Tuesday, July 29th, 2014

În noaptea de vineri spre sâmbătă, pe DN 21 Slobozia-Drajna s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane. Victima, un bărbat în vârstă de 26 de ani din comuna Munteni Buzău, conducea un autovehicul Dacia Nova cu numărul de înmatriculare IL 28 CIP. Rămas fără benzină, tânărul a tras pe dreapta, în parcarea din dreptul Secției de Drumuri și Poduri Județene și a sunat un prieten căruia i-a cerut ajutorul. În timp ce aștepta sosirea prietenului, tânărul a fost acroșat de un autoturism Mercedez cu numărul de înmatriculare B 91 EXZ condus de Adrian Drăghici, de 36 de ani din Slobozia. Impactul i-a fost fatal iar autoturismul Dacia a fost proiectat la câțiva zeci de metri în afara carosabilului. Drăgici, care este fiul unui fost primar al Sloboziei ceea ce i-a atras porecla “primarul”, a fugit de la locul accidentului. După circa 40 de minute “primarul” a revenit la locul faptei și polițiștii au constatat că era beat cui. Testat cu aparatul Drager s-a constatat o alcoolemie de 0,67mg/l în aerul expirat, fiindu-i recoltate și probe biologice. Deși a părăsit locul accidentului și a omorât un om, Drăghici nu a fost încă arestat. Se pare că acesta aconsumat băuturi alcoolice în oraș apoi și-a continuat expediția bahică la cantina Amonil, unde a băut printre alții cu fostul polițist Ghiocel Magercu. Este interesant de aflat cum au plecat de la cârciuma lui Manache ceilalți comeseni și de ce Magercu l-a abandonat pe Drăghici în starea în care se afla fiind previzibil că se va urca beat la volan. Suspect este faptul că poliția nu a permis presei să filmeze decât după circa 2 ore de la producerea accidentului.

[flashvideo file=video/accident.flv /]

Figură sinistră a sistemului medical românesc, Adrian Streinu Cercel ar trebui să înfunde pușcăria din mai multe motive. Unul dintre ele este legat de isteria declanșată cu ocazia vizitei gripei porcine în România,eveniment anunțat cu surle și trâmbițe. În aceeași goarnă națională care anunța 20.000 de morți cel puțin pe plaiul mioritic a sunat și Organizația Mondială a Sănătății, un fel de trompetă coordonată de companiile farmaceutice. După ce a cheltuit peste 17 milioane de euro și a isterizat o țară întreagă, guvernul Boc a tras linie și a adunat. Dementul secretar de stat lăsat să vorbească liber la televiziuni a generat prin acțiunile sale un găuroi astronomic în bugetul public pentru o “pandemie” care abia a făcut 7 morți, adică exact cât se contabilizează la un accident de circulație mai serios. Dacă la această factură adăugăm cele 23 de milioane de euro pe care le avem de plătit pentru cele 330.000 de doze de vaccin contra cancerului de col care stau să expire în depozitele Ministerului Sănătății, constatăm că în numai doi ani porcii din fruntea statului român ne-au furat din buzunare 40 de milioane de euro, bani care ar fi putu salva mii de vieți.

Porcina mioritică în cifre

În aprilie 2009, Organizația Mondială a Sănătății a declanșat isteria mondială pe seama unui nou virus denumit al “GRIPEI PORCINE”. Eliberat din laboratoarele companiilor farmaceutice undeva în Mexic, virusul a devenit rapid vedetă. Ca și tratamentele împotriva sa puse rapid pe piață de companiile farmaceutice, câteva la număr, care au făcut pe seama isteriei mondiale profituri de miliarde de dolari. În România, gornistul mastodonților farmaceutici a fost Adrian Streinu Cercel, un personaj dubios camuflat sub masca unui specialist redutabil, aflat în atenția organelor de anchetă pentru mai multe mânării cu bani publici. Ajuns secretar de stat în MS pe mâna PSD, Cercel avertiza în septembrie 2009 că în România vor da colțul peste 20.000 de morți din cauza gripei porcine. Preluat fără rezerve de mass media de trust, gornistul șef de la MS  a elaborat de îndată o strategie de apărare împotriva unui pericol inexistent , strategie care avea un singur scop: drenarea bănetului public din conturile statului în conturile companiilor farmaceutice. Prima soluție avasată de Menghele a fost să cumpărăm scurt vreun milion de doze de vaccine porcesc. De la GlaxoSmith Kline, bineînțeles, companie cu mare lipici la bugetul de stat și cu susținere maximă la madam Geoană , nevasta prostănacului devenit în 2008 al doilea om în stat. Din motive care ne scapă, afacerea pică și pentru că, probabil, presa neînmatriculată pe ștatele de plată ale trusturilor dar și blogerii au declanșat o campanile furibundă pe Internet împotriva acestei mânării porcești.  Singurul oficial care protestează nițel este Băsescu. Marinarul îl trage de urechi pe Cercel, care pus față în față cu autoritatea șefului statului o lasă mai moale. Adică își revizuiește previziunea lui de expert la vreo 6000 de morți potențiali și își anunță, de formă, demisia. Boc și Videanu i-o trag Marinarului și anunță că Cercel va fi păstrat în funcție pentru că un așa expert mai rar în România. Pe finalul anului părea că Cercel a câștigat meciul, deoarece Boc anunța timid că vom cumpăra circa 500.000 de doze de vaccin de la GSK, motivul pueril fiind acela că vaccinul englezilor era testat și pe copii în vreme cel românesc aflat în producție la institutul Cantacuzino era sigur doar pentru adulți. Porcării pentru adormit fraierii, căci nici vaccinul englezilor nu era mai sigur. Somați să acorde garanții pentru eventualele efecte adverse, băieții doamnei Geoană de la Glaxo refuză categoric. Iar Boc se prinde și anunță că afacerea pică. Ca atare datele problemei se modifică după cum urmează: Cantacuzino devine singura sursă care va livra vaccinul antigripal pe piață, iar companiile farmaceutice care au pompat bani grei în campanile electorale ale politrucilor românești se mulțumesc cu o comandă firavă, de câteva milioane de euro constând în antivirale, măști și soluții dezinfectante. Chiar și așa, bugetul este ușurat de 5,4 milioane de euro care iau calea străinătății contra unor medicamente suficiente pentru tratarea a vreo 90.000 de posibili pacienți. Să fie acolo. Iar deranjul celor de la Cantacuzino este plătit și el cu vreo 10 milioane de euro pentru 1 milion de doze de vaccin. Cu infrastructura asigurată și moralul ridicat, Cercel se poziționează la hotare în fruntea armatei de halate albe și așteaptă porcina la cotitură. Porcina, însă, a refuzat lupta speriată probabil de desfășurarea de forțe dementă organizată de statul român.

Românașul refuză să moară, frate!

Călit în marile bătăli de apărare a neamului, poporul își înfruntă cu seninătate destinul. Valul de gripă porcină, pandemia fioroasă anunțată de Cercel și OMS la difuzoare, vine timid și la noi în vizită. Presa în frunte cu “trompeta” Evenimentul Zilei îmbracă la comandă cămașa morții cu tricolor. Orice bolnav din România este cadorist cu gripa porcină. La fel și morții trecuți în pasivul virusului fără o verificare prealabilă. Lumea este adusă în pragul nebuniei după ce Toni Tecuceanu, un actoraș de mâna a 14-a moare în spital. Culmea, deși omul stătuse într-un grup mare de prieteni, el este singurul care moare din cauza gripei, ceilalți necontactând boala. Care boală era periculoasă tocmai pentru că se transmitea de la om la om mai ceva ca folclorul. Răvășit de durere Cercel anunță știrea la televizor. Fanii Cronicii Cârcotașilor o iau din loc către centrele de vaccinare. Se fac cozi de kilometri iar Cercel pune mâna pe seringă și se apucă de înțepat populația. Și bugetul, totodată, supus la cazne infernale de efortul de război. Brusc isteria ia o pauză, iar măgăria iese la iveală. Tecuceanu nu murise de gripă porcină,  ci din cauza unei infecții contractată în mizeria de spital unde se tratase. Rudele și prieteni mortului fac un scandal monstru, iar presa care trâmbițase moartea eroului pune batista pe țambal. Cercel se dă la fund iar Ministerul Sănătății chestionat insistent de o asociație de jurnaliști este nevoit să recunoască adevărul, care arată cam așa: “Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele. A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat. În plus oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel”. Adică nu erau 20.000 e morți, nici măcar 6000, ci doar 7!. Unde-I pandemia? De ce am aruncat cu bani pe fereastră? Unde este Cercel, care dădea drept sigură moartea lu Tecuceanu ca fiind cauzată de porcină deși DOSARUL MEDICAL SPUNEA ALTCEVA?  Pentru ce s-au vaccinat aiurea-n tramvai 300.000 de oameni după farsa lui Cercel? Am putea continua cu întrebările la nesfârșit. Dar nu va avea cine să ne răspundă, căci porcii din fruntea statului au băgat capul în nisip în. Farsa este însă mult mai snistră de atât. Căci vaccinul antigripal este o frecție la un picior de lemn de care porcina nu se prea sinchisește.

Morții . Morții mamelor lor de golani!

Bomba bombelor abia acum vine. În Ialomița, doctorii cu scaun la cap au făcut o descoperire uluitoare. Deși au fost vaccinați cu antigripal, mai mulți cobai au fost depistați cu gripă porcină, sau mă rog, ceea ce numesc aștia gripă porcină. Adică vaccinul a ajutat la fel ca o frecția Diana la un picior de lemn. Sunt constatări medicale clare în acest sens pe care Ministerul Sănătăți de trece sub tăcere. Vaccinul fabricat la Cantacuzino după rețetarul indicat de OMS și elaborat în funcție de analiza tulpinilor este INEFICIENT pentru combaterea virusului. Mai mult, se pare că virusul creat de șmecheri își modifică tulpina făcând ineficient orice fel de vaccin. Iar dacă luăm în calcul faptul că virusul conține circa 50 de tulpini diferite care nu aveau cum să se combine singure într-un singur virus și ne uităm nițel pe vânzările de vaccin raportate de companiile farmaceutice înțelegem cine e OMS, ce joc a făcut Cercel și de ce statul român doarme ca proasta în păpușoi și aruncă banii contribuabililor pe vaccinuri. Bilanțul cheltuielilor ocazionate de festivalul gripei porcine arată cam așa. Din totalul de 70 de milioane de lei noi, adică vreo 17 milioane de euro, grosul s-a păpat la Institutul Cantacuzino. Pentru producerea a 1 milion de doze statul a alocat 10, 2 milioane de euro. De folosit s-au folosit doar vreo 500.000 de doze, din care 300.000 după diversiunea penală a lui Cercel cu moartea lui Tecuceanu. Restul e gunoi sau va deveni gunoi, căci și OMS a lăsat-o moale de tot cu vrăjeala porcină după ce companiile farmaceutice și-au făcut plinul. Alte 5 milioane de euro au luat calea conturilor “sponsorului” GSK  de la care s-au cumpărat circa 450.000 de doze de antivirale, bineînțeles la prețuri fără concurență. Deși tratamentul ar fi fost suficient pentru 90.000 de pacienți, doar vreo 6597 au zăcut la pat. Restul e gunoi ce stă să expire plătit generos de statul român. Vreo 2,4 milioane de euro am cheltuit pe măștile acelea penibile și pe vreo 25.000 de litri de soluție dezinfectantă, adică un fel de apă de ploaie cu care ne puneau alde Cercel să ne spălăm pe mâini. De spălat s-au spălat doar ei, iar găuroiul sare de 17 milioane de euro. Totul pentru doar 7 morți și vreo 6000 de pacienți.

Președintele Comisiei de Sănătate a Consiliului Europei: “Milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate”.

Președintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obținut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus. Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic și epidemiolog. El a obținut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înființarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS și state. În ediția din 7 ianuarie 2010 publicația L’Humanite  a realizat un interviu cu deputatul german care a cerut anchetarea afacerilor din jurul gripei porcine. Preluam un fragment relevant din acest interviu:

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influența laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?
- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eșec al marilor instituții naționale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri și de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi și se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecțiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruși care iau mereu alte forme și se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip “gripal”. În realitate nu există nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiția pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe țări odată, ci să aibă și consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obișnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiție, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Și s-a susținut că virusul este periculos pentru că populația nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnavească. Și totuși, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost așadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecții cu vaccin. Niciodată nu s-a mai procedat așa. Nu exista nici o justificare stiințifică pentru acest lucru.A mai fost și recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu există însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în “completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat așa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate și fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Și procedand astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?
- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziție cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanți ale caror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiționale de productie mult mai simple, mai fiabile și mai puțin costisitoare. Și acest lucru fără nicio o rațiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Și ce explicații s-au dat?
- Wolfgang Wodarg: Pentru a înțelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaționale destinate să facă față unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice și state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu își mai asumă niciun risc economic angajându-se la alte producții. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanșării unei pandemii.

- Contestați diagnosticele stabilite și gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?
- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul ca reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanții laboratoarelor, care știau ca vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceti niste acuzații foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?
- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera și în această direcție?
- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la aceasta formidabilă operațiune de dezinformare. Dorim să știm cine a decis, pe baza căror probe științifice și care a fost exact influența industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Și trebuie să prezentăm niște revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza și expertiza instituțiilor publice naționale și internaționale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus și la o proastă gestionare a banului public.

- Dețineți cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?
- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece exista și o cotă de revânzări de vaccinuri către țări străine, și mai ales, pentru a nu trăda “secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele și eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta Consiliului Europei va cerceta și activitatea de “lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naționale de sănătate?
- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franța, care trebuiau să-și consilieze guvernele în mod critic. Așa s-a întâmplat în unele țări. În Finlanda și Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: “Nu avem nevoie de așa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operațiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă și pentru că industria farmaceutică își are “reprezentanții” ei în guvernele celor mai puternice țări?
- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca niște specialiști, oameni foarte inteligenți care știu pe de rost problemele afecțiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?
- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupția directă, de care sunt sigur că există, există o mulțime de moduri în care laboratoarele își pot exercita influența asupra deciziilor. Am văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era șeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntampinare a pandemiilor cum am menționat mai sus, a primit între timp o funcție înaltă la compania Novartis. Și legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) și membrii influenți ai OMS. Aceste mari firme își au oamenii lor în aparatele de conducere și acționează în așa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Și anume cele care le permit să pompeze cât mai mulți bani de la contribuabili.

Tot din ograda lui nea Vasile mai dezvelim niște aspecte interesante. Cică patronul unei firme care câștigase o licitație pentru transport piatră a fost sunat de un domn care s-a recomandat a fi Ciupercă. Și care i-a sugerat să accepte în combinație mașinile unui nene din Țăndărei care stăteau pe dreapta cam de multă vreme. Treaba s-a făcut dar combinația a fost nefastă pentru patronul care a acceptat târgul, în sensul că paguba produsă de protejatul CJI era mai mare ca profitul. Așa că mașinile pornite la cheia lui Ciupercă au fost excluse din contract. Nervos, piloiul lui nea Silvian a făcut un minunat denunț la poliție  iar bietul patron s-a trezit cu un ditamai dosarul. Ceea ce ne face să credem că nu nea Ciupercă a umblat cu golănii, pentru simplul motiv că el nu face d-astea. Ce vă râdeți, mă!

Să moară Bibi, o afacere gen tun s-a petrecut cu vreo două luni în urmă. Primăria Slobozia a concesionat un teren la ieșirea din oraș, în vecinătatea Rompetrol. Este vorba despre vreo 6000 de metri pătrați pe care a și răsărit o construcție.  Deși noi credem că e vorba despre o vilă, primarul Ionașcu susține că acolo vor fi construite niște terenuri de sport. De unde și expresia populară: nu femei și băutură, numai sport și învățătură! Ce să-i faci, județ de sportivi!

Dresorul de câini de la IPJ Ialomița făcut ofițer la apelul bocancilor și-a luat-o în dantură, cum ar spune prieteni lui interlopii. În sensul că de funcția de șef pe care o visa după pensionarea abuzivă a lui Stănică Xanax s-a dovedit a fi greu de atins pentru cățelar. Așa că nea Costică Șerban se va mulțumi cu funcția de cosinus adjunct, tangent la poliția Slobozia. Noi propunem ca acest Ghiță Pristanda să fie pus la o dictare scurtă și apoi să fie încadrat pe post de câine utilitar. Că nu e nevoie de concurs iar câinele, la o adică, nu poate să facă contestație. Părerea mea.

Agentul 007,63

Dând funcții la derbedei!

PS Un mare ziarist ialomițean spunea cam așa: dacă aveți datorii la proști, dați-le bani nu funcții! Mare dreptate avea!

Marele plan al bolșevicului Ion Iliescu a fost confiscarea tuturor partidelor de pe scena politică astfel încât creația sa hidoasă numită pe rând FSN, FDSN, PDSR sau PSD să fie înconjurată în bătăliile din alegeri numai de partide prietene. Planul celui mai toxic om politic din România viza mai ales momentele în care, la presiuni internaționale, oficina sa de sorginte KGB-istă era nevoită să se retragă în opoziție iar evoluțiile țării nu trebuiau scăpate de sub control. Au fost două astfel de momente în istoria României. Este vorba de perioada 1996-2000 și perioada 2004-2008, momente în care PSD a ajuns în opoziție și în care România a încercat din răsputeri să se rupă de sub influența malefică a lui Ion Iliescu. O analiză a  acestor momente artă cum nu se poate de clar că Iliescu a avut situația sub control în permanență. În 1996 păpușa prin care Iliescu a controlat România s-a numit Emil Constantinescu. În 2004 se intenționa folosirea lui Băsescu pe post de manechin. Numai că Băsescu pare acum scăpat de sub control, dacă a fost vreodată, iar acest fapt este indicat de înverșunarea cu care toată turma politică s-a unit împotriva lui. Din această perspectivă, unele fapte petrecute în istoria recentă se văd astăzi într-o altă lumină judecate fiind prin prisma reacțiilor și comportamentului foștilor lideri ai așa zisei drepte politice din România.  La unele dintre aceste fapte am luat parte direct. Pe altele le știu din interior povestite de foști camarazi din PNȚCD. O scurtă sinteză pe care îmi propun s-o detaliez ca parte a unui proiect jurnalistic la care mă gândesc de ceva vreme ridică multe semne de întrebare cu privire la adevărata esență a dreptei românești pentru care am votat constant de 20 de ani iluzionându-mă ca votez împotriva stângii.

Unealta PNL

În sinteza despre frământările PNL publicată de curând am surprins marile trădări ale acestui partid care încă de la înființare a făcut abil jocul lui Ion Iliescu. Pe lângă cronologia faptelor culeasă de pe Internet, o mărturie video importantă am descoperit-o într-o emisiune a postului B1TV, la care Radu Moraru a expus o casetă care surprindea o ședință a activului FSN desfășurată la data de 28 ianuarie 1990. În jurul lui Ion Iliescu se afla toată gașca comunistă care avea să fondeze FSN-ul. Iliescu trasa liniile ideologice ale FSN și explica unui auditoriu cucerit de puterea argumentelor că Stalin și Ceaușescu ar fi fost exponenți ai dreptei mai de grabă și că stânga așa cum o vede el este calea de urmat. Iliescu tuna și fulgera împotriva partidelor politice nou create care cereau alegeri libere și se opuneau transformării FSN în partid și participării lui la alegeri, câtă vreme structura confiscată de Iliescu era o emanație a revoluției față de care orice concurență părea imposibilă. În discursul său Iliescu spunea, printre altele, că partidele istorice adică PNL și PNȚ nu aveau ce căuta la “plăcintă”, așa cum denumea el avuția națională, care trebuie să rămână în proprietate poporului. Adică a lor, a celor de la masă. La respectiva discuție nu a participat nici un reprezentant al partidelor istorice. Au participat în schimb doi oameni care aveau să acapareze ulterior PNL și să-l depună la picioarele lui Iliescu, așa cum am demonstrat. Este vorba despre Dinu Patriciu și Călin Popescu Tăriceanu. Prețul prestației celor doi a fost achitat în mandatul lui Emil Constantinescu. În anul 1998 Patriciu a preluat Rompetrol, companie importantă și profitabilă a statului român iar în 2000 a preluat combinatul Petromidia Năvodari, ale cărei datorii istorice în valoare de 571 de milioane de euro au fost transformate de Adrian Năstase în 2003 în obligațiuni scadente în 2010. Ulterior, aceste unități strategice ale României au ajuns în proprietatea statului Kazahstan. Adică pe mâna rușilor. Iar Patriciu a devenit cel mai bogat om din România cu o avere estimată la circa 3 miliarde de dolari. Cercetat în numeroase dosare penale, Patriciu a ajuns la judecată abia în regimul Băsescu, când a și fost reținut pentru 24 de ore. De aici și disperarea cu care luptă pe toate fronturile ca Băsescu să nu mai prindă un nou mandat de președinte. Era episodul lipsă din sinteza referitoare la derapajele PNL publicată deja și care arată clar că vreme de 20 de ani PNL a fost doar o unealtă a lui Ion Iliescu manevrată de acesta prin intermediul lui Dinu Patriciu. Relevant este că miliardarul provoacă prima ruptură a PNL în 1990, când creează PNL-AT. Până în 2002 mișcarea liberală a fost divizată în fracții conduse de oamenii lui Patriciu sau chiar de el. Artizanul unificării liberale a fost Valeriu Stoica, cel care a fost ulterior exclus din partid. Stolojan a fost cel care a dus partidul alături de PD-ul lui Băsescu în Alianța DA, spartă ulterior de tandemul Patriciu- Tăriceanu după ce Băsescu prin trompeta Elena Udrea a demascat intervențiile făcute de fostul prim ministru pentru blocarea dosarelor lui Patriciu ajunse la “maturitate”. Atât Stoica cât și Stolojan s-au regrupat în PD-L, partid care s-a unificat în cele din urmă cu PD-ul condus de Băsescu.

Ghimpele numit Corneliu Coposu

Același plan diabolic l-a avut Iliescu și cu PNȚCD, adevăratul adversar instituțional al stângii de sorginte rusească din România. Numai că aici Iliescu s-a lovit de ghimpele numit Corneliu Coposu. Fostul secretar personal al lui Maniu s-a opus din răsputeri planului lui Iliescu de creare a unei opoziții de carton cu o singură frază rămasă drept cea mai importantă moștenire a luptătorilor anti PSD de astăzi: “nu negociem principii”. Deși PNȚCD nu a fost scutit de infiltrații cu securiști și oameni ai stângii trimiși în misiune la partid, unitatea grupului care a format nucleul dur s-a menținut în jurul Seniorului mult timp și după moartea sa. Singura deviație s-a numit ANCD, aripă apărută în aprilie 1999, după debarcarea lui Victor Ciorbea din fruntea guvernului CDR, grupare din care mai făceau parte printre alții și frații Boilă. Ulterior, Ciorbea avea să aducă ANCD în CDR 2000, formațiune moșită de Emil Constantinescu pe mâna căreia PNȚCD avea să dispară din viața politică. Ciorbea avea să ajungă președinte al PNȚCD în 2001, prea târziu ca să mai poată face și altceva decât să asiste sa îngroparea rămășițelor celui mai anti comunist partid din România. După moartea Seniorului, proiectul lui Iliescu pentru PNȚCD a putu fi pus în practică, culmea ironiei, pe mâna celui pe care Seniorul îl vedea moștenitorul și continuatorul testamentului său politic: Emil Constantinescu.

Emil Constantinescu- demolarea mitului PNȚCD

Alegerile din 1996 au adus la putere CDR, alianță creată de Corneliu Coposu și preluată de Emil Constantinescu care i-a devenit președinte de drept. După victoria fragilă a CDR în alegerile parlamentare, Constantinescu se bate în turul doi al alegerilor prezidențiale cu … Iliescu. Pe care-l învinge cu ajutorul voturilor lui Petre Roman, cel debarcat de Iliescu din FSN cu minerii, în 1991. Ciudat însă, în teritoriu oamenii lui Petre Roman îl susțin pe Ion Iliescu pe față. Este de notorietate faptul că Maria Petre, care în 1996 era vicepreședinte PD al Consiliului Județean a desfășurat în subteran o campanie acerbă împotriva lui Constantinescu prezentat drept “Țap”. Cu toate că în majoritatea județelor țării animozitatea dintre cele două partide era evidentă, țărăniștii neputând uita Piața Universității și mineriada în care membrii PD fuseseră adânc implicați, Constantinescu câștigă președinția pe mâna lui Petre Roman și a campaniei comune duse de cei doi. De abia de aici Constantinescu își intră în rol. În urma scandalului “Apartamentul” Ciorbea este debarcat din funcția de prim ministru, nu înainte ca acesta să fie lăsat să ia toate măsurile nepopulare prin care s-au închis întreprinderile de stat și băncile falimentate de jafurile PDSR din perioada 1990-1996 (plăcinta de care vorbea Iliescu în 1990 în fața lui Patrciu și Tăriceanu). Șeful corpului de control al primului ministru, Valerian Stan, pune pe tapet scandalu locuințelor de la RAPPS atribuite ilegal unor oameni din vârful PDSR și PD. Constantinescu încearcă să blocheze scandalul și să-l menajeze pe Petre Roman, implicat în afacere până în gât. Ciorbea îl demite pe Stan la presiunile PD și ale lui Emil Constantinescu, apoi este el însuși debarcat de președinte.  Locul său este luat de Radu Vasile care reușește, în decembrie 1999 să semneze tratatul de preaderare a României la UE. Om cu mare influență în partid, Radu Vasile simte că Emil Constantinescu nu vrea să scape de sub control partidul și urzește un plan. Un grup de cinci deputați și senatori ai PNȚCD fondaseră așa numitul Grup de la Brașov, din care făceau parte Sorin Lepșa, Marius Bostan, Popescu Cala, Ionuț Gherasim și Radu Vasile. Acest grup, cu Vasile ajuns prim ministru încearcă să-l neutralizeze pe Ion Diaconescu și Ionescu Galbeni, oameni care se aflau sub controlul lui Constantinescu si blocau orice tentativă de radicalizare a partidului și de întărire în vederea alegerilor din 2000. Conjunctura politică ca și măsurile pe care PNȚCD a fost nevoit să le ia în perioada guvernării anunțau mari dificultăți electorale. În plus, în partid începuseră să apară scandaluri de corupție în jurul lui Mureșan, Radu Sârbu( cel care-i plasase Rompetrol și Petromidia lui Patriciu), Dudu Ionescu  (fost ministru de interne care a direcționat anchetele din dosarul FNI protejându-l pe Vântu). Era vremea în care Tăriceanu, în calitate de ministrul al industriilor nășea megatunul Porțile de Fier, afacerea pe care pesedistul Dan Ioan Popescu avea s-o preia și s-o mulgă patru ani în mandatul lui Ion Iliescu. Este, poate, cel mai bun exemplu de colaborare subterană între PSD, PNL și elemente din PD țesută sub protecția și cu sprijinul tandemului Constantinescu- Iliescu. La 3 zile după ce Radu Vasile semnează tratatul de preaderare al României la UE ceea ce echivala cu scoaterea țării de sub dominația economică a Rusiei și orientarea ei către Occident, Constantinescu dă semnalul schimbării forțate a lui Radu Vasile. Miniștrii controlați de Diaconescu și Galbeni își dau demisia pe rând, până când Radu Vasile este lăsat singur în sediul guvernului. A fost o mineriadă a gulerelor albe în care bâtele au fost înlocuite cu demisii, totul la comanda lui Ion Iliescu și sub supravegherea lui Constantinescu. Astfel, PNȚCD rămânea slab, fără potențialul candidat la președinție Radu Vasile și cu structurile din teritoriu sfâșiate de conflictele generate de apariția Grupului de la Brașov. Pentru a-și definitiva opera, Constantinescu și miniștrii marionetă coordonați de politrucul Vlad Roșca(fost secretar de stat la Interne și partener de afaceri al cuplului Bittner-Năstase ) ridică pragul electoral la 5% și decid ca PNȚCD să participle la alegeri în cadrul CDR 2000, formată împreună cu ANCD-ul lui Ciorbea revenit la matcă și care abia se înființase. Pentru ca CDR 2000 să intre în parlament erau necesare 15% din voturi. Greu de atins în condițiile în care Constantinescu a refuzat, la ordin(VEZI SCANDALUL ȚIGARETA, o piesă de teatru menită să-l poată face să se declare scârbit de politică și să-i motiveze retragerea), să mai candideze pentru un nou mandat iar Isărescu, susținut de CDR 2000 nu a dorit să se identifice cu această formațiune politică, delimitându-se puternic de ea. Deci suntem în anul 2000, cu PSD revenit la putere, cu un tandem PNL-PD care totaliza vreo 14% în Parlament și cu Ion Iliescu revenit la Cotroceni. Dar misiunea lui Constantinescu nu se terminase încă. Rămășițele PNȚCD trebuiau strânse și neutralizate. Aceasta a fost ultima misiune a lui Constantinescu în rolul de opozant(de paie) al lui Ion Iliescu (va urma)

Nu cu mult timp în urmă Realitatea TV a luat decizia a interzice apariția pe post a mai multor politicieni, printre care și VC TUDOR. Ieri, pentru că PSD se bazează pe voturile Tribunului Neuronal VCT a împroșcat tone de lături pe post batjocorind inclusiv prestația Melaniei Medeleanu, fază la care moderatorul Răzvan Dumitrescu se hiziliea ca un alegător PRM. Iată ce scria jurnalistul Cătălin Tolontan pe blogul său despre interzicerea lui VCT la Realitatea:

“Azi asistam la o premiera media in Romania. Printr-un mail intern, Sergiu Toader a comunicat colegilor sai de la Realitatea TV ca un numar de personaje publice sint “interzise complet pe post”. Adauga: “Fara sincroane, fara invitatii in emisiune, fara transmisii live”. Printre altii, pe lista se regasesc Gigi Becali, CV Tudor,  Aurelian Pavelescu, Marius Marinescu sau Lavinia Sandru.

Categoria “parelologilor” cum ii numeste seful RTV ramine deschisa. Tot el le spune colegilor ca in cazul in care conduita personajelor devine urbana interdictia poate fi ridicata. De asemenea, Toader recomanda o lista alba, de oameni care merita sa fie prezenti mai des pe ecranul RTV si printre care sint nominalizati: Dan Puric, Mircea Diaconu, profesori de politcologie si sociologie, regizorii Porumboiu, Mungiu, academicianul Solomon Marcus si “ intelectuali tineri”.

Exista si categoria “supraexpusilor”, genul Gusa, Banicioiu, Chireac, pentru care cere sa nu fie prezenti non stop pe ecran.

Fara diagnostic personal acum. Sa incercam sa intelegem impreuna! Initiativa RTV va placea, probabil, publicului si va deschide o discutie ampla si delicata. Adversarii ideii vor aminti ca inca de acum 40 de ani pe zidurile universitatilor occidentale scria “Este interzis sa interzici”. Ceilalti vor spune ca e unanim acceptat ca nu folosesti metode democratice cu dusmanii democratiei pentru ca, tolerindu-si adversarii, democratia isi pierde in final capacitatea de a livra chiar toleranta.

L-am intrebat pe Sergiu Toader daca Realitatea TV e mai exigenta decit Constitutia Statelor Unite, care permite arderea steagului national in public. N-a confirmat lista nominal, dar a raspuns: “O televiziune e datoare sa-si apere propriul sistem de valori, de organizare si publicul”, a  raspuns. “Plus ca trebuie sa facem asta in Balcani, unde plastic people au invadat TV-ul. Realitatea vrea sa fie altceva”, a adaugat el.

RTV reactioneaza la ceea ce toti simtim: abundenta deseurilor de retorica din spatiul public. Am ajuns intr-o faza care sugereaza ca democratia a disparut si ca senzatie, de vreme ce opiniile par a nu mai conta. Sint acoperite de atacuri, insulte, amenintari si calomnii. Toate televizate.

Unde e limita? Unde e limita intre nevoia de a elimina otrava din organism si calitatea unei societati deschise de a-si obtine echilibrul prin dezbatere palpitanta? Lumea libera isi protejeaza opiniile minoritare si radicale, cita vreme nu sint antidemocratice. Pe de alta parte, nicaieri prostia, grobianismul si chiar mafia in cautarea vizibilitatii nu a ocupat intr-un asemenea mod centrul ecranului ca in Romania.

Ma hazardez sa anticipez. Urmeaza jubilatia. Asa cred ca vor suna mesajele voastre. Pe vremea lui Margaret Thatcher, consilierul sau Sir John Hoskyns, venit din lumea afacerilor, lucrase pentru IBM, caracteriza universul in care intrase: “Viata de poltician este o viata ingrozitoare – riscanta, dura si daunatoare psihic. Cei care aleg sa joace jocul par sa se considere autorizati sa se poarte urit: exista dovezi solide ca viata politica include cea mai anormala familie din tara”. La Londra!

Unde e limita? In civilizatie, risca un raspuns Sergiu Toader si decizia lui”.(sursa: www.tolo.ro)

Ce credibilitate mai poate avea televiziunea lui Vîntu? Mai trebuie vreun argument că RTV este trompeta PSD?

Că poliția ialomițeană este coruptă la vârf a demonstrat-o cu vârf și îndesat ultimul scandal de presă soldat cu destituirea prin pensionare a șefului IPJ și a șefului poliției Slobozia. Din păcate, nici talpa poliției nu este mai curată. Sâmbătă, 12 septembrie, doi bărbați din comuna Scânteia au ajuns la reanimare. Salvarea i-a cules de pe un câmp, dintr-o colibă, unde unul dintre ei avea o bostănărie. Starea de “grație” în care i-am găsit le-a fost provocată de o bandă de polițiști condusă de șeful de post din Scânteia, un anume Gere Valentin. Victimele au fost culese de salvare din câmp. Povestea pe care una din rude a istorisit-o la 112 i se părea operatorului o exagerare. Cum să ajungă doi oameni în stare de inconștiență la spital după o întâlnire cu un grup de oameni ai legii? Chiar așa, cum?

Mobilul scandalului: o plângere îngopată

Ion Aron are 30 de ani și o bostănărie. Cu ceva timp în urmă, niște necunoscuți i-au dat foc colibei din câmp unde își păzea pepenii. S-a plâns șefului de post, care în deschidere i-a cerut 400.000 de lei pentru două sticle cu vin, ca să se dezmorțească treaba și organul să funcționeze la parametri. I-a dat și susține că are și martor. Martorul se cheamă Apostolache Costel, pe care-l adusese la post să declare ce văzuse în legătură cu incendiul de la câmp. Anul acesta, în preajma Paștelui s-a dus din nou la poliție ca să vadă ce-i cu plângerea lui. Organul a poftit la o mioară sau un cârlan, ca să facă o masă și să dea drumul la dosar. Că cică așa e obiceiul. La o adică ar fi mers și 2oo de lei cash. A refuzat și, după cercetări pe cont propriu, s-a dus la poliție din nou. De data asta cu o listă de suspecți. A mai trecut ceva timp și, când s-a făcut aproape anul, a primit acasă o soluție. NUP, zice el, fără să știe prea multe despre semnificație. Știa totuși că asta însemna că vinovații au dat ceea ce el a refuzat să dea și că dosarul s-a închis. Și-a vărsat năduful într-o discuție între patru ochi cu șeful de post Gerea Valentin. Și și-a văzut de ale lui considerând cazul închis. Organul însă n-a considerat la fel.

Asaltul final

Era vineri noaptea și Aron își petrecea ultima noapte în câmp. A vândut pepenii și s-a întors abțiguit de la tara unde își cântărise marfa cu mâncare pentru nevastă și copil care-l așteptau. A adormit buștean. După miezul nopții s-a pornit asaltul. Trei mașini Logan cu inscripția poliției pe ele s-au apropiat de colibă cu luminile stinse. Mai mulți polițiști în uniformă au coborât cu pistoalele la vedere. Nevasta lui Aron, ieșită din colibă pentru nevoi lumești, a amuțit. I-au cerut să-și trezească bărbatul și ea le-a spus că-i beat și nu poate. Au intrat după el și l-au luat la bătaie din somn. Gerea a condus lucrarea milițienească cu profesionalism. L-a culcat la pământ și i-a pus cătușe la mâini. Între timp a sosit la colibă cu căruța și Apostolache, prieten și ajutor al lui Aron. L-au umflat și pe el că a avut tupeu să le ceară să se oprească. I-au dus la post legați fedeleș și i-au băgat în camere separate. Aron își amintește doar că a fost lovit până a leșinat. Apostolache a fost mai norocos. După ce i-au dat niște scatoalce și i-au rupt maieul de pe el i-au dat drumul. Cătușele i le-a desfăcut Stanciu Marian, șef de post la Traian, venit în sprijinul colegului său de la Scânteia. După spusele victimelor, la fața locului a fost prezent și Bogdan Marian, fost polițist la Scânteia, avansat acum șef de post la Cocora. Ba chiar și gardianul comunitar a participat la represalii: “Taci, mă, f… morții mă-tii că la cât te-am bătut te mai iau o dată”. Așa spune Apostolache, care a încercat să ceară explicații. L-au lăsat să intre la Aron, care zăcea pe podea. Apostolache spune că erau toți beți cui și înjurau ca la ușa cortului. Urmele de cătușe se văd la mâinile lor. Aron este bătut ca un șnițel, în zona ficatului. Apostolache le-a cerut polițiștilor să cheme salvarea. Alți pumni și alte înjurături: “Ete, al dracu, e asistentul lui”. Pe la cinci dimineață “oamenii legii”, plictisiți de atâta box, i-au abandonat pe arestați la colibă în câmp. Rudele au sunat la 112. Poliția a preluat cazul și așa au ajuns cei doi la spital. În bunele tradiții, spitalul Slobozia i-a scuipat afară pe amândoi.

Managerul spitalului asmute pacienții pe ziariști

Aron a fost vizitat de jurnaliști la spital. A dat declarații, a fost filmat, a răspuns la întrebări. Deranj mare pentru managerul spitalului Slobozia, care i-a scris rapid biletul de externare. O hârtie sumar întocmită, în care doctorul manager Olaru a scris cu de la sine putere că Aron are vedenii, că îl dor nițel șalele și cam atât. Am încerca să dialogăm cu domnul manager. Civilizat, la telefon întâi, ca să nu deranjăm. Ni s-a spus că nu primim nimic prin telefon și că ne așteaptă la spital. Am ajuns la birou de unde secretara ne-a direcționat la cabinetul de chirurgie din policlinică. Unde Olaru dădea consultații ca orice medic de rând. La ușă, omor. Am băgat capul pe ușă pentru a ne anunța prezența. Olaru ne-a invitat în cabinet și teatral le-a cerut pacienților acordul să stea de vorbă cu presa care-l presează. Cu alte cuvinte, în loc să fixeze o întâlnire la o oră convenabilă, diabolicul director ne-a atras la cabinet și a asmuțit pacienții nervoși și stresați pe noi. A fost primul semn că evită să răspundă la întrebări. Aveam să ne reîntâlnim câteva minute mai târziu, în salonul în care era internat Aron. A venit direct la patul acestuia și i-a explicat că trebuie să plece, că nu e cazul să-l trimită la București, că nu are nimic. Asta în condițiile în care ceva mai devreme, în cabinet, a apucat să ne roage să scriem că el nu știe nimic de nici un scandal la Scânteia. De altfel, biletul de externare parafat de el a fost pus în operă după ce noi am părăsit spitalul.

externare

Aron a fost evacuat cu tot cu rude, efecte și dureri, deși omul abia respira. Mobilul acestei conduite profesionale dubioase (rudele lui Aron nu au primit nici un fel de document medical din care să reiasă rezultatul investigațiilor medicale la care a fost supus) nu este greu de ghicit. Mai ales că, spune Aron, un polițist al cărui nume nu-l cunoaște a venit la spital sâmbătă și a încercat să-i ia o declarație. Aron a refuzat iar polițistul a încercat să o convingă pe doctorița care l-a internat să nu scrie “toate prostiile” debitate de Aron în foaia de observație.

Povești polițienești

Văzută dinspre poliție, povestea arată exact pe dos. Apostolache și Aron tocmai ce s-au căptușit cu un dosar penal pentru ultraj. Cei doi sunt catalogați ca recidiviști violenți care au amenințat organele cu coasele și topoarele din dotare în repetate rânduri. În fața acestor amenințări, șeful de post din Scânteia a apelat și la omologul din comuna Traian bașca la colegii de la Slobozia. Cu trei mașini de poliție forța operațională s-a deplasat în câmp la Aron și a încercat să-l conducă la post. A intervenit și Apostolache care s-a pus în contra statului. Ambii au fost încătușați și duși la post unde s-au dat singuri cu capetele de pereți și s-au tăvălit pe podea. Afirmațiile poliției sunt contrazise brutal de realitate, cei doi neavând absolut nici un semn de lovituri în zona capului. Or fi folosit perne, probabil. În final, spune comunicatul poliției, victimele s-au potolit dar au refuzat să dea declarații. Așa că oamenii legii le-au dat drumul deși erau violenți și atacau cu topoare. După ce presa s-a interesat de subiect a venit și acest comunicat de presă la pachet cu dosarul penal pentru ultraj. Mai mult, în dimineața zilei de luni când am luat legătura cu biroul de presă ni s-a spus că abia se aflase de caz și că se făceau verificări interne. Nicio vorbă despre ultraj. Comunicatul de presă confirmă însă modul de lucru. Doi oameni au fost adus la postul de poliție cu forța în miezul nopții fără ca pe numele lor să existe un mandat de aducere sau un dosar. Apoi au fost eliberați deși poliția susține că sunt infractori recidiviști și violenți. Iar ca tacâmul să fie complet, Aron susține că nu a fost condamnat niciodată.

Debarcat din funcția de subprefect obținută, spun gurile rele, pe bază de amiciție cu Mitică Bucșaru, nea Gigi Babagianu va părăsi și barca partidului. Adică va face o translație înapoi în PSD, partidul de la care a migrat spre PD-L.

Dincolo de supărarea provocată de ejectarea bruscă din funcția obținută în urma unui concurs de care râd și curcile, domnul Gigi Babagianu se oftică mai mult că postura de candidat la primăria Urziceni nu mai vacantă la PD-L. Pentru că venirea lui Sava a clarificat lucrurile, iar bietul fost subprefect nu va putea să se ia la trântă și în 2012 pentru o funcție pe care nu o va obține niciodată.

Așa că pasul făcut, deocamdată neoficial, către PSD are și această justificare, respectiv continuarea războiului cu primarul Sava. Numai că la PSD Babagianu nu va fi candidat, ci guru. Adică din veșnic perdant va deveni eminența gri din spatele candidatului Marian Stan, cu care PSD se pregătește să atace Urziceni-ul în 2012. Cel puțin așa sună planul croit de epuratul Gigi. Să vedem ce spune și domnul Profesor, sătul până-n gât de looseri.

La Sf. Gheorghe, mai vechea noastră cunoștință blondă pe care ultima dată am descris-o într-un interviu fluviu ca fiind candidata PNG la primăria s-a trezit la viață. Distinsa domnișoară s-a dezbrăcat de cămașa verde a lui nea Gigi și e gata să candideze pentru PSD pentru locul de primar lăsat liber de Teculescu.

În vederea acestei operațiuni cu repetiție, blonda socialistă a demarat un program de cinstire anticipată a electoratului, pe care-l invită la cârciumă pe banii ei obținuți din operațiuni de tip ras, tuns, frezat la salonul cosmetic din comună. Săptămâna aceasta blonda va cinsti cu tărie pensionarii din Malu. La operațiune va fi prezent și micul Mușoiu, noua starletă a PSD, mare admirator al formelor fără fond expuse de blondă în discursurile sale electorale.

Dacă e numai solidaritate e partid sau mai mult decât atât nu știm. Și nu știe nici domnul Ciupercă, liderul politic al blondei, care se pare că a acceptat combinația. Conform bârfelor din satul blondei, sursa de finanțare a programului electoral expus de domnișoară prin cârciumi ar fi pungulița fermecată a unui portughez înmatriculat la Martifer, companie care a plătit-o o vreme și pe juna politiciană.

Cotizația la medic are efecte perverse și generează atacuri de nesimțire porcină celor care își burdușesc cu nesimțire buzunarele pe seama pacienților. Aceasta este concluzia la care a ajuns un grup de cercetători de la GSE care au efectuat un studiu asupra comportamentului unor ginecologi cu șoriciul gros din spitalul județean.

Primul caz este al unui vaginolog care a supravegheat o gravidă luni bune. Pentru a-i încasa șpăguța, porcul i-a promis ca o va asista la naștere și luni de zile a încasat periodic câteva sute de mii de lei cu bătaie spre milion. Când s-a apropiat termenul, pacienta l-a sunat din spital să-l cheme pentru a presta serviciul. Dar era cam devreme, că sarcina nu așteptase să se trezească dobitocul din somn.

Iar reacția lui a fost una care te lasă fără replică: pentru că a fost trezit din somn a renunțat la pacientă! Ok, dobitocul s-a considerat jignit în orgoliul lui de mic Dumnezeu! Dar dacă a renunțat la pacient, nu era normal să-i dea și șpaga înapoi? Că oricum de banii ăia nu făcuse nimic.

Un alt nesimțit a urmat aceeași filieră cu o gravidă pe care a muls-o la capul gol vreo 9 luni. De data aceasta șpaga se încasa la cabinet sub formă de tarif. Consultația costa 350.000 de lei iar idiotul încasa 500.000 fără se dea rest sau chitanță. Vizetele se consumau în regim de minim două pe lună iar dobitocul era foarte mulțumit. Când femeia a sunat la cabinet pentru că urma să nască a aflat că șpăgarul plecase în concediu și nu era de găsit. Șpaga nu a fost returnată nici în acest caz.

Poate băieții ăia cinstiți de la Colegiul Medicilor, în frunte cu tanti aia cercetată la un moment dat pentru șpaga încasată ca șefă la școala de asistente, vor avea timp să facă o anchetă la ginecologie unde șpaga este oficializată. Și să le explice țeparilor în halate gri că dacă tot cer bani de la obraz măcar să-și facă dracului treaba până la capăt. Dar cum dracului să facă Colegiul asta când și acolo colcăie de șpăgari și nesimțiți?

Agentul 007,62

Pocnind în cap doi maimuțoi!

Orice oraş care are fanfară este un oraş civilizat. Ea îi dă o notă aparte, de linişte, de aşezare, adună în jurul muzicii aerul oarecum patriarhal al locurilor, pasiunea membrilor ei şi curiozitatea consătenilor.

Deşi are o istorie relativ scurtă, primul concert susţinut de către fanfara municipiului Slobozia desfăşurându-se în anul 1976, sub comanda dirijorului col. Gheorghe Sârghie, ea a fost marcată de creşteri, descreşteri, desfiinţare şi, întâmplare fericită, reînfiinţare. Până în 1989, fanfara de instrumentişti a municipiului Slobozia ajunsese la 70 de membri, era celebră în zonă dar şi la nivel naţional, participa la evenimentele oficiale şi cânta, săptămânal, „La ciupercă”, aşa cum e cunoscut pavilionul din parcul mare. În 2001, desfiinţându-se corpul muzical al unităţii militare din municipiu, a dispărut şi fanfara. Timp de aproape şase ani, la aniversările şi comemorările ce se oficiau la Slobozia, toţi participanţii ascultau muzica venită de pe benzile de magnetofon. Lucru deloc plăcut, pentru că nimic nu se compară(solemnitatea evenimentelor având de pierdut în primul rând) cu prezenţa şi frumuseţea fanfarei la faţa locului. Primarul Gabi Ionaşcu s-a „enervat” puţin şi, după câteva discuţii lămuritoare, s-a hotărât reînfiinţarea fanfarei municipiului.

 

 Părea relativ simplu, dar nu a fost aşa, urmând o luptă de uzură cu morile de vânt, cu birocraţia, cu neimplicarea. Adrese, cereri peste cereri, indiferenţa blocând la Bucureşti iniţiativa primarului. Singura mână întinsă a fost cea a colonelului Valentin Neacşu(căruia trebuie să-i mulţumim cu toţii), şeful Serviciului Muzicilor Militare.

După ce s-au obţinut aprobările, primarul Gabi Ionaşcu a sunat „adunarea” cu goarna şi, surprinzător, reacţiile au fost mult peste aşteptări. Parte din vechii  membri s-au prezentat plini de entuziasm, lor alăturându-se alţi pasionaţi. Greu a fost şi cu procurarea instrumentelor, ele venind, în ultima clipă, prin Cercul Militar Judeţean, de la Comandamentul Logistic Unit. Primăria a reparat instrumentele şi, pe 23 februarie 2009 au început repetiţiile. În componenţa actualei fanfare intră 20 de instrumentişti, şase venind de la Buzău şi Brăila(pentru a acoperi instrumentele deficitare), ceilalţi paisprezece fiind locuitori ai Sloboziei. De la Brăila vin tată şi fiu( mai e o astfel de pereche), din pasiune, dar şi pentru că n-au uitat că sunt slobozeni şi vor să dea o mână de ajutor. Pasiunea asigură schimbul de generaţii! Având un repertoriu specific, a fost greu şi cu procurarea partiturilor. Au fost probleme şi cu uniformele, dar s-a rezolvat. Acum, fanfara arată frumos şi e o adevărată încântare să asculţi muzica ei şi să o admiri în parc. I-am ascultat şi noi sâmbăta trecută, în Parcul Ialomiţa, de lângă stadion, şi nu ne-a părut rău, ca şi spectatorilor ocazionali sau care ştiau de concert. Ţinută frumoasă, repertoriu pretenţios, melodii cântate fără greşeală şi-n care se vedea că e pus şi suflet.

În afară de invitaţia călduroasă de a-i vedea şi asculta pe membrii fanfarei municipiului Slobozia, trebuie să spunem  unde şi când o puteţi face: în fiecare vineri, în Parcul Ialomiţa( între orele 19-19,45) şi în Parcul Mare, de lângă catedrală, „La Ciupercă”(între orele 20-20,45).

 

 

Membrii fanfarei

 

1)                  Cristina ANDREIU, cadru didactic, dirijor

2)                  Constantin TUDOR, muzicant şef instrumentist rezervă, fligorn;

3)                  Daniel MATEI, cadru militar, basfligorn;

4)                  Ion DRĂGHICI, muzicant şef instrumentist rezervă, basfligorn;

5)                  Victor POPUŞOI, cadru didactic, clarinet;

6)                  Mihai CĂLIN, muzicant şef instrumentist, tubă, cel  mai vechi membru al fanfarei, el activând aici din 1979, când era clasa a IX-a;

7)                  Adrian RADU, muzicant şef instrumentist activ, tubă;

8)                  Andrei PETRESCU, student,trombon;

9)                  Andrei TOMA, elev, clarinet;

10)               Mihalache STOIAN, liber profesionist(solist percuţie), tobă mică;

11)               Eugen DORNEANU, subofiţer muzicant rezervă, tobă mare;

12)               Viorel SIMOIU, subofiţer muzicant rezervă, eufoniu;

13)               Silviu SIMOIU, elev, axofon;

14)               Emil FIERARU, cadru militar activ, flaut;

15)               Camelia PÂRVU, absolventă de conservator, clarinet.

Cei cincisprezece locuiesc în Slobozia.

 

 

Interviu

 

„Toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici”

 

 

 

-                      Doamna Cristina Andreiu, când v-aţi întâlnit cu muzica?

-                      La şase ani, când am început lecţii de pian cu Arleziana Sârghie, fata colonelului Sârghie.

-                      Ce fel de întâmplare e aceasta, pentru că, se pare,  v-a dat un traseu în viaţă?

-                      Tata a cântat în fanfară, era prieten cu Sârghie.

-                      Mai departe…

-                      Din clasa a V-a am făcut clarinet. În clasa a VI-a ne-am mutat la Slobozia. Unde ne-am reîntâlnit cu domnul Sârghie. Şi cu fanfara lui. Mă cunoşteau toţi membrii fanfarei, mergeam la spectacolele lor, colaboram.

-                      Şi mai departe…

-                      Între 200 şi 2005 am urmat cursurile Conservatorului şi m-am specializat în pedagogie muzicală. Sunt profesor la Liceul de Artă „Ionel Perlea”.

-                      Conduceţi, dirijaţi, o renăscută fanfară la Slobozia. Continuaţi munca domnului colonel Sârghie.

-                      Abia acum am aflat că toate s-au întâmplat ca să se ajungă aici! Mă simt mândră, dar am şi mari obligaţii, ştiind pe cine înlocuiesc. De fapt, domnul Sârghie nici nu poate fi înlocuit.

-                      Ce repertoriu aveţi?

-                      Repertoriul e specific, avem peste 20 de piese şi acoperim o oră şi jumătate de concert.

-                      Un mesaj pentru locuitorii Sloboziei?

-                      Veniţi să ne vedeţi şi să ne auziţi! Nu o să pierdeţi. Şi mulţumiri domnului primar!

 

 

Pagină realizată de Ionel CONSTANTIN şi Marius DOBRE

Salam şi alte specimene lăutăreşti, dar la plic de la 600 de Co-Co în sus, veselie şi alcoolemie. Toată faza, mânca-v-aş are loc la un botez. Starul serii, doamnelor si domnilor este nimeni altul decât adjunctul şefului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia. La mese au luat loc printre invitaţi mai mulţi foşti şi viitori pârnăiaşi, care împreună ar totaliza vreo 100 de ani de Dinamo.

Că băiatul de la Parchet a fost anchetat chiar în timp ce candida la funcţia de conducere nu e o noutate. Noutatea este că nişte fraţi interlopi au pus mână de la mână şi ar vrea să bea aldămaşul cu băieţii de la justiţie pentru funcţia de şef al Parchetului Judeţean. Că dacă tot l-a albit CSM pe nea procurorul de cartier, de ce să nu-l ungă şef acum, când trei procurori cu ştate vechi pleacă la pensie? Cu acesta la Parchet şi încă o loază la miliţie, Slobozia poate fi declarat oficial paradisul infractorilor.

Fosta şefă de la Cadastru, numita Elena Brăilă, va fi numită ca manager la fostul loc de muncă. Doamna în chestiune este inculpată într-un proces în care este acuzată de abuz în serviciu, motiv pentru care şi-a dat demisia din funcţie în 2008. Acum, dacă tot au venit ai noştri la putere, doamna vrea la loc. Iar vărul Marinică nu are nimic împotrivă. Vorba lui Adrian Năstase, care în 2000 declara că dosarele penalele ale lui Iliescu s-au soluţionat prin realegerea sa în funcţie. Aşa şi ăştia, cu deosebirea că pe ei nu i-a votat nimeni.

De la CJI au sunat nişte telefoane către anumite primării PSD. De unde au plecat nişte contracte bănoase prin care nişte băieţi low cost au executat nişte proiecte de finanţare umflând bănet ca la balamuc. Firele trec prin ograda lui Cornel Beton Constrif, pe unde circulă nişte mălai numai bun de trecut prin ciur şi albit. Proiectele băieţilor cu capul lejer mobilat erau atât de bune că în unele cazuri nici măcar cererile de finanţare nu erau semnate. Prejudiciul este căcălău, Măria Ta! Iar responsabilă pare a fi o babă din Amara băgată la înaintare pe post de administrator al firmei bidon. Având în vedere că afacerea s-a derulat în curtea PSD, că primarii şi-au luat partea şi că a pierdut doar poporul care a plătit unor tembeli vagoane de bani pentru nimic, să se afle cine dracului a ridicat receptorul.

Agentul 007,63

Consiliat de derbedei!