Tuesday, July 29th, 2014

Paranoia a lovit necruțător în gașca de miliardari de stânga condusă de nea Ilici Iliescu. De la tribuna congresului de cartier prezentat integral de televiziunile de casă ale socialiștilor, proletarii cu bască și Mercedes au evocat fiecare după posibilitățile sale intelectuale atacul flăcării violet și prigoana care s-a pogorât asupra lor după pierderea alegerilor. Deși de la Bivolaru încoace n-am văzut un pesedist la pușcărie, frații de cruce roșie ai lui Ilici și Geoană au tras un serios semnal de alarmă așa cum a făcut-o odinioară fratele lor într-ale doctrinei, oligofrenul Vasile Roaită, băgat la înaintare cu mâna pe sirenă în 933 ca să aibă și comuniștii eroi ai luptei de clasă. Cică oamenii împăratului roșu fătat între șinele de cale ferată din Oltenița sunt dați afară din slujbe. Și nu numai că sunt alungați din funcțiile de conducere din descentralizate, ci sunt lăsați șomeri de-a dreptul. Și, vorba aceea, sunt și ei oameni și au copii acasă pe care nu-i pot crește decât din leafa de la stat. Te umflă râsul când vezi miliardari de carton fătați din concubinajul pervers și penal al stângiștilor cu bugetul public cum se vaită ca niște muieri isterice și ascund ca strămoșii lor ilegaliștii în  946 deși nu-i caută nimeni. În afara unor loaze de partid basculate din vârful ierarhiilor locale spre periferie, nici un fir de păr nu s-a clintit din capul bolșevicilor de rit capitalist. Pentru că tradiția în România nu poate fi încălcată și ea spune că oricât ar fura un politician niciodată nu va fi aruncat după gratii de succesorii săi de alte culori și doctrine. Spectacolul de la congresul socialiștilor este praf în ochi pentru prostime. Aceleași discursuri paranoice le veți auzi și de la liberalii de ziua a 7-a ai lui Patriciu dar și de cre(ș)tin-democrații vopsiți ai lui Boc. De altfel aici se află și cheia de boltă a înapoierii României. Trăim în peșteri din cauza lor, a celor care și-au făcut din politică o afacere de familie. Neveste, amante, odrasle toți grupați în clanuri care în numele democrației originale inventate de Ilici folosesc puterea în scopuri străine de interesul public și se rotesc democratic la ciolan. Dacă spui că Parlamentul este o adunătură de cretini și hoți nearestați încă ataci democrația. Dacă spui că guvernul României este un fel de cafenea pentru  găozari unde se adună ciorchine toată incompetența din România ești extremist. Dacă demonstrezi că singura rațiune de a exista a partidelor este aceea de a își promova interesele de gașcă și de a da de lucru lipitorilor de afișe ataci statul de drept. Ceea ce s-a întâmplat la conclavul mafioților din PSD este simptomatic pentru toate găștile politice. Rahat mâncat cu polonicul, paranoia în doze ridicate, cuțite înfipte pe la spate și mizerie morală de nedescris sunt ingredientele politicii de Dâmbovița. Nu-i vorbă, și la alții e la fel. Numai că acolo nu se coboară atât de jos. Și măcar niște aparențe se mai păstrează. PSD a scăpat de un tembel ca să intre pe mâna altuia la fel de competent. Același lucru se va întâmpla și la celelalte partide care urmează să își organizeze orgiile ideologice denumite impropriu “congrese”! La liberali, frecangiul lui Patriciu va rămâne să isterizeze telenovelistele din partid și de pe margine sau generația lui Sorel cu capul chel încă vreo câțiva ani, până la reunirea dintre lacheii petrolistului liberal cu proletarii lui Ilici. Iar la PDL, șmenarii lui Băsescu altoiți cu IQ-ul subunitar demonstrat de loazele EBA și Prigoană jr vor continua împreună cu Udrea și Boc să ne duc pe noi culmi de prostie instituționalizată. Asta dacă nu cumva va exploda mămăliga și va scoate la iveală fibra aia morală a poporului mioritic despre care vorbește Dan Puric dar pe care nu o vede nimeni. Poate și pentru că nu mai există. Ceva urme am mai văzut la Sighet.

Proprietarul unei clădiri ocupate printr-un “acord tacit” este executat silit de către chiriașul care n-a plătit un șfanț chirie vreme de aproape 10 ani cât a ocupat clădirea. Asta pentru că instanțele judecătorești au admis faptul că respectivul locatar a făcut niște îmbunătățiri la o clădire pe care nu a deținut-o legal niciodată și a obligat proprietarul să plătească aceste  îmbunătățiri stabilite de un expert. Totul capătă sens dacă precizăm că proprietarul clădirii era o instituție publică, respectiv Consiliul Local Făcăeni, iar cel care trebuia să vegheze la integritatea patrimoniului public era un primar căruia “i s-a rupt” de interesul public. Culmea, deși speța a fost trecută prin furcile caudine ale penalului și civilului, cei care au prejudiciat grav interesul locuitorilor din Făcăeni sunt liniștiți și fericiți în vreme ce bugetul public este prejudiciat cu peste 160 de milioane de lei la care s-ar putea adăuga lejer banii neîncasați pentru chirie vreme de 10 ani.

Gaj pe blana ursului din pădure

În mai 1991 Casa Specialistului din Făcăeni este trecută prin decizia Prefecturii Ialomița în domeniul public al localității. Activul era parte componentă a fostei CAP devenită după schimbarea vremurilor Societatea Agricolă Grâușorul. Opt ani mai târziu, Consiliul Local Făcăeni își însușește prin hotărâre inventarul domeniului public al comunei și reconfirmă prin aceasta statutul Casei Specialistului ca fiind parte componentă a averii publice. Hotărârea Consiliului Local este dată la data de 6 octombrie 1999. O lună mai târziu clădirea este vândută dar nu de către proprietarul de drept, ci de consilierul local Iordache Nicolae, care în calitate de președinte  al SA Grâușorul o ipotecase pentru un credit al societății în favoarea Băncii Agricole. Deși creditul fusese contractat în 1995, Casa Agronomului este ipotecată în favoarea băncii abia în martie 1999, adică doar cu vreo 7 luni înaintea vânzării. Aici apare primul semn de întrebare pe care ancheta penală care a urmat l-a ignorat complet. Nimeni n-a încercat să afle cum anume a ajuns activul în ghearele băncii câtă vreme SA Grâușorul nu a avut niciodată un document de proprietate prin care să demonstreze că deține în mod legal clădirea. Mai mult, în calitate de consilier local Iordache ar fi trebuit să știe că societatea pe care o conducea nu deține activul și ar fi trebuit să informeze Consiliul Local despre sechestrul aplicat de Banca Agricolă asupra clădirii. În noiembrie 1999, la o lună de la data la care Consiliul Local a inclus Casa Agronomului în domeniul public, Iordache vinde activul pe mână cu funcționarii Băncii Agricole care comit ditamai ingineria financiară. În contul datoriei societății, un oarecare domn Ion Boștină achită suma de 70 de milioane de lei și întocmește o “minută” prin care dobândește calitatea de cumpărător al activului, urmând  să i se întocmească act de vânzare de către SA Grâușorul. Adică tranzacția se făcea cu blana ursului din pădure, deoarece activul aparținea la acea dată poporului din Făcăeni și nicidecum SA Grâușorul sau Băncii Agricle care, culmea, pusese schestru fără ca debitorul să prezinte documente de proprietate. Logica ne spune că de îndată ce Boștină a constatat că a fost păcălit și a depus plângere penală pentru înșelăciune împotriva lui Iordache litigiul trebuia să se încheie. Adică cei doi să își regleze conturile iar primăria să dispună de activ în calitate de proprietar. Numai că lucrurile nu au stat deloc așa. Deși a fost implicat ca păgubit în această afacere, Boștină a continuat să locuiască în Casa Agronomului ca și cum nimic nu s-r fi întâmplat. Mai mult, Iordache este condamnat definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București care pronunță Decizia Penală numărul 965 din mai 2004, comunicată și lui Boștina. În interiorul ei se găseau suficiente informații care să-l facă pe păgubit să-și ia catrafusele și să plece din Casa Specialistului câtă vreme aflase că Iordache trebuie să-i dea banii înapoi dar și că imobilul aparține primăriei. Clar pentru oricine, nu? Se pare că nu.

Primarul Nicu se prinde mai greu

Pînă în iulie 2003 Boștină viețuiește nederanjat de nimeni  într-un spațiu aparținând Consiliului Local Făcăeni.  Primarul de atunci, Nicu Mihai, catadicsește să-i facă chiriașului o adresă prin care-i comunică să se prezinte la primărie în trei zile de la primirea somației ca să i se facă un contract de închiriere. Asta deși atributul administrării domeniului public este al Consiliului Local, care trebuia să decidă închirierea prin hotărâre și cu respectarea legii, și nu al primarului.  După un an Boștină primește o nouă adresă prin care este somat să părăsească imobilul ce urma să fie închiriat unui medic specialist ca locuință de serviciu. Probabil că pentru primarul Nicu Mihai trei zile trec într-un an, pentru că atât i-a trebuit să își dea seama că locatarul continuă să locuiască în clădirea primăriei fără forme legale. În 2004 se schimbă primarul și, odată cu el, și atitudinea Primăriei față de problemă. În august 2004 Boștină este somat să părăsească clădirea și este informat că i se va calcula chirie pentru perioada cât a ocupat imobilul. Prevalându-se de dosarul penal în care-l reclamase pe Iordache, locatarul refuză să iasă din spațiu. Ba, mai mult, în decembrie 2006 decide să ceară cumpărarea imobilului “în condițiile prevederilor legislației în vigoare ”. Asta se întâmpla la aproape un an după ce primarul Nuți Roșu a decis să introducă acțiune în justiție pentru evacuarea imobilului ocupat cu voie de la bec. Tot teoretic, odată ajunsă aici, povestea ar fi trebuit să se încheie de urgență. Adică Boștină ar fi trebuit evacuat pentru simplu motiv că ocupa ilegal un spațiu. Dar nu în România, unde evidența trebuie demonstrată iar justiția se face maximă acuratețe.

Primăria Făcăeni condamnată la daune!

În loc să facă plângere penală împotriva lui Boștină și să-l scoată cu jandarmii din spațiul ocupat ilegal, primăria Făcăeni s-a apucat de glumițe în civil și a demarat în iulie 2005 o acțiune pentru evacuarea musafirului nepoftit de care nu mai putea scăpa. Greșit, căci după 4 ani de procese poporul este pus la plată pe motiv că Boștină și-a pus geamuri și podele, ba chiar a dat cu var și-a schimbat gardul. Nota de plată este de vreo 160 de milioane iar împotriva bugetului s-a pornit ditamai executarea silită. Mai mult, deși a părăsit Casa Specialistului de prin noiembrie, domnul Boștină n-a predat imobilul pentru care a obținut despăgubiri iar primăria nu-l poate folosi. Drumul până la această rezolvare aberantă este sinuos și ne umple de respect pentru țărișoara noastră în care orice este posibil. Epopeea începe la Judecătoria Fetești, un fel de Triunghi al Bermudelor pentru sistemul juridic românesc, unde s-a judecat în primă instanță acțiunea neinspirată a primăriei Făcăeni. Domnul Boștină a susținut că a intrat în spațiu ca efect al afacerii din 1999, când i-a plătit lui Iordache cei 70 de milioane de lei. Din acest motiv nu a plătit chirie spune domnia sa și, deși știa că spațiul este al primăriei iar procesul deschis împotriva lui Iordache nu putea schimba proprietarul imobilului, a investit în clădire circa 240 de milioane de lei, sumă dovedită cu o expertiză tehnică. De la boiler până la zugrăveli și geamuri, bașca instalație electrică, Boștină susține că a schimbat cam tot ce mișcă în imobil. Deși nu a demonstrat întreaga sumă cu documente legale, deși nu avea acordul proprietarului pentru a interveni asupra imobilului,  deși era evident că procesul penal împotriva lui Iordache nu avea nicio legătură cu primăria și dreptul acesteia de proprietate asupra Casei Specialistului, judecătorii au decis altceva. Au respins acțiunea primăriei și au obligat instituția să-l despăgubească pe locatar cu 240 de milioane de lei, sumă certificată de expert și de martori. În paralel cu această acțiune Boștină a dat în judecată SA Grâușoru pentru constatarea valabilității vânzării imobilului, despre care Decizia Curții de Apel vorbea ca despre o înșelăciune. Pas de mai înțelege ceva! Un lucru însă este cert. Deși Boștină și-a recuperat de la Iordache întreg prejudiciul, adică suma plătită în 1999 cu tot cu dobânzi , el continua să susțină că are un drept asupra imobilului și a terenului aferent în suprafață de 1496 de metri pătrați. Și nu orice fel de drept, ci dreptul de a-l cumpăra deși primăria nu dorea să vândă, eventual la prețul din 1999.

Lanțul slăbiciunilor în justiție

Căile de atac exercitate de primărie în cadrul acestui proces absurd nu au modificat mare lucru din dispozitivul sentinței pronunțate la judecătoria Fetești. Relevant este faptul că Tribunalul a avut ochi să vadă faptul că parte din lucrările pe care Boștină a susținut că le-a făcut nu au fost dovedite cu documente. Expertul a consemnat că instalația electrică a fost schimbată fără să vadă nici un document legal, iar Tribunalul a înlăturat această lucrare de pe lista celor invocante de Boștină, fapt care la Fetești a fost trecut cu vederea. Nici în ceea ce privește gardul imobilului lucrurile nu sunt mai clare. Primarul Nuți Roșu susține că împrejmuirea exista din totdeauna și că în nici un caz nu putea costa 60 de milioane de lei așa cum a consemnat expertiza. Interesant este că expertiza nu a putut stabili când anume au fost făcute lucrările invocate de Boștină, fapt extrem de important în judecarea pretențiilor acestuia. Pentru că în 1999-2000 el a aflat, dacă nu știa, că imobilul aparține de drept primăriei și orice lucrare efectuată după această dată nu făcea obiectul despăgubirilor deoarece spațiul nu era locuit cu aprobarea proprietarului iar buna credință invocată de “chiriaș”  nu putea fi luată în considerare.  Finalul banal al acestei povești absurde este acela că instanțele superioare au modificat pretențiile lui Boștină și i-au menținut un drept de retenție asupra imobilului primăriei, obligată să-i plătească circa 160 de milioane de lei. Imobilul a fost părăsit de locatarul nedorit în noiembrie 2009, după cum susțin reprezentanții primăriei, fără ca acesta să fie predat instituției cu proces verbal în care să se consemneze starea acestuia și a lucrărilor invocate. La trezorerie a ajuns solicitarea lui Boștină care își cere banii iar locuitorii comunei vor plăti nota de plată pentru dezinteresul aleșilor care au permis ocuparea “tacită” a unui imobil vreme de 10 ani. Și pentru ca tabloul să fie complet iar odiseea celor 5 ani de procese în care un proprietar cu drepturi depline a trebuit să dovedească unor instanțe evidența, mai spunem că potrivit evidențelor fiscale ale primăriei Făcăeni, Boștină datorează bugetului local  suma de 30.446,72 de lei, contravaloarea unor impozite și taxe neplătite din 2005-2006! Oare cine pe cine execută?

ANUNŢ

În conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Primăria comunei Ograda supune dezbaterii publice următorul proiect de ct normativ: PROIECT DE HOTĂRÂRE PRIVIND APROBAREA BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI OGRADA PE ANUL 2010.

Proiectul de hotărâre poate fi studiat la compartimentul contabilitate din cadrul Primăriei comunei Ograda.

Dezbaterea publică va avea loc la Căminul Cultural din comuna Ograda în data de 19 februarie 2010, orele 13,00.

Recomandările scrise ale cetăţenilor cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi depuse la sediul Primăriei comunei Ograda, la nr. de fax 0243/279625 sau în format electronic la adresa de E-mail: primaria_ograda@yahoo.com

Materialele transmise vor purta menţiunea “Recomandare la proiect de acte normative”.

Primar,

BADEA LILIAN

Un comunicat de presă al prefectului Teculescu ne umple de respect. Pe lângă starea drumurilor, fătucile de la Kancelarie ne informează că Prefectu a cerut să nu precupeţească nici un efort. Cui? Nici nu mai contează. Redem integral prostia informatizată:

CANCELARIA PREFECTULUI

15.02.2010

COMUNICAT DE PRESĂ

Având în vedere condiţiile meteorologice deosebite, la această oră, starea drumurilor pe teritoriul judeţului Ialomiţa se prezintă în felul următor:

- drumuri naţionale blocate/închise – DN 2 C Tovărăşia – Padina (Slobozia – Buzău) , 4 persoane fiind blocate într-un autoturism;

- drumuri judeţene blocate/închise – DJ 302 Roşiori – Valea Bisericii, 4 autoturisme şi un tir fiind blocate;

- DJ 201 B Ciochina- Orezu – Lehliu;

-         drumuri comunale blocate/închise – DC 4 Ion Roată – Valea Măcrişului;

- DC 40 Sălcioara – Horia;

- DC 78 Brazii – Ciorani;

- DC 18 Coşereni – Dridu.

De asemenea, vă informăm că membrii Comitetelor Locale pentru Situaţii de Urgenţă riverane râurilor Sărata, Prahova şi Ialomiţa monitorizează formarea de aglomerări de gheţuri, dislocări sau ruperi ale podurilor de gheaţă, precum şi nivelul cotelor acestor râuri.

Prefectul judeţului Ialomiţa, domnul Petru Mădălin Teculescu a dispus Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă „Barbu Catargiu” şi  Societăţii de Drumuri şi Poduri Slobozia să nu precupeţească nici un efort pentru scoaterea din blocaje a autovehiculelor şi persoanelor ce se aflau în trafic.

CANCELARIA PREFECTULUI

Scandalul pe tema apei de la Slobozia a intrat în etapa delirului colectiv și al înjurăturii de mahala. Tonul l-a dat organizația PSD Slobozia, mai exact spus viceprimarul Alexandru Stoica, care a organizat vineri o conferință de presă. Delirul verbal la care a asistat mut de admirație și celălalt viceprimar, Băcanu Valentin, a înregistrat fluctuații majore de la o frază la alta, bravul pesedist aruncând cu acuzații de corupție spre prefectul Mădălin Teculescu și președintele PD-L Cazacu Marinică. Dincolo de faptul că este ilar să formulezi acuzații e acest tip din sediul celui mai corupt partid din Ialomița, oamenii lui Ciupercă s-au lansat în ipoteze halucinante despre hoție și afaceri dubioase pe tema apei, uitând că ei sunt cei care conduc acest oraș de 20 de ani și că ei sunt cei care au adus Urban în sapă de lemn.

Apocalipsa (agramată) după PSD

În viziunea vicelui Stoica scandalul apei are profunde valențe electorale și urmărește scoaterea din joc a Urban și delegarea gestiunii serviciului public de apă către firme ale “băieților deștepți” din PD-L.  Ipoteza este pe cât de halucinantă pe atât de haioasă. Dacă în materie de iz electoral se poate accepta că “băieții deștepți” din PD-L au niște interse, legitime și normale de altfel, chestiunea legată de falimentul Urban și preluarea distribuției de apă este dovadă de nebunie. Sau prostie. Iată cum descriu  agramații de la PSD miza în războiul apei: “Rămas fără laborator acreditat SC URBAN să nu își mai poate menține licența de operator al serviciului public de apă în Slobozia, serviciu de gestiune care în atari condiții ar urma să fie scos la concesiune, iar cei care vor câștiga vor fi??? ați ghicit băieții deștepți sau prietenii acestora. Da stimați concetățeni acesta este scopul real al domnilor Cazacu și Teculescu. Au creat o falsă problemă, sau prelevat de pozițiile lor de forță pe care le dețin pentru ca prin instrumentele umane pe care le-au numit în fruntea unor instituții care ar fi trebuit să fie cu adevărat în slujba noastră a tuturor, să poată vinde partea benefică din activitatea de producere distribuire și canalizare a apei din municipiu urmând ca noi toți să rămânem cu datoriile: cele 136 miliarde datorate Amonil, la această oră și mai ales cele 500 de miliarde împrumut obligatar pentru serviciile de apă, canalizare și epurare ” . Conflictul cu gramatica limbii române în care se află vajnicii reprezentanți ai stângii ialomițene este evident. Normal ar fi să nu dăm atenție unor domni care habar nu au să folosească limba în afara relațiilor cu șeful partidului din care provin. Dar niște precizări se impun, nu de alta dar oamenii lui Ciupercă trebuie să știe că nu pot fraieri pe nimeni și că furtul și dezastrul de care vorbesc așa cum pot și ei au un singur autor: PSD! Următoarele afirmații nu pot fi combătute de nimeni:

-         De 20 de ani PSD conduce și județul Ialomița și municipiul Slobozia. Pe cale de consecință și Urbanul de la care au furat inclusiv sediul în care stau acum.

-         Urban a fost adusă în faliment de oamenii PSD care au tolerat relațiile incorecte dintre Amonil și Urban și dintre Urban și cetățeni. În toată această perioadă Urban a transferat pierderile în buzunarele noastre și când furtul nu a mai fost posibil a acumulat datorii imense.

-         Consiliul de administrație al Urban format din membrii PSD, PDSR, FDSN și ce-or mai fi fost ei este responsabil de falimentul urban. La fel și consilierii locali ai acestui partid care în calitate de membrii AGA la Urban au votat cum li s-a dictat și au închis ochii la jaful de la societate.

-         Unul dintre liderii marcanți ai PSD a oprit acțiunea fostului primar Ioan Pinter care dorea să facă plângere penală împotriva conducerii Amonil pentru țepele trase municipiului atât la facturarea consumului de gaz cât și la furtul unor utilaje din patrimoniul public aflate în custodia aceste societăți. Respectivul lider a ajuns să vândă otrăvuri agricole de la Amonil în exclusivitate drept recompensă.

-         De 20 de ani PSD sub toate formele sale a câștigat alegeri la Slobozia pe seama falimentului Urban, acceptând ca societatea să furnizeze servicii iar populația săracă să nu le plătească niciodată.

Cam aceștia sunt hoții care strigă acum în gura mare că vin … hoții.

Anul trecut prefectura a constatat că respectarea legii la primării este o chestie “de gustibus”. Dincolo de faptul că informarea publică și transparența sunt flori rare, funcționarii primăriilor din mediul rural în frunte cu secretarii încalcă legea cu voioșie. Și nu vorbim aici de cine știe ce conflicte legislative între actele juridice care se bat cap în cap sau de interpretări eronate ale unor texte alambicate. Vorbim de prevederi simple și clare pe care și un novice le-ar înțelege. Cât minte îți trebuie ca secretar de comună, deci funcționar public cu drepturi speciale, să pricepi că dacă nu trimiți hotărârile adoptate de consilieri la prefectură acestea nu pot intra în vigoare? Nu multă, dar cu toate acestea inclusiv această prevedere este călcată-n picioare în mai bine de un sfert dintre primăriile din județ. Despre încălcările de proceduri la convocarea consiliilor locale, despre lipsa oricăror eforturi minime de informare a populației cu privire  la actele normative adoptate, despre sictirul manifestat de primarii cu vechime care se cred Dumnezei și angajați pe viață ai comunităților nu mai are sens să vorbim. Acestea sunt realități pe care nimeni nu vrea să le schimbe. Este suficient să ne uităm pe cifrele care indică gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale  ca să înțelegem că majoritatea primarilor dorm pe scaun și trăiesc din cerșeala de la bugetul județean. Că nu fac nimic în afară plății salariilor angajaților din primărie și că nu știu decât să se vaite ca nu au bani, ca și cum dacă i-ar avea ar și ști ce să facă cu ei. O soluție pentru ieșirea din această stare ar fi modificarea cadrului legislativ care să permită sancțiuni drastice atât pe linie de respectare a legalității cât și pentru colectarea taxelor. În materie de respectarea legii, secretarii  trebuie puși în subordinea prefectului, astfel încât să poată fi administrate sancțiuni pentru prostiile pe care aceștia le fac din necunoaștere sau din nesimțire. Este clar că în actuala formulă nu se poate lucra câtă vreme comisiile de disciplină propun sancționarea lor, iar primarii ignoră aceste propuneri din motive de complicități locale și cumetrii generalizate. În materie de fiscalitate este necesar să se introducă reglementari clare cu privire la falimentul primăriilor. Adică primăria care intră în incapacitate de plată să fie băgată în faliment ca orice firmă. Statul să desemneze un administrator temporar, să asigure fonduri pentru redresare iar cei vinovați, inclusiv consilierii, să fie puși la plată. Apoi la organizarea alegerilor cel care a falimentat o primărie să nu mai poată candida. Este simplu dar incomod pentru politicieni, care nu se pot desprinde de aspiratoarele de voturi denumite primari . Cu cât mai puțin performanți, cu atât mai populari, căci amenzile și executările silite nu aduc sufragii. Din păcate, nu cred că există o altă soluție pentru spargerea monopolului instaurat de primarii – băieți buni care țin localitățile în mizerie și înapoiere. Este nevoie de administratori, nu de gropari.

Circa 400.000 de euro bani proveniți de la Administrația Fondul de Mediu vor fi îngropați în două localități din Ialomița unde vor avea loc împăduriri. Este vorba de comuna Colelia, unde se vor împăduri 25 de hectare și comuna Reviga pe teritoriul căreia se vor planta 18,7 hectare de pădure. Dincolo de utilitatea proiectului care nu poate fi pusă în discuție, este de semnalat faptul că deși ambele localități si situează la câmpie și au aproximativ același tip de sol, valorile costurilor pentru hectarul plantat cu pădure diferă foarte mult. Astfel, conform calculelor făcute de o firmă din Brașov, la Colelia hectarul împădurit costă 500 de milioane de lei, în vreme ce la Reviga, unde studiul de fezabilitate a fost făcut de o firmă din Slobozia, costul aceluiași hectar este de 200 de milioane de lei. Așa se face că la Reviga se estimează o valoare a contractului de circa 120.000 de euro, în vreme ce la Colelia, pe o suprafață cu 7 hectare mai mare costurile estimate sar la 265.000 de euro. În realitate însă, costurile împădurii unui hectar de teren nu sunt nici pe departe așa de mari. Direcția Silvică de exemplu estimează că în condițiile date costurile încărcate pe un hectar nu ar trebui să sară de 2000 de euro, cu tot cu plata paznicilor.  Se naște firesc întrebarea de unde aceste diferențe scoase din burtă de firmele care au întocmit studiile de fezabilitate. Și tot firesc, ne întrebăm pentru care motiv banii din fondul de mediu nu sunt direcționați direct către Direcțiile Silvice, entități care au capacitatea necesară de a executa împăduririle la costuri rezonabile?

La PSD Ialomița căpătuiala de pe urma unor funcții publice este politică oficială de partid. O demonstrează zecile de scandaluri de corupție în care au fost implicați ciocoii social-democrați care s-au perindat la conducerea acestei bande de rozători bugetari impropriu denumită partid politic. În ciuda aparențelor de onorabilitate pe care bunicuța din vârful șurii pesediste se străduiește să le promoveze, din cotloanele partidului răzbate un miros de corupție care îți mută nasul din loc. Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului ne vom apleca asupra cazului Mușoiu-SAM GPL, băiat de mingi recrutat de Ciupercă de la pepiniera de cadavre a PSD și proptit în câțiva ani fix în vârful ierarhiei administrative a județului. Așa cum vom demonstra, ascensiunea nepoțeului SAM GPL se reflectă direct în cifra de afaceri a firmelor sale, serios racordate la țâța bugetară a primăriilor ialomițene.

Un buticar fără perspective

Fănică Mușoiu vede lumina zilei în 1975. În perioada 1998-1999 se școlarizează în ale social democrației la fundația pesedistă Mileniul 3 păstorită de marea căpetenie socialistă Marian Bălan, acum retrasă din activitate. Aici deprinde primele noțiuni de devalizare organizată și șmen generalizat, asistând din funcția de vicepreș al fundației la preluarea controlată a Clubului Tineretului din Slobozia de sub nasul poporului. Până în 2002 Mușoiu se școlarizează și devine electromecanic expert în traficul urban. Apoi își creează timid prima întreprindere de montat GPL pe hârburi, afacere ce îi aduce ceva parale și ceva reclamații pentru buteliile încărcate fără autorizație. Rezultatele financiare mai săltărețe apar în 2005, când cu 10 angajați nepoțelul socialist face primul miliard contabilizat în activul SAM GPL. Tot atunci timidul nepoțel își bagă prima degetele în borcanul cu miere bugetară, montând niscaiva termopane  la școlile din Slobozia. A fost semnalul că tânărul social democrat se maturizase și îi venise timpul să fie scos la produs de codoașele din fruntea partidului. Din acel an sensul vieții s-a schimbat pentru mecanicul Fănică, devenit preferatul lui nea Vasile Ciupercă, profesorul de cinste și corectitudine de la Consiliul Județean.

Concubinajul lui Mușoiul cu bugetul de partid și de stat

În august 2005 Mușoiu aplică primele noțiuni de economie socială de piață și creează firma Project Construct. Unic angajat și acționar devine consoarta sa, Sneatinschi Alice Maria (SAM dacă nu v-ați prins), care în primul an de activitate face un profit brusc și neașteptat de 1,3 miliarde de lei. Asta în vreme ce Fănică GPL abia dacă adună vreo 250 de milioane cu toți cei 20 de angajați ai lui. De unde rezultă că potrivit principiului vaselor comunicante, bănetul de SAM se scurge la Project Construct și de acolo în buzunarele nepoțelului dedulcit deja la contracte de lucrări publice. Fie direct, fie prin intermediari, SAM și asociații ajung în 2007 cu profituri însumate pe ambele firme de circa 3 miliarde de lei. Ceea ce pentru o firmă plecată de butelii de GPL nu era rău de loc. Cu precădere miliardele provin de la primării PSD care-l alimentează pe Mușoiu cu diverse lucrări, de la termopane și zugrăveli până la studii de fezabilitate, piață pe care concurența era acerbă în sânul mare al partidului stat. De la stadiul de băiat de mingi, Mușoiu ajunge în capătul lanțului trofic în 2008, când este propulsat consilier județean. Adică lupul ajunge paznic la oi.

Bunicuța echilibrează, nepoțelul încasează

După numai câteva luni de activitate în Consiliul Județean, Mușoiu profită bestial de buget. SAM GPL administrată de Sneatinschi face o cifră de afaceri de 49 de miliarde dar profitul cade în cap ajungând la 460 de milioane, adică nici 10%. Asta în vreme ce Project Construct abia adună 1,7 miliarde cifră de afaceri dar scoate un profit de doar 200 de milioane. Nici principiul vaselor comunicante nu mai funcționează, deși firma umflă lucrări publice pe bandă rulantă. Mai ales că, la data de 11 decembrie 2008 Mușoiu ajunge vicepreședinte al Consiliului Județean ocupând funcția rămasă vacantă după ce Mihai Găină a câștigat un mandat de senator. Extragem spre documentare o listă cu lucrări de construcții publicată pe site-ul firmei SAM GPL:

  • Proiectare si executie sala de sport afrerenta Scolii George Valsan din Amara – Ialomita
  • Reabilitare camine Universitatea «Dunarea de Jos» – Calarasi
  • Lucrari de amenajare fatada est si acces fatada est-continuare Muzeul National al Agriculturii – Ialomita
  • Reparatii capitale + Reabilitare imobil scoala comuna Boranesti – Ialomita
  • Modernizare seminar teologic liceal ortodox Sf. Ioan Gura de Aur – Ialomita
  • Realizare instalatie electrica la internatul Centrului Social Slobozia – Ialomita
  • Reabilitare bai camin internat Scoala nr.13 – Ialomita
  • Lucrari de imprejmuire gard Scoala cu clasele I-VIII, nr. 3 – Ialomita
  • Tamplarie PVC usi si ferestre
  • Reparatii capitale la Scoala George Valsan din Amara – etapa II – Ialomita
  • Reabilitare grupuri sanitare la Gradinita cu program normal – oras Amara – Ialomita
  • Reparatii acoperis gradinita – inlocuire invelitoare si revizuire sarpanta
  • Reabilitare cladire liceu Colegiul National M. Viteazul – Ialomita

Și asta nu e tot. Căci, între timp, Mușoiu a găsit resurse să acopere nevoile de proiectare ale județului. Înhămată la treabă, doamna Sneatinschi, soția marelui bărbat de stat a proiectat la două capete după cum aflăm tot de pe site-ul familiei:

  • Studiu de fezabilitate necesar pentru reabilitare sala de sport aferenta Scolii George Valsan din Amara
  • Proiectare tehnica, detalii de executie si executie sala de sport aferenta Scolii George Valsan din Amara
  • Studiu de fezabilitate blocuri ANL – Amara
  • Studiu de fezabilitate necesar reabilitarii dispensarului din orasul Amara
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – Reparatie capitala corp cladire liceu si internat Colegiul National Mihai Viteazul»
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – Modernizare Seminar Teologic Slobozia»
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – REABILITARE SISTEM DE PRODUCERE SI ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICA GRADINITA JUNIOR SLOBOZIA»
  • Studiu de fezabilitate, proiectare tehnica, detalii de executie Reabilitare Camin Cultural Saveni
  • Expertiza tehnica si studiu geotehnic Reabilitare Camin Cultural Saveni
  • «SF+PT+DE Piata agroalimentara zona bloc MB12-MB13»
  • Expertiza blocuri ANL
  • Expertiza tehnica +SF+PT+DE Reabilitare termica Piata Cuza Voda

După cum se poate observa, în vreme bunicuța Ciupercă echilibra bugetele localităților nepoțelul SAM le golea de lichidități oferindu-le lucrări și proiectare de o calitate ireproșabilă. S-a lucrat în haită, după cum se știe, firmele PSD încasând direct sau prin sistemul de antrepriză mormane de bani. Nepoțelul Fănică GPL a fost un bun elev, dovadă crasă fiind golănia de la Albești. Un scurt remember de arhivă ne arată următoarea schemă:  Peste 25 de miliarde de lei au luat calea conturilor firmelor pesediste printr-o inginerie penală dezvăluită de colegii de la Informația. Este vorba despre asfaltarea unor străzi din Albești și Marsilieni, unde primar este pesedistul Marin Constantin. Lucrarea valora potrivit studiului de fezabilitate, circa 25 de miliarde de lei vechi. Studiul de fezabilitate a fost realizat de firma Project Construct SRL. La licitația organizată în iulie 2009 s-a prezentat un singur ofertant. Este vorba despre O ASOCIERE DINTRE FIRMELE Cargo SA și SAM GPL, ambele din Slobozia, lucrările fiind adjudecate la valoarea de 24,9 miliarde de lei. Golănia imorală ne este relevată în toată splendoarea ei de Registrul Comerțului. Firma care a întocmit studiul de fezabilitate este controlată de o oarecare Sneatinschi Alice Maria. Aceeași persoană este administrator la firma SAM GPL, unde acționar unic este vicepreședintele CJI Ștefan Mușoiu. În cadru asocierii, SAM GPL a executat proiectarea iar Cargo asfaltarea. Și ca să punem, capacul, banii umflați de famiglia Mușoiu (personajul feminine din afacere este nevasta vicelui pesedist) vin de la cinstitul și competentul Silvian Ciupercă, care habar nu are ce inginerii  execută băiatul lui de mingi de la CJI. Dacă mai spunem că atunci când bunicuța Ciupercă nu e acasă nepoțelul Mușoiu preia atribuțiile de președinte, rezultă foarte clar că instituția publică a ajuns punct de lucru pentru firmele lui Fănică. Cu voie de la nea Silvică! Curat curvăsăraie!

O dare în gât către ANI

Declarațiile de avere ale lui Mușoiu sunt în număr de două. Prima survine în septembrie 2008 și este dată în calitate de consilier județean. Nepoțelul declară dividende în sumă de 42.736 de lei de la SAM GPL, vreo 4900 de lei Salariu încasat de la SAM GPL și 9600 de lei salariul nevestei încasat de la aceeași firmă. Nu apare salariul nevestei de la Project Construct și nici dividende încasate de la această firmă care în 2008 raporta un profit de 2,2 miliarde de lei. În 2009 Fănică declară dividende de 22.443 de lei și indemnizații de 2707 lei încasate de la Consiliul Județean. Surpriză, în declarația sa apare și o leafă de la SAM GPL în valoare de 5141 de lei, bani pe care nu putea să-i încaseze legal pentru că în tot cursul anului 2009 a exercitat funcția de vice- Ciupercă, deci ar fi fost incompatibil. Tot în 2009 nevasta vicelui încasează 1,1 miliarde dividende de la Project Construct, deși în anul precedent firma înregistrase un profit de numai 200 de milioane. Deh, campanie electorală! Despre lucrările și lucrăturile bugetare ale nepoțelului, într-un număr viitor.

Compania Ultex Tandarei, unul dintre cei mai mari jucatori pe piata uleiurilor vegetale, detinuta de omul de afaceri Vasile Nitescu”… Așa încep toate articolele publicitare din ziarele de profil care descriu în culori pastelate un faliment cosmetizat al companiei din Țăndărei. Încăpută pe mâna “omului de afaceri”  Vasile Nițescu în 2004, Ultex este astăzi o gaură neagră pentru bugetul statului dar și pentru firmele care au avut proasta inspirație să intre în afaceri cu primul producător de biodisel din Romania. Doar bunăvoința cu parfum de corupție a băieților de la ANAF mai ține în viață o firmă plină de datorii, evaluată de proprietarul ei la peste 23 de milioane de euro și “vândută” zilnic către investitori misterioși care își manifestă interesul. Întâmplător sau nu, trompeta care tot anunță vânzarea companiei este nimeni altul decât Ionel  Blănculescu, fost director AVAB (AVAS-ul de azi), specializat mai nou în consultanță și investigații financiare. Asta ar putea explica misterele unei executări silite ce nu se mai termină, declanșată de foștii subordonați ai consultantului Blănculescu pentru care noțiunea de stopaj la sursă pare a nu exista ca infracțiune. Aflată în pierdere de viteză și sufocată de nevoia de cash, compania din Țăndărei a găsit o gură de aer din prestările de servicii către terți, cărora le-a tras niște țepe de zile mari. O mână de ajutor a mai dat și primăria Țăndărei, care i-a eșalonat lui Nițescu o datorie către bugetul local de circa 1,3 milioane de lei, fără bază legală. Instalarea în funcția de manager al Ultex  fix a ginerelui domnului primar Sava este doar o stranie coincidență.

Găuroiul din bugetul statului

Devalizată prin metoda deja clasică a țeparilor îmbrăcați la costum care primesc sute de tone de marfă pe care nu o mai plătesc niciodată, Ultex Țăndărei a ajuns în topul datornicilor la stat. Site-ul ANAF consemnează în pasivul societății un găuroi care totalizează 28,4 milioane de lei noi. La bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj Ultex a uitat să achite 256.274 de lei. Din această sumă 125.164 de lei reprezintă contribuția datorată de firmă iar 37.036 de lei sunt banii opriți salariaților și nevirați. Mai pe românește, pentru această ultimă sumă cineva ar fi trebuit sa facă pușcărie. La CAS, datoriile sunt și mai mari. Din cei 1,589 de milioane de lei stopajul la sursă reprezintă 464.424 lei, diferența de 527.881 lei fiind datorie a firmei. Același site al ANAF anunță că împotriva companiei s-a început executarea silită. Măsura este la fel de eficientă ca frecția la un picior de lemn, compania derulând fără probleme plăți prin conturi în vreme ce statului i se lungesc urechile așteptând să-și plătească Nițescu fonciirea. Nu mai vorbim aici de salariați concediați și neplătiți sau de datorii către bugetul local “rezolvate” din condei, pe baza legii lui OM!

Șmen cu “primarul oamenilor”

Primarul din Țăndărei, domnul Vasile Sava, este primarul oamenilor. Sau cel puțin așa scrie pe o placuță așezată la loc de cinste în biroul său. Pe asta a mizat probabil și Nițescu, care ar fi trebuit să plătească către bugetul local circa 1,3 milioane de lei reprezentând impozite și taxe locale restante. Lasă că primarul oamenilor s-a arătat a fi băiat salon și nu l-a deranjat pe Nițescu nici cu o floare, ca să nu mai vorbim cu o blocare de conturi sau o sechestrare de bunuri. Lasă că PSD a împărțit la capul gol ulei în toate campaniile electorale. Dar primarul oamenilor a dus omenia la cote extreme și, de curând, i-a eșalonat debitele. În noiembrie 2009 Codul Fiscal s-a modificat la Țăndărei și i-a permis domnului primar să fie om. Nițescu a fost și el om și, brusc, ginerele primarului i-a căzut cu tronc debitorului care l-a făcut director la falitul Ultex. Așa colaborează oamenii între ei la Țăndărei, unde legea lui OM bate codul fiscal. La fund!

Profituri rafinate din portofelele fraierilor

La Ultex Țăndărei rafinarea uleiului nu mai este de actualitate. Acum se rafinează inclusiv profiturile firmelor care au crezut că pot derula afaceri corecte cu “multinaționala” domnului Nițescu. Inițial, magnatul biodiesel a anunța prin ziarele de profil economic planuri mărețe pentru Ultex. Dincolo de schimbarea directorilor operată cu surle și trâmbițe, Nițescu a nunța periodic că Ultex se va relansa prin credite destinate achiziției de materii prime. De la 3-4 milioane de euro a coborât la 1-2 milioane, poveste numai bună de adormit reporterii care cu un simplu copy-paste și schimbarea cifrei din dreptul creditului reîmprospătau periodic informațiile despre performantul producător de ulei aflat pe niște butuci vizibili din avion. Cum băncile n-au pus banii în conturile lui Nițescu soluția a venit din neant. Diverse firme au fost atrase în contracte de prestări servicii cu Ultex care se derulau cu marfa clientului. Practic, fabrica își punea la bătaie capacitățile de producție contra unui tarif încasat de la cei care aduceau spre procesare floarea soarelui. Contratele tip încheiate de oamenii lui Nițescu nu prevedeau nici un fel de penalitate pentru cazul în care partenerul de afaceri nu aducea spre procesare întreaga cantitate de materie primă. Așa s-a făcut că doi dintre clienți, respectiv firmele Stanciu & comp SRL și Dariman Cereal Group SRL, s-au prezentat să-și ridice produsele de la Ultex. Și de aici a început circul. Conducerea Ultex a susținut că are marfa dar că nu o eliberează deoarece beneficiarii săi nu și-au achitat debitele. Adică n-a plătit prestarea, vreo 10% din valoarea mărfii sechestrate în rezervoarele Ultex. Apoi motivul pueril a fost schimbat cu unul mai solid. Firmele au fost penalizate că nu au adus cantitățile de materii prime la care s-au angajat. La data de 11 noiembrie 2009, în calitate de președinte al CA al Ultex Nițescu emite decizia 186 prin care sistează livrările de marfă către partenerii cu datorii. Mai mult, în loc să accepte soluția de compensare a datoriilor cu pretinsa marfă din stoc consemnată în certificate de depozit, Nițescu ordonă comercializarea cantităților datorate partenerilor săi. Patronii celor două firme păgubite care au de ridicat marfă de miliarde de lei de la Ultex susțin că Nițescu le-a vândut marfa și acum încearcă să tragă de timp și să nu le achite datoriile. Cauza a ajuns la poliție și Parchet, ce doi depunând plângeri împotriva conducerii Ultex. Și dacă aceste plângeri vor primi tradiționalul NUP, cale către țeapă este larg deschisă celor doi oameni de afaceri. Căci lichidarea judiciară a companiei lui Nițescu va aduce, dacă va aduce, ceva parale doar în contul statului. Restul e … rafinare!

Starostele județean Vasile Ciupercă a plecat in excursie la Bruxelles și a lăsat județul acoperit de nămeți. Ce face nea Vasile la Bruxelles nu se știe, dar nu mare brânză având în vedere zecile de excursii fără rezultate la care batrânul demagog din fruntea județului a luat parte. Despre potlogăriile clocite de echipajul PSD din fruntea județului din 2004 și pînă în prezent vom publica un amplu material pe site. Vedeta articolului va fi Mușoiu, vicele trimis la înaintare și la produs de organizația PSD Ialomița, care a devenit milionar in euro peste noapte grație contractelor cu statul. Țineți aproape!