Thursday, August 21st, 2014

Este clar, vorba cântecului, mușchii băieților de la DIICOT minte nu are.  Azi dimineață, în jurul orei 06.00, o trupă de comando condusă de niște înțelepți cu grade din miliție coordonați de un alt înțelept, procuror cu acte în regulă, au năvălit în domiciliul omului de afaceri Marian Aldea. După ce au spart poarta într-o hărmălaie de nedescris au pătruns în locuință prin ușa deschisă de soția domnului Aldea, speriată de iureșul băieților cu cagulă. Vreo 15 băieți înarmați până în dinți au imobilizat-o pe fiica lui Marian Aldea, o minoră în vârstă de 15 ani, pe care au amenințat-o cu pistolul .”Dacă te miști, trag” a spus animalul înarmat unei fete trezite din somn. Înconjurat de “omenii legii”, Aldea a fost somat să scoată documentele. Așa a aflat că mascații căutau domiciliul lui Mitică Vișan, patron al mai multor firme, care era cercetat în dosarul pe care gânditorii cu cagulă îl instrumentau. După ce s-au lămurit că Mitică Vișan era deja în închisoare, unde se predase la începutul săptămânii, și că de 4 ani suspectul nu mai locuia la această adresă, mascații s-au retras fără ca măcar să își ceară scuze.

Prostie sau ce?

Culmea este că procurorul care se ocupă de caz n-a reușit să afle câteva lucruri fundamentale pentru dosarul în care un judecător i-a încuviințat o astfel de percheziție. Toate firmele pe care DIICOT le investighează sunt radiate ca urmare a insolvenței. Ar fi aflat și dacă există o arhivă și unde este depozitată dacă ar fi dat o căutare pe google și ar fi contactat lichidatorii. Mai mult, deși percheziția inutilă și abuzivă a fost făcută cu sprijin de la IPJ Ialomița, anchetatorii nu au aflat că Vișan nu mai locuia acolo de 4 ani. Ceea ce ridică nu suspiciuni, ci certitudinea că oamenii legi sunt de-a dreptul naivi, ca să nu zic altfel. Nu poți să nu te întrebi ce acuratețe pot avea asemenea anchete în care procurorul, care are la dispoziție o întreagă armată de oameni și acces la o grămadă de informații, poate să comită, din prostie, o un asemenea abuz. În orice stat civilizat, cei care se fac vinovați ar fi fost zburați din funcție urgent. Poate ne spune doamna Macovei sau președintele Băsescu, avocați înfocați ai sistemului represiv scos de sub orice control, cum ar trebui sancționat tâmpitul care a ordonat asaltul asupra reședinței familiei Aldea. Vom insista asupra subiectului.

În 2009, Ialomița era zguduită de un mega scandal. Printr-o firmă bidon mutată din Constanța în comuna Ion Roată au fost comercializate ilegal cantități uriașe de motorină. Carburantul era destinat, în scripte, navelor maritime, și era scutit de accize. În realitate, motorina a ajuns în rezervoarele autovehiculelor de transport. Valoarea tranzacțiilor a depășit 2600 de miliarde, în cauză fiind inițial cercetați câțiva vameși și vreo doi oameni de paie băgați la înaintare ca administratori ai firmei bidon. După o cercetare sumară dosarul a fost declinat, peste capul fostului șef DNA Dumitru Cristudor, direct la DIICOT. După aproape 5 ani, timp în care nu s-a mai aflat nimic despre acest dosar, lucrurile iau o întorsătură spectaculoasă. Surse judiciare susțin că cercetările extinse au scos la iveală implicarea unor firme de profil din Ialomița și a doi foști inspectori fiscali din cadrul fiscului ialomițean. Până la momentul în care vom putea dezvălui noutățile din dosar să ne reamintim datele problemei!

 Bidon made in Constanţa, mutat la Ion Roată

La data de 11 mai 2009, societatea comercială Dumi-Mar Telecons SRL Constanţa îşi stabileşte un punct de lucru în Ialomiţa. Pentru aceasta firma a închiriat un depozit de carburanţi aparţinând firmei Ciril Com Ion Roată, controlată de Marius Cazacu, fiul preşedintelui PD-L Ialomiţa Marinică Cazacu. La acest punct de lucru societatea urma să desfăşoare comerţ cu ridicata al  combustibililor solizi, lichizi şi graşi precum şi al derivatelor. Contractul de închiriere intervenit între cele două firme, care în cele din urmă se va dovedi doar o hârtie fără valoare, a fost autentificat la notariat. În baza acestui contract, administratorul Dumi Mar, Zaharia Dumitru, a depus la Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale o cerere prin care solicita autorizaţie de antrepozit fiscal pentru activitatea de depozitare de produse energetice. Mai exact spus, băieţii încercau să obţină autorizaţie pentru comercializarea carburantului destinat navelor maritime şi fluviale care, potrivit legii, este scutit de accize. Fără să îşi bată prea mult capul oamenii vameşului şef Scrioşteanu o pun de un referat prin care avizează favorabil cererea firmei din Constanţa şi propun autorizarea. Documentaţia făcută pachet şi trimisă ANV este returnată pe motiv că DJAOV Ialomiţa nu avea competenţă să întocmească documentaţia deoarece solicitantul avea sediul social în Constanţa. La data de 26 mai, firma bidon îşi schimbă proprietarul. Băieţii din spatele afacerii bagă la înaintare pe un oarecare Mehedinţă Constantin, un şomer din comuna Griviţa. Declaraţia “administratorului” cu privire la modul în care a fost racolat este relevantă:
De profesie eu sunt electromecanic şi până în 1996 am lucrat la fostul IELIF Ialomiţa iar de atunci am lucrat cu ziua la diferite persoane pentru a mă putea întreţine. Nu ştiu cu exactitate însă cred că prin aprilie mai 2009 au venit la locuinta mea numitul Aron Norel rudă de gradul 1 cu mine însoţit de Aron Claudiu Marian care mi-au propus să îmi dea un loc de muncă cunoscând că eu nu aveam din ce trăi. Iniţial au spus despre faptul că pot fi angajat ca paznic la un depozit de carburanţi la Ion Roată urmând ca apoi pe parcurs să îmi dea un alt post de muncă. Am fost de accord cu propunerea celor doi, eu cunoscându-l bine pe Aron Norel iar în cazul Aron Claudiu Marian eu îl cunoșteam….. că de fel este din Smirna. Au trecut cred circa 3 săptămâni perioada în care Aron Claudiu Marian care săptămânal trece pe la domiciliul meu cu un auto Logan albastru înmatriculat cu numere de Ialomiţa îmi dădea 30-40 de lei şi mi-a spus că mi-a găsit o altă funcţie administrator, însă să fiu de găsit pe acasă. Legătura o ţinea personal cu mine Aron Marian nu aveam telefon mobil, nici nu ştiu să-l folosesc. Cred că în mai 2009 a venit Aron Marian cu Loganul mi-a spus că a găsit locuinţă în Slobozia unde trebuie să stau şi eu având în vedere funcţia ce mi se oferă , am luat câteva lucruri şi cu acestea am mers la apartamentul din Slobozia la blocul MB 20. …  Pentru 3-4 zile cred Aron Marian mi-a spus să rămân în apartament, îmi dădea bani de mâncare şi nu desfăşuram nici un fel de activitate . Într-o zi a venit Aron Marian care mi-a spus că mergem la Constanţa întrucât firma la care urma să fiu administrator era în Constanţa iar vechiul administrator trebuia schimbat întrucât nu se ţinea de treabă. Am mers cu maşina lui Aron şi în apropiere de intrarea în Constanţa ne-am întâlnit cu un anume Bogdan care în mai multe rânduri vorbise la tel cu Aron Marian iar când ne-am întâlnit am tras concluzia că cei doi se cunoșteau bine, cred că erau prieteni. Bogdan era într-un autoturism cred Audi condus de un șofer şi noi am mers după aceştia la o locaţie pe care nu o reţin însă în apropiere era o agenţie a OTP Bank. Nu am intrat în nicio clădire şi pe capota unei Dacii unde erau alte 3 persoane am semnat o serie de documente. Din ce am înţeles eu prin aceasta deveneam asociat şi administrator al unei societăţi iar persoana care a mai semnat si ea documente a fost fostul administrator pe care îl cunosc …..

La data de 26 mai 2009 părţile sociale ale SC Dumi Mar Telecons SRL au fost cesionate lui Mehedinţă Constantin. O lună mai târziu firma îşi mută sediul social la Ion Roată, în curtea lui Cazacu şi in iulie 2009 firma primeşte autorizaţia de antrepozit fiscal pentru comerţul cu motorină pentru nave, produs care circula în regim suspensiv de la plata accizei. Infrastructura odată asigurată, s-a trecut la executarea tunului.

Vânzări de peste 2600 de miliarde în 10 luni!

Tehnic vorbind, motorina destinată navelor trebuia marcată cu o substanţă colorantă de către organele vamale şi nu putea fi vândută decât operatorilor navali. La adăpostul acestei acoperiri şi cu largul concurs al oamenilor lui Scrioşteanu, prin firma bidon de la  Ion Roată au trecut în 10 luni cantităţi de motorină impresionante. Valoarea rulajelor prin conturile firmei au depăşit 2600 de miliarde de lei. Motorina era facturată fictiv unor companii care nu au avut niciodată relaţii cu această firmă, iar procesele verbale de marcare întocmite de vama Ialomiţa s-au dovedit a fi fictive. Conform unei note de constatare a Gărzii Financiare Ialomiţa, beneficiarul real al motorinei neaccizate a fost firma Anro Art SRL din bucureşti, firmă care se ocupă de lucrări de infrastructură rutieră. Astfel, în baza declaraţiilor privind livrările şi achiziţiile de bunuri şi servicii întocmite de firma Anro Art, în 2009 livrările de motorină de la firma bidon însumează 350 de miliarde de lei cu o TVA aferentă de 67 de miliarde de lei. Inutil de precizat că firma bidon nu a depus nici un fel de declaraţii privind obligaţiile fiscale, prejudiciul parţial stabilit de Garda Financiară în baza acestei documentaţii sumare depăşind 67 de miliarde de lei. În realitate, poliţiştii au stabilit că volumul total al livrărilor de motorină de la firma bidon către Anro Art se cifrează la aproximativ 1150 de miliarde de lei numai în perioada ianuarie- iunie 2010!

Complicitate la Vamă

Toată această mega excrocherie în dauna statului nu ar fi fost posibilă fără complicitatea evidentă a clanurilor lui Scrioşteanu din Vama Ialomiţa. Deşi motorina trebuia marcată la sediul antrepozitului fiscal unde se întocmeau procese verbale de marcare, modul de lucru al vameşilor a fost altul. Îl explică administratorul formal al firmei bidon, Mehedinţă Constantin:

“Tot acest Sandu mă ducea şi la Vamă unde intram doar eu şi la camera 103 unde lucra o anume Geta, soţia lui Vasile Viktor, care şi el lucra în acelaşi birou şi le dădeam un plic cu documente. Primeam de la Geta documente, semnam că am primit originalul şi la registratură îmi aplica o ştampila dreptunghiulară şi înregistra documentele. În realitate, din cîte reţin, erau nişte procese verbale în care se făcea vorbire de faptul că a fost colorată motorina, cantitatea, mijlocul de transport. Fac precizarea că au fost situaţii când Marian şi Bogdan, în zona Vămii Slobozia, în maşină la Bogdan se întâlneau cu Vasile Viktor, cel care lucra la vamă, însă nu am fost niciodată prezent la discuţie. Eu stăteam în maşina lui Marian”.

Numai pentru anul 2009 poliţia a ridicat de la Vama Slobozia un număr de 533 de procese verbale de marcare a motorinei, toate fictive. La controlul efectuat la depozitul din Ion Roată poliţiştii au descoperit într-o magazie 92 de kg de substanţă pentru marcarea motorinei. Conform facturii, substanţa a fost cumpărată în septembrie 2009 şi a fost găsită nefolosită în octombrie 2010, ceea ce indică clar complicitatea vameşilor. Conform legii, substanţa trebuia depozită într-o magazie sigilată de vamă. La fiecare operaţiune de marcare trebuia stipulat în procesul verbal ora desigilării substanţei şi ora resigilării acesteia cu sigiliul vămii. De altfel s-a constat că în mai multe zile au fost întocmite de către vameşi câte 20 de procese verbale de marcare, perioada de efectuare a operațiunii fiind de circa 2-3 ore conform orelor de desigilare şi sigilare consemnate. Incinta depozitului de la Ion Roată era insuficientă pentru a parca atâtea cisterne, care conform procedurii era obligatoriu să fie prezente la antrepozit. Avînd în vedere amploare operațiunii, era tehnic imposibil ca ea să se deruleze fără ştiinţa sefului de vamă Ionuţ Scrioşteanu. Relevant este faptul că autorizarea firmei s-a făcut în baza unei scrisori de garanţie bancară de numai 30.000 de euro, şi aceea expirată. Aşa se face că statul nu poate recupera nici un şfanţ din prejudiciul cauzat. Acesta este un alt indiciu că afacerea a fost favorizată şi coordonată de la cel mai înalt nivel. Mai exact din vârful ANAF. Implicaţiile politice sunt evidente.

Plevuşca la apel

Dosarul a fost declinat la DNA datorită valorii prejudiciului. În cauză sunt cercetaţi inspectorii vamali Vasile Viktor Florin, Cuarente Valentin, Gheorghe Emil şi Zicu Florentina pentru complicitate la evaziune fiscală, abuz în serviciu contra intereselor publice şi fals intelectual. Mehedinţă Constantin, administratorul de drept al firmei bidon este învinuit de fals intelectual, uz de fals şi evaziune fiscală. Administratorii de fapt ai societăţii, care au coordonat întreaga operaţiune sunt  Aron Marian Claudiu şi Ghiţulescu Bogdan, ambii din Constanţa şi sunt cercetaţi pentru evaziune fiscală.

 

Continuăm seria de dezvăluiri incredibile din culisele poluării grave comise de Avicola SA la Misleanu. Şi publicăm un document năucitor care a stat la baza acordului emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ialomiţa pentru depozitarea mormanelor de moloz în albia Seaca. Falsul este evident iar culpa organelor statului se vede din avion. Nimeni nu a controlat ce se întâmplă pe albia râului până când Ministerul Mediului nu s-a sesizat după anchetele publicate pe site-ul GSE.

Unde dai şi unde crapă

La data de 14 noiembrie 2006, Avicola depune la APM Ialomiţa o solicitare scrisă prin care cerea aprobarea pentru depozitarea molozului rezultat din modernizarea unor hale de păsări de la ferma din Bora. În conţinutul adresei şefii de la Avicola susţin că au găsit soluţia de a depozita deşeurile în albia râului în prelungirea digului de apărare”. Ei îşi iau angajamentul să ecologizeze zona acoperind-o cu pământ fertil şi precizează că astfel se va consolida digul de apărare, depăşit de inundaţiil din 2005. În realitate, depozitarea molozului s-a făcut direct în albia râului. Cu ocazia inundaţiilor, albia blocată nu a permis scurgerea apei, care s-a revărsat în incinta fermei. Dovadă stă şanţul săpat prin muntele de moloz care a facilitat scurgerea apei pe sub pasajul de sub drumul public. În plus, după eliberarea acordurilor, nici una dintre instituţiile care au permis poluarea gravă a albiei nu a verificat lucrările desfăşurate în zonă. Primăria Perieţi a permis depozitarea molozului prin încălcarea evidentă a legii. Asta pentru că nu există o hotărâre a consiliului local prin care să se stabilească perimetrul în care se pot depozita deşeuri rezultate din construcţii. Potrivit legii, zona trebuie împrejmuită cu gard şi marcată prin panouri inscripţionate iar acolo puteau depozita deşeuri toţi locuitorii comunei, nu numai Avicola. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât acceptul este dat în numele consiliului local, fără să existe o hotărâre în acest sens.

Ministerul Mediului, singura instituţie care a reacţionat

Iniţiativa controlului derulat de Garda de Mediu la Avicola aparţine Ministerului Mediului. La data de 18 februarie 2009, Ministerul Mediului a solicitat Gărzii Naţionale de Mediu să verifice informaţiile apărute pe site-ul GSE legate de poluarea gravă de la Misleanu. Control a fost finalizat zilele trecute şi a fost extins la toate fermele Avicola. Rezultatele finale ale controlului nu au fost date încă publicităţii. GSE a sesizat Parchetul Ialomiţa cu privire la poluarea de la Misleanu şi la reacţia dubioasă a autorităţilor locale. Vom reveni.

În 2005, din 247 de miliarde alocate la nivel naţional de guvern pentru combaterea efectelor inundaţiilor, 196 de miliarde au intrat direct în conturile Tel Drum. Mai mult, H.G 904 din 11 august 2005 a fost elaborată astfel încât încredinţarea lucrărilor să se facă prin negociere cu o singură sursă, dacă sursa respectivă avea capacitatea tehnică de a realiza respectivele lucrări. Şi cum Tel Drum avea celebrul tren reciclator, tot bănetul plecat din pixul lui Tăriceanu a ajuns fix în conturile lui Dragnea fără licitaţii. Şantaj, mită, golănie? Da, şi iată e ce. În primul rând că în Teleorman nu au existat cazuri de drumuri impracticabile sau localităţi izolate. În al doilea rând, toate lucrările cu caracter aşa zis urgent au însemnat de fapt reprofilare şi sporire capacitate portantă a uliţelor comunale. Mai pe româneşte spus, drumurile din 16 localităţi au fost pur şi simplu pietruite şi nimic mai mult. De aici ar trebui să înceapă drumul spre puşcărie al lui Dragnea şi al celor din guvern care au girat acest furt din bani publici la drumul mare!

Producătorul britanic de medicamente GlaxoSmithKline Plc este investigat în Polonia, fiind suspectat că ar fi oferit mită doctorilor pentru a promova medicamentul său împotriva astmului, Seretide, a anunţat luni BBC. Potrivit programului BBC Panorama, 11 doctori şi un manager regional de la GSK au fost acuzaţi de acte de corupţie comise între 2010 şi 2012. ‘Este o ecuaţie simplă. Noi plătim doctorii care ne dau reţete. Nu plătim doctorii, nu există reţete pentru medicamentele noastre’, a declarat fostul reprezentat de vânzări de la GSK pentru regiunea poloneză Lodz, Jarek Wisniewski. De asemenea, un doctor şi-a recunoscut vinovăţia şi în schimb i-a fost suspendată sentinţa. Doctorul respectiv ar fi acceptat suma de 100 de lire sterline de la un reprezentat de vânzări al GSK pentru a ţine o singură prelegere pe care nu a mai ţinut-o.

 

Investigație GSE din iulie 2009

Practici neconcurențiale pe piața de medicamente:Cardul SERETIDE sufocă sistemul de sănătate!

Cea mai mare parte a banilor alocați sistemului de sănătate publică din România se cheltuiesc pe compensarea prețului la medicamente. De câteva ori pe an, Ministerul Sănătății modifică lista medicamentelor compensate și gratuite, fiecare ministru introducând în listă producătorii care știu tabla înmulțirii și, mai ales, a împărțirii. Dacă în țările lor de origine companiile farmaceutice stau în interiorul unor prevederi legale strice și respectă cu sfințenie regulile jocului, în România ele își fac legea cu largul concurs, nu dezinteresat, al autorităților. Este cazul companiei britanice GlaxoSmithKline (GSK) , un producător de medicamente gigant care joacă după propriile-I reguli pe piața românească. Medicamentul SERETIDE, destinat asmaticilor este împins de această companie pe piață prin metode nu tocmai ortodoxe. Compensat de stat cu până 90% din preț pentru persoanele cu venituri mici SERETIDE se vinde doar pe baza unui card emis de producătorul GSK, care controlează în felul acesta piața pe segmentul medicamentelor pentru asmatici.

Asmaticii, sufocați de bune intenții

Astmului și bronhopneumatiilor cronice obstructive (BPOC) au o incidență de circa 5% din populația României. În acest moment exista 2 producători importanți care concurează pe această piață a medicamentelor care combat astmul și BPOC. Compania GlaxoSmithKline este lider de piață de necontestat, poziție obținută prin practice comerciale discutabile, impinse la limita legii. Medicamentul se numește SERETIDE și este compensat cu până la 90% din preț pentru pacienții cu venituri de până la 600 de lei lunar. Începând cu data de 1 aprilie 2009, compania GSK a introdus un card SERETIDE prin care compensează și ea diferența de 10% din prețul destul de piperat al medicamentului. Cardul înlocuiește un soi de vaucher emis de aceeași companie în baza căruia producătorul compensa și el până la 25% din prețul medicamentului în mod regulat. Sistemul introdus de GSK cu acceptul Ministerului Sănătății obligă medicii specialiști să distribuie acest card către toți pacienții. Deși în scrisorile adresate de companie medicilor se arată că respectivul card este destinat doar pacienților care doresc să obțină compensarea acordată de firmă, practic medicamentul nu se eliberează în absența cardului. Prețul mediu al medicamentului este de circa 250 de lei, fapt pentru care pacienții sunt obligați să alerge după cardul SERETIDE pentru a nu plăti diferența de preț. Medicii specialiști primesc apoi accesul pe un site unde introduc date cu privire la seria cardului, dozele prescrise și simptomele pacienților. Cât anume compensează GSK din prețul medicamentului, nu se știe, prețul de referință la care statul acoperă până la 90% din valoare fiind un fel de secret de stat. Nu ar fi exclus ca GKS să își “compenseze”, de fapt, propriul adaos comercial

Șopârle pe bază de card

Cardul SERETIDE are o valabilitate de doi ani. Pentru pacienții astmatici reevaluarea medicală se face obligatoriu la 90 de zile. Evaluarea presupune fie schimbarea dozei administrate sau chiar a medicamentului, în funcție de evoluția pacientului. Cum cardul emis de GSK garantează eliberarea medicamentului, de cele mai multe ori pacienții nu mai trec pe la medicul specialist iar compania își menține cota de vânzări. Aceasta ar fi o explicație posibilă pentru introducerea cardurilor SERETIDE. Competitorul principal al SERETIDE este SYMBICORT. Medicamentul antiastmatic al companiei AstraZeneca Plc, Symbicort, a primit aprobare pentru tratarea BPOC, în februarie, în Europa, iar compania a înaintat spre aprobare dosarul Symbicort și autorităților americane.
Symbicort se va confrunta cu o competitie acerbă din partea produsului antiastmatic al GSK, Seretide, care a obținut aprobare condiționată de comercializare din partea FDA. În aceste condiții strategia agresivă a companiei GSK capătă sens. Specialiștii în domeniul pneumologiei susțin că deși este promovat agresiv, SERETIDE este sub SYMBICORT ca eficiență. Campania de screening demarată de GSK este de asemenea o practică discutabilă. Caravana companiei face așa -zise teste de spirometrie care nu respectă protocolul medical, susțin specialiștii. În absența unor teste riguroase care să determine câți dintre pacienți au BPOC și câți astm bronșic, compania GSK câștigă piață forțând mâna pacienților cu binecuvântarea Ministerului Sănătății și a Casei de Sănătate. Și nu numai mâna, ci și punga.

IMG_0511

70 de copii si tineri din centrele de plasament din Municipiul Slobozia, la initiativa membrilor si voluntarilor Asociatiei Sprijin pentru Cetateni, au participat la activitati recreative in cadrul Programului “Scoala altfel. Sa stii mai multe, sa fii mai bun”.

Pe 8 aprilie 2014, Asociatia Sprijin pentru Cetateni si DGASPC Ialomita le-au oferit celor 70 de copii o zi altfel, plina de evenimente sportive si activitati recreative. Ne-au ajutat voluntari din clasa a XI-a E de la Colegiul National Mihai Viteazul Slobozia, coordonati de doamna diriginte Emilia Simion. Impreuna cu cei mici au facut sport si fetele din echipa de handbal junioare 1 Slobozia, antrenate de Marian Simion la Clubul Sportiv Scolar.

Voluntarii au gandit activitatile sportive in functie de varsta copiilor si tinerilor, totul cu scopul de a stimula competitia si interactiunea dintre ei. Copiii din centrele de plasament nu trebuie izolati. Ei pot fi integrati, inclusiv prin sport si joaca.

Cei peste 40 de voluntari, coordonati de profesorii Emilia si Marian Simion, le-au oferit la finalul competitiilor diplome si trofee copiilor institutionalizati. Au primit in schimb imbratisari si zambete, care au alungat oboseala.

Asociatia Sprijin Pentru Cetateni si-a dorit ca activitățile pe care le-a organizat să poată fi implementate cu ușurință in cadrul programului “Școala Altfel”. Sportul stimulează spiritul civic, apropierea si, in final, integrarea in comunitate.

 

Gabriel Tolea,

presedinte Asociatia Sprijin pentru Cetateni

0734 377 048

sprijinpentrucetateni@gmail.com

Aflat în foame de bani și lipsă cronică de idei guvernul lui Che Gargara inventează taxe. Ca orice dobitoc incapabil să priceapă economia ca pe un organism viu, Victor Viorel vede în loc de mecanisme și pârghii coloane de cifre. Dacă ce intră este mai puțin decât ce iese, plagiatorul mai bagă o taxă ca să se închidă pe zero. Asta poate face oricine. Ce nu poate face oricine este să sesizeze stimulii și tipurile de reacție ale economiei la aceștia. Introducând o noua taxă asupra combustibilului și stabilind o procedură aiuristică de returnare a 4 cenți din 7 plătiți de transportatori, guvernul Ponta dovedește o lipsă cronică de creier. În primul rând că nu știm exact ce înseamnă transportator. Dacă ne referim la semnificația clasică putem deduce că de rambursare se vor bucura firmele cu specific de transport. Și nici nu are cum să fie altfel, pentru că scopul declarat al imbecilului național este acela de a nu duce prea mult în prețuri creșterea costului cu carburantul și de a nu diminua mai mult marja de profit și așa la limită a firmelor din domeniul transporturilor. Măsura este însă discriminatorie pe față. Dacă eu, ca firmă, am și o mașină pe care o folosesc să îmi aduc marfă sau materie primă fără a apela la o firmă de transport am costuri mai mari cu 4 cenți decât cel care folosește transportatori. Cum va rezolva Ponta această dilemă? Nu cred că și-a pus măcar problema, căci ar fi însemnat să aibă și creier în cap, fapt de care mă îndoiesc profund. În al doilea rând, mecanismul de restituire a taxei va scoate din buzunarul statului o sumă sensibil egală cu cea ce se presupune că va fi colectată. Pentru că rambursarea presupune control, adică personal. Și timp. O discuție de făcut este și cea privitoare la scăderea sensibilă a consumului datorată creșterii de preț. Iar în acest caz guvernul trebuie să își treacă în pasiv și TVA aferentă acestei diminuări care nu se va mai încasa. Merită? S-or fi făcut și astfel de calcule? Nu mai vorbim despre corupția inerentă pentru care acest guvern nu pare a avea răspunsuri. Dacă ne referim la logică, aici guvernul lui Ponta este de departe campion absolut. Ce rost are să iei o taxă ca să o dai înapoi doar unora? Doar o minte de socialist îmbâcsită ar putea gândi în acești termeni. Cretinii cocoțați în guvern, ca și cei care i-au votat, nu pricep că singura metodă prin care poți descuraja evaziunea fiscală este să relaxezi taxele până la limita la care ele pot fi plătite voluntar și să simplifici sistemul astfel încât plata taxelor să nu fure din timpul contribuabililor. Într-o țară în care fiscului trebuie să-i dai dovadă de la fisc că ți-ai plătit taxele nu putem vorbi nici despre economie, nici despre creșterea ei. Putem vorbi doar de o junglă în care statul și contribuabilul se fură reciproc. Iar de la furtul reciproc până la datul în cap nu mai este decât un pas. Când procentul de colectare a taxelor existente este de nici 30% iar tu, guvern, bagi alte 35 de noi taxe nu putem discuta decât despre prostie în stare pură.    

La data de 7 februarie 2013, Parchetul din Muhlhausen, Germania a solicitat DNA înființarea unei comisii rogatorii care avea drept scop cercetarea unor presupuse fapte de evaziune fiscală. Vizat de aceste cercetări era, în primul rând, cetățeanul german Uwe Newkamper, care, potrivit procurorilor germani, ar fi comis în perioada 2004-2005 mai multe infracțiuni de evaziune fiscală și care era dispărut undeva în America de Sud. În România erau vizați de percheziții domiciliare, printre alții, cetățenii români Mitu Grabriela (administrator la RoFleisch SRL), Doru Bodeanu (administrator la Claser SA) și Crețu Viorel (administrator la Roplant Group). Toți erau suspectați că, în complicitate cu cetățeanul german ar fi comis o evaziune fiscală de 2,3 milioane de euro. Pornind de la această situație s-a ajuns la arestarea procurorului DNA Cristudor Dumitru, acuzat de luare de mită, care printr-un mecanism clasic și tradițional a încasat diverse bunuri de la Taifas Daniel, omul despre care se spunea că ar fi fost amic intim al fostului procuror. Povestea halucinantă care l-a trimis pe Cristudor după gratii este parte dintr-un film despre care am scris de nenumărate ori și în care fostul procuror a jucat rolul principal. Prin aceleași mijloacele pe care le vom descrie în cele ce urmează a fost deposedat de o moară omul de afaceri Radu Vasile și tot prin acest tip de manevre a ajuns în închisoare omul de afaceri Dumitru Dascălu, care a cedat și i-a oferit lui Cristudor o mită de 200 de milioane lei. Mecanismul a fost același și a funcționat de fiecare dată: celor vizați le-a fost indusă ideea ca au probleme judiciare deși nu aveau. De această dată însă, ulciorul a crăpat. Și să vedem cum.

 

 

Fezandarea

Februarie 2013.  Cristudor află despre implicarea apropiaților lui Taifas (oameni cu care acesta avusese relații în perioada 2004-2005) în cercetări și îi trimite acestuia un bilețel în care-i cere să își cumpere un telefon cu cartelă reîncărcabilă și să-l sune, indicându-i și  un număr de contact. Taifas se conformează și află că vor fi percheziții în oraș la cei trei și că ar fi bine să dispară pentru a nu fi afectat(SURSA- RECHIZITORIU DNA). În realitate, potrivit solicitării procurorilor germani, era vorba doar despre identificarea celor 3 suspecți și a domiciliilor acestora, perchezițiile urmând a fi planificate ulterior, fără a se specifica data la care urmau să se efectueze. Alarmat, Taifas pleacă la București unde rămâne o săptămână și se întoarce după ce este asigurat de Cristudor că nu mai este nicio problemă. Procesul de „fezandare a inculpatului” începuse cu succes. Din acel moment Taifas și-a format convingerea că are o problemă reală. Prin intermediul unui avocat din Germania acesta solicită Parchetului din Muhlhausen detalii despre eventuale proceduri judiciare declanșate împotriva sa. La data de 20 februarie 2013, Parchetul răspunde textual: „..vă comunicăm că împotriva lui Daniel Vasile Taifas nu s-a început nicio procedură judiciară”. Plin de speranță, Taifas îl informează pe Cristudor despre răspunsul autorităților judiciare germane. Procurorul demontează repede „obstacolul” și-l întreabă subversiv dacă traducerea este corectă. Deși avea documentul în mână tradus de traducător autorizat, Taifas rămâne cu temerea indusă parșiv de omul legii.

Invitație la tata socru  

Martie- aprile 2013. Cristudor revine la tema perchezițiilor cu mascați și-i sugerează să părăsească orașul. Taifas pleacă și, după 7 zile, i se cere să mai stea, că simte ceva în neregulă. Abia la data de 22 aprilie se solicită de către partea germană efectuarea unor percheziții, care sunt stabilite pentru intervalul 3-5 iunie 2013. Cristudor îl contactează pe Taifas trimițându-i acestuia un bilet prin intermediul tatălui să. Convocat la casa socrilor procurorului din București, Taifas se prezintă și, după ce așteaptă o oră în mașină, este informat despre data exactă a perchezițiilor. Ca să își crească prețul, Cristudor îi spune că a reușit să preia dosarul, deși acesta îi fusese repartizat de drept și că se va ocupa personal să nu-i creeze probleme. Îi cere să plece din țară și să încerce să-i determine și pe cei trei vizați de percheziție să dispară(SURSA- RECHIZITORIU DNA).

Taifas fuge deși nu-l aleargă nimeni

 Mai-iunie 2013. Alarmat de discuția de la socrul lui Cristudor, Taifas face din nou demersuri în Germania și, prin avocat, solicită Parchetului din Muhlhausen lămuriri cu privire la situația sa juridică.  Răspunsul Parchetul este același și la fel de sec: nu există nicio procedură judiciară împotriva lui Taifas Daniel. Cristudor se arată sceptic cu privire la conținutul adresei și-i cere lui Taifas să nu mai ceară lămuriri pentru a nu trezi suspiciuni. Încep telefoanele iar procurorul punctează decisiv. Cere niște mașini cu piatră și ceva tuia pentru decorarea vilei de la ieșirea din Slobozia. Ieftin, dacă nu luăm în calcul autoturismul Audi A4 cerut și primit de procuror undeva la sfârșitul anului 2012, tot ca urmare a unor discuții referitoare la presupusele probleme judiciare pe care Taifas le-ar putea avea în Germania și la ajutorul pe care el l-ar putea da. La nivel DNA apar suspiciuni de corupție cu privire la Cristudor, suspiciuni care duc la punerea sub sa sub supraveghere. Suspiciunile sunt ridicate de ofițerul de poliție judiciară Ciubotaru Florin, care sesizează că martorul Gheorghe Vlase care urma să fie audiat s-a operat subit și că toți cei ce urmau a fi percheziționați au ales avocați din București. Conform rechizitoriul DNA, la data de 29 mai Cristudor îl contactează pe Taifas și-i cere date de identificare ale celor vizați de percheziție, nu pentru că nu le avea, ci pentru a-i întări acestuia convingerea că nu va avea probleme datorită implicării sale în dosar. Cu puțin timp înainte de percheziții Taifas pleacă în Grecia unde avea să rămână până după arestarea lui Cristudor.

Percheziții cu paranteze

Iunie 2013. La percheziții Cristudor acționează astfel încât să își conserve poziția de „protector” al lui Taifas. Avocata celor perchiziționați cere o copie a mandatului de percheziție. Procurorul refuză, invocând lipsa de hârtie. Procurorii germani cer respectarea legii, Cristudor fiind obligat să lase documentul pentru copiere de mână avocatei. După ce germanii au părăsit încăperea, Cristudor a confiscat mandatul și a împiedicat-o pe avocată să copieze documentul. Avocata se prinde și, prin intermediul Monei Andronache, îi transmite lui Taifas că procurorul este orice dar nu prietenul lui. Era evident că acesta urmărea să ascundă motivele prezenței germanilor la Slobozia și, mai ales, să-i creeze lui Taifas că-l ajută deși acesta nu avea nicio problemă. După finalizarea perchezițiilor Cristudor o contactează pe angajata lui Taifas, dna Mona Andronache, căreia îi cere să-i transmită șefului ei să mai rămână în Grecia deși perchezițiile nu ridicaseră nicio problemă. La data de 13 iunie Cristudor este reţinut în baza interceptărilor telefonice sub acuzația de favorizare a infractorului și luare de mită. La data de 14 iunie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite propunerea DNA şi dispune arestarea sa preventivă, iar la data de 20 iunie 2013 completul de 5 judecători al instanţei supreme respinge recursul lui Cristudor împotriva sentinţei prin care s-a dispus arestarea sa preventivă. Abia la data de 26 iunie Taifas este chemat la audieri, unde se oferise să ajungă imediatdupă arestarea lui Cristudor, și unde i se cere să confirme dialogurile telefonice. La data de 28 iunie este audiată și Mona Andronache. Cei doi nu au altă soluție decât să confirme dovezile irefutabile ale DNA. Ulterior, la data de 17 iulie 2013, Taifas obține o a treia dovadă că împotriva sa nu este declanșată nicio procedură judiciară în Germania. Deși inițial nu fusese amestecat în această poveste, Taifas este condamnat cu suspendare, reținându-i-se mita dată lui Cristudor, dar și circumstanțele legate de presiunile la care a fost supus.  Totuși, de ce a fost condamnat Taifas? Pentru maniera în care a acționat „ghidonat” de Cristudor, care și-a tilcuit planul de a-l presa pe Taifas pornind de la așa-zisa fraudă fiscală din Germania, pentru care s-a făcut și comisia rogatorie. Cristudor știa însă foarte bine că în Germania o fraudă fiscală de câteva milioane de euro nu putea să rămână nedocumentată și nepedepsită din 2007 până în 2013, fiind o greșeală la mijloc. O greșeală s-a și dovedit a fi, întrucât fiscul german a adunat două facturi de două ori, rezultând astfel o “fraudă fiscală” de 1.900.000 Euro… Dacă nu ar fi fost o greșeală, oare ce s-ar fi întâmplat cu Taifas în Germania și în cât timp, dacă privim la Uli Hoeness, președintele clubului de fotbal Bayern Munchen, care a fost condamnat pentru fraudă fiscală la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare în numai 6 luni de la sesizarea fiscului?

parchet germania 1 001 parchet germania 2 001 parchet germania 3 001

Descinderea mascaților în curtea Avicola și în ograda boss-ului Stanoiu a provocat o reacție mirifică a magnatului privatizat cu PAS-ul. Într-un acces nebănuit de transparență băieții și-au deschis larg porțile, și-au primenit angajații cu salopete noi nouțe și  au organizat o plenară de slăvire a găinilor pure microbiologic care aterizează la prețuri modice în farfuriile consumatorilor low cost din Ialomița și nu numai. Așa cum rezultă din lucrările conferinței de presă organizate de dl. Stănoiu, virtuțile nutritive ale puilor de Avicola umflați cu pompa sunt de netăgăduit. Salariații sunt peste măsură de fericiți să muncească până la epuizare totală contra unor salarii senzaționale, iar implicarea societății în mega scandalul cărnii expirate și/sau „evazionate” este o ticăloșie pusă la cale de minți diabolice. Dacă din punct de vedere olfactiv, nutritiv și chiar cromatic puii de Avicola se încadrează în normele alimentației bazate pe hormoni și chimicale, din punct de vedere fiscal la Avicola pute a putregai de-ți mută nasul din loc. O spune un document întocmit de Garda Financiară Ialomița, fie-i țărâna ușoară, care a sesizat Parchetul cu privire la o evaziune fiscală de peste 3 milioane de lei.

 

Puii de Avicola au decolat, teoretic, spre Bulgaria

în perioada 01.01.2012-31.03.2013, când firmulița domnului Stănoiu a făcut livrări scriptice în valoare de 15,6 milioane de lei. Livrările către 11 societăți bulgărești au fost declarate la ANAF, fiind întocmite 600 de facturi fiscale însoțite de documente de transport (CMR). La data de 18 martie 2013, la un control de rutină efectuat de Garda Financiară și IPJ s-a confiscat o cantitate de carne transportată cu o autoutilitară. Documentele de livrare erau întocmite de Avicola Slobozia pentru  firma bulgară ART DECO ALEXANDRU FOOD din Ruse. O săptămână mai târziu este interceptat în același mod un transport de 5 tone de carne de pui livrat de Avicola către firma bulgărească MAKS INVEST BG FOOD NOVI PAZAR cu sediul în SUMEN. Conducătorul auto a prezentat două scrisori de transport, una fiind deja ștampilată pentru confirmare de către partenerul bulgar. Fiind considerat transport cu risc fiscal ridicat, comisarii GF au sigilat mașina și au introdus-o în sistemul Traffic Control. După 72 de ore sistemul a emis o alertă care atesta că mașina nu s-a prezentat la desigilare. Împotriva șoferului s-a făcut sesizare penală și s-au aprofundat cercetările. Și de aici începe duhoarea care alterează iremediabil aroma inconfundabilă a puiului hormonal de Slobozia.

Nea Stănoiu, zice ANAF-ul bulgăresc,

a vândut carne unor fantome. Din cele 11 firme care s-au aprovizionat cu hormoni umblători de Slobozia parte sunt cu risc fiscal ridicat, fapt pentru care li s-a retras codul de TVA, iar pentru altă parte nu s-au găsit evidențe contabile sau administratorii, parte dintre ei zice Garda citând inspectorul fiscal cu ceafa groasă, cetățeni români cu domiciliul pe plaiul mioritic. Fantomele bulgărești nu au declarat achizițiile intracomunitare în sistemul VIES. Păi ce să declare dacă puiul mioritico-ialomițean n-a trecut pârleazul, aterizând strict în tigăile de pe piața internă? Deducția aparține tot Gărzii Financiare, care a concluzionat, după o corespondență cu CNADR, că mașinile înscrise pe documentele de transport nu au trecut frontiera de la Giurgiu-Ruse iar o parte dintre posesorii camioanelor nu au declarat că ar fi prestat servicii intracomunitare de transport către firme bulgărești.

Dar circuitul mălaiului, zice Garda

ne arată că prezumtivele încasări din vânzarea de marfă către Bulgaria au aterizat sub forma unor depuneri de numerar în conturile de valută ale Avicola, depuneri făcute de niște cetățeni care aveau și calitate de angajați ai domnului Stănoiu. În unele cazuri, circulația mălaiului s-a făcut prin circuitul bancar, fantomele bulgărești operând direct din conturile deschise la bănci din România. Din tot acest tablou, zice Garda, rezultă că firma Avicola SA Slobozia, un fel de multinațională a copanelor de pui, a evitat prin dribling fiscal plata unei TVA în valoare de 3,7 milioane de lei aferentă livrărilor către filiera bulgărească. Ulterior, în 2014, dosarul la care săpau băieții din Ialomița a fost preluat de DIICOT, care susține cu informații sifonate către presă că găuroiul produs statului mioritic ar fi de vreo 2 milioane de euroi. Până la proba contrarie, noi îl credem totuși pe dl. Stănoiu, deși nu știm ce scuze a invocat. Să fie pace!   

Om al dreptății pe persoană fizică, managerul interimar Berbece a declarat public și cu mâna pe inimă că va da de pământ cu mafia din spital și va rezilia toate contractele de angjare ilegale mascate sub forma unor contracte de prestări servicii. Ce nu spune Berbece este că și domnia lui a fost angajat tot pe un asemenea contract, după ce, zic gurile rele, a făcut în prealabil niște voluntariat la spital! În baza acestui contract nea domnul manager umfla 3200 de lei lunar doar din leafă. Pardon, tarif! Despre alte umflături nu avem detalii dar sunt surse care susțin că treaba e groasă. Nea Berbece va trebui să se dea și el afară din instituție, apoi să dea un concurs pe bune și, dacă-l trece, să se reangajeze. Abia atunci va putea să concedieze pe alții. Pînă atunci, nea Managere, ciocul mic și joc de glezne! Și vezi cum e cu fundația aia pe care ați încasat/tocat o căruță de parale! Vom reveni!

PS Nea Vasile, dă-l afară cât mai poți. Nu de alta dar pute a grup infracțional organizat, cu agravantă și matale ești bătrân!