Thursday, July 31st, 2014

Ministrul de finante Sebastian Vlădescu a demis-o astăzi din funcţie pe Mar gareta Gheorghe, directorul coordonator al instituţiei. În locul său a fost numit fostul director Dan Dobrotă. Adjuncţii săi vor fi Daniel Rădulescu şi Dorobăţ Gheorghe. Parcatic se revine la structura de conducere din 2005. Aceeaşi măsură a fost luată şi la Călăraşi. Vom reveni cu amanunte.

Cei peste 400 de angajaţi ai Direcţiei de Finanţe Ialomiţa înghit lunar pentru plata drepturilor salariale peste 10 miliarde de lei. Jumătate din sumă este destinată plăţii salariilor de încadrare, cealaltă jumătate fiind alocată plăţii stimulentelor. Potrivit conducerii DGFP Ialomiţa, veniturile medii în instituţie se situează între 1500 -1600 lei lunar cu tot cu stimulente. Sume mai mari încasează şefii de servicii şi directorii, unii dintre ei atingând peste 100 de milioane în vremurile bune. Potrivit legii, stimulentele se constituie aplicând un procent asupra sumelor provenite din diferenţe, majorări, penalităţi de întârziere şi amenzi. De stimulente se bucură toată lumea, de la directori la femeia de serviciu a instituţiei.

Stimulente de peste 200 de milioane de euro acordate în 2009

Aberaţia de a recompensa cu stimulente salariaţii a căror obligaţie de serviciu este aceea de a colecta creanţe ale statului a fost inventată în 2004 şi a avut ca scop umflarea veniturilor bugetarilor din organele de control ale căror salarii nu puteau fi crescute legal. Parctica a fost perfecţionată de guvernul Tăriceanu şi menţinută de guvernul Boc, în ciuda crizei financiare fără precedent. În loc să diminueze drastic numărul de angajaţi, guvernele au preferat să închidă ochii la ineficienţa sistemului bugetar şi să ofere posturi în administraţie în chip de recompense pentru clientela politică. Anul trecut, stimulentele acordate pentru circa 300.000 de salariaţi bugetari au costat statul peste 260 de milioane de euro:  “Peste 1,1 miliarde de lei (262 milioane de euro) au intrat anul trecut în buzunarele a 336.648 de bugetari, sub forma de stimulente, potrivit unui document al Ministerului Finantelor, obtinut de Mediafax. Cel mai mare fond de stimulente (890,7 milioane de lei, adica peste 80% din total) a fost tocmai la Ministerul Finantelor, iar pe locul doi în acest clasament s-a situat Ministerul Muncii, cu 213,2 milioane de lei. Un fond important de stimulente, 13,99 milioane de lei, a fost achitat si în cadrul Ministerului Mediului. Alte institutii care au utilizat un fond de stimulente sunt Ministerul Sanatatii (3,8 milioane de lei), Secretariatul General al Guvernului (2,7 milioane), Curtea de Conturi (989.327 lei), Ministerul Administratiei si Internelor (728. 793 lei), Ministerul Justitiei (733.952 lei), Ministerul Public (138.717 lei), Ministerul Educatiei (37.708 lei) si Înalta Curte de Casatie si Justitie (14.259 lei). Pe principiul “ban la ban trage”, de stimulente au beneficiat în general angajati care aveau deja câstiguri salariale medii brute de peste 3.000 lei. În unele cazuri, cei care încasau stimulente aveau salarii chiar si de 9.700 de lei. În topul institutiilor ai caror angajati aveau salarii mari, dar primeau si bonusuri conduce detasat Consiliul Superior al Magistraturii, cu un venit de 9.771 de lei. Pe urmatoarele locuri se afla, în ordine, Înalta Curte de Casatie (8.753 lei), Curtea de Conturi (6.255 lei), Ministerul Public (6.002 lei), Ministerul Justitiei (4.626 lei), Secretariatul General al Guvernului (3.209 lei) si Ministerul Administratiei si Internelor (3.161 lei). Fostul ministru al Finantelor, Varujan Vosganian, nu vede nimic anormal în acordarea acestor stimulente. “Se acorda stimulente acolo unde angajatii recupereaza creante ale statului, la vama, la ANAF, în ceea ce priveste Ministerul Finantelor. Acelasi mecanism se întâlneste si la Ministerul Muncii. În plus, avem si Garda de Mediu. Este un mecanism care se întâlneste în toate statele europene”, a declarat el pentru Gândul. (SURSA: Gândul)

Controversa declanşată de măsurile de restructurare anunţate de guvern pare o polemică fără sens disputată la televizor. Dincolo de acuzaţiile pe care puterea şi opoziţia şi le aduc reciproc nu am reuşit să întrezărim soluţii concrete sau alternative viabile la aberaţiile guvernului. De aceea am adresat patru întrebări parlamentarilor opoziţiei pentru a lua contact şi cu viziunea lor, alta decît cea care răzbate din scandalurile televizate. Ne-am adresat în scris deputaţilor Cristina Pocora (PNL) şi Marian Neacşu (PSD) cu următoarele întrebări:

1 Care sunt în opinia partidului dvs (sau a dvs) principalele trei măsuri pe care guvernul ar trebui să le ia în vederea aducerii deficitului bugetar în parametrii ceruți de FMI și în intervalul de timp pe care-l avem la dispoziție.

2 Cum vede partidul dvs problema restructurării statului și cum ar trebui ea făcută?

3 Care este soluția pentru aducerea sistemului public de pensii în parametri sustenabili și în cât timp s-ar putea aplica.

4 Cum vede partidul dvs. sistemul fiscal în contextul crizei economice și care ar fi principalele măsuri prin care s-ar putea ajunge la o fiscalitate corectă pentru toată lumea dar care să asigure un nivel de venituri îndestulător și o colectare performantă a taxelor?

Primul răspuns, parţial, l-am primit de la domnul deputat Marian Neacşu, care şi-a găsit timp să răspundă la jumătate din întrebări. Domna Pocora ne-a promis şi domnia sa un răspuns în cursul acestei săptămâni, pe care-l vom publica integral. Cu precizarea că punctul de vedere al parlamentarilor PD-L nu l-am solicitat mergând pe ideea că domniile lor sunt solidari cu guvernul, publicăm astăzi răspunsul domnului deputat Neacşu.

Marian Neacşu: “Nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special”

Vreau să ştiţi că răspunsurile la aceste întrebări vizează extrem de multe elemente comune şi, ca urmare, voi atinge implicit mai multe aspecte din cele ridicate de dumneavoastră.

Întrebarea privind primele trei măsuri pe care ar trebui să le ia Guvernul este una şi generoasă, şi delicată, în acelaşi timp. Aş începe cu răspunsul la partea a doua a întrebării, aceea care se referă la intervalul de timp pe care îl avem la dispoziţie pentru că de astă dată această componentă devine foarte importantă… Şi devine importantă pentru că acum trebuie să luăm decizii majore – decizii capitale aş spune – cu spatele la zid şi sub imperiul unei lipse de timp extrem de acute. Aceasta se întâmplă – consider eu – pentru că nu am luat decizii majore privind reformarea statului în general şi a sectorului public în special în toţi aceşti 20 de ani de democraţie şi mai ales – subliniez că pentru acest din urmă aspect plătim acum din greu cu toţii – nu am luat măsuri reale în lupta cu criza în ultimii ani. Aşadar, dacă trebuie să încadrez o întreagă filozofie de acţiune în numai trei măsuri, eu le-aş enunţa fără o ierarhie prestabilită:

1. În primul rând, eu sunt în favoarea soluţiei de combinare a unor măsuri restrictive (diminuări de venituri şi desfiinţări de posturi), cu unele active pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi, astfel, pentru creşterea nivelului de ocupare în sectorul privat. Vedem cum se discută frenetic de două săptămâni despre reduceri, tăieri, ajustări, fără ca nimeni să aducă în discuţie faptul că aceste măsuri nu sunt şi cele suficiente, cele finale. Ele pot fi luate pentru a echilibra situaţia acum, strict în ziua în care stăm de vorbă, dar până vor ajunge să le punem în practică, situaţia deja se va fi schimbat. Aceste măsuri propuse de guvern sunt măsuri pasive şi ele nu aduc bani în economie. Ele doar fac să se cheltuiască mai puţin. Or, aceasta presupune că peste o lună, două, cinci luni, ne vom afla într-o situaţie şi mai gravă, iar atunci nu vom mai avea ce tăia. De aceea, mai degrabă decât o tăiere injustă şi nediferenţiată a veniturilor tuturor celor care au vreo legătură cu sistemul public, mai degrabă aş opina pentru măsuri care să ducă, în vreun fel sau altul, la creştere economică, să contribuie la funcţionalitatea economiei şi, deci, implicit, la sprijinirea sistemului privat. Aceste obiective s-ar putea atinge prin transparentizarea proceselor de achiziţii şi prin accederea nediscriminatorie la lucrările şi achiziţiile publice care sunt absolut necesare funcţionării sistemului şi care mai au asigurate sursele de finanţare.

O altă pârghie ar fi aceea a fluidizării componentei financiare care presupune cofinanţarea europeană, atât în sectorul public, dar mai ales în sectorul privat… Iar aici este nevoie de intervenţia statului pentru asigurarea cofinanţării pentru autorităţile publice şi, eventual, pentru garantarea parţială sau totală a cofinanţării private.

Nu în ultimul rând, cred că s-ar impune măcar o uşoară despovărare fiscală, o dată prin micşorarea impozitelor, cu caracter social, încercând să menţinem nivelul de colectare într-o zonă de realism şi vizibilitate şi, evident, printr-o impozitare progresivă a veniturilor, pentru ca povara solidarităţii sociale să nu fie doar un concept. Apreciez că, mai ales în condiţiile de criză economică, păstrarea cotei unice de impozitare este o mare greşeală.

2. Scoaterea la suprafaţă a unei părţi importante a economiei subterane şi reducerea importantă a evaziunii fiscale. Se vehiculează cifre ameţitoare privind sumele care circulă în aşa-zisa economie neagră: procente de la 15 până la 40% din PIB, adică zeci de miliarde de euro. În această problemă, eu cred cu tărie că o parte din aceste sume pot fi aduse în economia reală. La fel de tare, însă, cred că nu se doreşte acest lucru, întrucât aceşti bani au fost şi sunt aceia care conduc politica românească, sunt cei care, din nefericire, modifică voinţa populară şi dau României alţi conducători decât cei care, altfel, ar fi fost în fruntea ţării. Banii negri, peste tot în lume, dar parcă la noi mai mult decât oriunde, au pervertit totul, subjugând şi interesul naţional, şi interesul oamenilor,  interesului unui număr mic de profitori, ştiuţi şi neştiuţi.

3. În al treilea rând, vreau să vă spun ceea ce nu aş face nici eu, nici partidul meu, în nicio situaţie: nu aş reduce generalizat pensiile! Sunt dispus să admit că, prin legi nedrepte şi permisive, s-a ajuns ca unele persoane să depăşească cu mult nivelul bunului simţ; că s-au creat privilegii unor categorii socio-profesionale. Aceste lucruri eu admit că pot şi trebuie ajustate, dar mă pronunţ vehement împotriva scăderii pensiilor mici, obţinute prin contributivitate. Asta înseamnă pur şi simplu furt, deoarece statul hoţ şi nefuncţional de acum, prin guvernanţi  incompetenţi şi profitori, încearcă să ia din banii pe care milioane de cetăţeni, aflaţi acum în pensie, i-au depus lună de lună cu titlu de contribuţie la fondul de pensii. Acesta nici măcar cinism nu este, ci este hoţie în bună regulă. De aceea, mă folosesc de acest prilej pentru a anunţa că voi sprijini logistic şi material demersul oricărei persoane care va dori să acţioneze statul în judecată pentru nemernicia reducerii arbitrare şi, opinez eu, nelegale şi neconstituţionale, a pensiilor.

Am convingerea că deja am oferit, în cele afirmate anterior, un răspuns concret la câteva din întrebările dumneavoastră şi sper să avem răgazul de a continua discuţia noastră în zilele care urmează, pentru că aţi ridicat probleme actuale, ce interesează pe majoritatea cetăţenilor din Ialomiţa, pe bună dreptate îngrijoraţi de evoluţiile politice şi sociale actuale.

În vreme ce guvernul caută cu disperare resurse pentru echilibrarea bugetului şi apelează la tăieri de venituri de la toată suflarea bugetară, la Primăria Slobozia salariaţii o duc ca banul în punga săracului. Nu numai că numărul lor nu se va diminua, dar vor primi şi creştei salariale de circa 400 de lei de căciulă. Decizia luată de primarul Gabi Ionaşcu la solicitarea sindicatului se va afla pe masa consilierilor locali, care în şedinţa de vineri 27 mai se vor pronunţa prin vot asupra iniţiativei. Parctic, aşa cum rezultă din expunerea de motive a primarului, majorarea este posibilă ca urmare a unor economii realizate la cheltuirea fondului de salarii.

Explicaţii de la directorul economic al primăriei

Miracolul care face posibilă creşterea salariilor la primărie este explicat de directorul economic al instituţiei. Reproducem integral raportul domniei sale:

“In conformitate cu prevederile art.11, al.b, sin anexa nr.III la Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, la propunerea primarului pentru functiile publice locale pot fi stabilite suplimente salariale pana la diferenta dintre slariul de baza prevazut pentru functiile publice locale. Aceste suplimente salariale se acorda functionarilor publici care isi desfasoara activitatea in cadrul aparatelor de specialitate ale Consiliilor Judetene, primarul general al municipiului Bucuresti, ale primariilor sectoarelor municipiului Bucuresti, ale primariilor municipiilor resedinta de judet, precum si in cadrul institutiilor si serviciilor publice infiinţate şi organizate prin hotarari ale autoritatilor administratiei publice locale respective. Acordarea acestor suplimente salariale se realizeaza in limita fondurilor disponibile din bugetul local si a hotararii Consiliului Local pentru acordarea acestor suplimente. Analizand executia bugetara a Primariei Municipiului Slobozia privind cheltuielile de personal proprii, la data de 31.04.2010 se constata ca, dintr-un buget de 3.845.000 lei, aprobat cu aceasta destinatie, s-au consumat 1.122.043 lei. Conform noilor incadrari ale personalului din Primaria Municipiului Slobozia, costurile lunare cu salariile se ridica lunar la suma de 328.700 lei, deci pana la finele anului se vor utiliza aproximativ 7 luni  x 328.700 lei = 2.300.900 lei.

Din totalul prevederilor de 3.845.000 lei, daca scadem ceea ce s-a platit si ceea ce se previzioneaza a se consuma cu salariile, la care se adauga si previziunile privind prima de vacanta in valoare de aproximativ 61.500 lei si sumele prevazute conform OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (34% pentru anul 2010) in suma de 563.000 lei, rezulta ca mai ramane disponibila suma de 1.819.940 lei, suma ce nu permite acordarea de suplimente salariale pe intervalul de timp ramas pana la finele anului. Analizand executia Serviciului Public Comunitar de Evidenta Persoanelor Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 453.000 lei, s-au consumat 121.445 lei. Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 37.500 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 262.500 lei.

Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 453.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea  ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (18.000 lei) si diferentele salariale castigate in instanta (36.500 lei), ramane disponibila suma de 14.500 lei.

Analizand executia Serviciului Public Politia Comunitara Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 1.900.000 lei, s-au consumat 611.382 lei.

Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 125.000 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 875.000 lei.

Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 1.900.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea  ce se previzionezeaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (65.000 lei) si diferentele salariale castigate in instanta (19.200 lei), ramane disponibila suma de 329.418 lei.

Analizand executia Serviciului Public de Asistenta Sociala Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 1.973.000 lei, s-au consumat 794.591 lei.

Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 198.500 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 1.389.500 lei.

Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 1.973.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea  ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta (3.200 lei), suma necesara acoperirii diferentelor si a salariilor este de 211.000 lei. Suma prevazuta in bugetul institutiei nu permite acordarea diferentelor salariale. De asemenea, analizand executia Directiei Municipale de Cultura, Tineret si Sport Slobozia privind cheltuielile de personal la data de 30.04.2010, se constata ca, dintr-un buget aprobat de 400.000 lei, s-au consumat 126.490 lei. Costurile lunare cu salariile noilor incadrari se ridica la 30.000 lei, deci pana la finele anului, se vor mai utiliza aproximativ 210.000 lei. Din totalul prevederilor la cheltuielile de personal de 400.000 lei, daca scadem ceea ce s-a consumat si ceea  ce se previzioneaza a se consuma, inclusiv primele de vacanta, ramane disponibila suma de 61.000 lei. Fata de cele prezentate, exista conditia asigurarii cu resurse necesare pentru acordarea suplimentelor salariale pentru aparatul propriu al primarului, Serviciul Public Comunitar de Evidenta Persoanei, Serviciul Public Politia Comunitara si Directia Municipala de Cultura, Tineret si Sport, iar Serviciului Public de Asistenta Sociala se pot asigura fondurile doar daca se realizeaza o rectificare bugetara in acest sens”.

Fără a fi specialişti în domeniu punem şi noi o întrebare: va colecta primăria Slobozia suficiente taxe cît să asigure încasările care să permită această extravaganţă?

Zilnic, fiscul trimite contribuabililor comunicări scrise importante despre debite. Fie din cauza prostie, fie din cauza programelor proaste fie pur şi simplu ca să îşi găsească o ocupaţie băieţii de la fisc trimit sute de pagini pentru a recupera de la contribuabili sume ridicole. În cazul la care ne referim este vorba despre un debit de 1 leu pentru care direcţia de finanţe a expediat 3 coli format A4 tipărite. Costurile expediţiei şi redactării depăşeşc de câteva ori valoarea debitului. Şi asta nu este tot. Când s-a înfiinţat la ghişeu pentru plata debitului cetăţeanul somat de fisc a constatat că debitul nu prea există. Pentru că potrivit adresei primite acasă, el datora 1 leu ca penalităţi la un debit din 2002 despre care nu au putut furniza informaţii. Pe lângă corespondenţa stufoasă trimisă, funcţionarii fiscului au pus şi omul pe drum de pomană fără a-i putea încasa pretinsul debit. Anomalia se petrece în condiţiile în care fiscul are numai la Slobozia peste 400 de angajaţi şi o reţea de calculatoarea pe care cei mai mulţi dintre ei nu ştiu s-o pună la treabă.

Huuuuo!Hoţii! S-a urlat în cor şi separat, s-au recitat poezii iar Marean Vanghelie a expus o lozincă folclorică la care IQ-ul participanţilor a vibrat. Liderii de sindicat, burtoşi şi cu hăinuţe de firmă pe ei, au coborât din limuzinele de zeci de mii de euro şi s-au urcat pe scenă. Morţii mamei lui Boc a luat-o la vale, tac-so lui Băsescu a fost penetrat cu mii de gânduri frumoase, iar miliardarii de pe scenă au clamat cu priviri turbate greva generală. Erau vreo 40-50.000 dar vorbeau în numele celor 1,4 milioane de salariaţi din sectorul bugetar, dintre care mai bine de jumătate nu sunt altceva decât paraziţi. Nu-i vorbă că au avut şi motive pentru miting, guvernul făcând gafă după gafă. Micuţul Boc ne tot freacă la creieri cu fondul de solidaritate care să colecteze bănişori de la lipitorile bugetare furajate excesiv, ideea preluată de la Băsescu. În loc să ia la trântă corupţia din aparatul de stat care favorizează jaful şi hoţia producătoare de găuri, oamenii preşedintelui bagă mâna în fiecare buzunar de unde culege firimituri. Revenind la sindicalişti, dacă analizăm la rece, oamenii care au fost astăzi în stradă ar trebui să se înjure singuri. Pentru următoarele motive:

-         Statul nu are bani pentru că se fură în draci.

-         Jaful din sistemul public este făcut de oameni. Oamenii din vămi, din organe de control, din poliţie, din spitale, din şcoli etc.

-         Fără ei, care sunt şi membrii de sindicat, furtul nu ar fi posibil. Dacă ei n-ar închide ochii la infracţiuni, statul ar avea mai mulţi bani.

-         Dacă profesorii, de exemplu, ar refuza să accepte manualele şcolare cumpărate la licitaţii trucate de la autori cu neuronii pe bigudiuri ar fi mai mulţi bani în sistemul de învăţământ.

-         Dacă sindicaliştii din spital ar face scandal că Ministerul aruncă pe fereastră sute de milioane de euro cumpărând tot soiul de tâmpenii, de exemplu vaccinul anti HPV sau ati gripal, ar fi mai mulţi bani la spitale.

-         Dacă medicii n-ar mai accepta cadourile de la firmele de medicamente pentru a prescrie hapuri scumpe poate că ar fi bani să li se mărească lefurile.

-         Dacă sindicaliştii din vamă n-ar mai închide ochii la contrabandă, statul ar aduna sute de milioane de euro în plus la buget.

-         Dacă sindicaliştii din finanţe n-ar mai umfla stimulente mai mari ca salarii şi ar face controale la sânge în agricultură sau panificaţie de unde se fură la capul gol, poate ca statul ar avea mai mulţi bani.

Sunt doar câteva exemple de golănii care se petrec în sistemul public la care sindicaliştii care urlă acum ca apucaţii închid constant ochii. Hoţia şi raptul asupra banului public se întâmplă cu ajutorul lor. Fie direct, fie prin pasivitate. Scuza conform căreia nu au ce să facă nu ţine. Pot să refuze ordinele, să dea în gât hoţia sau să protesteze public ori de câte ori află de asemenea grozăvii. N-o fac niciodată şi devin astfel parteneri de furt ai clasei politice. Deci, ar trebuie să se înjure singuri şi s-o facă în linişte, că ne stresează deja.

Geoană este un fraier. S-a demonstrat ştiinţific că preşedinte nu te faci doar cu voturile tale, ci şi cu cele ale adversarilor politici. Schema demnă de Cartea Recordurilor a funcţionat perfect la Perieţi. La alegerile interne pentru şefia organizaţiei preşedintele în exerciţiu Costandache şi-a păstrat funcţia cu ajutorul membrilor PD-L teleportaţi la căminul cultural direct din tarlaua unde munceau cu ziua. Cu câteva sute de mii de lei vechi, un pet cu suc şi câte o îngheţată pe cap de vacă furajată, fostul chelner convertit la valorile perene ale agriculturii şi-a zdrobit adversarul care, de altfel, nici măcar n-a apucat să candideze.  Dezvăluirile noastre incendiare au la bază declaraţia unui martor sub acoperire prezent în sală, care a votat fără să fie membru PSD şi care ne-a relat pe larg lucrăturile.

Finul centrează, naşul dă cu capul

Sursa alfa a ajuns la manifestările de la căminul cultural în calitate de nepot de verişoară pe care o deţinea în raport cu o tanti de la PSD. Relatarea curge lin, povestea evocând momente de stalinism autentic. Conform sursei noastre ostilităţile au fost conduse de un nucleu dur de vreo 20 de cetăţeni, fani declaraţi ai lui Carolică dar, din păcate, membrii PD-L. N-a contat, democraţia fiind una dintre valorile pe care pesediştii le respectă cu sfinţenie.  Deci:  “Trebuia să aducă fiecare consilier cât mai multă lume. M-am dus şi eu cu o rudă să văd cum este. Dar nu sunt membru PSD şi nu am nicio treabă cu ei. M-am dus pentru ruda asta a mea că avea sarcină de la partid. Am ajuns pe la trei şi zece la cămin. Erau vreo 60 de inşi în sală şi cât am stat acolo au mai venit vreo 20 de oameni de la Misleanu, d-alu Pîrvu. M-am şi mirat, că aia ştiam că sunt cu PD-L. De fapt ei au şi patronat adunarea. Au fost şi de la Slobozia, am înţeles că doctorul Olaru, doamna Dumitru, care am auzit că este profesoară şi încă un domn tânăr, nu i-am reţinut numele. Doru (finul lui Carolică, băiatul cu jeep şi fără gel în cap) a deschis şedinţa şi a zis că la ordinea de zi este alegerea preşedintelui. A zis că este un singur candidat, domnul Costandache. Cineva din sală a zis că mai este un candidat de la tineret. Doru a sărit în sus şi a zis că nu mai este nimeni. I-a întrebat dacă sunt de acord şi toţi erau cu mâinile pe sus. Erau şi copii în sală de 14-15 ani. A fost o discuţie în sală că dacă băiatul ăla care trebuia să candideze a fost anunţat că şedinţa este la ora 5 şi că ar trebui să-l anunţe cineva că s-a schimbat ora. Carolică a zis că el a anunţat ora 15 şi lumea a înţeles 5. N-au vrut să-l anunţe şi pe celălalt, pe Ciochinaru. Un inginer de la noi din sat a zis că dacă tot zis  s-a mai înscris unul să candideze să-l treacă şi pe el măcar pe buletinul de vot. Şi Doru a zi că ce buletin de vot, ce urnă, să-i lase în pace. Doctorul Olaru a plecat şi ăia din prezidiu sunau la Slobozia. Doru a zis că pentru preşedinte este Carolică. Şi ăia din Misleanu au ânceput să strige: “Da, da, că nu ne lasă domnul Carolică să murim de foame”. După aia au votat secretarul şi tot ăia din Misleanu au zi să rămână Doru că ştie cum e cu partidul. Apoi doamna Dumitru a zis că membrii din biroul ăla care-l alegeau să fie din acelaşi sat cu preşedintele. Şi Doru întreba: nu-i aşa că la Perieţi îl vreţi pe cutare? Şi ăia din Misleanu urlau: daaaaa!  De fapt  se numeau acolo, nu se alegeau. Doamna Dumitru a zis că i-a plăcut şi că au fost alegeri democratice. Am întrebat şi eu un băiat care stătea lângă mine  dacă pot să ridic şi eu mâna. Şi el mi-a zis să stau liniştit, că şi de votez şi de nu votez listele sunt făcute de două săptămâni. Că trebuie să rămână tot ei. Doru şi cu Mitu al lui Deleanu au făcut toate cărţile. Când s-a ales trozerierul cineva din sală a zis să o pună pe doamna primar că se pricepe cu banii, la mişto a zis. Pe la 4 a apărut şi preşedintele de la tineret, Ciochinaru, care îşi depusese candidatura. Au zis că n-are ce căuta că s-a terminat cu alegerile. Ce era să mai facă.Ei erau siguri că nu sunt probleme că au dat telefon la Slobozia şi de acolo le-a zis să dea drumul la alegeri. N-am văzut aşa ceva de când sunt. Au votat şi copiii ăia, nimeni n-a numărat voturile, a fost ca la nebuni. Ăia de la Misleanu ridicau amândouă mâinile. Băşcălie! Dacă aşa se aleg preşedinţii de ce să mă mai duc eu să votez? După aia a ieşit Carolică şi le-a dat bere numai ălora de la Misleanu şi ăia voiau să o vândă la un magazin”.

Dare de seamă asupra costurilor

Din punct de vedere financiar, treaba stă cam aşa. Pentru simpatizanţii culeşi ca ştiuleţii de pe câmp şi covertiţi la socialism, Carolică a asigurat o finanţare de 20 de lei la care s-au adăugat 2 litri de suc expirat şi o îngheţată de anul trecut. Pentru importul de cadre de la PD-L costurile au fost ceva mai mari. Cei 20 de fani deghizaţi ai lui Carolică au fost învoiţi de şeful lor pentru a presta la cinstita adunare de partidul advers. Deranjul lor a costat 50 de lei, preţ care pe alocuri s-a diminuat la 20 de lei acolo unde IQ-ul donatorului de voturi a fost mai redus iar capacitatea de negociere mai scăzută. Cheful de după victoria muncită a preşedintelui chelner a constat în finanţarea unor ospăţuri cu meniu de stânga, respectiv bere socială şi mititei tradiţionali distrubuiţi cu porţia. Alcoolicii au beneficiat opţional de votca “Văcăroiu” fabricată din pufoaică, ceea ce a dus la încălzirea atmosferei. Mesenii au scandat îndelung numele Preşedintelui, iar învinsul Ciochinaru a fost văzut luând notiţe cu şurubelniţa pe maşina finului Doru, autorul moral al realegerii faruduloase a lui Carolică, fază pe care noi nu o credem. Doamna Dumitru de la ATOP a fluierat sfârşitul partidei şi a validat rezultatul în ciuda blatului ordinar care  l-a scârbit până şi pe Olaru. Surse bine plasate în porumbarul lui Carolică (adică unde le lăsasem la articolul trecut) susţin că la alegerile PD-L Perieţi va participa un grup de zileri de la PSD, pe bază de reciprocitate. Medicul veterinar Babiţă  împreună cu nea Gheorghiţă consilierul  doxă, au început deja să facă cheta. Plata zilierilor de la PSD urmează să se facă în natură. Vom reveni.

După ce au terminat războaiele pe bază de mici şi bere din campania electorală partidele politice s-au apucat de răfuieli interne. Găştile din partide au prins a-şi da la gioale cu pasiune. Zgomotul de tibii pocnite între ele şi dinţii zburaţi din cavităţile bucale ale gladiatorilor au umplut judeţul. Circul care dezvăluie în toată splendoarea ei prostia din politica locală are şi o miză. Alegerile interne de la partide care au declanşat războaiele fraticide sunt în curs de desfăşurare. Foşti camarazi până mai ieri, purtătorii de carnete de partid se încaieră pe funcţii şi folosesc tot arsenalul din dotare aplicat în campaniile electorale adversarilor politici. Se truchează votul, se inventează membrii, se ţin şedinţe paralale la acelaşi partid iar micii şi berea redevin monedă forte. Inevitabil, fraierii care pierd partida se gândesc la demisii. Dacă bătălia s-a lăsat cu răni grave, găştile devin ireconciliabile iar separarea se produce. Aşa ia naştere migraţia politică pe care analiştii neamului o despică-n patru la televizor fără să-i intuiască adevăratele cauze. Dacă meciul a avut un caracter amical sau masculul alfa al cărui scaun era vizat este tolerant şi şmecher, învinşii rămân pe post de scalvi. Căci, în definitiv, totul se reduce la cine cui duce oala de noapte. Un astfel de război paralel şi simultan s-a petrecut vineri la Perieţi, unde PSD şi PD-L şi-au organizat alegeri. Dacă la PSD era vorba despre alegerile staturare, la PD-L vânzoleala a fost declanşată de demisia a trei lideri locali, care până la urmă erau doar vreo doi şi dintre care doar unul a ajuns în afara structurii. Sau cel puţin aşa zice el. După cum veţi constata, avem toate motivele să ne aşteptăm la naşterea unei noi formaţiuni politice: Uniunea Fraierilor Indepedenţi din Perieţi.

La PSD Carolică fură cu repetiţie

Fură startul, vrem să zicem şi ţinem să precizăm ca nu cumva să ne auzim vorbe. Nu-l cunoaşteţi şi nici n-aveţi de unde. Băiatul era lucrător comercial la fosta cantină a PCR în 1989. Revoluţia l-a prins cu nişte treburi tulburi în gestiune, după cum zic adversarii politici, care precizează că urma să se lase cu un cantonament la Dinamo. După deranjul din decembrie, agricultorul Carolică a cumpărat cinstit, de la stat, cu banii de pâine, nişte active de la fostul loc de muncă. Asociaţie, fraieri traşi pe sfoară, arendă şi gata miliardele. De câţiva ani fermierul a intrat în politică. Şi unde putea să se înscrie cu palmaresul său decât la PSD? În ultimii patru ani a fost şef de trib iar anul acesta i-a sunat ceasul. Ceasul alegerilor. În prima rundă, Carolică şi-a luat-o pe coajă original de la un tinerel trendy din comună dotat cu butiqe, două telefoane mobile şi freză gelată. Buticul junelui Ciochinaru sprijinit de un burtos cu aere de la judeţ a produs în prima repriză vreo 30 de voturi, în vreme ce agricultura lui Carolică abia a adunat 6-7 sufragii. Preşedintele agricultor a acuzat fraude din partea candidatului buticar. Litigiul a ajuns la starostele Vasilică Ciupercă, care a dictat din memorie rejucarea meciului. Motivul a fost acela că în timpul contabilizării voturilor sau chiar ceva mai devreme Carolică a sters-o la vestiare în semn de protest. Realegerile erau programate pentru vineri la orele 17, la căminul cultural din comună. Candiaţii s-au pregătit serios şi când au constatat că nu prea au membrii în partid s-au apucat de botezat credincioşii apolitici pe bază de adeziuni băgate pe gât. Cu tot cu halbele de bere şi micii aferenţi, se înţelege. Nesigur pe victorie, preşedintele Carolică a uzat de prerogativele funcţiei şi, sprijinit în mod ticălos de primăriţă şi de finul Doru, alt tinerel, fără gel dar cu jeep, a decalat ora alegerilor. Aşa că alegerile programate la ora 17 s-au ţinut la 15. Cu 60 de adeziuni în buzunar şi fără contracandidat, dar votat unanim şi democratic, Carolică a învins. Cârciumile din sat s-au umplut iar ţuica de pufoaică a curs în valuri. La ora 17 candidatul Ciochinaru, venit în forţă la căminul cultural cu vreo 100 de adeziuni la el, n-a putut decât să se recunoască învins. Cel mai probabil, sătul de hoţia dintre sânii inexpresivi ai partidului, tânărul buticar va demisiona şi se va alătura forţelor binelui rezultate din schisma survenită la PD-L. Căci în vreme ce Carolică sărbătorea victoria împotriva buticarului ticăloşit, la democrat liberali ciorba dădea în foc încălzită de oamenii de la judeţ.

Gheorghiţă şi Babiţă l-au lucrat pe Niculăiţă!

Comuna s-a cutremurat cînd pe uliţa principală a pătruns, vineri, maşina de la judeţ. Însuşi Gigi Manea, un lider cât de cât al PD-L-ului judeţean, intra în localitate împreună cu o delegaţie restrînsă numeric la încă o persoană. Săptămâna trecută, cei trei consilieri locali PD-L îşi depuseseră demisiile din funcţiile de conducere ale organizaţiei. Care funcţii erau de fapt una, girată de profesorul Pârvu Nicolae, cunoscut în comună drept Niculăiţă. Consilierii demisionari şi-au exprimat astfel protestul faţă de desemnarea tacită a primăriţei PSD drept viitoare candidată a organizaţiei la alegerile din 2012. Iar dacă profesorul avea din ce funcţie să demisioneze, ceilalţi doi consilieri, respectiv Stoica (doctor uman, intelectualul satului) şi Gheorghiţă Dragu(pensionar, fost viceprimar vreo 5 zile în actualul mandat) au demisionat şi ei, dar doar din inerţie. Vreo săptămână a vuit comuna şi judeţul. Demisionarii au dat interviuri în presă, iar Ciupercă a avut chiar tentativa de a iniţia o comunicare publică, tentativă înăbuşită de o minciună mai gogonată decât minciunile electorale conform căreia primăriţa din Perieţi ce urma să dezmintă public fumigenele PD-L despre dezertarea sa plecase la Bucureşti. În tot acest haos, Gigi venise să pună ordine. Şi a pus, organizând celule de criză în toate satele aparţinătoare cum ar veni. Şi în vreme ce Stioca se întâlnea cu tineretul bovin de la toate partidele să pună ţara la cale, iar Pîrvu trăbăluia prin ograda proprie, consilierul Gheorghiţă şi veterinarul Babiţă s-au lipit de echipa de la judeţ. Şi aşa au rămas, primind sarcini importante şi misiuni dificile de la conducătorii centrali. Babiţă, veterinarul satului, este un PD-L-ist marginalizat care s-a manifestat plenar chiar şi chiar financiar(cu vreo 5 milioane cash) în sensul de a reveni în politica mare şi de a prelua organizaţia din mâinile lui Pîrvu. Stoica a pendulat decisiv şi prietenos la două capete, alegând în cele din urmă revolta alături de Pîrvu. Gheorghiţă a jucat inteligent la 3 capete şi în vreme ce Pîrvu şi Soica au rămas cu gargara, Gheorghiţă poate să se aleagă cu partidul. Vineri Stoica şi-a dat demisia prin mijloace electronice din partid ceea ce va duce la excluderea sa din Consiliul Local. De unde va zbura şi Pîrvu cât de curând deşi nu asta îşi dorea ci, mai de grabă ceva consens. Babiţă va deveni şef la PD-L, fiind al doilea intelectual al partidului după Stoica, iar Gheorghiţă se va sacrifica în funcţia de viceprimar, funcţie ce va fi ca un fel de sacoşă lăsat de primăriţa Cristea la uşa PD-L. Aproape banal, nu?

Consideraţii şi speculaţii pe scena politică din Perieţi

În urma războaielor de week-end de la Perieţi putem trage câteva concluzii. Cea mai importantă este aceea că s-au creat premisele apariţiei unei noi forţe pe scena politică a localităţii. Care ar trebui să se cheme Uniunea Fraierilor Independenţi şi ar trebui să-i conţină pe băieţii lui Ciochinaru şi pe cei doi oameni de bază plecaţi din PD-L, respectiv Stoica şi Pîrvu. Forţa politică ar avea şanse considerabile să rupă gura comunei, pe care s-o umple de foloase necuvenite la preţ redus în campania electorală şi să umfle potul cel mare în cursa către primărie. PD-L şi PSD se pot cupla cu doamna Cristea simultan. Că după câte se pare, nu-s capabile să inventeze candidaţi, ci doar conflicte. Sursele noastre secrete plasate în porumbarul lui Carolică susţin că planul organizaţiei locale ar fi acela ca finul Doru, cu tot cu jeep, să fie candidatul socialiştilor la primărie. Varianta este bună căci ar acoperi mai bine nevoia de cash a PSD pe care doar grăunţele lui Carolică şi ale finului o pot satisface. În acest caz, PD-L are doar o variantă de fugă. Strategul Gigi Manea va trebui s-o preia hotărât pe doamna Cristea şi s-o convingă să candideze pentru nea Cazacu, treabă ca şi rezolvată, de altfel. Asta dacă nu cumva veterinarul Babiţă nu va pretinde onoarea de a pierde alegerile cu brio, variantă care s-a potrivi de minune cu tradiţia instituită la PD-L de a pierde peste tot prin judeţ unde nu candidează Băsescu. Oriocît de profundă ar fi, analiza noastră nu penetrează suficient în profunzimea scenei politice de la Perieţi. Căci nici în ruptul capului nu pricepem pentru ce se zbat oamenii aştia într-o comună unde banii din taxe şi impozite abia coperă costurile unei pungi cu seminţe. Mai cercetăm.

La televizor, sindicaliștii bugetari urlă ca din gură de șarpe că li se taie din lefuri. Liderul lor, unul Vasile Marica , este cel mai vocal. Golanul îi reprezintă, chipurile, pe bugetarii din Vămi și Finanțe. România Liberă a publicat în urmă cu câțiva ani o stenogramă a unei discuții purtate de golanul sindical cu un interlocutor anonim:”Marica: Nu mă interesează, mi se rupe-n paișpe mie. Dacă vreau să fac cariera nu am decât o singura soluție: să dau în toata lumea și să mă ridic cu imaginea asta pozitiva pe care mi-am facut-o. Dau în cine trebuie… în cine nu…! “Realitatea TV” e a mea. Acuma, cât de cât îl am și pe Voiculescu, mă duc și la Antena 1.Liviu Luca, care e frate cu DIP-ul”. Discuția se petrecea în 2002 și o puteți citi integral în numărul de astăzi al GSE. Filmele cu mafioți sunt prea sărace. Imaginația nu este destulă pentru a vă putea face o idee despre e înseamnă “lupta sindicală”. Niște golani, mare parte dintre ei coate goale, urlă de dimineața până seara  la televizor că li se taie din lefuri. Cică nu mai pot de grija prostimii! De fapt, în spatele luptei sindicale se ascunde o mafie greu de descris în cuvinte decente. O mână de golani vorbesc în numele a peste 1 milion de bugetari apărându-și, de fapt, privilegiile și averile lor: “Indiferent cine e la putere, trebuie să împartă… că, dacă nu, le vine rândul! Dai în mine, dai în fabrici și uzine…” . O spune chiar Marica în stenograma publicată de RL în 2002 iar evoluția ulterioară îi dă dreptate. Culmea este că în vreme ce liderii de sindicat din Finanțele Publice urlă că le scad veniturile, statul lui Boc continuă să le plătească stimulente de zeci de milioane de lei lunar încasate pentru nimic. De la șefii de instituție până la portar, toată lumea umflă stimulente. Nu sunt bani pentru fapte de vitejie sau controale care să descopere fraude fiscale. Sunt bani încasați pentru faptul că firmele plătesc cu întârziere dările. O fac de bună voie, dar statul consideră că plimbătorii de hârtii din Finanțe merită prime pentru că au “recuperate debite”!  Dacă nu credeți întrebați-l pe Nicu Stan, liderul bugetozaurilor din Direcția de Finanțe Ialomița. Un sindicalist notoriu care a încasat niște euroi pentru o angajare de la un domn care avea să-i devină șef și căruia i-a dat banii înapoi. O știe toată lumea din instituție. Stan are tot neamul angajat la fisc și tot neamul umflă bani cu sacul. Nevasta pensionată pe caz de boală și angajată cu jumătate de normă are salariul mai mare care o persoană angajată cu normă întreagă. Fiica și ginerele lucrează tot la fisc, că fiscul e ograda familiei și se lasă moștenire. Toată această armată de băgători de seamă însumează doar la Slobozia peste 400 de guri de hrănit. Cu lefuri mari și stimulente, că ei sunt coloana vertebrală a bugetului. Dacă ai trimite acasă jumătate dintre ei instituția ar merge la fel. La fel de prost vreau să zic.

Lăsat în liberate după ce a devalizat BCR şi IMP, poetul ialomiţean Ungureanu Gheorghe a lovit din nou, decisiv, bugetul de stat. Alergat până mai ieri de bănci şi de foştii salariaţi pe care i-a deposedat prin alunecare de apartamentele puse gaj la creditele sale, Ungureanu a migrat puţin în Călăraşi, judeţ unde a prosperat excepţional. Cu nevasta la înaintare pe post de paravan şi BMW X5 de luat ochii fraierilor, Ungureanu a bubuit bugetul de stat pe care l-a văduvit de sume impresionate în urma unor tranzacţii cu cereale. La o prima  strigare, prejudiciul constat de Garda Financiară sare de 9 miliarde de lei.

Lică Len, o firmă pusă pe furat

Operaţiunile maestrului Ungureanu în zona calamitată Călăraşi s-au derulat prin firma Lica Len Trans, o firmă cu activitate de transporturi creată în anul 2008. Printre acţionari, în anul de graţie 2009, se regăsea soţia şi muza poetului, Ungureanu Marioara, care împărţea frăţeşte acţiunile cu o anume Dedu Lica. În anul 2009, compania manageriată din spate de marele poet a executat achiziţii de cereale de la persoane fizice în valoare de peste 9 miliarde de lei în baza unor borderouri de achiziţii fictive. Un număr de 75  cetăţeni i-au vândut poetului peste 18.000 de tone cereale în valoare de circa 86 de miliarde. Dintre aceste borderouri contabilizate de Garda Financiară, 45 s-a constat că sunt fictive, în sensul că persoanele menţionate ca fiind vânzători nu există. Adică, pentru peste 2200 de tone de cereale cu o valoare de circa 9 miliarde de lei nu existau documente legale de provenienţă. Comisarii GF au confiscat suma şi au aplicat o amendă de 20.000 de lei administratorului firmei. Poetul local gândise însă o operațiune de mare amploare folosind tot arsenalul standard al evazioniștilor de clasă.

Aceeași Mărie dar cu altă pălărie

Imediat după ce Garda Financiară a declanșat controlul, poetul Ungureanu a mutat strategic și deosebit de inteligent. La data de 4 februarie 2010, Lica Len Trans devine, țineți-vă de scaun, Rosignolia Trans SRL.Cele două femei scoase la înaintare dispar din firmă iar locul lor este luat de Bădică Alexandru Mădălin, nepotul fostei asociate Dedu Lica, şi un anume Manea Nicu. După alte două luni poetul mai mută încă o dată, de data aceasta decisiv. Firma Rosignolia își mută sediul în comuna Vâlcelele din Călărași. Părțile sociale sunt transferate unui cetățean din Brăila înmatriculat pe numele Topicu Vasile. Interesant este faptul că sediul social al firmei expiră în octombrie 2010.

Poetul puşcăriabil – infracțiuni cu repetiție

Deși marele om de cultură a încercat manevrele tradiționale de eschivare, modul lui de lucru, pe alocuri inconfundabil, l-a trădat. Iubitorii dezvăluirilor marca GSE își amintesc probabil cum la un moment dat, undeva în perioada 2003-2004 Ungureanu a ajuns lider național în topul IMM-urilor după ce și-a umflat veniturile și profitul cu o factură fictivă pentru servicii neprestate întocmită în zona liberă. Toată lumea a luat teapă când l-a văzut pe Ungureanu dând mâna cu președintele Iliescu, care l-a felicitat sincer pentru locul fruntaș pe ramură fără să știe că avea în fată un viitor arestat. Acum ca și atunci, Ungureanu a jonglat din pix niște facturi emise de firme fantomă sau fără activitate, cu ajutorul cărora și-a diminuat profitul prin umflarea cheltuielilor și și-a făcut rost de niște TVA deductibil numai bun de echilibrat balanța plaților către stat. Potrivit evidențelor contabile ale poetului nepereche, cel mai important furnizor de cereale al firmei Lica Len a fost firma Lacstop SRL Călărași. Firma a fost înființata în iunie 2009 și este controlată de Matche Viorel. Firma s-a încărcat cu venituri și TVA de plată în baza facturilor venite de la poet. După 6 luni de la înființare firma-tomberon depune în sfârșit o declarație fiscală, undeva în ianuarie 2010. Culmea coincidenței, declarația apare fix la o lună după ce poetul intrase în chinurile controlului.Dacă la aceasta mai adăugăm și faptul că firma nu a depus nici un fel de declarație cu privire la plata CAS, a asigurărilor sociale și alte asemenea mărunțișuri deducem că firma nu a avut nici un angajat. Şi nici nu avea nevoie, rolul acestei firme fiind acela de a furniza facturi care să justifice aprovizionarea cu marfă la negru și să ofere diminuarea profitului şi TVA de plată pentru firma poetului. De fapt, aceasta nu a fost singura firmă tomberon folosită de poet pentru a evita ilegal plata taxelor.

Cu lupa prin tomberoanele fiscale ale poetului

În ianuarie 2009, Lica Len Trans înregistrează în evidenţele contabile o factură prin care atestă achiziţia unei instalaţii digitale complete pentru prelucrarea cafelei. Valoarea instalaţiei era de circa 12 miliarde de lei, iar TVA aferentă facturii era de peste 2 miliarde de lei. După un an de la achiziţie, firma poetului nu plătise nici un şfanţ în contul achiziţiei. Mai mult, potrivit decontului de TVA depus de furnizorul Etalon Business SRL Bucureşti pentru trimestrul 1 al anului 2009, valoarea bunurilor şi serviciilor taxabile cu 19% a fost de 52.213 căreia îi corespunde TVA de 8021 lei. Instalaţia minune cumpărată de poetul samsar nu exista la sediul societăţii la data controlului. Exista în schimb un proces verbal de custodie din care reieşea că instalaţia fusese lăsată în grija…. vânzătorului. Este cât se poate de evident că afacerea a fost una fictivă care a avut drept scop diminuarea TVA prin înregistrarea unei achiziţii fictive. Un alt furnizon tip tomberon a fost firma Telesens SRL Constanţa. În perioada februarie-martie 2009 acestă firmă a emis către firma lui Ungureanu 4 facturi în valoare de 11 miliarde de lei cu o TVA aferentă de 1,7 miliarde de lei. Facturile nu au fost identificate fizic în documentele firmei, înregistrarea lor făcându-se doar în registrele firmei. În anul 2009, firma Telesens nu a depus declaraţii privind obligaţiile de plată către buget sau deconturi de TVA. O verificare la Constanţa, localitatea unde firma “furnizoare” şi-a mutat sediul a scos la iveală faptul că acesta nu există la adresa declarată. Un alt furnizor fantomă este firma Bastion SRL din aceeaşi localitate, care a prestat pentru Ungureanu servicii de tarare, uscare şi depozitare cereale. Valoarea serviciilor facturate a fost de 2,4 miliarde din care TVA a fost de 390 de milioane. Ca şi celalte firme, nici aceasta nu a depus declaraţii fiscale în anul 2009 şi nu funcţionează la sediul social. În ambele cazuri a fost sesizat Parchetul Constanţa pentru continuarea cercetărilor. Pe lângă acest tip manevre care l-au făvut celebru pe poet, Garda Financiară a mai reţinut un prejudiciu constând în nereţinerea şi nevirarea unui impozit de 2% din valoarea cerealelor achiziţionate de la persoane fizice, prejudiciu evaluat la peste 1,7 miliarde de lei. Trăgând linie şi adunând, liberatea poetului Ungureanu ne-a costat la o primă strigare peste 6 miliarde de lei socotind doar ingineriile fiscale bazate pe facturi fictive. Dacă adunăm şi cele 9 miliarde reprezentând contravaloarea cerealelor achiziţionate fără documente legale, prejudiciul sare de 15 miliarde. Nu era mai ieftin cu poetul băgat la loc răcoros? Cât putea să ne coste un castron de arpacaş şi o cana cu apă?