Saturday, July 26th, 2014

Sătui să tot plătească amenzi de miliarde, securiştii din spatele Amonil SA au pus la cale o inginerie deşteaptă prin care să fenteze organul de control pus pe numărat noxe. Printr-o mişcare abilă, din dosarul de autorizare de la ARPM Piteşti a dispărut una dintre pagini în care erau notate cantităţile maxime de noxe admisibile. În locul ei a apărut o altă coală în care numărul de noxe se umflase niţel, cât să nu mai permită aplicarea de sancţiuni la adresa lui nea Nicolae.

Afacerea a bubuit după ce Garda de Mediu Ialomiţa a sesizat că noua coală contrasta cu celelalte din dosar şi după ce, în urma amenzii de un miliard aplicate la sfârşitul anului trecut s-a propus închiderea şandramalei toxice. S-a declanşat o anchetă administrativă la Piteşti despre care nu s-a mai auzit nimic până în zilele noastre. Ceea ce era de aşteptat.

O mică fraudă în dauna fraierului de contribuabil are loc şi în municipiul Feteşti, devenit fief al PNL. Societatea de gospodărire comunală încasează taxe de la cetăţeni pentru colectarea şi depozitarea gunoiului menajer. Băieţii adună marfa şi în loc să o depoziteze la staţia de transfer operată de Vivani dau o fugă până la Călăraşi, unde există un depozit de deşeuri neconform. Cu acest artificiu fraţii din subordinea primarului Catrinoiu fac o economie de 18 euro pe tonă, bani pe care-i fură pur şi simplu din buzunarele feteştenilor. Deci, bieţii oameni au scăpat în 2008 de nişte hoţi şi au dat peste alţii, mai mari. Ce se naşte din Patriciu….

Abia intrat pe bază de carnet de partid în biroul de şef de spital, medicul Olaru a simţit miros de penelist. Mirosul venea din fişetul în care zac contracte publice în care sunt trecute mânării de miliarde. Nasul pesedistului Olaru a vibrat mai tare la un contract legat de protecţia muncii pentru angajaţii din spital. Cum spitalul are o tonă de angajaţi, contractul firmei bietului pedelist era şi el extrem de baban.

La intercepţie, pe această piaţă a afacerilor de tip nişă create pentru clientelă stătea la un pesedist hămesit, cu acelaşi obiect de activitate. Adică preluarea cu metoda copy/ paste a unor texte din legi şi comercializarea acestora la preţ de dumping către fraierii obligaţi să deţină astfel de hârţoage destinate protejării angajaţilor.

Şi cum sângele politic apă nu se face, Olaru a luat caşcavalul de la băiatul fostului regim şi l-a dat pesedistului hămăseit. Care pesedist hămesit lucrează în branşă, la instituţia de control şi derulează afacerea camuflat, ca să nu se prindă băieţii că e conflict de interese. Bănet mult în joc, coane Olarule! Şi, colac peste pupăză, pe lângă mirosul de penelist a apărut şi o putoare de corupţie care te ia de nas!

Agentul 007,63

Olărind pe bani cam grei!

 

Cămăşuţa de forţă din acest început de săptămână este îmbrăcată, din păcate, tot de un liberal. Se numeşte Cezar Zamfir şi este mahăr la Garda de Mediu. Acest ţâşt-bâşt politic a fost ani de zile lustruitor de clanţă la uşa PNL până la alegerile din 2004. Omul e specializat în teologie şi istorie, deci are tot atâta legătură cu mediul câtă are Magda Ciumac cu Academia Română. După alegerile din 2004 a fost numit director de cabinet la prefectul Marinică. Când echipa lui Hoinaru a plecat din PNL, Zamfir a avut o tentativă de a pleca şi el dar a fost convins repede că va muri de foame odată întors la catedră. Aşa că a revenit şi a pupat inelul lui Gogu, mutare asezonată cu niţică ţărână pusă în cap în public. La scurt timp, din postura de mare fucker al angajatelor din prefectură omul a fost promovat la Garda de Mediu. Prin concurs, normal. Adicătelea concursul s-a ţinut joi dar postul era ocupat de marţi. N-a contat că fuckerul nu avea studii de specialitate, că pe vremea lui Tăriceanu totul era posibil, ca şi acum, de fapt. Şi a domnit părinţelul ceva vreme la Garda de Mediu, cu sacoşe, portbagaje şi numerar adunat cu trudă de la agenţii economici care aruncau hârtii pe jos până în zilele noastre. Când s-a schimbat gaşca de ciolănari de la putere, părinţelul a fost rugat să lase locul altei loaze de partid. Numai că păstorul a venit în contra puterii cu următoarea declaraţie preluată de un ziar local: “Atitudinea partidelor şi a politicienilor de a schimba şefii instituţiilor deconcentrate fără a face o analiză a activităţii lor este un pic deplasată. Atunci când era PNL la putere s-a făcut această analiză iar schimbările au fost şi urmare a acestor analize. De data aceasta asistăm la o împărţire gen alba-neagra. Se pare că şi Garda de Mediu va intra în această tiribombă politică şi vom ajunge şi la situaţia în care să mă schimbe şi pe mine”. Nu o să insistăm asupra gradului de nesimţire al acestei loaze politice care se face că uită cum a ajuns în postul acesta pe bază de carnet de partid. Nu o să insistăm deocamdată nici pe modul în care loaza aduna bani cu japca în campania electorală pe sistemul un pol la partid şi doi la el. Vom insista asupra unei faze memorabile din vremea în care fuckerul era un sucker la prefectură. Şi şi-a permis să treacă pe roşu la semaforul de pe b-dul Chimiei, că se grăbea să-l pupe în dos la program pe inteligentul Caramitru, pe atunci şeful lui(mamă, ce de proşti au avut şi ăştia în funcţii!!!). L-am sunat pe găozar şi l-am întrebat cum îşi permite să sfideze bunul simţ şi legea. Şi mi-a răspuns, cu nesimţire, că mai au şi ei puţin de stat la putere! Şi că trebuie să-l înţeleg. Ei, bine, suckere, se pare că a ajuns funia la par! Aşa că marş înapoi în copaci, competentule! Sau pregăteşte-te cu nişte limbi noi la PD-L. Poate îţi iese.

PS. Găozarul se ajunsese!Circula în ultima vreme cu un scuter ca să nu polueze, aşa cum făcea ministrul lui. Din păcate, încălzirea globală şi-a văzut de treabă şi l-a pocnit fix în creştet.

 

Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa anunţă organizarea, în data de 27 martie 2009, în Slobozia, a unei  burse a  locurilor de muncă sezoniere în sectorul agricol din Danemarca.

Danemarca are nevoie de lucrători în agricultură pentru a recolta căpşuni, mazăre, zmeură, ceapă, dovleci şi altele. Un grup de angajatori şi consilieri  EURES vor veni în Slobozia pentru a intervieva candidaţii care au aplicat on line, în limba engleză, pe website-ul www.seasonalwork.dk.

De asemenea, se caută câţiva şoferi de tractor, camioane şi autobuze care să lucreze la fermele respective pe timpul sezonului de vară 2009.   

Pentru acestă bursă sunt oferite aproximativ 500 locuri de muncă.

Perioadele de lucru  pentru:  

  • Recoltare căpşuni:  De la sfârşitul lunii mai/mijlocul lunii iunie până la sfârşitul lunii iulie (5-10 săptămâni)
  • Recoltare mazăre: De la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lunii august (8-10 săptămâni)
  • Recoltare ceapă/dovleci: De la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lunii octombrie  (2 săptămâni pauză în august)
  • Recoltare căpşuni/zmeură în sere: Din aprilie în noiembrie, perioade diferite.

Programul de lucru:

            Se lucrează 30-37 ore/săptămână, uneori câteva ore peste program. Deseori munca începe la ora 5 dimineaţa şi se lucrează până în jurul prânzului – 6 zile pe săptămână.

Salariu: 

            Recoltatul căpşunilor şi mazării se plăteşte întotdeauna în funcţie de cantitate – 0,8-0,9 euro/kg (o medie de 10-15 euro pe oră). Aplicanţii trebuie să culeagă 17 kg./ora astfel încât să câştige 14 euro/oră – dacă nu îndeplinesc acest nivel, aplicanţii pot să-şi piardă locul de muncă după 2 săptămâni !

            Pentru alte feluri de muncă se plăteşte conform contractelor, în jur de 14 euro/oră (plus bani de concediu) sau conform calităţii recoltate (lucrătorii trebuie să fie capabili să câştige salariul minim pe oră).

            Aplicanţii trebuie să îşi planifice şi plătească ei înşişi transportul către Danemarca şi înapoi, în România.

Impozitarea:

            Lucrătorii sezonieri plătesc doar 10-12% impozit, conform regulilor speciale aplicate pentru munca de scurtă durată a lucrătorilor sezonieri. Candidaţii care vor fi acceptaţi trebuie să aducă în Danemarca un formular special (certificat de rezidenţă fiscală pentru aplicarea Convenţiei de evitare a dublei impuneri încheiată între România şi Danemarca, pentru persoane fizice române) care se eliberează de către administraţia finanţelor publice din judeţ.

Cerinţe:   

·         Vârstă minimă – 18 ani.

·         Cunoştinţe de limba engleză nivel mediu (în unele ferme se acceptă ca doar o persoană dintr-un grup de 2-3 aplicanţi –prieteni, rude – să vorbească bine engleza).

·         Motivaţie pentru muncă fizică grea, pe perioade lungi de timp.

·         Este preferată experienţa în munca manuală.

·         Pentru candidaţii pe posturile de şoferi se solicită:

-          Pentru şoferii de camioane, autobuze se solicită: experienţă; carnet de conducere C, D atestat ARR .

-          Pentru şoferii de tractor:  experienţă, carnet de conducere categoria F şi/sau calificarea de „Mecanic agricol” (experienţa în lucrări de întreţinere a culturilor: arat şi grapat, semănat, erbicidat–maşini de stropit prin pulverizare, etc.) se solicită. De asemenea, şoferii de tractor trebuie să facă dovada calificării/experienţei lor în pulverizarea erbicidelor (act solicitat de guvernul danez) printr-un certificat/o recomandare care se poate obţine de la direcţiile agricole judeţene, primarii, loc de muncă anterior. Acest certificat/recomandare trebuie tradus în limba engleză (nu este necesară legalizarea lui).

-          Pe lângă munca propriu zisă (condusul camionului/tractorului) aplicanţii trebuie să şi culeagă fructe/legume.

IMPORTANT !

 

           Este OBLIGATORIU ca fiecare candidat să îşi înregistreze on line CV-ul, în limba     engleză, pe site-ul danez www.seasonalwork.dk. DATA ULTIMEI APLICAŢII PE   ACEST SITE ESTE  17 martie 2009 !

De asemenea, după înregistrarea CV-ului, candidaţii sunt rugaţi să prezinte la sediul A.J.O.F.M. Ialomiţa, din Slobozia, strada Lacului, nr. 10, etajul 3, camera 17, dovada înregistrării pe site-ul danez.

  Persoanele care nu se înregistrează pe acest site sau care nu completează corect aplicaţia=CVul nu vor fi invitate să participe la selecţie. Selecţia persoanelor care vor fi invitate să participe la interviu aparţine în totalitate angajatorilor/consilierilor EURES danezi !!!

Înştiinţarea persoanelor selectate de către angajatorii danezi pentru a participa la interviu se va face de către consilierul EURES din cadrul AJOFM Ialomita, d-na Lazăr Steluţa.

 

Referitor la completarea aplicaţiei:

 

1.                Toate datele personale trebuie completate corect (inclusiv nr. de telefon, fix sau mobil şi adresa de email). Nu uitaţi să vă înregistraţi o adresă de e-mail validă, pe care ulterior veţi primi electronic contractul de muncă, dacă veţi fi acceptat de către angajatorii danezi. Toate datele care vor fi trecute în contract vor fi preluate din informaţiile înregistrate de candidat, prin urmare corectitudinea lor este esenţială.

         O adresă de email este acceptată de sistemul informatic danez o singură dată, de ex. dacă  vor aplica mai mulţi prieteni sau rude, nu se poate folosi aceeaşi adresă de email,  pentru fiecare persoană în parte trebuie completată o altă adresă de email

2.             Perioada de lucru: Se va menţiona perioada în care lucrătorul e dispus să lucreze în Danemarca.

3.             Abilităţi / educaţie

-   carnetul de conducere pentru o anumită categorie (autobuz, tractor, camion), în cazul candidaţilor care vor să obţină un post de şofer

-   calificările pe care le deţine aplicantul (institutia de învăţământ, calificarea obţinută)

-   carnet de conducere, în general.

4.             Experienţa anterioară

-   se va preciza experienţa de muncă din România dar şi din Europa;

-   orice experienţă de muncă este importantă şi trebuie înregistrată;

-   aplicantul trebuie să precizeze cel puţin ultimele 3 perioade/locuri de

  muncă,  dacă aplicanţii au avut atâtea locuri de muncă.

5.             Abilităţi de limbă străină – Engleza, nivel minim cel puţin, nivel mediu -ideal. Dacă aplicantul poate vorbi în germană e bine de ştiut că doar câţiva angajatori danezi cunosc limba germană, deci şansele de ocupare sunt ceva mai mici.

6.             Dacă aplicantul doreşte să vină la fermă împreună cu altă persoană – trebuie să bifeze acest lucru în câmpul aferent prin precizarea codului sau numelui acelei persoane.

 

Completarea aplicaţiei nu înseamnă obţinerea automată a unui loc de muncă, este doar o condiţie obligatorie pentru a putea fi admis la interviu !

 

Actele ce  trebuie aduse de către persoanele cărora le-a fost făcută invitaţia de a participa la bursă, în ziua interviului sunt:

 

-          înştiinţarea scrisă de la A.J.O.F.M. Ialomita;

-          o copie a aplicaţiei efectuate în limba engleză pe site-ul www.seasonalwork.dk

      ( este vorba de un CV on line);

-          copie a BI/CI/ Paşaport

-          cazierul judiciar în original care să ateste că nu are antecedente penale (termen de valabilitate şase luni)

-          în cazul persoanelor care candidează pe un post de şofer – actele menţionate mai sus, la cerinţe

           -       adeverinţă de la medicul de familie cu menţiunea apt pentru muncă.

 

 

 

 

De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!” Expresia adresată de Moromete celor doi fii ai săi, Paraschiv şi Nilă, dornici de creşterea nivelului de trai, este magistrală. Moromete nu era nici pe departe ministru de finanţe, ci un ţăran mijlocaş care trăia vremuri de criză. Vremuri de criză trăim şi acum. În loc de Moromete, din păcate, îl avem în prim-plan pe Pogea. Iar sindicaliştii nervoşi au luat locul tandemului Nilă-Paraschiv şi cer nivel de trai. Vor să bage mâna în ladă, să îşi cumpere ţoale şi să meargă pe uliţă la femei. Între personajele lui Marin Preda şi cele pe care le vedem acum la televizor ameninţând cu proteste, este o strânsă legătură. Şi alde Nilă, şi sindicaliştii sunt bătuţi în cap. Diferenţa e că liderii proletarilor de azi sunt dobitoci cu diplomă. Luat cadru cu cadru, Moromeţii explică pe înţelesul tuturor cum devine treaba cu criza. Vasăzică, Moromete se afla în plină criză de supraproducţie. Grâul nu avea preţ, iar datoriile presau. Ca şi în zilele noastre, numai că pe noi ne apasă, pe lângă datorii, şi nişte promisiuni neruşinate făcute în campania electorală, promisiuni care au ridicat brusc nivelul de conştiinţă în rândul proletariatului bugetar. Moromete nu prea avea lichidităţi şi era presat de perceptor. La fel şi noi, cu deosebirea că pe noi ne presează sindicalistul Nilă la un capăt şi UE, la celălalt capăt, care nu ne lasă să fentăm criza majorând deficitul. Moromete rezolvă criza prin mijloace proprii şi atrase. Mai întâi îşi valorifică credibilitatea în faţa primarului de la care obţine un împrumut până la recoltă, fără dobândă. Cu el stinge o parte din datoria către perceptor. Apoi, vinde ceva mijloace fixe, un salcâm în speţă, şi mai fentează o dată perceptorul care ameninţa cu confiscarea atelajului, mijloc de producţie vital. Nilă şi Paraschiv, care solicitau creşterea nivelului de trai s-au revoltat şi au refuzat să susţină planul de redresare al lui Moromete. La primul semn de revoltă, Moromete a pus parul pe ei şi a înăbuşit răscoala. Argumentul folosit, adică parul însoţit de explicaţia:”De unde să vă dau eu mai mult, dacă atâta e?!”, plus “pământul rămas întreg, acolo e munca voastră”, s-a dovedit imbatabil. Până şi nişte boi de jug ca Nilă şi Paraschiv l-au înţeles şi s-au potolit. Planul de redresare mergea perfect, iar zorii dezgheţului economic mijeau. O singură greşeală economică a făcut Moromete. A permis proletariatului industrial reprezentat de Achim, să plece cu oile la Bucureşti în speranţa asigurării unui cash-flow care să acopere nevoile imediate. Scopul, deştept de altfel, era valorificarea recoltei de grâu fără presiunea creditorilor, atunci când piaţa urma să ofere un preţ mai bun. Numai că Achim a vândut mijloacele de producţie şi s-a angajat portar la fabrică. Adică şi-a abandonat statutul de mic producător în favoarea celui de slugă. Moromete a pierdut astfel controlul datoriei externe, fiind presat de primar să restituie împrumutul. A încercat să obţină un nou împrumut, dar a fost refuzat de un amic tocmai din cauza pierderii oilor, adică a mijlocului de producţie care garanta rambursarea. Şi totul s-a prăbuşit; Moromete fiind nevoit să vândă pământul, adică locul de muncă al lui Nilă şi Achim. Care, între timp, fugiseră şi ei cu caii lui Moromete. Criza a fost totală! Nu-i aşa că seamănă cu ce vedem zilele astea la televizor? Alde Nilă de la sindicate ar trebui să lase puţin ciocul mic şi să vadă filmul. Poate aşa vor evita să ajungă în situaţia de a umbla cu izmenele rupte-n cur tot restul zilelor.

Scandalul de la Urziceni a demonstrat încă o dată, deşi nu mai era nevoie, că poliţia ialomiţeană este depăşită de evenimente. În oraşe scandalurile dintre clanurile de interlopi se ţin lanţ. Liniştea publică este doar un concept din cărţi pe care şeful poliţiei, doctorandul Stan Bîtlan, îl teoretizează ca un casetofon stricat ori de câte ori găştile de mafioţi se iau la omor în plină stradă. Mai prost stă domnul Bîtlan cu practica. Şi nu pentru că băieţii din subordinea sa nu s-ar pricepe să instaureze ordinea cu bastonul. Numai că ori nu sunt lăsaţi să o facă ori sunt carotaţi de la Parchet, altă instituţie de tip cloacă, populată cu procuratori” cărora NUP-ul le-a intrat adânc în sânge şi în conturi. Dacă în restul oraşelor din judeţ scandalurile sunt mai rare, la Urziceni este stare de asediu cel puţin odată pe lună. Comandantul Greu e uşor depăşit şi nimeni nu ştie dacă doar din cauze de incompetenţă sau ca efect al corupţiei generalizate care colcăie la poliţia locală. Plătitorii de taxe nu au decât să dea mărunt din buze ori de câte ori interlopii se iau la bătaie sau fac focuri de artificii când li se scoală dorinţa, după modelul inventat chiar de adjuncţii lui Bîtlan. În mediul rural situaţia este şi mai tragică. Burtoşii de la poliţiile comunale birjăresc inutil şi zilnic zecile de Logan-uri primite de la guvern pentru urmărirea hoţilor şi nu pentru mersul săptămânal la cumpărături. Aflaţi la toartă cu primarii, alde Pristanda din mediul rural freacă şi ei capra pe lefurile ce par indecente dacă le raportăm la prostia lor. Furtul de animale este sport naţional pe care poliţistul rural, cu mici excepţii îl patronează discret sau la vedere. Asta pentru că şefii de la Slobozia freacă şi ei altă capră, cu ceva mai mult lapte. Nimeni nu le cere socoteală pentru nimic. Se avansează între ei, îşi iau prime de zeci de milioane şi îşi trag şpăgi de pe unde mai e loc. Asta în vreme ce pălmaşii care stau pe stradă sunt ţinuţi pe lefuri de mizerie şi luaţi la şuturi când deranjează vreun ştăbuleţ cotizant. Cu atâtea activităţi interesante nici nu e de mirare că senzaţia generală este aceea că poliţia doarme în bocanci. Dacă admitem că peştele de la cap se împute, trebuie că pe lângă biroul lui Bâtlan duhoarea îţi mută nasul din loc.

Suntem o ţara a proiectelor. Ne proiectăm până şi viaţa până în cele mai mici detalii. Liberul arbitru, de fapt, nici nu mai există. Pentru că nu are ce cauta într-o lume atat de controlată. Concentraţi pe toate aceste detalii, de cele mai multe ori, uităm de lucruri dintre cele mai importante. Cum ar fi: Uităm să privim în jur şi nu reuşim să avem nicicum o imagine de ansamblu asupra vieţii. Uităm să  ne oprim din cand în cand din mers şi să respirăm, să trăim. Uităm să ne descoperim pe sine aşa cum suntem, nu prelucraţi ca o bucata de carne în mâna măcelarului. Uităm să ne găsim menirea şi să fim împăcaţi cu noi înşine. Uităm să ne alintăm copiii cu un zâmbet şi nu cu un colet de bancnote reci şi urât mirositoare. Uităm să iubim şi considerăm iubirea o banalitate. Ramâne ruşinată în urmă, vinovată. Iubirea a devenit o caracteristică a celor slabi, celor care se lasă purtaţi de adieri romantice, inutile şi aducătoare de probleme.

Aşa se face că suntem pe zi ce trece mai pragmatici, mai convinşi de natura pur teoretică a omenirii, mai încrâncenaţi să descoperim reţeta perfectă a succesului, fără a vedea cu adevarat ce înseamnă succesul pentru fiecare suflet în parte.

Dezbinare, ură, dorinţa de putere, adoraţie unică a verbului a avea, control şi ambiţii fără sens.

Aşa a fost condusă România către o destinaţie pe care începem cu toţii să o întrezărim. Şi tindem să spunem că suntem o naţie de toată jena. Greşit! Plaga a cuprins de mult mai multă vreme decât ne putem imagina întreaga lume. Şi în faţă ni se deschide un singur şi sumbru viitor: al celor ce au de plătit o factură imensă pentru propriile acte.

Încredere în credinţă, în Biserică. Nu pretindem că am fi fost apropiaţi de Biserică în orişice moment al istoriei. Dar acum, parcă mai mult ca oricând, am fi avut nevoie să simţim, să ştim că există şi suflete curate. Or, acest mit pare să fie tot mai greu de întâlnit. Feţele bisericeşti ne surprind tot mai des, spre deliciul diavolilor care ne îmbrăţişează pe tot mai mulţi, tot mai des. E mai uşor să vedem greşelile altora, decât să încercăm să le contracaram, să luptăm împotriva lor, evitând să ne oprim la nivelul unei simple incriminări.

Nu mai avem unde lucra în adevaratul sens al cuvântului. Depunem eforturi supraomeneşti pentru un job ce ne asigură hrana cea de toate zilele, nu şi hrana sufletului. Căci de suflet am uitam cu mult timp în urmă.

Copiii noştri se întreabă de multe ori cum arătăm, căci abia dacă ne zăresc într-o zi obişnuită. Suntem musafiri în propria casă şi luptăm pentru cine ştie ce scopuri, mai puţin pentru a trăi cu adevarat.

Încercăm disperaţi să ne votăm conducătorii cei mai nimeriţi şi nimerim, invariabil, cu nuca în perete.

Devenim încet şi sigur simpli robeţei în marele conglomerat metalic, rece şi neiertător.

La celalalt capăt al poveştii, viaţa, aşa cum era ea până nu demult, abia dacă mai poate fi zărită. Locurile calde se transformă în sloiuri de gheaţă, cele reci în cuptoare încinse, apele în pustiuri şi desertul în oaza de lumină. Şi ne tot întrebăm cât va fi fi până acolo? Cât va mai rezista planeta noastră şi când vom vedea cu adevarat dezastrele încălzirii globale? Ciudat! Ne tot întrebam şi nu vedem că, dacă va fi să trăim toate acestea, le vom trăi. Însă, fără a prinde seama, deja le trăim. Locul căldurii din suflete e preluat de gheaţă. Liniştea şi plăcerea sunt acoperite de pârjolul propriilor noastre vieţi. Apele sunt secate de propria noastră inconştienţă. Iar desertul rămâne singura lumină după care să ne ghidăm.

Am uitat drumul. Şi oricâtă filosofie ne-am imagina, tot nu putem inventa un discurs care să ne trezească la realitate, să ne readucă la viaţă.

Vegetăm, pretinzând că suntem genii.

Guvernul avortat de nea Băsescu la un şpriţ prelungit cu Geoană seamănă perfect cu o struţo-cămilă. Aşa cum sexul animalului folosit pentru comparaţie este incert şi orientarea politică a cabinetului Boc este învăluită în ceaţă. Dacă judecăm după programul de guvernare, cabinetul mamut cu o susţinere de peste 70% în Parlament este de stânga-centru-drepta. În programul de guvernare regăsim pomeni date cu amândouă mâinile pentru săraci, taxe reduse pentru bogaţi, lefuri babane pentru bugetari şi investiţii publice fără număr, fără număr, fără număr. Tâmpit să fii ca să nu îţi dai seama că toate aceste măsuri nu pot exista simultan, unele având darul de a le anula pe celelalte! Pentru că, şi un neiniţiat înţelege, bugetul este sursa comună de finanţare a acestor aberaţii şi spre deosebire de mintea creaţă a noilor guvernanţi, el nu se poate dilata cât să cuprindă toate aceste măsuri aberante. Revenind la guvern, componenţa sa obţinută prin metoda ardeiului umplut cu forţa este rezultatul a ceea ce a votat poporul suveran. Bulversat până la demenţă, nea Băsescu n-a făcut decât să dea glas voinţei populare care a plasat PSD umăr la umăr cu PD-L. Copleşiţi de grija faţă de ţărişoară, baronii PSD şi-au dat mâna cu bufonii PD-L şi au lăsat pe dinafară pe glumeţii lui Patriciu, care credeau că procentele lor cumpărate cu pomeni electorale făcute din bani publici pot asigura prin şantaj un loc de prim ministru pentru tomnaticul Tăriceanu. Suspect de treaz, Orban face glumiţe de pe margine uitând că găşcuţa lui de tunari a adus PSD sub masa guvernului. Cică ei ar fi opoziţia de dreapta, pe care electoratul se va grăbi s-o voteze la viitoarele alegeri! Adică la domnul Orban nu e vorba doar de beţie, că din ea te mai trezeşti. E prostie în stare pură care-l împiedică să vadă că singurul Dumnezeu al băieţilor din politică este banul şi nu doctrina, lucru pe care l-a priceput până şi electoratul! Guvernul de stânga-centru-drepta înşurubat curat constituţional de conul Băsescu tocmai marchează triumful compromisului în dauna ideologiei. Şi arată că indiferent de votul electoratului, politicienii au învăţat să înghită broaşte râioase pe stomacul gol. Aşa că, lăsaţi dracului alegerile şi haideţi la munte. Votul vostru oricum nu contează.

Cu doar 18% din voturi, PNL îşi închipuie că are vreo şansă să conducă viitorul guvern. Şi, ca atare, îngroaşă din obraz şi cere postul de premier pentru Tăriceanu, autorul ,chipurile, al unicului program de ieşire din criză elaborat de vreun partid politic. Cantonat în ambiţiile prosteşti ale celui mai slab prim ministru pe care România l-a avut vreodată, PNL riscă să rămână la uşa guvernului şi să frece băncile opoziţiei vreo patru ani. Pentru că, este evident pentru toată lumea, nici un partid nu va accepta pretenţiile absurde ale liberalilor. Strategia liberalilor de a negocia participarea la guvernare şi în numele UDMR este evident greşită. Pentru că mai lacomi şi mai rapace decât politicienii români,mafioţii discreţi din UDMR nu vor rata oportunitatea de a se aşeza la masa puterii doar de dragul refulărilor personale ale manechinului din fruntea PNL. La primul semn, alde Chereştoi o vor tunde în tabăra guvernamentală, lăsându-l pe Motocicleanu cu ochii-n soare şi ambâţul nesatisfăcut. Cum procentele PNL se datorează pomenilor guvernamentale nesăbuite de sorginte pesedistă care au aruncat România într-o zonă economică nesigură, perspectiva a patru ani de opoziţie va avea efecte asupra unităţii de nezdruncinat afişată zilele acestea de mica progenitură KGB-istă, l-am numit astfel pe pleşuvul Bogdan Olteanu. Este de aşteptat ca în primele 6 luni de opoziţie liberalii să revină la mult mai realistul procent de 6-7% în sondaje şi să-şi înjumătăţească numărul de parlamentari. Şi asta doar de dragul ambiţiei prostănacului din fruntea PNL a de mai sta măcar o vreme în fruntea guvernului, poziţie din care mai poate face ravagii asupra femeilor tinerele după care i se scurg ochii. Rămâne de văzut dacă activul de cadre al PNL va accepta să moară de foame sub Tăriceanu sau va prefera rolul de vioară a doua într-o guvernare de dreapta, rol aducător de ceva ciolănaşe. Pariez pe a doua variantă.

În PSD s-a vărsat solniţa cu sare pe masă dacă este să judecăm după vorbele care au început să răsară pe la colţuri. Zvonerii noştri, bine înfipţi între coastele lor, susţin că alegerile recent încheiate s-au lăsat cu vărsare de sânge nevinovat în partidul lui alde 45%. Adică fraţii social democraţi s-au hăcuit între ei mai ceva ca în Noaptea Cuţitelor Lungi.

Să-l luăm bunăoară pe domnul deputat Ştiucă, devenit din motive necunoscute, indezirabil. În prima fază, domnul deputat a fost repartizat, la derută, într-un colegiu de senator. De mână cu noua vedetă a social democraţiei locale, Marian Neacşu, Profesorul a luat gluma în serios şi şi-a făcut campanie în stilul iliescian.

Când fraţii roşii au văzut că se îngroaşă gluma, au atacat mai tare. Dar nu v-am spus care era miza. Păi miza era ca postul de senator să ajungă la candidatul din colegiul Urziceni, marele politician, de peste 1,9 metri, Mihai Găină. De ce la el şi nu la Ştiucă? La asta mai săpăm, că nu avem decât indicii. Cum spuneam, dacă fraţii lui Marx au văzut că Ştiucă poate să se aleagă fără probleme, au trecut la hăcuirea voturilor. Cică din secţiile de pe colegiul Urziceni nişte procese verbale au fost uşor machiate astfel încât voturile protejatului Camorrei să se înmulţească niţel.

Asta şi pe fondul noncomblatului unuia dintre contracandidaţi, mai dreptaci de felul lui, care nu şi-a dorit mandatul pentru care candida şi care, contra unei sume frumuşele, a donat nişte alegători dispuşi să ştampileze pe roşu. Monitorizând atent voturile lui Ştiucă, mafia a ajuns la concluzia că 30-40 de voturi luate cu japca ar fi suficiente şi nici nu ar bătea la ochi. Fapt pentru care s-a încheiat procesul verbal, s-a băut aldămaşul şi s-a direcţionat mandatul.

O altă faptă curioasă din tabăra leniniştilor s-a petrecut tot la Urziceni. De par examplu, un socialist cu bască şi cotizaţia la zi ne-a pus următoarea întrebare: cum se face că într-una dintre comune candidatul PSD pentru Cămăruţa Deputaţilor a plătit cash 100 de milioane pentru nişte serbări gestionate de primar, dar voturile au zburat doar la senatorul melcilor din acelaşi partid? Hait? Cum vine asta? De precizat că toată lumea implicată, inclusiv primărelul care a gestionat mălaiul şi votul facând parte din gaşcă. Adică, ăştia chiar au ajuns să se fure între ei? To be continued!

Agentul 007,63

Un pesedist furat de pesedei!

Din episodul următor

Fazele se petrec într-o garsonieră din Bucureşti aparţinând unui înalt bărbat de stat. În garsonieră plânge şi suspină o tânără domniţă strămutată de protectorul ei la adăpost de priviri indiscrete. Cică la mijloc ar fi o idilă patronată de….. Caută rima şi intuieşte continuare! Hai, că se poate! Dacă nu poţi, te luminăm noi. Dar mai ai niţel de aşteptat. Încet cu şantajul pe scări!

Marţi, 2 decembrie, procurorii de la Parchetul Ialomiţa au reţinut pentru 24 de ore un poliţist de la postul de poliţie Giurgeni sub acuzaţia de luare de mită. Faptele care l-au adus pe poliţist în faţa legii s-au petrecut cu ceva timp în urmă. În timp ce se afla în patrulare pe raza comunei desfăşurând activităţi de supraveghere a circulaţiei rutiere, poliţistul a ochit un şofer care oprise pentru a cumpăra peşte de la marginea drumului. I-a cerut documentele şi l-a invitat să-l urmeze într-o parcare. Cu documentele în mână, omul legii i-a explicat şoferului că a comis câteva contravenţii şi că este pasibil de o amendă de 18 milioane de lei şi suspendarea permisului de conducere. Alternativa era o şpagă de 300 de euro, nenegociabilă. După parlamentări îndelungate, şoferul i-a înmânat poliţistului suma de 100 de euro şi 3 sute de lei. Crezând că şi-a încasat şpaga în întregime, poliţistul i-a dat drumul contravenientului. Când a constat că a fost tras în piept a plecat în urmărirea ţeparului, folosind inclusiv sirenele din dotare. Sesizând că este urmărit, şoferul a sunat un amic poliţist, care l-a sfătuit să nu-i mai dea nici un ban şi nici actele. Ajuns la Slobozia, omul împreună cu amicul său au plecat la Giurgeni pentru a încerca să recupereze banii daţi şpăgarului. Acesta a negat incidentul iar păgubaşul l-a denunţat la Direcţia Generală Anticorupţie. În urma cercetărilor efectuate de poliţiştii de la DGA, procurorul de caz a emis astăzi un mandat de reţinere pentru 24 de ore pe numele poliţistului. Vom reveni cu detalii.

SCLAVIE PENTRU MUNCĂ ÎN CONDIŢII ILEGALE

Poliţiştii de frontieră ialomiţeni au identificat de la începutul lunii noiembrie două reţele de traficanţi de persoane care exploatau prin munca la negru peste 60 de cetăţeni români şi slovaci.

În luna noiembrie 2008 poliţiştii de frontieră din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Ialomiţa au documentat activitatea infracţională a membrilor unor grupări organizate care au trimis în străinătate în vederea exploatării prin muncă la negru mai multe persoane din judeţele Constanţa şi Ialomiţa.

Astfel s-a stabilit că în perioada 2007 – 2008, membrii grupării au racolat mai multe persoane de pe raza localităţilor Vlahii, Aliman, Rasova şi Dunăreni din judeţul Constanţa promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Cipru pentru îngrijit şi cules vie şi pomi fructiferi. În urma documentării informative a poliţiştilor de frontieră din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Ialomiţa s-a stabilit că în realitate aceste persoane, odată ajunse la destinaţie au fost exploatate prin muncă la negru, fiind obligaţi să muncească 16 ore pe zi sub ameninţări verbale sau cu arma de foc. Au fost identificaţi racolatorii L.M. de 58 ani şi M.N. de 66 ani care urmează a răspunde în faţa legii pentru faptele lor.

Cea de a doua reţea de traficanţi acţiona pe raza localităţii Hârşova, dar si in alte localitati din jud. Ialomita. Racolatorii, cu vârste cuprinse între 21 şi 23 ani promiteau locuri de muncă într-un abator din Cehia. De fapt, victimele au fost exploatate şi obligate să desfăşoare activităţi agricole, fiindu-le asigurat minimul de subzistenţă. Chiar sub ameninţări, aceştia au reuşit să fugă după o lună de teroare. Printre ,,colegii de muncă “ ai celor racolaţi se numără aproximativ 40 de români şi 25 de slovaci.

Ambele cazuri au fost înaintate către DIICOT – Biroul Teritorial Constanţa pentru continuarea cercetărilor.

Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre ce produce milioane de drame omeneşti. Fiinţele umane sunt vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte, şi apoi exploatate. Lipsa de informare, precum şi situaţia materială precară reprezintă factorii favorizanţi ai traficului. Segmentul cel mai vulnerabil îl reprezintă în special tinerii care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le reprezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează şi traficanţii. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinătate, realizarea personală este mai uşoară.

Întrucât acest fenomen a luat amploare la nivel naţional, în zona de competenţă a IJPF Ialomiţa fiind identificate până în prezent 15 victime ale traficului de persoane, la nivelul inspectoratului a demarat de la 01.09.2008 campania ,,Refuzaţi să deveniţi victime sigure” în colaborare cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Regional Bucureşti .

Purtător de cuvânt al IJPF Ialomiţa

Agent de poliţie

Fleşeru Mioara