Wednesday, July 23rd, 2014

Aflat în foame de bani și lipsă cronică de idei guvernul lui Che Gargara inventează taxe. Ca orice dobitoc incapabil să priceapă economia ca pe un organism viu, Victor Viorel vede în loc de mecanisme și pârghii coloane de cifre. Dacă ce intră este mai puțin decât ce iese, plagiatorul mai bagă o taxă ca să se închidă pe zero. Asta poate face oricine. Ce nu poate face oricine este să sesizeze stimulii și tipurile de reacție ale economiei la aceștia. Introducând o noua taxă asupra combustibilului și stabilind o procedură aiuristică de returnare a 4 cenți din 7 plătiți de transportatori, guvernul Ponta dovedește o lipsă cronică de creier. În primul rând că nu știm exact ce înseamnă transportator. Dacă ne referim la semnificația clasică putem deduce că de rambursare se vor bucura firmele cu specific de transport. Și nici nu are cum să fie altfel, pentru că scopul declarat al imbecilului național este acela de a nu duce prea mult în prețuri creșterea costului cu carburantul și de a nu diminua mai mult marja de profit și așa la limită a firmelor din domeniul transporturilor. Măsura este însă discriminatorie pe față. Dacă eu, ca firmă, am și o mașină pe care o folosesc să îmi aduc marfă sau materie primă fără a apela la o firmă de transport am costuri mai mari cu 4 cenți decât cel care folosește transportatori. Cum va rezolva Ponta această dilemă? Nu cred că și-a pus măcar problema, căci ar fi însemnat să aibă și creier în cap, fapt de care mă îndoiesc profund. În al doilea rând, mecanismul de restituire a taxei va scoate din buzunarul statului o sumă sensibil egală cu cea ce se presupune că va fi colectată. Pentru că rambursarea presupune control, adică personal. Și timp. O discuție de făcut este și cea privitoare la scăderea sensibilă a consumului datorată creșterii de preț. Iar în acest caz guvernul trebuie să își treacă în pasiv și TVA aferentă acestei diminuări care nu se va mai încasa. Merită? S-or fi făcut și astfel de calcule? Nu mai vorbim despre corupția inerentă pentru care acest guvern nu pare a avea răspunsuri. Dacă ne referim la logică, aici guvernul lui Ponta este de departe campion absolut. Ce rost are să iei o taxă ca să o dai înapoi doar unora? Doar o minte de socialist îmbâcsită ar putea gândi în acești termeni. Cretinii cocoțați în guvern, ca și cei care i-au votat, nu pricep că singura metodă prin care poți descuraja evaziunea fiscală este să relaxezi taxele până la limita la care ele pot fi plătite voluntar și să simplifici sistemul astfel încât plata taxelor să nu fure din timpul contribuabililor. Într-o țară în care fiscului trebuie să-i dai dovadă de la fisc că ți-ai plătit taxele nu putem vorbi nici despre economie, nici despre creșterea ei. Putem vorbi doar de o junglă în care statul și contribuabilul se fură reciproc. Iar de la furtul reciproc până la datul în cap nu mai este decât un pas. Când procentul de colectare a taxelor existente este de nici 30% iar tu, guvern, bagi alte 35 de noi taxe nu putem discuta decât despre prostie în stare pură.    

La data de 7 februarie 2013, Parchetul din Muhlhausen, Germania a solicitat DNA înființarea unei comisii rogatorii care avea drept scop cercetarea unor presupuse fapte de evaziune fiscală. Vizat de aceste cercetări era, în primul rând, cetățeanul german Uwe Newkamper, care, potrivit procurorilor germani, ar fi comis în perioada 2004-2005 mai multe infracțiuni de evaziune fiscală și care era dispărut undeva în America de Sud. În România erau vizați de percheziții domiciliare, printre alții, cetățenii români Mitu Grabriela (administrator la RoFleisch SRL), Doru Bodeanu (administrator la Claser SA) și Crețu Viorel (administrator la Roplant Group). Toți erau suspectați că, în complicitate cu cetățeanul german ar fi comis o evaziune fiscală de 2,3 milioane de euro. Pornind de la această situație s-a ajuns la arestarea procurorului DNA Cristudor Dumitru, acuzat de luare de mită, care printr-un mecanism clasic și tradițional a încasat diverse bunuri de la Taifas Daniel, omul despre care se spunea că ar fi fost amic intim al fostului procuror. Povestea halucinantă care l-a trimis pe Cristudor după gratii este parte dintr-un film despre care am scris de nenumărate ori și în care fostul procuror a jucat rolul principal. Prin aceleași mijloacele pe care le vom descrie în cele ce urmează a fost deposedat de o moară omul de afaceri Radu Vasile și tot prin acest tip de manevre a ajuns în închisoare omul de afaceri Dumitru Dascălu, care a cedat și i-a oferit lui Cristudor o mită de 200 de milioane lei. Mecanismul a fost același și a funcționat de fiecare dată: celor vizați le-a fost indusă ideea ca au probleme judiciare deși nu aveau. De această dată însă, ulciorul a crăpat. Și să vedem cum.

 

 

Fezandarea

Februarie 2013.  Cristudor află despre implicarea apropiaților lui Taifas (oameni cu care acesta avusese relații în perioada 2004-2005) în cercetări și îi trimite acestuia un bilețel în care-i cere să își cumpere un telefon cu cartelă reîncărcabilă și să-l sune, indicându-i și  un număr de contact. Taifas se conformează și află că vor fi percheziții în oraș la cei trei și că ar fi bine să dispară pentru a nu fi afectat(SURSA- RECHIZITORIU DNA). În realitate, potrivit solicitării procurorilor germani, era vorba doar despre identificarea celor 3 suspecți și a domiciliilor acestora, perchezițiile urmând a fi planificate ulterior, fără a se specifica data la care urmau să se efectueze. Alarmat, Taifas pleacă la București unde rămâne o săptămână și se întoarce după ce este asigurat de Cristudor că nu mai este nicio problemă. Procesul de „fezandare a inculpatului” începuse cu succes. Din acel moment Taifas și-a format convingerea că are o problemă reală. Prin intermediul unui avocat din Germania acesta solicită Parchetului din Muhlhausen detalii despre eventuale proceduri judiciare declanșate împotriva sa. La data de 20 februarie 2013, Parchetul răspunde textual: „..vă comunicăm că împotriva lui Daniel Vasile Taifas nu s-a început nicio procedură judiciară”. Plin de speranță, Taifas îl informează pe Cristudor despre răspunsul autorităților judiciare germane. Procurorul demontează repede „obstacolul” și-l întreabă subversiv dacă traducerea este corectă. Deși avea documentul în mână tradus de traducător autorizat, Taifas rămâne cu temerea indusă parșiv de omul legii.

Invitație la tata socru  

Martie- aprile 2013. Cristudor revine la tema perchezițiilor cu mascați și-i sugerează să părăsească orașul. Taifas pleacă și, după 7 zile, i se cere să mai stea, că simte ceva în neregulă. Abia la data de 22 aprilie se solicită de către partea germană efectuarea unor percheziții, care sunt stabilite pentru intervalul 3-5 iunie 2013. Cristudor îl contactează pe Taifas trimițându-i acestuia un bilet prin intermediul tatălui să. Convocat la casa socrilor procurorului din București, Taifas se prezintă și, după ce așteaptă o oră în mașină, este informat despre data exactă a perchezițiilor. Ca să își crească prețul, Cristudor îi spune că a reușit să preia dosarul, deși acesta îi fusese repartizat de drept și că se va ocupa personal să nu-i creeze probleme. Îi cere să plece din țară și să încerce să-i determine și pe cei trei vizați de percheziție să dispară(SURSA- RECHIZITORIU DNA).

Taifas fuge deși nu-l aleargă nimeni

 Mai-iunie 2013. Alarmat de discuția de la socrul lui Cristudor, Taifas face din nou demersuri în Germania și, prin avocat, solicită Parchetului din Muhlhausen lămuriri cu privire la situația sa juridică.  Răspunsul Parchetul este același și la fel de sec: nu există nicio procedură judiciară împotriva lui Taifas Daniel. Cristudor se arată sceptic cu privire la conținutul adresei și-i cere lui Taifas să nu mai ceară lămuriri pentru a nu trezi suspiciuni. Încep telefoanele iar procurorul punctează decisiv. Cere niște mașini cu piatră și ceva tuia pentru decorarea vilei de la ieșirea din Slobozia. Ieftin, dacă nu luăm în calcul autoturismul Audi A4 cerut și primit de procuror undeva la sfârșitul anului 2012, tot ca urmare a unor discuții referitoare la presupusele probleme judiciare pe care Taifas le-ar putea avea în Germania și la ajutorul pe care el l-ar putea da. La nivel DNA apar suspiciuni de corupție cu privire la Cristudor, suspiciuni care duc la punerea sub sa sub supraveghere. Suspiciunile sunt ridicate de ofițerul de poliție judiciară Ciubotaru Florin, care sesizează că martorul Gheorghe Vlase care urma să fie audiat s-a operat subit și că toți cei ce urmau a fi percheziționați au ales avocați din București. Conform rechizitoriul DNA, la data de 29 mai Cristudor îl contactează pe Taifas și-i cere date de identificare ale celor vizați de percheziție, nu pentru că nu le avea, ci pentru a-i întări acestuia convingerea că nu va avea probleme datorită implicării sale în dosar. Cu puțin timp înainte de percheziții Taifas pleacă în Grecia unde avea să rămână până după arestarea lui Cristudor.

Percheziții cu paranteze

Iunie 2013. La percheziții Cristudor acționează astfel încât să își conserve poziția de „protector” al lui Taifas. Avocata celor perchiziționați cere o copie a mandatului de percheziție. Procurorul refuză, invocând lipsa de hârtie. Procurorii germani cer respectarea legii, Cristudor fiind obligat să lase documentul pentru copiere de mână avocatei. După ce germanii au părăsit încăperea, Cristudor a confiscat mandatul și a împiedicat-o pe avocată să copieze documentul. Avocata se prinde și, prin intermediul Monei Andronache, îi transmite lui Taifas că procurorul este orice dar nu prietenul lui. Era evident că acesta urmărea să ascundă motivele prezenței germanilor la Slobozia și, mai ales, să-i creeze lui Taifas că-l ajută deși acesta nu avea nicio problemă. După finalizarea perchezițiilor Cristudor o contactează pe angajata lui Taifas, dna Mona Andronache, căreia îi cere să-i transmită șefului ei să mai rămână în Grecia deși perchezițiile nu ridicaseră nicio problemă. La data de 13 iunie Cristudor este reţinut în baza interceptărilor telefonice sub acuzația de favorizare a infractorului și luare de mită. La data de 14 iunie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite propunerea DNA şi dispune arestarea sa preventivă, iar la data de 20 iunie 2013 completul de 5 judecători al instanţei supreme respinge recursul lui Cristudor împotriva sentinţei prin care s-a dispus arestarea sa preventivă. Abia la data de 26 iunie Taifas este chemat la audieri, unde se oferise să ajungă imediatdupă arestarea lui Cristudor, și unde i se cere să confirme dialogurile telefonice. La data de 28 iunie este audiată și Mona Andronache. Cei doi nu au altă soluție decât să confirme dovezile irefutabile ale DNA. Ulterior, la data de 17 iulie 2013, Taifas obține o a treia dovadă că împotriva sa nu este declanșată nicio procedură judiciară în Germania. Deși inițial nu fusese amestecat în această poveste, Taifas este condamnat cu suspendare, reținându-i-se mita dată lui Cristudor, dar și circumstanțele legate de presiunile la care a fost supus.  Totuși, de ce a fost condamnat Taifas? Pentru maniera în care a acționat „ghidonat” de Cristudor, care și-a tilcuit planul de a-l presa pe Taifas pornind de la așa-zisa fraudă fiscală din Germania, pentru care s-a făcut și comisia rogatorie. Cristudor știa însă foarte bine că în Germania o fraudă fiscală de câteva milioane de euro nu putea să rămână nedocumentată și nepedepsită din 2007 până în 2013, fiind o greșeală la mijloc. O greșeală s-a și dovedit a fi, întrucât fiscul german a adunat două facturi de două ori, rezultând astfel o “fraudă fiscală” de 1.900.000 Euro… Dacă nu ar fi fost o greșeală, oare ce s-ar fi întâmplat cu Taifas în Germania și în cât timp, dacă privim la Uli Hoeness, președintele clubului de fotbal Bayern Munchen, care a fost condamnat pentru fraudă fiscală la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare în numai 6 luni de la sesizarea fiscului?

parchet germania 1 001 parchet germania 2 001 parchet germania 3 001

Descinderea mascaților în curtea Avicola și în ograda boss-ului Stanoiu a provocat o reacție mirifică a magnatului privatizat cu PAS-ul. Într-un acces nebănuit de transparență băieții și-au deschis larg porțile, și-au primenit angajații cu salopete noi nouțe și  au organizat o plenară de slăvire a găinilor pure microbiologic care aterizează la prețuri modice în farfuriile consumatorilor low cost din Ialomița și nu numai. Așa cum rezultă din lucrările conferinței de presă organizate de dl. Stănoiu, virtuțile nutritive ale puilor de Avicola umflați cu pompa sunt de netăgăduit. Salariații sunt peste măsură de fericiți să muncească până la epuizare totală contra unor salarii senzaționale, iar implicarea societății în mega scandalul cărnii expirate și/sau „evazionate” este o ticăloșie pusă la cale de minți diabolice. Dacă din punct de vedere olfactiv, nutritiv și chiar cromatic puii de Avicola se încadrează în normele alimentației bazate pe hormoni și chimicale, din punct de vedere fiscal la Avicola pute a putregai de-ți mută nasul din loc. O spune un document întocmit de Garda Financiară Ialomița, fie-i țărâna ușoară, care a sesizat Parchetul cu privire la o evaziune fiscală de peste 3 milioane de lei.

 

Puii de Avicola au decolat, teoretic, spre Bulgaria

în perioada 01.01.2012-31.03.2013, când firmulița domnului Stănoiu a făcut livrări scriptice în valoare de 15,6 milioane de lei. Livrările către 11 societăți bulgărești au fost declarate la ANAF, fiind întocmite 600 de facturi fiscale însoțite de documente de transport (CMR). La data de 18 martie 2013, la un control de rutină efectuat de Garda Financiară și IPJ s-a confiscat o cantitate de carne transportată cu o autoutilitară. Documentele de livrare erau întocmite de Avicola Slobozia pentru  firma bulgară ART DECO ALEXANDRU FOOD din Ruse. O săptămână mai târziu este interceptat în același mod un transport de 5 tone de carne de pui livrat de Avicola către firma bulgărească MAKS INVEST BG FOOD NOVI PAZAR cu sediul în SUMEN. Conducătorul auto a prezentat două scrisori de transport, una fiind deja ștampilată pentru confirmare de către partenerul bulgar. Fiind considerat transport cu risc fiscal ridicat, comisarii GF au sigilat mașina și au introdus-o în sistemul Traffic Control. După 72 de ore sistemul a emis o alertă care atesta că mașina nu s-a prezentat la desigilare. Împotriva șoferului s-a făcut sesizare penală și s-au aprofundat cercetările. Și de aici începe duhoarea care alterează iremediabil aroma inconfundabilă a puiului hormonal de Slobozia.

Nea Stănoiu, zice ANAF-ul bulgăresc,

a vândut carne unor fantome. Din cele 11 firme care s-au aprovizionat cu hormoni umblători de Slobozia parte sunt cu risc fiscal ridicat, fapt pentru care li s-a retras codul de TVA, iar pentru altă parte nu s-au găsit evidențe contabile sau administratorii, parte dintre ei zice Garda citând inspectorul fiscal cu ceafa groasă, cetățeni români cu domiciliul pe plaiul mioritic. Fantomele bulgărești nu au declarat achizițiile intracomunitare în sistemul VIES. Păi ce să declare dacă puiul mioritico-ialomițean n-a trecut pârleazul, aterizând strict în tigăile de pe piața internă? Deducția aparține tot Gărzii Financiare, care a concluzionat, după o corespondență cu CNADR, că mașinile înscrise pe documentele de transport nu au trecut frontiera de la Giurgiu-Ruse iar o parte dintre posesorii camioanelor nu au declarat că ar fi prestat servicii intracomunitare de transport către firme bulgărești.

Dar circuitul mălaiului, zice Garda

ne arată că prezumtivele încasări din vânzarea de marfă către Bulgaria au aterizat sub forma unor depuneri de numerar în conturile de valută ale Avicola, depuneri făcute de niște cetățeni care aveau și calitate de angajați ai domnului Stănoiu. În unele cazuri, circulația mălaiului s-a făcut prin circuitul bancar, fantomele bulgărești operând direct din conturile deschise la bănci din România. Din tot acest tablou, zice Garda, rezultă că firma Avicola SA Slobozia, un fel de multinațională a copanelor de pui, a evitat prin dribling fiscal plata unei TVA în valoare de 3,7 milioane de lei aferentă livrărilor către filiera bulgărească. Ulterior, în 2014, dosarul la care săpau băieții din Ialomița a fost preluat de DIICOT, care susține cu informații sifonate către presă că găuroiul produs statului mioritic ar fi de vreo 2 milioane de euroi. Până la proba contrarie, noi îl credem totuși pe dl. Stănoiu, deși nu știm ce scuze a invocat. Să fie pace!   

Om al dreptății pe persoană fizică, managerul interimar Berbece a declarat public și cu mâna pe inimă că va da de pământ cu mafia din spital și va rezilia toate contractele de angjare ilegale mascate sub forma unor contracte de prestări servicii. Ce nu spune Berbece este că și domnia lui a fost angajat tot pe un asemenea contract, după ce, zic gurile rele, a făcut în prealabil niște voluntariat la spital! În baza acestui contract nea domnul manager umfla 3200 de lei lunar doar din leafă. Pardon, tarif! Despre alte umflături nu avem detalii dar sunt surse care susțin că treaba e groasă. Nea Berbece va trebui să se dea și el afară din instituție, apoi să dea un concurs pe bune și, dacă-l trece, să se reangajeze. Abia atunci va putea să concedieze pe alții. Pînă atunci, nea Managere, ciocul mic și joc de glezne! Și vezi cum e cu fundația aia pe care ați încasat/tocat o căruță de parale! Vom reveni!

PS Nea Vasile, dă-l afară cât mai poți. Nu de alta dar pute a grup infracțional organizat, cu agravantă și matale ești bătrân!

Corpul de control al Ministerului Sănătății a finalizat, fără ejaculare, adică fără concediere, raportul cu privire la potlogăriile derulate la Spitalul Slobozia. Se confirmă tot. Angajări ilegale pe bază de contracte de prestări servicii care încalcă legislația muncii, achiziții de bunuri și servicii umflate ca preț și fără licitații, bani furați din buzunarul pacienților prin șantaj și constrângere mascați sub forma unor donații către fundația mahărilor din Spital, sunt doar câteva dintre capetele de acuzare care ar trebui să-i trimită pe golanii din fruntea instituției după Gică Popescu. Cuprins de zel și frământat de griji, managerul interimar Berbece anunță că va posta raportul integral pe site-ul instituției. Mănâncă rahat! Pentru că ar trebui să posteze și contractul SĂU de prestări servicii prin care a fost angajat inițial. Bașca niște amănunte legate de achiziția unor computere noi care, de fapt, erau second hand, ghici de la ce firmă?  Cât despre șmenurile de la fundația care storcea bani cu japca de la pacienți, Berbece este cap de listă la anchetă deoarece era în conducerea entității cu pricina și, deși toată lumea susținea că este ilegal ce face, omul a ținut-o pe a lui. Ba, chiar a mâncat rahat prin presa națională cu găselnița lor care ar trebui să-i trimită după gratii. Deci Berbece e din același film cu Olaru și Zamfir, chit că acum se dă figurant(cu rol marginal, adică). Cât despre nea Vasile Ciupercă, faptul că domnia sa a chemat corpul de control este, probabil, o circumstanță atenuantă. Altfel, de gâtul său atârnă atât activitatea infracțională de la fundație, despre care a refuzat să ia poziția și a încurajat-o(vezi conferințele de presă din perioada descoperii matrapazlâcului), cât și afacerea cu terenul cedat gogoșeriei din curtea spitalului, pe care marele boss politic refuză să o demoleze în ciuda unei hotărâri judecătorești care-l obligă la asta. Deci, părerea mea, mai ușor cu pianul pe scări, că se sparge!  Juristul Vasile Zamfir nu va sta chiar singur în celulă. Sau n-ar trebui!

PS Să se determine, prin căutare pe google, ce cantitate de rahat au mâncat protagoniștii prin presa centrală(EVZ, DIGI24, ADEVĂRUL) și cât a costat kilogramul. Acceptăm si aproximări.

În urma cu vreo câteva luni, la un control de rutină, s-a constatat că un camion încărcat cu carne de pui de la Avicola rătăcise drumul. Foaia de parcurs a mașinii avea inscripționată ca destinație adresa unei filme din Bulgaria, în vreme ce marfa era descărcată la depozitele Antrefrig din București. S-a declanșat o anchetă amănunțită, cu filaje, interceptări și tot tacâmul. A rezultat un dosar penal cât casa, cu prejudicii de circa 15 milioane de euro și mai bine de 80 de suspecți. Slobozia este pe hartă și, se pare, și anumiți producători de lactate au insomnii de ceva vreme. Este clar că municipiul reședință de județ este un fel de triunghi al Bermudelor, unde mașinile de transport marfă sunt puternic afectate.  Nu cu mult timp în urmă, un camion care transporta îngrășământ chimic cu destinația Bulgaria, deci nepurtător de TVA, a fost tras pe dreapta undeva prin Brașov.  Șoferul a declarat că nu-și explică abaterea de la traseu și că defecțiunea este pe foaia de parcurs, pentru că el chiar în Brașov trebuia să ajungă. La fel s-a întâmplat și în cazul unor camioane cu iaurt, care au fost depistate la Constanța deși marfa trebuia descărcată în Bulgaria. Procurorii susțin că nu este vorba despre schimbarea polilor magnetici ai pământului, ci pur și simplu de o banală dar productivă filieră de evaziune fiscală. Mai vorbim.  

Din 1990 și până în prezent, de fiecare dată când dreapta politică românească a încercat să se coaguleze ca o forță puternică în stare să se opună stângii comunistoide create de Ion Iliescu, PNL a ieșit în decor și a sabotat din interior orice fel de mișcare a dreptei. S-a întâmplat în 1990, în 1992, în 1996, în 2000, în 2004 și în 2007, când Valeriu Stoica strategul unificării dreptei formate din PNL și PD a fost exclus din partid. De fiecare dată, la capătul deciziei a fost miliardarul Dinu Patriciu, declarat recent cel mai bogat român. O privire retrospectivă asupra istoriei recente arată cum nu se poate mai clar că PNL nu a fost altceva decât calul troian al lui Ion Iliescu în interiorul forțelor anti PSD. Recent, Dinu Patriciu a fost declarat cel mai bogat român după ce a vândut rafinăria Petromidia rușilor. Acesta a fost prețul, plătit integral de PSD pentru trădările lui Patriciu în 2003, când Adrian Năstase l-a scutit de plata a 571 de milioane de euro către stat până în 2010.

Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu

1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda protestelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ. În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.

Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru

Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 :  Patriciu perseverează și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.

Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se sparge iar Petre Roman iese de la guvernare

După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați. În timp ce persoanele care vor forma peste numberswiki.com

doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor. PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.


1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!

În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu

În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat independent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD  creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.

Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL

Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în  aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă.  PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.

2004- PSD învins de Traian Băsescu.

 PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Năstase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale. Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Băsescu reușește să câștige Președinția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.

2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.

Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul:  “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.

Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului.  Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.

2014, o nouă strategie. Divorț de ochii lumii

La alegerile din anul 2012, PSD și PNL au renunțat la orice fel de aparențe, formând o uniune electorală împreună cu partidul televiziune al turnătorului Dan Voiculescu. Sub denumirea de USL, cele două partide susținute de televiziunea Antena 3 au creat o adevărată isterie populară împotriva președintelui Traian Băsescu. Definit drept dictator și transformat în inamic public, Traian Băsescu a fost folosit drept argument unic si suprem al asocierii infracționale dintre cele două grupări politice care reunesc cei mai penali politicieni pe care această țară i-a dat vreodată. În primăvara anului 2012, după ce mai mulți parlamentari au fost cumpărați la propriu, USL a reușit să dărâme guvernul PD-L condus de Mihai Răzvan Ungureanu printr-o moțiune de cenzură. Președintele a cedat inexplicabil și l-a numit prim ministru pe Victor Ponta, care în luna mai a format un guvern interimar USL. În vara anului 2012, încălcând toate reglementările posibile și desființând pur și simplu instituții democratice, USL l-a suspendat pe președinte după modelul patentat în 2007 de Călin Popescu Tăriceanu. La referendumul pentru demiterea președintelui, în ciuda fraudelor electorale evidente prin care au votat și morții, pragul electoral cerut de lege și pe care USL nu l-a putut desființa nu a fost atins iar președintele a revenit în funcție. Măsurile de austeritate, unele justificate, altele complet greșite, au făcut ca la alegerile parlamentare din iarnă USL să câștige 70% din mandate. Cu o asemenea majoritate doar anchetele DNA și justiția au stopat elanul dictatorial al cuplului Ponta-Antonescu. În numai un an, mai mulți miniștrii, parlamentari și aleși locali ai celor două partide au ajuns la închisoare în urma unor procese în care au fost acuzați de corupție. Mulți miniștrii au fost schimbați din funcții datorită dezvăluirilor mass media. Plagiatori, incompatibili sau pur și simplu găinari, miniștrii celui mai corupt și incompetent guvern postdecembrist au contribuit din plin la erodarea rapidă a USL. În aceste condiții, brusc și fără explicații, USL se sparge ca urmare a unui scandal pueril. PSD refuză să accepte în postura de vicepremier pe Klaus Iohannis, ministrul de finanțe propus de PNL în locul lui Daniel Chițoiu, cercetat pentru infracțiuni de corupție. PNL iese de la guvernare, Crin Antonescu își dă demisia din fruntea Senatul, dar în teritoriu guvernarea continuă în vechea formulă. PNL este la putere în județe dar în opoziție la București. Crin Antonescu încearcă să ocupe întreg spectrul de dreapta, revendicându-se liderul opoziției. Pe fondul fărâmițării până la atomizare și al lipsei unui lider veritabil, partidele cu adevărat anti PSD nu au reacție. Până și  presa de dreapta pare convinsă că mișcarea PNL este una reală și dă credit liberalilor, tratându-i cu buna voință. În acest timp, Călin Popescu Tăriceanu, unealta PSD care și-a dovedit eficiența, preia șefia senatului după ce a demisionat din PNL. Mișcările au în vedere captarea voturilor din dreapta și decapitarea completă a firavelor grupuri anti PSD care se văd scoase din cursa pentru prezidențiale și împinse să susțină adevăratul candidat al USL pentru funcția supremă în stat – Crin Antonescu. Mutarea anihilează creșterea în sondaje a lui Traian Băsescu și-l scoate în decor pe președinte, care nu va putea să susțină în adevărat candidat de dreapta. Miza este uriașă. În 2016, fără competitori, USL poate miza liniștit pe 100% la alegerile parlamentare.   

 

PS. Pentru rolul jucat în cei 25 de ani, Dinu Patriciu, demolatorul dreptei, este recompensat de USL. Datoria de peste 571 de milioane de euro a grupului Rompetrol către statul român este convertită într-o participație la un fantomatic fond de investiții constituit, chipurile, împreună de debitor și creditor. Adică, pur și simplu, dispare.

Politicienii neamului cer, la unison, grațierea lui Gică Popescu. Cozile de topor angrenate în  corul bocitoarelor invocă, pe lângă marile performanțe, inexistente de altfel, ale marelui fotbalist și faptul că Baciul a plătit prejudiciul, fapt pentru care trebuie scos din pușcărie. Rechizitoriul procurorilor arată clar că Popescu a fiscalizat, de fapt, niște bani furați și că pe parcursul cercetărilor a încercat să ducă în eroare procurorii fabricând probe și mințind cu nerușinare. Redăm pasaje din rechizitoriul care-l înfundă pe Baci.

 9. Transferul jucătorului de fotbal Sânmărtean Lucian, din august 2003, de la Gloria Bistriţa la clubul grec Panathinaikos Atena . Faptă comisă de învinuiţii Pădureanu Jean, Becali Ioan, Becali Victor şi Popescu Gheorghe

Documente provenite de la clubul GLORIA 1922 BISTRITA :

Cu adresa nr. 801/05.09.2007, “Club Fotbal Gloria 1922 Bistriţa” transmite Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca răspuns la solicitarea nr. 48/P/2006 din 21.08.2007, documentele aferente transferului jucătorului Lucian Sânmărtean, respectiv:

1. “Memorandum al unei convenţii încheiată în a 10-a zi a lunii ianuarie 2001”, prezentat în limbile română si engleză, varianta semnată fiind cea în limba engleză.

Acest act a fost încheiat între FC GLORIA BISTRIŢA, reprezentat de preşedintele Jean Pădureanu, INTERMARK INTERNATIONAL B.V. – companie cu sediul în Rotterdam, Olanda – reprezentată de directorul Johan Versluis şi jucătorul Sânmărtean Lucian Iulian. Prin acest document, compania INTERMARK INTERNATIONAL B.V. cumpără o participaţie de 50% din drepturile economice ale jucătorului, pentru care se angajează să plătească Clubului, înainte de data de 21 ianuarie 2001, suma de 105.000 USD. Conform punctului 3 din acest document, părţile cad de acord să menţină asocierea în deţinerea drepturilor de transfer ale jucătorului până la finele sezonului de fotbal 2009/2010 sau în prezenţa unei oferte de la un al treilea club [...], caz în care Clubul acceptă să transfere jucătorul fără întârziere şi să plătească imediat Companiei 50% din preţul stabilit pentru transferul jucătorului unei a treia instituţii implicate. 187

2. Contract de transfer din 14.07.2003 încheiat între Club Fotbal Gloria 1922 Bistriţa, reprezentat de preşedintele Jean Pădureanu, şi Panathinaikos FC Atena, reprezentat de Director Evagelos Samaras privind pe jucătorul Lucian Iulian Sânmărtean. Acest contract este redactat în limba engleză, poartă titlul de “Private Agreement” şi este semnat, pe lângă cele două persoane sus-menţionate, şi de Ioan Becali. Traducerea în limba română a acestui acord (cu titlul “Acord/întelegere particular/secreta”) a fost furnizata de clubul Gloria Bistrita impreuna cu varianta in limba engleza.

În acest contract, la punctul 1, se stipulează că Gloria Bistriţa are 100% din drepturile asupra jucătorului Lucian Iulian Sânmărtean şi este de acord să-l transfere la Panathinaikos Atena. Se observă că această prevedere intră în contradicţie cu cele prevăzute în memorandumul prezentat la punctul anterior, respectiv cu deţinerea drepturilor de transfer ale jucătorului în participaţie, 50%-50%, cu firma olandeză Intermark International BV.

Conform punctul 2 din acord, Panathinaikos Atena va plăti, pentru transferul jucătorului, suma totală de 600.000 USD, din care 400.000 USD după semnarea contractului si 200.000 USD in 15.12.2003.

3. Un al doilea contract, redactat in limba engleză, cu titlul “Private agreement”, datat in aceeaşi zi de 14.07.2003, împreună cu traducerea în limba română a acestuia (“Acord particular/secret”), încheiat între Club Fotbal Gloria 1922 Bistriţa, reprezentat de preşedintele Jean Pădureanu, şi Panathinaikos FC Atena reprezentat de Director Evagelos Samaras, prin care se stabilesc următoarele:

“Conform acordului particular/secret din 14.07.2003 între părţile menţionate, suma de 600.000 USD va fi plătită după cum urmează: 188

1. Suma de 400.000 USD va fi plătită:

a) 50%, adică 200.000 USD, in favoarea Bistriţa, cu detaliile bancare (Banca Romana de Dezvoltare, Bistrita, SV994420600, swift BRDEROBU);

b) 50%, adica 200.000 USD, în favoarea Intermark International BV (KBC Bank Nederland NV Rotterdam, Hollanda, KRED NL2X, IBAN NL74KRED0633075256);

2. Suma de 200.000 USD în data de 15.12.2003, va fi plătită:

a) 50%, adică 100.000

 

Adresa clubului GLORIA 1922 Bistrita către PANATHINAIKOS FC prin care se solicită copii ale documentelor de plată cu care au fost efectuate plăţile pentru transferul jucătorului Sânmărtean Lucian, împreună cu răspunsul clubului elen nr. 1430/17.09.2007, prin care se comunică următoarele :

„În concordanţă cu înţelegerea privată din 14.07.2003, suma de 600.000 USD a fost stabilită să se platească astfel :

- 300.000 USD către Gloria Bistriţa. Suma a fost plătită prin cec în valoare de 88.500 euro (100.000 USD) şi prin transfer bancar 200.000 USD în 22.07.2003;

- 300.000 USD către Intermark International. Suma a fost platită prin cec în valoare de 88.500 euro (100.000 USD) şi prin transfer bancar 200.000 USD în 22.07.2003. 192

Putem confirma că reprezentantul dumneavoastră care a primit ambele cecuri a fost dl. Gheorghe Popescu.”

9. Chitanţa seria BN ALA nr. 2747411 din 30.12.2001, emisă de FC GLORIA BISTRIŢA, aferentă încasării sumei de 105.000 USD, cu explicaţia “Transfer jucător Sânmărtean Lucian”.

10. Fila de registru de casă aferentă datei de 30.12.2001 în care s-a înregistrat încasarea sumei de 105.000 USD şi Nota contabila nr. 66/31.12.2001, împreună cu Fişa contului 733.03 “Transfer jucători”, pentru anul 2001, în care s-a înregistrat în lei încasarea sumei din chitanţa nr. 2747411, respectiv 3.255.000.000 lei.

11. Extras de cont nr 17, Nota contabila nr. 48/31.08.2003 (documentele prezentate mai sus, la punctele 4 si 5), precum si fişa contului 733.03 “Transfer jucatori” pentru anul 2003, în care s-a inregistrat incasarea sumei de 6.598.977.000 lei din transferul jucatorului Sanmartean Lucian (echivalentul celor 199.969 USD incasati la 22.07.2003, conform extrasului de cont) si balanţa de verificare contabilă încheiată de CF GLORIA 1922 Bistriţa la 31.12.2003.

În concluzie, din tranzacţiile efectuate (încasările) aferent vânzării drepturilor de transfer ale jucătorului Lucian Iulian Sânmărtean de la clubul GLORIA BISTRIŢA la clubul PANATHINAIKOS ATENA (total valoare transfer 600.000 USD USD),  Clubul GLORIA BISTRITA a primit 200.000 USD, firma INTERMARK INTERNATIONAL B.V. şi-a reţinut procentul de 2% din suma de 300.000 USD încasată de la clubul grecesc, respectiv 6.000 USD, iar diferenţa de 294.000 USD a ajuns în două conturi din Luxemburg deschise pe numele firmei off-shore SPORT VENTURES S.A. din Insulele Virgine Britanice, cu menţiunea că preşedintele CF GLORIA BISTRITA încasase în luna ianuarie 1999 suma de 105.000 USD pentru vânzarea a 50% din drepturile de transfer ale jucătorului (care a fost primită şi înregistrată la club în luna decembrie 1999). Clubul român a încasat totuşi şi diferenţa de 100.000 USD la transferul jucătorului la clubul Panathinaikos (conform documentelor identificate la clubul grecesc, cecul (biletul la ordin) aferent acestei sume i-a fost inmânat lui Gheorghe Popescu), prin adresa de la filele 105-106, făcându-se cunoscut că suma de bani în cauză a fost încasată de Gloria Bistriţa, fiind înregistrată însă după cinci ani în contabilitatea clubului.

Din cele de mai sus rezultă următoarele:

1. Memorandumul semnat de CF GLORIA BISTRITA cu firma INTERMARK INTERNATIONAL BV nu conţine date conforme cu realitatea, ca şi în cazul celorlalte memorandumuri analizate, în sensul că tranzacţiile nu au un conţinut economic şi nu au fost derulate, în realitate, între părţile semnatare. Scopul acestui document a fost prejudicierea clubului GLORIA BISTRITA cu diferenţa de la suma de 105.000 USD până la 50% din suma reală de transfer obţinută pentru jucătorul Sânmărtean Lucian, respectiv cu diferenţa până la suma de 300.000 USD.

2. Din modul in care s-au derulat operaţiunile, s-a constatat că CF GLORIA BISTRITA, pe lângă prejudiciul de 195.000 USD a mai suferit un prejudiciu, în valoare de 88.500 euro (echivalentul tranşei a doua, de 100.000 USD), prin neîncasarea acestei sume, în condiţiile în care clubul elen a plătit suma printr-un cec înmânat lui Gheorghe Popescu. Este irelevantă înregistrarea acestei sume în urma anchetei DNA, în cursul anului 2008.

3. De asemenea, prin neînregistrarea la nivelul clubului GLORIA BISTRITA a întregii sume de 600.000 USD obţinute din transferul jucătorului în anul 2003, ci doar a sumei de 200.000 USD, a fost prejudiciat şi bugetul statului român cu impozitul pe profit aferent veniturilor de 400.000 USD neînregistrate, pentru anul fiscal 2003.

Transferul jucătorului Bratu pe filiera Gica Popescu

Iata ce spune clubul Galatasaray

- “aşa cum puteţi vedea din contractul trimis de Rapid Bucureşti onorariul de transfer trecut în contract este de 1.750.000 USD. Totuşi, această sumă reprezintă plata pe care clubul nostru are obligaţia de a o efectua după data contractului (1 septembrie 200x). Această obligaţie nu include plata efectuată la data contractului”– x: cifra nu se vede în original, probabil 3;

- “am dori să vă informăm că în conformitate cu evidenţele noastre totalul sumei transferului pentru jucător se ridică la 2.750.000 USD. [...] Defalcarea plăţilor este după cum urmează: 225

Data plăţii

Suma plătită

Condiţii de plată

1 septembrie 2003

1.000.000,00

Plătiţi lui Gheorghe Popescu de la Becali Sport

10 septembrie 2003

100.000,00

Plătiţi la Rapid Bucureşti prin transfer bancar

27 februarie 2004

500.000,00

Plătiţi lui Ioan Becali de la Becali Sport

30 aprilie 2004

350.000,00

Plătiţi la Rapid Bucureşti prin transfer bancar

30 august 2004

250.000,00

Plătiţi D-lui Popescu pentru Rapid Bucureşti

5 ianuarie 2005

200.000,00

Plătiţi D-lui Popescu pentru Rapid Bucureşti

11 aprilie 2005

150.000,00

Plătiţi D-lui Popescu pentru Rapid Bucureşti

22 iulie 2005

180.230,18

Plătiţi la Rapid Bucureşti prin transfer bancar

19 august 2005

19.762,82

Plătiţi la Tractorul Braşov ca şi Compensaţie de solidaritate

Total plăţi

2.750.000,00

Din cele prezentate mai sus, rezultă că, la Rapid Bucureşti s-a plătit prin transfer bancar suma de 630.230,18 (100.000 + 350.000 + 180.230,18).

Printre documentele puse la dispoziţie de Federaţia Română de Fotbal se numără şi 3 chitanţe (conform traducerii din limba turcă asigurată de către Badiu Laura, traducător autorizat de Ministerul Justiţiei sub nr. 12492/2005) conţinând următoarele precizări:

- data 01.09.2003 nr. 1556 “am primit de la Clubul Sportiv Galatasaray suma de un milion USD”, “Numele şi prenumele: Gheorghe Popescu”;

- data 27.2.2004 nr. 001918 “am primit de la Clubul Sportiv Galatasaray suma de cinci sute mii USD”, “A primit Ioan Becali”;

- data 02/09/2004 nr. 1144 “S-a plătit lui: Gheorghe Popescu”, “Plata pentru bune servicii (Florin Bratu) RAPID BUCUREŞTI 250.000”, “Douăsutecincizecimii dolari americani”.

3. Cu privire la persoanele fizice Gheorghe Popescu şi Ioan Becali menţionate în documentele emise de către clubul GALATASARAY SK ca beneficiari ai unor sume de bani, Garda Financiară a efectuat verificări după cum urmează:

a) Gheorghe Popescu

Referitor la suma de 1.000.000 USD încasată în data de 01.09.2003 227

Din Nota explicativă dată de dl. Gheorghe Popescu în prezenţa societăţii civile de avocaţi Şerban Mareş & Asociaţii datată 22.02.2006, la întrebarea – răspuns nr. 1, acesta afirmă că:

“În data de 01 septembrie 2003 am primit suma de 1.000.000 USD de la clubul Galatasaray Istanbul. Deşi, pe chitanţa emisă de clubul Galatasaray Istanbul se scrie “Transfer fee for Florin Bratu”, în realitate suma respectivă nu reprezintă în totalitate comisionul pentru transferul jucătorului Florin Bratu. În calitatea mea de fost juător la clubul Galatasaray am ajutat acest club să transfere din România în vara anului 2003, un număr de 3 jucători (Bratu Florin, Ovidiu Petre şi Gabriel Tamaş), discuţiile mele cu reprezentaţii clubului au fost ca eu să primesc suma de 350.000 USD pentru acest ajutor.  Precizez că în anul 2001, am plecat de la Galatasaray Istanbul la echipa italiană Lecce, am fost nevoit să renunţ la o sumă de aproximativ 650.000 USD (pe care mi-o datora clubul Galatasaray şi alte drepturi contractuale) pentru a putea fi lăsat să plec la echipa italiană în vara anului 2003, la rugămintea clubului Galatasaray de a transfera 3 jucători, am avut ocazia să-mi recuperez şi suma de 650.000 USD la care într-un fel fusesem nevoit să renunţ. Atunci, la 1 septembrie 2003, am primit suma de 1.000.000 USD (350.000 comision transfer pentru cei 3 jucători şi 650.000 USD suma restantă – aşa cum am arătat mai sus) şi am semnat o chitanţă în acest sens. Această sumă de 1.000.000 USD a rămas în Turcia.”

Cu privire la rezidenţa fiscală, dl. Gheorghe Popescu precizează la întrebarea – răspuns nr. 2:

”[...] Ca urmare a consultării avocaţilor şi experţilor fiscali, după apariţia în presă a unor articole referitoare la acest caz, am făcut declaraţie rectificativă pe care am depus-o la fisc Sector 1, în baza căreia mi s-a emis decizie de impunere şi am plătit impozitul stabilit în  sumă de 1.330.000 RON (conform OP şi declaraţiei ataşate).” De asemenea, la întrebarea – răspuns nr. 3, dl Gheorghe Popescu recunoaşte că suma de 1.000.000 USD “nu făcea parte din contractul încheiat între Rapid şi Galatasaray şi nici nu avea legătură cu firma Becali Sport”.

Din cele de mai sus, rezultă că suma de 1.000.000 USD încasată de către dl. Gheorghe Popescu în data de 01.09.2003 reprezintă venituri nedeclarate organelor fiscale din România de către această persoană fizica pentru anul 2003.

b) Gheorghe Popescu

Referitor la sumele de 250.000 USD încasată în data de 30.08.2004, 200.000 USD încasată în data de 05.01.2005 şi 150.000 USD încasată în data de 11.04.2005

Din Nota explicativă dată de dl. Gheorghe Popescu, la întrebarea – răspuns nr. 4 acesta recunoaşte că:  “Da, am încasat aceste sume conform chitanţelor pe care le depun ataşate”

iar la întrebarea – răspuns nr. 5 – “Cu ce titlu aţi primit aceste sume de bani?” acesta menţionează următoarele:

“Am un contract de împrumut cu clubul Rapid pentru suma de 600.000 USD (îl depun alăturat) şi în baza acestui contract am ridicat suma de 600.000 USD.”

Contractul de împrumut încheiat între AFC RAPID BUCUREŞTI, reprezentată prin dl. Becali Ioan, în calitate de Preşedinte, şi Popescu Gheorghe în calitate de împrumutat precizează următoarele:

”Subscrisa AFC RAPID BUCUREŞTI înţeleg să dau cu titlu de împrumut domnului Popescu Gheorghe suma de 600.000 USD  (şasesutemii), pe care acesta este împuternicit să o ridice de la Clubul Galatasaray SK Istanbul, din suma totală de 750.000 USD (şaptesutecincizecimii), reprezentând plata parţială din suma de transfer a jucătorului Bratu Daniel Florin de la AFC RAPID BUCUREŞTI la Clubul Galatasaray SK Istambul, plată parţială care este scadentă la data de 01.07.2004.”

c) Ioan Becali

Referitor la suma de 500.000 USD încasată în data de 27.02.2004

Din Nota explicativă dată de dl. Becali Ioan datată 28.02.2006, la întrebarea – răspuns nr. 2, acesta afirmă că:

“Da, am ridicat suma de 500.000 USD la data de 27.02.2004 după ce a reprezentat o rată din contractul de transfer al jucătorului Florin Bratu”.

Cu privire la nevărsarea sumei de 500.000 USD în contul AFC RAPID, la întrebarea – răspuns nr. 4, dl. Becali Ioan precizează că “această sumă reprezenta un împrumut acordat mie de către clubul AFC RAPID pe baza unui contract pe care îl ataşez alături de această notă explicativă” iar cu privire la informarea vreunui reprezentant al AFC RAPID de încasarea sumei de 500.000 USD, la întrebarea – răspuns nr. 6, acesta precizează că “Am informat de primirea acestei sume pe dl. Copos George proprietarul clubului AF RAPID”.

În Contractul de împrumut încheiat între AFC RAPID BUCUREŞTI, reprezentată prin dl. Zotta Constantin secretar general, în calitate de împrumutator, dl. Becali Ioan în calitate de împrumutat şi S.C. BECALI SPORT S.R.L., reprezentată prin dl. Becali Ioan – Preşedinte al Consiliului de Administraţie în calitate de garant se precizează la art. 1 următoarele:

“Împrumutatorul acordă împrumutatului un împrumut în sumă de 500.000 USD (cincisutemiidolari USD), din totalul sumei de 850.000 USD reprezentând creanţa împrumutatorului faţă de Clubul Galatasaray SK Istambul. împrumutatorul împuterniceşte, prin prezentul, pe împrumutat să ridice de la Clubul Galatasaray SK Istambul suma de 500.000 USD, din suma totală de 850.000 USD, sumă ce va fi reţinută de către împrumutat cu titlu de împrumut”.

Din cele de mai sus, rezultă că, în realitate, AFC RAPID BUCUREŞTI a încasat din transferul jucătorului de fotbal Florin Bratu la GALATASARAY SK, suma totală de 1.730.230,18 USD care se compune din următoarele: 630.230,18 USD prin transfer bancar, 600.000 USD în numerar prin dl. Gheorghe Popescu (250.000 USD + 200.000 USD + 150.000 USD) şi 500.000 USD în numerar prin dl. Becali Ioan. Referitor la contractele de împrumut încheiate de către AFC RAPID BUCUREŞTI cu persoanele fizice Gheorghe Popescu şi Ioan Becali, directorul economic dl. Cauc Viorel a declarat, în Nota explicativă datată 06.03.3006, că împrumuturile nu au fost înregistrate în evidenţa financiar – contabilă a asociaţiei la momentul acordării.

Cică struțo-cămila USL, grup infracțional organizat, s-a rupt. Dl Goe din capul guvernului a trecut la remaniere masiva, miniștrii liberali fiind înlocuiți cu maghiari, tehnocrați sau căprari de genul lui Nicolicea(Zgonea și Nicolicea-zoologie frate!). Trezit din somnul de veci, patriarhul Antonescu scuipă flăcări pe nări la adresa foștilor săi parteneri. Cică, vezi Doamne, mă-sa lui Ponta ar avea păr în nas mai nou, deci el nu mai poate continua guvernarea! Jumătatea de presă debilă aflată în slujba dreptei microscopice face eforturi de spălare a cadavrului urât mirositor al lui Antonescu, în speranța că spargerea blocului comunistoid numit USL echilibrează bătălia. Dar ce să vezi? Când toată lumea se aștepta să curgă râuri de sânge de la bocancii în gură aplicați de liberali scursurilor pesediste, patriarhul Antonescu anunță că în teritoriu frăția infracțională PSD-PNL poate continua nestingherită.

Imediat, băieții din provincii au pus-o de conferințe de presă în care și-au exprimat atașamentul față de popor care-i forțează să rămână împreună. Ca să continue proiectele, cică! Care proiecte, mă, nenorociților?. Cel puțin în Ialomița, bătrânul Silvian, care vegetează de 10 ani pe scaunul (moale, ca de bătrân senil) al căpeteniei județene, n-a mișcat un deget în direcția dezvoltării locale. Înconjurată de yesmani zevzeci și încremenită în proiect, bătrâna căpetenie socialistă nu e capabilă decât de gargară puturoasă cu parfum de plenară. Despre ce proiect vorbim aici? Vă spun eu. Proiectul personal al bătrânului este cel care contează! Pensioară mare proporțională ce leafa imensă încasată de la stat, lachei cu limba moale care-i cară geanta, postura de voievod care ctitorește și împarte demnități,etc. Omul e Dumnezeu din moment ce face din lichele fără căpătâi ditamai directori de instituții, nu? Pentru un om mic la trup și la minte e mult. E maxim. Iar confortul lui ne costă pe toți de ne ustură-n fund. Dacă ne gândim cât au cotizat maimuțoii puși directori prin instituțiile publice avem un tablou complet și o explicație completă pentru faptul că ruptura de la centru nu este nici măcar o amărâtă de crăpătură în teritoriu. Nimeni nu-i prost să-și plătească funcția și, când să jumulească pentru amortizare și profit, să vină Căcărău care să-l scoată de la butoane pentru ambiția lui de a ajunge președinte. Când treci pe la Fenechiu cu portofelul plin și te întorci acasă cu el gol și funcția în buzunar trebuie să te apuci să calculezi amortismente. Că nu ești nebun să plătești ca să faci bine la popor!

Și vine campania electorală! Viitorul președinte al României, l-am numit aici pe Crin George Laurențiu Antonescu, dă semnalul de luptă și jertfă! Asta înseamnă că în teritoriu, potăile din instituții trebuie să iasă la bătaie și să dea la cap colegilor de bandă din PSD. Păi, nu se leagă! Ce facem aici? Furăm sau ne dăm la cap? La fel de paradoxal se petrec lucrurile și în cazul aleșilor locali.Vedeți voi președinții dând capete în gură vicepreședinților sau primarii dând la gioale viceprimarilor? Exclus. Nu e natural. Nimeni nu e atât de tâmpit când vine vorba de ciolănașul lui. Lucrurile sunt atât de evidente încât și Zgonea este în stare să le priceapă. Ceea ce vreau să spun este că bătălia electorală PNL-PSD nu are nicio logică câtă vreme căpeteniile se scuipă, iar lacheii din teritoriu se pupă. Asta se numește, generic, blat!

Dramoleta are logică doar într-o singură situație. Și anume dacă eticheta de blat este lipită la centru de scandalul dintre dl Goe și Dormeo (a se citi Ponta și Antonescu). Transformarea curvei de stânga Crin Antenescu 3 în fecioară politică de dreapta adună la urnă rămășițele opoziției. Dl Goe aruncă în bătălia electorală un iepure de tip Oprescu sau altă marionetă. În fapt, în baza frăției din teritoriu, armata pesedistă îndeasă voturi în sutienul lui Antenescu. La fel și fanii dreptei, care vor susține candidatul care înjură la PSD și este mai bine plasat. Dormeo adună voturi din trei părți: de la pesediști, de la foștii lui suporteri care-l părăsiseră scârbiți din cauza perversiunilor cu pesedeul și de la indecișii anti PSD pe care candidații fracțiunilor de dreapta(PD-L, FC, PMP, etc) nu-i conving. După spargerea urnelor menajeria PSD-PNL se reface, maimuțele urlătoare preluând controlul pentru următorii 10 ani. Sună horror dar ar putea fi un scenariu. Caz în care nu ne rămâne decât să încălecăm pe o șa și ne ducem în….. . Găsiți voi continuarea.

Acum, care este rostul acestei „poliții financiare”, de care dispun toate țările civilizate din lume? Unul cât se poate de nobil: ea e menită să ne apere de abuzurile și malpraxisul participanților la piețele financiare românești înșirați mai sus, adică: firmele de asigurări, fondurile private de pensii, fondurile de investiții etc.

Pentru că toți trebuie, într-o formă sau alta, să ne asigurăm, mă voi referi în continuare cu precădere, pentru exemplificări, la CSA. Cum funcționează acest organism? De unde, de pildă, își obține CSA veniturile? Dintr-o „taxă de funcționare” aplicată firmelor de asigurări și brokerilor „în cuantum de 0,3% din primele brute încasate de asiguratori”. Deci, dacă Allianz Țiriac îmi vinde mie, Gabriel Liiceanu, o poliță de asigurare de 10,000 lei, atunci CSA primește 30 de lei de la firma Allianz. Sumă pe care, în fapt, tot eu, cel asigurat, o plătesc. Și-atunci – iată o primă întrebare – cât de corect este să spunem, după cum rezultă din răspunsul oficial al ASF, că salariile dumneavoastră vin din „venituri proprii”, când de fapt ele nu sunt bani „câștigați”, ci „extrași” prin puterea legii de la participanții la piața de capital și, în fond, de la consumatori?

Acum să vedem câte firme există în România în piața de asigurări și câte dintre ele au fost „controlate și supravegheate” de CSA în 2012? Altfel spus, cât de mare este obiectul activității dumneavoastră și cât aveți de trudit în marginea lui? Din cele aproximativ 650 de firme și brokeri din piața de asigurări, în anul 2012, raportul public de activitate al CSA arată că „CSA a finalizat zece acțiuni de control la societățile de asigurare și/sau reasigurare, dintre care două au reprezentat acțiuni de control periodic și opt, acțiuni de control inopinat. In cursul anului 2012, au fost finalizate 54 acțiuni de control la brokerii de asigurare, din care 17 acțiuni de control periodic și 37 acțiuni de control inopinat”. Așadar, conform datelor CSA, controalele efectuate au vizat doar 10% din cei 650 de participanți la piața de asigurări.

Mai departe. Să trecem acum la veniturile celor din ASF, la salarii, la prime de vacanță și de sfârșit de an, așadar la remunerațiile care reflectă competențele și volumul de muncă depus de agajații celor trei entități.M-am uitat la cele trei rapoarte anuale ale acestora pe anul 2012, cele mai recente. Sunt foarte detaliate, cu câte 160-220 pagini fiecare. Din păcate, CSA (cea mai mare dintre entități după venituri) dă cele mai puține date despre situația financiară proprie. În schimb, putem afla că veniturile ASF (suma celor trei entități) au fost de 26.5 milioane euro în 2012 (rezultate din acele taxe de funcționare), iar cheltuielile au fost de 31.2 milioane euro. De remarcat că fiecare entitate a avut un deficit de buget care, agregat, este de 4.7 milioane euro. E firesc să-ți pui întrebarea cum oare vă puteți permite să dați prime și salarii atât de mari, câtă vreme veniturile nu acoperă aceste cheltuieli? Cum, cu un asemenea deficit?

Continuarea aici  http://www.contributors.ro/fara-categorie/despre-fiara-lacomiei-scrisoare-deschisa-lui-daniel-daianu/