Friday, August 22nd, 2014

Figură sinistră a sistemului medical românesc, Adrian Streinu Cercel ar trebui să înfunde pușcăria din mai multe motive. Unul dintre ele este legat de isteria declanșată cu ocazia vizitei gripei porcine în România,eveniment anunțat cu surle și trâmbițe. În aceeași goarnă națională care anunța 20.000 de morți cel puțin pe plaiul mioritic a sunat și Organizația Mondială a Sănătății, un fel de trompetă coordonată de companiile farmaceutice. După ce a cheltuit peste 17 milioane de euro și a isterizat o țară întreagă, guvernul Boc a tras linie și a adunat. Dementul secretar de stat lăsat să vorbească liber la televiziuni a generat prin acțiunile sale un găuroi astronomic în bugetul public pentru o “pandemie” care abia a făcut 7 morți, adică exact cât se contabilizează la un accident de circulație mai serios. Dacă la această factură adăugăm cele 23 de milioane de euro pe care le avem de plătit pentru cele 330.000 de doze de vaccin contra cancerului de col care stau să expire în depozitele Ministerului Sănătății, constatăm că în numai doi ani porcii din fruntea statului român ne-au furat din buzunare 40 de milioane de euro, bani care ar fi putu salva mii de vieți.

Porcina mioritică în cifre

În aprilie 2009, Organizația Mondială a Sănătății a declanșat isteria mondială pe seama unui nou virus denumit al “GRIPEI PORCINE”. Eliberat din laboratoarele companiilor farmaceutice undeva în Mexic, virusul a devenit rapid vedetă. Ca și tratamentele împotriva sa puse rapid pe piață de companiile farmaceutice, câteva la număr, care au făcut pe seama isteriei mondiale profituri de miliarde de dolari. În România, gornistul mastodonților farmaceutici a fost Adrian Streinu Cercel, un personaj dubios camuflat sub masca unui specialist redutabil, aflat în atenția organelor de anchetă pentru mai multe mânării cu bani publici. Ajuns secretar de stat în MS pe mâna PSD, Cercel avertiza în septembrie 2009 că în România vor da colțul peste 20.000 de morți din cauza gripei porcine. Preluat fără rezerve de mass media de trust, gornistul șef de la MS  a elaborat de îndată o strategie de apărare împotriva unui pericol inexistent , strategie care avea un singur scop: drenarea bănetului public din conturile statului în conturile companiilor farmaceutice. Prima soluție avasată de Menghele a fost să cumpărăm scurt vreun milion de doze de vaccine porcesc. De la GlaxoSmith Kline, bineînțeles, companie cu mare lipici la bugetul de stat și cu susținere maximă la madam Geoană , nevasta prostănacului devenit în 2008 al doilea om în stat. Din motive care ne scapă, afacerea pică și pentru că, probabil, presa neînmatriculată pe ștatele de plată ale trusturilor dar și blogerii au declanșat o campanile furibundă pe Internet împotriva acestei mânării porcești.  Singurul oficial care protestează nițel este Băsescu. Marinarul îl trage de urechi pe Cercel, care pus față în față cu autoritatea șefului statului o lasă mai moale. Adică își revizuiește previziunea lui de expert la vreo 6000 de morți potențiali și își anunță, de formă, demisia. Boc și Videanu i-o trag Marinarului și anunță că Cercel va fi păstrat în funcție pentru că un așa expert mai rar în România. Pe finalul anului părea că Cercel a câștigat meciul, deoarece Boc anunța timid că vom cumpăra circa 500.000 de doze de vaccin de la GSK, motivul pueril fiind acela că vaccinul englezilor era testat și pe copii în vreme cel românesc aflat în producție la institutul Cantacuzino era sigur doar pentru adulți. Porcării pentru adormit fraierii, căci nici vaccinul englezilor nu era mai sigur. Somați să acorde garanții pentru eventualele efecte adverse, băieții doamnei Geoană de la Glaxo refuză categoric. Iar Boc se prinde și anunță că afacerea pică. Ca atare datele problemei se modifică după cum urmează: Cantacuzino devine singura sursă care va livra vaccinul antigripal pe piață, iar companiile farmaceutice care au pompat bani grei în campanile electorale ale politrucilor românești se mulțumesc cu o comandă firavă, de câteva milioane de euro constând în antivirale, măști și soluții dezinfectante. Chiar și așa, bugetul este ușurat de 5,4 milioane de euro care iau calea străinătății contra unor medicamente suficiente pentru tratarea a vreo 90.000 de posibili pacienți. Să fie acolo. Iar deranjul celor de la Cantacuzino este plătit și el cu vreo 10 milioane de euro pentru 1 milion de doze de vaccin. Cu infrastructura asigurată și moralul ridicat, Cercel se poziționează la hotare în fruntea armatei de halate albe și așteaptă porcina la cotitură. Porcina, însă, a refuzat lupta speriată probabil de desfășurarea de forțe dementă organizată de statul român.

Românașul refuză să moară, frate!

Călit în marile bătăli de apărare a neamului, poporul își înfruntă cu seninătate destinul. Valul de gripă porcină, pandemia fioroasă anunțată de Cercel și OMS la difuzoare, vine timid și la noi în vizită. Presa în frunte cu “trompeta” Evenimentul Zilei îmbracă la comandă cămașa morții cu tricolor. Orice bolnav din România este cadorist cu gripa porcină. La fel și morții trecuți în pasivul virusului fără o verificare prealabilă. Lumea este adusă în pragul nebuniei după ce Toni Tecuceanu, un actoraș de mâna a 14-a moare în spital. Culmea, deși omul stătuse într-un grup mare de prieteni, el este singurul care moare din cauza gripei, ceilalți necontactând boala. Care boală era periculoasă tocmai pentru că se transmitea de la om la om mai ceva ca folclorul. Răvășit de durere Cercel anunță știrea la televizor. Fanii Cronicii Cârcotașilor o iau din loc către centrele de vaccinare. Se fac cozi de kilometri iar Cercel pune mâna pe seringă și se apucă de înțepat populația. Și bugetul, totodată, supus la cazne infernale de efortul de război. Brusc isteria ia o pauză, iar măgăria iese la iveală. Tecuceanu nu murise de gripă porcină,  ci din cauza unei infecții contractată în mizeria de spital unde se tratase. Rudele și prieteni mortului fac un scandal monstru, iar presa care trâmbițase moartea eroului pune batista pe țambal. Cercel se dă la fund iar Ministerul Sănătății chestionat insistent de o asociație de jurnaliști este nevoit să recunoască adevărul, care arată cam așa: “Numărul deceselor cauzate de gripa AH1N1 în România se ridică la şapte şi nu la 122, aşa cum arăta ultimul bilanţ al Ministerului Sănătăţii. La solicitarea Organizaţiei de Investigaţii Jurnalistice, Ministerul a anunţat că autopsiile nu au confirmat că gripa nouă a cauzat decesele. A fost confirmată prezenţa virusului în organism şi de aceea decesele survenite ulterior au fost pe seama infecţiei. Totuşi din cele 121 persoane decedate de gripă AH1N1, doar 86 au fost supuse autopsiei şi doar în şapte cazuri a fost confirmat decesul, cel mai probabil, din cauza gripei noi. Sunt datele remise de Ministerul Sănătăţii printr-un comunicat. În plus oficialii Ministerului au spus că toate persoanele bolnave de gripă AH1N1 care au decedat ulterior au fost declarate automat ca fiind decedate de gripă. Din răspuns nu reiese că acest diagnostic a fost verificat în vreun fel”. Adică nu erau 20.000 e morți, nici măcar 6000, ci doar 7!. Unde-I pandemia? De ce am aruncat cu bani pe fereastră? Unde este Cercel, care dădea drept sigură moartea lu Tecuceanu ca fiind cauzată de porcină deși DOSARUL MEDICAL SPUNEA ALTCEVA?  Pentru ce s-au vaccinat aiurea-n tramvai 300.000 de oameni după farsa lui Cercel? Am putea continua cu întrebările la nesfârșit. Dar nu va avea cine să ne răspundă, căci porcii din fruntea statului au băgat capul în nisip în. Farsa este însă mult mai snistră de atât. Căci vaccinul antigripal este o frecție la un picior de lemn de care porcina nu se prea sinchisește.

Morții . Morții mamelor lor de golani!

Bomba bombelor abia acum vine. În Ialomița, doctorii cu scaun la cap au făcut o descoperire uluitoare. Deși au fost vaccinați cu antigripal, mai mulți cobai au fost depistați cu gripă porcină, sau mă rog, ceea ce numesc aștia gripă porcină. Adică vaccinul a ajutat la fel ca o frecția Diana la un picior de lemn. Sunt constatări medicale clare în acest sens pe care Ministerul Sănătăți de trece sub tăcere. Vaccinul fabricat la Cantacuzino după rețetarul indicat de OMS și elaborat în funcție de analiza tulpinilor este INEFICIENT pentru combaterea virusului. Mai mult, se pare că virusul creat de șmecheri își modifică tulpina făcând ineficient orice fel de vaccin. Iar dacă luăm în calcul faptul că virusul conține circa 50 de tulpini diferite care nu aveau cum să se combine singure într-un singur virus și ne uităm nițel pe vânzările de vaccin raportate de companiile farmaceutice înțelegem cine e OMS, ce joc a făcut Cercel și de ce statul român doarme ca proasta în păpușoi și aruncă banii contribuabililor pe vaccinuri. Bilanțul cheltuielilor ocazionate de festivalul gripei porcine arată cam așa. Din totalul de 70 de milioane de lei noi, adică vreo 17 milioane de euro, grosul s-a păpat la Institutul Cantacuzino. Pentru producerea a 1 milion de doze statul a alocat 10, 2 milioane de euro. De folosit s-au folosit doar vreo 500.000 de doze, din care 300.000 după diversiunea penală a lui Cercel cu moartea lui Tecuceanu. Restul e gunoi sau va deveni gunoi, căci și OMS a lăsat-o moale de tot cu vrăjeala porcină după ce companiile farmaceutice și-au făcut plinul. Alte 5 milioane de euro au luat calea conturilor “sponsorului” GSK  de la care s-au cumpărat circa 450.000 de doze de antivirale, bineînțeles la prețuri fără concurență. Deși tratamentul ar fi fost suficient pentru 90.000 de pacienți, doar vreo 6597 au zăcut la pat. Restul e gunoi ce stă să expire plătit generos de statul român. Vreo 2,4 milioane de euro am cheltuit pe măștile acelea penibile și pe vreo 25.000 de litri de soluție dezinfectantă, adică un fel de apă de ploaie cu care ne puneau alde Cercel să ne spălăm pe mâini. De spălat s-au spălat doar ei, iar găuroiul sare de 17 milioane de euro. Totul pentru doar 7 morți și vreo 6000 de pacienți.

Președintele Comisiei de Sănătate a Consiliului Europei: “Milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate”.

Președintele Comisiei de sănătate a Consiliului Europei, deputatul german Wolfgang Wodarg a obținut lansarea unei anchete cu privire la implicarea laboratoarelor farmaceutice în campania de panică creată în jurul acestui virus. Fost membru al Partidului SPD, Wolfgang Wodarg este medic și epidemiolog. El a obținut în unanimitate din partea membrilor Comisiei de sănătate a Consiliului Europei înființarea unei comisii de anchetă cu privire la rolul companiilor farmaceutice în gestionarea gripei de către OMS și state. În ediția din 7 ianuarie 2010 publicația L’Humanite  a realizat un interviu cu deputatul german care a cerut anchetarea afacerilor din jurul gripei porcine. Preluam un fragment relevant din acest interviu:

- Ce v-a trezit suspiciuni despre influența laboratoarelor asupra deciziilor luate cu privire la gripa A?
- Wolfgang Wodarg: Ne confruntăm cu un eșec al marilor instituții naționale, care au sarcina de a avertiza cu privire la riscuri și de a lua atitudine în cazul unei pandemii. În aprilie, la primul semnal de alarmă din Mexic, am fost uluit de cifrele avansate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) pentru a justifica declararea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte mici, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi și se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremă decretată se baza pe noutatea virusului. Însă afecțiunile gripale se dezvoltă foarte rapid, cu viruși care iau mereu alte forme și se instalează la noi gazde, animale, oameni etc. În sine, nu era nimic nou aici. În fiecare an apare un nou virus de acest tip “gripal”. În realitate nu există nici un motiv să se dea alarma la acest nivel, fapt care a fost posibil deoarece la începutul lunii mai OMS a modificat definiția pandemiei. Înainte de această dată, trebuia nu numai ca boala să izbucnească în mai multe țări odată, ci să aibă și consecințe foarte grave, cu un număr de cazuri mortale peste mediile obișnuite. S-a eliminat acest aspect în noua definiție, rămânând doar criteriul ritmului de răspândire a bolii. Și s-a susținut că virusul este periculos pentru că populația nu a dezvoltat imunitate împotriva lui. Ceea ce era fals. Pentru că s-a observat că persoanele cu vârste peste 60 de ani aveau deja anticorpi. Adică fuseseră deja în contact cu virusuri similare. De aceea, nu au existat persoane peste 60 de ani care să se îmbolnavească. Și totuși, tocmai lor li s-a recomandat să se vaccineze cât mai repede. Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost așadar pe de o parte această hotărâre de a trage alarma, iar pe de altă parte, unele aspecte foarte ciudate. Cum ar fi, de pildă, recomandarea OMS de a administra două injecții cu vaccin. Niciodată nu s-a mai procedat așa. Nu exista nici o justificare stiințifică pentru acest lucru.A mai fost și recomandarea de a utiliza numai vaccinuri speciale brevetate. Nu există însă nici un motiv să nu se adauge, ca în fiecare an, particule antivirale specifice acestui nou virus H1N1, în “completarea” vaccinului împotriva gripei sezoniere. Nu s-a întâmplat așa, preferându-se să se folosească materiale brevetate pentru vaccin, elaborate și fabricate deja de marile laboratoare pentru a fi gata în caz de izbucnire a unei pandemii. Și procedand astfel, persoanele vaccinate au fost puse în pericol fără nicio ezitare.

- Ce pericol?
- Wolfgang Wodarg: Pentru ca produsele să poată fi puse la dispoziție cât mai rapid, în unele vaccinuri s-au folosit adjuvanți ale caror efecte au fost insuficient testate. Cu alte cuvinte: s-a dorit folosirea cu orice chip a acestor produse noi brevetate, în loc să se pună la punct alte vaccinuri, în conformitate cu metodele tradiționale de productie mult mai simple, mai fiabile și mai puțin costisitoare. Și acest lucru fără nicio o rațiune medicală. Numai în scopuri de marketing.

- Și ce explicații s-au dat?
- Wolfgang Wodarg: Pentru a înțelege, trebuie să ne întoarcem la episodul gripei aviare din 2005 – 2006. Cu acel prilej s-au definit noile planuri internaționale destinate să facă față unei alarme pandemice. Aceste planuri au fost puse la punct în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidă a vaccinurilor în caz de alarmă, ceea ce a dus la negocieri între companiile farmaceutice și state. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat să dezvolte preparatele, pe de altă parte statele le-au promis să le cumpere pe toate. După această învoială ciudată, industria farmaceutică nu își mai asumă niciun risc economic angajându-se la alte producții. În plus, era asigurată că va da lovitura în cazul declanșării unei pandemii.

- Contestați diagnosticele stabilite și gravitatea, chiar posibilă, a gripei A?
- Wolfgang Wodarg: Da, este o gripă cât se poate de normală. Ea nu cauzează nici o zecime din decesele provocate de gripa sezonieră clasică. Singurul lucru important care a condus la formidabila campanie de panică la care asistăm este faptul ca reprezintă o ocazie de aur pentru reprezentanții laboratoarelor, care știau ca vor trage lozul cel mare în cazul declarării unei pandemii.

- Faceti niste acuzații foarte grave. Cum a fost posibil un astfel de proces în cadrul OMS?
- Wolfgang Wodarg: Un grup de persoane de la OMS are o legătură foarte strânsă cu industria farmaceutică.

- Ancheta Consiliului Europei va opera și în această direcție?
- Wolfgang Wodarg: Dorim să se facă lumină peste tot ce a putut duce la aceasta formidabilă operațiune de dezinformare. Dorim să știm cine a decis, pe baza căror probe științifice și care a fost exact influența industriei farmaceutice în luarea deciziilor. Și trebuie să prezentăm niște revendicări guvernelor. Obiectivul comisiei de anchetă este ca în viitor să nu mai existe alte alarme false de acest tip. Ca oamenii să aibă încredere în analiza și expertiza instituțiilor publice naționale și internaționale. Acestea sunt acum discreditate pentru că milioane de persoane au fost vaccinate cu produse care prezintă riscuri pentru sănătate. Nu era necesar. Acest lucru a dus și la o proastă gestionare a banului public.

- Dețineți cifre concrete privind amploarea acestei proaste gestionări?
- Wolfgang Wodarg: În Germania este vorba de 700 de milioane de euro. Însă e foarte greu să aflăm cifrele exacte, deoarece exista și o cotă de revânzări de vaccinuri către țări străine, și mai ales, pentru a nu trăda “secretul profesional” firmele nu dezvăluie cifrele din contractele încheiate cu statele și eventualele clauze de despăgubire prevăzute.

- Ancheta Consiliului Europei va cerceta și activitatea de “lobbying” a laboratoarelor pe lângă institutele naționale de sănătate?
- Wolfgang Wodarg: Da, vom analiza atitudinea unor institute precum Robert Koch din Germania sau Pasteur în Franța, care trebuiau să-și consilieze guvernele în mod critic. Așa s-a întâmplat în unele țări. În Finlanda și Polonia, de exemplu, s-au ridicat voci critice care au spus: “Nu avem nevoie de așa ceva”.

- Putem spune că această formidabilă operațiune de dezinformare la nivel planetar a fost posibilă și pentru că industria farmaceutică își are “reprezentanții” ei în guvernele celor mai puternice țări?
- Wolfgang Wodarg: În ministere mi se pare evident. Nu pot să-mi explic cum e posibil ca niște specialiști, oameni foarte inteligenți care știu pe de rost problemele afecțiunilor gripale, să nu fi observat ce urma să se întâmple.

- Ce s-a întâmplat atunci?
- Wolfgang Wodarg: Fără a vorbi de corupția directă, de care sunt sigur că există, există o mulțime de moduri în care laboratoarele își pot exercita influența asupra deciziilor. Am văzut la modul concret cum, de exemplu Klaus Stöhr, care era șeful catedrei de epidemiologie a OMS în perioada gripei aviare, fiind astfel cel care a întocmit planurile de preîntampinare a pandemiilor cum am menționat mai sus, a primit între timp o funcție înaltă la compania Novartis. Și legături similare există între Glaxo sau Baxter (etc.) și membrii influenți ai OMS. Aceste mari firme își au oamenii lor în aparatele de conducere și acționează în așa fel încât să se ia deciziile politice potrivite. Și anume cele care le permit să pompeze cât mai mulți bani de la contribuabili.

Deși bugetul municipiului Țăndărei este varză și anul trecut municipalitatea abia a reușit să încaseze 65% din impozitele și taxele datorate de contribuabili, primarul Vasile Sava a găsit de cuviință să reeșaloneze datorii de circa 13 miliarde acumulate de Ultex SA. Reeșalonarea nu este prevăzută de Codul Fiscal și s-a făcut printr-o dispoziție a primarului dată în 2007, când a fost stopată și executarea silită a debitorului.

Datorii istorice trecute cu vederea

Potrivit evidențelor primăriei Țăndărei, Ultex SA datorează bugetului local sume în valoare de  251.193 lei, debite calculate la data de 31 martie 2007. În același an primăria ia primele măsuri de executare silită și blochează conturile debitorului deschise la BCR și Raiffeissen. Nu și cele de la BRD, pe unde au trecut sume frumușele. La solicitarea debitorului primarul Sava suspendă executarea silită și deblochează conturile, motivat de faptul că debitorul este cel mai important contribuabil din oraș iar blocarea conturilor l-ar aduce în stare de blocaj. Măsura dispusă este doar pe jumătate legală, căci potrivit codului fiscal tot ce putea face primarul era să permită deblocarea conturilor pe o perioadă de maxim 6 luni cu luarea unor măsuri asiguratorii suplimentare, respectiv aplicarea unor sechestre asiguratorii pe bunurile debitorului până la recuperarea datoriilor. Ultex a catadicsit să plătească 100.000 de lei către bugetul local abia în 2009, urmând ca următoarea plată convenită în graficul de reeșalonare inventat de primar să aibă loc în ianuarie 2010. Așa se face că datoria totală a Ultex către buget a sărit la aproape 13 miliarde de lei fără a mai adăuga aici cele aproximativ 28 de milioane datorie către bugetul de stat.

Ginerele primarului ajunge director la Ultex

Minune mare, dar după această înțelegere arătată de primar celui mai tare contribuabil din oraș ginerele primarului, care este și fiul unui pedelist de frunte din urbe ajunge brusc director la Ultex. Nu știm dacă este o coincidență sau un aranjament, dar în mod cert manevra ridică mari semne de întrebare. Semne pe care nimeni nu are interes să le lămurească din moment ce toată lumea a fost prezentă la ciorbă, nu?

Congresul PSD desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute a fost o copie fidelă a conferinței județene a partidului convocată intempestiv de președintele Silvian Ciupercă. Mai puțin luptele intestine și golăniile la care s-au pretat candidații la funcția supremă în partid, asta și pentru că la Slobozia nu există încă pesediști “cu sânge” cum spunea golanul brazilian de la Constanța. Văzut ca o mare speranță a social democrației și sprijinit din spate de gașca lui Iliescu și Năstase, Ponta și-a declarat din start intențiile războinice. Printre altele el a afirmat de la tribuna congresului că unul din scopurile sale ca viitor președinte de partid este acela ca la DNA să nu mai ajungă pesediștii, ci liderii celorlalte partide. Iar când afirmația vine de la unul care a fost procuror dar și mâna dreaptă a celui mai corupt pesedist ajuns în justiției pentru fapte de corupție, este evident spre ce se îndreaptă reforma din PSD. Pe lângă accentele de paranoia de care a dat dovadă micul Titulescu în discursul exaltat rostit la congres, programul său politic publicat cu puțin timp înaintea alegerilor arată că PSD se îndreaptă spre fascism și extremism cu pași repezi. Asemănările cu stafia lui Che Guevara invocată intens de micul Titulescu nu au fost doar o dovadă de teribilism.

Apartheid marca PSD

Programul politic al micului Titulescu intitulat “România Corectă” este înșiruire tembelă de realități făurite de PSD din 1990 când a pus mâna pe putere și până în 2004 când a fost înlăturat de la ciolan de Alianța D.A. Descrierea făcută de Ponta este foarte exactă: “Din punctul meu de vedere, România guvernată de PSD trebuie să fie o Românie CORECTĂ. În România de azi, inegalităţile nu sunt doar financiare. Nu avem doar săraci şi bogaţi. Avem oameni izolaţi, oameni fără şanse, oameni fără respect şi fără perspectivă. Avem un apartheid social de tip nou, bazat pe un capitalism de tip nou, în care nu există reguli, în care oamenii nu sunt egali în sine şi în care şansele, statutul,respectul şi recunoaşterea vin pe criterii incorecte. Reuşita în viaţă, în România, nu este o recunoaştere a meritelor fiecăruia, ci o ridicare deasupra celorlalţi, pentru a obţine bani, privilegii, relaţii mai bune cu instituţii şi tratament preferenţial. Cei mai mulţi dintre noi consideră societatea în care trăim ca fiind incorectă, funcţionând fără respectarea unui set de reguli indispensabile şi intangibile. Consideră asta şi cei care au bani, fiindcă încearcă să se izoleze şi să se rupă de restul lumii, să aibă cât mai puţine tangenţe cu viaţa publică şi socială. Cu atât mai mult cei săraci sau defavorizaţi, care se simt excluşi de la drepturi considerate absolut normale şi fireşti într-o ţară europeană”. Ce nu  spune Ponta este faptul că apartheid-ul descris de el îi are ca autori morali pe Ion Iliescu și Adrian Năstase, că segmente întregi de populație au fost ținute în sărăcie pentru a fi dependente de stat și a vota cu cei care au inventat pomana garantată prin lege și au introdus votul cumpărat cu mici, bere și ulei. Construcția PSD demarată de Ion Iliescu în 1990 este evocată acum de Ponta după principiul “noi v-am dat boala, noi vă dăm leacul”.

Democrația originală”  inventată de Ilici și descrisă de Ponta

Plin de elan, Ponta atacă frontal o altă mare realizare a lui Iliescu: democrația originală. Într-o descriere sumară a situației actuale, Ponta atacă fără să își dea seama principalele “realizări” ale PSD: politizarea justiției, acapararea instituțiilor publice, căpușarea și devalizarea economiei de stat, etc:

Din păcate, libertatea câştigată în 1989 nu a dus şi la o democraţie funcţională din punct de vedere politic, economic şi social, iar pericolul cel mai grav este tocmai acela de a crea un sentiment majoritar că democraţia în ansamblu este contestabilă! Dacă aducem mai multă corectitudine în jurul nostru, mai mult respect şi chiar teamă faţă de reguli, începem să refacem încrederea celor care încă ne mai susţin şi chiar să-i câştigăm de partea noastră pe cei care mai speră într-un viitor mai bun pentru România. Şi începem să devenim şi noi ceva mai europeni nu doar în acte, dar şi în in tot ceea ce ţine de viaţa cotidiană. Mă refer la respectarea regulilor şi la corectitudine în alegeri, în economie, în politică, în justiţie, în relaţiile cu instituţiile, în tot ce înseamnă viaţă publică; la implementarea unei administraţii corecte, la garantarea unei pensii meritate şi previzibile, la respectarea de către puterea politică a legilor adoptate de propriile structuri, la predictibilitate legislativă şi fiscală, la aplicarea corecta şi uniformă a legilor”. Era probabil un mucos pe vremea când Iliescu declara la televizor că proprietatea este un moft și dădea ordine Procurorului General să promoveze recursuri în anulare în cazul sentințelor în care oamenii își recuperau proprietățile furate de stat pe vremea comuniștilor. Era în schimb ditamai procurorul și apoi șeful Corpului de Control al Guvernului când miliția lui Năstase sălta oameni de pe stradă doar pentru că Marele Bombonel era atacat pe Internet cu “ Armaghedoane”. Ei bine, culmea tupeului, Ponta vrea acum să repare ceea a stricat partidul lui. Adică marioneta se dă la păpușar! Cine să-l creadă?

Ecologie de rit fascist?

Printre măsurile prin care Ponta vrea să revitalizeze PSD se numără una care dă fiori reci: “Acceptarea, chiar încurajarea şi sprijinirea TSD şi a Organizaţiei Ecologiste de a promova idei şi forme de acţiune chiar mai evoluat-radicale (gen Brigăzi Verzi) faţă de linia oficiala a Partidului, în scopul testării acestora ca efect politic şi social şi însuşirii lor ulterioare”. Nu este de loc clar dacă aceste Brigăzi Verzi care amintesc mai de grabă de fascism decât de ecologie au rolul să ne îndemne să protejăm planeta sau să ne “convingă” cu mijloace “evoluat radicale” să votăm cu alde Vanghele. Dar dacă judecăm această intenție în raport cu manifestările exaltate ale micului Titulescu de pe vremea când conducea organizația de tineret și circula prin țară cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului cubanez Che Guevara, lucrurile înclină mai de grabă către o organizare de tip fascist pe care procurorul lui Năstase vrea s-o impună PSD-ului. Mai adăugăm la asta și dedicațiile muzicale date de Mazăre, un alt nazist declarat în seara victoriei lui Ponta într-un club din Constanța și avem tabloul complet al evoluției lui Ponta de la micul Titulescu la micul Hitler.

Ponta face apologia unui criminal: Che Guevara

În calitate de președinte al TSD Ponta a impus printre micii pesediști un nou simbol al așa zisei revoluții social democrate. Acesta este Che Guevara, simbol al comunismului din Cuba, capturat și executat de americani. Că Ponta confundă regimul criminal din Cuba cu social democrația ar putea fi doar o dovadă de prostie. Numai că defilarea cu tricouri inscripționate cu portretul criminalului și programul politic al noului președinte al PSD indică mai mult decât prostie. Întâmplător sau nu, în seara victoriei Mazăre i-a dedicat lui Ponta o melodie cu titlul semnificativ: comandante Che Guevara! Iată cine este simbolul lui Ponta:

Pe numele sau adevarat Ernesto Guevara de La Serna, “Che” s-a nascut pe data de 14 iulie 1928, in Rosario, un oras din Argentina. Inainte sa-si inceapa “cariera” de revolutionar, punctata de numeroase fapte glorioase de arme, dar si crime sangeroase, Guevara a studiat in Rosario si in 1953 a terminat cursurile Universitatii din Buenos Aires, devenind medic. La numai un an dupa terminarea studiilor, convins ca inechitatile din America Latina nu pot fi rezolvate decat pe calea revolutiei populare, a plecat in Mexic, unde l-a intalnit pe Fidel Castro si “revolutionarii” lui exilati in aceasta tara. In 1956, alaturi de ei si de o mana de cubanezi, Che Guevara a reusit sa formeze o grupare de guerila care mai apoi a preluat puterea in Cuba. In timpul regimului lui Fidel Castro, el a intretinut relatiile diplomatice cu Uniunea Sovietica si Coreea de Nord. In 1959, el a fost numit comandantul inchisorii Cabana, unde, in acel an, au fost executati sute de prizonieri, daca nu cumva chiar mii, dupa cum reiese chiar din declaratii confidentiale facute atunci de Guevara. In 1966, dupa ce a renuntat la toate functiile sale si la cetatenia cubaneza, a plecat in Bolivia pentru a reaprinde spiritul revolutionar. Un an mai tarziu, pe data de 7 octombrie, a fost capturat de CIA si de armata boliviana si executat doua zile mai tarziu. In 1997 legenda lui, cazuta in uitare, a fost reanimata de gasirea ramasitelor sale, asupra carora planeaza in continuare indoiala. Acestea au fost inhumate la momentul respectiv de insusi Fidel Castro(sursa: hotnews.ro).”

Paranoia a lovit necruțător în gașca de miliardari de stânga condusă de nea Ilici Iliescu. De la tribuna congresului de cartier prezentat integral de televiziunile de casă ale socialiștilor, proletarii cu bască și Mercedes au evocat fiecare după posibilitățile sale intelectuale atacul flăcării violet și prigoana care s-a pogorât asupra lor după pierderea alegerilor. Deși de la Bivolaru încoace n-am văzut un pesedist la pușcărie, frații de cruce roșie ai lui Ilici și Geoană au tras un serios semnal de alarmă așa cum a făcut-o odinioară fratele lor într-ale doctrinei, oligofrenul Vasile Roaită, băgat la înaintare cu mâna pe sirenă în 933 ca să aibă și comuniștii eroi ai luptei de clasă. Cică oamenii împăratului roșu fătat între șinele de cale ferată din Oltenița sunt dați afară din slujbe. Și nu numai că sunt alungați din funcțiile de conducere din descentralizate, ci sunt lăsați șomeri de-a dreptul. Și, vorba aceea, sunt și ei oameni și au copii acasă pe care nu-i pot crește decât din leafa de la stat. Te umflă râsul când vezi miliardari de carton fătați din concubinajul pervers și penal al stângiștilor cu bugetul public cum se vaită ca niște muieri isterice și ascund ca strămoșii lor ilegaliștii în  946 deși nu-i caută nimeni. În afara unor loaze de partid basculate din vârful ierarhiilor locale spre periferie, nici un fir de păr nu s-a clintit din capul bolșevicilor de rit capitalist. Pentru că tradiția în România nu poate fi încălcată și ea spune că oricât ar fura un politician niciodată nu va fi aruncat după gratii de succesorii săi de alte culori și doctrine. Spectacolul de la congresul socialiștilor este praf în ochi pentru prostime. Aceleași discursuri paranoice le veți auzi și de la liberalii de ziua a 7-a ai lui Patriciu dar și de cre(ș)tin-democrații vopsiți ai lui Boc. De altfel aici se află și cheia de boltă a înapoierii României. Trăim în peșteri din cauza lor, a celor care și-au făcut din politică o afacere de familie. Neveste, amante, odrasle toți grupați în clanuri care în numele democrației originale inventate de Ilici folosesc puterea în scopuri străine de interesul public și se rotesc democratic la ciolan. Dacă spui că Parlamentul este o adunătură de cretini și hoți nearestați încă ataci democrația. Dacă spui că guvernul României este un fel de cafenea pentru  găozari unde se adună ciorchine toată incompetența din România ești extremist. Dacă demonstrezi că singura rațiune de a exista a partidelor este aceea de a își promova interesele de gașcă și de a da de lucru lipitorilor de afișe ataci statul de drept. Ceea ce s-a întâmplat la conclavul mafioților din PSD este simptomatic pentru toate găștile politice. Rahat mâncat cu polonicul, paranoia în doze ridicate, cuțite înfipte pe la spate și mizerie morală de nedescris sunt ingredientele politicii de Dâmbovița. Nu-i vorbă, și la alții e la fel. Numai că acolo nu se coboară atât de jos. Și măcar niște aparențe se mai păstrează. PSD a scăpat de un tembel ca să intre pe mâna altuia la fel de competent. Același lucru se va întâmpla și la celelalte partide care urmează să își organizeze orgiile ideologice denumite impropriu “congrese”! La liberali, frecangiul lui Patriciu va rămâne să isterizeze telenovelistele din partid și de pe margine sau generația lui Sorel cu capul chel încă vreo câțiva ani, până la reunirea dintre lacheii petrolistului liberal cu proletarii lui Ilici. Iar la PDL, șmenarii lui Băsescu altoiți cu IQ-ul subunitar demonstrat de loazele EBA și Prigoană jr vor continua împreună cu Udrea și Boc să ne duc pe noi culmi de prostie instituționalizată. Asta dacă nu cumva va exploda mămăliga și va scoate la iveală fibra aia morală a poporului mioritic despre care vorbește Dan Puric dar pe care nu o vede nimeni. Poate și pentru că nu mai există. Ceva urme am mai văzut la Sighet.

Proprietarul unei clădiri ocupate printr-un “acord tacit” este executat silit de către chiriașul care n-a plătit un șfanț chirie vreme de aproape 10 ani cât a ocupat clădirea. Asta pentru că instanțele judecătorești au admis faptul că respectivul locatar a făcut niște îmbunătățiri la o clădire pe care nu a deținut-o legal niciodată și a obligat proprietarul să plătească aceste  îmbunătățiri stabilite de un expert. Totul capătă sens dacă precizăm că proprietarul clădirii era o instituție publică, respectiv Consiliul Local Făcăeni, iar cel care trebuia să vegheze la integritatea patrimoniului public era un primar căruia “i s-a rupt” de interesul public. Culmea, deși speța a fost trecută prin furcile caudine ale penalului și civilului, cei care au prejudiciat grav interesul locuitorilor din Făcăeni sunt liniștiți și fericiți în vreme ce bugetul public este prejudiciat cu peste 160 de milioane de lei la care s-ar putea adăuga lejer banii neîncasați pentru chirie vreme de 10 ani.

Gaj pe blana ursului din pădure

În mai 1991 Casa Specialistului din Făcăeni este trecută prin decizia Prefecturii Ialomița în domeniul public al localității. Activul era parte componentă a fostei CAP devenită după schimbarea vremurilor Societatea Agricolă Grâușorul. Opt ani mai târziu, Consiliul Local Făcăeni își însușește prin hotărâre inventarul domeniului public al comunei și reconfirmă prin aceasta statutul Casei Specialistului ca fiind parte componentă a averii publice. Hotărârea Consiliului Local este dată la data de 6 octombrie 1999. O lună mai târziu clădirea este vândută dar nu de către proprietarul de drept, ci de consilierul local Iordache Nicolae, care în calitate de președinte  al SA Grâușorul o ipotecase pentru un credit al societății în favoarea Băncii Agricole. Deși creditul fusese contractat în 1995, Casa Agronomului este ipotecată în favoarea băncii abia în martie 1999, adică doar cu vreo 7 luni înaintea vânzării. Aici apare primul semn de întrebare pe care ancheta penală care a urmat l-a ignorat complet. Nimeni n-a încercat să afle cum anume a ajuns activul în ghearele băncii câtă vreme SA Grâușorul nu a avut niciodată un document de proprietate prin care să demonstreze că deține în mod legal clădirea. Mai mult, în calitate de consilier local Iordache ar fi trebuit să știe că societatea pe care o conducea nu deține activul și ar fi trebuit să informeze Consiliul Local despre sechestrul aplicat de Banca Agricolă asupra clădirii. În noiembrie 1999, la o lună de la data la care Consiliul Local a inclus Casa Agronomului în domeniul public, Iordache vinde activul pe mână cu funcționarii Băncii Agricole care comit ditamai ingineria financiară. În contul datoriei societății, un oarecare domn Ion Boștină achită suma de 70 de milioane de lei și întocmește o “minută” prin care dobândește calitatea de cumpărător al activului, urmând  să i se întocmească act de vânzare de către SA Grâușorul. Adică tranzacția se făcea cu blana ursului din pădure, deoarece activul aparținea la acea dată poporului din Făcăeni și nicidecum SA Grâușorul sau Băncii Agricle care, culmea, pusese schestru fără ca debitorul să prezinte documente de proprietate. Logica ne spune că de îndată ce Boștină a constatat că a fost păcălit și a depus plângere penală pentru înșelăciune împotriva lui Iordache litigiul trebuia să se încheie. Adică cei doi să își regleze conturile iar primăria să dispună de activ în calitate de proprietar. Numai că lucrurile nu au stat deloc așa. Deși a fost implicat ca păgubit în această afacere, Boștină a continuat să locuiască în Casa Agronomului ca și cum nimic nu s-r fi întâmplat. Mai mult, Iordache este condamnat definitiv și irevocabil de Curtea de Apel București care pronunță Decizia Penală numărul 965 din mai 2004, comunicată și lui Boștina. În interiorul ei se găseau suficiente informații care să-l facă pe păgubit să-și ia catrafusele și să plece din Casa Specialistului câtă vreme aflase că Iordache trebuie să-i dea banii înapoi dar și că imobilul aparține primăriei. Clar pentru oricine, nu? Se pare că nu.

Primarul Nicu se prinde mai greu

Pînă în iulie 2003 Boștină viețuiește nederanjat de nimeni  într-un spațiu aparținând Consiliului Local Făcăeni.  Primarul de atunci, Nicu Mihai, catadicsește să-i facă chiriașului o adresă prin care-i comunică să se prezinte la primărie în trei zile de la primirea somației ca să i se facă un contract de închiriere. Asta deși atributul administrării domeniului public este al Consiliului Local, care trebuia să decidă închirierea prin hotărâre și cu respectarea legii, și nu al primarului.  După un an Boștină primește o nouă adresă prin care este somat să părăsească imobilul ce urma să fie închiriat unui medic specialist ca locuință de serviciu. Probabil că pentru primarul Nicu Mihai trei zile trec într-un an, pentru că atât i-a trebuit să își dea seama că locatarul continuă să locuiască în clădirea primăriei fără forme legale. În 2004 se schimbă primarul și, odată cu el, și atitudinea Primăriei față de problemă. În august 2004 Boștină este somat să părăsească clădirea și este informat că i se va calcula chirie pentru perioada cât a ocupat imobilul. Prevalându-se de dosarul penal în care-l reclamase pe Iordache, locatarul refuză să iasă din spațiu. Ba, mai mult, în decembrie 2006 decide să ceară cumpărarea imobilului “în condițiile prevederilor legislației în vigoare ”. Asta se întâmpla la aproape un an după ce primarul Nuți Roșu a decis să introducă acțiune în justiție pentru evacuarea imobilului ocupat cu voie de la bec. Tot teoretic, odată ajunsă aici, povestea ar fi trebuit să se încheie de urgență. Adică Boștină ar fi trebuit evacuat pentru simplu motiv că ocupa ilegal un spațiu. Dar nu în România, unde evidența trebuie demonstrată iar justiția se face maximă acuratețe.

Primăria Făcăeni condamnată la daune!

În loc să facă plângere penală împotriva lui Boștină și să-l scoată cu jandarmii din spațiul ocupat ilegal, primăria Făcăeni s-a apucat de glumițe în civil și a demarat în iulie 2005 o acțiune pentru evacuarea musafirului nepoftit de care nu mai putea scăpa. Greșit, căci după 4 ani de procese poporul este pus la plată pe motiv că Boștină și-a pus geamuri și podele, ba chiar a dat cu var și-a schimbat gardul. Nota de plată este de vreo 160 de milioane iar împotriva bugetului s-a pornit ditamai executarea silită. Mai mult, deși a părăsit Casa Specialistului de prin noiembrie, domnul Boștină n-a predat imobilul pentru care a obținut despăgubiri iar primăria nu-l poate folosi. Drumul până la această rezolvare aberantă este sinuos și ne umple de respect pentru țărișoara noastră în care orice este posibil. Epopeea începe la Judecătoria Fetești, un fel de Triunghi al Bermudelor pentru sistemul juridic românesc, unde s-a judecat în primă instanță acțiunea neinspirată a primăriei Făcăeni. Domnul Boștină a susținut că a intrat în spațiu ca efect al afacerii din 1999, când i-a plătit lui Iordache cei 70 de milioane de lei. Din acest motiv nu a plătit chirie spune domnia sa și, deși știa că spațiul este al primăriei iar procesul deschis împotriva lui Iordache nu putea schimba proprietarul imobilului, a investit în clădire circa 240 de milioane de lei, sumă dovedită cu o expertiză tehnică. De la boiler până la zugrăveli și geamuri, bașca instalație electrică, Boștină susține că a schimbat cam tot ce mișcă în imobil. Deși nu a demonstrat întreaga sumă cu documente legale, deși nu avea acordul proprietarului pentru a interveni asupra imobilului,  deși era evident că procesul penal împotriva lui Iordache nu avea nicio legătură cu primăria și dreptul acesteia de proprietate asupra Casei Specialistului, judecătorii au decis altceva. Au respins acțiunea primăriei și au obligat instituția să-l despăgubească pe locatar cu 240 de milioane de lei, sumă certificată de expert și de martori. În paralel cu această acțiune Boștină a dat în judecată SA Grâușoru pentru constatarea valabilității vânzării imobilului, despre care Decizia Curții de Apel vorbea ca despre o înșelăciune. Pas de mai înțelege ceva! Un lucru însă este cert. Deși Boștină și-a recuperat de la Iordache întreg prejudiciul, adică suma plătită în 1999 cu tot cu dobânzi , el continua să susțină că are un drept asupra imobilului și a terenului aferent în suprafață de 1496 de metri pătrați. Și nu orice fel de drept, ci dreptul de a-l cumpăra deși primăria nu dorea să vândă, eventual la prețul din 1999.

Lanțul slăbiciunilor în justiție

Căile de atac exercitate de primărie în cadrul acestui proces absurd nu au modificat mare lucru din dispozitivul sentinței pronunțate la judecătoria Fetești. Relevant este faptul că Tribunalul a avut ochi să vadă faptul că parte din lucrările pe care Boștină a susținut că le-a făcut nu au fost dovedite cu documente. Expertul a consemnat că instalația electrică a fost schimbată fără să vadă nici un document legal, iar Tribunalul a înlăturat această lucrare de pe lista celor invocante de Boștină, fapt care la Fetești a fost trecut cu vederea. Nici în ceea ce privește gardul imobilului lucrurile nu sunt mai clare. Primarul Nuți Roșu susține că împrejmuirea exista din totdeauna și că în nici un caz nu putea costa 60 de milioane de lei așa cum a consemnat expertiza. Interesant este că expertiza nu a putut stabili când anume au fost făcute lucrările invocate de Boștină, fapt extrem de important în judecarea pretențiilor acestuia. Pentru că în 1999-2000 el a aflat, dacă nu știa, că imobilul aparține de drept primăriei și orice lucrare efectuată după această dată nu făcea obiectul despăgubirilor deoarece spațiul nu era locuit cu aprobarea proprietarului iar buna credință invocată de “chiriaș”  nu putea fi luată în considerare.  Finalul banal al acestei povești absurde este acela că instanțele superioare au modificat pretențiile lui Boștină și i-au menținut un drept de retenție asupra imobilului primăriei, obligată să-i plătească circa 160 de milioane de lei. Imobilul a fost părăsit de locatarul nedorit în noiembrie 2009, după cum susțin reprezentanții primăriei, fără ca acesta să fie predat instituției cu proces verbal în care să se consemneze starea acestuia și a lucrărilor invocate. La trezorerie a ajuns solicitarea lui Boștină care își cere banii iar locuitorii comunei vor plăti nota de plată pentru dezinteresul aleșilor care au permis ocuparea “tacită” a unui imobil vreme de 10 ani. Și pentru ca tabloul să fie complet iar odiseea celor 5 ani de procese în care un proprietar cu drepturi depline a trebuit să dovedească unor instanțe evidența, mai spunem că potrivit evidențelor fiscale ale primăriei Făcăeni, Boștină datorează bugetului local  suma de 30.446,72 de lei, contravaloarea unor impozite și taxe neplătite din 2005-2006! Oare cine pe cine execută?

ANUNŢ

În conformitate cu prevederile art.6 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, Primăria comunei Ograda supune dezbaterii publice următorul proiect de ct normativ: PROIECT DE HOTĂRÂRE PRIVIND APROBAREA BUGETULUI LOCAL AL COMUNEI OGRADA PE ANUL 2010.

Proiectul de hotărâre poate fi studiat la compartimentul contabilitate din cadrul Primăriei comunei Ograda.

Dezbaterea publică va avea loc la Căminul Cultural din comuna Ograda în data de 19 februarie 2010, orele 13,00.

Recomandările scrise ale cetăţenilor cu privire la proiectul de act normativ supus dezbaterii publice pot fi depuse la sediul Primăriei comunei Ograda, la nr. de fax 0243/279625 sau în format electronic la adresa de E-mail: primaria_ograda@yahoo.com

Materialele transmise vor purta menţiunea “Recomandare la proiect de acte normative”.

Primar,

BADEA LILIAN

Un comunicat de presă al prefectului Teculescu ne umple de respect. Pe lângă starea drumurilor, fătucile de la Kancelarie ne informează că Prefectu a cerut să nu precupeţească nici un efort. Cui? Nici nu mai contează. Redem integral prostia informatizată:

CANCELARIA PREFECTULUI

15.02.2010

COMUNICAT DE PRESĂ

Având în vedere condiţiile meteorologice deosebite, la această oră, starea drumurilor pe teritoriul judeţului Ialomiţa se prezintă în felul următor:

- drumuri naţionale blocate/închise – DN 2 C Tovărăşia – Padina (Slobozia – Buzău) , 4 persoane fiind blocate într-un autoturism;

- drumuri judeţene blocate/închise – DJ 302 Roşiori – Valea Bisericii, 4 autoturisme şi un tir fiind blocate;

- DJ 201 B Ciochina- Orezu – Lehliu;

-         drumuri comunale blocate/închise – DC 4 Ion Roată – Valea Măcrişului;

- DC 40 Sălcioara – Horia;

- DC 78 Brazii – Ciorani;

- DC 18 Coşereni – Dridu.

De asemenea, vă informăm că membrii Comitetelor Locale pentru Situaţii de Urgenţă riverane râurilor Sărata, Prahova şi Ialomiţa monitorizează formarea de aglomerări de gheţuri, dislocări sau ruperi ale podurilor de gheaţă, precum şi nivelul cotelor acestor râuri.

Prefectul judeţului Ialomiţa, domnul Petru Mădălin Teculescu a dispus Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă „Barbu Catargiu” şi  Societăţii de Drumuri şi Poduri Slobozia să nu precupeţească nici un efort pentru scoaterea din blocaje a autovehiculelor şi persoanelor ce se aflau în trafic.

CANCELARIA PREFECTULUI

Scandalul pe tema apei de la Slobozia a intrat în etapa delirului colectiv și al înjurăturii de mahala. Tonul l-a dat organizația PSD Slobozia, mai exact spus viceprimarul Alexandru Stoica, care a organizat vineri o conferință de presă. Delirul verbal la care a asistat mut de admirație și celălalt viceprimar, Băcanu Valentin, a înregistrat fluctuații majore de la o frază la alta, bravul pesedist aruncând cu acuzații de corupție spre prefectul Mădălin Teculescu și președintele PD-L Cazacu Marinică. Dincolo de faptul că este ilar să formulezi acuzații e acest tip din sediul celui mai corupt partid din Ialomița, oamenii lui Ciupercă s-au lansat în ipoteze halucinante despre hoție și afaceri dubioase pe tema apei, uitând că ei sunt cei care conduc acest oraș de 20 de ani și că ei sunt cei care au adus Urban în sapă de lemn.

Apocalipsa (agramată) după PSD

În viziunea vicelui Stoica scandalul apei are profunde valențe electorale și urmărește scoaterea din joc a Urban și delegarea gestiunii serviciului public de apă către firme ale “băieților deștepți” din PD-L.  Ipoteza este pe cât de halucinantă pe atât de haioasă. Dacă în materie de iz electoral se poate accepta că “băieții deștepți” din PD-L au niște interse, legitime și normale de altfel, chestiunea legată de falimentul Urban și preluarea distribuției de apă este dovadă de nebunie. Sau prostie. Iată cum descriu  agramații de la PSD miza în războiul apei: “Rămas fără laborator acreditat SC URBAN să nu își mai poate menține licența de operator al serviciului public de apă în Slobozia, serviciu de gestiune care în atari condiții ar urma să fie scos la concesiune, iar cei care vor câștiga vor fi??? ați ghicit băieții deștepți sau prietenii acestora. Da stimați concetățeni acesta este scopul real al domnilor Cazacu și Teculescu. Au creat o falsă problemă, sau prelevat de pozițiile lor de forță pe care le dețin pentru ca prin instrumentele umane pe care le-au numit în fruntea unor instituții care ar fi trebuit să fie cu adevărat în slujba noastră a tuturor, să poată vinde partea benefică din activitatea de producere distribuire și canalizare a apei din municipiu urmând ca noi toți să rămânem cu datoriile: cele 136 miliarde datorate Amonil, la această oră și mai ales cele 500 de miliarde împrumut obligatar pentru serviciile de apă, canalizare și epurare ” . Conflictul cu gramatica limbii române în care se află vajnicii reprezentanți ai stângii ialomițene este evident. Normal ar fi să nu dăm atenție unor domni care habar nu au să folosească limba în afara relațiilor cu șeful partidului din care provin. Dar niște precizări se impun, nu de alta dar oamenii lui Ciupercă trebuie să știe că nu pot fraieri pe nimeni și că furtul și dezastrul de care vorbesc așa cum pot și ei au un singur autor: PSD! Următoarele afirmații nu pot fi combătute de nimeni:

-         De 20 de ani PSD conduce și județul Ialomița și municipiul Slobozia. Pe cale de consecință și Urbanul de la care au furat inclusiv sediul în care stau acum.

-         Urban a fost adusă în faliment de oamenii PSD care au tolerat relațiile incorecte dintre Amonil și Urban și dintre Urban și cetățeni. În toată această perioadă Urban a transferat pierderile în buzunarele noastre și când furtul nu a mai fost posibil a acumulat datorii imense.

-         Consiliul de administrație al Urban format din membrii PSD, PDSR, FDSN și ce-or mai fi fost ei este responsabil de falimentul urban. La fel și consilierii locali ai acestui partid care în calitate de membrii AGA la Urban au votat cum li s-a dictat și au închis ochii la jaful de la societate.

-         Unul dintre liderii marcanți ai PSD a oprit acțiunea fostului primar Ioan Pinter care dorea să facă plângere penală împotriva conducerii Amonil pentru țepele trase municipiului atât la facturarea consumului de gaz cât și la furtul unor utilaje din patrimoniul public aflate în custodia aceste societăți. Respectivul lider a ajuns să vândă otrăvuri agricole de la Amonil în exclusivitate drept recompensă.

-         De 20 de ani PSD sub toate formele sale a câștigat alegeri la Slobozia pe seama falimentului Urban, acceptând ca societatea să furnizeze servicii iar populația săracă să nu le plătească niciodată.

Cam aceștia sunt hoții care strigă acum în gura mare că vin … hoții.

Anul trecut prefectura a constatat că respectarea legii la primării este o chestie “de gustibus”. Dincolo de faptul că informarea publică și transparența sunt flori rare, funcționarii primăriilor din mediul rural în frunte cu secretarii încalcă legea cu voioșie. Și nu vorbim aici de cine știe ce conflicte legislative între actele juridice care se bat cap în cap sau de interpretări eronate ale unor texte alambicate. Vorbim de prevederi simple și clare pe care și un novice le-ar înțelege. Cât minte îți trebuie ca secretar de comună, deci funcționar public cu drepturi speciale, să pricepi că dacă nu trimiți hotărârile adoptate de consilieri la prefectură acestea nu pot intra în vigoare? Nu multă, dar cu toate acestea inclusiv această prevedere este călcată-n picioare în mai bine de un sfert dintre primăriile din județ. Despre încălcările de proceduri la convocarea consiliilor locale, despre lipsa oricăror eforturi minime de informare a populației cu privire  la actele normative adoptate, despre sictirul manifestat de primarii cu vechime care se cred Dumnezei și angajați pe viață ai comunităților nu mai are sens să vorbim. Acestea sunt realități pe care nimeni nu vrea să le schimbe. Este suficient să ne uităm pe cifrele care indică gradul de colectare a impozitelor și taxelor locale  ca să înțelegem că majoritatea primarilor dorm pe scaun și trăiesc din cerșeala de la bugetul județean. Că nu fac nimic în afară plății salariilor angajaților din primărie și că nu știu decât să se vaite ca nu au bani, ca și cum dacă i-ar avea ar și ști ce să facă cu ei. O soluție pentru ieșirea din această stare ar fi modificarea cadrului legislativ care să permită sancțiuni drastice atât pe linie de respectare a legalității cât și pentru colectarea taxelor. În materie de respectarea legii, secretarii  trebuie puși în subordinea prefectului, astfel încât să poată fi administrate sancțiuni pentru prostiile pe care aceștia le fac din necunoaștere sau din nesimțire. Este clar că în actuala formulă nu se poate lucra câtă vreme comisiile de disciplină propun sancționarea lor, iar primarii ignoră aceste propuneri din motive de complicități locale și cumetrii generalizate. În materie de fiscalitate este necesar să se introducă reglementari clare cu privire la falimentul primăriilor. Adică primăria care intră în incapacitate de plată să fie băgată în faliment ca orice firmă. Statul să desemneze un administrator temporar, să asigure fonduri pentru redresare iar cei vinovați, inclusiv consilierii, să fie puși la plată. Apoi la organizarea alegerilor cel care a falimentat o primărie să nu mai poată candida. Este simplu dar incomod pentru politicieni, care nu se pot desprinde de aspiratoarele de voturi denumite primari . Cu cât mai puțin performanți, cu atât mai populari, căci amenzile și executările silite nu aduc sufragii. Din păcate, nu cred că există o altă soluție pentru spargerea monopolului instaurat de primarii – băieți buni care țin localitățile în mizerie și înapoiere. Este nevoie de administratori, nu de gropari.

Circa 400.000 de euro bani proveniți de la Administrația Fondul de Mediu vor fi îngropați în două localități din Ialomița unde vor avea loc împăduriri. Este vorba de comuna Colelia, unde se vor împăduri 25 de hectare și comuna Reviga pe teritoriul căreia se vor planta 18,7 hectare de pădure. Dincolo de utilitatea proiectului care nu poate fi pusă în discuție, este de semnalat faptul că deși ambele localități si situează la câmpie și au aproximativ același tip de sol, valorile costurilor pentru hectarul plantat cu pădure diferă foarte mult. Astfel, conform calculelor făcute de o firmă din Brașov, la Colelia hectarul împădurit costă 500 de milioane de lei, în vreme ce la Reviga, unde studiul de fezabilitate a fost făcut de o firmă din Slobozia, costul aceluiași hectar este de 200 de milioane de lei. Așa se face că la Reviga se estimează o valoare a contractului de circa 120.000 de euro, în vreme ce la Colelia, pe o suprafață cu 7 hectare mai mare costurile estimate sar la 265.000 de euro. În realitate însă, costurile împădurii unui hectar de teren nu sunt nici pe departe așa de mari. Direcția Silvică de exemplu estimează că în condițiile date costurile încărcate pe un hectar nu ar trebui să sară de 2000 de euro, cu tot cu plata paznicilor.  Se naște firesc întrebarea de unde aceste diferențe scoase din burtă de firmele care au întocmit studiile de fezabilitate. Și tot firesc, ne întrebăm pentru care motiv banii din fondul de mediu nu sunt direcționați direct către Direcțiile Silvice, entități care au capacitatea necesară de a executa împăduririle la costuri rezonabile?