Saturday, August 2nd, 2014

Pe lângă cinstea și competența care-l caracterizează, președintele Consiliului Județean Ialomița are o mare pasiune în ceea ce privește mușamalizarea unor fapte de arme ale amicilor săi. Este cazul accidentului petrecut vinerea trecută în care a fost implicat directorul Directiei de Evidență a Persoanelor Nicolae Chiriță, incident soldat cu avarierea gravă a autoturismului instituției. La mai bine de o săptămână de la accident, Ciupercă tace chitic, deși găuroiul în bugetul public provocat de acest accident este considerabil.

Excursie de plăcere

Vinerea trecută, domnul Chiriță a luat decizia istorică și neaprobată de superiorii din CJI să participe la o întrunire a unei asociații a directorilor de Direcții de Evidență, un soi de conclav generator de chefuri și chermeze pentru bugetari. Înarmat cu vreo 500 de lei ca avans spre decontare, domnul Chiriță s-a urcat în mașina instituției, un Renaul Megane negru, și a purces către Ploiești, unde avea loc agapa. Din păcate pentru domnia sa, în zona Albești Paleologu s-a produs inevitabilul. A pierdut controlul mașinii și s-a dat pese cap ieșind de pe carosabil. Chiriță a scăpat cu câteva contuzii, dar mașina s-a făcut țăndări și a fost adusă la Slobozia pe o platformă închiriată pentru numai 10 milioane de lei de la firma SC STRANO AUTO SERV. Factura a fost trimisă spre decontare la sediul Direcției de Evidență, unde zace și acum, deoarece deplasarea domnului Chiriță a fost neautorizată și fără legătură cu sarcinile de serviciu. Mai mult, după ce specialiștii de la Internațional Service au făcut o constatare tehnică s-a ajuns la concluzia că polița CASCO a mașinii nu acoperă valoarea reparațiilor și că ar fi mai profitabil să se cumpere altă mașină. Teoretic, ar trebui ca valoarea pagubelor să fie suportată integral de domnul director. Dar cum domnul director are cârlig la domnul Ciupercă, s-ar putea ca tot poporul să achite deranjul. Asta pentru că cel care trebuie să facă demersuri de recuperare a prejudiciului nu pare dispus să-și sacrifice protejatul.

Stoenescu nu comentează, Ciupercă nu răspunde

La Consiliul Județean Ialomița s-a lăsat tăcerea. Ciupercă și-a pierdut brusc verva iar discursul său de rumeguș pe această temă gravă se lasă așteptat. În bunele tradiții, Ciupercă își protejează oamenii care l-au slujit cu devotament chiar și atunci când ei încalcă legea. De partea cealaltă, domnul secretar Constantin Stoenescu se face că nu comentează, deși ar fi fost cel mai îndreptățit să o facă. Domnia sa nu vrea să ne spună nici ce măsuri s-au luat pentru recuperarea prejudiciului, nici dacă s-a început măcar o anchetă administrativă. L-am întrebat pe domnul secretar pentru care fapte a refuzat să să-i semneze fișa de calificativ lui Chiriță anul trecut și ce s-a întâmplat cu reclamațiile unor salariați ai direcției care au acuzat abuzuri comise de domnul Chiriță. Politicos, secretarul ne-a arătat ușa. Iar domnul Ciupercă, în bunele tradiții, nu a răspuns la telefoane. Era ocupat cu chermezele de la Poliție și SRI. Deh, persoană importantă! Vom reveni.

Cititoarea noastră Marghioala Fruntelată din comuna Fundu Ialomiței ne adresează o întrebare pe FTP: “Am aflat de la postul de televiziune al mogulului Nae că domnu’ Ciupercă se opune la renașterea satului românesc anunțată de Boc. Cică să nu se facă case la oamenii de specialitate care vrea să se mute în mediul țărănesc că asta nu se poate și că este demagogie. Dar dacă la case ar lucra si samgepeleu ăla al lor, ar fi mai bine? Astept răspuns scris și oral. ”

Secția “Tâmpiți cu Funcții” din cadrul departamentului Gargară Aplicată al GSE nu vă poate da un răspuns oral deoarece, după cum se știe, noi ne pricepem doar la scris. Așa că puneți mâna și citiți concluziile analizei noastre asupra discursului domnului Silvian Ciupercă despre programul lui Boc. Am constatat și noi din mediile jurnalistice că domnul Președinte se opune în draci programului guvernamental prin care Elena Udrea vrea să construiască locuințe la țară pentru specialiști. Am încercat să analizăm discursul Președintelui publicat de mai multe ziare dar nu am reușit să înțelegem nimic. De aceea am solicitat colaborarea unor specialiști de la Grădina Zoologică din Maryland USA, cum intri pe dreapta, și am aflat următoarele:

-         Ciupercă definește renașterea satului Românesc ca un avort câtă vreme ideea vine de la capitaliștii de dreapta și nu de la experții lui de stânga.

-         Omul contestă programul deoarece nu există studii care să arate indicatorii acestui program, care în opinia experților consultați de noi ar fi “interzis la dreapta” și “obligatoriu la stânga”, după cum rezultă din studiile private întocmite de samgepeleu lor de care amintiti si dumneavoastră.

-         Funcțiunile din PUG-uri sunt trei, după cum spune domnul Ciupercă, după care n-am mai înțeles nimic din explicațiile legate de această cruntă realitate așa că nu vă putem explica ce are PUG-ul cu satul și cu locuința specialistului. Dar bănuim că are că nu vorbea Ciupercă aiurea-n tramvai.

-         Treaba cu sarcina sau lipsa ei despre care vorbește nea Vasile (îi zicem așa că ne-am enervat) este un argument la care nu ne referim deoarece la vârsta lui nu există acest risc.

Concluzia analizei noastre este simplă: sunați dumneavoastră la Spitalul de Glumeți, că dacă o facem noi, iar zice că ne-a plătit PD-L! Solicitați mașină însoțită și cămășuță cu mânecile legate la spate, că e groasă!

Localitatea Căzănești a devenit oraș printr-un fals grosolan comis la inițiativa unui grup de foști deputați conduși de Silvian Ciupercă. Vrăjiți de miracolul fondurilor europene care urmau să curgă în valuri, 1401 cetățeni cu drept de vot din cei 2671 cât numără comuna au decis că vor să devină orășeni. Minunea s-a întâmplat în 2004, când Parlamentul a votat legea prin care o comună mai scăpătată, dar rurală în profunzime, s-a transformat peste noapte în oraș în baza unor documente false întocmite cu bună știință de autorități. După 6 ani de la fericitul eveniment locuitorii din Căzănești își vor comuna înapoi.

Bahrin, Ciupercă și Sporea, apostolii urbanizării forțate

Inițiativa transformării comunei Căzănești în oraș a aparținut unor deputați PSD. Dorel Bahrin, un nene care prindea muște în Cișmigiu, Elena Sporea, o tanti specializată în datul cu huo pe la ușile guvernului și Silvian Ciupercă, un biet demagog de stânga sărac și cinstit și-au unit forțele și au promovat o inițiatvă legislativă mai mult decât discutabilă. Era vremea când PSD transforma cătune nenorocite în comune și aglomerări primitive în orașe doar de dragul de a păcăli Uniunea Europeană la absorbția fondurilor europene. Referendumul derulat la Căzănești a consfințit pohta ce-au pohtit-o mahării pesediști. Scoși la urne cu japca și ademeniți cu mijloace tradiționale, localnicii au votat să de bună voie taxe mai mari și o administrație stufoasă, singurele “beneficii” reale ale referendumului. În paralel cu votarea tip japcă organizată de PSD, autoritățile au întocmit și o fișă a localității plină de falsuri, la care cinstitul Silvian Ciupercă a închis ochii.

Prefectura și Consiliul Județean au falsificat documente

Potrivit legii, o comună care dorea să devină oraș trebuia să aibă 70% din gospodării racordate la rețeaua de apă. În Căzănești, cu toată bunăvoința fostului primar Mihălțeanu, pe atunci pesedist fanatic, procentul gospodăriilor racordate la apă menajeră n-a sărit de 11. Din condei, la cererea Prefecturii , mai bine de jumătate din locuitorii satului s-au trezit racordați la apă. Deși în mod real localitatea avea 3642 de locuitori, în documentele oficiale trimise la Parlament cifra a fost umflată până la 4841 de suflete, sub motivul că o importantă comunitate de romi nomazi aciuată în zonă era plecată la produs. Dotarea locuințelor cu WC și băi a fost un alt indicator umflat de 11 la 40%, din condei. În baza unor astfel de falsuri grosolane, Parlamentul a adoptat legea prin care Căzănești a devenit oraș, lege votată cu ambele mâini de deputatul de atunci, Silvian Ciupercă.

Schimbarea schimbării

Vineri, 19 martie, consilierii locali din Căzănești au aprobat cu 10 voturi pentru și 2 abțineri organizarea unui referendum pentru revenirea la statutul de comună. În cei 6 ani de urbanizare forțată, localnicii au plătit impozite de 6 ori mai mari pentru terenul intravilan și de 3 ori mai mari pentru extravilan față de cât ar fi plătit dacă localitatea lor ar fi rămas comună, după cum susține prefectul Teculescu. Mai mult, bieții țărani au susținut din taxele plătite cu greu un aparat al primăriei format din 27 de angajați și 13 consilieri. În schimb nu au primit nimic. Canalizarea promisă a rămas un deziderat neîmplinit, la blocurile din sat fosa septică de pe afară iar străzile arată ca în orice cătun respectabil. Iar dacă sătenii câștigă prin reducerea  taxelor, primarul pierde consistent la leafă. Din leafa sa de edil urban care se ridică la vreo 38 de milioane de lei, primarul Alexandru Gavrilă va mai încasa vreo 18 milioane. Care se vor adăuga la pensia de militar de circa 36 de milioane de lei la care domnul primar nu a renunțat încă.

Primarul Gavrilă față cu reacțiunea

Alexandru Gavrilă crede că principalul dezavantaj al revenirii la statutul de comună este acela că există în acest moment depus spre finanțare un proiect pentru introducerea canalizării în comună care ar putea fi respins din această cauză. Primarul recunoaște că nu poate avea un punct de vedere pertinent legat de avantajele sau dezavantajele formei de organizare administrativă pentru că nu a făcut un bilanț în acest sens. În sprijinul actualei forme de organizare primarul a adus argumente legate de crearea unor instituții noi. La Căzănești există trezorerie, reprezentanțe de bănci și chiar un centru regional al APIA. Domnia sa recunoaște totuși că cetățenii au destule motive de nemulțumire, fie numai și prin prisma faptului că au plătit impozite duble, dar acest lucru nu le-a adus o creștere a condițiilor de trai. Edilul privește însă cu scepticism inițiativa organizării referendumului, pe care o pune totuși pe seama luptei politice cu PD-L: “ Ce iese la referendum, o ieși. A nu te prezenta la referendum înseamnă întoarcerea spatelui și trebuie să iasă jumătate plus unul din cei cu drept de vot. Și să vedeți cum vă cară pe aici în duminica aia să veniți la vot ”. Cu aceste cuvinte și-a încheiat domnul Gavrilă ședința de lucru mobilizatoare cu angajații. Referendumul pentru transformarea orașului în comună va avea loc pe 25 aprilie 2010.

În România legea se aplică selectiv, în funcție de rangul celor implicați. O demonstrează modul în care justiția a soluționat două accidente de circulație petrecute în colțuri de țară diferite. La Slobozia, un băiețaș de bani gata pe nume Drăghici Adrian, fiul fostului primar al Sloboziei cu același nume, pocnește frontal o mașină staționată într-o parcare. Beat mort, fuge de la locul accidentului unde reapare după aproape o oră. Este prezentat la arestare dar judecătorii decid că poate fi cercetat în libertate. La Cluj, un șofer beat lovește o femeie care se deplasa pe marginea șoselei. La fel ca Drăghici, și acest nene fuge de la locul accidentului beat turtă fiind și el. A doua zi este depistat și judecătorii din Cluj îi dau mandat de arestare pentru 29 de zile. Victima acestui accident era mătușa premierului Emil Boc. Victima de la Slobozia era un cetățean din Munteni Buzău, un om care nu mai există nici măcar în statistici. Poate ne explică madam Pivniceru sau alte ciocănitori din ONG-urile judecătorești cum dracului devine cazul.

Cititorul nostru Varză Ionel, din comuna Bolintin Deal ne întreabă: “De ce credeți dumneavosatră că domnul Paros va fi numit de PD-L director la spital? Altul mai bun nu au găsit?” După o îndelungată analiză comparativă realizată de departamentul Glumeți din cadrul Institutului de Cercetări 3×3 de pe lângă GSE suntem în măsură să vă dăm un răspuns complet. În primul rând că datorită unui management porcesc comis în ultimii 20 de ani, Spitalul din Slobozia este pe patul de moarte, ceea ce ar justifica pe deplin prezența la cârmă a unui domn specializat în înhumări. În al doilea rând, am observat că deși a fost condus de medici, spitalul e tot bolnav și nu sunt șanse să se facă bine câtă vreme purtătorii de halat greșesc constant tratamentul și nu se pun de acord asupra diagnosticului. În al treilea rând, exista riscul ca pe căi oculte juristul Zamfir, artizanul contractelor cu cântec care au îngropat finanțele spitalului, să ajungă în această funcție de decizie pe fondul noncombatului practicat de interimarul Pîrgă. Iar pentru a preîntâmpina operațiunea de confiscare a șuncii din fasole, nici un sacrilegiu nu este prea mare. Nu în ultimul rând, argumentul domnului Paros ni se pare fundamental: “Păi dacă Gigi Manea, agricultor din Ciulnița, a ajuns director la ITP sau ITM, cum dracului îi zice, eu de ce n-aș putea să fiu director la spital?” Argumentul este excepțional și ne îndreptățește să susținem cu toate puterile numirea domnului Paros la conducerea spitalului, pe principiul că dacă este să ducă dracului șandramaua, măcar să se ducă de tot. Iar la întrebarea aplicată a domnului Paros: “Ce, eu sunt mai prost?”, chiar nu am găsit nici un răspuns. Vă urăm multă sănătate și vă punem la dispoziție, la cerere, trimiteri la București, că la Slobozia nu mai e de trăit. Cel mult e de îngropat. Doamne ajută!

Vreți să vedeți cum arată, de fapt, justiția română? Uitați-vă la Voicu, personajul care umple ecranele televizoarelor și paginile ziarelor care nu au rezistență la subiecte scandaloase. Este grasă, umflată la chip și subțire la creier. Este coruptă până în pori și putredă. În 1990 Voicu era trimis de Ion Iliescu să reprezinte puterea sovietelor pe lângă Procurorul General al Republicii. Camioanele cu dosare de la Securitate au fost triate iar tainele din dormitoarele magistraților au fost preluate de Voicu, desemnat gardian al mizeriilor din Justiție de însuși Tătucul Revoluției. Cu pistolul la brăcinari, interlopul lui Ilici i-a convins repede pe magistrați că soarele lor răsare de la Cotroceni. Iar magistrații au înțeles repede cum stă treaba. Așa că sistemul care trebuia să împartă dreptatea și să aplice legile s-a postat la picioarele noilor stăpâni și a dat drumul la malaxor și la mașina de spălat. Trierea o făcea Voicu. Băieții buni și devotați luau drumul mașinii de spălat. Achitări, NUP-uri, SUP-uri sau chiar dosare distruse fără a fi înregistrate reprezentau gama de servicii destinată mafiei politice care gravita în jurul noilor comisari ai poporului. România avea un singur judecător, Ion Iliescu, și un singur procuror, Cătălin Voicu. Cei care nu înțelegeau noile comandamente ale statului mafiot urmau calea malaxorului. Uzina a funcționat perfect. Efectele colaterale asupra plătitorului de taxe au fost devastatoare. Martori ai mizeriilor comise de mafia politică, judecătorii s-au grăbit să-și ia și ei partea. Justiția a devenit un fel de talcioc, în care dreptatea era a ăluia de plătea mai mult. Convertiți la ticăloșie, magistrații au fost în schimb lăsați să-și facă și ei treaba și să-și urce făina în pod. De aceea nici un magistrat nu a înfundat vreodată pușcăria, de aceea CSM-ul a fost pervertit la statutul de unitate de pază și protecție a golanilor cu robă, de aceea justiția s-a transformat în SRL. Violul magistraților asupra populimii justițiabile a fost prețul plătit de politicieni pentru ticăloșiile comandate instanțelor judecătorești. Treptat, în caracatița lui Voicu au intrat oameni din vârful ierarhiilor politice de toate culorile. Cooperativa s-a transformat în multinațională iar lumea politică a văzut că e bine. Clasa politică nu s-a mai divizat în putere și opoziție, ci în parteneri ai rețelei și guțani care n-au înțeles mersul lucrurilor. Cu timpul papagalii care trâmbițau idei și idealuri au dispărut prin filtrele montate în organigramele partidelor. Iar sus au penetrat doar clienții bordelului lui Voicu. Aici e puterea lui Ion Iliescu, care a condus România chiar și atunci când la Cotroceni a locuit cu chirie Constantinescu. Botnița lui Emil a fost operațiunea “Țigareta”. Care i-a fost pusă liderului regional nu pentru că ar fi încercat să vorbească despre rețeaua lui Ilici, ci pentru că a încercat s-o controleze. Doar în această cheie se explică niște mutări aiuristice ale universitarului aterizat în afacere ca musca-n lapte. Cooperativa lui Voicu funcționează și acum. Și va funcționa, poate cu alt cârmaci, și după ce Voicu va fi sacrificat pe altarul luptei pentru adevăr care i-a adus pe unii analiști de bună credință în pragul orgasmului ideologic. Sistemul nu poate fi dezmembrat și reansamblat. Este un mecanism nedemontabil, cu piese turnate și osificate. Deratizarea sau igienizarea nu merg. Șandramaua e plină de șobolani care și-au depozitat sămânța peste tot. Razi tot și pui altceva în loc dacă vrei să schimbi. Dar asta nu o pot face cei care ar putea, prin prisma pozițiilor în stat, să o facă. Nu pot pentru că s-a întâmplat o mutație interesantă. Cooperativa nu mai are nevoie de un cap. Se mișcă singură, are conștiință de sine și e scăpată de sub control. De fapt ea modelează acum creatorul. Parlamentul votează ceva, vine Curtea Constituțională și îi dă cu flit. Guvernul ia o măsură, vin pivnicerele și costinii și dau sentințe în numele statului. Statul lor, desigur. Orice politician poate intra în malaxor  dacă așa vrea o fătucă purtătoare de robă. Statul este violat constant în numele statului de drept de către magistrați. CSM-ul este pavăza lor, de care nu se poate atinge nimeni, chiar dacă ar vrea. Teoria mea, pe care aș paria câțiva bănuți, este că în cooperativa lui Voicu s-au schimbat administratorul și acționarul majoritar.  Și, surpriză, ei nu mai sunt personaje din politică. Creatura s-a răsculat și și-a luat tributul: capul lui Voicu. Băieții nu se mai mulțumesc doar cu ce li se dă. Vor să-și ia singur cât le trebuie. Gândiți-vă că în ograda justiției votul popular care ar fi putut schimba ceva, măcar de fațadă, nu există. Hidra se autoguvernează prin CSM, iar asta îi dă autonomie și o face indestructibilă. Ei, magistrații, sunt de fapt stăpânii sistemului acum.

Incidentul s-a produs vineri după amiază, undeva în apropierea localității Albești-Paleologu. Autoturismul era un Renault Megane de culoare neagră și era condus de directorul Direcției de Județene de Evidență a Persoanelor Ialomița, domnul Nicolae Chiriță. Se pune, firesc, întrebarea, ce căuta mașina poporului la ora aceea în afara județului? Deși nimeni nu vrea să ne răspundă la această întrebare, am aflat totuși o ipoteză: se pare că domnul director se ducea la o întâlnire a unei asociații fantomă a directorilor de astfel de institutii. Că și-au creat și băieții, de plictiseală, o structură de-asta para-profesională ca să aibă unde se strânge și să aibă de unde pleca. Domnul Constantin Stoenescu, secretarul județului și supervizorul domnului Chiriță tace molcom dacă-l întrebi de incident. Domnul Ciupercă, ca de obicei, nefiind, lipsește și când lipsește nu răspunde la telefon. Așa că nu ne rămâne decât să ne întrebăm singuri:

-         Cât de legală este deplasarea domnului Chiriță la asemenea adunare cu mașina instituției?

-         Ce măsuri a luat domnul președinte Ciupercă față de incidentul petrecut vineri?

-         Cine va suporta reparațiile mașinii?

-         Cu ce se ocupă, de fapt, domnul Chiriță în această instituție?

Pentru că nu vom primi un răspuns mai devreme de crăciunul viitor vom încerca să răspundem la aceste întrebări pe cont propriu. Așteptăm ca domnul Chiriță să își revină din șoc, că am aflat că a ieșit cam mototolit din incident. Până atunci premiem cu o bere orice fel de informație care ne-ar putea fi utilă.

PSD și-a consolidat decisiv rolul de stâlp al sărăcimii și prostimii de la orașe, dar mai ales de la sate. Urnele au vorbit, din nou, și duminică, la Traian, PSD a devenit un fel de partid dominant. Din cei 13 consilieri noi nouți aleși ca urmare a dizolvării fostului Consiliul Local, 8 au fost adjudecați de partidul lui Ciupercă. Cu tot cu mici, bere și pomeni electorale, PSD a totalizat 1100 de voturi, dovadă clară că țăranul, cu cât este mai sărac, cu atât este mai inteligent și mai marxist. Pe locul doi s-a clasat PNL, partid care dăduse primarul până în 2008. Oamenii fostului primar Bonciu au primit pe lângă urările tradiționale de Paște și vreo 420 de voturi, ceea ce le asigură 3 consilieri. Ultima găină din Gostat a fost gruparea lui Băsescu, condusă din teren de excepționalul om politic Sile Corbu. Proaspăt reabilitat după un cantonament la Dinamo, Corbu a luat 296 de voturi și s-a ales cu doi consilieri. În total au votat 1887 de cetățeni care au ales cu stânga, cum ar veni. Excitat la culme de victoria obținută, domnul Silvian Ciupercă a tăiat-o în munți, la Brașov. Nu știm dacă singur. Cât despre Ponta, constatăm că deși este de stânga, a plecat în alegeri cu dreptul obținând o victorie zdrobitoare. Spunem asta pentru că fără prezența lui notabilă din campanie, tratată pe larg în pagina 3 a ziarului nostru de mare tiraj, altul ar fi fost scorul. Rămâne ca Dragnea să se asigure că pesediștii se țin de cuvânt și fac cinstea aia pe care au promis-o la căminul cultural unor oameni însetați de principiile marxiste ale PSD. Poate să fie și marxism la PET, numai rece să fie!

Înainte de a spune ce avem de spus despre vizita lui Ponta la Traian vrem să precizăm o chestie interesantă. S-a atins o nouă culme a statului de drept: partidul bandiților socialiști a ajuns să fie condus de un procuror! După alegerea sa în fruntea găștii, domnul procuror Ponta a făcut o vizită de lucru la Traian. Nu la Traian Băsescu, ci în comuna Traian, unde grației mușchilor lui Ciupercă și capetelor pătrate ale consilierilor PSD s-au organizat din nou alegeri pentru consiliul local ca efect al dizolvării celui vechi. Organizatorii mafiei au pus imediat mână de la mână, au cumpărat niște prezervative roșii, că baloane nu au găsit și au decorat căminul cultural. Apoi au adunat oamenii care stăteau la coadă la social și i-au păcălit ca se dau ajutoare la cămin. N-au mai apucat să-i spele pe dinți sau să-i testeze dacă au sau nu păduchi și i-au băgat buluc în sală. În loc de zahăr și ulei le-au oferit un loc pe bănci. Și a început circul. Ponta a cuvântat sprințar, cu glume proaste împrumutate de la Adrianus AROGANTUS Năstase, la către țăranii nu râdeau nici gâdilați. Imediat, fănică mușoiu (am scris cu litere mici căci nu ne merge tastatura ), degizat în amărăștean ca să supravegheze mai bine populimea, a început să aplaude și să dea din cap așa cum a văzut el ca fac retarzii de la Bamboo când intra Cătălin Botezatu. Cu două bancnote de 5 lei plasate scurt vecinilor a reușit să obțină două hohote, pe care tehnicienii mafiei le-au amplificat iar Ponta a avut orgasm. Și a continuat să bată câmpii cu sălbăticie vorbind despre colhoz, muncă, hărnicie și visul lui erotic de a-l bate pe Băsescu unor băieții săraci lipiți. Curând oamenii echipați cu șepci roșii rămase de la europarlamentare și pe care scria “Votez cu fănică” (am scris cu litera mică știți de ce, nu mai repetăm) au dat semnalul că nu mai suportă iar sala s-a umplut de un miros de canalizare. Unii spun că era de la promisiunile nesimțite ale lui Ponta, care vorbea de introducerea gazului metan în localitate, la care țăranii nu au pus botul, dorind să-i arate procurorului că au și ei dar din producția indigenă(pe bază de fasole consumată în exces) . Băiat subțire, Dragnea, n-ați auzit de el, un fel de Gică Savu dar mai bogat cu 1 miliard de euro, a tăiat-o la MAT că se sufoca. Adunarea s-a spart, iar ponta(știți, tastatura defectă)  s-a înconjurat afară de țărani care fluturau prezervative roșii și scandau numele lui Iliescu. După acesată vizită procentul partidului a luat-o sus. Ca și contestatarii lui Ciupercă, cărora li s-a spus explicit că alegerile la Ialomița au fost corecte chiar dacă statutul PCR, pardon, PSD spune altceva. La revedere!

Secenariul si Regia, de la Slobozia, Mihai Enciu

Margareta Gheorghe este, dacă nu știați, noua șefă a Direcției de Finanțe Publice. Femeia a ratat cu brio două examene pentru șefia “sucursalei” Urziceni, fapt pentru care s-a supărat foarte tare pe colegii ei care, cică, ar fi săpat-o ca pe vie. După ce nea Băsescu a câștigat alegerile și PD-L a preluat țărișoara, Margareta și-a redescoperit competența pierdută. Și brusc a devenit, prin concurs, desigur, mare șefă peste triburile de finanțiști din Ialomița. Divorțată, minionă, tupeistă și mai ales protejată. Margareta s-a pus pe condus. Mai întâi și-a amenajat o cămăruță intimă ca locuință de serviciu în incinta Direcției, unde se mai retrăgeau din când in cand salariații pentru una mică. Ce înseamnă una mică n-am înțeles nici noi prea bine, căci sursele noastre nu ne-au dat explicații. Costurile amenajării interioare au fost suportate de contribuabilul român, că doar nu se făcea ca Marga navetista, cum îi spun intimii, să doarmă în gară.  Ieri Marga și-a aniversat ziua de naștere. Chindia a avut loc la sediul finanțelor din Urziceni, locul de naștere al divei fiscale. Mâncărica și băuturica a fost livrată de firmele de profil, contra cost, desigur. Știu că nu ne credeți, dar așa zic martorii oculari. Pentru câteva ceasuri, sediul Administrației Financiare s-a transformat în cârciumă iar contribuabilul a fost pus pe hold. Astăzi se așteaptă ca diva să își facă apariția la Slobozia, unde ieri n-a mai ajuns că s-a învoit. Sursele noastre susțin că fiscalizații din reședința de județ s-au pregătit de chef și au pregătit cadouri. Că diva trebuie musai sărbătorită și măgulită, deoarece dacă se supără e  jale. Vom reveni cu amănunte după ce vom afla de la domnul Nicolae Vâjdea(na că am dat și sursa să nu vă mai auzim că vă văitați!) detalii despre parastasul dansant. Pe această cale îi urăm și noi un “la mulți ani” virtual. Și din partea noului său admirator secret, care nu este ăla pe care-l știe toată lumea. Să curgă vinul, să vină miliția!