Thursday, July 31st, 2014

Dacă aţi crezut ca simpla încheiere a unei poliţe RCA vă protejează portofelul în caz de accident vă dăm o veste tristă. Aveţi toate şansele să scoateţi bani din buzunar dacă vă pocniţi de o rablă aflată în trafic. Şi cum în România rablele sunt ocrotite prin lege de politicieni populişti care refuză să le suprataxeze şi astfel să le elimine de pe şosea, sansele să plătiţi daune deşi sunteţi asigurat sunt foarte mari. Pentru că aşa a decis Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, un fel de sindicat ar firmelor de profil. Iată cum poţi plăti la două capete cu largul concurs al statului.

 

Valoarea maximă despăgubită la o rablă învechită

 

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a elaborat norme metologice de aplicare a RCA. N-o să vă umflăm capul de formule şi calcule, ci o să rezumăm. Găselniţa care vă atacă buzunarul se numeşte Valoarea Maximă Despăgubită(VMD) şi se calculează în funcţie de anul de fabricaţie al maşinii şi gradul de întreţinere, indicator care contează foarte puţin în rezultatul final. Astfel, pentru o rablă care are o vârstă de circa 20 de ani, VMD abia dacă ajunge la câteva milioane de lei. Pînă în 10-15 cel mult. Asta înseamnă că cel pe care-l pocniţi, cu legea în mână, vă poate da în judecată să-i faceţi maşina. Adică să plătiţi diferenţa dintre VMD oferit de asiguratorul care v-a încheiat poliţa RCA. Bineînţeles că la semnarea poliţei şi achitarea primei de asigurare, care anul acesta a ajuns pe la 10 milioane de lei în unele cazuri, nimeni nu vă spune despre acesată reglementare. Şi cum România este plină de rable cumpărate cu câteva sute de euro de la bulgari sau spanioli, ca să nu mai vorbim de cele peste 1 milion de rable marca Dacia fabricate înainte de cutremur, riscul de a tampona un astfel de bolid low cost este maxim. Pregătiţi-vă nervii şi portofelul, căci la toate companiile de asigurară e la fel.

 

Studiu de caz: reparaţie de 29 de milioane, VMD de doar 9 milioane

 

S-a întâmplat de curând la Slobozia. Un autoturism Hunday I 30 a pocnit o Dacia 1300, fabricată acum vreo 20 de ani. Asiguratorul autoturismului coreean a calculat valoarea maximă de despăgubire la 9 milioane de lei. Service-ul a scos un deviz de 29 de milioane pentru un far, un lonjeron şi o aripă. Pentru diferenţa de bani cel vinovat dar asigurat trebuie să bage mâna în buzunar. Directorul companiei de asigurări care a operat poliţa RCA a vinovatului are o soluţie. Să folosească la repararea rablei piese second-hand! Dacă stai bine să te gândeşti, omul are dreptate. Oricum, cu 29 de milioane cât a cerut atelierul de repraţii, cumperi lejer altă rablă. Şi asta este o situaţie fericită, în care vorbim de o dacie şi cîteva milioane. Ce s-ar întâmpla ân cayul ân care rabla ar fi o fosilă de fiţe din Bulgaria, gen BMW sau VW, cu vechime de 15-20 de ani? VMD ar fi fost la fel, dar reparaţia ar costa mult mai mult iar asiguratul ar avea de achitat mai mulţi bani din buzunar. Iar dacă ce fac firmele de asigurări protejate golăneşte de CSA nu e ţeapă, atunci cum să numim această situaţie de-a dreptul porcească?

 

 

Începem săptămâna în forță cu o dezvăluire senzațională din bârlogul PSD, că sediu nu-i putem zice deoarece a fost furat de la Urban. La conferința de presă organizată de domnul deputat Neacșu am făcut o descoperire senzațională! Pe peretele de la Răsărit la care se închină ateul Ciupercă dimineața, există și acum un tablou. Dar nu cu noul președinte, tovarășul Che Guevara, pionierul cu muci pe piept ales acum câteva săptămâni. Nici măcar cu Ion Iliescu, dumnezeul și cristosul socialiștilor cu bască. Tabloul îl conține pe Prostănac în toată splendoarea sa, fără Mihaela, dragostea lui. Fresca omagială în care Prostănacul împrăștie autoritate este destul de statică. Geoană șade cu mâinile încrucișate, nu pe piept încă, și veghează serios la lucrările din birou. Privirea fixă trădează încă urmările devastatoare ale atacului cu flacăra violet, care l-a lăsat cumva mască.  În stânga lui Geoană fâlfâie steaguri. Tabloul este sec dar sugestiv iar prostănacul pare serios și preocupat. Se pune întrebarea firească: de ce nu l-au dat pesediștii jos încă? Departamentul de investigații paranormale al GSE are două răspunsuri. Primul ar fi acela că Ciupercă nu s-a obișnuit cu ideea că are alt stăpân și reacționează greu la schimbare. A doua ar fi aceea că tablourile cu Che Ghevara  nu sunt încă gata și nu se făcea ca socialiștii să stea fără tablou cu conducătorul iubit.  Le sugerăm pesediștilor să atârne pe pereți un poster cu nea Gică Savu, până una, alta. Că dacă nu era el și acum își țineau lucrările în parc.

Tristețe mare la Pepinieră în cartier, frate! Gogu nu mai este. Nu mai este președinte PNL am vrut să zicem. Cum care Gogu? Profesorul! Generalul! Domnul ăla cu barba sură și vreo două vile. Cică l-a dizolvat Crin că s-a jucat de-a alegerile în echipa lui Orban. Lucrătura, zice oamenii, a plecat de la deputata Woody, the woodpecker from space. Adică Pocora, frate, tanti aia liberală cu IQ-ul mic, care voia și ea nițică putere, că de când a abandonat-o Olteanu încuscrit cu benereu, tare singură și nesatisfăcută e. De activitatea ei politică, adică. Oamenii răi zice că Pocora a tras niște sfori ca să facă niște treburi murdare pe la spatele lui Gogu. Adică să-l dizolve patricianul și s-o pună pe ea să facă jocurile pentru alegeri. Cică și tanti Vălean, nevasta lui Crin, a aprobat pozitiv, că e feministă rău și nu-l suferea pe Gogu mai ales că l-a văzut cu golanul de Orban. Cică ierea beți cui și doinea din chitara lui Orban, pe rând, împotriva lui Crinuleț, bugetarul cu capul creț. Așa că s-a introdus sub biroul permanent unde Pocora avea treabă și propunerea ca Gogu să devină solubil. La vot însă, surpriză mare, frate! Pocora a fost contrată direct de colegii ei, miliardarii, care l-au preferat pe domnul Martin. Tanti Woody nici acu nu pricepe cum de a fost posibil ca lucrătură să se desfășoare chiar sub ochii ei, aflată cum spuneam cu treabă sub biroul permanent al partidului. Acum cu Gogu pe tușă și Martin în teren, deputata nu prea are șanse să ajungă în capu’ la organizație, deși după părerea noastră ar merita. Că nu bate nimeni câmpii cum o face ea și nici la o poziție nu o întrece nimeni. Poate data viitoare, la congresul din 2020, unde îi urăm succes deplin.

Cititorul nostru Bătrânu Nepriceputeanu din comuna Primitivă ne întreabă: “Stimata redacție am citit pe anumite saituri realizate în haștemele că domnul Ciupercă de la Consiliul Județean ar vrea să ne crească pensia dar ca nu-l lasă guvernu’. Aș vrea să știu și eu de ce?”

Departamentul de venituri necuvenite din cadrul GSE răspunde după o amplă documentare: “Stimate domnule Bătrânu, este foarte adevărat că domnul Ciupercă V este foarte vocal în problema pensiilor. Dar este la fel de adevărat că domnia sa doar se face că vrea să v-o crească doar ca dumneavoastră să puneți botuașa cum faceți de 20 de ani și să-l votați. Despre intenția domniei sale de a vă crește pensia nu am aflat nimic concret. Dar și dacă ar fi declarat asta pe saiturile de care spuneți, nu prea vedem de unde să aducă banii necesari acestei operațiuni dureroase. Poate dacă umblă la profiturile lui Fănică Mușoiu, de la firma SAM GPL, pe care-l alimentează la greu cu lucrări plătite din bani publici sau dacă renunță el la salariul lui ală nesimțit de frecător de clanță bugetară. Altfel nu vedem cum ar putea bătrânul gargaragiu să facă ceva pentru dumneavoastră. Am văzut și noi că domnul președinte a declarat că va alerga legea pensiilor cu sapa prin Curtea Constituțională, dar asta nu-i ideea lui, ci a lui Che Guevara ăla mic și bătut în cap. Ceea ce am aflat noi este că într-adevăr, vor crește niște pensii. Dar nu ale dumneavoastră, ci ale lor!”

Astăzi, Biroul Permanent Național al PNL a dizolvat conducerea organizației Ialomița în vederea reorganizării și alegerii unei noi conduceri. Sfârșitul fostului președinte Gogu Petre a fost grăbit de faptul că acesta s-a aflat în echipa lui Ludovic Orban la recentele alegeri din partid, dar și de manevrele deputatei Cristina Pocora, dornică să preia șefia organizației în vederea organizării alegerilor. Din păcate pentru deputata Woody, denumită așa după ce a încercat să revoluționeze desenele animate prin lege, la vot câștigător a ieșit vicepreședintele Ioan Martin, care a obținut 20 de voturi față de numai 7 ale doamnei Pocora.  Domnul Ioan Martin a declarat că este interesat să organizeze alegeri corecte și să susțină noua echipă care va rezulta în demersurile de a deschide partidul către toți simpatizanții PNL. Martin este unul dintre candidații la șefia partidului și se bucură de o bună apreciere în rândul liberalilor și numai.

În această după – amiază, efective ale Serviciului de Investigaţii Criminale, Serviciului Rutier, Biroului de Ordine Publică pentru Mediul Urban Slobozia şi Serviciului de Intervenţie Rapidă, în baza unor date deţinute, au acţionat pe raza municipiului Slobozia pentru identificarea în trafic a două autoturisme cu privire la care existau suspiciuni că s-ar deplasa mai multe persoane ce deţin asupra lor mai multe arme albe. Cele două autoturisme, ambele de provenienţă străină, au fost oprite la ora 12.15 de un echipaj de poliţie aflat într-un filtru rutier instituit pe B-dul Matei Basarab, la volanul vehiculelor aflându-se doi bărbaţi în vârstă de 39, respectiv 47 de ani, ambii din comuna Bărbuleşti. Într-unul dintre autoturisme, înmatriculat în Franţa, au fost găsite 7 arme albe, respectiv 5 bâte din lemn cu lungimea aproximativă de 1 m şi 60 de cm, două dintre acestea având la capete terminaţii metalice tip sapă şi furcă, toate aflate în porbagaj, iar în habitaclu au fost depistate o sabie tip ninja cu lungimea de 1 m şi un cuţit de vânătoare cu lungimea totală de 40 de cm. Totodată, în cel de-al doilea autoturism, înmatriculat în judeţul Ialomiţa, a fost găsită o bâtă metalică cu lungime aproximativă de 1m şi 30 de cm. Toate cele 9 persoane ce se aflau în autoturisme, 8 bărbaţi şi o femeie, cu vârste cuprinse între 35 şi 49 de ani, din comuna Bărbuleşti au fost conduse la sediul Poliţiei pentru continuarea verificărilor, ocazie cu care au declarat că purtau asupra lor armele pentru autoapărare. Facem precizarea că una dintre persoanele depistate astăzi a fost implicată în altercaţia produsă vineri, 12 martie, în satul Malu Roşu, din comuna Armăşeşti, incident soldat cu rănirea prin înjunghiere a unei persoane.

În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 1 indice 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, anume portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire. Totodată, toate armele albe identificate au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor.

Prezentat luni, 15 martie, în fața judecătorilor pentru arestare, Drăghici a scăpat de pușcărie grație unei judecătoare care a decis că tânărul bețiv nu prezintă pericol social. Asta deși criminalul a condus mașina beat cui și a fugit de la locul accidentului. Ne întrebăm dacă pe botul mașinii lui Drăghici ajungea o persoană dragă doamnei judecător, tot așa ar fi apreciat domnia sa  măsura arestării? Vom reveni asupra acestui caz pe care unii îl vor mușamalizat cu orice preț. Nu de alta, dar în locul tânărului din Munteni Buzău poate fi mâine oricare dintre noi. D-alde Drăghici colcăie pe șosele!

Primăria Slobozia a lansat săptămâna trecută ideea construirii unei piețe dedicate exclusiv producătorilor agricoli mici din mediul rural. La inițiativa primarului Gabi Ionașcu, joi, 11 martie a avut loc la Slobozia prima întâlnire dintre autoritățile locale și primarii comunelor din zonele limitrofe Sloboziei. Invitat special ,prefectul Mădălin Teculescu a convocat și reprezentanți ai instituțiilor de control cu atribuții în domeniu. Ideea primarului Ionașcu a fost bine primită de primari, dar privită cu scepticism de reprezentatul DSV și de prefect. La prima dezbatere care sa vrut o punere în temă discuțiile s-au axat pe identificarea obstacolelor și nu pe găsirea unor soluții.

Piața țărănească- soluție de criză

Scopul principal al înființării pieței țărănești este acela de a crea posibilitatea țăranilor care locuiesc în comunele limitrofe Sloboziei să își poată vinde produsele obținute în gospodării. Efectele țintite de primarul Gabi Ionașcu cu această investiție sunt multiple și benefice atât pentru slobozeni cât și pentru țărani. Pentru locuitorii capitalei de județ piața țărănească ar oferi o alternativă sănătoasă la produsele infecte din supermaket. Alimentele organice produse de țărani sunt din ce în ce mai căutate pe piețele marilor orașe, dovadă fiind târgurile țărănești tradiționale organizate la București de primarul Sorin Oprescu, care se bucură de un real succes. La rândul lor, țăranii sunt ajutați să obțină o brumă de venituri din gospodăria proprie, lucru care acum se întâmplă doar sporadic datorită unei legislații absurde, aplicată cu picioarele de organele de control sanitar veterinare. Punând față în față nevoia de produse alimentare de bază naturale și proaspete a orășenilor cu surplusul acestor produse din gospodăriile țăranilor s-ar crea un mecanism viabil prin care banii cheltuiți pe piața Sloboziei ar rămâne în județ. Concurența pe care piața țărănească ar putea să o facă marilor magazine și companiilor alimentare ar putea avea efecte inclusiv la nivelul prețurilor practicate la această oră de comercianți. Slobozia ar putea astfel să devină un motor de dezvoltare pentru localitățile din jur. Asta în teorie. Pentru că în practică, obtuzitatea e maximă și generează neîncredere și scepticism mai degrabă decât soluții și idei.

Aberații și abureli

Reprezentatul Direcției Sanitar Veterinare a fost primul care a deschis balul. Domnia sa a început cu un lung și plicticos expozeu despre modul în care piața țărănească ar trebui autorizată. Lanțul de proceduri birocratice și taxe aiuritoare a provocat reacții de la primari. Întrebările au curs, veterinarul neputând să răspundă de ce în București se poate și la Slobozia nu. Vestiare, camere frigorifice, fluxuri și alte asemenea porcării inventate de minți bolnave au fost tot atâtea obstacole ridicate de oamenii cu halate albe și buzunare largi în calea proiectului. Dinspre prefectură s-au făcut auzite alte aberații. Oamenii prefectului au dorit să știe dacă au fost consultate asociațiile de producători și dacă există persoane interesate să își vândă produsele în această piață, nu de alta dar investiția trebuie să aibă justificare. Or tocmai acesta era scopul primei întâlniri, fapt care probabil a scăpat neobservat. Discuții aprinse au apărut în jurul punctelor de sacrificare a animalelor. Care la Slobozia nu pot fi amenajate, având în vedere locația viitoarei piețe, respectiv o centrală termică dezafectată din zona 500 apartamente. Abia în acest punct al discuției reprezentantul DSV a devenit ceva mai rezonabil, admițând că țăranii își pot amenaja puncte de sacrificare proprii în gospodării. Grija față de om a devenit maximă atunci când prefectul Teculescu a ridicat problema intoxicării populației cu salmonella în absența unui control sanitar veterinar strict. Deși pentru toate problemele ridicate există soluții, discuțiile s-au axat mai de grabă pe găsirea nodului în papură decât pe stabilirea unor măsuri care să facă proiectul realizabil. La această stare de lucruri ușor tensionată a contribuit probabil și absența de la dezbateri a inițiatorului proiectului, primarul Gabi Ionașcu, plecat la o conferință a PSD. Poate la următoarea întâlnire programată în 2-3 săptămâni să lucrurile să intre pe alt făgaș.

Soluții alternative și exemple de bună practică

O soluție interesantă a venit de la directorul direcției juridice din Prefectură, domnul Ionel Gheorghișor, care a propus organizarea unui târg tradițional organizat periodic prin blocarea unor artere rutiere. Avantajele soluției ar fi două. Se evită controlul aberant al DSV care nu are texte de lege pentru amendarea țăranilor pentru tot soiul de idioțenii cuprinse în ordinele ANSV și se evită posibilele taxe pe care țăranii ar trebui într-un fel sau altul să le plătească într-o piață organizată. În plus, costurile de amenajare ale Primăriei Slobozia ar fi minime. În vreme ce la Slobozia piața țărănească a intrat în chinurile facerii, în alte locuri din țară afacerea merge ca pe roate. La Cluj s-a înființat încă din 1994 asociația Agroecologica, care are 154 de membri. Proiectul acestei asociații se numește “Coșul Țărănesc” și presupune un model de parteneriat între fermieri și cumpărători. Clienții semnează cu asociația o convenție de tip abonament prin care se angajează să cumpere săptămânal produse realizate în gospodăriile fermierilor. Lista de produse și prețurile sunt disponibile pe un site intitulat cosultaranesc.ro, sistemul fiind funcțional doar pe raza orașului Cluj. Săptămânal, clienții sunt invitați în excursii în sistem circuit la fermele participante în program, unde se pot vizualiza condițiile în care produsele se prepară dar se pot face și degustări. Un sistem similar funcționează și la Timișoara, inițiatorul fiind un fermier specializat în producerea de legume. Toamna clienții achită un avans de 200 de lei în contul producției pe care o vor cumpăra în anul următor. Începând din primăvară clienții primesc săptămânal un pachet de produse configurat în funcție de nevoile de consum. După ce avansul achitat se compensează, clientul își plătește săptămânal comanda. Sistem s-a extins în fiecare an, la proiect aderând până acum circa 30 de fermieri.

Uniunea Europeană a adus pe lângă câteva avantaje discutabile și un mare dezavantaj. Grație unor reglementări aplicate la sânge de statul tembel românesc, țăranii au fost alungați din piețe. Mica gospodărie țărănească nu mai este o sursă de venit pentru țărani. Produsele alimentare de bază, cum ar fi oul, brânza, carnea sau laptele nu trebuie să mai ajungă pe masa orășeanului, devenit fan declarat al otrăvurilor frumos ambalate comercializate în supermaket-uri. Lipsit de posibilitatea de a-și vinde produsele la oraș, țăranul a devenit un asistat al statului și un întreținut al contribuabilului din mediul urban. Dependent de taxele tot mai mari plătite de tot mai puțini salariați, satul românesc a devenit un soi de no man’s land care exportă spre orașe infracționalitate și violență. Cum este greu de crezut că în următorii ani vor apărea locuri de muncă în ruralul românesc subdezvoltat, perspectiva pe care o are satul este dezolantă. Din această perspectivă, efortul autorităților de a urbaniza forțat ruralul prin investiții în infrastructură este cel puțin caraghios. Este la mintea cocoșului că fără posibilitatea de a realiza venituri, țăranul nu are cum să acceseze infrastructura adusă cu eforturi la poarta gospodăriei sale. Exilat la marginea societății și silit să producă doar pentru consum propriu, țăranul a devenit un soi de animal de rezervație pentru care perspectiva zilei de mâine practic nu există. Folosit ca masă de manevră, abrutizat de lipsuri și ignorat complet între campaniile electorale, cel care era odată talpa țării a ajuns o povară pentru stat. Dacă pe vremea comunismului, satul a fost depopulat prin transformarea țăranului în proletar, acum există doar mirajul exilului la munci agricole în alte țări. Școala din mediul rural a fost și ea lăsată la voia întâmplării, cele 8 clase absolvite de copiii din rural fiind doar o metodă de încasare a alocației, de multe ori singura sursă de bani pentru familii întregi. Singura soluție viabilă pentru creșterea veniturilor în mediul rural este revenirea la statutul de odinioară al gospodăriei țărănești. Este aberant să alergăm țăranul prin piețe pe motiv ca mâncarea produsă de el e periculoasă și să permitem marilor corporații alimentare să ne intoxice deliberat cu produse aparent ieftine, dar extrem de scumpe dacă luăm în calcul costul îmbolnăvirilor generate de aditivii alimentari folosiți în exces. Virtuțile produselor tradiționale din gospodăriile țăranilor trebuie reconsiderate și asta se întâmplă indiferent de voința guvernelor corupte aflate la cheremul marilor companii interesate în distrugerea concurenței reprezentate de produsele tradiționale. Tot ce trebuie să facă statul român, dacă îi pasă de circa 50% din populația rurală aflată în suferință, este să renunțe la poziția de forță și la atacul asupra brânzei țărănești. Încurajat să producă mâncarea acasă la el, ajutat să o vândă în condiții civilizate în piețe și târguri, țăranul poate deveni din asistat asistent al sănătății publice, prin aprovizionarea piețelor din orașe cu hrană organică, sănătoasă și proaspătă. Toate statele din UE fac asta, piețele tradiționale destinate țăranilor fiind o alternativă din ce în ce mai apreciată în defavoarea  magazinelor mamut care răspândesc boală și poluare. Dacă țăranul va deveni principala sursă de hrană pentru orășean atunci se va realiza un echilibru echitabil între urban și rural, cu consecințe pozitive pentru ambele părți. Țăranul va putea trăi măcar decent muncind în gospodărie și depășind statutul de cerșetor la stat, iar orășeanul va redescoperi gustul și beneficiile mâncării organice care-l va ține departe de medicamente. Acest experiment care funcționează deja cu rezultate în alte județe se încearcă acum și la Slobozia. Depinde doar de coeficientul de inteligență al unor autorități obtuze din organele de represiune alimentară ca acest proiect să se materializeze. Dacă domnul inspector sanitar veterinar înțelege că la mă-sa acasă, pe prispă, mânca mămăligă cu lapte muls de la vacă și că așa s-a făcut mare, atunci avem o șansă. Dacă nu, poate că acești satrapi care se închină la șpaga multinaționalelor ar putea fi convinși să o lase mai moale cu aberațiile pe care le trâmbițează drept reguli. Prin alte metode.

În țara noastră prostia este o virtute. Polul prostiei se află de ieri la Stelnica, unde bugetul comunității se dezbate pe fracțiuni. Astăzi, 12 martie 2010, primarul localității a convocat consiliul local la o ședință extraordinară în care trebuia dezbătut bugetul localității. Consilierii PD-L, în număr de 6, au decis însă altceva. Așa că oamenii viceprimarului Zainea Ancuța s-au adunat grămadă ca să se strângă ieri și au adoptat, băi tată, bugetul! Așa că azi la ora 10.00 când primarul a convocat ședința(băiat deștept și ăsta, a pus ședința când toată lumea era la serviciu!)  secretarul comunei a constatat că n-are martori în sală. Dilema administrativă este maximă: să se considere că bugetul l-au aprobat oamenii și femeile doamnei Zainea sau să se considere că ședința nu s-a ținut din lipsă de cvorum și să se reia meciul? Noi credem că rezolvarea corectă ar fi ca primarul, viceprimarul și consilierii să treacă la sapă și să facem alte alegeri. Poate de data asta oamenii din Stelnica vor avea parte de niște aleși sănătoși la trup, dar mai ales la cap!