Criza provocată de calitatea apei care ajunge la robinetele slobozenilor a aprins spiritele politicienilor ce păreau intrați în adormire. Fiind vorba de o nereușită a primarului Gabi Ionașcu, cel mai vocal contestatar s-a dovedit a fi domnul consilier Radu Paros, care a declanșat o campanie de strângere a semnăturilor necesare organizării unui referendum. PNL, partidul de adopție al domnului consilier, și-a anunțat de îndată sprijinul pentru această acțiune, sperând la ceva beneficii electorale care să se adauge jenantului scor obținut la alegerile europarlamentare. Din umbră, activiștii PD-L au pus și ei umărul la campania de înfierare a primarului. La bătaie a ieșit domnul senator Tudor Panțuru, care a depus în calitate de simplu cetățean o reclamație la Protecția Consumatorului. Ce poate rezolva acest demers câtă vreme cei de la OPC se pricep doar la citit etichete, nu putem ști. Cert este că s-a marcat momentul, domnul senator transformând gestul de simplu cetățean într-o conferință de presă. Este evident pentru orice om de bun simț că aceste acțiuni au strict un scop electoral, fiind destinate captării valului de nemulțumire al cetățenilor și transformare înjurăturilor la adresa lui Ionașcu în intenții de vot. Și nici nu poți condamna prea tare acțiunile partidelor dacă analizăm problema și manifestările strict din punct de vedere politic. Dacă privim din perspectiva cetățeanului care are nevoie de soluții concrete, lucrurile se schimbă. Partidele ar fi trebuit să avanseze și ceva soluții la această problemă pentru ca demersurile lor politice să devină credibile. Deocamdată, singura soluție concretă avansată de adversarii politici ai primarului o reprezintă reîntoarcerea la apa livrată de Amonil. Soluția este pe cât de simplă, pe atât de imposibilă. Relația Urban-Amonil este grav deteriorată de debitele financiare pe care furnizorul privat de apă le revendică și este greu de crezut că va accepta să livreze apă fără recuperarea integrală a datoriei care se ridica la circa 150 de miliarde de lei. În plus, situația financiară a Amonil este precară, societatea fiind în buza falimentului. Or, în acest caz, livrarea de apă este pusă clar sub semnul întrebării. Tocmai acest fapt ca și presiunile exercitate de Amonil care a amenințat în repetate rânduri cu restricționarea furnizării  serviciului au determinat municipalitatea să grăbească activarea sursei subterane. Că a fost bine sau nu, urmează să vedem. Până una, alta, este clar că avem o problemă pe care trebuie să o rezolvăm. Ionașcu a avansat soluția schimbării țevilor din interiorul orașului. Până atunci însă, ar trebui ca municipalitatea să livreze apă la preț scăzut, având în vedere calitatea acesteia. Populația nu trebuie să plătească apă potabilă dacă primește un lichid gălbui doldora de clor și impurități. Faptul că există zone în oraș unde apa este bună, dă dreptate primarului. Probabil că schimbarea țevilor sau căptușirea lor ar rezolva problema. Poate că mai sunt și alte soluții. Dar acestea nu pot fi găsite doar cu sloganuri politice și campanii electorale premature. Este nevoie de dezbateri și de idei. Iar la asta trebuie să pună umărul toți politicienii locali și cetățenii. Chiar și cei care neplătindu-și cu anii facturile la Urban au adus societatea în starea de faliment în care se găsește azi și care acum țipă după servicii de calitate.

Potrivit Ministrului Sănătății, Ion Bazac, anul acesta se va aloca din buget suma de 72 de milioane de lei pentru o campanie de screening în vederea depistării cancerului de col uterin și a cancerului mamar. Gruprile țintă sunt reprezentate de circa 3 milioane de femei care vor beneficia de mamografii în regim gratuit și circa 600.000 de femei ce vor fi testate fără plată pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin. Perspectiva este îmbucurătoare, cu atât mai mult cu cât vizează programe naționale care în România nu au fost implementate de ani buni. Numai că în spatele acestor obiective generoase stau afaceri nu tocmai transparente care vizează profituri uriașe ce vor fi obținute de companii farmaceutice  dar și “afaceri” caritabile derulate prin fundațiile unor politicieni de vârful guvernării actuale. Fără a-și propune să pună la îndoială legitimitatea demersurilor pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației, investigația GSE dorește să scoată la lumină informații pe care oficialii statului român în complicitate cu grupuri de interese financiare le dosesc de ochii contribuabililor. Generată de lipsa de transparență a instituțiilor statului, această anchetă jurnalistică va scoate dezvălui un cerc de interese transpartinice care parazitează banul public destinat sănătății pe care-l drenează în buzunare private. Vom încerca să demonstrăm cum marile companii farmaceutice fac legea în România pe fondul lipsei de reacție a statului, lipsă de reacție generată de interese financiare directe ale unor personaje din topul ierarhiei politice.

O afacere de 23 de milioane de euro!

În anul 2008, pe final de mandat, fostul ministru al sănătății, Eugen Nicolaescu, a demarat un program național de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. Statistica, chipurile, a stat la baza acestei decizii. O statistică alarmantă care spune că România este pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitate care are drept cauză cancerul de col. Adică nu Albania, Bulgaria sau alte țări europene aflate mult în urma României ca nivel de igienă și civilizație. Și dacă statistica spune  că 6 persoane mor zilnic din cauza cancerului de col, este musai că statul trebuie să se implice. Și s-a implicat, Ministerul Sănătății semnând un contract cu gigantul farmaceutic GlaxoSimthKline, producător al vaccinului Cervarix, destinat prevenirii cancerului de col uterin. Valoarea contractului, potrivit ziarelor vremii, se ridica la suma de 23 de milioane de euro. Ministrul Nicolaescu declara în noiembrie 2008 că vor fi vaccinate 110.000 de fetițe cu vârste între 9 și 11 ani și că pentru această campanie au fost contractate 330.000 de doze de vaccin, necesare celor trei serii de vaccinări ce urmau să se deruleze în decurs de 6 luni. Un calcul simplu ne arată că prețul unei doze de vaccin Cervarix se ridică la suma de aproximativ 69 de euro. Asta înseamnă că pentru un singur pacient care este obligat să primească 3 doze ca vaccinul să fie eficient valoare tratamentului este de 207 euro. Specialiștii și studiile Agenției Europene a Medicamentelor indică faptul că vaccinul ar putea fi eficient pentru paciente cuprinse în segmentul de vârstă 10-25 de ani. Domnul Nicolaescu a introdus în program fetițe începând cu vârsta de 9 ani. De ce? Simplu! Ca să crească numărul de doze pe care statul urma să le achiziționeze. Ulterior, complementar acestei manevre, presa de specialitate și nu numai a fost intoxicată cu articole care arătau că niște cercetători columbieni ar fi descoperit că vaccinul este eficient și la persoanele trecute de 25 de ani. Adică până pe la vreo 40 de ani. Adică, pe românește spus, cu cât mai mulți posibili cobai, cu atât mai bine.

După 20 de ani urma să mai vorbim

Comisia Europeană a acordat o autorizație de introducere pe piață pentru Cervarix la data de 20 septembrie 2007. Imunizarea oferită de vaccin este cuantificabilă în timp, după ce persoanele vaccinate vor ajunge la maturitate și se va putea vedea care este nivelul de protecție oferit de vaccin. Ca orice boală cu transmitere sexuală, cancerul de col poate fi combătut prin igienă bună și folosirea prezervativelor, metode de prevenire verificate în timp. De ce a fost necesară introducerea unei campanii naționale de vaccinare cu un vaccin insuficient testat și care nu poate fi evaluat din punct de vedere al eficienței? La întrebarea aceasta răspunsul îl regăsim în conturile unor politicieni care s-au aflat și se află în fruntea bucatelor. Datele financiare ale afacerii nășite de Nicolaescu se prezintă cam așa: ministerul sănătății a decis achiziționarea a 330.000 de doze pentru care ar urma să se plătească companiei GSK suma de 23 de milioane de euro. Numai că la sfârșitul lui decembrie 2008, doar 2,57% din paciente au fost de acord să se vaccineze. Refuzul justificat al părinților de a-și vaccina copiii cu un produs insuficient testat a îmbrăcat forme diferite, începând cu înjurături de mamă pe Internet la adresa guvernului PNL și terminând cu diverse campanii anti-vaccinare derulate în diferite județe. Ceea ce se prefigura a fi un mare tun s-a dovedit un fiasco, pentru că populația nu s-a lăsat prostită de mesajele alarmiste ale guvernului și de statisticile umflate publicate de mai toată presa din România. Așa că, finalul guvernării PNL a găsit Ministerul Sănătății cu debaraua plină de Cervarix, un vaccin pe care nu-l voia nimeni dar care trebuia plătit.  În mod normal, afacerea trebuia încheiată aici, mai ales că, tot Nicolaescu declara asta, compania GSK urma să primească retur dozele neutilizate iar statul urma să plătească doar ce a folosit. Foamea de bani a noilor guvernanți a fost însă mai mare. Iar golănia a continuat în forme ceva mai rafinate.

Bazaconiile ministrului Bazac

“Cancerul nu alege. Însă noi putem alege să prevenim”. Declarația politică aparține noului ministru al sănătății, pesedistul Ion Bazac, până mai ieri dealer de Ferrari pentru România. Domnia sa a rostit această alocuțiune adâncă luna trecută, în cadrul conferinței “Cancerul, de la prevenție la paleație”. Mai exact, domnul ministru s-a exprimat în cadrul unei secțiuni ale acestei conferințe moderate de Mihaela Geoană, soția președintelui PSD Mircea Geoană și președinta fundației “Renasterea pentru Educație, Sănătate și Cultură”. Ce treabă are doamna Geoană, de profesie arhitect, cu depistarea cancerului, vom dezvălui mai la vale. Deocamdată trebuie să reținem că manifestarea, declarațiile și personajele implicate au reprezentat semnalul că afacerea Cervarix nu s-a încheiat încă. Și că noua putere dorește cu orice preț să continue programul început de Nicolaescu și guvernul PNL. Așa că noul patron al sănătății publice a anunțat de urgență că va pune la bătaie circa 2 milioane de euro pentru programe de screening(analize) în vederea depistării cancerului de col și a celui de sân. Coincidență sau nu, Fundația Renașterea   se luptă de vreo 8 ani, cu ajutorul unor sponsori generoși, măcar cu una din aceste două boli, respectiv cancerul de sân. Către col a coborât nivelul preocupării mai de curând, când băieții de la PSD au înțeles importanța socială a fenomenului. Că doamna Geoană s-a axat până prin 2008 pe tipărirea de pliante pe banii Loteriei Naționale și pe a ocupa cu chirie modică un spațiu al RAPPS, asta nu este un impediment. Pentru că din martie 2008 doamna Geoană nu mai luptă contra cancerului doar iluminând clădirile în roz cu doamnele Copos și Năstase, ci și cu ajutorul unui centru mobil de diagnosticare a cancerului de sân. Finanțat, printre alții, și de filantropii de la GlaxoSmithKline, băieții cu vaccinul nedecontat. Închidem paranteza și continuăm  cu dezvăluiri din debaraua Ministerului Sănătății, plină ochi de secrete de sat.

Cum s-a colorat cancerul în roșu PSD?

Pus pe treabă, Bazac a înființat un comitet de sprijin al oamenilor muncii în favoarea vaccinului GSK și un Centru Național de Informare pentru Prevenirea Cancerului de Col Uterin. Nu vă gândiți că Centrul ăsta o fi vreo instituție sofisticată, cu specialiști și tot tacâmul. E un banal site doldora de materiale informative și de sigle. Printre sigle regăsim 3 de importanță națională. Este vorba de Ministerul Sănătății, Ministerul Educației și Fundația Renașterea. Materialele campaniei de informare sunt pe alocuri horror. Cităm la întâmplare:” Până la 80% dintre femei se vor infecta cu HPV de-a lungul vieții, iar 50 % dintre acestea cu tulpini care ar putea produce cancer de col uterin.” Sau: Vaccinarea poate împiedica apariția a cel puțin 70% din cazurile de cancer de col uterin. Am spicuit din broșura destinată părinților, care colcăie de informații alarmiste și pe alocuri false și care are un singur scop. Și anume să determine părinții să accepte vaccinarea. Nu există nici un fel de sfaturi practice pentru prevenire sau alte informații de acest gen. Deci, rezumând cumva, Bazac nu a demarat o campanie de informare, ci una de publicitate. Care promovează un produs despre a cărui eficiență nu se poate discuta decât teoretic. Materialele campaniei sunt colorate în roșu iar primii destinatari au fost medicii de familie. Pe care Bazac declarase că-i va coopta în program și-i va remunera corespunzător pentru a convinge părinții să-și vaccineze copiii. Ce rol joacă însă medicii de familie în această cacealma jucată pe cartea companiei GlaxoSmithKline de chiar Ministerul Sănătății, în numărul viitor.

Foamea de bani aruncă magistrații din România în penibil. Folosindu-se de statutul conferit de lege, magistrații își creează propria lege și forțează guvernul să le plătească sporul de solicitare neuropsihică instituit în baza unei ordonanțe de urgență abrogate în 2001. Ignorând principiile fundamentale ale Constituției, magistrații au decis că textul abrogat ca urmare a introducerii sporului respectiv în salariul este încă în vigoare și, printr-o hotărâre pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au obligat guvernul să le plătească sporul de 50%. Mai mult, magistrații au făcut și plângere penală împotriva ministrului de justiție pe care-l acuză că refuză să pună în practică o hotărâre judecătorească iar împotriva ministrului de finanțe au pronunțat o hotărâre prin care îl obligă să plătească din buzunar 20% din salariul mediu brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere la plata sporului ilegal. Această formă de terorism este demascată de Curtea Constituțională, care sesizată fiind de Președintele României a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție și-a depășit competența efectuând controlul de constituționalitate al unei Legi și abrogând ilegal un act normativ.

Un spor plătit de două ori

În acțiunea sa, președintele Traian Băsescu a arătat că în mod constant, în ultimii ani, instanțele de judecată au pronunțat hotărâri prin care au dat câștig e cauză magistraților și personalului din justiție care au promovat acțiuni în pretenții fundamentate pe legea salarizării din sistemul judiciar. Instanțele au dat câștig de cauză judecătorilor, de multe ori invocând texte de lege abrogate pe care le-au repus în vigoare fără să aibă acest drept. În fapt, susține președintele, instanțele s-au substituit puterii legiuitoare . Deși drepturile salariale în sistemul bugetar se stabilesc doar prin lege sau acte normative cu putere de lege, instanțele au pronunțat hotărâri prin care au acordat drepturi bănești în afara cadrului legal. Așa s-a întâmplat și în cazul sporului de 50% din leafa magistraților, cerut în baza articolului 47 din Legea 50 din 1996 , act normativ al fostului ministru Valeriu Stoica prin care se ridica nivelul veniturilor acestei categorii profesionale. În anul 2000, în urma negocierilor purtate cu asociațiile profesionale, sporul de suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în salariile magistraților prin Ordonanța Guvernului numărul 83, care abroga explicit articolul 47 din Legea 50. La 9 ani de la introducerea măsurii, magistrații s-au gândit că ar putea cere încă o dată plata acestui spor, care urma să se adauge alte zeci de sporuri aberante pe care domnii judecători le încasează. Judecată cu ochii la portofel În numele portofelului, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a introdus recurs în interesul legii prin care Înalta Curte urma să constate că sporul instituit prin Legea 50 trebuie plătit și că Ordonanța Guvernului 83 aprobată în Parlament prin Legea 334 din 2001 abrogă ilegal acordarea acestui spor. Judecătorii de la instanța supremă au admis fără să clipească acest recurs, constatând cu de la sine putere că abrogarea actului normativ care le instituia sporul a fost ilegală și neconstituțională. Decizia a fost pronunțată la data de 10 martie 2008 iar judecătorii au trecut la atac presând guvernul să plătească de două ori același spor. La data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională sesizată de președintele Traian Băsescu constată un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României pe de altă parte. Curtea Constituțională a constatat că ÎCCSJ nu are dreptul să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege sau să exercite controlul de constituționalitate al acestora. În ciuda deciziei Curții Constituționale, presiunile magistraților continuă. Ministrul Justiției și ministrul Finanțelor fac obiectul unor procese pe care, având în vedere bunul simț lipsă al magistraților din România, nu au cum să le câștige. În aceste condiții, să ne ferească Dumnezeu de o revoltă la Ministerul Apărării sau la Interne. Că de medici sau profesori nu se mai teme nimeni.

Sporuri încasate de magistrați

Pe lângă salariile sărite de 1000 de euro lunar, magistrații încasează sporuri care mai de care mai ciudate. Iată câteva dintre ele: -prima de concediu – sporul de anticorupție (adică sporul de oameni cinstiți) – sporul de specializare (adică spor ca învață să-și facă treaba pentru care sunt plătiți) -spor de periculozitate(încasat de pomană pentru că au dreptul să poarte armă și să fie păziți de polițiști) – spor de confidențialitate (care confidențialitate din moment ce majoritatea ședințelor de judecată sunt publice) -spor de fidelitate(fidelitate față de cine?) – spor de permanență (adică spor pentru că o dată la nu se știe cât timp vin de acasă în zile nelucrătoare să semneze un mandat sau să judece o arestare) -sporul postului (poate cea mai mare aberație, nimeni din sistem nefiind capabil să explice pentru ce se încasează) La aceste sporuri se adaugă stimulente, tichete de masă, sporuri de vechime în muncă, etc.

Scandalul apei i-a deschis noi orizonturi consilierului independent de PNL-  Radu Paros. Din păcate, orizonturile domnului consilier sunt foarte limitate. Excitat de cromatica discutabilă a apei potabile din Slobozia, domnul Paros a organizat o conferinţă de presă la popicăria sa din bazar unde a anunţat că se pregăteşte să strângă semnături pentru un referendum în vedere demiterii primarului Gabi Ionaşcu. Din păcate, la această iniţiativă s-a raliat şi PNL-ul, partidul de adopţie al lui Paros, care a anunţat că sprijină această iniţiativă tembelă. Potrivit Legii nr 215 din 2001 privind administrația publică locală referendumul pentru schimbarea primarului trebuie cerut de minim 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Chiar dacă PNL şi Paros ar reuşi să adune 12.000 de semnături câte sunt necesare inițierii procedurii, solicitarea va trebui să treacă de Prefectură, care trebuie să analizeze dacă cererea este întemeiată. Cu avizul Ministerului Administrației cererea ajunge pe masa Guvernului, care se pronunță asupra ei. Potrivit legii, primarul poate fi demis doar în cazul în care cetățenii consideră ca le sunt nesocotite interesele de către acesta sau că alesul nu își îndeplinește atributele legale. Ceea ce nu poate fi cazul în speța atacată de Paros, respectiv calitatea apei potabile. Asta pentru că proiectul realizat de Ionașcu are aprobarea CL iar pentru eventualele deficiențe este răspunzător executantul și nu primarul. Cum sursa subterană are toate autorizațiile legale, este greu de crezut că prefectul sau guvernul vor da gir referendumului. Și dacă se va ajunge la referendum pentru schimbarea primarului trebuie să voteze jumătate plus unul din numărul total al alegătorilor, fapt imposibil de atins. Restul este gargară politică și campanie electorală.

 

Guvernul Boc a emis pe 30 iunie o Ordonanta de Urgență prin care încearcă să oprească comerțul la negru cu grâu și pâine. Potrivit noilor reglementari TIR-urile prinse în trafic că transportă grâu sau pâine fără acte de proveniență sunt confiscate direct de către inspectorii ANAF și polițiști. Guvernul a luat această măsură pentru că piața neagră a comerțului cu grâu a depășit 50% din totalul tranzacțiilor cu cereale din România. Președintele Agrostar, Stefan Nicolae susține că pierderile anuale la bugetul de stat provocate de comertul ilicit cu cereale se ridică la 2 miliarde de euro.

 

Măsuri inutile

Guvernul a emis în 30 iunie Ordonanta de Urgență 93 care prevede că transporturile de cereale care nu au acte în regulă sunt confiscate cu tot cu mijloacele de transport. În aceeași ordonanță se prevede că și produsele de panificație (cum ar fi pâinea, n.red.) sunt confiscate dacă transportul nu este însoțit de actele doveditoare. “Transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificație, neînsoțite de documentele prevăzute de lege care să justifice proveniența licită a acestora este amendat cu 3.000-5.000 de lei și confiscarea mărfii și mijlocului de trasport marfă utilizat în acest scop”, se arată în Ordonanța de Urgență a Guvernului. Guvernul argumenteaza aceasta decizie menționând că fenomenul comercializării la negru a cerealor a luat amploare în special în perioada de vară. “În perioada campaniei de vară se amplifică activitatile ilicite în care sunt implicați operatorii economici care se ocupă cu comercializarea și transportul cerealelor, fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior sunt utilizate pentru tranzacții comerciale sau producția de panificație neînregistrată”, se menționează în preambulul ordonanței publicate în Monitorul Oficial, pe 1 iunie.

Polițiștii își iau 15% prima din ce confiscă

Pentru a pune în aplicare prevederile guvernamentale s-au creat echipe mixte de polițiști și inspectori ai Agentiei Naționale de Administrare Fiscală. În ordonanță se mai prevede că 15% din valoarea cerealelor și autovehiculelor confiscate urmează să fie utilizate drept premii pentru inspectorii ANAF și polițiști. Restul sumelor rezultate din valorificarea bunurilor intră la bugetul de stat. Oficial, băieții deștepți de pe piața grâului au 40%, neoficial piața neagră depășește 50%. Piața neagră a tranzacțiilor cu cereale, în special grâu, reprezintă aproximativ jumătate din piața din România. Într-un raport preliminar realizat de Consiliul Concurenței la începutul anului se arată că vânzările ilicite de grâu din România sunt de 40% din totalul de tranzacții.

Piața cerealelor – 50% contrabandă
“Din informaţiile primite de la participanţii la piaţă, reiese existenţa unei pieţe negre, respectiv a tranzacţiilor nefiscalizate (pentru care nu se plăteşte TVA sau alte taxe şi impozite). Aceiaşi participanţi estimează nivelul acestei pieţe la aproximativ 40% din totalul tranzacţiilor, ceea ce conduce la pierderi semnificative generate bugetului de stat şi la dezavantaje competitive create participanţilor corecţi”, se arată în raportul Consiliului Concurenței.
Președintele Federației Naționale a Sindicatelor din Agricultură, Agrostar, Stefan Nicolae susține că piața neagră reprezintă chiar 50% și că acest fenomen persistă de ani de zile. “Este una din problemele cele mai importante pe care le avem noi. Este un fenomen care continuă de ani de zile pentru că autoritățile nu iau masuri”, a declarat Nicolae Ștefan. Unul din factorii favorizanți ai acestui fenomen este în opinia lui Ștefan Nicolae și faptul că în țara noastră nivelul TVA-ului, de 19%, este mare pentru vanzătorii individuali. “În toate țările UE nivelul de impozitare nu depășește 5%. Astfel că sigur că se încurajează și comerțul la negru cu grâu”, mai spune președintele Agrostar. Potrivit acestuia pagubele produse la bugetul de stat prin neplata taxelor se ridica anual la suma de 2 miliarde de euro.(preluare Hotnews.ro)

 

În Ialomița s-au aplicat 18 amenzi

 

Că măsurile introduce de guvern sunt ineficiente o demonstrează situația aplicării ordonanței în Ialomița. În perioada 3-15 iulie 2009, comisarii Gărzii Financiare au reușit să verifice în cadrul operațiunii “Cărăușul” 530 de mașini aflate în trafic. Controalele s-au soldat cu aplicarea a 18 amenzi și confiscarea a 177 de tone de grâu și a circa 5 tone de rapiță. Amenzile aplicate de comisari s/au ridicat la valoarea de 67.000 de lei. La acțiunea inițiată de guvern au participat toți comisarii Gărzii Financiare, care au fost nevoiți să lase la o parte alte sectoare de activitate care se cereau controlate. În ciuda acestei mobilizări, rezultatele nu sunt spectaculoase. Și nici nu aveau cum să fie câtă vreme legislația în domeniul agriculturii este proastă, incompletă și oferă multe portițe evazioniștilor.

 

Evaziune fiscală cu Legea în mână!

 

Estimările specialiștilor din cadrul GF Ialomița arată că circa 40 % din suprafața totală de teren agricol din județ este exploată în regim individual iar producția aferentă este nefiscalizată. Potrivit Codului Fiscal, sunt supuse controlului și impozitării doar societățile comerciale și asociațiile agricole înființate în baza Legii 36. Persoanele fizice autorizate care țin evidență contabilă în partidă simplă sunt neimpozitate. În ciuda faptului că guvernul a scos organele de control în stradă, verificările sunt ineficiente și inutile tocmai grație golurilor din legislație. Avizele de însoțire a mărfii nu se mai emit de Ministerul de Finanțe, fapt ce le face ușor de falsificat. Parctic, aceste documente pot fi scrise cu pixul pe o hârtie, fapt ce face ca un transport ilicit să devină legal. Filiera traficului cu cereale pleacă din câmp, unde samsarii achiziționează marfă pe bază de borderouri de achiziție de la persoane fizice. Samsarii nu au nicio problemă în a cumpăra marfă la negru, câtă vreme avizele de însoțirea mărfii se fac pe genunchi, nefiind documente cu regim special. Marfa astfel colectată se expediază apoi către firme recent înființate, care potrivit aceluiași cod fiscal depun situații financiare după patru luni de la înființare. Dacă firma este înființată în iunie este obligată să depună declarații abia în octombrie, timp în care se poate încărca cu obligații de plată de sute de miliarde. Asta se întâmplă la colectarea de TVA , taxa pe care cumpărătorul final din Portul Constanța o deduce, iar intermediarul care a colectat-o nu o plătește, firma fiind desființată sau abandonată pur și simplu după finalizarea campaniei agricole. De regulă aceste firme de tip bidon nu au sedii declarate corect și nu au nici un fel de patrimoniu, prejudiciul neputând fi recuperat.

 

Statul refuză să ia măsuri eficiente

Deși evaziunea fiscală în agricultură a ajuns fenomen, statul refuza să introducă un set de măsuri simple care ar diminua considerabil fenomenul. Specialiștii din cadrul GF Ialomița sunt de părere că taxarea inversă a TVA ar fi o măsură ușor de introdus, care și-a dovedit eficiența la combaterea evaziunii fiscale din domeniul comerțului cu fier vechi. Parctic, prin taxare invesră TVA ar fi plătită de cumpărătorul final, intermediarii încasând la vânzarea cerealelor prețul din factură fără TVA. O altă măsură utilă ar fi reintroducerea avizelor de expediție cu regim special, fapt ce ar face mai ușoară urmărirea transporturilor pe baza unor documente cu regim special. Scurtarea termenelor de depunere a declarațiilor fiscale de la 3 luni la o lună ar fi o altă măsură care ar împiedica firmele să acumuleze restanțe mari la plata TVA, activitățile ilicite putând fi depistate operativ și stopate la timp. În absența acestor măsuri, scoaterea comisarilor din Garda Financiară în stradă este doar o măsură propagandistică, inutilă și costisitoare. Deși măsurile enunțate de finanțiști sunt simple și ușor de aplicat, statul nu se grăbește să le introducă. Asta ar putea duce pe oricine cu gândul la finanțarea politicienilor din vârful statului de către filiere de trafic de cereale care obțin profituri anuale de miliarde de euro. Un exemplu concret de operațiuni frauduloase cu cereale demonstrează cât de permisivă este legislația, ce poate fi penetrată chiar și de o firmă aflată în insolvență!

Tun italienesc cu o firmă aflată în faliment!

Afacerea a fost descoperită de comisarii GF Ialomița și are un prejudiciul de circa 3 milioane de euro. Pe post de bidon se regăsește firma Romviv Invest SRL, cu sediul în județul Giurgiu. Înființată în octombrie 2006, societatea a livrat cereale pentru un număr de circa 88 de societăți comerciale. Printre ele s-a aflat și Romgrain SRL Slobozia, care a înregistrat în evidențele contabile 16 facturi emise de către firma din Giurgiu, aferente unei cantități de 2851 de tone de cereale. Firma din Giurgiu nu a depus declarații fiscale de la înființare, nu are sediu valabil și mandatul administratorului este expirat. Numai din afacerile cu cereale prejudiciul adus statului se ridică la 67 de miliarde diferențe la impozitul pe profit și 60 de miliarde din TVA. Cum a putut funcționa această firmă mai bine de un an fără să fie deranjată de organele fiscale este greu de spus. Situați este la fel de ciudată și în ceea ce privește firma din Slobozia implicată în afacere. Romgrain SRL are ca obiect de activitate comerțul cu cereale, a fost înființată în iunie 2007, are un capital social de 2 milioane de lei și este controlată de acționarul unic Nolo Achile, cetățean italian. Evidențele de la Ministerul Finanțelor arată că în numai un an firma a acumulat datorii de circa 13 miliarde de lei, aflându-se din 2009 în procedură de insolvență. Dacă afacerea cu firma din Giurgiu ar fi ieșit, probabil că statul ar fi contabilizat o gaură de câteva zeci de miliarde de o firmă aflată, cică, sub control judiciar! Ceea ce era de demonstrat.

Londra, 16 iul /Agerpres/ – Guvernul britanic a anunţat joi amplasamentele viitoarelor ‘eco-oraşe’, care urmează să adăpostească 30.000 de oameni în următorii cinci ani în locuinţe cu emisii scăzute de dioxid de carbon, informează AFP.

‘Conceptul revoluţionar de eco-oraş este o ocazie unică pentru noi de a răspunde la două priorităţi urgente, într-un moment în care ne angajăm în proiectul de construi viitorul Marii Britanii’, a declarat premierul Gordon Brown într-un comunicat.

Construirea de ‘eco-oraşe’ /până în 2020 sunt intenţionate zece/ a fost prima promisiune a lui Brown în campania pentru succesiunea la şefia laburiştilor în 2007.

Cele patru amplasamente sunt în Whitehill-Bordon /comitatul Hampshire/, St Austell /Ţara Galilor/, Rackheath /Norfolk/) şi North-West Bicester /Oxfordshire/.

Aceste oraşe vor fi construite după standarde stricte de dezvoltare durabilă /producţie de energie din surse regenerabile, transport public la mai puţin de 10 minute de locuinţă, spaţii verzi care să acopere până la 40% din suprafaţă/. Ele vor ajuta la atenuarea penuriei de locuinţe disponibile pentru vânzare şi închiriere, la preţuri abordabile, şi la minimizarea efectelor încălzirii climatice.

Clădirile publice /şcolile, magazinele, restaurantele etc./ vor fi neutre în privinţa emisiei de CO2, a precizat John Healy, secretarul de stat pentru locuinţe.

 

Calitatea apei potabile din sursa subterană a încins spiritele pe scena politică locală. Consilierul PNL Radu Paros a organizat miercuri o conferință de presă în care a anunțat inițierea procedurilor pentru organizarea unui referendum în vederea demiterii primarului Gabi Ionașcu. Președintele PD-L,Cazacu Marinică, a inițiat niște demersuri de natură penală la adresa primarului, pe care-l acuză că a risipit mulți bani pentru o investiție ineficientă. Internetul este plin de reacții de la cetățeni care acuză calitatea apei, gustul și culoarea. Unii cunoscători susțin chiar că doar din două puțuri s-ar extrage apă potabilă, care în amestec cu apa din celelalte puțuri ar da lichidul livrat cetățenilor din Slobozia. În toată această isterie, justificată cumva, presa amplifică fenomenul găzduind opinii amestecate cu fapte din care nimeni nu mai înțelege nimic. Febra electorală în care au intrat adversarii politici ai primarului Gabi Ionașcu demonstrează că politicienii locali nu sunt dispuși să caute soluții și să pună umărul la rezolvarea unei probleme de interes public, ci doar să câștige capital electoral din asta. Rămas cumva singur și cu spatele la zid, primarul explică în detaliu problema și expune o soluție pentru rezolvarea ei.

 

-Domnule primar, ați reușit să găsiți o explicație pentru calitatea apei livrată consumatorilor din Slobozia?

- Cauzele le-am stabilit împreună cu experții mai de mult, numai că sunt puțini cei dispuși să asculte și să înțeleagă. Este vorba despre conținutul de compuși de fier datorați coroziunii țevilor de transport pe care o provoacă clorul. Apa din sursa subterană degajă clorul introdus în ea pentru dezinfectare. Prin circulația apei el se degajă și formează pungi în conducte. Aceste acumulări cărora eu le spun pungi generează corodarea accentuată a conductelor. De aici și încărcătura de oxizi de fier și culoarea gălbuie a apei. Această situație se va menține, spun chimiștii, până la crearea unui nou echilibru dinamic între compușii din apă și depunerile de pe conducte. Se creează în timp o peliculă care diminuează fenomenul de coroziune și colorarea apei. Explicația aceasta este: rețelele de distribuție deteriorează calitatea apei.

- Adică să înțelegem că până la apariția acestui echilibru trebuie să înghițim mizeria de pe țevi pe care ne-o vindeți la preț de apă potabilă?

- Sigur, problema se poate pune și așa. Dar dacă așezați în balanță faptul că, chiar și cu aceste inconveniente, avem în sfârșit independență față de Amonil și că nu mai există riscul să rămânem în toiul verii fără apă, s-ar putea să constatați că judecata dumneavoastră este superficială. De la politicieni nu am așteptări să înțeleagă importanța proiectului și nici nu mă aștept să sprijine ideea. Ei vor voturi și pentru asta calcă în picioare orice. Nu le pasă de problemele locuitorilor și nu vin cu soluții. Vin cu niște critici absurde și bazate pe experiența lor precară. Haideți să vedem cine critică. Domnul Paros și domnul Cazacu! Investițiile de anvergură nu prea au tangență nici cu pompele funebre, nici cu agricultura de tip rentier. Este un domeniu mai de grabă ingineresc, greu accesibil unor domni specializați în gestionarea unor adaosuri comerciale la chifle și sicrie. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar asta este realitatea. Mă aștept în schimb de la cetățeni și de la presă să înțeleagă că ceea ce am început acum este o investiție care va rezolva problema alimentării cu apă a orașului și a comunelor din jur pentru câteva decenii. Primul pas a fost făcut și el a însemnat construirea frontului de captare. Următoarea etapă este reabilitarea rețelei de distribuție, care ne creează acum această problemă.

-Adică 150 de miliarde de lei nu au ajuns? Mai trebuie resurse pentru a putea avea apă bună la robinete?

- Încă de la proiectare am avut în atenție schimbarea rețelelor de distribuție. Singura chestiune care m-a surprins a fost aceea că măsura se impune a fi luată mai curând decât credeam. Slobozia are la ora aceasta o rețea de distribuție formată din 39 de kilometri de conductă din oțel cu diametrul cuprins între 100 și 600 de milimetri, la care se adaugă și 3,5 kilometri de conductă de azbociment. Ambele tipuri sunt interzise în acest moment de legislație pentru că materialele din care sunt realizate afectează calitatea apei. Rețelele au fost modernizate astfel în 1994, când nu se anticipa nici modificarea de legislație și nici apariția unei alte surse de apă cu altă compoziție. Mai mult decât atât, proiectul a fost executat defectuos. Pentru conductele de oțel nu s-a executat și protecția catodică. Așa se face că la conductele care trec prin preajma rețelei de energie electrică se înregistrează apariția curenților vagabonzi care favorizează corodarea țevilor. Până acum fenomenul nu a fost sesizabil pentru că apa de suprafață are altă compoziție chimică decât cea de subteran. Schimbarea rețelei de distribuție se impunea oricum, pentru că este nevoie și de o reechilibrare a presiunii. Rețeaua actuală nu a fost dimensionată să suporte extinderea la care s-a ajuns în prezent. Pentru mine era clar că pasul următor era schimbarea rețelei și asta o sa fac.

- Ce presupune asta? Iar șanțuri, apă oprită, asfalt stricat?

- Nu se pune problema, soluția tehnică la care m-am oprit este de tip “tub în tub” și presupune un fel de căptușire a țevilor existente. Am în vedere două aspecte. Primul este cel legat de infrastructura rutieră care va fi puțin afectată, iar cel de-al doilea se referă la costuri, care vor fi cu 40% mai mici decât cele ale soluției clasice de schimbare prin săpătură deschisă. În circa două săptămâni voi avea o proiecție privitoare la costuri și vom putea demara studiul de fezabilitate. Cât despre timpul de execuție acesta va fi de 6 luni, ceea ce mi se pare un interval de timp rezonabil pentru o asemenea operațiune. Trebuie să vă spun că în localitățile limitrofe Sloboziei, unde livrăm aceeași apă și unde rețelele sunt construite din polietilenă nu s-a constatat nici un fel de problemă de calitate. Apa nu are colorit și este foarte bună. Este clar că și la noi apa va fi la fel după ce vom reabilita sistemul de distribuție. Iar după estimările mele asta se va întâmpla în vara anului viitor.

Mare patron de asociație agricolă, mare primar, mare caracter, primarul Profir Marin a fost vizitat de Garda Financiară și alte organe puse pe stârpit evaziunea fiscală din agricultură. În hambarele domnului primar s-a găsit o lipsă de vreo 10 tone de grâu evaporate în direcții necunoscute. Organele au dispus măsura confiscării sumei și au întocmit o mică amendă. Chestionat pe această temă, primarul Profir a dat o explicație care ne-a lăsat mască: “ A uitat băieții să înregistreze. 10 tone l-au confiscat. L-am cumpărat iar de la ei. În agricultură nu-i ca la farmacie. Grâul intră, iese, ba e ud, ba trebuie vânturat. Așa e la noi. Au venit, au cântărit și le-am zis: bine, mă băieți, asta e !”. Adică, nea Profire, așa e la matale. Dacă vânturi grâul vreo 10 tone dispar în ceață, că doar nu suntem la farmacie. Nea Profire, îți spunem noi cum e la ei, nu la noi. Pentru astea 10 tone de marfă pe care matale spui că le-ai răscumpărat de la organul de control ai fi făcut un cantonament la Dinamo de vreo câteva luni, bașca neam de neamul matale nu mai avea voie să dețină vreodată vreo firmă. Că ei nu se joacă, ca noi. Cât despre grâul care ți l-au confiscat ăștia, îți spunem noi că nu era vorba de boabe, ci de…. Mălai. Cash! Hai, te-am pupat pe portofelul acela doldora de impozite!

Ieșită cu greu de sub dictatura lui Ceaușescu, România se pregătește să intre sub o altă dictatură: cea a Justiției. Dar nu despre o dictatură a legii este vorba, căci asta ar fi chiar necesară, ci despre bunul plac al judecătorilor. Orbiți de puterea nelimitată care li s-a conferit, judecătorii par a nu vedea criza prin care trece țărișoara aflată în imposibilitatea de a le plăti lefurile babane. Și prin vocea unei doamne din fruntea Asociației Magistraților, întâmplător aceeași care voia să ne convingă că judecătoarea beată cui dată jos de la volan de polițiști era trează și nemâncată, ne anunță că va depune plângere penală împotriva ministrului justiției. De ce nu-l arestează direct, asta nu înțelegem? Ce mai consumăm banii contribuabililor și neuronii ne-indemnizați ai judecătorilor cu o astfel de acțiune care nu poate avea decât un singur deznodământ? Că doar nu își închipuie cineva că o decizie luată de un for larg de reprezentare al judecătorilor va avea alt final decât cel stabilit de judecătorii nervoși din cadrul asociației. Că se judecă între ei și își stabilesc drepturi salariale retroactive de mii de euro pentru performanțe egale cu zero, se știe. Nu se știa că tupeul poate merge atât de departe încât cei care îndrăznesc să le spună că nu li se pot plăti momentan sporurile nesimțite pe care le cer ca cerșetorii la colțul bisericii în zi de duminică riscă să fie judecați și sigur condamnați de această haită de lupi flămânzi. Sporul de 50% din salariul judecătorului plătit pentru suprasolicitare neuro și tulburări psiho este cea mai mare aberație de care am auzit în ultima vreme. Pentru că solicitarea vine de la oameni care prin incompetență și corupție au scos din buzunarele statului milioane de euro plătite drept despăgubiri pentru hotărâri date după ureche. În instanțele din România se moare cu dreptatea în mână în vreme de infractorii periculoși sunt făcuți scăpați sau sunt cercetați până se prescriu faptele. Micul Dumnezeu care este judecătorul nu dă socoteală nimănui. Nu am auzit de cazuri de judecători puși să plătească sumele stabilite de CEDO în sarcina statului român pentru decizii proaste și vădit ilegale. Nu am auzit cazuri în care magistrați dovediți corupți să înfunde pușcăria sau măcar să fie excluși din magistratură. Justiția a devenit stat în stat, o putere necenzurată de nimeni și care, dacă are chef, poate schimba ordinea constituțională doar dintr-o trăsătură de condei. CSM-ul, așa zisa organizație care controlează abaterile magistraților este mai de grabă un puroi pe obrazul statului de drept decât un organ destinat controlului și sancționării magistraților aflați în culpă. O mașină de spălat robe care scote chiar și cele mai dificile pete. În aceste condiții, corpul judecătorilor și procurorilor are calea liberă spre dictatura bunului plac. Poate ajunge ministrul justiției în pușcărie pentru că nu le poate plăti magistraților sporurile? Evident că da. Pentru că ei sunt cei care decid. Ei, nemulțumiții, parte în proces și judecători în același timp. Cât ar mai fi până la o dictatură luminată în care judecătorii să devină clasa politică conducătoare în România? Eu cred că deja am ajuns acolo

 

 

Cea mai mare parte a banilor alocați sistemului de sănătate publică din România se cheltuiesc pe compensarea prețului la medicamente. De câteva ori pe an, Ministerul Sănătății modifică lista medicamentelor compensate și gratuite, fiecare ministru introducând în listă producătorii care știu tabla înmulțirii și, mai ales, a împărțirii. Dacă în țările lor de origine companiile farmaceutice stau în interiorul unor prevederi legale strice și respectă cu sfințenie regulile jocului, în România ele își fac legea cu largul concurs, nu dezinteresat, al autorităților. Este cazul companiei britanice GlaxoSmithKline (GSK) , un producător de medicamente gigant care joacă după propriile-I reguli pe piața românească. Medicamentul SERETIDE, destinat asmaticilor este împins de această companie pe piață prin metode nu tocmai ortodoxe. Compensat de stat cu până 90% din preț pentru persoanele cu venituri mici SERETIDE se vinde doar pe baza unui card emis de producătorul GSK, care controlează în felul acesta piața pe segmentul medicamentelor pentru asmatici.

Asmaticii, sufocați de bune intenții

Astmului și bronhopneumatiilor cronice obstructive (BPOC) au o incidență de circa 5% din populația României. În acest moment exista 2 producători importanți care concurează pe această piață a medicamentelor care combat astmul și BPOC. Compania GlaxoSmithKline este lider de piață de necontestat, poziție obținută prin practice comerciale discutabile, impinse la limita legii. Medicamentul se numește SERETIDE și este compensat cu până la 90% din preț pentru pacienții cu venituri de până la 600 de lei lunar. Începând cu data de 1 aprilie 2009, compania GSK a introdus un card SERETIDE prin care compensează și ea diferența de 10% din prețul destul de piperat al medicamentului. Cardul înlocuiește un soi de vaucher emis de aceeași companie în baza căruia producătorul compensa și el până la 25% din prețul medicamentului în mod regulat. Sistemul introdus de GSK cu acceptul Ministerului Sănătății obligă medicii specialiști să distribuie acest card către toți pacienții. Deși în scrisorile adresate de companie medicilor se arată că respectivul card este destinat doar pacienților care doresc să obțină compensarea acordată de firmă, practic medicamentul nu se eliberează în absența cardului. Prețul mediu al medicamentului este de circa 250 de lei, fapt pentru care pacienții sunt obligați să alerge după cardul SERETIDE pentru a nu plăti diferența de preț. Medicii specialiști primesc apoi accesul pe un site unde introduc date cu privire la seria cardului, dozele prescrise și simptomele pacienților. Cât anume compensează GSK din prețul medicamentului, nu se știe, prețul de referință la care statul acoperă până la 90% din valoare fiind un fel de secret de stat. Nu ar fi exclus ca GKS să își “compenseze”, de fapt, propriul adaos comercial

Șopârle pe bază de card

Cardul SERETIDE are o valabilitate de doi ani. Pentru pacienții astmatici reevaluarea medicală se face obligatoriu la 90 de zile. Evaluarea presupune fie schimbarea dozei administrate sau chiar a medicamentului, în funcție de evoluția pacientului. Cum cardul emis de GSK garantează eliberarea medicamentului, de cele mai multe ori pacienții nu mai trec pe la medicul specialist iar compania își menține cota de vânzări. Aceasta ar fi o explicație posibilă pentru introducerea cardurilor SERETIDE. Competitorul principal al SERETIDE este SYMBICORT. Medicamentul antiastmatic al companiei AstraZeneca Plc, Symbicort, a primit aprobare pentru tratarea BPOC, în februarie, în Europa, iar compania a înaintat spre aprobare dosarul Symbicort și autorităților americane.
Symbicort se va confrunta cu o competitie acerbă din partea produsului antiastmatic al GSK, Seretide, care a obținut aprobare condiționată de comercializare din partea FDA. În aceste condiții strategia agresivă a companiei GSK capătă sens. Specialiștii în domeniul pneumologiei susțin că deși este promovat agresiv, SERETIDE este sub SYMBICORT ca eficiență. Campania de screening demarată de GSK este de asemenea o practică discutabilă. Caravana companiei face așa -zise teste de spirometrie care nu respectă protocolul medical, susțin specialiștii. În absența unor teste riguroase care să determine câți dintre pacienți au BPOC și câți astm bronșic, compania GSK câștigă piață forțând mâna pacienților cu binecuvântarea Ministerului Sănătății și a Casei de Sănătate. Și nu numai mâna, ci și punga. Iar dacă în cazul SERETIDE implicațiile la nivel înalt sunt difuze, în cazul vaccinului împotriva cancerului de col uterin afacerile firmei GSK se leagă ombilical de familia lui Mircea Geoană, președintele partidului care a dat ministrul sănătății, așa cum vom demonstra în curând.