, dom’le! Îţi dau. Când mi-ai adus proiectul cu DA pe el a plecat ordinul de plată în contul care mi-l dai. Aşa se lucrează. Nu poţi altfel.

Dacă Sile Corbu este sau nu persoana potrivită să conducă comuna Traian vor decide alegătorii. Interviul pe care l-am realizat cu pitorescul personaj a fost mult mai amplu. Am încercat doar să demonstrăm că în România funcţiile publice sunt la liber. Nu îţi trebuie decât ambiţie, tupeu şi puţină nebunie. Iar personajul nostru are din toate câte puţin. Cât despre cazier şi onorabilitatea presupusă de exercitarea unei funcţii publice, ea pică în responsabilitatea şefilor de partide. Iar dacă ei decid că merge şi aşa, putem noi să-i contrazicem? Frumoasă ţară, păcat că-i locuită.

Afacerile prefectului Stelian Caramitru sunt o varză totală dacă este să ne luăm după declaraţiile sale de avere şi de interese. Documentele pe care orice demnitar are obligaţia să le facă publice la investirea în funcţie şi ori de cîte ori i se modifică averea au fost tratate de prefect absolut superficial. Din declaraţiile sale de avere nu reiese care este situaţia exactă a imobilelor pe care le deţine şi care-i aduc o grămadă de bani iar declaraţia de interese nu a fost postată pe site-ul prefecturii, aşa cum cere legea. Pornind de la aceste realităţi, am încercat să descoperim ce se ascunde în spatele averii prefectului. Aşa am descoperit o serie de neconcordanţe care frizează penalul şi pe care prefectul nu a avut vreme să ni le explice, deşi i-am solicitat acest lucru prin intermediul biroului de presă al instituţiei. Pentru că, probabil, domnia sa nu răspunde decât întrebărilor care-i convin.

 

La început a fost sărăcia

Prima declaraţie de avere a lui Stelian Caramitru apare în anul 2003, pe când acesta avea calitatea de consilier municipal la Urziceni. Ca pentru prima strigare, Caramitru a declarat şi el ce s-a priceput. Un teren intravilan de 440 de metri pătraţi, un apartament şi un spaţiu comercial erau toată averea sa. În bunele tradiţii ale vremurilor, domnul Caramitru a pus în paranteză nişte venituri frumuşele din chiriile încasate pentru un spaţiu de peste 250 de metri pătraţi situat în centrul Urziceniului, plus nişte dividende consistente rezultate din cele trei firme pe care le controla împreună cu familia, una dintre ele având ca obiect de activitate comerţul cu medicamente. Aparenţa de cetăţean sărac a lui Caramitru se păstrează şi anul 2004, când omul devine consilier judeţean, ca urmare a retragerii deputatului Marian Hoinaru. În declaraţia depusă la data de 8 iulie 2004, Caramitru se declară chiar mai sărac decât în 2003. Potrivit acestei declaraţii, actualul prefect nu mai deţinea decât două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 de metri pătraţi şi nici un fel de venit. Când o fi rămas bietul personaj fără casă şi bănetul încasat din chirii sau fără salariile de la firmele familiei, nu ştim.Este evident că această declaraţie este coplet inexactă şi ar fi trebuit să-i atragă acestuia răspunderea penală pentru falsul pe care şi-a permis să-l comită. Dovada că domnul prefect a intrat sub incidenţa legii penale o regăsim în declaraţia de avere dată în 2005, când din consilier judeţean, Caramitru ajunge director în cadrul ANSVSA. Şi, obligat de lege, dă o declaraţie de avere mult mai amănunţită din care aflăm că nu era aşa de sărac cum se dădea.

 

Acesta este omul!

La data de 25 august 2005, domul Stelian Caramitru, director al Direcţiei PIF din cadrul ANSVSA, comite o nouă declaraţie de avere în care face mărturisiri complete. Simpla lectiră ne bulversează, căci descoperim ceea ce trebuia să ştim din declaraâiile de avvere date în 2003 şi 2006. La capitolul clădiri, aflăm că domnul Caramitru deţinea o casă în Urziceni din 1998 cu o suprafaţă de 150 de metri păraţi pe care nu o regăsim şi în declaraţia din 2004. Unul la mînă. Suprinzător, în declaraţia de avere a domniei sale mai apare un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi dobândit în 2003. Nici acesta nu apare în declaraţia din 2004, unde găsim două spaţii comerciale de 70 şi respectiv 66 metri pătraţi. Dacă nu e fals în declaraţii, atunci ori unul dintre spaţii s-a dilatat, ori domnul Caramitru şi-a bătut joc de contribuabili, completându-şi declaraţia de avere la mişto, faptă ce intră tot sub incidenţa legii penale ca declaraţie inexactă sau incompletă. Doi la mână. În anul respectiv, simultan cu numirea în noua funcţie, Caramitru dobândeşte un apartament în Bucureşti cu suprafaţa de 58 de metri pătraţi, pe care-l cumpără la incredibilul preţ de 366 de milioane de lei! Trei la mână. Un teren intravilan declarat în 2003 dispare din proprietatea domnului prefect, potrivit declaraţiei de avere din 2005, la data de 15 august 2004, pentru suma de 173 de milioane de lei. Această tranzacţie nu o regăsim în declaraţia de avere dată în 2004, când domnia sa avea obligaţia legală să rectifice declaraţia de avere dat în iulie la instalarea în funcţia de consilier judeţean. Patru la mână. Aceeaşi infracţiune o comite domnul Caramitru în cazul unui apartament situat nu se ştie unde, pe care îl vinde la data de 14 iunie 2004 cu suma de 500 de milioane, tranzacâie pe care nu o consemnează în declaraţia de avvere din iulie 2004. Şi nici nu avea cum, din moment ce nu declarase anterior că ar fi deţinut un asemenea imobil. Cinci la mănă. Ca să se justifice dracului cantitatea de numerar pe care domnul Caramitru a afişat-o cu diverse ocazii, vezi sponsorizările din campania electorală plătite la PNL (una sutică milioane cash achitată pentru funcţia de subprefect, de pildă), domnia sa se calcă pe inimă şi declară vânzarea unui spaţiu comercial cu suma de 2,4 miliarde de lei la data de 14 martie 2005 către firma Fastest SRL. Başca un depozit de vreo 4000 de euro la BRD, valoare raportată la data de 25 august 2005, când a fost dată declaraţia de avere. Nu le mai contprozim, că pierdem şirul. Dar mai spunem că brusc domnul Caramitru declară că are un credit la BDR contractat în 2003 şi scadent în 2018 în valoare de 32.000 de euro, despre care nu suflase o vorbă nici în 2003 şi nici în 2004. Probabil că nu-i venise ideea. La fel procedează şi cu veniturile din salarii, respectiv 143 de milioane pe an de la firma For You SRL şi 292 de milioane ca director economic la Farmasav SRL, fără să precizeze dacă aceste venituri sunt realizate de domnia sa sau de soţie. Pentru a încheia capitolul 2005, precizăm că domnul Caramitru mai declară şi nişte dividende în valoare de 259 de milioane de la Farmasan şi de 59,5 milioane de la For You SRL, plus un mizilic de 104 milioane de lei din chirii. De unde deducem că pentru un spaţiu de circa 70 de metri pătraţi, Caramitru a perceput o chirie de circa 8,6 milioane de lei lunar, pe care i-a declarat şi fisc şi pentru care a plătit şi impozite. Ce glumă bună! Şi o să vedeţi de ce.

 

Şi ăsta e prefectul!

Ca prefect, Stelian Caramitru dă o nouă reprezentaţie şi îşi postează pe site-ul prefecturii o declaraţie de avere completată la data de 24 august 2007. Şi de această dată averea domnului prefect dă cu virgulă, cu toate că ceva s-a schimbat şi anume caligrafia infectă de pe formular, care a devenit acum mai lizibilă. Din prima rubrică domnul prefect ne bulversează. În perioada 2005-2006 declară că a primit moştenire 4 hectare de teren arabil în Ialomiţa şi Timiş. Acest fapt nu este consemnat nici în 2005, când a dat ddeclaraţie de avere, nici în cursul anului 2006, când deşi i s-a modificat structura averii nu a completat declaraţie aşa cum cere legea. La capitolul imobile regăsim un spaţiu comercial de 79 de metri pătraţi situat în Urziceni, pentru care domnul Caramitru declară că a încasat din chirie imensa sumă de 60 de milioane de lei. Deducem asta din faptul că declaraţia de avere a prefectului nu conţine vreo referire la vreun alt imobil pretabil la închiriere. Deci, rezultă că pentru un asemenea spaţiu, contribuabilul Caramitru a perceput o chirie lunară de 5 milioane de lei. Asta înseamnă că ori piaâa imobiliară s-a prăbuşit la Urziceni şi noi nu am aflat, ori că băieţii de la fisc ar trebui să facă nişte săpături ca să demonstreze că prefectul nu a comis infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum ar putea crede un neavenit. Din declaraţia de avere a prefectului dispar două autovehicule, respectiv un Opel şi un Renault, pe care domnia sa le amintea în declaraţia din 2005. Şi cum nu menţionează că le-ar fi vândut, deducem că le-a dat de pomană. La capitolul venituri apare leafa de director la ANSVA, în sumă de 460, 8 milioane pe an şi dividende de la firme în valoare totală de circa 300 de milioane de lei. Bineînţeles că domnul prefect omite să depună şi o declaraţie de interese în calitate de prefect, încălcând din nou legea. Dar cum din declaraţiile de avere am dedus că firmele care produc pentru domnul prefect sunt For You şi Farmasan, ne vom concentra asupra lor. Mai exact asupra firmei For You, unde se scunde găina cu pui de aur a prefectului.

 

Imobiliare la capul gol!

Perla coroanei o reprezintă de fapt un spaţiu de circa 300 de metri pătraţi, situat în centrul municipiului Urziceni, pe care prefectul Caramitru l-a dobândit în urma privatizării Comixt SA. Afacerea a fost investigată de poliţie, Caramitru fiind scos de sub urmărire penală în perioada 1998-1999.După retragerea sa ca acţionar din cadrul Commixt SA, prefectul s-a ales cu spaţiul comercial despre care discutăm.Prin anul 2000, spaţiul a fost cedat de Caramitru firmei For You SRL. Potrivit evidenţelor de la Registrul Comerţului, firma For You a fost înfiinţată în anul 1994 şi este deţinută de prefect şi soţia sa. În august 2005 o dată cu numirea în funcţia de director în cadrul ANSVSA, el iese din acţionaritul societăţii, pachetul integral de părţi sociale fiind deţinut de soţia sa, care este şi administrator. Obiectul de activitate al firmei se lărgeste în iunie 2004 cu activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Din informaţiile noastre rezultă că acest spaţiu a fost ocupat de circa 7 ani de minim 5 chiriaşi, care au achitat chirie firmei For You. Dăm o fugă pe site-ul Ministerului de Finanţe şi aflăm că în 2006, de exemplu, firma a avut venituri de circa 730 de milioane de lei, cheltuieli de 596 şi un profit brut de 140 de milioane de lei cu un singur angajat. Cum firma se ocupă strict de închirierea spaţiilor, putem face un calcul simplu, presupunând că fiecare dintre cei cinci chiriaşi a ocupat un spaţiu cam de 60 de metri pătraţi.Asta înseamnă că fiecare chiriaş i-a achitat firmei prefectului suma de aproximativ 146 de milioane de lei vechi anual, ceea ce corespunde unei chirii de circa 12 milioane de lei inclusiv TVA pentru un spaţiu comercial de circa 60 de metri pătraţi. Ceea ce, în orice conjunctură am discuta, este o sumă ridicol de mică! Dar cum domnul prefect închiriază ca persoană fizică un spaţiu de cam 78 de metri pătraţi situat lângă primărie cu suma de 5 milioane de lei lunar, rezultă că omul nu se prea pricepe la afaceri. Sau se pricepe foarte bine!

 

Şi acum, darul!

Priceperea domnului Caramitru în administrarea imobilelor ca şi preţurile reale practicate pe piaţa din Urziceni rezultă foarte clar din următoarea afacere. De curând, toţi chiriaşii din spaţiul administrat de firma For You au fost evacuaţi. Ei au făcut loc unei bănci renumite cu acţionar austriac, care nu are sediul la Urziceni. Gurile rele spun că tranzacţia s-a făcut la preţul de 16 euro pe metrul plătat plus TVA, faţă de aproximativ 0,16 euro cât încasase până acum Ceea ce înseamnă că domnul prefect va încasa 4000 de euro lunar! Ei, aşa mai merge.

 

Aşteptăm provincia

Am încercat să aflăm punctul de vedere al domnului prefect prin biroul de presă. Domnia sa ne-a transmis prin purtătorul de cuvânt că doreşte să-l contactăm personal pentru a ne da lămuriri. Cum nu ne permitem să-l răpim de la treburile judeţului, aşteptăm cu interes un punct de vedere în scris faţă de articolul nostru. Pe care-l vom publica în proxima ediţie a GSE.