Judecatoarea Elena Burlan de la Tribunalul Bucuresti a decis schimbarea magistratului Camelia Bogdan din dosarul lui S.O.Vantu, pe motiv ca procesul se desfasura prea repede. Ea isi bate astfel joc de mica reforma din Justitie, al carui scop era tocmai grabirea proceselor. Parchetul General a reclamat-o, luni, pe Elena Burlan la CSM, pentru nerespectarea normelor de procedura cu grava neglijenta. Printre succesele inregistrate de Elena Burlan in cariera de magistrat se numara achitarea medicului Serban Bradisteanu, acuzat de o mita de 4 milioane de euro, sau a medicului Tranca, cel care a violat o fata de 17 ani. Elena Burlan ofera o motivare halucinanta pentru schimbarea Cameliei Bogdan: “administrarea probatoriului s-a facut cu o celeritate nejustificata”, astfel incat inculpatul nu are timpul necesar pregatirii apararii. Elena Burlan o critica pe colega sa Camelia Bogdan ca a cerut de pe o zi pe alta dosarul de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, dosar ce a fost trimis acolo la cererea avocatilor lui Vantu. “Ori, ceea ce trebuie asigurat in cadrul unui proces penal este increderea pe care, intr-o societate democratica, instantele trebuie sa inspire publicului si, in primul rand acuzatului, intr-un proces penal. Ori, in acesta cauza, atitudinea atipica a judecatorului in solutionarea acestei cauze, justificata de prevederile legale ale Legii nr. 202/2010, dar si dorinta de a face astfel incat sa nu planeze niciun dubiu asupra impartialitatii sale, poate crea inculpatului tocmai o stare de neincredere fata de modalitatea in care instantele de judecata isi exercita atributiile, poate crea inculpatului impresia ca nu beneficiaza de un proces echitabil in raport de cele retinute anterior”, se arata in incheierea semnata de judecatoarea Elena Burlan de la Tribunalul Bucuresti, obtinuta de Ancheteonline.ro. Acuzatia principala adusa judecatoarei Camelia Bogdan a fost aceea ca s-ar fi antepronuntat asupra vinovatiei lui Ovidiu Turcan, partener de afaceri cu S.O. Vantu, in momentul cand i-a respins acestuia cererea de a parasi temporar tara.

Antepronuntare inventata

Avocatii lui Vantu sustin in cererea de recuzare ca, la penultimul termen, judecatoarea  Bogdan ar fi conditionat incuviintarea parasirii Romaniei pentru Turcan de recunoasterea vocii din inregistrarile de la dosar. Magistratul Burlan a imbratisat aceasta sustinere, aratand urmatoarele: “Conditionarea admiterii sau respingerii cererii formulate de inculpat, de furnizarea unor informatii necesare administrarii probatoriului in cauza, in conditiile in care inculpatul a precizat de mai multe ori pozitia sa in sensul ca isi rezerva dreptul la tacere, poate conduce la concluzia ca judecatorul nu este impartial, ca si-a format deja o parere cu privire la vinovatia acestuia, iar inculpatul nu are parte de un proces echitabil, in sensul ca judecatorul forteaza partea pentru obtinerea probatoriilor dorite”, continua Burlan. Magistratul isi continua explicarea motivelor pentru care si-a “sanctionat” colega de instanta, subliniind ca nici un act procedural nu trebuie “grabit”, altfel avem de-a face cu incalcarea dreptului la aparare al inculpatilor si, de aici, neincrederea publicului in justitie. “Instanta retine astfel si faptul ca administrarea probatoriului cu o celeritate nejustificata, “plimbarea” dosarelor intre instante de grade jurisdictionale diferite pentru diverse motive, dar mai ales mentionarea “NECESITATII” inaintarii dosarului intr-un termen rezonabil, de regula de pe o zi pe alta catre instantele respective, deci mentionarea acestor lucruri ca temei pentru respingerea cererii formulate de inculpat la termenul din 15.03.2011, alaturi de conditionarea furnizarii informatiilor necesare efectuarii expertizei, in conditiile mentionate deja, poate crea de asemenea confuzii in randul justitiabililor, atat cu privire la impartialitatea judecatorului, dar si la dreptul sau la un process echitabil, si o perioada prea scurta de timp putand compromite echitatea procedurii prin neacordarea persoanei in cauza a timpului si a facilitatilor necesare pregatirii apararii, cu atat mai mult cu cat acesta necesitate este mentionata ca temei al cererii formulate de inculpat, putand conduce la parerea, pe care si-a exprimat-o deja inculpatul, ca judecatorul recuzat si-a creat deja opinia vinovatiei inculpatului si de aceea doreste sa solutioneze cauza in regim de urgenta, fara a preciza ca temei al cererilor formulate de inculpat, motive de fapt si de drept temeinice, in litera si spiritual legii”, spune, in concluzie, Elena Burlan.

Prietena medicilor Bradisteanu si Tranca

Burlan este acelasi magistrat de la Tribunalul Bucuresti care l-a achitat, la data de 2 decembrie 2009, pe medicul Serban Bradisteanu acuzat de DNA ca ar fi primit o mita record pentru Romania de 4 milioane de euro. Aceeasi judecatoare l-a achitat pe medicul Razvan Tranca, acuzat de violarea unei minore. Intr-un final, Tranca a fost condamnat de instanta superioara la patru ani de inchisoare cu suspendare si la plata unor despagubiri, dupa ce a aruncat o tanara de la etajul sase la care locuia medicul. Elena Burlan a considerat la momentul respectiv ca actul sexual a fost liber consimtit de catre cei doi. In acelasi timp, Procurorul General, Laura Kovesi, a sesizat CSM “in vederea efectuarii de verificari cu privire la judecatorul Elena Burlan, sub aspectul nerespectarii normelor de procedura cu grava neglijenta. Cu ocazia solutionarii cererii de recuzare a judecatorului investit cu solutionarea pe fond a dosarului numarul 49702/3/2010 al Tribunalului Bucuresti, Sectia a-II-a Penala, magistratul a retinut un caz de incompatibilitate neprevazut de dispozitiile Codului de procedura penala.(sursa: ancheteonline.ro)

Opoziţia unită în cuget şi mai ales în simţiri propăvăduieşte la televizor schimbarea. Ţara se sufocă de dictatura lui Basescu iar Mioriţa este mulsă în interes de partid de găştile nesătule ale lui Boc. Udrea şi Cocoş fură în draci iar poporul este trimis la muncă în loc să fie furajat cu ajutoare sociale. Voiculescu vrea preţuri mici la alimente şi justiţie socială. Liberalii au devenit polul dreptei după fuziunea cu marele zero din dreptul lui Felix, iar această forţă politică s-a umflat încă şi mai mult după alianţa cu PSD. Avem deci două forţe absolut inegale dar de acelaşi sens care îşi vor disputa ciolanul în 2012. Pe de-o parte hoţii lui Băsescu, iar de cealaltă toţi oamenii cinstiţi din România, care vor dreptate socială şi prosperitate naţională. Schimbarea e chestie de zile. Şi de voturi, pe care cavalerii de stânga-dreapta nu le prea pot aduna după cum s-a văzut la ultimele 100 de moţiuni de cenzură. De ce oare? Nu cumva pentru că populimea cu creier la purtător a început să se prindă că Opoziţia este tot un drac cu Puterea? Păi să ne uităm în Ialomiţa. PNL s-a unit cu Partidul Conservator la tribunal. La noi, cei 2-3 liberali şi cele câteva ideoloage care combat la greu pe unde apucă se cuplară cu nea Aurică „300” Chelbea. Fostul mare colector din capu’ la Inspectoratul Şcolar a devenit promotor al dreptei şi mare critic al PSD, partid care l-a făcut om. Adică în locul lui Stavăr, cumătrul lui nea Cazacu, la Inspectoratul Şcolar vom avea parte de nea Chelbea. Este că arată ca o schimbare reală? Este! Tot de la conservatori a intrat pe uşa dreptei autentice crăpată de Antonescu cu toporul şi domnul Gheorghe Savu. Fostul staroste de judeţ care făcea deliciul vorbitorilor de limbă română la conferinţele de presă ale PSD este acum un stâlp al Alianţei de Centru Dreapta. Iar dacă USL câştigă alegerile iar prefectura revine, să zicem, ACD mă gândesc că domnul Savu în locul lui Teculescu ar fi chiar o schimbare autentică şi necesară, nu? Despre primenirea PSD cu domnul Marian Bălan nu mai amintim că nu are sens, lucrurile fiind evidente din moment ce manevra a fost anunţată de Adrian Năstase la şcoala de iarnă a tineretului socialist bovin şi de prăsilă de la Amara. Dacă acceptăm că prostia şi corupţia din PD-L reclamă o schimbare, în nici un caz nu putem accepta că oferta opoziţiei este ACEASTĂ schimbare. Mie îmi suna ca în bancul în care deţinuţii sunt anunţaţi că vor schimba lenjeria dar că din motive obiective şi-o vor schimba între ei.

Săptămîna trecută am primit la redacţie un e-mail interesant care conţinea nişte întrebări la adresa preşedintelui AVPS Ialomiţa, Anghel Tudor. Surse bine informate mitraliaza mafia din AVPS cu 23 de întrebări retorice care mai de care mai interesante. Cum domnul Tudor provine din vajnica miliţie, nu ne aşteptam ca cineva să declanşeze nişte cercetări. Dar întrebările merită publicate cu atît mai mult cu cât, în unele cazuri, întrebările conţin şi răspunsurile.

1. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, v-aţi depăşit şi încălcat cu regularitate şi în mod constant atribuţiile care vă reveneau ca preşedinte onorific al acestei asociaţii, precum şi faptul că, aţi acţionat şi v-aţi comportat abuziv ca un “director nelegitim” al asociaţiei, luîndu-i d-lui director TRANDAFIR nu numai atribuţiile de director, dar şi scaunul de sub fund (la propriu) ? Este adevarat că, acest comportament abuziv s-a concretizat în: preschimbarea permiselor de vînător, negocierea şi încheierea de contracte ptr. A.V.P.S. Ialomiţa, aprovizionarea cu marfă a magazinului de incintă, încadrarea de personal aflat în diferite relaţii cu dvs., majorarea salariului pentru anumiţi angajaţi fara constituirea de comisii speciale în acest sens sau de a solicita acordul Consiliului, favorizarea anumitor firme care organizează vînători cu străinii (în special italieni) sau din alte judeţe în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa, etc..

2. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, de cele mai multe ori în timpul şedinţelor şi nu numai, în relaţiile curente angajate cu majoritatea pazniciilor de vînătoare şi cu dl. Director TRANDAFIR în particular aţi vorbit urît, i-aţi jignit pe majoritatea dintre aceştia, şi că, din proşti şi din înjurături nu i-aţi scos ? Cine sau ce v-a dat acest drept, funcţia dvs. onorifică deţinută în cadrul A.V.P.S. Ialomiţa ? Uitaţi dle. ANGHEL TUDOR condiţia dvs. de om vă obligă să vă purtaţi ca oameni şi nu ca animalele? De altfel, înţelegem din opiniile şi comportamentul afişat în public în diferite situaţii dvs. faptul că, toate persoanele cu care intraţi în contact, din cadrul A.V.P.S. Ialomiţa sau din alte medii socio-profesionale (unele care deţin funcţii importante sau pe care vă consideră prieten sau apropiat), în opinia dumneavoastră sunt: ori reduse mintal, proaste, incapabile sau inculte, numai ANGHEL TUDOR este cel mai deştept, frumos şi devreme acasă. Modalitatea aceasta de a desconsidera oamenii cu care veniţi în contact şi moralitatea îndoielnică pe care o afişaţi în diferite medii, nu face decît să vă aducă deservicii domnule ANGHEL TUDOR.

3. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR zvonul care circulă în diferite medii socio-profesionale că, aţi primit foloase necuvenite (în bani sau alte obiecte) ca să mijlociţi unor persoane etnici români, rromi sau italieni, să acceadă la statutul de membru vînător ?

4. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, aţi utilizat, în timpul mandatului de preşedinte, maşina NISSAN din dotarea A.V.P.S. Ialomiţa în mare parte în interes personal, efectuînd 2 şi chiar 3 deplasări nejustificate aproape săptamînal la Bucureşti şi în alte judeţe, iar în restul zilelor în judeţ fără să concretizaţi aceste deplasări în ceva favorabil pentru A.V.P.S. Ialomiţa ? Ne puteţi comunica, cu prilejul Adunăriii Generale pentru algerea noi conduceri a  A.V.P.S. Ialomiţa, la cît se ridică cheltuielile lunare cu motorina consumată annual în timpul mandatului dvs. (în special  în 2010), pe maşina utilizată zilnic de dumneavoastră şi care vă ia de la scară în fiecare dimineaţă ? Dar, cheltuielile lunar efectuate cu telefonul pe care îl folosiţi şi care v-a fost atribuit  A.V.P.S. Ialomiţa, care am înţeles că sunt mai mari decît cele cu autoturismul de teren pe care îl folosiţi ? În beneficiul cui faceţi dumneavoastră asemenea cheltuieli nejustificate dintr-un buget, şi aşa sărac, al asociaţiei?

5. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, există decizii impuse de dumneavoastră în timpul mandatului de preşedinte onorific, pe care ulterior aţi uitat să le mai supuneţi aprobării Consiliului sau Adunări Generale a A.V.P.S. Ialomiţa (de exemplu: concesionarea cotei de recoltă la anumite specii de vînat pe unele fonduri unor cetăţeni italieni)? Sau poate puteţi să ne explicaţi de ce pe anumite fonduri a-ţi eliberat autorizaţii preferenţial favorizînd anumite persoane  iar pe alţi vînători autohtoni sub diferite pretexte i-aţi refuzat. Dacă nu vă mai amintiţi o să vi le reamintim noi cu prilejul Adunării Generale pentru algerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

6.  Puteţi să ne spuneţi dle. ANGHEL TUDOR dacă aţi primit vreun comision de la organizatorii de vînători români sau străini ? Dar de la furnizori pentru aprovizionarea magazinului şi din vînzarea de cartuşe, pe lîngă A.V.P.S. Ialomiţa, pentru grupurile de vînători care au vînat pe fondurile asociaţiei ?

7. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, prin tot comportamentul dvs. abuziv în cadrul filialei A.V.P.S. Ialomiţa aţi urmărit de fapt să vă atingeţi propriul interes şi să vă dezvoltaţi şi permanetizaţi anumite relaţii ?

8. Dle. ANGHEL TUDOR ne puteţi comunica public sau cu prilejul Adunării Generale ptr. algerea noii conduceri a asociaţiei, la cît se ridică diurna încasată în 2010 pe deplasările dvs. efectuate aiurea şi fără un scop favorabil asociaţiei ? Din cîte cunoaştem a-ţi încasat cca. 30 de lei pe zi de deplasare, dar mai bine să angajăm o firmă de audit să ne comunice aceste cifre, deoarece pe cea care o folosiţi şi plătiţi de la începutul mandatului cu peste 2.000 lei lunar nu putem avea încredere.

9. De ce dle. ANGHEL TUDOR nu lăsaţi unii dintre angajaţi să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu (să păzească şi să hrănească animalele din fondurile  de vînătoare pe care le au în primire) şi îi folosiţii întru totul alte scopuri ? Doar pentru simplu motiv că, sunt rude sau apropiaţi de-ai dvs. ?

10. Dacă tot aţi administrat ca director asociaţia în aceşti 5 ani, ne puteţi spune dle.  ANGHEL TUDOR cum au intrat în gestiunea A.V.P.S. Ialomiţa furajele, în mare parte provenite din donaţii şi cum au fost ele distribuite pe fonduri, distribuţie care s-a făcut din birou şi cu condeiul în contabilitate pentru a se mai scoate ceva bani, iar animalele şi păsările mor de foame prin fondurile de vînătoare ? Ce să mai vorbim de populările efectuate în timpul mandatului dvs., şi aşa foarte puţine şi care au vizat numai anumite fonduri de vînătoare, iar în unele situaţii efectivele cumpărate ptr. populare  s-a dovedit a fi bonlave (în special cu fazani), distrugînd, prin transmiterea boli, şi efectivele puţine rămase în fondurile de vînătoare respective.

11. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în detrimentul intereselor  A.V.P.S. Ialomiţa, aţi acţionat şi susţinut pe cetăţeanul italian evidenţiat mai sus pentru a-şi adjudeca atribuirea fondului de la Făcăieni, deşi aţi mai amăgit şi pe actualul grup de persoane organizaţi într-o asociaţie căruia i-a fost atribuit fondul respectiv de către Universitatea de Agronomie Iaşi ? Vă propunem să ne imaginăm mecanismul pe care l-aţi folosit: deşi proprietarul terenului insista telefonic să le plătiţi în continuare redevenţa (cca. 200 milioane lei vechi ?) pentru a rămîne fondul în administrarea A.V.P.S. Ialomiţa, dumneavoastră aţi dispus dlui. TRANDAFIR să nu de-a curs invitaţiei conducerii Universităţi de Agronomie Iaşi şi să nu achite redevenţa. De altfel, un responsabil dintr-un Minister l-a abordat telefonic pe directorul de drept al A.V.P.S. Ialomiţa, reproşîndu-i că “nu se doreşte plata redevenţa pentru a pierde fondul în cauză ?”. În acest context, Universitatea pentru Agronomie Iaşi şi Ministerul a anulat contractul cu A.V.P.S. Ialomiţa, iar Universitatea a solicitat oferte de la diverşi cărora să le cedeze dreptul de concesiune a fondului respectiv.  Ulterior acestei decizii aţi mers personal şi susţinut la conducerea  Universităţii de Agronomie Iaşi pe acelaşi cetăţean italian (SANTE/SANTINO), care şi-a şi adjudecat, în primă fază, administrarea fondului, însă deoarece grupul de italieni pe care îi avea în spate nu s-au mai înţeles între ei, a renunţat, iar administrarea fondului Făcăeni a revenit celor pe care i-aţi ţinut în rezervă şi amăgit că-i sprijiniţi. Ce spuneţi, poate fi real un astfel de mecanism ? Oricum suntem atenţi să vedem cum procedaţi şi în cazul celor 5 fonduri date disponibile sau la care intenţionaţi să renunţaţi, care, se pare că, sunt deja promise (aceasta dacă mai apucaţi să asistaţi la privatizarea lor). Dle. Preşedinte/Director  ANGHEL TUDOR desconsideraţi zicala românească care  spune că: adevărul iese întotdeauna la suprafaţă. Poate aveţi totuşi decenţa să daţi unele explicaţii cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

12. Vă asumaţi şi dvs. dle. ANGHEL TUDOR  responsabilitatea actelor grave de braconaj care au avut loc pe unele din fondurile A.V.P.S. Ialomiţa şi care au fost descoperite de organele de poliţie ? Ar cam trebui  dle. ANGHEL TUDOR deoarece nu aţi făcut mai nimic pe această linie în cei 5 ani de mandat. Dumneavoastră aţi avut grijă să luaţi şi să folosiţi paznicii de vînătoare la vînătorile organizate pentru recoltarea mistreţilor în loc să-i mobilizaţi pe aceştia ptr. combaterea braconajului în fondurile încredinţate lor.

13. Este adevarat dle.  ANGHEL TUDOR zvonul care circulă printr-o bancă locală că, aţi descoperit şi tăinuit, iar ulterior folosit ca mijloc de presiune asupra actualului director, faptul că acesta ar fi scos din contul A.V.P.S. Ialomiţa o importantă sumă de bani (cca. 400 milioane lei vechi) şi pe care i-ar fi folosit în interes propriu sau justificat mult mai tîrziu (pe timpul cînd contabil şef era o rudă a acestuia)? Vă rugăm luminaţi-ne şi pe noi, cît de mare este grădina lui Dumnezeu.

14. De ce  dle. ANGHEL TUDOR, dacă tot v-aţi atribuit cu de la sine putere prerogative de director al A.V.P.S. Ialomiţa, toleraţi unor paznici de vînătoare să se ocupe mai mult de activităţi personale, decît de controlul şi gestionarea activităţilor în fondurilor pe care le au în responsabilitate ? Ca să nu mai vorbim de unele mijloace mobile ce aparţin asociaţiei pe care le folosesc aceştia în interes personal şi dvs. vă faceţi că nu vedeţi.

15. Dacă tot vă motivaţi implicarea în activităţile dlui. Trandafir, prin faptul că, de fapt “îl sprijiniţi pe acesta”, cum de vă faceţi că nu vedeţi dle. ANGHEL TUDOR modalităţile de înregistrare în evidenţele contabile a sumelor încasate şi a efectivelor de păsări vînate de străini veniţi la vînătoare pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa, care sunt mult diminuate faţă de realitate ? Am înţeles că există discrepanţe majore între sumele plătite şi efectivele înregistrate în autorizaţiile eliberate acestora, faţă de cele înregistrate în condicile paznicilor şi sumele înregistrate în evidenţele A.V.P.S. Ialomiţa (diferenţele fiind în dauna asociaţiei cu o pondere de 1 la 3). Adică o parte din bani şi păsări se înregistrează şi 3 parţi nu. Ne puteţi spune unde şi în ce buzunare intră diferenţa?

16. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în cursul a 2 ani de mandat, aţi închiriat abuziv şi în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa,  unele fonduri de vînătoare unui cetăţean italian (pe care îl cheamă SANTE….sau SANTINO) pentru vînătoare la anumite specii ? Este adevarat că, o asemenea decizie nu aţi supus-o aprobării Consiliului? Totodată, circulă unele zvonuri printre cetăţeni italieni rezidenţi în ţara noastra ce ne spun că, aţi fi vîndut într-un an în perioada cît v-aţi derulat mandatul, aceluiaşi personaj, cota de recoltă la prepeliţe (sau ciocîrlii) pe două fonduri pentru o sumă frumuşică (cca. 2-3.000 euro parcă), iar bani i-aţi fi încasat personal. Ne puteţi lumina şi în această privinţă cu prilejul Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa ?

17. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aburiţi lumea cu înfiinţarea unei asociaţii non profit (de numită pompos Organizatia pescărească de producatori Dunărea de Jos) pe linie de acvacultură în interesul A.V.P.S. Ialomiţa (care se pare că nu are nici un procent în această afacere), cînd şi de fapt este numai interesul dvs. personal şi a altor cîteva doamne în acest joc? De ce folosiţi mijloacele A.V.P.S. Ialomiţa (sediu, autoturism, telefoane, contabilitate, logistică) să vă puneţi pe picioare o afacere personală ? De ce nu acţionaţi să preluaţi în concesiune şi să administraţi o baltă sau două pentru ca membri pescari afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa  să poată să-şi satisfacă o plăcere pentru care plătesc anual o cotizaţie asociaţiei. Poate ne spuneţi mai multe despre această afacere cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

18. Dacă v-aţi arogat funcţia de director de ce nu urmăriţi şi să corectaţi modul cum se vînează, cîntăreşte şi valorifică vînatul copitat de pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa ? De ce cîntărirea şi valorificarea se face de către o singură persoană şi nu de o comisie ? Cei care au preluat spre prelucrare şi valorificare a efectivelor copitate vînate au finanţat cumva balurile vînătorilor organizate de dvs. în fiecare an de mandat ? Oare aceştia aşa s-au achitat de favorurile pe care le-aţi făcut în acest sens sau mai este vorba şi de ceva sume date în particular pentru diminuarea cantităţilor sau a valori totale de plată către A.V.P.S. Ialomiţa ? Este adevărat că, cei favorizaţi v-au facilitat să efectuaţi uneori gratuit concediile şi sejururile la mare sau la munte ? Aşteptăm explicaţii şi în acest sens cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

19. De ce nu aţi acţionat pentru a numii pe funcţia de director un specialist cum prevede ştatul de organizare şi funcţionare, precum şi legea ? Vă este frică cumva de dl. Trandafir care nu are studiile necesare, însă căruia i se putea valorifica experienţa şi altfel, şi nu plătind lunar cu 4 sau 5 milioane lei vechi un inginer silvic cu numele pentru a-l menţine pe acesta pe funcţie ?

20.  Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aţi încercat, băgînd pe alţi în faţă din Consiliu (cum faceţi de obicei), să susţină să măriţi cotizaţia membrilor vînători la 1.000 lei pentru 2011? Cum justificaţi mărirea cotizaţie din acest an la 900 lei (aprobată în Consiliu) în contextul în care numărul paznicilor s-a diminuat (deci cheltuielile cu personalul ar trebuii să scadă), un fond l-aţi pierdut, după cum am precizat-o cu bună dvs. ştiinţă (deci cheltuielile cu întreţinerea fondurilor ar trebuii să scadă), etc.. Cum le promovaţi interesele membrilor vînători cu posibilităţi reduse, determinîndu-i ca astfel să renunţe la o pasiune veche ? Sau poate doriţi să vă asiguraţi resurse financiare ca să aveţi ce cheltui în interes personal sau cu plimbările pe care le faceţi nejustificat în judeţ şi la Bucureşti ?

21. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, într-un an în timpul mandatului dvs. s-a depăşit planul de recoltă la anumite specii, motiv pentru care vi s-a atras atenţia şi de la Minister? De altfel, ar trebui să recunoaşteţi faptul că, vînătoarea abuzivă efectuată pe unele fonduri ale A.V.P.S. Ialomiţa în timpul mandatului dvs. şi de cele mai multe ori numai de către un grup restrîns de vînători din judeţ sau alte judeţe (în special la vînatul copitat) a determinat împuţinarea îngrijorătoare a vînatului pe fondurile respective. Aceasta coroborat în multe situaţii cu nerealizarea de populări au determinat agravarea situaţiei de fapt pe fondurile respective afectînd astfel semnificativ vînătorile organizate la nivelul grupelor de vînătoare.

22. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR că, la începutul mandatului dvs. aţi avut tupeul să propuneţi unor membri din conducerea A.V.P.S. Ialomiţa ideea de a vinde sau închiria actualul sediu al A.V.P.S. Ialomiţa unui investitor local pe care ulterior aţi mimat că-l sprijiniţi să preia fondul de la Făcăeni. Noroc dle. ANGHEL TUDOR că, ideea respectivă nu a prins şi a fost respinsă la fel şi argumentaţia adusă de dvs. Oare chiar nu cunoaşteţi legile care guvernează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în ce priveşte patrimoniul propriu sau mirajul banilor pe care i-aţi fi obţinut din tranzacţie v-a făcut să vă pierdeţi raţiunea cu asemenea propuneri?

23. Cum explicaţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, speculînd pasiunea dlui ŞELARU I. pentru vînătoarea la mistreţi, de multe ori l-aţi invitat pe acesta la asemenea vînători  în Ialomiţa însă pe fonduri unde în urmă cu cîteva zile aţi făcut deja vînătoare la semenea specie de vînat (avem un exemplu şi în anul care tocmai s-a sfîrşit)? Aceasta nu nu se numeşte bătaie de joc dle. ANGHEL TUDOR ? Oare ce ar gîndi despre conducerea A.V.P.S. Ialomiţa  dacă i s-ar aduce la cunoştinţă aşa ceva ?

VA PROMITEM CĂ VOM REVENI ŞI CU ALTE INTREBARI DLE.  ANGHEL TUDOR

Un grup de vinatori şi pescari

afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa

Săptămâna trecută s-a consumat un nou episod din războiul care are drept miză apa Sloboziei. Compania de apă a Consiliului Judeţean Constanţa a penetrat judeţul prin intermediul unei manevre de informare a publicului din Slobozia într-un soi de comunicare cu iz publicitar prin care şi-a anunţat intenţiile generoase de a salva oraşul şi locuitorii. Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, directorul RAJA, pesedistul Felix Stroe, anunţă că preluarea Urban este inevitabilă şi că, pentru noi ar fi mai bine să predăm societatea acum pentru că am putea beneficia de condiţii de detenţie mai bune. Susţinută puternic de toată suflarea politică locală, RAJA Constanţa se şi vede în postura de furnizor de servicii pentru populimea din Slobozia. Pentru care motive şi ce-i mînă în luptă pe pesediştii din Constanţa urmează să ne convingem. La o primă scanare, lucrurile se prezintă cam aşa.

De ce ar scoate baronetul PSD 150 de miliarde din tescherea

pentru preluarea datoriilor istorice ale Urban SA Slobozia este o întrebare mai mult decât legitimă. Plin de el şi mândru de imperiul pe care l-a construit, directorul RAJA afirmă cu guriţa lui următoarele: “… suntem dispuşi să acceptăm două dintre principalele condiţii impuse de administraţia locală, respectiv calitatea de asociat a SC Urban şi preluarea datoriilor societăţii. Ce v-aţi putea dori mai mult?!” Calitatea de asociat al RAJA Constanţa pentru Urban este o frecţie la un picior de lemn pentru că la nivelul anului 2007 societatea avea deja 54 de acţionari care deţineau împreună 31.000 de acţiuni. Cel mai important acţionar era municipiul Constanţa care deţinea mai bine de jumătate din acţiunile RAJA, adică 18525 de acţiuni. Asta în vreme ce Mangalia, un oraş  comparabil cu Slobozia, abia dacă aduna 3000 de acţiuni. Mai nou, numărul de acţionari ai RAJA s-a redus la 34 de comunităţi. În aceste condiţii este evident pentru oricine că posibilul acţionar Urban SA va fi decorativ şi, foarte probabil, nu va intra în Consiliul de Administraţie unde se iau, măcar teoretic, deciziile. Cel de-al doilea cadou pe care Stroe vrea să ni-l facă este să achite datoria istorică a Urban către Amonil. Adică vreo 150 de miliarde de lei vechi, ceea ce la cursul actual bate spre 4 milioane de euro! Din ce bani va achita nenea Stroe aceste datorii nu aflăm. Ştim însă că RAJA este  îndatorată până peste cap şi că, recent, compania a anunţat că va contracta un credit de 22,5 milioane de euro pentru a finanţa cota de contribuţie pentru un proiect megaloman de modernizare a reţelei de canalizare şi alimentare cu apă în judeţele Constanţa şi Ialomiţa, proiect în valoare de 192 de milioane de euro. Dincolo de faptul că RAJA nu are capacitatea de a pune pe masa Amonil 4 milioane de euro cash, se naşte întrebarea firească: şi dacă ar avea atîta bănet disponibil, de ce ar face-o? Răspunsul este unul singur. Fără controlul Consiliului Local Slobozia asupra preţurilor practicate, RAJA şi-ar scoate investiţia într-un an. După care şi-ar băga profitul la teşcherea căci investiţiile derulate de primărie în reţeaua de apă şi staţia de tratare, başca staţie de epurare modernizată ar aduce RAJA în poziţia de a funcţiona la Slobozia doar cu chitanţierul. Cum de altfel face acum la Ţăndărei şi Feteşti, localităţi intrate sub domnia lui Stroe de vreun an. Amonil este singurul creditor care poate face opoziţie la orice mutare încercată de municipalitate la Urban, deci plata datoriilor către acest furnizor este singurul obstacol către borcanul cu miere pe care pesediştii din Constanţa îl au de trecut. Iar să doseşti 4 milioane din vreo 192 cât poate finanţa UE în proiectul despre care am vorbit mai sus nu e mare şmecherie, mai ales cînd vorbim de pesedişti şi metodele lor în care RAJA excelează.

Apucăturile de pesedist ale lui Stroe

sunt uşor vizibile pe internet. În martie 2010, în numai o zi, RAJA a atribuit pe mână lui Stroe contracte fără licitaţie de 600.000 de lei. Primul şi cel mai gras contract este oferit firmei Energomont SRL din Constanţa, societate care lucrează la racordul utilităţilor în aglomerarea de case electorale ieftine a lui Radu Mazăre. Lucrarea plasată de Stroe acestei companii valora 421.955 de lei fără TVA şi viza remedierea unei avarii la un colector din Constanţa. Culmea este că RAJA a plasat lucrarea pe care putea şi era obligată s-o execute cu forţe proprii, deoarece avea utilaje şi personal calificat pentru asta. Cu toate acestea Felix Stroe a declarat public că lucrarea era “ultraspecializată şi complexă” şi că RAJA nu are specialişti de un asemenea nivel. Întrebarea vine firesc. Dacă nu poate repara un colector, cum poate RAJA exploata reţele de apă în 104 localităţi, aşa cum se laudă? Şi cum poate derula proiecte complexe de infrastructură de sute de milioane de euro? Sau poate prin subcontractori banii se pot sifona mai uşor către buzunare private cu căptuşala roşie? Mai de grabă aşa. Cea de-a doua vrăjeală de week-end a lui Stroe s-a petrecut în buzunarele cetăţenilor din Feteşti, de unde au fost sustraşi fără licitaţie vreo 200.000 de lei din condei. De data aceasta RAJA n-a fost în stare să facă nişte împrejmuiri pentru puţuri şi a motivat procedura de atribuire după ureche prin faptul că se furaseră nişte cabluri iar avaria trebuia remediată rapid. De data aceasta clientul RAJA a fost firma Sade Global din Cernavodă. Iar astea nu sunt decât nişte glume faţă de tunurile meşteşugăreşti trase în buzunarele clienţilor lui nea Stroe.

La RAJA licitaţia e pe invers

în sensul că ofertele cîştigătoare sunt cele la preţ maxim. Aşa s-a petrecut în iunie 2009 cu ocazia licitaţiei organizate de Stroe pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din Eforie Sud. Câştigătoare a fost declarată o compania germană care a pus pe masă cea mai mare ofertă: 25.883.240 de euro. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis contestaţiile depuse de doi competitori şi a obligat RAJA să reia procedurile. Ulterior presa a vorbit despre un dosar penal întocmit împotriva lui Stroe după care s-a lăsat o tăcere adîncă. Şi sugestivă. Apărarea directorului RAJA s-a concretizat într-o declaraţie lămuritoare în care Stroe afirma că a filmat procedura de deschidere a ofertelor şi că a invitat presa să asiste. Niciodată însă caietul de sarcini care cuprindea criteriile de selecţie nu a fost făcut public deşi presa l-a cerut în repetate rânduri. Concluzia este că dacă o lucrare de repraţie se poate face cu 2 lei, RAJA o face cu 4 lei. Iar banii nu provin din cele 10  milioane de dolari care înseamnă averea lui Stroe potrivit Top 300, CI DIN BUZUNARE CLIENŢILOR!

Apă ieftină? Nu se poate

zice Stroe, care afirmă textual: “Din păcate nimeni nu vă mai poate oferi asta”! Iar dacă afirmaţia vine de la un multiminionar în dolari nu putem decât să-l credem. Cu atît mai mult cu cât în iulie 2009 preşedintele Asociaţiei Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia, Lucian Iftimie, susţinea că RAJA practică un adaos comercial la apă de…. 13.600%! „Este incredibil acest jaf «la drumul mare», pe care îl practică RAJA, nerespectând nicio regulă, ei umflând numai facturile. Să nu mai discutăm faptul că, de 20 de ani, în staţiuni nu s-a făcut nicio cheltuială de investiţii, cu schimbări de coloane de alimentare cu apă şi canalizare. Tot ceea ce înseamnă reparaţii şi schimbare de apometre le executam tot noi, cu toate că ei, în preţul de exploatare, au datoria să execute reparaţiile şi întreţinerea. Ei au devenit o mare firmă căpuşa, care se crede deasupra legii, mărindu-ne facturile şi agăţându-se de argumentarea unor cheltuieli şi hotărâri locale”, se menţionează într-un comunicat de presă trimis de Asociaţia Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia. Explicaţia dată de RAJA a fost simplă. La momentul 2009 societatea plătea anual rate aferente creditelor contractate de peste 21 de milioane de lei.La astea se adaugă lefurile babane ale mogulilor din conducerea societăţi (Stroe a declarat în 2006 venituri din salarii de peste 6100 de lei lunar, mai mult decât şeful statului la acea vreme ). Pe site-ul ziarului care a publicat această informative, un comentariu atrage atenţia asupra unor realităţi interesante:” O altă cauză a preţului mare al apei este faptul că, fiind o regie autonomă complet politizată, consumatorii, persoane juridice, care sunt membri marcanţi ai PSD, primesc reduceri substanţiale la consumul de apă potabilă plus ce se cotizează pentru filiala PSD Constanţa. De exemplu scaunele din sediul PSD au fost achiziţionate de către RAJA.”

Competenţa lui Stroe face 900.000 de euro lunar

sumă care înseamnă totalul costurilor pe care constănţenii le achită pentru funcţionarea staţiei de epurare. Şi vorbim de costuri la nivelul anului 2005, când RAJA avea în exploatare 9 staţii de epurare în judeţ. Tot meseriaşii de la RAJA susţineau atunci că staţiile au fost supradimensionate şi că nici în 2015 nu se vor atinge capacităţile proiectate. Cu alte cuvinte, oamenii lui Stroe recunosc că au umflat cifrele dar o fac doar ca să justifice de ce constanţenii achită lunar grămezi de bani pentru servicii care ar putea fi şi ieftine. Avem acum şi răspunsul la axioma lui Stroe care afirma că nu ne poate garanta nimeni apă la preţuri mici. În condiţiile în care se fură cu vagonul, afirmaţia lui Stroe este perfect adevărată. Când municipalitatea achită 5 milioane de euro plus ratele unui credit de 20 de milioane de euro pentru staţii de epurare dimensionate la ochi este evident că nu putem vorbi de costuri mici. Şi cum să nu umfli proiectul la valoare când vorbim de procente din sume plecate aiurea prin conturi de partid? Este adevărat că proiectul a demarat pe vremea lui Stelian Duţu, dar la fel de adevărat este faptul că lucrăturile la stadiul de cash uniform distribuit au fost preluate de gaşca lui Nicuşor Constantinescu. Iar şi mai adevărat este că preluarea Urban are în vedere descărcarea costurilor infernale suportate de constănţeni şi pe spinarea slobozenilor. De aici şi intersul lui Stroe faţă de apa chioară de la Slobozia. Asupra căruia vom reveni cu modelele de bună practică de la Ţăndărei şi Feteşti, unde reţelele au fost preluate fără plată de experţii scumpi de la RAJA.

Portretul managerului la bătrîneţe

Potrivit TOP 300 averea lui Felix Stroe este estimată la 10 milioane de dolari. Afacerile lui sunt gestionate de unul dintre cele mai mari holding-uri din Constanţa, 2×1 Holding, care reuneşte 10 firme. Mai deţine acţiuni la o companie de taxiuri şi la un hotel. În plan politic, Stroe este membru PSD din 2000 şi a deţinut funcţia de primar al Constanţei în perioada 2000-2003.

Felix Stroe a fost audiat în dosarul lui Cătălin Voicu. Motivul pentru care expertul în apă scumpă a dar extemporal în faţa procurorilor are legătură cu bunele practici ale RAJA Constanţa în atribuirea lucrărilor. Iată stenograma care l-a adus pe Felix Stroe la DNA:

„Alexandru Mazăre: Mai trebuia să vă zic de aia cu RAJA…

Cătălin Voicu: Da…

Alexandru Mazăre:… dar aia cred c-o rezolvăm acolo.

Cătălin Voicu: Stai bre, da nu fugim din România.

Alexandru Mazăre: Nu, mi-aţi spus că e în instanţă. M-aţi întrebat. Încă nu s-a rezolvat, nu s-a atribuit lucrarea, că n-am cum.

Cătălin Voicu: Nu contează, domne! Când iese, iese! Aia vor ei, aşteaptă…

Alexandru Mazăre: Dacă mă-nţepenesc…

Cătălin Voicu: Îmi spui dacă te înţepeneşti şi vorbim!

Alexandru Mazăre: Da, dacă e, am…

Cătălin Voicu: Putem merge cu ăla?

Alexandru Mazăre: Ce am vorbit cu ăla la telefon, mi-a zis că-i pe calea bună”.

’’Şi cum, să-l lăsăm pe Băsescu să ne aresteze fără să zicem nimic? Întrebarea este cine mai crede că Băsescu vă arestează pe voi, măi băieţi? Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară. Aproape nimeni nu şi-l mai aminteşte pe procurorul Burduşan, şeful Serviciului de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate din Parchetul General sub Emil Constantinescu, dat afară şi din Parchet, nu doar din funcţie, la întoarcerea PSD la putere, în tăcerea asurzitoare a colegilor lui solidari, pentru că îndrăznise să ancheteze Bancorex. Când au fost luaţi cu cătuşe şi şefi PDL, când grupul PDL s-a compromis public apărând-o pe Ridzi tocmai că sunt siguri că DNA nu o va proteja, cine să creadă în mitul persecuţiei voastre de către justiţie? Am lansat o provocare la Realitatea, o menţin: cine are indicii că există în continuare în România oameni deasupra legii (alţii decât cei pe faţă ocrotiţi de Parlament), că alde Blaga, Udrea, familia Băsescu au fost reclamaţi la Parchet, care a îngropat chestiunea, să ne aducă nouă la romaniacurata.ro documentele şi promit că facem noi vâlvă internă şi externă cu altă credibilitate. Dar câtă vreme ştiu ce spaţiu de desfacere enorm la televiziuni au opozanţii acestor persoane, parcă mă tem că nu o să apară nici un fel de dosare sau probe mai de Doamne-ajută. Oricum, eu nu mă antepronunţ şi vă aştept. Dar, dacă nu veniţi, mai uşor cu persecuţia pe scări, că vă faceţi de râs pe voi, iar pe noi ne plictisiţi. Cine are mult spaţiu la TV nu e musai să şi convingă lumea cu el, credeam că v-a ajuns să câştigaţi alegeri la TV şi aspiraţi şi la vreo victorie în viaţa reală. Am zis doar de PSD, dar e de ajuns să îl auzi pe dl liberal Voicu luând partea deputatului PDL Păsat, un băiat care reiese din rechizitoriul DNA drept şef de crimă organizată, ce corupţie sau alte fleacuri, contra lui Traian Băsescu. Ei da, mafioţi din toate partidele, uniţi-vă! Dl Voicu are degeaba aerul unui băiat civilizat, vezi frica pe el. De ce îi e frică, când justiţia, vorba aia, nu a condamnat mai pe nimeni pentru corupţie până acum fără mari verificări şi ezitări (şi de asta majoritatea încă aşteaptă pronunţări definitive)? Răspuns: ştie el, chiar dacă noi nu ştim. O să iasă populaţia în stradă în urma propagandei comice de la televiziuni cu insurecţii anti-FMI ca să vă apere pe voi de justiţie? Watch my lips: n-o să iasă. Cine ştie, dacă vă ducea capul să nu arătaţi încă o dată că miza e asta, poate ieşea. Aşa, cu poziţiile voastre anti-Justiţie, cu alianţa voastră perfect inutilă la acest moment, cu suspendarea lui Băsescu drept unică strategie dinainte perdantă, că n-o să aveţi cvorum nici presupunând că o să aveţi altceva, cu greutatea pusă pe un contracandidat la preşedinţie, când ce urmează sunt alegeri legislative, nu faceţi decât să irosiţi avantajul natural pe care vi l-au dat politicile de austeritate şi aroganţa regimului actual, spre disperarea milioanelor de oameni care aşteaptă de la schimbare un pas spre viitor, nu unul spre trecut”.

Prefectul Mădălin Teculescu a făcut săptămâna trecută o nouă descoperire epocală. Domnia sa a citit nişte buletine de analiză, a gândit vreo 5 minute şi, în cadrul unei conferinţe de presă, a anunţat că la robinetele slobozenilor curge cancer lichid. Cancerul este evaluat în cifre de ordinul 10 la puterea minus 9 şi reprezintă concentraţia de trihalometani prezentă într-una dintre cele 6 probe analizate. Chit că din cele 3 seturi de analize doar cele efectuate la DSP Buzău au dat acest rezultat, domnul prefect nu are nici un dubiu. Cum n-a avut nici în . februarie 2010, când anunţa prezenţa pesticidelor în apă folosindu-se de aceeaşi goarnă de partid. Se pare că povestea “Petrică şi lupul” n-a lăsat urme în conştiinţa domniei sale.

Capul judeţului, între pătrat şi cerc

Războiul prefectului cu sursa de apă a Sloboziei s-a purtat iniţial în figuri. La data de 22 ianuarie 2010 Direcţia de Sănătate Publică a constata că pătratul nu este cerc şi a decis să ridice autorizaţia de funcţionare a Urban SA. Figura de stil a DSP a fost executată la ordin şi s-a bazat pe faptul că perimetrul sever de protecţie al puţurilor operate de Urban era pătrat cu latura de 10 metri şi nu cerc de aceeaşi rază aşa cum scrie la lege. Figura liber impusă comisă de funcţionarii DSP s-a derulat taman după ce Urban a solicitat prelungirea termenului de conformare cu 6 luni, motivat de faptul că primăria Slobozia avea de îndeplinit proceduri birocratice greoaie pentru achiziţia terenului necesar La această mică şmecherie s-a adăugat turbitatea crescută a apei şi prezenţa în exces a fierului datorată sistemului de distribuţie vechi, fapt ce a forţat Urban să declare apa ca fiind nepotabilă. Deşi din acel moment apa nu mai trebuia tratată, ci livrată vrac direct din puţuri, operatorul a fost obligat să continue procedurile de potabilizare a apei cu nişte costuri şi pierderi imense. Războiul însă era departe de final. Cu largul concurs al Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, domnul prefect reuşeşte să “strecoare” nişte pesticide în apă. Nu cu seringa, ci cu stiloul şi ştampila unor personaje cu frică de partid.

Menajeră cu pesticide

Întocmai ca Vasile Roaită, prefectul Teculescu trage de sirenă mai s-o rupă anunţînd într-o conferinţă de presă din data de 4 februarie 2010 că la robinete curg pesticide şi, parţial apă. În spatele afirmaţiilor tembele ale domnului funcţionar stătea o scrisorică a Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti adresată DSP Ialomiţa. La o săptămână de la avertismentul prefectului comunicarea INSP ajunge şi la Urban, societate care trebuia să ia măsuri în ultimă instanţă. Primăria şi Urban contestă firmaţiile prefectului şi argumentează cu buletinele de analiză a apei distribuită din aceeaşi sursă în comunele limitrofe Sloboziei care nu conţin nici urmă de pesticide. Ulterior, la circa o lună de zile analizele se repetă la alte 3 laboratoare. Evident că noile buletine nu susţin teoriile aberante al INSP preluate inconştient de prefect. Scopul însă a fost atins. Urban a rămas fără autorizaţie iar laboratorul societăţii nu a fost acreditat. Cu mari eforturi şi costuri suplimentare, societatea a reuşit în 2010 să primească autorizaţie însoţită de un program de conformare sever monitorizat de DSP Ialomiţa. Între timp, Primăria Slobozia a declanşat operaţiunea de înlocuire totală a reţelei de distribuţie şi a staţiei de epurare. Când toate lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal, prefectul Teculescu a descoperită cauza cancerului: apa de la Slobozia.

Gândire cu capul. Gol!

“Având în vedere că apa furnizată la Slobozia are probleme cu trihalometanul cred că este şi datoria mea, ca prefect, să iau măsuri ca această apă să devină potabilă. Dar înainte de asta să ne asigurăm că ea se plăteşte ca menajeră, pentru că aceasta este marea problemă…. A durat prea mult. Dacă nu vom găsi înţelegere vom ataca cu toată seriozitatea această problemă, pentru că nu este normal ca să fie plătită ca apă potabilă o apă menajeră care mai este şi cangerigenă”. Două chestiuni îl freacă la cap pe domnul prefect după cum rezultă din cuvântarea domniei sale către presă. Prima este aceea a preţului. Potrivit logicii guvernamentale a domnului prefect, Urban trebuie să vândă apa cu 1 leu metrul cub, chiar dacă societatea o produce cu 2 lei. Şi o produce cu doi lei pentru că programul de conformare asumat la autorizare o obligă la tot soiul de operaţiuni care costă. Deci, dacă se livrează fără tratament, se închide robinetul. Dacă se livrează cu tratament, acesta trebuie plătit. Insistenţa domniei sale ca Urban să vândă în pagubă n-are legătură cu durerea faţă de greutăţile populaţiei, ci cu falimentul Urban. Căci de faliment este vorba dacă firma va vinde apă sub costul de producţie. Iar dacă Urban dă faliment, ghici ce RAJA va veni să ne vândă aceeaşi apă la preţ dublu? Zicem şi noi, nu dăm cu parul. Cea de-a doua chestiune care rezultă din discursul domnului prefect este subsidiară primei. Cancerul din apă este la fel ca pesticidele din 2010, care au dispărut la prima repetare de analize. O demonstrează clar chiar buletinele care au relevat depăşira la trihalometani în  anumite puncte din reţea, dar care nu au relevat aceşti compuşi la ieşirea din staţia de tratare, după cum arată facsimilul peste care s-a uitat şi domnul prefect. S-o fi uitat dar nu a înţeles, zicem noi, că de rea credinţă nu putem să-l bănuim. Că ar fi penal rău şi chiar nu e cazul.

Cine e şi ce vrea adversarii apei

Încă de la stadiul de proiect sursa subterană de alimentare cu apă a avut mulţi adversari. Cei mai înfocaţi au fost administratorii Amonil, care au pierdut o afacere de circa 3 milioane de euro pe an. Atât încasau securiştii din spatele Amonil din vânzarea apei industriale de la Dunăre transportată pe conductele care ar fi trebuit să apaţină municipalităţii. Băieţii de la PD-L au fost şi ei foarte sensibili la problemă. Fostul prefect Marinică Cazacu a obţinut chiar şi bani de la guvern pentru plata unor datorii istorice umflate cu pompa pe care Urban le avea la Amonil, doar fermitatea primarului Gabi Ionaşcu şi opoziţia CL Slobozia împiedicând golănia. Pe lăngă interesele economice evident, mulţi trepăduşi politici au profitat de problemele apărute în proiect datorită proastei gestionări şi au încercat să câştige capital electoral din asta. Oamenii interesaţi din PSD, PNL şi PD-L s-au repezit ca ulii asupra proiectului şi l-au făcut praf. Deşi sursa subterană este viabilă şi rezolvă problema apei pe termen lung, întreaga clasa politică locală ,ca să zicem aşa, a sabotat încrederea populaţiei în proiect. Ciupercă n-a alocat un şfanţ pentru modernizarea staţiei de tratare iar ziarele finanţate de PSD l-au făcut bumbac pe primar. PD-L-iştii au încercat combinaţii de afaceri şi comisionane cu Amonil şi prin intermediul prefectului au încercat să scoată capital electoral din faptul că apa încă nu are calitatea preconizată. Liberalii visează cai verzi pe pereţi şi afirmă că au şanse reale să câştige primăria mizînd şi ei pe apa temporar gălbuie şi urât mirositoare de la robinet. Mai nou, din toate părţile, inclusiv din PSD, răzbate o dorinţă puternică. Şi anume ca sursa de apă subterană să fie gestionată de caracatiţa pesedistă de la RAJA Constanţa, infiltrată la Feteşti(filieră PNL) şi la   Ţăndărei (filieră PSD), unde populaţia simte deja beneficiile dublării preţurilor fără nici un fel de investiţie. Chiar prefectului judeţului şi-a manifestat public încrederea în acest mare operator care ar trebui, după mintea domniei sale, să prea şi alimentarea cu apă a Sloboziei.Dincolo de gafele comise de primar în gestionarea proiectului de alimentare cu apă din sursă subterană, utilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială. Probabil că Ionaşcu va plăti, dacă nu cumva a făcut-o deja, pentru greşelile comise în administrarea proiectului. Dar asta nu înseamnă că buna sa credinţă poate fi pusă la îndoială. Pe când, în cazul contestatarilor de conjunctură ai apei putem discuta cu argumente despre tot soiul de interese vizibile din avion.

Situaţia critică prin care trece Spitalul Judeţean din Slobozia a fost declanşată în noiembrie, anul trecut. Deşi ilegalităţile au curs fără oprire timp de trei luni, deşi presa a informat la nivel naţional despre gravele încălcări ale procedurilor, deşi Ministerul Sănătăţii a atras atenţia asupra incompetenţei conducerii Spitalului, Silvian Ciupercă bate câmpii cu graţie, într-o declaraţie năucitoare, despre filozofia sancţiunii şi despre inutilitatea aplicării ei. În locul unei poziţii ferme împotriva directorului Vasile Olaru, preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa declară cu nesimţire că aplicarea sancţiunilor nu se impune şi nu rezolvă situaţia. Sigur, atitudinea lui Ciupercă poate fi înţeleasă, dacă ne raportăm la reţeaua de şmecherii în care este obligat să păstorească avantajele pesedeilor mai mici sau mai mari. N-a luat nici o măsură nici când ingineria cu terenuri condusă de Vasile Olaru a ajuns de notorietate naţională, ba mai mult, şi atunci a recunoscut ticăloşia, dar nu a pedepsit pe ticăloşi.

Cu multă ipocrizie, Silvian Ciupercă cita, în decembrie, din protestul PSD împotriva practicilor clientelare ale guvernării. Spunea el: „Nemulţumirea faţă de reglementări în interesul clientelei politice este una profundă“. Aşa este, domnule preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa. Numai că reglementările despre care vorbeaţi aduceau bani unor cetăţeni ai Ialomiţei, nu ne îmbolnăveau copiii. Ce părere aveţi despre noi, ca părinţi? Aflaţi că noi avem tot dreptul să vă acuzăm public de acoperirea încă o dată (pentru a câta oară?) a ilegalităţilor comise de clientela politică PSD; vă acuzăm  public de iresponsabilitate în deciziile luate; vă acuzăm public de îmbolnăvirea copiilor.

Comisia de control a Ministerului Sănătăţii subliniază: „au existat deficienţe de raportare şi de promptitudine; aceste cazuri nu au fost raportate, ci au fost ascunse. De aceea s-a cerut limitarea accesului şi dezinfecţia Secţiei de Pediatrie”. Silvian Ciupercă ascunde şi el, la rândul lui, vinovăţia conducerii spitalului. Norocul copiilor este că Rotavirus nu este letal, iar specialiştii de la Institutul „Matei Balş” vor anihila efectele lui.

Silvian Ciupercă, însă, este un virus care a început să devină extrem de nociv pentru populaţie.

Radu Paros, consilier local (CL Slobozia),

Manager al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Ialomiţa

Recenta mişcare de pe scena politică prin care formaţiunea turnătorului Felix s-a lipit de gaşca patriciană de la PNL într-o fuziune cu aspect de incest este comentată în fel şi chip. Încolţiţi din toate părţile şi puşi la zid inclusiv de voci din interior, liberalii argumentează tembel cu strămoşescul “ba pe a mă-tii”. Păi, ce, Băsescu n-a făcut la fel? Ce, PNL o fi mai  fraier să nu se coboare în hârdăul cu rahat ca să scape ţara de tiran? Pentru orice om cu scaun la cap argumentul este de un tembelism rarisim şi, ce este mai suprinzător, este vehiculat de oameni cu scaun la cap. Sau cel puţin care lăsau impresia că au respectiva piesă de mobilier la mansardă. Este evident ca Basescu a naşit alianţe imorale şi inexplicabile atît cu bandiţii lui Ilici cât şi cu securiştii lui Felix doar de dragul de a aduce la ciolan o gaşcă de mafioţi de tip Videanu, Berceanu şi alţii ca ei. Dar la fel de evident este că nu poţi scuza o ticăloşie cu o alta. Adică domnul Antonescu nu poate justifica unirea cu Felix prin precedentul furnizat de Băsescu. Pentru că de când a primit rolul de păpuşă oficială a lui Dinu Patriciu micul bugetar n-a contenit să se diferenţieze de Băsescu. Toată lumea îşi aminteşte cum a luat băiatul voturi de la fraieri tunând şi fulgerînd împotriva mafiei lui Geoană, mafie cu care s-a pupat în bot fix la Timişoara imediat cum a ieşit din cursa electorală. “Nu putem câştiga împreună, domnule Geoană”, zicea el, pentru ca fix a doua zi să se îmbrace cu geaca roşie cu tricolor a lui Dragnea. Acum, liberalii fac scurtă la gură explicând că nu sunt mai imorali ca Băsescu şi că uniunea cu Felix e perfect normală. Ba, susţin că Felix nu e Felix! Sau că Felix e mai moral ca Băsescu, ceea ce în ultimă instanţă este o mare tîmpenie. Singura concluzie logică a mutării comise de liberali este aceea că toate partidele din România sunt o apă şi un pământ. Colcîie de hoţi, sunt conduse de dobitoci manevrabili şi au ca scop guvernarea în scop de rapt şi nu interesul public. Făcând aceeaşi tîmpenie ca şi Băsescu, Antonescu nu face decât să demonstreze că este la fel ca cel pe care-l combate din zori şi pînă în seară. Că nu-i diferenţează nimic şi că au aceleaşi apucături. Dacă Băsescu este istorie, Antonescu vrea să fie viitorul. Un viitor la fel de gri ca şi trecutul, vândut fraierilor sub ambalajul unor discursuri de rumeguş gustate de semidocţi. Explicaţia este una singură. Toate partidele se bat pe un electorat sărac, neinformat şi uşor de dus cu zăhărelul. Toate partidele au ca unică strategie cumpărarea de voturi cu bani de la buget. Ţinta partidelor o reprezintă bugetarii, pensionarii şi asistaţii social. Adică exact masa inertă care ne ţine în loc de 20 de ani şi pentru care au guvernat toate partidele. De aceea toate se comportă la fel şi au acelaşi discurs. Un discurs de dreapta autentic, lipsit de populism şi centrat pe valorile individului nu este aducător de voturi. Iar partidele ştiu asta şi se comportă în consecinţă.  Din această perspectivă, mişcarea lui Antonescu ar putea avea sens. Nu însă şi justificările, care nu arată decât tembelism vrac.

În anul 1950, în închisoarea de la Piteşti, comuniştii au inventat cea mai cumplită formă de tortură. Deţinuţii schingiuiţi de alţi deţinuţi cu o cruzime inimaginabilă se autodemascau pentru fapte imaginare. Sub pretextul reeducării, deţinuţii politici încarceraţi la Piteşti au fost forţaţi să îşi mănânce excrementele, să se pupe în fund reciproc sau să afirme despre ei şi părinţii lor că s-au născut şi au trăit în incest. Teroarea inimaginabilă a durat aproape patru ani. În urma unor anchete făcute de ochii lumii, ţapul ispăşitor a fost găsit în persoana unui scelerat pe nume Eugen Ţurcanu, student legionar. A fost singurul care a plătit pentru crimele ordonate şi organizate de comuniştii lui Dej. Unul dintre iniţiatorii sistemului criminal de represiune de la Piteşti a fost generalul de securitate bolşevic Alexandru Nicolschi, care a murit în 1992 la Bucureşti încasînd pensie grasă de la statul român, probabil pe baza principiului contributivităţii, pentru meritul de a fi trimis la moarte prin schingiuire mii de români.

În noiembrie 1985, se stinge în închisoare dizidentul Gheorghe Ursu. Arestat pentru răspîndirea unor materiale duşmănoase prin intermediul postului de radio Europa Liberă, Gheorghe Ursu a avut parte de un tratament similar cu cel aplicat în anii 1950 la închisoarea Piteşti deţinuţilor politici. În celula sa din arestul DSS au fost introduşi doi deţinuţi de drept comun care aveau misiunea să smulgă de la Ursu declaraţii complete cu privire la persoanele pe care le-a întâlnit în excursiile sale şi despre cei care l-au ajutat să scoată din ţară materialele difuzate la Europa Liberă. Metodologia aplicată de anchetatori este similară cu cea patentată de Nicolschi în anii ’50. Bătut crunt la anchetă de călăii săi Mihai Creangă şi Tudor Stănică şi “frăgezit” în celulă de cei doi golani ai securităţii, Gheorghe Ursu se stinge din viaţă în noiembrie 1985. Diagnosticul oficial al morţii a fost atac de cord. În realitate, Ursu a decedat ca urmare a multiplelor leziuni interne cauzate de bătăile crunte ce i-au fost administrate. Jurnalul dizidentului ţinut vreme de 40 ani nu a fost recuperat de familie nici pînă ân ziua de astăzi.

În 1990, regimul lui Ion Iliescu permite redeschiderea dosarului Ursu. În urma unei plângeri a urmaşilor, cazul este preluat de procurorul militar Dan Voinea, care în câteva săptămâni inifirmă soluţia dată în 1985 şi începere cercetările pentru infracţiunea de crimă cu premeditare. Printre suspecţi se află şi cele două lichele bolşevice Stănică şi Creangă. După 13 ani de anchete, timp în care ca şi în dosarul revoluţiei procurorul Voinea a fost dat de-o parte din achetă de regimul Iliescu şi repus în drepturi de regimul Constantinescu, s-a ajuns la un verdict. Cum s-a materializat el explică într-un interviu acordat revistei Acum Andrei Ursu, fiul dizidentului:

“A avut vreunul din prieteni de suferit de pe urma arestarii lui Babu ?

Nu. Citiva s-au speriat insa, lucru firesc. Nina Cassian a ramas din cauza asta in Statele Unite.  Dar nici unul n-a fost intrebat, si nicidecum anchetat, din cite stiu eu, in legatura cu jurnalul tatei.  Uite ce s-a-ntimplat: in viziunea securistilor, e clar ca Babu era un personaj periculos. Printre altele, ii interesa episodul “pusca cu luneta” din jurnal. Tata discutase si cu mine posibilitatea procurarii pieselor pentru o arma, si aducerea lor, una cite una, cu ocazia diverselor excursii in strainatate (avusesem si eu ocazia sa calatoresc, cu lotul de inot). In fine, a fost mai mult o idee abstracta decit un plan; dar cred ca tata ar fi facut-o, daca ar fi avut posibilitatea; imi spusese: “chiar daca sint prins, ar merita: mor eu, dar poate scapa 20 de milioane de paranoicul asta”…  Asa ca in jurul lui, securistii incercau sa descopere un intreg lant clandestin de rezistenta; prea avea multi prieteni; si unii – destul de cunoscuti.  Dar tot ce era scris in jurnal, dupa lege, nu putea fi un cap de acuzare impotriva altora.  Securistii aveau nevoie de declaratii semnate.  Asta ii cereau inca din timpul anchetei in stare de libertate, din ianuarie – iunie 1985.  Si fiindca tata nu a cooperat, l-au arestat, ca sa obtina acele declaratii “cu alte mijloace”. Iulian Vlad scria pe o fila din dosar, in iunie ‘85: “ce ramine pentru instanta, daca paginile de jurnal, prin natura lor, nu pot fi folosite?”  Tata stiuse ce se va putea intimpla. Il amenintasera cu bataia, cu moartea; cu repercusiuni asupra noastra, a familiei.  Asta din urma l-a durut cel mai tare.  A venit intr-o seara de la ancheta mai abatut ca oricind; ne-a cerut sfatul, punindu-ne in garda. I-am spus ca sintem in intregime alaturi de el. Ne-a spus ca orice-ar fi, nu putea sa-si toarne prietenii: “asta nu pot s-o fac; n-as mai fi eu insumi”.  Chiar daca ii cereau sa scrie doar citate din jurnal, a refuzat sa dea declaratii despre prieteni, stiind ca astfel i-ar pune in pericol. N-a facut-o nici in timpul arestului, sub tortura.  Martorii de la procese – fosti colegi de celula, gardieni, infirmieri – au declarat ca “Ursu nu recunostea la ancheta ce vroiau ei” si de aceea securistii au instituit “regimul de teroare” asupra lui. De fapt, cred ca momentul arestarii a insemnat intr-un fel si condamnarea la moarte.  Nu mai aveau cum sa-l lase liber; oricum el nu se lasa reeducat.  Stiau ca ar fi vorbit cind ar fi iesit.  In cele doua luni cit l-au tinut inchis au intervenit pentru el, pe linga Amnesty International, congresmeni si senatori din SUA.  Le-au comunicat, prin ministrul de externe, Stefan Andrei, ca Ursu e arestat pentru detinere de valuta (cei 17 dolari gasiti la perchezitie). Am gasit scrisorile lui Andrei, ale ambasadorului Gavrilescu, si raspunsul ministrului de interne Homostean, in dosar.  Au incercat totul ca sa evite scandalul unui caz politic. Cu atit mai mult Gheorghe Ursu nu mai putea iesi viu – ar fi aflat si americanii de adevaratul motiv al arestarii, de tortura.

Stiu ca doi dintre ofiterii de militie care au participat la omor au fost condamnati. Mai sint in inchisoare ?

E vorba de fostii colonei Tudor Stanica si Creanga Mihail. Au fost condamnati prima data in iulie 2003, la Curtea de Apel Bucuresti, de un judecator de un mare curaj – Viorel Podar. A fost o dovada rara in toti acesti ani ca in Romania se mai poate face dreptate. Pedeapsa, initial de 22 de ani, a fost redusa la 20 la Curtea Suprema, apoi s-a injumatatit la 10, in virtutea unui decret de amnistiere al lui Ceausescu, din 1988.  M-am consultat cu multi juristi si consider ca e o masura, de fapt, ilegala. Prin Decretul 547/29 din iulie 1969, Romania ratificase conventia Natiunilor Unite din 26 noiembrie 1968, care definea crimele impotriva umanitatii. Ori uciderea tatalui meu, esentialmente politica, a fost rezultatul unei politici de stat, prin care regimul de atunci incerca sa reduca la tacere o categorie de oameni – disidentii; deci o crima impotriva umanitatii, care nu poate fi amnistiata; cu atit mai putin de dictatorul in slujba caruia a fost comisa !  Ma intrebai insa daca cei doi mai sint in inchisoare: nu mai sint, de mult. Creanga a stat, dupa cite stiu, vreo 4 ani; Stanica – nici macar un an. A fost eliberat “temporar”, pe motive de boala, an de an. Sint convins ca certificatele medicale respective sint false; unii din medicii care le-au eliberat au fost implicati si in “scaparea” altor condamnati notorii – Hayssam, Stanculescu. Iar medicul legist care-a dat avizul – Iftenie Valentin – mai incercase o data sa-l scoata basma curata pe Stanica; acea incercare fusese calificata ca neprofesionista si ilegala de chiar Inalta Curte de Casatie si Justitie. Stanica a facut avere dupa revolutie, ca multi de teapa lui; a fost vicepresendinte la citeva banci falimentate (printre care Credit Bank, si Banca Populara); si-a facut vile la Snagov, la Zarnesti – acolo are o intreaga statiune. Omul a fost vazut perfect sanatos de vecini si jurnalisti, intr-o perioada cind din actele medicale rezulta ca ar fi fost pe moarte…  Am facut plingere penala impotriva acestor medici; judecatorii insa le-au tinut, pina acum, partea.

Vad aici in dosar ca a fost implicat si Vasile Gheorghe, un satrap cunoscut, seful Directiei Cercetari Penale din DSS. Spuneai ceva si de Iulian Vlad. Ce s-a-ntimplat cu ofiterii de securitate ? Cum de n-au fost si ei condamnati ?

Existau in dosar destule dovezi ca si Vasile Gheorghe, si anchetatorul tatei, Parvulescu Marin, au fost direct implicati in tortura si omor; mai mult, ca intreaga operatiune a fost condusa de ei. Insa ancheta impotriva lor a durat excesiv de mult. Vasile a murit acum citiva ani. Pina la urma dosarul impotriva lui Parvulescu i-a fost luat procurorului Dan Voinea (cel care i-a trimis in instanta pe Stanica si Creanga). Acum exista de citiva ani un dosar impotriva aceluiasi Parvulescu, la Institutul de cercetare a crimelor comunismului. Sper sa fie trimis la procuratura si in instanta cit mai curind”.

Similitudinea aproape perfectă dintre dosarul Ursu şi fenomenul Piteşti arată foarte clar că regimul comunist de teroare instaurat de tancurile sovietice în 1945 a fost pepetuat de Ceauşescu şi protejat de Iliescu. Este cea mai elocventă dovadă că Ion Iliescu nu diferă cu nimic de predecesorii săi ideologici Dej şi Ceauşescu. Esenţa bolşevică a regimului Iliescu este întărită de protecţia totală acordată marilor criminali comunişti de tipul lui Pleşiţă, Nicolschi şi alţii ca ei, precum şi protecţia criminalilor de tipul lui Militaru, care au mîinile pătate de sângele curs la revoluţie. La fel de vinovaţi ca Iliescu sunt şi ceilalţi doi preşedinţi ai României, respectiv Constantinescu şi Băsescu, care deşi se revendică anticomunişti n-au mişcat un deget pentru ca torţionarii regimului bolşevic să fie aduşi în faţa legii pentru crimele comise împotriva umanităţii. Strapii trăiesc liniştiţii pe banii statului în vreme ce victimele comunismului sunt oprimate şi astăzi. Cazierele lor sunt pătate de condamnările pronunţate de regimul bolşevic, averile lor au fost furate a doua oară când regimul Iliescu le-a oferit cu titlul de împroprietărire ciracilor care l-au ajutat să ajungă la putere în 1990 prin crimă şi teroare. O reconciliere paşnică a victimelor cu călăii nu este posibilă şi nici nu trebuie să se întâmple. Iar până ca justiţia divină să-şi facă treaba aşa cum s-a întâmplat cu Pleşiţă şi Nicolschi, e cazul ca justiţia privată să îşi spună cuvântul. Ochi pentru ochi este de preferat întoarcerii obrazului. Pentru că bolşevicii nu se vor opri să lovească din nou şi celălat obraz, atata cat a mai ramas din el.

Cât ar fi criza de adâncă, tot se mai găseşte câte ceva de ciugulit de la buget. Cel mai aproape de caşcaval sunt oamenii partidului de guvernamânt, care sunt recompensaţi de regulă cu diverse contracte cu statul pentru serviciile aduse în campania electorală. Primarul comunei Platoneşti este un exemplu edificator în acest sens.

Un băiat orientat

Lansat pe orbită de PSD, Florinel Negraru a ajuns să candideze în 2004 din partea PD pentru alegerile de la Platoneşti. Nici nu ştia Gheorghe Savu ce valoare pierdea atunci când decidea de capul lui să-l abandoneze pe Negraru. Din 2004 şi până în prezent, Negraru a câştigat orice fel de alegeri în Platoneşti. Şi nu oricum, ci la ce scor au vrut muşchii lui. Presa locală s-a chinuit zadarnic ani de zile să descifreze mecanismul prin care Florinel controlează minţile şi voturile celor din Platoneşti. Unii spuneau că secretul se regăşeşte la secţia votare de la şcoală, cea care dotată cu un bec chior şi cu o fereastră care dă în cabina de votare ar permite ca primarul să controleze votul alegătorilor miluiţi tradiţional cu bere şi mici. Alţii cred că secretul este inima mare a lui Florinel, care bate necontenit pentru nevoiaşii din comună. Cei mai mulţi însă n-au nicio părere şi bine fac. Pentru că Florinel este un mic demiurg electoral care are ştiinţa blatului mai ceva ca Jean Pădureanu şi pe care este greu să-l dibui. Când nu câştigă alegerile cu 98%, Florinel are grijă de portofelul lui şi de aspectul comunei, un fel de mijloc de producţie care-i asigură spatele şi faţa în afaceri. Iar comuna n-arată rău deloc, având în vedere că banii de la bugetul judeţean l-au cam ocolit pe micul strateg. În afaceri însă, Florinel a ştiut să atragă banul public şi să-l transferme în ban privat aducător de gipuri şi brăţară de un kil, cu lanţul aferent de priponit gâtul. A făcut afaceri cu statul traficând inteligent ce are el mai de preţ: ştiinţa de a face voturi pentru cine trebuie.

Farmacia electorală: juma la PNL, juma la PD-L

Talentul neobişnuit al primarului Florinel în materie de dijmuit voturi a ieşit la iveală la alegerile din 2008. Cînd maestrul a constat că gargara lui Crin Antonescu şi înjurăturile de mamă la adresa lui Băsescu ar putea avea efect pe tabela de marcaj. Aşa că omul s-a orientat şi a lăsat o sacoşă şi la uşa PNL. Şacoşa a fost ridicată de Pocora, femeia liberală trimisă la produs voturi în Ialomiţa, care bătea judeţul în lung şi, mai ales, în lat în căutare de parteneri sociali pentru programul “ voturi contra alocări bugetare„. Starleta lui Tăriceanu şi-a găsit un partener ideal în Florinel, care a simţit perfect momentul şi a jucat la două capete. În prima fază, în mod inexplicabil, în Platoneşti a fost atîrnat la vedere un baner electoral al domnişoarei (pe atunci) Pocora. Şi lumea politică tare s-a minunat de această realitate care prevestea un blat de proporţii. Apoi a venit ziua votului, zi în care Florinel a jucat magistral. Vreo 1000 de voturi, adică exact cam câte putea produce primarul, au luat calea codrului ajungînd fix în inventarul domnişoarei Pocora pentru Camera Derutaţilor. Iar ca PD-L să nu rămînă mai prejos, alte 1000 de voturi, de data asta pentru Senat, au ajuns în patrimoniul lui Marinică pentru domnul senator Panţuru. Să fi fost cetăţenii din Platoneşti atât de culţi încât să fi votat complex pentru realizarea unui echilibru politic în PARLAMENT? Să fi devenit asistaţii din comună adepţii dreptei peste noapte? Nici vorbă. Florinel a distribuit voturile perfect prin mijloace specifice, iar boşii de la PD-L n-au avut ce să facă decât să se încline în faţa măiestriei sale. Deci, de reţinut este schema de distribuire. Adică 1000 la PNL şi 1000 la PD-L. Exact din aceste două tabere avea să vină recompensa sub forma unor contracte cu statul.

Recunoştinţă de la stat pentru Florinel

Băiat orientat, cum spuneam, Florinel a pregătit cu atenţie infrastructura. În februarie 2008 el a fondat firma Exclusiv Security, specializată în servicii pază şi protecţie. Imediat după alegeri, firma lui Florinel a primit un contract de pază de la Direcţia Agricolă, deconcentrată condusă de PD-L. Deşi instituţia avea un contract de acest tip cu o altă firmă, firma lui Florinel a fost introdusă cu japca în cărţi. Şi a facturat la greu pază pentru 24 de ore cu vreo 5 posturi, deşi singurul post era la intrarea în instituţie. Dacă mai spunem că paza de noapte, adică vreo 12 ore, era asigurată de firma concurentă avem o reprezentare exactă a tipului de servicii oferite de Negraru. Surse care doresc să-şi păstreze locul de muncă spun că pe ştatele firmei lui Florinel figurau şi membrii PD-L care nu aveau şi ei loc de muncă şi că acceptarea facturilor umflate la plată de către şefii instituţiei era ordin de la partid. Informaţia, chiar reală fiind, este oricum neesenţială. Esenţial este faptul că plata pentru eforturile electorale ale lui Florinel se făcuse. Din perspectiva PNL, lucrurile au stat cam la fel. În iulie 2009 Exclusiv Security primeşte un contract de “pază şi protecţie” în comuna Făcăeni. Valoarea contractului este de 187.000 de lei iar atribuirea s-a făcut în urma unei licitaţii la care compania din Platoneşti a participat singură. Primarul comunei Făcăeni este membru PNL. Şi dincolo de asta, doamna primar are relaţii cordiale cu fosta domnişoară Pocora. Ceea ce înseamnă că cele 1000 de voturi adunate de Florinel şi-au primit răsplata. În 2009, firma lui Negraru a realizat o cifră de afaceri de 725.028 lei şi un profit net de 219.886 lei. Ceea ce nu-i rău deloc. Din păcate, declaraţia de avere a micului magician conţine referiri la alocaţia copilului, nu şi la dividendele de la firma de pază. Poate nu le-o fi luat.