Wednesday, July 30th, 2014

Cititorul nostru Vasile B din localitatea Ivănești ne întreabă cu tupeu:” Stimată redacție, în calitate de contribuabil mic la bugetul de stat, nu înțeleg de ce un miliardar cum este Ion Grigore s-a angajat la stat ca șef la Garda de Mediu? Să fie leafa de la stat mai mare ca profitul de la firmă”?

Biroul de șmenuri și golănii de pe lângă GSE răspunde: “Stimate domnule Vasile B, vă informăm că nu avem idee cât ar putea să fie de mare leafa lui Grigore la Garda de Mediu. Dar în mod clar profitul lui de la firmă este muuuult mai mare decât salariul de comisar șef. La stat domnul Grigore nu s-a angajat că ar avea vreun avantaj. Ci doar pentru că este mânat de dorința de a face bine poporului și de a proteja mediul pe care agricultorii îl poluează cu otrăvurile provenite de la firma sa, Fitocom parcă-i zice. Deci, domnul Grigore ajută poluarea prin firma sa și apoi o combate prin instituția publică pe care o conduce. De asemenea, domnul Grigore ca șef la Garda de Mediu verifică dacă nu cumva alte firme care vând otrăvuri agricole încalcă legislația de mediu. Dacă o încalcă, domnul Grigore le amendează de dracu le ia! Asta nu înseamnă că își f_ ute concurența din privat, ci că o ajută să nu greșească.  Un ultim aspect este acela că domnul Grigore veghează în calitate de gardian de mediu ca agricultorii să nu cumva să cumpere produse nasoale de la alte firme pe care să le dea în mediul înconjurător. Că nu e corect. Iar asta nu înseamnă că își favorizează firma pentru care face rost de clienți cu japca, ci că îndrumă agricultorii să folosească doar produse ecologice de la Fitocom. Ce e rău în asta? Cât despre întrebarea pe care nu ați pus-o legată de specializările și competențele profesionale pe baza cărora domnul Grigore a fost numit la apelul de seară în capu’ la Garda de Mediu vă spunem doar atât: ce vă f_ _ _e, bă pe voi grija? Păi n-a luptat în opoziție ani de zile ca s-o frece acum la bătrânețe. Haideți sictir.”  Vă mai așteptăm și cu altă ocazie.

Săptămâna trecută primarii din județ au fost convocați la Inspectoratul Școlar pentru comunicări importante. Generalul Stavăr, cumătrul președintelui PD-L Cazacu Marinică, a dorit să știe cine freacă toată ziua prin județ microbuzele școlare. Ședința a fost scurtă și fără obiect, Stavăr încercând din toate puterile să își manifeste plenar poziția sa de specie dominantă în cadrul lanțului trofic al descentralizaților. Cu oamenii de la Autoritatea Rutieră alături, generalissimul a pus în vedere primarilor ca mașinile destinate transportului școlar să circule doar cu elevi. Iar când merg să alimenteze la oraș, doar șoferul să fie și singurul pasager, că altfel e de rău. Deși primăriile sunt proprietare pe mijlocul de transport, deși ele asigură cheltuielile de funcționare, Stavăr ar dori ca mașinile să circule doar dacă mușchii lui de bugetar competent sunt de acord cu respectivele curse. Degeaba au încercat primarii să explice că microbuzele școlare pot fi folosite și pentru naveta profesorilor, de exemplu, pentru că primăriile nu au bani pentru naveta acestora, sau că și elevii de liceu pot fi transportați la oraș cu aceleași mașini, Stavăr a rămas neînduplecat în hotărârea sa. Băieții de la ARR au făcut și ei precizări. Că dacă microbuzul intră și la trezorerie cu treabă, nu e cușer. Culmea prostiei, pentru primarii cu două mașini sau chiar cu una, cum e cazul la Buești, trebuie musai un director de transporturi! Te doare bila, frate! Că există și microbuze care cară furaje sau slugăresc anumiți primari asta e cert. Dar de aici până la stadiul la care Stavăr s-o facă pe agentul de circulație e cale lungă. Una peste alta, primarii PD-L nu sunt deranjați de nimeni chiar dacă folosesc microbuzele cum îi taie capul, în vreme ce la primăriile de alte culori mașinile școlare sunt monitorizate la sânge. Pe ceva trebuie să-și ia și Stavăr leafa, nu?

Societatea comercială Euro Fuel SRL a încasat o țeapă de peste 3 miliarde de lei de la un individ aflat în sfera de interes a SC Expur SA. Individul se numește Jan Dumitrescu și multă vreme a fost șoferul personal al boss-ului de la Expur, Richard Randag. Din această postură a fost preferat în încredințarea unui contract de transport, o adevărată mană cerească. Deși afacerile cu celebra firmă au mers ca unse, Dumitrescu a reușit performanța să intre în incapacitate de plată și să țepuiască mai multe firme, inclusiv cele care i-au vândut camioane în leasing. Printre țepuiți se află și firma Euro Fuel SRL Slobozia, care plânge și acum după circa 3 miliarde de lei, bani ce reprezintă contravaloarea livrărilor de carburanți.

Păcăliți de aparențe

Calitatea de partener oficial al Expur i-a conferit lui Jan Dumitrescu multă credibilitate în rândul furnizorilor. Faptul că acesta avea un contract de transport i-a determinat pe administratorii Euro Fuel să accepte să-i livreze carburant pe bază de carduri corporative LukOil. Nici măcar faptul că Dumitrescu a încheiat patru contracte în numele a patru firme diferite pe care nu le reprezenta în mod legal nu a trezit suspiciuni partenerilor săi de afaceri. Toate contractele s-au încheiat la București, la data de 27 februarie 2009 și au fost semnate de Jan Dumitrescu. Cele patru firme sunt Transgrup SA Valea Ciorii, JD Expedition Trans SRL, Trans Auto Ciprian SRL București și Agreabil Transport SRL Slobozia. Dacă în Agreabil SRL și JD Expedition Dumitrescu avea calitatea de acționar, în celelalte două firme nu avea absolut nicio calitate. Cu toate acestea, la semnarea contractelor el s-a prezentat cu toate ștampilele și a semnat inclusiv în numele firmelor Trans Auto Ciprian, care în contract era reprezentată de Iordan Ciprian, dar și în numele Transgrup SA, reprezentată în contractul semnat cu Euro Fuel de Mutu Ion Mircea. Interesant este faptul că în contractul cu Transgrup SA, adresa de corespondență menționată cu pixul coincide cu adresa sediul din București al Expur SA, respectiv strada Tudor Vladimirescu numărul 45, București. Către sfârșitul anului 2009, Dumitrescu n-a mai putut să-și respecte obligațiile de plată către furnizori iar afacerea cu firma Euro Fuel s-a închis cu o țeapă de circa 3 miliarde de lei vechi.

Randag Jr intră pe fir

În încercarea de a-și recupera debitele, administratorul Euro Fuel se adresează prin email  fiului lui Randag, care se afla în România și care ar fi putut să/l ajute să ia legătura cu Dumitrescu. Chemat la București la negocieri de către Frederic Randag, Ionuț Mihăescu primește asigurări că-și va primi banii în tranșe. Într-unl din mesaje Randag Jr îi spune lui Mihăescu despre plățile săptămânale pe care Dumitrescu urma să le facă. În decembrie 2009 atitudinea lui Randag se schimbă radical. În sensul că în locul banilor promiși, Mihăescu primește explicații despre relația contractuală cu Dumitrescu. Randag se spală pe mâini și afirmă că după părerea sa, în urma studierii contului de profit și pierderi al firmelor lui Dumitrescu, acesta nu va fi capabil să-și plătească datoriile. Și face precizarea expresă că Expur nu are nicio implicare în afacerile lui Dumitrescu. Litigiul s-a mutat în instanță, dar semnele de întrebare rămân. Și cel mai important dintre ele este următorul: cum poate să lucreze o firmă de talia Expur cu un țepar ca Dumitrescu, inclusiv după ce conducerea companiei a aflat de comportamentul în afaceri al valorosului partener?

Dacă te uiți la televizor ai șansa să te deștepți și să înțelegi că România este o țară de prim miniștrii. Analiști, tonomate de presă sau politicieni care n-au făcut în viața lor nimic în afara datului din gură către microfoane, dau soluții. Trebuie să mărim pensiile. Pensionarii sunt avuția cea mai de preț a nației iar punctul de pensie trebuie săltat la cer. Așa trâmbițează toți politicienii atât din stânga, cât mai ales din dreapta eșichierului politic și nu poți să nu fi de acord cu ei. Deci să se dea. Apoi trebuie majorate salariile. Așa trâmbițează liderii sindicali în numere proletariatului bugetar, pledând pentru menținerea în viață a obezului aparat de stat,  doldora de incompetenți și piloși angajați pe criterii politice. Și nu numai că trebuie majorate lefurile, dar trebuie menținute și sporurile aberante inventate de politicieni pentru plata clientelei de partid. Cum să-i razi omului sporul de întoarcere din concediu sau judecătorului sporul de om cinstit? Chiar dacă statul obez cheltuiește 2 lei sau chiar 3 ca să administreze 1 leu strâns cu sudoare din mediul privat, nu se face să operăm reduceri. Ce dacă CFR produce găuri și nu profit? Cum să dăm oamenii afară? E criza iar șomerii nu pot fi absorbiți, așa că strângem cureaua și plătim. Subvențiile la agricultură trebuie și ele plătite, chiar dacă dăm câte un leu să ajungă la toți și întreținem falimentul nedeclarat și evaziunea fiscală. Să se dea, că e prioritate națională. Ajutoarele de șomaj trebuie și ele majorate, că bietul șomer abia are de-o țuică și peste vreo doi ani avem nevoie de votul lui. E și o chestie socială să nu lași oamenii neajutorați de stat în vremuri ca acestea. Deci, din nou, să se dea. Este clar nevoie ca și mediul privat să primească o mână de ajutor, că el achită prin taxe și impozite doleanțele de mai sus. Deci să-i operăm dracului niște reduceri de taxe și să scădem contribuțiile pe salarii, ba chiar și TVA. Corect, dar ce ne facem cu măsurile enunțate anterior, care se bazează pe contribuția firmelor? Nu contează, să găsească guvernul o soluție, că d-aia e guvern. Deci să se dea. Dramatic este că pentru ca ceva să se dea, undeva trebuie să se ia. Sau să nu se mai dea. Din păcate, la acest capitol nu avem soluții, Politicienii și tonomatele din presa de trust nu spun și de unde să se taie sau unde să nu se dea. Trăgând linie și adunând, constatăm că ne trebuie de vreo trei ori bugetul Germaniei ca să satisfacem pe toată lumea. Care lume trebuie să muncească de două ori mai puțin ca acolo, că noi nu suntem nemți. Discursul public la toate nivelurile este împănat cu populism. Este și greu pentru un partid aflat la guvernare să își taie singur craca de sub picioare și să ia măsuri nepopulare în vreme ce este tocat de celelalte partide 24/7 mai ales atunci când taie cheltuieli inutile. Instinctul de conservare al partidelor este mai puternic decât rațiunea. Toți politicienii știu că nu se poate da la nesfârșit, dar nici unul nu are curajul să spună asta. Cine face greșeala este mâncat la micul dejun de ceilalți. Poporul trebuie să audă doar ce-i convine. Ce-i dăunează la comoditate este nociv și nu trebuie spus. Și nici făcut. De aceea băltim într-o economie sufocată de cadouri plătite dintr-un buget aflat pe buza prăpastiei. Mai avem un pas, pe care în lipsa unui pact al tuturor partidelor în jurul unor măsuri nepopulare care trebuie luate de urgență îl vom face cu zâmbetul pe buze. Măcar vom crăpa fericiți. Ni s-a dat până ne-a ieșit pe nas.

Fază de mare spectacol în meciul disputat de Instituția Prefectului împotriva sursei subterane de apă a municipiului Slobozia. Aflat în careul nostru de 16 metri cu mingea la picior, prefectul Teculescu a găsit o pasă extraordinară către o firmă aflată liberă de contract și în poziție bună de a marca un gol în bugetul municipiului Slobozia, aflat în inferioritate numerică. Oare de la cine o fi primit domnul prefect balonul de angajament pe culoar? Publicitate!

Grundfos Pompe versus pesticidele din apă

Încă de la instalarea sa în funcția de prefect, domnul Mădălin Teculescu s-a preocupat intens de calitatea apei din Slobozia. Întocmai ca Vasile Roiată odinioară, domnia sa a tras numeroase semnale de alarmă. Bine servit de Institutul de Sănătate Publică, care ba a autorizat sursa subterană, ba i-a dat la gamelă cu analize aiuristice, reprezentantul guvernului a adus populația în pragul isteriei atunci când a semnalizat strident  existența în apa noastră cea de toate zilele a unor urme de pesticide. Atacurile prefectului, repetate și pe alocuri ridicole, au avut și o finalitate. Prima parte a răzbelului tembel s-a concretizat prin săltarea autorizației de funcționare a sursei de apă, deși toate analizele arată că apa este ok la iesirea din stația de tratare. În faza a doua s-a trecut la identificarea soluțiilor. Adică domnul prefect se preocupă. Dar nu să ceară guvernului ceva parale pentru înlocuirea sistemului de distribuție, care contaminează apa, ci prin sugerarea unor parteneriate cu privați dispuși să ne purifice lichidul vital. La data de 19 februarie 2010, pe faxul primăriei aterizează adresa cu numărul 1359 emanată direct de la cabinetul omului instituție. Care adresă glăsuiește cu tâlc următoarele: “Prin adresa cu numărul 1359 /18.02.2010 Ucrom-94 Impex SRL în asociere cu SC Grundfos Pompe România SRL și Dinamic Compay SRL au identificat soluția tehnică dar pentru definitivarea concluziilor ar fi necesară o mai bună comunicare cu instituțiile implicate în rezolvarea acestei situații. Față de cele prezentate vă rugăm să analizați propunerea în vederea identificarea celei mai bune variante”. Adicătelea, mă băieți, avem o soluție, cum procedăm?  De unde până unde un grup de firme se adresează prefectului pe nepusă masă în legătură cu o problemă care privește strict administrația locală? După cum se poate observa, băieții ăștia privați n-au găsit de cuviință să se adreseze primăriei cu o ofertă, ci au tăiat-o pe scurtătură, direct la Prefectură(n-am găsit altă rimă). Am putea să credem că atacul asupra Urban și asupra sursei de apă a avut în vedere, pe lângă interesul public, desigur, și promovarea unor soluții pe ușa din dos pentru care eventual să merite deranjul unui lobby la nivelul guvernului în vederea finanțării? Mă sparie gândul! Dar cum prefectul nostru nu este omul unor asemenea combinații, și aici nu glumim, concluzia care se impune este clară. Singura contribuție a domniei sale la adresa remisă primăriei este cea din finalul documentului: “Cu deosebit respect, Prefect Petru Mădăin Teculescu”. Restul este comision.


Supranumit și Primarul Oamenilor, domnul Vasile Sava, edilul șef al municipiului Țăndărei contribuie din plin la relansarea economiei locale. Printr-o decizie adoptată în unanimitate în forul său interior, primarul oamenilor a eșalonat la plată un debit al SC Ultex Țăndărei către bugetul local. De trei ani firma aflată în chinurile falimentului se chinuiește să achite circa 13 miliarde de lei către bugetul local, manevră care nu-i prea reușește. În vreme ce alți contribuabili sunt executați cu promptitudine pentru sume ridicole, primarul oamenilor finanțează criza de la Ultex din bugetul local.

Sechestrul de la ora 11.00

Acum aproape 3 ani, pe la unșpe, unșpe și ceva, primarul Vasile Sava a constatat că SC Ultex SA are debite către primărie neachitate de prin 2005-2006. De îndată, domnul Sava pornește în numele oamenilor pe care-i reprezintă o executare silită la mișto, bazată pe niște somații de plată aferente unor proceduri demarate în decembrie 2006. Abia în 25 aprilie 2007, pe la ora 11.00, societatea este înștiințată că se află în executare silită. Asta după ce cu o zi mai devreme, pe la ora 10.30 documente privind înființarea popririlor pe conturi aterizează la două dintre băncile prin care Ultex își derula afacerile. De atunci au trecut aproape 3 ani, iar Ultex are în continuare datorii de circa 11 miliarde către locuitorii din Țăndărei. Asta pentru că primarul oamenilor a comis niște mici operațiuni de evitare a impactului social și a lăsat conturile Ultex libere pentru tranzitul bănetului către buzunarele investitorului Nițescu. Mai mult, în calitate de primar al oamenilor, domnul Sava a refuzat să fie și primar al mijloacelor fixe, fapt pentru care după ce a ridicat poprirea pe conturile Ultex a uitat să-și ia garanții prin sechestrarea unor bunuri ale debitorului, așa cum scrie la lege.

Acordul de pace de la Țăndărei bate Codul Fiscal

Om de dialog și mai puțin de lectură, în sensul că nu le prea are cu lecturarea legilor, primarul oamenilor se lasă impresionat de soarta salariaților de la compania debitoare. Atât de impresionat încât simte nevoia să-și pună îngrijorarea într-un document senzațional. Intitulat “Acord de dialog între părți și chemarea la conciliere pentru plata în tranșe eșalonate de achitare a debitelor restante”(pute a minte îmbâcsită de milițian, parcă ), documentul devine brusc secret de stat. Cerut insistent și de presă și de consilierii opoziției, acordul de pace și neagresiune între bugetul local și conturile lui Nițescu este catalogat ca secret fiscal în temeiul unui articol din Ordonanța 92/2003, elaborată special de guvernul Năstase pentru păstrarea în anonimat a tunarilor care nu-și plătesc taxele. Numai că între timp Năstase a picat iar ANAF și-a făcut un obicei să afișeze pe site toți debitorii, cu nume, prenume și sume. Primarul oamenilor este totuși un tip discret și ne trimite la plimbare când îl întrebăm despre termenii acordului de la Țăndărei. Mai exact am fi dorit să știm cât era de mare găuroiul Ultex, de când data, care au fost sechestrele asiguratorii instituite după renunțarea la blocarea conturilor și care este baza legală pentru eșalonarea inventată dar neprevăzută de codul fiscal. Ni s-a răspuns cu o adresă prin care, cităm, “ni se aduce la cunoștință în mod informativ” niște aspecte, ca să vorbim pe limba lor,  din care rezultă o mulțime de argumente, nici unul legal, din păcate. Pentru că specialiștii din cadrul DGFP Ialomița susțin categoric că eșalonarea la plată a debitelor nu este permisă de Codul Fiscal. Singurul avantaj care se putea crea debitorului era suspendarea măsurii de blocare a conturilor cu luare unor măsuri asiguratorii suplimentare, pentru o perioadă de maxim 6 luni. De la Acordul de pace au trecut 3 ani iar debitul n-a fost recuperat. În ritmul în care primarul oamenilor încasează de la  Ultex, va recupera banii peste vreo 12 ani.

Niște ale aspecte, cumva penale

În toate discursurile publice despre starea Ultex, investitorul Nițescu se laudă ca se cunoaște cu Ciupercă! Ciupercă este staroste de Țăndărei și primarul oamenilor este elevul său în ale administrației. În campania electorală PSD a dat mită alegătorilor și ulei! Ginerele primarului s-a pomenit manager la Ultex după ce primarul oamenilor a avut în vedere impactul social nefavorabil pe care o executare silită a debitorului ar fi avut-o asupra orașului. De la data începerii executării silite și până acum prin conturile Ultex s-au scurs tone de bănet fără ca poporul să-și ia partea. Nici la ora asta nu știm dacă Ultex și-a plătit obligațiile scadente, pentru că primarul oamenilor nu vrea să ne spună. Așa că așteptăm să-l întrebe nițel de situație organul abilitat. Care trebuie să ne mai spună de ce un contribuabil este cocoloșit iar altul prigonit de către același organ fiscal dotat cu gineri și aflat în foame de voturi numai bune de cumpărat cu ulei.

Ultima anchetă jurnalistică a GSE a făcut ravagii în rândul pesediștilor cinstiți și deștepți conduși de Ciupercă.Dacă în prima repriză, după un joc echilibrat, am reușit să înscriem două goluri dintr-un singur șut la poartă, a se vedea ancheta jurnalistică privitoare la terenul din curtea spitalului în care sunt amestecați Olaru și Ciupercă, acum am înscris pe contraatac. Dezvăluirile despre ingineriile vicelui Ștefan Mușoiu au pus pe jar DNA, care s-a băgat la o anchetă scurtă dar penală. Prin adrese scrise, procurorii au solicitat detalii despre lucrările umflate de SAM GPL  și Project Construct de la primăriile din Ialomița. Mai mult, surse demne de încredere susțin că atât Fănică Mușoiu cât și consoarta sa proiectanta au fost văzuți nu la Bamboo spărgându-se în figuri, cum le e obiceiul, ci pe scările DNA, frate! Avem o sugestie către procurorii lui nea Bebiță! Dacă vă benoclați nițel pe toate studiile de fezabilitate comise la primăriile pesediste de către alde SAM și alte loaze trimise la pont, de către cine oare, prin telefoane insistente către primari trandafirii o să aflați multe și o să legați mulți trântori care au supt la greu bani bugetari. Bani pe care i-au redirijat către căpetenii din PSD. Vedeți că la înaintare sunt băgate inclusiv babe de 70 de ani care administrează firme de consultanță. Dacă vă împotmoliți, mai dăm noi o anchetă lămuritoare cât de curând. Conexați dosarele, stabiliți prejudiciul, ca nu e greu de loc, și o să legați vreo 20 de pesediști fedeleș. Vedeți,măi băieți, că pentru un teren de fotbal au făcut “proiectanții” un dreptunghi, au trasate niște cote și au umflat câte un sfert de miliard. Și sunt zeci de astfel de proiecte! Apoi vedeți traseul banilor și v-ați scos. Trăiască lupta anticorupție!

PS Pregătim un nou contraatac vijelios la Țăndărei, unde sperăm să marcăm un gol spectaculos în poarta primarului oamenilor, Vasile Sava! PSD va pierde la scor si la 6-0 promitem să ne oprim.

Vestea bună este că Academia Caţavencu stă să crape. Vestea şi mai bună este că va crăpa doar aripa Poponeţ a revistei. Adică băieţii care şi-au făcut din tabloidizare chip cioplit vor rămâne în bătaia şi în solda Vîntului. Ceilalţi, conduşi de veteranul Mircea Toma pe care totuşi n-aş mai paria din motive de intoxicaţie oengistă şi sensibilitate exagerată la butoane ascunse, o taie în munţi în încercarea de a redescoperi presa scrisa cu har, din vârful pixului, spre neliniştea hârciogilor din mlaştina economiei de piaţă sau a mutanţilor din mocirla politică. “Caţavencu”, publicaţia care se scutură de monden şi frivol încercând să-şi recapete strălucirea de altă dată va apărea, cel mai probabil, pe 10 martie. Academicienii lui Vîntu vor continua bălăceala la ape tulburi  sub vechea denumire. La tarabă le puteţi deosebi după miros. Cel puţin la primele numere.


Şi anul acesta Consiliul Judeţean cheltuie aproape jumătate din buget pentru protecţie socială, capitol căruia îi sunt alocate 42,9 milioane de lei din totalul de 101 milioane. Dincolo de faptul că alocarea impresionantă de bani care nu generează nimic este datorată multitudinii de legi gândite de partidele politice din România pentru cumpărarea electoratului sărac, conducerea CJI îşi face un titlul de glorie din ajutorarea săracilor, săraci reyultaţi în urma politicilor falimentare ale statulşui din ultimii 20 de ani. Alocări importante sunt prevăzute pentru drumuri şi poduri, peste 29 de milioane de lei, dar şi pentru cheltuielile de personal care însumează peste 22 de milioane de lei. În materie de investiţii o alocare consistentă se face pentru ransforsarea şi modernizarea drumului judeţean Ciochina-Orezu-Raşi pentru care s-au prevăzut 3,3 milioane de lei. Sala de spectacole, obiectiv a cărui modernizare a demarat din vremuri imemoriale va primi 2,3 milioane de lei . Vedeta listei de investiţii este reabilitarea drumului judeţean Maia- Adîncata, care va primi anul acesta 4,7 milioane de lei. Investiţiile în sănătate sunt obiective cu o finanţare consistentă, pentru consolidarea spitalului judeţean alocându-se 3,1 milioane iar pentru amenajarea şi extinderea unităţii de primire urgenţe 460.000 de lei. Strategia de dezvoltare a judeţului va fi finanţată cu 1,3 milioane de lei, din care 570.000 de lei se vor aloca din bugetul judeţean. De precizat este faptul că pentru 2010 cheltuielile de personal ale Consiliului Judeţean sunt de 22,4 milioane de lei.

Partidul Democrat Liberal este pe cale de a pune cruce sistemului de sănătate din Ialomița la modul propriu. Domnul consilier Radu Paros, patron al unei firme de pompe funebre, își dorește drept răsplată pentru serviciile aduse partidului nici mai mult nici mai puțin decât funcția de director al spitalului din Slobozia. Soluția ,senzațională de altfel, are foarte multe avantaje și o singură consecință previzibilă: puși în fața unei asemenea gogomănii medicii din Slobozia, câți or mai fi rămas, își vor lua lumea-n cap. Cum totuși nu se face ca domnul consilier Radu Paros, acum PD-L-ist, să rămână fără colegi, ne gândim că niște variațiuni pe această temă ar fi posibile după cum urmează:

Șef la Morga

După câte știm noi nici la Laboratorul de Medicină Legală nu se înghesuie lumea. Așa că domnul Paros, absolvent al unor cursuri prescurtate de management în domeniul sanitar, s-ar descurca de minune. Mai mult, slujba aceasta se va împleti perfect cu obiectul de activitate al firmei domniei sale. Adică în calitate de director la morga domnul Paros ar putea organiza un birou de primire al cadavrelor în incintă, unde să ofere servicii complete de îmbălsămare și înhumare, ceea ce ar fi o noutate absolută în domeniu. În plus n-ar exista nici conflict de interese ca în cazul funcției de la spital. Căci este de presupus că managementul morților se află în contradicție cu cel al viilor, iar consilierul lui nea Marinică ar fi tentat să dea rasol la spital doar ca să aibă clienți de înhumat la firmă.

Manager la Ambulanță

O altă funcție compatibilă cu domeniul de expertiză al micului ciolănar ar fi aceea de manager la Salvare. Avantajul major al fi acela că deodată cu pacientul cazat în ambulanță pe post de mașină de însoțire ar pleca la București și dricul domnului Paros echipat corespunzător. Dacă operațiunea de salvare eșuează, dricul intervine prompt și definitivează opera doctorilor de la spitalul Slobozia deseori depășiți de situație. Gradul de satisfacție ar urmașilor pacienților ar crește exponențial, la fel ca și procentul PD-L în sondaje. Să muriți frumos!

Ecce Homo!

Trebuie să recunoaștem ca pe lângă lichelele liberale ale lui Van Gogu sau nevertebratele lui Vasilică Socialistu’ ciolănarii lui nea Marinică Dreptaciu’ sunt măcar hazlii. Iată probă de microfon cu Dorel Radicalistu’, manager la spital probabil când va zbura porcul.

[flashvideo file=video/radicalistu.flv /]