Monday, July 28th, 2014

În ședința din  martie 2010, Consiliul Local Slobozia a executat o pomană fără lumânare către Episcopia Sloboziei și Călărașilor, căreia i-a acordat gratuit 6 loturi de casă în cartierul rezidențial construit pe fosta pepinieră. Inițial, lucrarea administrativă a primarului Gabi Ionașcu a fost contestată de Prefectură, care a considerat proiectul ilegal. La doar câteva ore de la umflarea mușchilor Prea Cuviosului Teculescu, un telefon misterios a determinat o atitudine pioasă a slujitorului lui Boc față de blatul administrativ dintre Episcopie și Primărie. Așa că, în regim de URGENȚĂ, Teculescu a întors foaia și l-a binecuvântat pe primar, retrăgând-și acatistul de ilegalitate. Gestul creștinesc dar profund ilegal al prefectului este unic în anale și demonstrează cârdășia dintre biserica de stat și statul porcesc de drept( în șanț)!

La început a fost cuvântul…

care cuvânt era al Episcopului și a fost transmis enoriașilor din Catedrala Administrativă a Sloboziei sub forma unei cereri prin care staff-ul”  înaltului ierarh cerea locuri de casă. Primarul Ionașcu, un creștin cu frică de Dumnezeu dar neînfricat în fața legii oamenilor, a aprobat pozitiv și a expus motivele astfel: Prin cererea nr. 237/08.02.2010, Episcopia Sloboziei Şi Călăraşilor solicită atribuirea în concesiune fără plată a unor terenuri pentru construirea de locuinţe cu destinaţie socială şi de serviciu, precum şi a propunerii noastre pentru zona de nord-est a ansamblului Pepinieră.” Proiectul de hotărâre are la bază prevederile art. 124 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică şi O.G. 82/2001 actualizată, privind stabilirea unor forme de sprijin financiar pentru unitatile de cult aparținâd cultelor religioase recunoscute din Romania”. Lucrarea, divină dar și administrativă în același timp, ajunge pe masa comisiei de urbanism care comite o inepție de zile mari avizând favorabil proiectul dar propunând, cu frică de cele sfinte și în șoaptă, schimbarea amplasamentului: “Găsirea unui alt amplasament ( ex. ,,PUZ zona Nord” str. Mărăşeşti) deoarece Cartierul Pepinieră are o altă destinaţie stabilită prin PUG.” Enoriașii urbaniști constată deci încălcarea bibliei lor, care este PUG-ul, dar n-au curajul să respingă fărădelegea care li s-a vârât sub nas.

Vila socială devine vilă de serviciu

în dezbaterile consilierilor întruniți în ședința regulamentară a lunii martie. La lucrări a luat parte însuși PS Vincențiu, care a făcut precizarea că cele 6 viluțe nu vor fi nicidecum sociale, așa cum, cică, eronat a scris în cerere mâna-i divină, ci doar niște locuințe de serviciu pentru iluștri teologi din dotarea staff-ului Său personal. Niște locuințe, spune Înaltul Episcop, care vor face cinste Sloboziei. Până una, alta, Slobozia va trebui însă să facă cinste cu terenul dat pomană. Fără lumânare. Iată cum au dezbătut consilierii cererea Episcopiei:

În continuare se ia în discuție Proiectul de hotărâre privind atribuirea în folosință gratuită a unor terenuri pentru construirea de locuinȚe cu destinaȚie socială si de serviciu către Episcopia Sloboziei si Călărasilor. Președintele ședinței dă cuvântul P.S. Vincențiu, episcopul Sloboziei si Călărasilor, care spune următoarele: ,,Vă mulțumesc pentru prima întâlnire pe care o am cu membrii Consiliului Local al municipiului Slobozia in integrum. Am venit să vă prezentăm rugămintea noastră, a Episcopiei, ca pe aceste terenuri care sunt date într-un spațiu apropiat catedralei si centrului episcopal să putem construi 6 locuințe de serviciu P+Etaj pentru consilierii si personalul pe care îl avem la centrul episcopal. Nu ne permitem să facem locuințe sociale. Facem centru social, centre de cultură pe lângă parohii, pe lângă biserici. În aceste locuințe de serviciu P+Etaj vor locui preoții, licențiați în teologie, adică staff-ul pe care-l avem noi la centrul episcopal. Acum m-am întors dintr-o călătorie și avem, într-un procent de 85%, certitudinea că vom avea banii necesari pentru a construi în maximum doi ani aceste sase locuințe. Vă mulțumesc pentru înțelegerea pe care ne-o veți acorda si sper ca aceste locuințe să aducă un plus de frumos orasului nostru. Ele vor fi supuse aprobării consiliului, autorităților competente si vom respecta toată legislația în vigoare în acest domeniu. Vă mulțumesc foarte mult”.

Presedintele sedinței: ,,Va trebui să modificăm puțin proiectul de hotărâre în sensul că vor rămâne doar locuințe de serviciu, nu și locuințe sociale”.

D-na consilier Petre Gabriela(încercând să aprindă lumina în capul primarului): ,,Proiectul de hotărâre este posibil să aibă un support moral, dar din păcate nu are un suport legal si am să vă explic imediat. Probabil că se poate găsi un alt temei, un alt cadru legal în care să se execute aceste lucrări. În niciun caz pe art. 124 din Legea 215 si în niciun caz pe Ordonanța 82/2001, cele care sunt invocate în preambulul acestui proiect de hotărâre. În expunerea de motive este menționat art. 124 din Legea 215 în care se spune: ,,Consiliile locale pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si immobile proprietate publică sau privată locală, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice”. Indiferent cărora din aceste instituții li se dă acest teren în folosință gratuită, categoric, si calea de interpretare legală este aceasta, li se dă în scopul desfăsurării activității fără scop lucrativ. Locuințele de serviciu nu sunt pentru desfăsurarea unor activități fără scop lucrativ, nici pentru servicii de utilitate publică si nici pentru activitate de binefacere. Se vorbeste despre Ordonanța 82, care nu are nicio legătură cu acest proiect de hotărâre. Doar titlul are legătură si probabil cine a redactat aceste înscrisuri s-a gândit că dacă vom citi titlul, totul este în regulă. Nu este în regulă. La art. 1 din O.G. 82 se scrie despre ,,completarea drepturilor salariale neacoperite din fondurile proprii ale unităților de cult centrale si locale respective”. Nu suntem în această situție. La art. 3 pct. (2) din O.G. 82 se spune: ,,De la bugetele locale se pot aloca fonduri pentru completarea fondurilor proprii necesare pentru întreținerea si funcționarea unităților de cult fără venituri sau cu venituri reduse, pentru construirea ori repararea lăcasurilor de cult si pentru conservarea si întreținerea bunurilor aparținând cultelor si care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, pentru amenajarea si întreținerea muzeelor cultural religioase, pentru construirea si repararea sediiilor administrative ale eparhiilor sau ale centrelor de cult, a sediilor unităților de învățământ teologic proprietate a cultelor recunoscute, pentru construirea, amenajarea si repararea clădirilor având destinația de asezăminte de asistență socială si medicală ale unităților de cult, precum si pentru activitățile de asistență socială si medicală susținute de acestea”. Deci, nu ne aflăm în niciuna din aceste situații, motiv pentru care în proiectul de hotărâre nu a fost menționat nici un articol din această Ordonanță, cum ar fi fost normal. S-a menționat titlul ca să fie ceva menționat. În al treilea rând, în raportul comisiei de specialitate ori este o greseală de redactare ori este ilogic, pentru că se dă un aviz favorabil, dar cu două alineate mai sus se spune ,,dorim un alt amplasament”. Alt amplasament înseamnă alt proiect de hotărâre. În proiectul de hotărâre este menționat inclusiv amplasamentul. Nu putem să dăm aviz favorabil dar să schimbăm amplasamentul”.

Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin (The Smart Guy): ,,Am spus în comisie să dăm aviz favorabil, dar cu un amendament”.

D-na consilier Petre Gabriela (vorbind cu pereții): ,,Era ceva care nu se potrivea. Din moment ce în proiectul de hotărâre se menționa locația, nu putem să fim de acord dacă dorim să se găsească un alt amplasament, pentru că am înțeles că amplasamentul de la pepinieră are altă destinație. Acestea sunt observațiile pe care am avut să le fac. De principiu nu sunt împotriva realizării unor astfel de construcții, însă pe un temei legal”.

Dl. primar Ionașcu Gabi(tămâiat de credință și îmbătat de aghiasmă): ,,Dacă comisia a avut alt punct de vedere, cu un amendament, eu am propus un proiect de hotărâre asa cum am dorit. Dvs. trebuie să decideți dacă aprobați proiectul de hotărâre asa cum l-am propus eu sau cu punctul de vedere al comisiei de specalitate. Vă citesc art. 124 din Legea 215/2001: ,,Consiliile locale si județene pot da în folosință gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile si imobile, aflate în proprietatea publică sau privată ori județeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ”. Deci, aceasta înseamnă că pot să dau un teren, un bun imobil unei persoane juridice care să nu aibă scop lucrativ, care desfăsoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori servicii publice. În cazul acesta noi vorbim de Biserica Ortodoxă Română, în speță Episcopia Sloboziei și Călărașilor, care este o persoană juridică fără scop lucrativ. Pe acest principiu ne-am bazat si aceasta am invocat în expunerea de motive. Raportul pe care l-am făcut la Ordonanța 82, nu stiu, acum dvs. îl criticați, poate fi criticabil, accept punctul dvs. de vedere, dar repet încă o dată că este vorba despre Biserica Ortodoxă Română, de acele facilități, de acele lucruri pe care le prevede Ordonanța 82 si pe care, bineînțeles, si noi putem să le acordăm. Este vorba, deci, de Legea administrației publice locale si vorbim de persoană juridică, nu vorbim de amplasament sau activitatea care se desfăsoară pe amplasamentul respectiv”.

P.S. Vincențiu(făcând cinste orașului cu niște vile, frate!) ,,Bănuiesc o oarecare reținere a comisiei de specialitate, având în vedere folosirea incorectă, din partea Episcopiei, a cuvintelor ,,locuințe sociale”. Este vorba doar de locuințe de serviciu. În acest cartier dorim să facem locuințe de serviciu, ceva care să facă cinste orasului”.

Se supune la vot proiectul de hotărâre si se aprobă cu 14 voturi ,,pentru”, 1 vot ,,împotrivă” (Petre Gabriela) si 5 ,,abțineri” (Zăinescu Nina, Ioniță Vasilica, Catargiu Dumitru, Radu Paros, Vetu Ionel).

P.S. Vincențiu (binecuvintează pomana aceasta oferită cu încălcarea grosolană a legii): ,,Doresc să vă mulțumesc foarte mult si sper să ne mai putem vedea, fiindcă îmi va face mare bucurie să vin la aceste sedințe si mai ales să vă si am oaspeți la centrul episcopal pe care-l vom începe în curând. Astăzi am reusit să obținem banii necesari. Vă mulțumesc foarte mult. Dumnezeu să vă binecuvânteze întru mulți ani!”.

Dl. consilier Ioniță Gabriel(trage un semnal de alarmă după înfăptuirea lucrării): ,,Ar trebui să fim foarte atenți pentru că vor veni si alte categorii socio-profesionale să solicite. O asociaȚie cred că se va putea constitui destul de repede si apoi să vină să solicite astfel de facilități”.

Presedintele sedinței: (another smart guy)  ,,Articolul din lege pe care ni l-a citit dl. primar nu are legătură cu orice asociație care ar putea să solicite”.

Fostul comunitar Teculescu, ajuns rob al lui Blaga,

veghea însă de la Prefectura poporului la respectarea legii oamenilor. De îndată ce lucrarea administrativă a primarului christic Ionașcu a ieșit din laboratoarele administrative ticsite de săraci cu duhul dar cu frică de Dumnezeu, cuvântul legii s-a făcut auzit într-o adresă care atenționa Consiliul Local că a comis o fărădelege. Și Teculescu grăi cam așa:  “Locuinţa de serviciu este locuinţa destinată funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau agenţi economici, acordată în condiţiile contractului de muncă, potrivit prevederilor locale. Or, scopul pentru care se atribuie cele 6 loturi de teren prin Hotărîrea Consiliului Local Slobozia, construirea unor locuinţe de serviciu către Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, nu este de binefacere sau utilitate publică, aceasta servind intereselor angajaţilor Episcopiei. Ionașcu s-a indignat în fața unei asemenea blasfemii și a comandat niște acatiste achiziționate prin negociere cu o singură sursă. PS Vincențiu s-a pus pe post și rugăciune, iar rugăciunea i-a fost ascultată de demiurgul prefecților, SF. Vasile Blaga, care a pus mâna pe celular și a ordonat retragerea adresei ticăloșite și binecuvântarea  fărădelegii evidente ca lumina zilei. Consilierii tare s-au minunat de minunea petrecută și au dat slavă guvernului, PSD-ului și neamului lor de neadormiți. Pușcăria însă este o opțiune încă validă pentru cei care au votat cu ambele mâini și pentru cei care au închis ochii la șmen, căci abuzul în serviciu nu este trecut între virtuțile necesare pentru ajungerea la dreapta Domnului. Să vedem dacă la Parchet ține expresia:” Dă-le Doamne 18 indice 1 că nu știu ce fac”!

Speţa este simplă. Trei cretini împreună cu un al patrulea decedat între timp comit un viol cu violentă. Victima este şantajată, lovită, filmată în timp ce era obligată să întreţină relaţii sexuale cu această gaşcă de nenorociţi. Dosarul instrumentat de DIICOT ajunge la instanţă. Judecătoarea Soare Mariana a pronunţat o sentinţă halucinantă. Deşi i-a găsit vinovaţi pe golani de toate capetele de acuzare, a pronunţat sentinţe de câte doi ani cu suspendare. Aşa se face că, potrvit Judecătoriei Slobozia, violul devine un fel de tulburare a ordinii publice puţin mai gravă. Ca să existe o compensaţie, madam judecător a fost generoasă şi i-a oferit victimei nişte compensaţii financiare de vreo 60.000 de lei. Poate uită. Nu pot să nu mă întreb ce pedeapsă ar fi dat doamna Soare dacă domnia sa ar fi fost cea violată şi bătută sau dacă în locul victimei ar fi fost fiica domniei sale? Câtă clemenţă va fi avut atunci? Ce circumstanţe atenuante ar fi putut găsi pentru nişte animale bipede? Ar fi justificat acum ca părinţii victimei să pună mâna pe par şi să îşi facă singuri dreptate dacă un judecător plătit cu zeci de milioane pe lună nu e în stare? Să zicem că într-o zi o maşină ar putea sări în aer sau ar rămne fără frâne. Sau pur şi simplu, părintele disperat şi-ar cumpăra o puşcă. Nu sunt ameninţări, sunt doar variante care oricând pot deveni soluţii în condiţiile în care justiţia nu e capabilă să facă dreptate. Iar magistraţii nu par conştienţi că vremea justiţiei private nu este departe şi că numărul celor care sunt nedreptăţiţi creşte alarmant. Opera doamnei Soare este doar un nou pas spre haos.   

CONSILIUL LOCAL al comunei GHEORGHE LAZĂR, judeţul Ialomiţa anunţă:

-organizarea unei licitaţii publice deschise la sediul Consiliului Local al comunei Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa.

Obiectul licitaţiei îl constituie vânzarea unui teren în suprafaţă de 500 m.p., situat în intravilan ce face parte din domeniul privat al comunei Gheorghe Lazăr, în vederea realizării unei investiţii (casă de locuit).

Documentaţia în vederea participării la licitaţie (caietul de sarcini al vânzării şi instrucţiunile privind organizarea şi  desfăşurarea procedurii de vânzare) poate fi studiată şi achiziţionată de la sediul Consiliului Local al comunei Gheorghe Lazăr, contra cost.

Persoanele interesate vor depune la sediul Consiliului Local al comunei Gheorghe Lazăr actele doveditoare privind calităţile cerute ofertanţilor în conformitate cu criteriile de eligibilitate prevăzute în caietul de sarcini.

Ofertele se vor primi până la data de 03.06.2010 inclusiv, între orele 8 – 14, la sediul Consiliului Local al comunei Gheorghe Lazăr.

Ofertanţii vor rămâne angajaţi prin termenii din ofertele lor un termen de 30 de zile de la data limită a depunerii ofertelor.

Plicurile conţinând ofertele se vor deschide la data de 04.06.2010, ora 11,00 la sediul Consiliului Local Gheorghe Lazăr.

Contestaţiile se depun şi se soluţioneazăla sediul Consiliului local al comunei Gheorghe Lazăr.

PRIMAR,

PAVEL MARIAN

Judecătoria Slobozia a respins la data de 26 aprilie acțiunea primăriei Slobozia prin care cerea anularea autorizației de construire eliberată în baza unor documente false firmei Floriconstruct SRL. În vara anului 2009, Olaru Vasile, fost director al Spitalului Județean, a închiriat pe barba lui 50 de metri pătrați de teren din curtea instituției unei firme pentru construirea unei covrigării. Deși printr-o Hotărâre a Consiliului Județean  Ialomița închirierea de terenuri era cu desăvârșire interzisă, Olaru a închiriat terenul pe baza unei HCJ care nu mai era în vigoare. În baza aceluiași act normativ primăria a eliberat și autorizația de construire pe care ulterior, după dezvăluirile GSE, a contestat-o în instanță. În cadrul procesului a fost chemat în calitate de pârât și Consiliul Județean, proprietarul de drept al terenului. În cursul procesului, CJI a invocat lipsa calității procesuale și a fost scos din cauză. Reprezentanții instituției au susținut lipsa interesului în cauză iar Tribunalul, în mod inexplicabil, a decis că acțiunea primăriei este lipsită de temei! Atitudinea CJI este cu atât mai inexplicabilă cu cât în comunicările oficiale instituția a invocat ilegalitatea contractului de închiriere, dar a încasat regulat cota de 50% din contravaloarea chiriei. Un alt fapt interesant este acela că deși există o cauză penală în cercetare în care s-a început urmărirea penală și primăria ar fi trebuit să ceară suspendarea procesului, acest fapt nu s-a întâmplat. Din prostie? Din interes? Vom reveni.

De aproape doi ani de zile o bătrână din Maia așteaptă ca justiția să-i facă dreptate. Se numește Gheorghe Dumitra și are 68 de ani. Pe 24 august 2008, în timp ce mergea către biserică, a fost lovită de o remorcă tractată de o Dacie și proiectată în șanț. După 10 zile de spitalizare a rămas fără splină și de atunci are dureri de cap groaznice. Șoferul care a provocat accidentul se numește Ciobanu Sorin și este nepotul primarului din Maia. Prima declarație i-a fost luată victimei la mai bine de o lună și jumătate de la producerea accidentului. De atunci dosarul zace la Parchetul Urziceni fără soluție. Și-a pus și avocat biata victimă, pe care l-a plătit cu 7 milioane de lei. Avocatul i-a luat banii fără să-i dea chitanță și de atunci e din ce in mai greu de găsit. Oamenii își amintesc că primarul Nicolae Costel a fost și el cercetat într-un dosar pentru conducere fără permis și că a scăpat după ce din dosarul cauzei s-au sustras probe importante. Ei cred că pilele și relațiile primarului n-ar fi străine de tergiversarea cercetărilor în dosarul nepotului său.

Sima Florica,un  martor ieșit din curte: “Dom’le, eu eram în curte și mă pregăteam să merg la biserică. Am auzit un zgomot și niște țipete. Când am ieșit, femeia era în șanț iar băiatul acela era lângă ea. Am luat-o cu el și am urcat-o în mașină. Atât am văzut”. Florica Sima spune că de doi ani nimeni n-a întrebat-o nimic despre accident.

Un binefăcător care vrea să rămână anonim: “Eu i-am pus avocat, pe Ionescu de la Urziceni. I-am dat 7 milioane dar nu i-a dat nici o chitanță și nici un fel de răspuns. Am fost cu el la poliție acolo și pe mine m-a trimis la Parchet. Am luat numărul de dosar că avocatul nu-l știa. Apoi ne-a spus de la poliție că dosarul e la procuror și ne trimit ei răspunsul. Din 2008 văd că n-a apărut nici un răspuns. Ionescu ne-a tot dus cu vorba. Că se duce mâine, că se duce poimâine, de unde, tot eu am scos numărul de dosar. Eu am fost de față când i-a dat banii și n-a făcut nimic”.

Satul tace ca porcu-n păpșoi!

De la poliția Urziceni n-am putut afla un răspuns. Comandatul Tiță ne-a cerut un răgaz să se documenteze.  Suntem curioși să aflăm ce scuze s-ar mai putea inventa în materie de tergiversarea unor dosare cu schepsis. Victima a rămas infirmă și cu capacitatea de muncă diminuată. Documentele medicale arată clar că viața i-a fost pusă în pericol. Dar cât mai valorează astăzi viața unei femei simple, pentru care în afara unor vecini la fel de neînsemnați, nu țipă nimeni? Probabil că nu mai mult decât o ceapă degerată.

Săptămâna trecută, o stire difuzată de toate televiziunile a trecut pur si simplu neobservată. Stirea făcea referire la arestarea unui ofițer din cadrul DIICOT care nu a refuzat o mită de 10.000 de euro pentru stoparea unui dosar penal pe care-l avea în instrumentare. Sursa informatiei era un comunicat de presă al DNA pe care-l reproducem integral:

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează cercetări penale faţă de inculpatul STANCIU BERTI CĂTĂLIN, ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române (I.G.P.R.) – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, în sarcina căruia s-a reţinut infracţiunea de luare de mită. Din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurori a rezultat următoarea stare de fapt:
În data de 26 aprilie 2010, inculpatul Stanciu Berti Cătălin, în calitate de ofiţer în cadrul I.G.P..R. – Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate, a acceptat promisiunea de a-i fi dată suma de 10.000 de euro cu titlu de mită, respectiv nu a respins-o, promiţând că în schimbul banilor nu îşi va îndeplini atribuţiile de serviciu, în sensul că nu va comunica parchetului rezultatul integral al activităţilor de cercetare penale efectuate într-un dosar penal înregistrat la D.I.I.C.O.T. în care se efectuează cercetări penale cu privire la activitatea societăţii administrate de denunţător, asigurându-l pe acesta din urmă că nu va avea probleme în viitor. Ulterior, denunţătorul i-a dat unui intermediar, Niţă Emanuel, învinuit în cauză, suma de 40.000 lei pentru a-i fi remisă ofiţerului de poliţie Stanciu Berti Cătălin, în scopul menţionat anterior.
Inculpatului Stanciu Berti Cătălin i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile în conformitate cu prevederile art. 6 alin. 3 Cod de procedură penală. La data de 1 mai 2010, procurorii anticorupţie au dispus reţinerea acestuia pe o perioadă de 24 de ore, iar la aceeaşi dată, Curtea de Apel Bucureşti a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 15 zile. La instrumentarea acestui dosar, procurorii au colaborat cu ofiţeri din cadrul M.A.I. – Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă.
Facem precizarea că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală necesară în vederea propunerii unor măsuri preventive, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie
”.

Patronul firmei Maxim Drink pe post de denuntator?

Surse judiciare confirmă că săptămâna trecută o echipă a Gărzii Financiare Ilfov a confiscat o cisternă cu alcool din curtea firmei Maxim Drink SRL Urziceni. Cisterna aparținea firmei din Urziceni iar ancheta penală ulterioară viza modul e administrare al societății. Din comunicatul DNA rezultă că denunțătorul este patronul firmei Maxim Drink, Octavian Mărculescu. Nu rezultă foarte clar din comunicatul DNA dacă Mărculescu a fost forțat să ofere mita sau s-a autodenunțat ca să evite anchetarea sa în dosarul instrumentat de DIICOT. În 2008 compania a declarat o cifră de afaceri de circa 12,9 milioane de euro. Vom reveni.

O echipă de experți francezi ai companiei Sofiproteol, unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața mondială de biodiesel se află începând de ieri la Slobozia. Ei vor realiza un due-dilligence  la Expur, companie deținută în prezent de concernul elvețian Alimenta. La data de 29 aprilie 2010 grupul Sofiproteol anunța pe site-ul propriu începerea discuțiilor cu Alimenta în vederea achiziționării companiei Expur SA.  Sofiproteol este o companie franceză care a realizat anul trecut vânzări de circa 6 miliarde de euro și a realizat un profit net de peste 64 de milioane de euro. Compania a fost creată în 1983 și intenționează să integreze Expur în cadrul Soprol, divizia companiei pentru producerea semințelor pentru ulei. “În urmă cu aproximativ un an, Expur a disponibilizat 107 angajati din cei peste 600 de angajați ai companiei. Aceștia lucrau în cadrul fabricii deținute în Urziceni, după ce unitatea de producție cu activități în procesarea semințelor de soia a intrat în conservare. Astfel, Expur produce în prezent doar în cadrul fabricii din Slobozia, cu activități în procesarea semintelor de rapiță și floarea-soarelui, și în cadrul fabricii de biodiesel construită în apropierea acesteia. Expur Urziceni este unul dintre cei mai importanți producători locali de ulei, o piață cu vânzări anuale de peste 200.000 de tone anual, dominată de companiile americane Bunge și Cargill”, scrie Ziarul Finaciar în ediția de luni, 3 mai. Prețul tranzacției nu a fost încă anunțat dar el s-ar putea situa între 60 și 80 de milioane de euro, conform estimărilor ZF.

Vineri a fost o zi mare pentru municipiul Slobozia. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local au fost introduse două proiecte de hotărâri prin care municipalitatea face cinste unei firme controlate de fiul șefului DNA Ialomița, procurorul Cristudor Dumitru. Inițiatorul acestor hotărâri mufate prin care se crăcănează cadrul legal și se diminuează valoarea redevenței pentru un hectar de teren concesionat de la primărie este consilierul local Gabriela Petre, de la PD-L. Istoria recentă ne arată golănia în toată splendoarea ei. Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului relatarea noastră va surprinde faptele de arme ale funcționarilor din Primăria Slobozia începând cu cele mai recente.

Cum a devenit complexul de agrement discotecă și mai apoi spațiu administrativ”?

Pentru a răspunde la această întrebare ne întoarcem o țâră în timp la ședința CL Slobozia din octombrie 2008, când a avut loc a doua tentativă de acaparare a pepinierei de către firma de familie a procurorului Cristudor Dumitru. Căci ceea ce nu v-am spus este faptul că undeva în anul 2005, un proiect similar a fost scos de pe ordinea de zi a CL deoarece la vremea respectivă secretarul consiliului, domnișoara Simona Dumitrache, a sesizat că pepiniera nu poate fi dezafectată pentru a face loc unui complex sportiv iar comisia de urbanism din acea perioadă s-a opus inițiativei. Cel puțin așa își amintește un fost consilier, membru în comisia de urbanism până în 2008. În 2008 însă, vremurile s-au schimbat radical. Firma Romagra a depus un PUZ care încălca flagrant Planul Urbanistic General deoarece propunea ilegal și nejustificat dezafectarea unui teren cu regim silvic și amplasarea unor construcții în zonă. În ciuda acestor impedimente, consiliul local ghidonat atent de expunerea de motive a arhitectului șef  al municipiului votează în bloc.

Stenograma dezbaterior din ședința în care a fost aprobată înstrăinarea pepinierei

În continuare se ia în discuţie proiectul de hotărâre privind aprobarea P.U.Z. ,,Complex sportiv şi de agrement”, situat pe DN 2A, parcela 580.
Dl. arhitect şef Marian Cornel: ,,Este vorba de un complex pe o suprafaţă totală de 9320 m.p.  Se doreşte realizarea unui complex hotelier P+1+M, cu hotel, discotecă, sală de conferinţe ş.a.. De asemenea, mai are zonă de agrement cu piscine, terenuri de sport, loc de joacă pentru copii. În suprafaţa totală sunt şi suprafeţe construite, suprafeţe drumuri, alei şi zone de agrement”.
Preşedintele şedinţei: ,,Terenul va fi scos la licitaţie publică pentru această destinaţie. Solicitantul a întocmit Planul Urbanistic pentru zona respectivă, în vederea exprimării intenţiei de a face aşa ceva în municipiul Slobozia.  Deci, municipiul Slobozia scoate la licitaţie pentru această destinaţie”.
D-na consilier Petre Gabriela: ,,În referatul serviciului de specialitate al Primăriei se propunea ca PUZ să prevadă realizarea unei alei de acces şi a unei perdele de protecţie. În proiectul de hotărâre nu s-a preluat această propunere. De ce nu s-a preluat?”
Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin: ,,Comisia a avizat favorabil, cu preluarea celor  propuse  de serviciul de urbanism. Planul nu-şi poate găsi realizarea dacă accesul nu va fi vizibil. De aceea trebuie prevăzută modalitatea de acces în zonă”.
- Se supune la vot proiectul de hotărâre, cu amendamentul de a se completa cu propunerea privind realizarea unei alei de acces şi a perdelei de protecţie. Se aprobă cu unanimitate de voturi.

Perdeaua de protecție de care vorbea doamna consilier Gabriela Petre avea două funcțiuni importante. Pe de o parte se avea în vedere cuprinderea acestei investiții în proiectul de hotărâre pentru a crește valoarea totală și pentru ca proiectul astfel umflat să devină credibil. Că doar nu era nimeni tâmpit să creadă că un hotel se poate face vreodată cu un miliard de lei. Pe de altă parte, perdeaua de protecție trebuia să asigure intimitate viitoarei vile, ca să nu se benocleze populimea în ograda domnului procuror. De aici și intervenția doamnei consilier, un fel de gardian al investiției fantomă promovată și încurajată pe terenul fraierilor de contribuabili. Doamna Petre este același consilier care a modificat apoi HCL prin care se acordau facilități și a introdus pe lista pomenilor de la buget și firma Romagra.

Șmenuirea actelor, pașaport spre pușcărie

O anchetă sumară a Biroului Teritorial Ialomița al DNA ar trebui să constate următoarele golănii. Potrivit dezbaterilor din ședința în care PUZ-ul fantomă a fost adoptat ne arată o structură clară a construcțiilor ce urmează a fi executate pe terenul primăriei. Structura investiției este preluată și în contractul de concesiune semnat la data de  9 aprilie 2009. După cum am arătat, șeful serviciului Urbanism a informat consiliul că pe terenul pepinierei se va construi și o discotecă, și locuri de joacă, și piscină etc. În realitate, lucrurile stau total diferit. Potrivit caietului de sarcini, concesionarul, adică firma de familie a procurorului Cristudor, avea obligația să obțină autorizația de construire  în baza unui proiect aprobat și avizat: „7.8..Dupa concesionare, realizarea obiectului de investitii se va face numai pe baza unui proiect legal avizat si aprobat si a autorizatiei de construire emisa de organele competente. Obtinerea tuturor avizelor tehnice definitive pentru realizarea si functionarea investitiei, privesc pe concesionari”. La data de 4 septembrie 2009, Primăria Slobozia eliberează autorizația de construire numărul 8767 pentru “construire spații administrative și realizare împrejmuire”. Nici vorbă de hotel, piscină, terenuri de sport sau alte hangarale prezentate în fals consilierilor. Clădirea administrativă seamănă cu o casă de locuit cu etaj fiind evident că documentul intitulat “caiet de sarcini” a fost încălcat grosolan, lucru pe care compartimentul Urbanism însărcinat prin HCL cu supravegherea proiectului trebuia să-l știe. În mod evident, golănia rezultă și din adresa numărul 3 din 23 martie 2010, adică la un an de la adjudecarea concesiunii, prin care administratorul Romagra solicită o mică pomană de la contribuabili. În adresa respectivă, administratorul firmei arată: “Precizăm că valoarea investiției în curs de realizare, conform autorizației de construire 139.000 RON, în prezent fiind realizată în proporție de 70% însă dată fiind situația financiară generată de criza economică nu avem posibilitatea de a continua investiția în paralel cu achitarea redevenței și a impozitului aferent ce se ridică în total la suma de 41.800RON ”. Ceea ce spune domnul Tătuță echivalează cu un denunț. Firma câștigătoare nu va construi ceea ce este stipulat în caietul de sarcini și ceea ce s-a angajat când a participat la licitație, ci o banală viluță împrejmuită cu un gard. Bașca perdeaua de protecție cerută de doamna consilier Gabriela Petre. Sunt tot atâtea motive de anulare a contractului de concesiune, care la articolul 7 punctul 7 prevede scurt: “ Concesionarul este obligat să respecte ca imobilul concesionat să fie folosit  în regi de continuitate și permanență  pentru scopul în care a fost concesionat, EVENTUALE SCHIMBĂRI DE DESTINAȚIE NU SUNT PERMISE”. Golănia a devenit vizibilă de la depunerea proiectului și eliberarea autorizației de construire. Dar cine să o vadă? Cât despre bonitatea bancară și garanțiile necesare demonstrării capacității tehnico-economice de îndeplinire a obligațiilor asumate nu are sens să mai vorbim. Cererea depusă de administratorul Romagra vorbește de la sine, firma având dificultăți în a achita o banală redevență.

Să licităm civilizat!

Întorcându-ne la originile proiectului, ajungem la capitolul în care la anunțul postat de primărie pe site se înghesuie 3 bucăți ofertanți, toți unul și unul, dar niciunul eligibil conform caietului de sarcini.  Primul și cel mai bazat dintre ei este firma Romagra, cu fiul și cumnatul procurorului DNA Dumitru Cristudor ca acționari în cote egale. Firma, cu un profit de 1,8 miliarde de lei la nivelul anului 2008 era neeligibilă, deoarece nu avea experiența anterioară în administrarea unor baze de agrement cerută de primărie în caietul de sarcini. Firma a fost creată în 2006 și s-a ocupat cu doar 1 angajat de cultivarea cerealelor pe terenuri arendate. A doua firmă participantă este un boutique din Iazu și se numește RAV SRL. Firma este creată în 2008 și se ocupă de comerț cu amănuntul. În primul și singurul an fiscal din viața ei firma a obținut un profit imens de 3059 lei, ceea ce nu-i permitea măcar ca în martie 2009 să depună la primărie suma de 30.000 de lei, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini, a garanției de participare la licitație, taxa de participare și costul certificatului de urbanism. Despre bonitatea dată de cifra de afaceri de vreo 40.000 de lei și de experiența în exploatarea unor obiective similare nu vorbim, că picăm în ridicol. Cel de-al 3-lea ofertant este o persoană fizică, bună și ea ca să fie la număr. Adică minim 3 ofertanți ceruți de primărie pentru ca licitația să aibă loc. Cei trei au strigat câte o dată fiecare, iar firma de familie a șefului DNA a câștigat la mustață. Legea fusese respectată întocmai și la timp. Delectarea noastră vine din lecturarea condițiilor de participare pe care le publicăm în caseta alăturată.

Condițiile pentru ofertanți stabilite prin caietul de sarcini

A. Documente pentru ofertanți persoane juridice :

1. Documente care să ateste forma juridică a ofertantului:

- certificat de inmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului de pe langă Tribunalul in raza căruia se află sediul social al ofertantului ;

- certificat constatator, emis de Oficiul Registrului Comerțului(unde se vedea si obiectul de activitate);

2. Acte doveditoare a stării materiale si financiare care să ateste capacitatea de preluare a concesiunii si de exploatare :

- scrisoare de bonitate bancara din partea unei banci prin care ofertantul isi poate dovedi capacitatea economico-financiara ;

- certificate constatatoare emise de institutiile abilitate care sa confirme achitarea obligatiilor exigibile de plata fata de bugetul local si bugetul consolidat al statului la zi;

- declarație pe proprie raspundere că nu este in procedura de reorganizare sau lichidare judiciară ;

3. Capacitatea concesionarului de a exploata bunul concesionat demonstrata prin:

- experienta in lucrari similare – contracte sau exploatare de baze sportive,

4. Imputernicire pentru reprezentantul societății, dacă nu este reprezentantul legal al acesteia

5. Copie dupa chitantele care dovedesc achitarea taxei de participare, caietul de sarcini, garantia de participare la licitatie si certificatului de urbanism.

6. O fisa cu informatii privind ofertantul si o declaratie de participare semnata de ofertant, fara ingrosari, stersaturi sau modificari.

Dar cu PUG-ul ce ați avut?

Golănia, căci despre o golănie penală este vorba aici, nu este completă dacă nu spunem două vorbe și despre încălcarea cu nesimțire a Planului Urbanistic General. Potrivit legii, schimbarea categoriei de folosință a terenului trebuia menționată expres în PUZ-ul aprobat care modifica PUG-ul. În hotărârea 122 din 31 octombrie 2008 prin care s-a aprobat PUZ-ul fantomă nu se specifică nimic despre schimbarea categoriei de folosință din teren cu regim silvic în teren curți construcții. Singura referire, generală și insuficientă, se face abia o lună mai târziu, la adoptarea noului PUG, când se face mențiunea că toate PUZ-urile adoptate de consiliul local vor fi preluate în noul plan urbanistic general. Mențiunea trebuia făcută inclusiv în planurile cadastrale elaborate ulterior de primărie. Dar cum oare puteau trece băieții în PUG “vilă fiu șef DNA”? Probabil că nu puteau.

Șeful DNA  Ialomița ar trebui să se sesizeze din oficiu. La primăria Slobozia s-a comis o potlogărie vizibilă și din avion. Printr-o șmecherie penală, peste 9000 de metri de teren din patrimoniul public au fost făcuți cadou unei firme din Ograda. În octombrie 2008 primăria a inventat un PUZ pentru respectivul teren situat la marginea orașului. PUZ-ul prevedea că pe acel teren cu destinație forestieră, pe care municipalitatea îl folosea ca pepinieră, să răsară un “complex de sport și agrement” Ce nevoie stringentă a populației era satisfăcută de această ideea creață și de ce se măcelărea a doua oară pepiniera orașului după ce pe fosta locație răsărise un cartier de vile, nu se știa la momentul respectiv. În februarie 2009 se elaborează un caiet de sarcini în vedere organizării unei licitații. Caietul de sarcini prevedea că pe locația pepinierei se va construi un complex hotelier și ceva terenuri de sport. Ce s-a urmărit prin această precizare? O golănie care să permită ridicarea unei căsuțe, căci hotelurile pot fi și mai mici, cam cât o vilă, în vreme ce niște vestiare, potrivite pentru niște terenuri de sport, nu puteau avea aspect de conac că bătea la ochi. Nu mai trebuie sa demonstrăm ca într-un oraș de 50.000 de locuitori și vreo 3 hoteluri nu era nevoie de un alt “complex hotelier” construit pe terenul primăriei și mufat artificial și ilogic lângă un teren de sport. Tot în caietul de sarcini se prevede că doritorul trebuie să-și demonstreze capacitatea tehnică și economică de realizare a investiției fantomă cu derularea unor contracte similare. Precizarea strecurată de o mână criminală sau doar inconștientă aruncă întreaga golănie în penal. În martie are loc licitația și este anunțată pe site-ul primăriei. Un cetățean din comuna Fulga județul Prahova intră pe internet, vede anunțul și depune o ofertă alături de alte 2 firme. Valoarea de pornire a “licitației” pentru redevența aferentă concesiunii este de 3,05 lei pe metrul pătrat pe an. Din licitație rezultă o valoare finală de 3,67 lei per metru pătrat pe an. Adică fix doi pași de licitație. Asta înseamnă că fiecare firmă a strigat câte o dată oferind 10% din prețul de pornire, așa cum prevedea caietul de sarcini. Cetățeanul din Prahova învinge și preia jobul. Firma lui are ca obiect de activitate agricultura și un singur angajat. Experiență similară, ioc! Și totuși primește contractul. La aproape 1 an, când se apropia plata redevenței de circa 400 de milioane, consilierii mobilă de la CL Slobozia comit o nouă golănie pentru cetățeanul din Prahova. Pentru firma Romagra, investitorul care scosese Slobozia din criză, se modifică o HCL care prevedea scutirea de la plata redevenței pe teren pentru investiții în comerț, servicii și producție. Printre domeniile favorizate se introduc sportul& agrementul, în care nici dracul 100 de ani de aici încolo nu va investi un șfanț pentru că din asta nu iese profit. Golănia se face fix pentru ACEASTĂ firmă iar dobitoacele din consiliul local votează ca la obor, într-un singur muget, cu doar două abțineri. Pe terenul fostei pepiniere se ridică acum o vilă cât un buncăr. Pentru care redevența a fost scăzută la circa 150 de milioane. Pomană curată având în vedere că suprafața pe care cetățeanul din Prahova va juca tenis este de aproape 1 hectar. În România, alții au făcut pușcărie și pentru mai puțin. Iar dacă firma cu pricina nu ar fi aparținut  fiului șefului DNA Ialomița, căruia nu-i dăm numele să nu facă buba, probabil că turmele de funcționari și consilieri în frunte cu cei care au pus la cale operațiunea s-ar încolona în drumul lor spre camerele cu zăbrele. Cum șeful DNA Ialomița se află în evident conflict de interese, așteptăm ca cineva să îi preia sarcinile. Eventual și funcția, căci este clar că această golănie l-a tras definitiv pe dreapta!

PS. După expunerea acestor FAPTE și DOCUMENTE pe site-ul GSE, procurorul Cristudor Dumitru a avut tupeul să ma sune cu număr ascuns de câteva ori. După ce, într-un final, am văzut apelul și am răspuns, mi-a turuit ceva de genul că soția domniei sale a decedat ca urmare a articolelor mele și asta am de gând și cu fiul său. Apoi a închis brusc. Fac precizarea că niște cuvinte care ilustrează o stare de fapt nu provoacă cancer. Din tastatură iese doar o poveste, din păcate penală și adevărată. Cancerul este provocat doar de fapte pentru care, din nfericire nu plătesc întotdeauna cei care le comit și au pe conștiință fărădelegi incredibile și ticăloșii memorabile.

Astăzi este o zi mare pentru municipiul Slobozia. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local au fost introduse două proiecte de hotărâri prin care municipalitatea face cinste unei firme controlate de fiul șefului DNA Ialomița, procurorul Cristudor Dumitru. Inițiatorul acestor hotărâri mufate prin care se crăcănează cadrul legal și se diminuează valoarea redevenței pentru un hectar de teren concesionat de la primărie este consilierul local Gabriela Petre, de la PD-L. Lucrarea se face în doi pași după cum urmează.

Pasul 1- crăcănarea cadrului legal

În mai 2008, Consiliul Local Slobozia a adoptat hotărârea 113 prin care se acordă facilități fiscale celor care investesc în municipiul reședință de județ. Facilitatea constă în scutirea de plata redevenței pentru terenurile concesionate de la primărie, scutire care poate ajunge până la 90% pe perioada derulării investiției, în funcție de valoarea acesteia. Din inițiativa doamnei consilier Gabriela Petre, HCL 113 va suferi o mică modificare. Mai exact, se va extinde aria de aplicabilitate a actului normativ astfel încât pe lângă producție, prestări servicii și comerț și firmele care derulează afaceri în domeniul sportului și agrementului să beneficieze de scutirea de plata redevenței. Motivația doamnei consilier ne-a lăsat mască de admirație. Cităm din expunerea de motive: “Statul garantează exercitarea funcțiilor sectorului public și sectorului particular în domeniul educației fizice și sportului, conform cu principiile colaborării responsabile între toți factorii interesați ”.  Citatul doamnei consilier face parte din legea sportului și are rolul de a consolida opinia că e criză iar autoritatea locală poate ajuta privații să investească în facilități sportive pe care bietul buget nu le poate suporta. Frumos, nu! Dar pentru cine se fac cărțile, oare?

Pasul 2- Devoalarea investitorului magistrat!

Câteva puncte mai la vale, adicătelea după ce hotărârea inițiată mai sus va fi fost adoptată, doamna Petre mai trântește o inițiativă legislativă, de data asta ceva mai concretă. Pe gaura legislativă astfel creată este strecurată firma Romagra din Ograda, o firmă cu un singur angajat care cultivă la greu cereale. Mai nou, firma s-a apucat de investiții în sportul de masă demarând o misterioasă investiție pe un teren în suprafață de 9320 de metri pătrați situat undeva la ieșirea din municipiul Slobozia, în vecinătatea benzinăriei Rompetrol. Terenul a fost concesionat în urma unei licitații derulată pe mutește in februarie-martie 2009, anunțată doar pe site-ul primăriei. Deși nu este clar ce fel de investiție urma să se deruleze în acea zonă unde în acest moment funcțiunea terenului din PUZ este arabil, conform caietului de sarcini aprobat prin HCL 41 din 26 februarie 2009 în zonă ar trebui să se construiască un….hotel! Iată ce prevede caietul de sarcini: “Complex hotelier S + P + M, zonă de agrement, piscine, terenuri de sport, loc de joacă pentru copii, alei carosabile si pietonale, parcaje, rețele utilități, in conformitate cu certificatul de urbanism nr. ……….. din ………………….2009, eliberat de Serviciul de Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului. Investitia ce se va realiza va avea ca destinația de complex sportiv si de agrement. Terenul dispune de posibilitați edilitare in zonă dupa cum urmeaza: energie electrica; apa si canalizare; rețea gaze; telefonie, etc”. Așadar, vorbim de un hotel în toată regula pentru care primăria a dat peste cap PUG-ul și a executat documente regulamentare. Caietul de sarcini a fost insuficient preparat, astfel că a scăpat în cuprinsul său un element peste care firma Romagra, pentru care s-au făcut cărțile, nu poate trece sub nicio formă. Cităm din nou din caietul de sarcini: “2.8 Garanția si capacitatea concesionarului de a exploata bunul concesionat vor fi demonstrate cu documente justificative (experiență în lucrări similare, contracte, expluatare baze sportive, etc.)”. Lucrări similare în domeniu? Sigur că da, firma fiind specializată în cultura cerealelor și deținând un singur angajat. Povestea cu valoarea stabilită a redevenței și valoarea licitată, care demonstrează clar caracterul de făcătură al licitației este doar o picanterie: “2.7 Redevența minimă de pornire a licitației este de 3,05 lei/mp/anual calculată la valoarea de piață pentru zona respectivă si aprobată prin H.C.L.197/2000 actualizată cu indicele de inflație”. În urma așa zisei licitații la care ne vom referi pe larg cu altă ocazie, valoarea de adjudecare a fost de 3,67 lei pe metru pătrat, adică fix doi pași de strigare. S-au bătut de s-au umplut de sânge! Pentru cine s-au făcut toate aceste scamatorii descrise mai sus? Pentru firma controlată de fiul șefului DNA, Cristudor Dumitru și de cumnatul domnului procuror, Tătuță Viorel, un agricultor din comuna Fulga județul Prahova, care este și administratorul Romagra, cel puțin în scripte. Vom reveni toooocmai mâine! Țineți aproape!