Friday, July 25th, 2014

Îți vine să pui mâna pe mitralieră când citești aberațiile Curții Constituționale legate de declarațiile de avere: “obligatia prevazuta de lege de a se publica declaratiile de avere si de interese pe paginile de internet ale entitatilor unde persoanele care, in conformitate cu prevederile legale, au obligatia de a le depune, precum si transmiterea acestora catre Agentie in vederea publicarii pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul si ocrotirea vietii private, consacrat prin art.26 din Legea fundamentala, precum si prin art.8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prin expunerea nejustificata in mod obiectiv si rational, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea si interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligatia de a depune declaratii de avere si de interese”. Cum ar veni treaba, politicienii care gestionează avuția națională sunt violați în dosul intimității lor dacă își publică declarația de avere. Mesajul șmenarilor “constituționaliști” cum ar zice fătucile din televiziuni, este simplu și clar. Nu este treaba noastră să știm cum își fac politicienii și funcționarii statului bani. Nu trebuie să știm dacă fură, dacă își alimentează firmele cu bani publici, dacă își încasează șpăgile prin conturi sau offshore-uri. Că e neconstituțional, scandalos și împotriva dreptului la viață privată. Să se fure lejer, fără teamă și direct. Averea să fie subiect tabu iar orice referire la banii golanilor din instituțiile statului să fie considerată crima și pedepsită cu pușcăria. De fapt, presa care a tot publicat poeme penale din declarațiile de avere ale funcționarilor statului i-a violat pe derbedei la intimitate. Culmea, verdictul care pune declarațiile de avere la secret vine de la judecători. Adică de la cei plătiți să bage bandiții la zdup dar care pactizează cu derbedeii și țin de șase pentru hoțiile lor. Această decizie îngroapă definitiv statul de drept și instituie statul bandiților și mafioților. În România, mafia poartă robă iar acesta nu mai este demult un secret. S-a consfințit prin sentință judecătorească și ne așteptă ca cinstea să devină infracțiune iar hoția virtute. Este vremea mitralierei, că de la justiție nu avem ce mai aștepta.

Un tânăr în vârstă de 28 de ani, din municipiul Slobozia, recidivist, a fost încarcerat ieri în arestul Inspectoratului după ce Judecătoria Slobozia a emis pe numele său un mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile, fiind acuzat de comiterea unei tâlhării.

Fapta a fost sesizată Poliţiei în noaptea de marţi spre miercuri, în jurul orei 02.00, prin Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă 112, de către administratorul unei societăţi comerciale din municipiul Slobozia. Apelantul a relatat poliţiştilor, că în magazinul aparţinând societăţii, a intrat un bărbat care l-a rugat să telefoneze la numărul de urgenţă 112 pentru a sesiza că a fost victima unei infracţiuni de tâlhărie, comisă în urmă cu puţin timp pe B-dul Matei Basarab, ocazie cu care a fost deposedat de persoane necunoscute de un lanţ din aur şi suma de aproximativ 800 de lei.

Imediat după primirea apelului, sesizarea a fost transmisă dispozitivelor de siguranţă publică aflate în patrulare pe raza municipiului. La scurt timp, în baza informaţiilor existente cu privire la suspecţi, în zona intersecţiei străzilor Decebal şi Prelungirea Mihai Viteazu, o echipă de siguranţă publică formată din poliţişti, jandarmi şi poliţişti comunitari a depistat patru bărbaţi, toţi domiciliaţi în municipiul Slobozia, cu vârste cuprinse între 21 şi 28 de ani, ale căror semnalmente corespundeau cu cele descrise de partea vătămată.

Cercetările au fost preluate de poliţiştii Biroului de Investigaţii Criminale care au stabilit că în ziua respectivă, începând cu ora 13.00, partea vătămată a consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri din municipiu, până în jurul orei 01.45, când a plecat către casă. Pe drum, pe B-dul Matei Basarab, acesta a fost acostat de patru indivizi necunoscuţi, dintre care unul, exercitând acte de violenţă asupra sa, l-a deposedat de 800 de lei pe care îi avea într-un buzunar de la spate al pantalonilor, smulgându-i totodată şi un lanţ de aur pe care îl purta la gât.

Ulterior, făptuitorii au părăsit în fugă locul faptei, iar partea vătămată s-a deplasat la cel mai apropiat magazin găsit deschis rugând pe administratorul acestuia să anunţe Poliţia.

Cu ocazia cercetării tehnico – ştiinţifice a locului unde au fost depistaţi cei patru suspecţi, în curtea unei societăţi comerciale, lângă gard au fost găsite 6 bancnote a câte 100 de lei, în teanc şi, corespondent, în exteriorul curţii, lanţul sustras, rupt.

Poliţiştii l-au reţinut pe bază de ordonanţă de reţinere pentru 24 de ore pe unul dintre suspecţi, un tânăr de 28 de ani, din Slobozia, recidivist, acesta fiind ulterior prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia cu propunere de arestare preventivă, propunere însuşită şi susţinută în faţa instanţei care a emis pe numele său un mandat de arestare preventivă pentru 29 de zile.

Cercetările continuă sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.

Managerul Expur SA, Peter Tagge a confirmat ieri vânzarea companiei deținută de grupul Alimenta. Cumpărătorul este compania franceza Sofiproteol, unul dintre cei mai mari producători de biodiesel din Franța. Tranzacția se va finaliza probabil în luna iunie, după finalizarea unui audit financiar comandat de grupul francez. Prețul tranzacției vehiculat de surse neoficiale este estimat la circa 100 de milioane de EURO.

În cadrul dialogurilor săptămânale purtate de nea Gabi Ionașcu cu reportofonul unei publicații locale uitat deschis prin primărie, Departamentul de Sănătate Mentală al GSE a constatat simptome grave. Primarul Ionașcu analizează cu acuratețe evenimentele din ultima săptămână. Prins de febra unor adevăruri văzute numai de el, analistul neamului ia câmpii la omor și comite niște aberații intelectuale după cum urmează:

Despre alegerile din colegiul 19 București:

Există un respect mutual respectat de partidele politice, cu o singură excepție, Partidul Democrat Liberal. În colegiul 19 candidează o doamnă de la Partidul Conservator și nici un alt partid nu și-a înscris în cursă un candidat așa cum a făcut PD-L. Și pe cine credeți că au găsit? Pe doamna Teo Trandafir. Chiar nu mai au alte resurse umane? Probabil că mulți dintre cei chemați la vot se vor întreba acest lucru”. Deși nu suntem chemați la vot ne întrebăm și noi ce o fi vrut să spuie marele bărbat socialist de la primărie? Ce-o fi ăla respect mutual respectat? Într-un fel nea Gabi are dreptate. De ce dracu și-a mai pus PD-L candidat din moment ce există doamna Mincă de la Conservatori? Prin extensie, dacă nea Gabi va candida în 2012, celelalte partide n-ar trebui să mai puie candidați, nu? Întrebări întrebătoare la care analiza primarului n-a răspuns.

Despre evenimentele din Polonia și legătura lor cu clanul Voicu!

Asistăm la arestări televizate în contrast cu ce se întâmplă acum în Polonia cu ocazia funeraliilor președintelui polonez. Toate astea vin în contrast cu pusul cătușelor unui judecător de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cum credeți că apărem noi în ochii celorlalți europeni? Pentru țiganii de la Țăndărei nu au mai avut cătușe iar pentru Cășuneanu și Costiniu au avut!” În această nebuloasă cu aspect de gaură neagră din logica primarului nea Gabi nu putem pătrunde. E atât de adânc și atât de abstract încât simțim brusc nevoia să sunăm la spitalul de glumeți, la Ciupercă sau chiar la Ponta. Că doar ei, separat sau împreună, mai pot face ceva. Ar mai fi soluția unei doze de Rudotel, dar nu credem în miracole. Soluția noastră ar fi atașarea unor electrozi suplimentari care să-i taie curentul domnului primar de îndată ce discursul său o ia pe câmp.

Despre șmecheriile din țara asta!

“Sunt foarte multe șmecherii în țara asta. Ei vor să conducă numai ei țara asta. Nu vor reuși pentru că până în 2012 se va lămuri lumea de ei. Lucrurile acestea trebuie analizate foarte bine de guvernanți, pentru că prejudiciile prescrise sunt plătite de statul român”.  Acest ultim paragraf din interviul pe care primarul și l-a luat singur ne crează convingerea intimă că nea Gabi a acumulat fier în exces la cap. Lupta perpetuă cu “EI” dar și prejudiciile prescrise probabil de medicul psihiatru îl epuizează complet pe domnul primar, care părăsește definitiv asfaltul logicii pentru a evolua pe arătură.  Analizând cu atenție simptomele grave din monologul domnului primar concluzionăm că, dacă în 2012 EI pierd alegerile pentru domnia sa va fi oricum prea târziu. Căci, din câte am auzit noi, ăștia pregătesc un test suplimentar pentru candidați: analiza psihiatrică. Fatal, după părerea noastră.

Soluția specialiștilor: Electroșocuri și cură intensivă de marxism!

Om de stânga dar care nu se dă înapoi de la acțiunea cu dreapta, primarul Ionașcu este în pericol maxim. Discursul dezlânat și accentele de paranoia demonstrează o pierdere temporară a legăturii cu pământul, cauzată probabil de noua consilieră pe probleme de presă a edilului recrutată prin intervenții dintre rudele unui prelat de la Episcopie. În opinia specialiștilor din Departamentul de Sănătate Mentală al GSE , electroșocurile l-ar putea trezi la realitate pe domnul primar și ar favoriza procesul de electroliză care să-i îndepărteze excesul de fier de pe neuroni și de rumeguș de pe limbă. Iar marxismul aplicat intensiv și în doze mici l-ar reconecta pe domnul primar cu valorile bipezilor: logica, coerența și vorbirea articulată.

În anul de grație 2005, mai precis la data de 4 octombrie, domnul Randag Eugene, mare manager la Expur SA, se asociază cu un șofer. Șoferul se numește Cristache Ștefan și deține firma Agreabil SRL București. Ce-i lega pe cei doi oameni care au decis să se asocieze în scopul obținerii de profit? Un contract baban de transport pe care Expur SA reprezentată de Randag în calitate de angajat al concernului Alimenta îl oferea cu generozitate firmei Transpur, creată cu un an mai devreme de protejatul său Jan Dumitrescu. Decizia lui Randag de a se asocia în firma Agreabil cu un necunoscut este cea mai clară dovadă a modului în care angajații multinaționalelor își căpușează angajatorii. Și iată și demonstrația

Pleașcă pentru țeparul Dumitrescu

Așa cum arătam, firma Transpur SRL ia ființă la data de 4 octombrie 2004. Administrator și acționar este Jan Dumitrescu, fost șofer de taxi, ajuns mâna dreaptă a boss-lui Eugene Randag. Două zile mai târziu, la data de 6 octombrie 2004, Expur încheie cu Transpur Expedition SRL contractul de prestări servicii numărul 200427. Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea transportului de cereale pentru Expur în perioada 2004-2009, la prețuri per kilometru ce urma să fie negociate ulterior. Din partea Expur contractul absolut ilogic este semnat de mâna dreaptă a lui Randag, directorul general Peter Tagge, un american deținător a 2 acțiuni ale companiei.  Acest contract transforma Transpur în transportatorul oficial al Expur, ceea ce conferea căpușei conduse de Jan Dumitrescu un avantaj extrem de important. Nou intrat pe piață, Dumitrescu câștiga lipindu-se de prestigioasa companie onorabilitate și credibilitate. Adică exact calitățile pe care, afacerile ulterioare aveau să demonstreze cu vârf și îndesat, protejatul lui Randag nu le avea. Deși la data încheierii contractului lipsea obiectul muncii, firma Transpur neavând nici măcar o roată de camion la acea dată, lucrurile aveau să meargă ca unse cu firma grupului Alimenta pusă garant de Randag.

Expur, garatul unei căpușe nou nouțe!

Cinci luni mai târziu, la data de 15 martie 2005, Transpur achiziționează prin contribuția celor 5 acționari ai săi camioane Mercedes cu semiremorci. Cele 5 camioane au fost cumpărate în leasing de la BT Leasing Transilvania SA, care a acceptat să încheie afacerea doar după ce Expur a devenit fidejusor pentru Transpur. Mai exact spus, Randag l-a mandatat pe locotenentul său Peter Tagge să transforme societatea grupului Alimenta în garant pentru afacerile lui Jan Dumitrescu. Numai că afacerea garantată de contractul de transport încheiat cu Expur avea perspective frumoase. Așa că în combinație au fost atrase și alte persoane dornice să câștige în ban cinstit. Printre ele managerul Randag, sedus de perspectiva unor câștiguri extra, angajata de la Banca Transilvania care s-a ocupat de perfectarea contractului  sau omul care a vândut camioanele din partea reprezentanței Mercedes. Ca să câștige toată lumea. Una peste alta Dumitrescu aduna astfel încă 4 camioane de la alte două firme, mașini cumpărate în același sistem. Numai că pentru celelalte firme garantul în fața societății de leasing devine Transpur Expedition, în calitate beneficiar al contractului cu Expur. Pentru această mică favoare, firmele cotizau la Dumitrescu 10% din veniturile obținute lunar. Cu o singură excepție notabilă: Agreabil SRL. Și iată din ce motive.

Conexiunea lui Randag cu șoferul de microbus!

La data de 4 octombrie 2005, când afacerea  începuse să meargă, Randag intră în cărți și își manifestă dorința de a contribui la sporirea capacității de transport  Expur. Ca tare, se gândește să cumpere un camion. Și, sfătuit de Jan Dumitrescu, intră în combinație cu patronul firmei Agreabil SRL, firmă care achiziționează două camioane în leasing. La aceași dată Randag devine proprietar pe 50% din acțiunile firmei iar Jan Dumitrescu devine administrator. Ulterior Agreabil devine subcontractor al Transpur, achitând pentru asta o taxă de management de doar 5%, nu 10% ca celelalte firme. Banii rezultați din afacere aveau să fie livrați din ordinul lui Randag, unei domnișoare din staff-ul Expur pentru care boss-ul avea o slăbiciune atât de mare, că pe lângă camionul pus la treabă i-a oferit și un apartament în București. Din păcate pentru vrăbiuța de la sectorul financiar, răsplata lui Randag s-a dus pe apa sâmbetei grație unei afaceri cu miros de bordel dezvăluită de curând de colegii de la Indepedent. Operațiunile derulate până în acest moment de Jan Dumitrescu ne îndreptățesc să afirmăm fără dubii că Expur a fost un paravan pentru toate țepele pe care acesta le-a distribuit în Ialomița și nu numai. Iar Randag a fost mai mult decât un protector al acestor afaceri, așa cum vom demonstra în continuare.

Agreabil ia caimacul

La începutul anului 2007, între asociații de la Transpur intervin discuții aprinse pe tema managementului firmei. Lucian Popescu, cel care a avut inițiativa înființării firmei descoperă lucruri nu tocmai curate în contabilitate. Asta pentru că sediul Transpur se afla în apartamentul său și aici ajungeau actele. Enervat de insistența acționarilor care doreau să știe ce se întâmplă cu banii lor, Dumitrescu pune la cale un plan menit să-i elimine din cărți pe investitorii inițiali. Astfel, la data de 3 ianuarie 2007  scoate din cărți firma Transpur, care din contractor principal al Expur devine subcontractor al SC Agreabil, firmă care-l conținea pe Randag printre acționari. Contractul este semnat de Jan Dumitrescu pentru ambele firme și are ca efect diminuarea veniturilor firmei Transpur. Efectele se văd după un an, când societatea nu mai achită ratele la contractul de leasing fiind somată de BT Transilvania și amenințată cu rezilierea contractului. Practic, în acel moment, BT era descoperită total, deoarece contractul de transport al debitorului Transpur nu mai exista. Exista în schimb calitatea de fidejusor al Expur, calitate de care creditorul BT Transilvania nu s-a folosit niciodată. Asta pentru că altul era planul.

Transpur ia țeapa!

La data de 11 ianuarie 2008 BT Transilvania notifică firma Transpur cu privire la existența unui debit de 130.567 de lei și solicită debitorului plata restanțelor. Notificarea nu se face la sediul Transpur din apartamentul asociatului Popescu Lucian menționat drept adresă de corespondență în contract, ci la sediul….Expur SA din București. Notificarea este primită de Dumitrescu  3 zile mai târziu. Pe data de 15 ianuarie sosește la aceeași adresă o somație prin care BT TRANSILVANIA solicită Transpur să predea camioanele până pe data de 21 ianuarie 2008 și amenință cu sesizarea poliției pentru…. furt! În aceeași zi este trimisă la aceeași adresă și scrisoarea de reziliere prin care Dumitrescu era anunțat că Transpur a pierdut contractul de leasing. Golănia se vede din avion și la ea a luat parte și conducerea Expur. Astfel, la data de 19 decembrie 2007 BT Transilvania notifică Expur în calitate de fidejusor despre debitele înregistrate de Transpur. A doua zi, pe 20 decembrie 2007, Peter Tagge răspunde în numele Expur și își exprimă acordul cu privire la preluarea contractelor și achitarea restanțelor. Numai că pe data de 16 ianuarie 2008, Expur apare din nou garant în același tip de contract de leasing încheiat cu același creditor, BT Leasing, cu același personaj în spate, debitorul Jan Dumitrescu pe care BT îl căuta cu poliția să-i ia camioanele, dar pe o firmă nou nouțăTransgrup SA Valea Ciorii, înființată la data de 21 decembrie 2007 exact cu acest scop: să preia camioanele de la Transpur. Camioanele au trecut de pe o firmă pe alta fără a fi predate de Transpur către firma de leasing. Expur s-a angajat în solidar cu Transgrup să preia obligațiile din noul contract de leasing, ceea ce demonstrează cu vârf și îndesat că onorabila companie este băgată până-n gât în golăniile lui Jan Dumitrescu. Ceilalți patru acționari ai Transpur au pierdut peste 500.000 de euro fără a mai pune la socoteală miliardele de lei drenate din firmă spre buzunare deocamdată necunoscute de ingineriile penale ale lui Jan Dumitrescu. Ca un soi de divertisment, adresa de contact înscrisă în contractual de leasing al firmei Transgrup este jand@alimenta.ro. Cât despre Randag, acesta s-a retras din Agreabil SRL  în februarie 2008, când firma a fost radiată din București și înmatriculată la Slobozia,cu Jan Dumitrescu acționar pe locul lăsat de marele boss. Probabil pentru ștergerea urmelor de căpușare intensivă a Expur. Din păcate pentru băieți, ceva vestigii se mai găsesc.(va urma)

Curtea Constituțională, un fel de cremă de mâini a justiției, a declarat neconstituționale mai multe prevederi din legea de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Integritate. Lumea cu obrazul subțire din oengeuri a sărit ca arsă. Ministrul Justiției s-a grăbit să de asigurări că va elabora un alt act normativ care să asigure funcționarea pe mai departe a Agenției. Toată lumea jelește și bocește iar politicienii își freacă mâinile la gândul că declarațiile lor de avere nu mai sunt publice(mai ales băieții ăia subțiri și groși la portofel de atâta guvernare de la UDMR). În realitate, ANI este o labă tristă administrată peste ochii contribuabilului. Încă de la avortarea agenției ca urmare a relațiilor incestuoase dintre PSD- tatăl și PNL fiul, ANI s-a remarcat ca o instituție de tip sinecură, fără puteri și fără eficiență. În mare, ANI făcea ceea ce poate face orice cetățean. Adică sesiza că un politician declară prostii în legătură cu averea și sesiza Parchetul. Urma un mare NUP, căci niciodată în România averile nejustificate nu au fost puse în pericol, nici dacă era evident că provin din activități ilegale. Cațavencii au comis în 2007, pe vremea lui Tăriceanu Vodă, un denunț cu vreo 100 de parlamentari la bord, toți golani cu declarații de avere completate la mișto. Rezultatul? Niciunul. Tot în 2007 GSE dezvăluia în serial că prefectul veterinar Caramitru și-a mânărit ordinar declarația de avere. Rezultatul? O mare de Multe Urări și Iubire Eternă (M.U.I.E). Nici până la această oră procurorii locali sesizați de Parchetul General nu au catadicsit să dea măcar un răspuns în doi peri. La fel s-a purtat coana ANI și după ce gașca PD-L a penetrat puterea. Multă gargară și nici un arestat. Pentru că legea concepută de golanii din Parlament este boantă și n-are obiectul muncii. Ceea ce au constat acum boșorogii penali ai Curții Constituționale, intrați și ei în acest malaxor inutil al verificărilor ANI, este o frecție. Oricum ANI nu era bună decât la lătrat. Nu mușca nici de-a dracului, căci așa era proiectată! Singura alinare a contribuabilului erau articolele de presă care aruncau umbre pe imaginea golanilor politici, așa cum noi l-am făcut pe Ciupercă să se declare un sărac, posesor a trei costume de haine dar cu 500 de milioane în cont și vreo 300 de milioane donate la PSD. Ne-am râs, dar el rămâne cu paralele și cu butoanele de la CJI. Dacă oamenii lui Băsescu ar fi de bună credință ar trebui să elaboreze la foc automat o altă lege care să aibă doar câteva articolele:

-         Orice declarație de avere completată cu omisiuni să-l trimită pe politruc în spatele gratiilor minim 3 ani. Asta pentru a da greutate unui document în care o parașută politică de la PRM își declara câinele.

-         Orice bun sau sumă de bani descoperite și nedeclarate să se confiște.

-         Orice bun procurat din venituri nejustificate și pentru care nu s-au plătit impozite să se confiște.

-         Nedepunerea la termene a declarațiilor și neactualizarea lor în 24 de ore de la data survenirii modificărilor să fie considerată infracțiune și să pedespească cu 5 ani închisoare.

-         Neconcordanța dintre bunuri și venituri să fie extinsă la orice cetățean și să aibă ca urmări confiscarea și pușcăria. Adicătelea să înlocuim ANI cu un fel de Internal Revenue Service al americanilor, care îți bate la ușă și pentru un dolar.

Aceste principii cuprinsă într-o lege scurtă, clară și ușor de înțeles ar face curățenie. Adicătelea, dacă domnul judecător sau nenea politrucul apar cu un Mercedes ultimul tip și nu justifică bănuțul, pac la pușcărie! Pentru evaziune fiscală, nu pentru altceva, căci mita este greu de dovedit. Pe ce facem pariu că nici un politician nu va promova un astfel de act?

Scandalul declanșat de arestarea unor capi ai lumii interlope din Țăndărei are ramificații nebănuite în adâncul instituțiilor statului. Deși modul de operare al interlopilor și identitate acestora este cunoscută, organele judiciare și instanțele de judecată au tolerat fenomenul. Chiar și atunci când anumiți interlopi au ajuns în fața judecătorilor, pedepsele au fost simbolice. Există cazuri în care persoane condamnate definitiv și irevocabil au șters-o peste graniță de sub nasul polițiștilor care s-au făcut că nu-i văd. GSE vă prezintă o sinteză a celor mai importante informații legate de acțiunile mafiei din Țăndărei și de neimplicarea statului în combaterea fenomenului, urmând să detaliem fiecare aspect în parte.

În august 2006 IPJ Ialomița cere Direcției de Finanțe Publice să precizeze care este cuantumul taxelor și impozitelor neîncasate de la circa 70 de cetățeni din Țăndărei. Pe o adresă care însuma 80 de pagini poliția enumera proprietăți ale romulanilor ( case, terenuri, mașini) aparținând unor persoane care nu declaraseră venituri la Fisc. Lista polițiștilor cuprindea persoane care primiseră bani prin diverse forme de expediție (Money Gram, Western Union, etc). Direcția de Finanțe n-a răspuns niciodată.

Tot în 2006 IPJ Ialomița a cerut poliției engleze să precizeze ce condamnări au suferit mai multe persoane în Anglia, persoane nominalizate în aceeași listă trimisă și la finanțe. Adresa s-a rătăcit pe drum și n-a ajuns la Metropolitan Police.

În 2007 după vizita la Slobozia a adjunctului Metropolitan Police din Londra s-a creat sistemul REFLEX. Doi polițiști români plătiți de englezi urmau să lucreze în sistem integrat cu Metropolitan Police pentru schimb de informații și cercetare. IPJ Ialomița a propus un polițist din Țăndărei care știa foarte bine situația clanurilor. Trierea de la IGP a dat alte rezultate și au fost preferați oamenii fără legătură cu fenomenul dar cu pile.

Mod de lucru

1-    Romulanii săraci erau împrumutați cu bani. Fiecare lună de neplată atrăgea dublarea dobânzilor. Pentru stingerea datoriilor se luau la produs copiii minori, până în 14 ani, care potrivit legii engleze nu riscau nicio pedeapsă. Consimțământul părinților era dat la singurul notar din Țăndărei aflat acum sub anchetă.

2-    Un alt mod de lucru era bazat pe obținerea prin fals a ajutoarelor sociale. Părinții cu copii erau duși în Anglia și Irlanda împreună cu actele copiilor. Acolo se întocmeau cu avocați englezi din care rezulta că romulanii sunt discriminați în România din motive etnice. Cu aceste acte se duceau la comunități locale unde primeau ajutoare sociale. Pentru un copil se obțineau în jur de 700 de lire. Capul rețelei primea cardul cu codul pin iar romulanii folosiți erau expediați în România și primeau circa 500 de euro. Copiii nici nu erau măcar aduși la fața locului iar actele se înmânau capului de rețea care plătea șpăgile de rigoare. Prejudiciul estimat din această afacere este de circa 4 milioane de euro la o singură tranșă de imigranți fictivi.

3-    Copiii ajunși la furat în Anglia și Irlanda operează coordonați de femei. Furturile se petrec în marile magazine unde camerele de luat vederi erau acoperite cu gumă de mestecat. Apoi hainele luate în cabina de probă erau băgate în genți cu pereți dublii căptușite cu staniol pentru a evita cititoarele de coduri de bare. Marfa era adusă în România unde este vândută la jumătate de preț contra unui comision de 5-10%. Se fură haine, electronice, parfumuri, etc.

Metode de evaziune fiscală

În Țăndărei casele romulanilor figurează ca biserici pentru a se evita plata taxelor. O altă metodă prin care se evită impozitarea clădirilor este înregistrarea acestora pe numele unor persoane cu handicap. Nu în ultimul rând, se procedează la falsificarea ordinară a proiectelor. Pe hârtie apar case cu două camere și 50 de mp suprafață dar în realitate se construiesc palate. Compartimentul de urbanism al primăriei Țăndărei nu verifică situația pe teren și acceptă impozitarea la valori declarate fictiv. Circuitul fraudei cuprinde și biroul e carte funciară care eliberează documente în baza unor proiecte nereale.

Agenţia Naţională de Integritate, în baza prevederilor Legii nr. 144/2007, republicată, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către domnul POGOREVICI VICTOR, Consilier județean în cadrul Consiliului Județean Ialomița, a infracţiunii de fals în declarații, prevăzută şi pedepsită de art. 292 din Codul Penal. În conformitate cu prevederile Legii nr. 144/2007, republicată, Agenția s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că domnul POGOREVICI VICTOR nu a completat şi depus declaraţiile de avere şi de interese la începutul mandatului de consilier judeţean (2008-2012), în termenul prevăzut de art. 44, alin. (1) din Legea nr. 144/2007, republicată. Procedura de înştiinţare, aşa cum este prevăzută de Legea nr. 144/2007, republicată, a fost îndeplinită în baza mandatului poştal (cu confirmare de primire), domnul POGOREVICI VICTOR fiind informat cu privire la declanşarea procedurii de verificare, precum şi asupra drepturilor sale de a lua cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, de a fi asistat sau reprezentat de avocat şi de a prezenta orice elemente justificative pe care le consideră necesare. În urma verificărilor efectuate şi a analizării informaţiilor şi documentelor primite de la instituțiile competente, s-au constatat următoarele:

1. în declarația de avere depusă la data de 10.08.2008, acesta nu a înscris veniturile nete realizate în anul fiscal anterior, în sumă de 78.954 lei;

2. de asemenea, domnul POGOREVICI VICTOR nu a menționat în declarația de interese din data de 14.06.2007, următoarele:

- calitatea de asociat, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%, la S.C. Doctor Optic S.R.L.;

- calitatea de administrator la S.C. Optica Specialistu & Victor S.R.L.;

- calitatea de administrator la S.C. Maria Optic S.R.L.

Având în vedere faptul că aspectele menţionate anterior constituie indicii temeinice privind săvârşirea de către domnul POGOREVICI VICTOR a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292, Cod Penal, asupra căreia doar organele judiciare au competenţa de a se pronunţa, s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni.

Activitatea de verificare a averii dobândite în perioada exercitării mandatelor sau a îndeplinirii funcţiilor ori demnităţilor publice, după caz, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor este supusă controlului judecătoresc. Agenţia îşi exercită atribuţiile cu respectarea principiilor legalităţii, imparţialităţii, independenţei, celerităţii, dreptului la apărare şi bunei administrări.

Verificările au fost suspendate până la soluționarea cauzei de către organul judiciar.

AGENŢIA NAŢIONALĂ DE INTEGRITATE, 13 aprilie 2010

PS Pogorevici este consilier PD-L.

Îl cheamă Popescu Lucian şi lucrează pentru Ion Ţiriac din 1991. De la el a împrumutat totul. Timbrul vocii, rigoare, politeţea şi gesturile. Este singurul român care a pus mâna pe maşinile magnatului, pe care i le transportă prin toată Europa. În anul 2004 a făcut greşeala să creadă că poate face afaceri cu un om căruia i-a întins o mână şi l-a scos din mizerie. Atunci a înființat cu Jan Dumitrescu firma Transpur  Expediţion SRL, firmă ce avea să preia un contract de transport oferit de Expur S.A. Partenerul şi călăul său în ale afacerilor, Jan Dumitrescu, era şoferul lui Randag, angajat al grupului Alimenta şi boss al Expur. Ceea ce părea un business profitabil pentru toată lumea s-a transformat într-o ţeapă de toată frumuseţea. Evaziune fiscală, ţepe de manual şi complicităţi inexplicabile în care este târâtă prestigioasa firmă Expur sunt ingredientele care dau sare şi piper acestei combinații misterioase.  Poveştile despre miliardele care intrau în conturile celor doi șoferi de VIP-uri pentru ca apoi să ia calea unor alte buzunare mai cu ştaif  sunt incredibile. Dar arată cum se fabrică în România miliardarii de carton şi ce apucături au managerii de multinaționale când aterizează cu afaceri pe plaiul mioritic. Pentru început îl vom lăsa pe domnul Lucian Popescu să povestească.

Conexiunea Randag-Dumitrescu: începuturi

Jan Dumitrescu locuia împreună cu alte două familii într-un apartament cu trei camere din București. Vecinul său, Lucian Dumitrescu îi pune o vorbă bună și omul ajunge şofer la compania de taxiuri de lux patronată de Ilie Năstase. Din această postură viitorul miliardar ia contact cu binefăcătorul şi protectorul său Randag  Richard Eugene, cetăţean englez născut în 1941 la Aylesbury şi administrator al Expur S.A.:  „Dumitrescu a lucrat pe taxi şi l-a cunoscut pe Randag.  A lucrat cinstit, i-a pus aparatul de taxat. Randag l-a simpatizat şi i-a cerut să-l aştepte. Aşa s-a cunoscut cu el şi Randag l-a tot chemat să-l transporte. Era prin 1997, Randag abia deschidea afacerea în România. Când el a pus bazele firmei Jan i-a fost şofer. … „.

Începuturile afacerii

L-am întrebat într-o zi, lucra deja la Randag: “Băi, Jane care este rostul tău în firma aia, că bani iei puţini.” Mi-a spus că i-au dat un post de logistic, că ia legătura cu firmele de transport şi intermediează între autobaze şi Expur.  Mi-a zis că are probleme că firmele de transport au maşini vechi, că sunt întârzieri la transportul din port. I-am spus că pot să cumpăr camioane  Mercedes cu reducere că sunt salariat. I-am propus să vând casa rămasă de la mama şi să luăm nişte maşini ca să facem transport. Mă gândeam să luăm 3 maşini cu banii care-i pot face eu rost. Asta se întâmpla prin octombrie 2004. Eu nu aveam timp să mă ocup de firmă şi mă gândeam că se ocupă el şi facem şi noi ceva pentru copii, să le rămână lor. A fost de accord şi mi-a zis că vrea să mai intre unul. Unul Ion Gheorghe, mi-a zis. Iniţial firma am pornit-o cu ginerele meu, cu Folescu, finul lui şi cu o vecină care primise nişte bani din asigurarea de viaţă a soţului ei decedat şi voia să-i bage în ceva ca să asigure un venit pentru copil. Vreau să vă zic, că poate vă faceţi cruce, Jan este naşul fiicei  mele. Eu am băgat bani pentru 3 maşini, cam 1,5 miliarde. Fiecare trebuia să dea cam 600 de milioane. A dat Semănaru Codruţa, asta este fina mea. După accea s-a retras Ion Gheorghe. Şi-a luat banii şi în locul lui a intrat Folescu, finul lui Jan. Noi făcusem contracte pentru 5 maşini Mercedes 1841, care circulă şi acum inscripţionate cu numele EXPUR”.

Implicarea lui Randag: asociat cu un șofer de maxi taxi!

Managerul Randag miroase că e rost de făcut bani şi intră în combinaţie. Cum la Transpur cărţile erau făcute, omul de la Alimenta se asociază cu un şofer de maxi taxi din Bucureşti. Ce nu face omul pentru un bonus extra!

Pe firma Agreabil s-a cumpărat o maşină. Este un prieten al meu care voia să intre şi el în afacere. Randag a intrat şi el acţionar în firmă cu bani pentru a doua maşină. Şi Jan Dumitrescu a intrat administrator la firma asta cu care nu avea nicio legătură. De fapt, am uitat să vă spun că nevasta lui Jan este secretara directorului de la Registru Comerţului. Omul acesta de la Agreabil a vrut să intre în 2005 când s-a schimbat acţionariatul, în 5 mai 2005. Randag a intrat cu un camion iar Agreabil a încheiat de transport cu Transpus, adică cu firma mea. Expur m-a girat pe mine să cumpăr camioane, că eu nu aveam activitate pe firmă. Am avut contract cu Expur până în 2009. Afacerea propriu-zisă a început să funcţioneze în aprilie 2005, când am început să car marfă pentru Expur. La Banca Transilvania există actele prin care firma mea girează pentru Agreabil ca să-şi cumpere cele două maşini. Eu am girat ca partener al Expur, că îi asigur contract de transport. Agreabil, pe motiv că în firmă era Randag, îmi dădea un comision de 5% din veniturile lui lunare. Ei nu se ocupau de maşini, maşinile au intrat pe mâna lui Jan. Acelaşi tip de contract am cu Trans Ciprian care vine cu alte două maşini. Jan adună în total 9 maşini cu care lucrează pentru Expur. Numai că Trans Ciprian îmi dă 10% din venituri. Patronul de la Trans Ciprian este Iordan Ciprian, vânzătorul de camioane de la Mercedes. El ne-a vândut camioanele, prin el am făcut contractul de cumpărare al maşinilor. Ăsta de la Agreabil este șofer pe maxi taxi şi are o maşină în București. Aici lucrează.  Jan devine omul care coordonează toată marfa Expur şi o plasează cui vrea. El în acte semnează ca director transport Expur”.

Cum veneau banii

Afacerea merge ca pe roate o vreme. Expur plăteşte prompt şi Jan încasează la fel de prompt. Dedesubt sforăriile însă curg nestingherite.

Probleme nu am avut niciodată. Totul se plătea. Noi am avut profit zero mereu. Ne achitam toate datoriile. Expur ne achita prestaţiile, iar noi achitam datoriile. Dacă nu plăteam leasing-ul Expur trebuia să plătească în contul nostru. Căruţa se rupe pe 13 octombrie 2007 când eu am venit la Slobozia. Am venit la Tudorici (Eurosolution) care mi-a trimis o factură că am să-i plătesc 740 de milioane de lei prestări servicii. M-am dus să-l întreb care-i treaba cu ea că nu înţelegeam. Tudorici m-a întrebat cine sunt. I-am spus că sunt administrator la Transpur şi mi-a zis că îmi bat joc de el, că patron la Transpur este Jan Dumitrescu prietenul lui. După ce s-a convins care e treaba a îngheţat. Că el ştia că Jan e şeful cel mare şi nu mai există nimeni. Deci Tudorici, care avea camioane căra şi el prin Jan pentru Expur. Prin fiul lui se făcea combinaţia. Fata de la BT Transilvania care ne-a aprobat leasing-ul a avut şi ea un camion la Jan. De aceea a şi mers foarte rapid rezilierea contractului de leasing pentru Transpur şi predarea maşinilor pe Transgrup. Când m-am dus şi am întrebat cum s-a făcut rezilierea şi dacă Peter Tagge a fost prezent mi-a spus că s-a reziliat prin fax. M-am dus la Expur să intru în audienţă şi am fost refuzat pe motiv că nu are cine să mă primească. Mi se ştornau facturi care nu mai erau trimise pe adresa firmei, adică la mine acasă, ci pe adresa de corespondenţă a firmei indicată de Jan. Adică pe strada Frigului, acasă la Randag, ori la sediul Expur, pe Tudor Vladimirescu, unde Jan avea birou. La vila închiriată de Randag lucra Jan ca la un fel de punct de lucru. De acolo controla toate firmele”.

Şi cum ieșeau

Banii se sifonau din firmă pe bază de falsuri ordinare. Falsuri de care se prinde şi Popescu într-un târziu:

După discuţia cu Tudorici m-a sunat Jan şi a cerut să facem o şedinţă cu asociaţii. Ne-am adunat toţi cinci şi am făcut şi un proces verbal pe care a refuzat să-l semneze prin care ceream ridicarea dreptului de semnătură. Şi atunci l-am pus pe Folescu director de transporturi. Am cerut contabilitatea de la firmă după ce el i-a spus finei mele că nu poate să primească nici un leu dividende că firma este pe zero iar noi o să avem profit după ce achităm camioanele. Mi-au sărit în ochi bonurile roşii de la LukOil. Aveam contract cu Rompetrol pe carduri pentru carburanţi. Pe un singur bon aveam motorină de 50 de milioane de lei. Adică 1500 de litri. Am adunat fişele şi am văzut că ieşea la socoteală consumul de carburant de pe carduri cu kilometrii parcurşi de maşini. Bonurile de la LukOil erau în plus. Iar Garda Financiară a constat că sunt false şi făcute pe imprimantă. Sunt patru oameni care emit bonurile şi nu sunt salariaţi ai LukOil.  M-am trezit că ne convoacă el la o adunare unde a venit cu avocata şi a cerut schimbarea sediului firmei. M-am opus pentru că el voia să nu mai am acces la informaţii. În noiembrie şi decembrie 2007 el a luat actele de la firma de contabilitate şi eu nu am mai avut acces la date. Nu am ştiut că nu mai plăteşte ratele la maşini. Apoi a cerut direct dizolvarea firmei. Lunar, din Prodesigne, de exemplu, se facturau în plus circa 20.000 de litri de motorină. Când am întrebat pentru ce mi s-a spus că nu există desfăşurătoare. Mai mult, firma mea nu factura pentru Agreabil şi Trans Ciprian carburantul consumat. Asta înseamnă că eu am de recuperat nişte miliarde pe care Jan nu a vrut să le încaseze umflând cheltuielile doar la Transpur”. (va urma episodul în care aflăm că miliardarii nu își plătesc amantele ca pe centură, ci le cumpără camioane. Care să transporte marfă pentru Expur!)

Cititoarea noastră  doamna ANI, cu domiciliul în Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 15, cod poştal: 010661, sector 1, Bucureşti – România ne întreabă revoltată: “Am văzut în Monitorul Oficial că domnul Ciupercă de la pesedeul dumneavoastră local a donat partidului în 2009 suma de 33.550 de lei. Am și eu o curiozitate. De unde a avut săracul președinte atâta bănet”? Deși  în opinia noastră doamna ANI era cea care trebuia să răspundă la această întrebare, am făcut abstracție de acest fapt și ne-am apucat de săpat. În urma săpăturilor profesioniste derulate cu excavatoare de la Constrif și ajutat cu informații din interiorul PSD furnizate de un grup de patrioți revoltați și ei, Departamentul de Investigare a Prostiei Umane (DIPU) de pe lângă GSE este în măsură să facă următoarele precizări:

-         Într-adevăr, conform Monitorului Oficial, cea mai tare publicație specializată în dezvăluiri, domnul Silvian Ciupercă a donat la PSD în 2009, în două rânduri, suma totală 33.550 de lei.

-         Dacă analizăm declarația de avere a președintelui Ciupercă din anul 2009, suma donată la PSD ar putea proveni dintr-un depozit în valoare de 50.000 de lei noi pe care săracul dar extrem de cinstitul Ciupercă l-a deschis în 2007 la Raiffeisen Bank.

-         Dacă ne uităm în declarația de avere din 2008, constatăm că Ciupercă este nu numai cinstit, ci și bogat. Pentru că dacă în 2008 avea doar 35.000 de lei, în 2009 depozitul crescuse deja la 50.000 de lei. Deci nea Vasile este și strângător.

-         O mică șmecherie ne-a atras însă atenția. În anul 2008, când Ciupercă avea o leafă de 64.766 de lei, valoarea economiilor era de 35.000 de lei. În anul 2009, când leafa îi scade la 52.959 de lei, economiile cresc la valoarea de 50.000 de lei. Asta probabil că datorită indemnizației de 12.992 de lei pe care cinstitul președinte o umflă în calitate de băgător de seamă la Consiliul Național de Integritate.

-         Ultimul pas al investigației noastre a fost un click dat pe declarația de avere din 2007.Data stelară: 9.03.2007. Nea Ciupercă declară venituri din leafă, adică 46.893 lei, la care adaugă vreo 20.000 de lei obținuți din vânzarea unei case, bani care s-au dus probabil pe cumpărarea unui autoturism Opel Astra Caravan. Ne uităm cu lupa după depozitul minune din care se presupune că nea Vasile a donat mălai la PSD. Nu găsim nimic. Chemăm rudele să se uite și ele. Tot NIMIC. Punem mâna pe telefon să-l sunăm pe Vasilică. Telefonul era închis și chiar dacă ar fi fost deschis probabil că nu ne-ar fi răspuns. Dramatismul este dus la paroxism și luăm decizia de a publica faptele. Chiar cu riscul de a arunca o maaaaare pată pe imaginea de om cinstit a domnului Ciupercă. Astfel, concluzia noastră devine limpede: în 2007 Ciupercă nu avea nici un depozit la nici o bancă!

-         Îndoiala ne de ghes și reformulăm. Dacă a avut un depozit nu l-a declarat, așa cum cere legea. Primele vestigii ale economiilor domnului Președinte le regăsim abia în iulie 2008, la 1 an și 4 luni de la ultima declarație de avere în care depozitul trebuia să apară. Oricum am da-o, concluzia, doamna ANI, este tristă: fă-i dracului o cercetare lui Ciupercă și lămurește-ne și pe noi. Că pute a omisiuni cu aromă de fals de la o poștă!

PS Acum vorbim ca să înțeleagă Ciupercă: Nea Vasile, te rugăm să ne scutești și pe noi de un mail la ANI și, în calitate de mare căpetenie în Consiliul Național de Integritate de unde încasezi o groază de bănet, să îți faci singur o sesizare. Hai, că la cât de cinstit ești matale, nu se există să nu te ia ăștia în considerare și să nu declanșeze procedura de verificare. Așteptăm 3 zile și dacă nu te miști cu talent te sesizăm noi. Trăiască România Socială și banditismul de stânga! Onoare hoției!

PS 2 Dacă vreți să aflați ce spune nea Vasile Cinstitu’ în apărarea lui va rugăm să-l sunați dvs că la noi nu răspunde. Numărul de telefon al preacuviosului patriarh al stângii este 0722303606 . Sunați oricând, chiar și la miezul nopții, că nea Vasile este în slujba poporului 24/7.