Thursday, August 21st, 2014

O echipă de experți francezi ai companiei Sofiproteol, unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața mondială de biodiesel se află începând de ieri la Slobozia. Ei vor realiza un due-dilligence  la Expur, companie deținută în prezent de concernul elvețian Alimenta. La data de 29 aprilie 2010 grupul Sofiproteol anunța pe site-ul propriu începerea discuțiilor cu Alimenta în vederea achiziționării companiei Expur SA.  Sofiproteol este o companie franceză care a realizat anul trecut vânzări de circa 6 miliarde de euro și a realizat un profit net de peste 64 de milioane de euro. Compania a fost creată în 1983 și intenționează să integreze Expur în cadrul Soprol, divizia companiei pentru producerea semințelor pentru ulei. “În urmă cu aproximativ un an, Expur a disponibilizat 107 angajati din cei peste 600 de angajați ai companiei. Aceștia lucrau în cadrul fabricii deținute în Urziceni, după ce unitatea de producție cu activități în procesarea semințelor de soia a intrat în conservare. Astfel, Expur produce în prezent doar în cadrul fabricii din Slobozia, cu activități în procesarea semintelor de rapiță și floarea-soarelui, și în cadrul fabricii de biodiesel construită în apropierea acesteia. Expur Urziceni este unul dintre cei mai importanți producători locali de ulei, o piață cu vânzări anuale de peste 200.000 de tone anual, dominată de companiile americane Bunge și Cargill”, scrie Ziarul Finaciar în ediția de luni, 3 mai. Prețul tranzacției nu a fost încă anunțat dar el s-ar putea situa între 60 și 80 de milioane de euro, conform estimărilor ZF.

Vineri a fost o zi mare pentru municipiul Slobozia. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local au fost introduse două proiecte de hotărâri prin care municipalitatea face cinste unei firme controlate de fiul șefului DNA Ialomița, procurorul Cristudor Dumitru. Inițiatorul acestor hotărâri mufate prin care se crăcănează cadrul legal și se diminuează valoarea redevenței pentru un hectar de teren concesionat de la primărie este consilierul local Gabriela Petre, de la PD-L. Istoria recentă ne arată golănia în toată splendoarea ei. Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului relatarea noastră va surprinde faptele de arme ale funcționarilor din Primăria Slobozia începând cu cele mai recente.

Cum a devenit complexul de agrement discotecă și mai apoi spațiu administrativ”?

Pentru a răspunde la această întrebare ne întoarcem o țâră în timp la ședința CL Slobozia din octombrie 2008, când a avut loc a doua tentativă de acaparare a pepinierei de către firma de familie a procurorului Cristudor Dumitru. Căci ceea ce nu v-am spus este faptul că undeva în anul 2005, un proiect similar a fost scos de pe ordinea de zi a CL deoarece la vremea respectivă secretarul consiliului, domnișoara Simona Dumitrache, a sesizat că pepiniera nu poate fi dezafectată pentru a face loc unui complex sportiv iar comisia de urbanism din acea perioadă s-a opus inițiativei. Cel puțin așa își amintește un fost consilier, membru în comisia de urbanism până în 2008. În 2008 însă, vremurile s-au schimbat radical. Firma Romagra a depus un PUZ care încălca flagrant Planul Urbanistic General deoarece propunea ilegal și nejustificat dezafectarea unui teren cu regim silvic și amplasarea unor construcții în zonă. În ciuda acestor impedimente, consiliul local ghidonat atent de expunerea de motive a arhitectului șef  al municipiului votează în bloc.

Stenograma dezbaterior din ședința în care a fost aprobată înstrăinarea pepinierei

În continuare se ia în discuţie proiectul de hotărâre privind aprobarea P.U.Z. ,,Complex sportiv şi de agrement”, situat pe DN 2A, parcela 580.
Dl. arhitect şef Marian Cornel: ,,Este vorba de un complex pe o suprafaţă totală de 9320 m.p.  Se doreşte realizarea unui complex hotelier P+1+M, cu hotel, discotecă, sală de conferinţe ş.a.. De asemenea, mai are zonă de agrement cu piscine, terenuri de sport, loc de joacă pentru copii. În suprafaţa totală sunt şi suprafeţe construite, suprafeţe drumuri, alei şi zone de agrement”.
Preşedintele şedinţei: ,,Terenul va fi scos la licitaţie publică pentru această destinaţie. Solicitantul a întocmit Planul Urbanistic pentru zona respectivă, în vederea exprimării intenţiei de a face aşa ceva în municipiul Slobozia.  Deci, municipiul Slobozia scoate la licitaţie pentru această destinaţie”.
D-na consilier Petre Gabriela: ,,În referatul serviciului de specialitate al Primăriei se propunea ca PUZ să prevadă realizarea unei alei de acces şi a unei perdele de protecţie. În proiectul de hotărâre nu s-a preluat această propunere. De ce nu s-a preluat?”
Dl. consilier Sărăcăceanu Constantin: ,,Comisia a avizat favorabil, cu preluarea celor  propuse  de serviciul de urbanism. Planul nu-şi poate găsi realizarea dacă accesul nu va fi vizibil. De aceea trebuie prevăzută modalitatea de acces în zonă”.
- Se supune la vot proiectul de hotărâre, cu amendamentul de a se completa cu propunerea privind realizarea unei alei de acces şi a perdelei de protecţie. Se aprobă cu unanimitate de voturi.

Perdeaua de protecție de care vorbea doamna consilier Gabriela Petre avea două funcțiuni importante. Pe de o parte se avea în vedere cuprinderea acestei investiții în proiectul de hotărâre pentru a crește valoarea totală și pentru ca proiectul astfel umflat să devină credibil. Că doar nu era nimeni tâmpit să creadă că un hotel se poate face vreodată cu un miliard de lei. Pe de altă parte, perdeaua de protecție trebuia să asigure intimitate viitoarei vile, ca să nu se benocleze populimea în ograda domnului procuror. De aici și intervenția doamnei consilier, un fel de gardian al investiției fantomă promovată și încurajată pe terenul fraierilor de contribuabili. Doamna Petre este același consilier care a modificat apoi HCL prin care se acordau facilități și a introdus pe lista pomenilor de la buget și firma Romagra.

Șmenuirea actelor, pașaport spre pușcărie

O anchetă sumară a Biroului Teritorial Ialomița al DNA ar trebui să constate următoarele golănii. Potrivit dezbaterilor din ședința în care PUZ-ul fantomă a fost adoptat ne arată o structură clară a construcțiilor ce urmează a fi executate pe terenul primăriei. Structura investiției este preluată și în contractul de concesiune semnat la data de  9 aprilie 2009. După cum am arătat, șeful serviciului Urbanism a informat consiliul că pe terenul pepinierei se va construi și o discotecă, și locuri de joacă, și piscină etc. În realitate, lucrurile stau total diferit. Potrivit caietului de sarcini, concesionarul, adică firma de familie a procurorului Cristudor, avea obligația să obțină autorizația de construire  în baza unui proiect aprobat și avizat: „7.8..Dupa concesionare, realizarea obiectului de investitii se va face numai pe baza unui proiect legal avizat si aprobat si a autorizatiei de construire emisa de organele competente. Obtinerea tuturor avizelor tehnice definitive pentru realizarea si functionarea investitiei, privesc pe concesionari”. La data de 4 septembrie 2009, Primăria Slobozia eliberează autorizația de construire numărul 8767 pentru “construire spații administrative și realizare împrejmuire”. Nici vorbă de hotel, piscină, terenuri de sport sau alte hangarale prezentate în fals consilierilor. Clădirea administrativă seamănă cu o casă de locuit cu etaj fiind evident că documentul intitulat “caiet de sarcini” a fost încălcat grosolan, lucru pe care compartimentul Urbanism însărcinat prin HCL cu supravegherea proiectului trebuia să-l știe. În mod evident, golănia rezultă și din adresa numărul 3 din 23 martie 2010, adică la un an de la adjudecarea concesiunii, prin care administratorul Romagra solicită o mică pomană de la contribuabili. În adresa respectivă, administratorul firmei arată: “Precizăm că valoarea investiției în curs de realizare, conform autorizației de construire 139.000 RON, în prezent fiind realizată în proporție de 70% însă dată fiind situația financiară generată de criza economică nu avem posibilitatea de a continua investiția în paralel cu achitarea redevenței și a impozitului aferent ce se ridică în total la suma de 41.800RON ”. Ceea ce spune domnul Tătuță echivalează cu un denunț. Firma câștigătoare nu va construi ceea ce este stipulat în caietul de sarcini și ceea ce s-a angajat când a participat la licitație, ci o banală viluță împrejmuită cu un gard. Bașca perdeaua de protecție cerută de doamna consilier Gabriela Petre. Sunt tot atâtea motive de anulare a contractului de concesiune, care la articolul 7 punctul 7 prevede scurt: “ Concesionarul este obligat să respecte ca imobilul concesionat să fie folosit  în regi de continuitate și permanență  pentru scopul în care a fost concesionat, EVENTUALE SCHIMBĂRI DE DESTINAȚIE NU SUNT PERMISE”. Golănia a devenit vizibilă de la depunerea proiectului și eliberarea autorizației de construire. Dar cine să o vadă? Cât despre bonitatea bancară și garanțiile necesare demonstrării capacității tehnico-economice de îndeplinire a obligațiilor asumate nu are sens să mai vorbim. Cererea depusă de administratorul Romagra vorbește de la sine, firma având dificultăți în a achita o banală redevență.

Să licităm civilizat!

Întorcându-ne la originile proiectului, ajungem la capitolul în care la anunțul postat de primărie pe site se înghesuie 3 bucăți ofertanți, toți unul și unul, dar niciunul eligibil conform caietului de sarcini.  Primul și cel mai bazat dintre ei este firma Romagra, cu fiul și cumnatul procurorului DNA Dumitru Cristudor ca acționari în cote egale. Firma, cu un profit de 1,8 miliarde de lei la nivelul anului 2008 era neeligibilă, deoarece nu avea experiența anterioară în administrarea unor baze de agrement cerută de primărie în caietul de sarcini. Firma a fost creată în 2006 și s-a ocupat cu doar 1 angajat de cultivarea cerealelor pe terenuri arendate. A doua firmă participantă este un boutique din Iazu și se numește RAV SRL. Firma este creată în 2008 și se ocupă de comerț cu amănuntul. În primul și singurul an fiscal din viața ei firma a obținut un profit imens de 3059 lei, ceea ce nu-i permitea măcar ca în martie 2009 să depună la primărie suma de 30.000 de lei, reprezentând contravaloarea caietului de sarcini, a garanției de participare la licitație, taxa de participare și costul certificatului de urbanism. Despre bonitatea dată de cifra de afaceri de vreo 40.000 de lei și de experiența în exploatarea unor obiective similare nu vorbim, că picăm în ridicol. Cel de-al 3-lea ofertant este o persoană fizică, bună și ea ca să fie la număr. Adică minim 3 ofertanți ceruți de primărie pentru ca licitația să aibă loc. Cei trei au strigat câte o dată fiecare, iar firma de familie a șefului DNA a câștigat la mustață. Legea fusese respectată întocmai și la timp. Delectarea noastră vine din lecturarea condițiilor de participare pe care le publicăm în caseta alăturată.

Condițiile pentru ofertanți stabilite prin caietul de sarcini

A. Documente pentru ofertanți persoane juridice :

1. Documente care să ateste forma juridică a ofertantului:

- certificat de inmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului de pe langă Tribunalul in raza căruia se află sediul social al ofertantului ;

- certificat constatator, emis de Oficiul Registrului Comerțului(unde se vedea si obiectul de activitate);

2. Acte doveditoare a stării materiale si financiare care să ateste capacitatea de preluare a concesiunii si de exploatare :

- scrisoare de bonitate bancara din partea unei banci prin care ofertantul isi poate dovedi capacitatea economico-financiara ;

- certificate constatatoare emise de institutiile abilitate care sa confirme achitarea obligatiilor exigibile de plata fata de bugetul local si bugetul consolidat al statului la zi;

- declarație pe proprie raspundere că nu este in procedura de reorganizare sau lichidare judiciară ;

3. Capacitatea concesionarului de a exploata bunul concesionat demonstrata prin:

- experienta in lucrari similare – contracte sau exploatare de baze sportive,

4. Imputernicire pentru reprezentantul societății, dacă nu este reprezentantul legal al acesteia

5. Copie dupa chitantele care dovedesc achitarea taxei de participare, caietul de sarcini, garantia de participare la licitatie si certificatului de urbanism.

6. O fisa cu informatii privind ofertantul si o declaratie de participare semnata de ofertant, fara ingrosari, stersaturi sau modificari.

Dar cu PUG-ul ce ați avut?

Golănia, căci despre o golănie penală este vorba aici, nu este completă dacă nu spunem două vorbe și despre încălcarea cu nesimțire a Planului Urbanistic General. Potrivit legii, schimbarea categoriei de folosință a terenului trebuia menționată expres în PUZ-ul aprobat care modifica PUG-ul. În hotărârea 122 din 31 octombrie 2008 prin care s-a aprobat PUZ-ul fantomă nu se specifică nimic despre schimbarea categoriei de folosință din teren cu regim silvic în teren curți construcții. Singura referire, generală și insuficientă, se face abia o lună mai târziu, la adoptarea noului PUG, când se face mențiunea că toate PUZ-urile adoptate de consiliul local vor fi preluate în noul plan urbanistic general. Mențiunea trebuia făcută inclusiv în planurile cadastrale elaborate ulterior de primărie. Dar cum oare puteau trece băieții în PUG “vilă fiu șef DNA”? Probabil că nu puteau.

Șeful DNA  Ialomița ar trebui să se sesizeze din oficiu. La primăria Slobozia s-a comis o potlogărie vizibilă și din avion. Printr-o șmecherie penală, peste 9000 de metri de teren din patrimoniul public au fost făcuți cadou unei firme din Ograda. În octombrie 2008 primăria a inventat un PUZ pentru respectivul teren situat la marginea orașului. PUZ-ul prevedea că pe acel teren cu destinație forestieră, pe care municipalitatea îl folosea ca pepinieră, să răsară un “complex de sport și agrement” Ce nevoie stringentă a populației era satisfăcută de această ideea creață și de ce se măcelărea a doua oară pepiniera orașului după ce pe fosta locație răsărise un cartier de vile, nu se știa la momentul respectiv. În februarie 2009 se elaborează un caiet de sarcini în vedere organizării unei licitații. Caietul de sarcini prevedea că pe locația pepinierei se va construi un complex hotelier și ceva terenuri de sport. Ce s-a urmărit prin această precizare? O golănie care să permită ridicarea unei căsuțe, căci hotelurile pot fi și mai mici, cam cât o vilă, în vreme ce niște vestiare, potrivite pentru niște terenuri de sport, nu puteau avea aspect de conac că bătea la ochi. Nu mai trebuie sa demonstrăm ca într-un oraș de 50.000 de locuitori și vreo 3 hoteluri nu era nevoie de un alt “complex hotelier” construit pe terenul primăriei și mufat artificial și ilogic lângă un teren de sport. Tot în caietul de sarcini se prevede că doritorul trebuie să-și demonstreze capacitatea tehnică și economică de realizare a investiției fantomă cu derularea unor contracte similare. Precizarea strecurată de o mână criminală sau doar inconștientă aruncă întreaga golănie în penal. În martie are loc licitația și este anunțată pe site-ul primăriei. Un cetățean din comuna Fulga județul Prahova intră pe internet, vede anunțul și depune o ofertă alături de alte 2 firme. Valoarea de pornire a “licitației” pentru redevența aferentă concesiunii este de 3,05 lei pe metrul pătrat pe an. Din licitație rezultă o valoare finală de 3,67 lei per metru pătrat pe an. Adică fix doi pași de licitație. Asta înseamnă că fiecare firmă a strigat câte o dată oferind 10% din prețul de pornire, așa cum prevedea caietul de sarcini. Cetățeanul din Prahova învinge și preia jobul. Firma lui are ca obiect de activitate agricultura și un singur angajat. Experiență similară, ioc! Și totuși primește contractul. La aproape 1 an, când se apropia plata redevenței de circa 400 de milioane, consilierii mobilă de la CL Slobozia comit o nouă golănie pentru cetățeanul din Prahova. Pentru firma Romagra, investitorul care scosese Slobozia din criză, se modifică o HCL care prevedea scutirea de la plata redevenței pe teren pentru investiții în comerț, servicii și producție. Printre domeniile favorizate se introduc sportul& agrementul, în care nici dracul 100 de ani de aici încolo nu va investi un șfanț pentru că din asta nu iese profit. Golănia se face fix pentru ACEASTĂ firmă iar dobitoacele din consiliul local votează ca la obor, într-un singur muget, cu doar două abțineri. Pe terenul fostei pepiniere se ridică acum o vilă cât un buncăr. Pentru care redevența a fost scăzută la circa 150 de milioane. Pomană curată având în vedere că suprafața pe care cetățeanul din Prahova va juca tenis este de aproape 1 hectar. În România, alții au făcut pușcărie și pentru mai puțin. Iar dacă firma cu pricina nu ar fi aparținut  fiului șefului DNA Ialomița, căruia nu-i dăm numele să nu facă buba, probabil că turmele de funcționari și consilieri în frunte cu cei care au pus la cale operațiunea s-ar încolona în drumul lor spre camerele cu zăbrele. Cum șeful DNA Ialomița se află în evident conflict de interese, așteptăm ca cineva să îi preia sarcinile. Eventual și funcția, căci este clar că această golănie l-a tras definitiv pe dreapta!

PS. După expunerea acestor FAPTE și DOCUMENTE pe site-ul GSE, procurorul Cristudor Dumitru a avut tupeul să ma sune cu număr ascuns de câteva ori. După ce, într-un final, am văzut apelul și am răspuns, mi-a turuit ceva de genul că soția domniei sale a decedat ca urmare a articolelor mele și asta am de gând și cu fiul său. Apoi a închis brusc. Fac precizarea că niște cuvinte care ilustrează o stare de fapt nu provoacă cancer. Din tastatură iese doar o poveste, din păcate penală și adevărată. Cancerul este provocat doar de fapte pentru care, din nfericire nu plătesc întotdeauna cei care le comit și au pe conștiință fărădelegi incredibile și ticăloșii memorabile.

Astăzi este o zi mare pentru municipiul Slobozia. Pe ordinea de zi a ședinței consiliului local au fost introduse două proiecte de hotărâri prin care municipalitatea face cinste unei firme controlate de fiul șefului DNA Ialomița, procurorul Cristudor Dumitru. Inițiatorul acestor hotărâri mufate prin care se crăcănează cadrul legal și se diminuează valoarea redevenței pentru un hectar de teren concesionat de la primărie este consilierul local Gabriela Petre, de la PD-L. Lucrarea se face în doi pași după cum urmează.

Pasul 1- crăcănarea cadrului legal

În mai 2008, Consiliul Local Slobozia a adoptat hotărârea 113 prin care se acordă facilități fiscale celor care investesc în municipiul reședință de județ. Facilitatea constă în scutirea de plata redevenței pentru terenurile concesionate de la primărie, scutire care poate ajunge până la 90% pe perioada derulării investiției, în funcție de valoarea acesteia. Din inițiativa doamnei consilier Gabriela Petre, HCL 113 va suferi o mică modificare. Mai exact, se va extinde aria de aplicabilitate a actului normativ astfel încât pe lângă producție, prestări servicii și comerț și firmele care derulează afaceri în domeniul sportului și agrementului să beneficieze de scutirea de plata redevenței. Motivația doamnei consilier ne-a lăsat mască de admirație. Cităm din expunerea de motive: “Statul garantează exercitarea funcțiilor sectorului public și sectorului particular în domeniul educației fizice și sportului, conform cu principiile colaborării responsabile între toți factorii interesați ”.  Citatul doamnei consilier face parte din legea sportului și are rolul de a consolida opinia că e criză iar autoritatea locală poate ajuta privații să investească în facilități sportive pe care bietul buget nu le poate suporta. Frumos, nu! Dar pentru cine se fac cărțile, oare?

Pasul 2- Devoalarea investitorului magistrat!

Câteva puncte mai la vale, adicătelea după ce hotărârea inițiată mai sus va fi fost adoptată, doamna Petre mai trântește o inițiativă legislativă, de data asta ceva mai concretă. Pe gaura legislativă astfel creată este strecurată firma Romagra din Ograda, o firmă cu un singur angajat care cultivă la greu cereale. Mai nou, firma s-a apucat de investiții în sportul de masă demarând o misterioasă investiție pe un teren în suprafață de 9320 de metri pătrați situat undeva la ieșirea din municipiul Slobozia, în vecinătatea benzinăriei Rompetrol. Terenul a fost concesionat în urma unei licitații derulată pe mutește in februarie-martie 2009, anunțată doar pe site-ul primăriei. Deși nu este clar ce fel de investiție urma să se deruleze în acea zonă unde în acest moment funcțiunea terenului din PUZ este arabil, conform caietului de sarcini aprobat prin HCL 41 din 26 februarie 2009 în zonă ar trebui să se construiască un….hotel! Iată ce prevede caietul de sarcini: “Complex hotelier S + P + M, zonă de agrement, piscine, terenuri de sport, loc de joacă pentru copii, alei carosabile si pietonale, parcaje, rețele utilități, in conformitate cu certificatul de urbanism nr. ……….. din ………………….2009, eliberat de Serviciul de Urbanism si Amenajarea Teritoriului din cadrul Primăriei Municipiului. Investitia ce se va realiza va avea ca destinația de complex sportiv si de agrement. Terenul dispune de posibilitați edilitare in zonă dupa cum urmeaza: energie electrica; apa si canalizare; rețea gaze; telefonie, etc”. Așadar, vorbim de un hotel în toată regula pentru care primăria a dat peste cap PUG-ul și a executat documente regulamentare. Caietul de sarcini a fost insuficient preparat, astfel că a scăpat în cuprinsul său un element peste care firma Romagra, pentru care s-au făcut cărțile, nu poate trece sub nicio formă. Cităm din nou din caietul de sarcini: “2.8 Garanția si capacitatea concesionarului de a exploata bunul concesionat vor fi demonstrate cu documente justificative (experiență în lucrări similare, contracte, expluatare baze sportive, etc.)”. Lucrări similare în domeniu? Sigur că da, firma fiind specializată în cultura cerealelor și deținând un singur angajat. Povestea cu valoarea stabilită a redevenței și valoarea licitată, care demonstrează clar caracterul de făcătură al licitației este doar o picanterie: “2.7 Redevența minimă de pornire a licitației este de 3,05 lei/mp/anual calculată la valoarea de piață pentru zona respectivă si aprobată prin H.C.L.197/2000 actualizată cu indicele de inflație”. În urma așa zisei licitații la care ne vom referi pe larg cu altă ocazie, valoarea de adjudecare a fost de 3,67 lei pe metru pătrat, adică fix doi pași de strigare. S-au bătut de s-au umplut de sânge! Pentru cine s-au făcut toate aceste scamatorii descrise mai sus? Pentru firma controlată de fiul șefului DNA, Cristudor Dumitru și de cumnatul domnului procuror, Tătuță Viorel, un agricultor din comuna Fulga județul Prahova, care este și administratorul Romagra, cel puțin în scripte. Vom reveni toooocmai mâine! Țineți aproape!

După publicarea dezvăluirilor despre implicarea șefului SPR Ialomița Sorin Goagă în afacerile lui Jan Dumitrescu –Expur pe șosele județului s-a înregistrat o adevărată revoluție. Sâmbătă, 3 camioane Scania au fost trase pe dreapta , li s-au confiscat plăcuțele de înmatriculare iar polițiștii le-au permis să ajungă până la Urziceni, unde au fost parcate în curtea Expur. Ieri, pe varianta Sloboziei, alte două camioane au fost trase pe dreapta și abandonate de șoferi. După amiază, în zona benzinăriei Rompetrol au fost parcate 5 camioane, toate inscripționate cu sigla Expur. Din informațiile noastre rezultă că Goagă deținea prin intermediul firmei SIGTRANS Ciulnița 4 camioane, pe care le coordona personal. Dacă este să dăm credit șoferilor, domnul Goagă venea adesea la Expur la poartă, îmbrăcat în uniformă, pentru a se interesa situația camioanelor sale. Cel mai probabil domnul Goagă și-a achiziționat camioanele în 2007, când potrivit declarației de avere a contractat un credit bancar. Surse din interiorul IPJ susțin că “prigoana” împotriva mașinilor lui Dumitrescu s-a declanșat la acoperire, după ce ani de zile acestea au circulat fără RCA și fără roviniete. Costurile pe fiecare mașină sar de 1000 de euro anual. Vom reveni.

Şase persoane, dintre care una în stare de arest preventiv, au fost trimise în judecată de oamenii legii pentru trafic de minori / Suspecţii, prin violenţe şi ameninţări, au exploatat din punct de vedere sexual mai multe minore.

Poliţiştii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomiţa, sub coordonarea procurorilor D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Ialomiţa, au finalizat cercetările în două cauze penale privind infracţiuni de trafic de minori, fiind trimise în judecată şase persoane, dintre care una în stare de arest preventiv. În fapt, în sarcina unui bărbat de 32 de ani, din comuna Făcăeni, s-a reţinut că în perioada octombrie – decembrie 2009, prin violenţe şi ameninţări, a recrutat şi găzduit două minore, în vârstă de 14, respectiv 16 ani, pe care, în baza unor înţelegeri cu eventuali clienţi, le-a exploatat din punct de vedere sexual. Prima recrutată a fost tânăra de 16 ani, pe care bărbatul a găzduit-o în repetate rânduri la domiciliul său, de unde o transporta la domiciliile clienţilor cu care, ulterior, aceasta întreţinea raporturi sexuale. Cercetările poliţiştilor şi procurorilor au stabilit că, în aceeaşi perioadă, tânăra s-a împrietenit cu o altă minoră de 14 ani, din aceeaşi localitate, pe care bărbatul a convins-o să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi din comună, în schimbul unor sume de bani şi obiecte. Banii câştigaţi în acest fel erau împărţiţi, cea mai mare parte revenind bărbatului. Din investigaţiile efectuate a rezultat faptul că şi alţi doi bărbaţi, de 22, respectiv 19 ani, primul domiciliat în comuna Făcăeni, iar cel de-al doilea în localitatea Vlădeni, în cursul lunii ianuarie a.c., au recrutat şi transportat, prin inducere în eroare, pe minora de 16 ani şi o alta, în vârstă de 15 ani, într-un imobil situat în comuna Vlădeni, în scopul exploatării sexuale.  Totodată, în acest caz este cercetat şi proprietarul locuinţei unde minorele au fost găzduite.Toţi cei patru bărbaţi au fost trimişi în judecată, primul în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

***

Pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni au fost trimişi în judecată şi doi tineri, de 20, respectiv 25 de ani, din comuna ialomiţeană Gheorghe Lazăr. În sarcina acestora s-a reţinut că în cursul lunii martie 2008, suspecţii au recrutat, transportat şi gazduit o minoră de 15 ani, din comuna Valea Ciorii, pe care au exploatat-o din punct de vedere sexual, în comunele Bucu şi Gheorghe Lazăr.

Victimelor le-au fost aduse la cunoştinţă prevederile Legii nr. 211/2001 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, acestea constituindu-se părţi civile în procesul penal.

COMPARTIMENT RELAŢII PUBLICE

Crețu Nicolae este un cetățean mort și îngropat în urmă cu 6 ani. Sorocul de șase ani se împlinește în august. A murit slujind pe moșia pădurarului Nicu Tudor, de la Groasa, chiar în curtea plină de bălării a cantonului. În urma lui au rămas 6 copii și o vădană neajutorată. Moartea lui Crețu n-a interesat pe nimeni vreme de 5 ani. În februarie 2009, GSE a publicat un serial despre golăniile de la Groasa. Minune mare, Parchetul s-a sesizat și a demarat o anchetă despre moartea suspectă din curtea cantonului. Numai că procurorul care a decis demararea unor verificări s-a pensionat între timp. Iar dosarul și-a urmat cursul firesc, fiind îngropat și el, creștinește, la 6 ani de la moartea iobagului din Axintele. Recapitulăm, doar să nu ne creadă ăștia atât de reduși și să considere că le-am înghițit inepțiile cuprinse în rezoluția de îngropăciune.

Mortul din cisternă

Acesta a fost punctual de plecare. Articolul publicat de noi în februarie 2009 suna cam așa:

În urmă cu patru ani şi jumătate, în curtea cantonului silvic 24 Groasa a murit un om. A murit într-o vineri, pe la trei şi era unul dintre argaţii fără acte ai lui Nicu Pădurarul. Vineri seara, pe la 6, a aflat şi soţia lui de grozăvie. Pădurarul i-a cerut buletinul şi i-a spus că bărbatul ei e grav bolnav şi trebuie dus la spital. A doua zi, sâmbătă, certificatul de deces era scos iar hârţoagele mortului într-o regulă mai mult decât suspectă. Maestru de ceremonii, Nicu Păduraru a făcut rost şi de vin pentru parastas, ajutat de domnişoara Margareta, procuror la Urziceni. Procurorul de caz, spun cei care au cărat vinul şi mortul pe drumul de întoarcere spre Horia. Cei 6 copii rămaşi în urmă şi mama lor au tăcut ani de zile, cu speranţa că stăpânul va avea grijă de ei. După nici un an, Nicu şi-a văzut de ale lui. Mortul putrezise deja şi nu mai putea dovedi nimeni nimic. Soţia victimei explică: S-a întâmplat toată treaba pe 4 august 2004. L-a pus să scoată boasca afară din cisternă că îi curgea pe la robinet şi a murit acolo. Soţul meu lucra la el de vreo 4 luni dar nu avea nici un contract de muncă. Nu ne-a chemat nimeni nici pe mine nici pe copii mei care lucrau acolo. A anunţat poliţia şi procuratura sau ce o fi anunţat. Soţul a murit pe la ora 3. Seara, pe la 6 a venit la mine Tudor Nicolae ca să-i dau buletinul că soţul e grav bolnav şi e dus la spital. Nu mi-a dat nimic, m-a minţit că mă ajută că îmi dă de toate. M-a ajutat să fac 7 pomeni. Restul le-am făcut singură. Mi-a promis că mă ajută să-l duc pe băiatul cel mic la spital că e bolnav dar n-a făcut nimic. Am rămas singură cu şase copii. Primesc o pensie de urmaş de la soţ pentru că el a avut 10 ani lucraţi la SMA. În rest, el nu mi-a dat nimic. Ne-a fost frică să vorbim. Punea pe unul şi pe altul să-mi bată copiii. Nici actele toate ale soţului nu le am. Certificatul de deces este la mine dar actele făcute la spital la Urziceni la autopsie nu mi-a dat nimic. Când le-am cerut mi-a spus că la ce îmi foloseşte mie aşa ceva. Soţul a avut ceva la plămâni. A fost la spital, s-a făcut bine. Dacă nu îl băga în cisternă să scoată boasca nu murea acolo. Când a fost să îi facă autopsia am crezut că mă ia şi pe mine. Dar pe mine şi pe soţia lui ne-a trimis la cumpărături pentru parastas iar el s-a dus la spital cu poliţia de i-a făcut autopsia. L-am îngropat duminică şi el a murit vineri. Trebuia să-l mai ţinem în casă măcar până luni dar a zis Nicu că-l îngropăm duminică. De ce a ţinut morţiş să-l îngroape? S-a fălit că mi-a adus 7 preoţi la înmormântare. La ce mi-a folosit mie? A zis în gura mare că a cheltuit 50 de milioane când l-a îngropat. Ce, l-am pus eu să facă fală şi să cheme tot satul? Vineri seara l-a dus la spital şi sâmbătă dimineaţă l-a adus acasă. După ce s-a împlinit anul nici nu m-a mai băgat în seamă. Când soţul era mort pe masă mi-a zis că începând din ziua aia el e familia noastră, el răspunde de noi. Când i-am spus că mai trebuie să facem pomeni mi-a spus că mi-ajunge cât mi-a dat. De atunci am terminat toată legătura cu el. Nu putem să mergem la Urziceni să spunem pentru că acolo au oameni”. Creţu Stelian este unul dintre fiii victimei. Care deşi lucra în aceeaşi curte cu tatăl său, a fost lăsat să plece cu vacile pădurarului în pădure fără să i se spună că tatăl său murise: În ziua aceea eu eram la vaci, la pădurar. Abia am plecat cu vacile la pădure. L-a băgat pe tata să scoată nişte boască dintr-o cisternă. Tata era cu plămânii, s-a sufocat şi a murit. Doi ani de zile i-a muncit degeaba, nici banii nu i-a dat. I-a făcut două, trei pomeni? Păi din banii lui i-a făcut, din banii pe care trebuia să-i dea lui tata. Noi l-am îmbrăcat şi pe urmă am fost cu domnişoara procuror Iancu Margareta să luăm vinul acolo, în capătul străzii la Parchet unde era o bodegă”. Iancu Mugurel confirmă şi el că procurorul de la Urziceni s-a preocupat, creştineşte de altfel, de vinul pentru parastas, caz care numai în România se poate întâmpla: ”Eu am fost acolo când procuroarea Margareta i-a aranjat de am luat vinul pentru înmormântare. Am ieşit de la Parchet din curte şi în dreapta e o d-asta unde se vinde vinuri. A vorbit ce-a vorbit acolo şi s-a aranjat.”

Procurorul Andrieș furnizează servicii funerare complete

Primul lucru care ne sare în ochi citind rezoluția dată de procurorul Andrieș de la Parchetul Urziceni este grija cu care se evită plasarea în timp și spațiu a incidentului tragic. Astfel, domnul procuror plasează acțiunea nu în curtea cantonului, ci : “în zona pădurii Groasa”, unde creșteau corcoduși pe marginea șanțului, probabil. Este cea mai bună dovadă că domnul procuror nu a audiat martorii de la fața locului, ci pe cei care au putut da răspunsuri convenabile. Un alt adevăr ocolit cu grijă este destinatarul prestațiilor lui Crețu și celorlalți iobagi. Este amintit tatăl pădurarului, când de fapt muncitorii erau la cheremul jupânului codrilor de la Groasa, Niculae Tudor. O spun aceeași martori nebăgați în seamă de ancheta parchetului, sclavi și ei pe aceeași tarla de la canton. De ce se plimbă pisica în asemenea hal? Pentru că pădurarul are și o societate agricolă deservită la vremea aceea de mulți muncitori fără contract. Și ca să evite o eventuală cercetare, procurorul vorbește despre tatăl acestuia ca beneficiar al prestației, lucru absolut inexact. Bazându-se pe un document emis pe genunchi la data morții, respectiv certificatul de autopsie medico-legală pe care familia victimei s-a chinuit 5 ani să-l obțină dar fără succes, procurorul pune un mare dubiu în dosar: Crețu era beat cui, având o alcolemie de 0,9 la mie! Și așa fiind, deși nu e cușer deloc modul în care raportul de autopsie medico-legală a fost obținut, intoxicația cu alcool putea proveni la fel de bine din aerul inhalat în cisternă unde fermentau corcodușele pentru țuică. Analizând aceste inepții extrase cu forcepsul dintr-o anchetă cu scop bine definit, procurorul constată că de beat ce a fost Crețu s-a vârât singur în cisternă și a murit ca un fraier.

Inspectoratul Teritorial de Muncă pune (și el) batista pe țambal

Ca să dea mai mare credibilitate rezoluției sale procurorul citează în susținerea teoriilor domniei sale procesul verbal de cercetare numărul 11287 din 28 august 2009 care a concluzionat că incidentul dramatic din curtea cantonului Groasa nu se încadrează în prevederile articolelor 24 si 25 din Legea protecției muncii și nu este accident de muncă. Că băieții de la ITM mănânc rahat o demonstrează chiar textul legii invocat de ei. Pentru că deși nu avea contract de muncă nici cu persoana fizică Nicolae Tudor și nici cu AF-ul acestuia, Crețu muncea regulat la moșia pădurarului. Ca și alți câțiva cetățeni și chiar un minor cu handicap pe care nimeni nu s-a deranjat să-l caute. Dacă ar fi săpat în site-ul GSE inspectorii de muncă ar fi găsit inclusiv poze din cocina în care minorii handicapați erau cazați. Și iată ce spune legea invocată de oamenii ITM:

Art. 2

(1) Prevederile prezentei legi se aplica tuturor persoanelor juridice si fizice la care activitatea se desfasoara cu personal angajat pe baza de contract individual de munca sau in alte conditii prevazute de lege.

(2) In sensul prezentei legi, prin persoane juridice si fizice se intelege: agentii economici din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe teritoriul Romaniei; autoritatile si institutiile publice, precum si agentii economici romani care efectueaza lucrari cu personal roman pe teritoriul altor tari in baza unor conventii international sau contracte bilaterale; asociatiile, fundatiile si organizatiile nonprofit, respectiv membrii asociatiilor familiale constituite cu respectarea prevederilor legale, persoanele fizice autorizate

sa desfasoare activitati independente si persoanele fizice care angajeaza personal prin incheierea unui contract individual de munca sau prin incheierea unei conventii civile de prestari de servicii, potrivit legii”. Adicătelea, spune legea, chiar dacă Crețu lucra la persoana fizică Nicu Tudor, acesta avea obligația să-l angajeze cu contract. Ceea ce nu s-a întâmplat, deși omul venea la moșie regulat, ca la serviciu. Vorbim deci de muncă la negru și de un accident mortal ca urmare a acestor activități regulate. Oamenii erau folosiți la tăiat de pomi, la vânătoare, la agricultură și creșterea animalelor. Or fi verificat cei de la ITM câți salahori folosește ( sau folosea, că s-o pus la adăpost între timp) pădurarul Tudor? Vă spunem noi: NU! Și ca să completăm tabloul șmecheriilor practicate de organele de cercetare mai cităm un paragraf din aceeași lege: “In caz de deces al persoanei accidentate in munca unitatea medico-legala competenta este obligata sa inainteze inspectoratului teritorial de munca, in termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legala”. Evident că această obligație nu s-a respectat iar mortul a fost îngropat în procedură de urgență. Ca și dosarul deschis la mișto după 5 ani de la deces. Să mai spunem că ITM-ul este condus de un distins membru PD-L și să înțelepciunea popular spune ceva despre corbii care nu-și scot ochii unul altuia? Poate ne explică deputatul Tinel cum devine cazul cu această îngropăciune cu repetiție.

PS.  Avem ceva special pentru domnul procuror. Dovadă că ancheta Parchetului a fost varză, publicăm un document medical pe care anchetatorii nu s-au obosit să-l caute. În martie 2004 Crețu a fost externat din spitalul clinic N. Malaxa unde fusese internat pentru pneumonie. La spital a fost dus de Nicu Tudor, care s-a ocupat de formalități, cică și de adeverințe de salariat puse la acoperire ca decedatul să nu plătească spitalizarea. Deși se știa de boala sa, omul a fost trimis să repare cisterna. Dar cine să spună adevărul, dacă au fost audiați oameni care nu au fost la fața locului?

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa informează că în luna martie 2010 a fost încasată la bugetul general consolidat suma de 40,78 mil. lei, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut când s-a încasat la bugetul general consolidat suma de 54,06 mil. lei, înregistrându-se o scădere cu 24,56%.

Defalcat pe bugete, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, situaţia se prezintă astfel:

- la bugetul de stat s-au încasat 18,93 mil. lei, înregistându-se o scădere cu 26,63%;

- la C.A.S. s-au încasat 15,22 mil. lei, înregistându-se o scădere cu 26,07%;

- la fondul de sănătate s-au realizat venituri în sumă de 6,14 mil. lei, înregistându-se o scădere cu 13,84%;

- la fondul de şomaj s-au încasat 0,49 mil. lei, deasemeni s-a înregistrat o scădere de 10,60%.

Măsurile de executare silite întreprinse în luna martie 2010 au fost următoarele:

- au fost emise un număr de 14.152 somaţii în valoare totală de 10,30 mil lei, din care s-a încasat 5,05 mil. lei

- au fost înfiinţate un număr de 9.124 popriri bancare în valoare totală de 4,31 mil lei, din care s-a încasat 2,05 mil. lei;

- au fost înfiinţate un număr de 255 popriri la terţi în valoare totală de 0,71 mil. lei, din care s-a încasat 0,27 mii lei;

- au fost aplicate sechestre la 32 bunuri mobile în valoare de 1,74 mil. lei din care s-a valorificat 0,33 mii lei.

- a fost aplicat sechestru la 20 bunuri imobil în valoare de 2,57 mii lei.

Tot în perioada mai sus menţionată au fost organizate 5 licitaţii de vânzare a bunurilor sechestrate, din care 1 pentru imobile si 4 pentru mobile. În urma licitaţiilor s-au adjudecat bunuri mobile în valoare de 33.105 lei, iar penrtu bunurile imobile scoase la licitaţie nu s-au prezentaţi ofertanţi. (Biroul de presa al DGFP Ialomița)

În perioada 2007-2008 firmele controlate direct sau prin interpuși de Jan Dumitrescu-Expur au raportat pierderi cumulate de peste 17,5miliarde de lei. Doar în 2006, pe firma Agreabil, în care era acționar cu Richard Randag, boss-ul de la Expur, Jan Dumitrescu a reușit performanța să înregistreze profit de circa 1 miliard de lei. Găurile din firmele lui Dumitrescu au explicații dintre cele mai diverse. La unele dintre ele ne vom referi în cele ce urmează.

Transport la negru sub ochii SPR și ARR

Modul de lucru din firmele administrate de Dumitrescu și care gravitau în jurul Expur nu pare a fi vreo inginerie financiară complicată. Banii din conturi luau calea economiei subterane prin mijloace primitive, niciodată verificate de vreo autoritate fiscală. Asociatul lui Dumitrescu, Popescu Lucian, povestește: “L-am întrebat de Tudorici de ce schimb plăcuțe de frână la camion din două în două săptămâni. El spunea că mașinile merg cu suprasarcină. Mi-a spus că se fac avize de expediție pe două cantități care adunate fac totalul de marfă din camion. Când mașina era oprită de poliție se arăta un aviz de 10 tone de marfă dar în mașină sunt 30 de tone. De aceea se uzează plăcuțele de frână și cauciucurile. Așa am aflat ce făcea Jan cu Expur, cum făceau transporturi la negru. Șoferul pleca cu două avize la el, pe totalul cantității. În cazul în care îl oprea ARR, care acționa cu poliția, arăta doar un aviz. Dar ARR întorcea spatele de obicei. Mi-a povestit-o un șofer care nu și-a dat seama. Venise la revizie la noi la Mercedes și m-am dus la atelier să vorbesc să mi-o facă mai repede. Șoferul mi-a povestit ce făcea Jan cu telefoanele. Când treceau șoferii de la noi erau așteptați de ARR. Șoferii îl sunau pe Jan și Jan îi suna pe șefi ARR care sunau la cei care făceau control. Le spunea să treacă în 10 minute. În timpul acesta opreau o altă mașină și se dădeau pe partea cealaltă după ea și astfel nu mai vedeau traficul. Atunci treceau șoferii noștri fără să fie opriți. Că știți cum este, cari soia și dacă pui frână se duce în față, dacă pleci repede se duce în spate. Niciodată nu cazi bine pe cântar și îți dă greutate mai mare pe o axă. Mai bine aranja Jan controalele și gata. Mereu la întâlnirile noastre ca acționari Jan se plângea că îl costă mult șpăgile, că dă la poliție, la ARR și ca să facă bani negri să dea șpăgi trebuia să bage bonuri de carburant. Adunat, sumele pe care el spunea că le dă șpagă nu săreau de 30 de milioane într-o lună. Dar noi aveam bonuri în plus și de 200 de milioane. A încercat să spună că mai dă bani negri la șoferi. Că le dă pe cartea de muncă doar 16 milioane. I-am spus că nu ține pentru că șoferii au diurnă 200.000 de lei pe zi. I-am spus că vreau să dispară bonurile de carburant și să plătească șoferii cu 24-25 de milioane de lei net. Se văieta că o să dăm impozite la stat. Pe mine mă interesa să fiu cinstit în fața statului și să câștige și oamenii banii pe hârtie. Contează la pensie, ca își rupe piciorul și devine invalid și se pensionează pe un salariu mic. S-a supărat că m-am luat de el și-l învăț cum să conducă firma și din ziua aia a dat-o de pământ. Și ne-a luat camioanele ca să vedem că el e mai tare ca noi. Aveam să găsesc apoi facturi de căruțe de bani decontate pe firme care nu mai există. Așa scotea banii din firmă. Facturile erau băgate de Barbu Emilian și de unul dintre șoferi, Adrian. Ei decontează. Prin mutarea firmelor în Slobozia a încercat să evite controalele Gărzii Financiare. Mi-a zis prietenul acesta al meu care este cu el în firmă că voia să scape de griji. În 2007 Agreabil firma pe care este Randag acționar apar 7 salariați. Găsesc 11 salariați și pe JD Expedition, de unde deduc că și-a mai luat mașini”.

Firma familiei șefului SPR Ialomița alimentată cu contracte de Dumitrescu

Nu știm dacă informațiile culese de domnul Popescu Lucian sunt exacte și nici dacă ARR a ținut de șase pe mână cu poliția pentru camioanele inscripționate  cu sigla EXPUR. Dar o privire aruncată pe un raport de expertiză care analiza afacerile firmei Transpur Expedițion SRL  ne arată că printre prestatorii acestei firme regăsim și societatea SIGTRANS SRL Ciulnița. Firma a fost creată în noiembrie 2005 și îl are ca asociat unic pe domnul Goagă Alexandru, despre care am aflat că ar fi tatăl șefului Serviciului Poliției Rutiere Ialomița, Goagă Sorin. Discuția cu domnul subcomisar pe acest subiect a fost scurtă și telefonică. Bineînțeles că domnia sa nu știe nimic de afacerile acestei firme, de relațiile cu Transpur și nici cum s-a ajuns în combinație. Ne-a explicat domnul Goagă că mama domniei sale se ocupă de firmă, etc, etc. Deci, nici vorbă despre protecție și imunitate la controale pentru mașinile lui Jan Dumitrescu. Totuși, din declarația de avere a subcomisarului aflăm că soția sa este angajată acestei firme. Iar informațiile de pe site-ul Ministerului de Finanțe ne întăresc convingerea. În 2006 firma are un singur angajat și obiect de activitate “transport rutier de mărfuri”. Cifra de afaceri în acel an atinge 1,4 miliarde și este contabilizată o pierdere de 270 de milioane de lei. În 2007 firma familiei Goagă își mărește cifra de afaceri la 2,3 miliarde și pierderea scade la 2500 de lei cu același singur angajat. În 2008, veniturile firmei urcă la 4,2 miliarde iar pierderea crește și ea amețitor ajungând la 950 de milioane. Numărul de angajați crește la 3, ceea ce înseamnă mărirea capacității de transport. Interesant este faptul că subcomisarul Goagă contractează în 2007 un credit în valoare de 15.000 de euro, dovadă că afacerile de la firmă mergeau bine. Gura târgului vorbește despre o țeapă de 1,5 miliarde de lei pe care SIGTRANS, cu tot cu domnul Goagă, a încasat-o de la dibaciul Jan Dumitrescu. Ar putea fi doar o coincidență, ne gândim! Dar dacă în această perioadă mașinile lui Dumitrescu nu s-au lipit de amenzi coincidența ar putea deveni certitudine, iar ancheta noastră jurnalistică ar trebui să treacă pârleazul în ograda organelor de control, strânse ciorchine la “țâța” lui Dumitrescu și a Expur.  Una peste alta războiul transportatorilor este fascinant și penal în același timp. Se vorbește de șpăgi trântite la ARR de un transportator uriaș care ar fi vrut să-l scoată pe Dumitrescu din cărți, despre șpăgile încasate de Dumitrescu pentru a primi subcontractori în afacere și multe alte picanterii. O anchetă printre șpagasinii de la ARR ar lămuri problema . Dar cine să o facă în Ialomița? Că toți par unși cu șpăgi uriașe. Așa se explică și tehnicile prin care transportatorii scot bani negri din firme. Jan Dumitrescu este un exemplu.

Fraudă(și) cu bonuri Shell

Într-unul din episoadele trecute dezvăluiam cum a reușit Dumitrescu să sifoneze din firma Transpur nu mai puțin de 5 miliarde de lei pe baza unor bonuri de carburant falsificate. Pentru acea operațiune aflată de mai bine de 1 an în atenția poliției din București, Dumitrescu a utilizat bonuri LukOil pe care le-a falsificat în mod grosolan. Lucian Popescu susține că aceeași manevră s-a petrecut și cu bonuri Shell, emise de o stație din Constanța. Găuroiul de data aceasta a fost mai mic, de numai vreo 400 de milioane:  “Am găsit în contabilitate bonuri de carburant de vreo 400 de milioane emise de Shell Constanța. Bonurile sunt valabile dar sunt plătite cu carduri Gold și Silver. La mine în acte apar plătite cu numerar. Dacă te uiți cu atenție în lumină se vede clar că-s plătite cu card, că scrie. Sunt multe chestii de-astea. Acum vor să desființeze Transpur, el și cu Folescu pe motiv că nu ne mai putem înțelege. Este un capitol în lege care permite asta. Vor să nu mai pot recupera datoriile pe care le am de încasat. Așa cum demonstrează și raportul de expertiză vreo 6 miliarde de lei reprezentând carburant achitat nu se regăsește în foile de parcurs. Vă dați seama cât a fost frauda dacă se verifică toată contabilitatea? La ora asta am eu o plângere penală împotriva lui pentru fraudă și este un dosar făcut de Garda Financiară cu bonurile false de la LukOil. Ambele sunt la faza de expertiză. Am aflat că el a luat carburant pentru toate mașinile și le-a plătit doar din Transpur. A mutat costurile la noi și încasările pe alte firme. Eu pe Transpur nu mai am șoferi din data de 1 ianuarie 2010 dar mașinile mele alimentează până pe data de 15 ianuarie inclusiv conform desfășurătoarelor Rompetrol. Unde sunt banii încasați în această perioadă nu se știe. Gaura la stat și la mine cred că depășește 10 miliarde de lei”.

În numai doi ani, trei dintre companiile controlate de Jan Dumitrescu au raportat pierderi cumulate de peste 17,5 miliarde. Ne referim la Agreabil, Transpur și JD Expedițion, firme alimentate aproape în exclusivitate cu contracte de transport de Expur. Modul în care firmele se succed în poziția de partenere favorite ale onorabil companii multinaționale depinde exclusiv de Dumitrescu și de dorința mușchilor lui. Cu largul concurs al lui Randag, Dumitrescu a reușit să-și țepuiască cu peste 500.000 de euro partenerii din Transpur SA. În anul 2007, când Randag se număra printre asociații Agreabil SRL, cifra de afaceri a acestei firme a urcat de la circa 100.000 de euro la mai bine de 2 milioane de euro. Asta în dauna firmei Transpur, băgată în faliment nedeclarat de fraudele lui Dumitrescu după ce asociatul său, Popescu Lucian, pe banii căruia demarase afacerea, l-a prins cu mâna-n borcan. Demonstrația, într-un articol viitor.

Îți vine să pui mâna pe mitralieră când citești aberațiile Curții Constituționale legate de declarațiile de avere: “obligatia prevazuta de lege de a se publica declaratiile de avere si de interese pe paginile de internet ale entitatilor unde persoanele care, in conformitate cu prevederile legale, au obligatia de a le depune, precum si transmiterea acestora catre Agentie in vederea publicarii pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul si ocrotirea vietii private, consacrat prin art.26 din Legea fundamentala, precum si prin art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin expunerea nejustificata in mod obiectiv si rational, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea si interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligatia de a depune declaratii de avere si de interese”. Cum ar veni treaba, politicienii care gestionează avuția națională sunt violați în dosul intimității lor dacă își publică declarația de avere. Mesajul șmenarilor “constituționaliști” cum ar zice fătucile din televiziuni, este simplu și clar. Nu este treaba noastră să știm cum își fac politicienii și funcționarii statului bani. Nu trebuie să știm dacă fură, dacă își alimentează firmele cu bani publici, dacă își încasează șpăgile prin conturi sau offshore-uri. Că e neconstituțional, scandalos și împotriva dreptului la viață privată. Să se fure lejer, fără teamă și direct. Averea să fie subiect tabu iar orice referire la banii golanilor din instituțiile statului să fie considerată crima și pedepsită cu pușcăria. De fapt, presa care a tot publicat poeme penale din declarațiile de avere ale funcționarilor statului i-a violat pe derbedei la intimitate. Culmea, verdictul care pune declarațiile de avere la secret vine de la judecători. Adică de la cei plătiți să bage bandiții la zdup dar care pactizează cu derbedeii și țin de șase pentru hoțiile lor. Această decizie îngroapă definitiv statul de drept și instituie statul bandiților și mafioților. În România, mafia poartă robă iar acesta nu mai este demult un secret. S-a consfințit prin sentință judecătorească și ne așteptă ca cinstea să devină infracțiune iar hoția virtute. Este vremea mitralierei, că de la justiție nu avem ce mai aștepta.