Wednesday, July 23rd, 2014

Din 1990 și până în prezent, de fiecare dată când dreapta politică românească a încercat să se coaguleze ca o forță puternică în stare să se opună stângii comunistoide create de Ion Iliescu, PNL a ieșit în decor și a sabotat din interior orice fel de mișcare a dreptei. S-a întâmplat în 1990, în 1992, în 1996, în 2000, în 2004 și în 2007, când Valeriu Stoica strategul unificării dreptei formate din PNL și PD a fost exclus din partid. De fiecare dată, la capătul deciziei a fost miliardarul Dinu Patriciu, declarat recent cel mai bogat român. O privire retrospectivă asupra istoriei recente arată cum nu se poate mai clar că PNL nu a fost altceva decât calul troian al lui Ion Iliescu în interiorul forțelor anti PSD. Recent, Dinu Patriciu a fost declarat cel mai bogat român după ce a vândut rafinăria Petromidia rușilor. Acesta a fost prețul, plătit integral de PSD pentru trădările lui Patriciu în 2003, când Adrian Năstase l-a scutit de plata a 571 de milioane de euro către stat până în 2010.

1946- punctul de plecare: Gheorghe Tătărescu, biografia unui liberal de stânga

Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale îi dădeau câştigători pe comuniştii români (PCR) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facţiunea proguvernamentală ţărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu şi Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituţionale române şi instaurarea regimului comunist în ţară la sfârşitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, şi PNŢ. Deşi există unele discuţii în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD şi aliaţii lui nu au câştigat mai mult de 38% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile prezenţei trupelor de ocupaţie sovietice în ţară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte ţări eliberate de Armata Roşie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

Gheorghe Tătărescu a ales calea separării şi, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului său, intitulat tot Partidul Naţional Liberal. În februarie 1945, Moscova a impus regelui Mihai să desemenze la putere un guvern comunist, astfel că Tătărescu a încercat o apropiere de forţele de stânga. Ca vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (5 martie 1945 – 5 noiembrie 1947) în guvernul Petru Groza, Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional ce consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Deşi, la alegerile din 19 noiembrie 1946 PNL-Tătărescu a obţinut 75 de mandate în Parlament, jocurile pentru putere erau deja făcute. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri de stat de către comunişti, prin înlăturarea tuturor celorlalte forţe de opoziţie, culminată cu abdicarea silită a regelui Mihai pe 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române. Pe 5 noiembrie, toţi miniştrii coordonaţi de Tătărescu au fost înlăturaţi din guvern. Ca atare, s-a retras din viaţa politică, iar anul următor i-a fost impus un domiciliu forţat. Partidul său a fost preluat de Petre Bejan, care a mai încercat o apropiere de comunişti, însă în mai 1948 formaţiunea politică, denumită acum PNL-Bejan, a fost nevoită să-şi înceteze activitatea. După o perioadă petrecută la conacul din Gorj, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind închis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat în 1955, căci a acceptat să lucreze în Comitetul Român pentru Repatriere. După doi ani de suferinţe, Gheorghe Tătărescu a decedat pe un pat de spital din Bucureşti, pe 28 martie 1957, la vârsta de 71 de ani.

Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu

1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda prostelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ.

În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.

Daviel VIGHI, fondatorul societății Timișoara, preluat de Cotidianul declara:

Iată, îmi amintesc cum în 1990, la o săptămînă după ce am lansat Proclamația de la Timișoara, am fost invitați la Casa Universitarilor la o intrunire la care au participat de la Societate (acum răposații) George Șerban, Iosif Costinaș, mai apoi Vasile Popovici, Dorel Mihit și subsemnatul. De cealaltă parte erau doi consilieri ai președintelui Ion Iliescu și Claudiu Iordache, ca șef al FSN-ului. Ni s-a cerut să intermediem vizita politică a președintelui în oraș și ni s-au dat asigurări că acesta apreciază personal acest “important document politic”. În urma refuzului Societății, cei doi au revenit și au spus că, la o adică, intrarea in orasul Revolutiei ar putea fi realizata cu sprijinul și alături de Radu Campeanu.” Iliescu avea să facă vizita la Timișoara, unde a primit o cioară moartă în cap de la timișorenii care nu l-au agreat niciodată pentru vina de a fi îngropat adevărurile dureroase ale Revoluției.

Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru

Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 :  Patriciu persevereaza și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu,

Călin Popescu-Tariceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.

Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se aparge iar Petre Roman iese de la guvernare

După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați.

În timp ce persoanele care vor forma peste doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor.PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.


1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!

În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu

În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat indepedent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD  creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.

Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL

Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în  aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă.  PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.Noiembrie 2003 Cioroianu declara:

Pesediștii erau convinși, până în această primavară, că noi vom merge cu ei la guvernare“.

2004- PSD învins de Traian Băsescu.

2004 – PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Nastase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale.Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Basescu reușește să câștige Președenția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.

2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.

Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul:  “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.

Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Restul îl știți și se încadrează perfect în tabloul de mai sus. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.

Cronologia framantarilor liberale(sursa: revista 22)

1990

•  Ianuarie : Partidul National Liberal (PNL) este inregistrat oficial.

•  Iulie : mai multi tineri liberali sunt exclusi din partid; la 25 iulie apare PNL Aripa Tanara (PNLAT), printre fondatori aflandu-se Viorel Catarama, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu si Horia Rusu.

•  Octombrie : Partidul Socialist Liberal condus de Nicolae Cerveni fuzioneaza cu PNL.

1991

•  Aprilie : PNLAT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista, Carta pentru reforma si democratie.

•  Octombrie : PNL participa, alaturi de FSN, la guvernul condus de Theodor Stolojan.

•  Noiembrie : PNL devine, alaturi de PNTCD si de alte partide si asociatii, membru-fondator al Conventiei Democratice.

1992

•  Aprilie : PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNLAT decide sa adere la CDR.

•  Iulie : apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNLAT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu. Acest nou partid, ca si PNL, nu va obtine la alegerile din septembrie 3% pentru a intra in parlament.

•  Noiembrie : se anunta crearea Grupului pentru reforma morala si politica din PNL, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.

1993

•  Februarie : apare Partidul Liberal ’93, format din unirea PNLAT cu Grupul pentru reforma morala si politica si cu un grup din PNLCD. Pe de alta parte, PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL.

1994

•  Februarie : se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL, practic sustinatorii lui Radu Campeanu parasesc partidul. Ulterior se va constitui PNL-Campeanu.

•  Decembrie : PNL revine in CDR.

1995

•  Martie : PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.

•  Mai : intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).

1996

•  Iulie : PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala.

1997

•  Octombrie : apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNLCD.

1998

•  Martie : PAC si PL fuzioneaza prin absorbtie cu PNL.

2000

•  Iunie : PNL anunta ca paraseste CDR, doreste sa se unifice cu ApR si ca va avea un candidat propriu la presedintie.

•  Decembrie : PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).

2001

•  Februarie : Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.

2002

•  Ianuarie : PNL fuzioneaza prin absorbtie cu ApR.

•  August : Theodor Stolojan devine presedinte PNL.

2003

•  Aprilie : PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta.

•  Septembrie : PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD.

2004

•  Octombrie : Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.

•  Decembrie : Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.

2005

•  Februarie : Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.

2006

•  Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.

•  Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.

Geoana, huiduit copios la Timisioara, si-a sustinut discursul in Opera si a plecat pe usa din spate. Manifestantii ii cer sa aiba curajul sa iasa in fata multimii. Este dureros ca, la 20 de ani de la Revolutie, comunistii sa se adune  in Piata Operei.Mircea Geoana nu a iesit in piata, preferand sa-si sustina discursul din Opera. In momentul in care a inceput sa vorbeasca, el a fost huiduit copios. Adversarii lui Geoana i-au cerut candidatului PSD sa aiba curaj sa iasa in fata multimii.

[flashvideo file=video/TIMISOARA.flv /]

 

 

Presedintele Comisiei pentru Afaceri Europene a Bundestagului, Gunter Krichbaum, l-a felicitat printr-un comunicat pe Dacian Ciolos pentru nominalizarea sa in functia de comisar european pentru Agricultura. “Aceasta nominalizare este atat un succes personal al lui Dacian Ciolos, cat si al presedintelui Romaniei Traian Basescu”, se arata in mesajul transmis de germanul Gunter Krichbaum.

“Acest succes arata greutatea mare pe care presedintele Romaniei o are la Bruxelles”, continua presedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Parlamentul german. “Prin aceasta decizie, presedintele Comisiei Europene Barroso a acordat Romaniei un portofoliu deosebit de important in viitoarea Comisie Europeana”, continua parlamentarul german. “Faptul ca noului comisar roman i se acorda acest domeniu de activitate atat de important este o mare dovada de incredere pentru Romania, incheie Krichbaum.

Reactia vine la cateva ore dupa ce presedintele Comisiei Europene, Manuel Barroso, a anuntat lista comisarilor europeni. Dacian Ciolos a fost desemnat comisar pentru Agricultura si Dezvoltare rurala. “Este cel mai competent candidat pe care l-am avut pentru Agricultura”, a declarat Barroso.(sursa: hotnews.ro)

În preziua conferinței de presă în care reprezentanții PSD și PNL și-au anunțat oficial mariajul, un scăndăluț simpatic a bufnit între supușii lui Antonescu din Ialomița. Potrivit unui ziar local, președintele PNL Slobozia domnul Emilian Mihai și-a analizat partenerii din partid cărora le-a reproșat punctual lipsa de performanțe electorale. Scurt și la obiect domnul Mihai i-a reproșat șefului PNL Ialomița că singura realizare (pentru partid, evident) pe care a avut-o în patru ani a fost că și-a construit două viloaie la Pepinieră și și-a cumpărat un VW Passat din leafa lui de inspector șef la ISJ. Despre ceilalți colegi de partid domnul Mihai a afirmat că sunt doar vânători de funcții aterizați la PNL pentru funcții de directori. Părțile implicate în conflict au avut reacții diferite. Domnul Mihai n-a comentat incidentul când a fost întrebat de jurnaliști despre el, iar Gogu Petre și Ștefan de la Casa de Pensii au confirmat conflictul. Două concluzii se desprind clar. Domnul Mihai are perfectă dreptate. Asta ar fi prima. Având în vedere recenta alianță PNL-PSD, cea e-a doua concluzie este, de fapt, un proverb: cine se aseamănă se adună. Să votați bine!

Nu știu alții cum sunt dar eu când îi văd pe istericii ăștia din politică cum se pleacă în fața unui penal ordinar cum este primarul Sibiului mi se face greață. Că băiatul de mingi al lui Patriciu sau Prostnacul dau cu limba de-un cot pe petele lui Johannis e de înțeles. Băieții se folosesc de el sa convingă electoratul că neamțul de baltă e perfect ca prim ministru iar după ce populimea va fi votat anti Băsescu bietul penal va fi expediat cu un șut în dos direct la tomberon. Deci ăștia doi au un interes. Ceea ce nu înțeleg este de ce și Băsescu zice la fel. Oare să nu știe Vodă ce dosare are micul neamț în lucru la DICOT? Oare să nu știe că acest bugetofag nascut are câteva miliarde în cont și vreo 6 case în proprietate asta după ce Sibiul a derulat vreo 1900 de miliarde de la Guvern pe vremea capitalei culturale europene? Singurul care a pus degetul pe rană este, culmea, TRIBUNUL VCT! O MAI FI CINEVA SĂNĂTOS LA CAP ÎN ȚARA ASTA?

Reputata jurnalistă Rodica Culcer publică în ultima ediţie de revistei 22 un editorial senzaţional în care explică motivele pentru care un nou mandat al lui Traian Băsescu ar deranja oligarhii din spatele coaliţiei PSD-PNL-UDMR. Reproducem integral textul graţie bunăvoinţei colegilor de la redactia revistei 22.

Din perspectiva oligarhilor-moguli – Patriciu, Voiculescu şi SOV –, mandatul lui Băsescu a fost o perioadă nefastă, fie pentru că nu au mai prosperat ca înainte, fie pentru că au fost trimişi în judecată de procurorii DIICOT şi DNA.

Dinu Patriciu, probabil cel mai bogat român, a fost confruntat nu numai cu o noapte în arest în mai 2005, ci şi cu finalizarea la 8 septembrie 2006 a dosarului „Rompetrol“ în care este învinuit, printre altele, de delapidare, înşelăciune, spălare de bani şi manipularea pieţei, soldate cu un prejudiciu de 7 milioane de dolari, conform procurorilor. În acelaşi dosar figurează şi „creanţa Libia“, în legătură cu care Dinu Patriciu este acuzat că în 1998 şi-a însuşit 85 de milioane de dolari, care ar fi trebuit să revină de drept statului român, în virtutea afacerilor derulate de Rompetrol în Libia, înainte de 1989. Judecarea pe fond a dosarului „Rompetrol“ începe în mai 2009, după trei ani de tergiversări. Vom mai aminti că, în octombrie 2005, Monica Macovei, pe atunci ministrul Justiţiei, a blocat privatizarea CET Midia în favoarea Rompetrol, cerând „clarificarea… modului în care a fost stabilit preţul de vânzare al acţiunilor“ şi a rolului de „mână moartă“ al Energy Holding, controlată de Buzăianu, la licitaţie.

Dan Voiculescu, patronul de facto al Grivco şi al trustului Intact, a fost timis în judecată de DNA la 4 decembrie 2008, împreună cu alte 12 persoane, pentru privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare. Procurorii îl acuză că s-a folosit de funcţia de lider al unui partid politic pentru a câştiga privatizarea, care i-a adus un teren de peste 36.000 de metri pătraţi în zona rezidenţială a lacului Băneasa, la un preţ „de 94,5 ori mai mic decât valoarea sa reală“, ceea ce a produs statului un prejudiciu de aproape opt milioane de euro. În ianuarie 2009, începe procesul „Loteria II“, în care fiica sa Camelia este învinuită, alături de fostul vicepremier George Copos, de manipulare a pieţei de capital. Pe de altă parte, încă din 2006, Traian Băsescu a denunţat public contractele obţinute de Grivco în domeniul energiei, în virtutea cărora compania lui Dan Voiculescu achiziţiona de la Rovinari şi Turceni energie la preţ de chilipir, pe care apoi o revindea la un preţ mare.

În paralel, în ultimii trei ani, Dan Voiculescu s-a luptat cu CNSAS pentru a infirma verdictul emis definitiv în august 2006 privind calitatea sa de colaborator al Securităţii. Susţinut de avocaţii săi Sergiu Andon şi Călin Zamfirescu, socrul actualului ministru al Justiţiei, Dan Voiculescu tergiversează procesul printr-un lung şir de contestări şi excepţii de neconstituţionalitate, în ciuda probelor devenite publice (note informative în care Dan Voiculescu şi-ar fi turnat rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu). La 31 ianuarie, 2008, Curtea Constituţională îi aruncă un colac de salvare şi declară neconstituţională Legea CNSAS. Guvernul Tăriceanu reduce apoi drastic atribuţiile CNSAS printr-o ordonanţă de urgenţă, dar CNSAS nu renunţă şi, în iunie 2008, cere instanţei să certifice calitatea de colaborator al poliţiei politice în cazul lui Dan Voiculescu.

Dacă al treilea mogul, Sorin Ovidiu Vântu, şi-a rezolvat în timpul mandatului lui Traian Băsescu problemele din justiţie – căci procesul privind BID a fost suspendat graţie termenului de prescriere a faptelor, reţetă aplicată şi în alte procese ale patronului Realităţii –, în schimb, afacerile sale au fost serios afectate. Proiectul său de a achiziţiona cele 8% din acţiunile Petrom alocate pentru salariaţi prin intermediul asociaţiei salariaţilor conduse de şeful FSLI Petrom, Liviu Luca, a fost constant blocat de Traian Băsescu, pe motiv că tranzacţia concepută de domnii Luca şi Vântu (vezi Cotidianul din 16 noiembrie, 2005) i-ar fi privat pe salariaţi de posibilitatea de a beneficia de acţiunile Petrom. De altfel, în 2009, mai multe grupări de sindicalişti depun o plângere penală împotriva conducerii FSLI Petrom, din care rezultă că, deşi Asociaţia Salariaţilor Petrom nu mai avea dreptul legal să cumpere acţiuni în numele salariaţilor, ea continua să administreze un patrimoniu creat în acest scop prin încasarea de dividende de la societăţile comerciale unde deţine părţi sociale sau acţiuni şi prin adiţionarea cotei-părţi de 25% în cuantum de 82 de milioane de euro din suma cu care se vânduse Petromservice către SC Petrom. În final, sindicaliştii îşi exprimau temerea că „aceste cote-părţi au fost însuşite fraudulos de cei din conducerea asociaţiei ori li s-au dat alte destinaţii fără acordul Adunării Generale a membrilor“.

Numeroase societăţi comerciale, dar şi INSOMAR sau AlphaTV, sau Editura Ziua sunt enumerate de sindicalişti ca fiind achiziţionate cu banii PAS. De altfel, patrimoniul sindicatelor a constituit un obiectiv constant pentru sindicaliştii asociaţi cu SOV, fapt recunoscut în octombrie 2009 de liderul BNS, Dumitru Costin, membru al CA al Realitatea-Caţavencu, care evalua patrimoniul fostului UGSR, la care râvnesc sindicatele, la 2 miliarde de euro. Nici această preluare nu s-a finalizat însă, cum nu s-a finalizat nici privatizarea Poştei, „aşteptată“ de domnul Vântu, după cum declara Traian Băsescu în august 2009, explicând că el însuşi a blocat privatizările strategice în 2006 în CSAT pentru a avea timp să evalueze mai întâi impactul privatizării Petrom.

Totodată, la 30 iulie 2009, Traian Băsescu acuza societatea PetromService că, în 2008, „a păcălit statul cu vreo 60 de milioane de euro printr-o returnare ilegală de TVA… cu care s-a făcut mărire de capital la Realitatea TV“ şi că „a dat publicitate la Realitatea pentru a transfera banii încasaţi în relaţia cu Petromul“. Prin această „sifonare de bani“, PetromService ar fi păgubit statul român cu alte 30-40 de milioane de euro.

De altfel, din 2006 trustul Realitatea-Caţavencu a funcţionat în pierdere, acumulând datorii la stat de peste un milion de euro şi făcând obiectul mai multor cereri de insolvenţă din partea creditorilor. În 2009, în urma crizei economice, salariile angajaţilor au fost reduse cu 30-50%. Altă lovitură primită indirect de domnul Vântu în 2009 a fost cauzată de ieşirea PSD de la guvernare, care s-a soldat şi cu demiterea fostului său angajat Gelu Mărăcineanu din fruntea Agenţiei pentru Resurse Minerale, unde fusese numit după scandalul „Sterling“, scandal care a izbucnit în studiourile Realitatea TV.

Având în vedere toate cele de mai sus, nu este greu de înţeles de ce, în viziunea „oligarhilor“, un nou mandat al lui Traian Băsescu ar putea fi de-a dreptul periculos.( Rodica Culcer- Revista 22)

În septembrie 2010, miliardarul Dinu Patriciu ar fi trebuit să achite statului român suma de 571 de milioane de euro, sumă aferentă obligațiunilor  emise de compania Rompetrol SA în contul datoriilor istorice și curente care se înregistrau în anul 2003. Grație guvernului Tăriceanu, compania datoare a fost înstrăinată de Patriciu contra unei sume exorbitante: 1,3 miliarde de euro!  În septembrie 2007, Patriciu a vândut pachetul majoritar de acțiuni al Rompetrol către grupul KazMunaiGaz din Kazahstan, companie care a preluat inclusiv obligația de plată căte stat. Dacă statul va primi bani sau acțiuni  este o chestiune relativă și lăsată la arbitrajul justiției. Pentru că odiseea unei decizii guvernamentale cu iz de corupție la nivel înalt începută în 2003 nu s-a încheiat încă. Apropierea scadenței îl aduce pe Patriciu în pragul nebuniei, iar soluția acestei probleme de 571 de milioane de euro se regăsește în politică. Adică exact acolo unde Patriciu vrea un guvern dispus să închidă ochii.

O afacere de 615 milioane cumpărată cu 50 de milioane

Costache Dinu Patriciu a cumpărat rafinăria Petromidia în anul 2000. Atunci, șeful FPS (Fondul Proprietății de Stat) Radu Sârbu a semnat contractul de privatizare  pentru combinatul petrochimic Petromidia Năvodari cu Rompetrol Group Olanda. Prețul tranzacției s-a ridicat la 615 milioane de dolari dar Patriciu a plătit doar 50,5 milioane de dolari angajându-se să achite datoriile  companiei. În anul 2003, fostul prim ministru Adrian Năstase i-a oferit lui Patriciu o reeșalonare a datoriilor până în 2010, inclusiv pentru datoriile acumulate în perioada 2000-2003. Datoriile istorice, de 571 mil. euro, au fost transformate în 2003 în obligațiuni, printr-o ordonanță de urgență semnată de premierul Adrian Nastase și de ministrul finanțelor Mihai Tanasescu, fiind modificat și contractul de privatizare cu APAPS, care era condus de Ovidiu Musetescu. Conversia obligațiunilor a permis Rompetrol să investească în modernizarea și majorarea capacitații de producție a Petromidia. Ordonanța a fost adoptată în Parlament în aprilie 2004, fiind votată inclusiv de PD.

Guvernul Tăriceanu își servește păpușarul

Obligațiunile sunt scadente in 2010, însă grija achitării datoriei a trecut acum la kazahii de la KazMunaiGaz, deși Patriciu a fost cel care a negociat împrumutul de la stat. În februarie 2007, AVAS (urmașa FPS și APAPS), condusă în acel moment de către liberalul Theodor Atanasiu, a scos de sub monitorizarea postprivatizare compania Rompetrol Rafinare, deschizand astfel calea pentru vânzarea grupului Rompetrol.Ministrul de finanțe Varujan Vosganian și premierul Călin Popescu Tăriceanu nu s-au opus vânzării grupului Rompetrol, deși statul are de recuperat 571 milioane de euro de la Rompetrol Rafinare. Astfel Patriciu și-a încasat miliardul de euro, iar statul așteaptă ca în 2010 kazahii să se țină de cuvânt și să plătească datoriile de la Petromidia.

Ce pârghii are statul ca să-și recupereze bani?

Obligațiunile Rompetrol Rafinare sunt convertibile în acțiuni, fapt care a determinat în ultimii ani numeroase speculații privind posibilitatea ca statul să redevina acționar majoritar la Petromidia. În realitate, însă, opțiunea de convertire a obligatiunilor în actiuni aparține emitentului, potrivit ordonantei din 2003, și nu deținătorului obligațiunilor, cum ar fi normal. Cu alte cuvinte, Rompetrol hotărăște dacă vrea statul din nou în actionariat sau nu. Astfel, dacă statul nu-și primește banii, nu devine automat acționar, ci trebuie să se adreseze justiției pentru recuperarea banilor. Rompetrol și-a luat unele măsuri de siguranță și pentru un scenariu în care convertește obligațiunile statului în acțiuni. Potrivit ordonanței de urgență din 2003 se precizează că “obligațiunile nerăscumparate sunt convertibile în acțiuni la data scadenței, la opțiunea emitentului, prin emiterea unui număr de acțiuni rezultat prin împărțirea valorii nominale a obligațiunilor, exprimată în lei la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României pentru data scadenței, la valoarea nominală a acțiunii”.

Un alt cadou de la Tăriceanu

Legea adoptată în 2005 de Tăriceanu, pentru aprobarea ordonanței din 2003, modifica acest punct din ordonanță, fiind eliminată formula de calcul. De asemenea, în lege a fost introdusă o formulă de calcul care scoate din ecuație variația de curs valutar. Potrivit acesteia, prețul de conversie al acțiunilor va fi valoarea nominală a acțiunilor înmulțită cu raportul dintre cursul leu/euro de la scadență și cursul leu/euro de la emitere. În aceste condiții, chiar dacă leul continua să se deprecieze, statul va lua același număr de acțiuni Rompetrol la scadență ca și în momentul emiterii obligațiunilor, chiar dacă valoarea datoriei, în lei, crește.

Miza unui guvern prietenos sau uituc!

Dacă guvernul Tăriceanu și-ar fi respectat statutul de administrator al averii publice și nu paznic al conturilor lui Patriciu, ar fi fost logic să se opună vânzării companiei Rompetrol de către Patriciu. Sau, dacă și-ar fi dat acordul pentru vânzare, având în vedere că statul deține și acțiunea de aur la Petromidia, guvernul Tăriceanu ar fi trebuit să se asigure că statul va primi banii sau acțiunile fără procese în justiție. Ce-a făcut în schimb statul? I-a netezit calea lui Patriciu către un tun de 571 de milioane de euro! Și asta prin scoaterea Rompetrol de sub monitorizarea postprivatizare, măsură ce a netezit calea către vânzarea companiei. Ce se întâmplă dacă 2010 găsește România guvernată de Băsescu? Se întâmplă că Patriciu va trebui să plătească 571 de milioane de euro sau să cedeze acțiuni, proces echivalent cu naționalizarea Rompetrol. Câtă solvabilitate are Rompetrol în aceste zile? Iată ce scrie pe această temă Ziarul Financiar” Dinu Patriciu, presedintele grupului Rompetrol, sustine ca actionarii grupului sunt hotărâți să plătească. “Există lichidități să plătim datoria la termen. Până acum statul a încasat 300 mil. dolari din dobanzi aferente împrumutului”, a declarat Patriciu. El a mai spus că Rompetrol poate găsi surse de finanțare mai ieftine decât împrumutul de la stat. Rompetrol Rafinare plătește o dobândă anuală egală cu EURIBOR la 12 luni plus 1,5% pentru obligațiunile deținute de stat. Patriciu nu spune însă de unde va avea Rompetrol banii pentru a rambursa obligațiunile, în conditiile în care agențiile de rating se îndoiesc de capacitatea întregului grup de a-și achita obligațiile pe termen scurt fără ajutor din partea companiei-mama KazMunaiGaz. Agenția de evaluare financiară Fitch a redus la sfârșitul lunii mai ratingul grupului Rompetrol de la “B+” la “B” cu perspectivă negativă, considerând că grupul prezintă un risc ridicat de refinanțare, lichiditățile disponibile fiind insuficiente pentru acoperirea datoriei pe termen scurt, care se ridica la finele lunii martie la 706 mil. dolari. Standard&Poor’s a revizuit de asemenea în scădere ratingul Rompetrol Group pentru datoriile pe termen lung, de la nivelul “B+” la “B”, cu perspectivă negativă, în urma ingrijorării privind capacitatea acționarului majoritar, KazMunaiGaz, de a-i acorda sprijin, în caz de nevoie. Reducerea ratingului grupului înseamnă practic o creștere a riscului și implicit o creștere a costurilor de finanțare”. Compania Rompetrol este evaluată pe Bursă la 220 de milioane de euro. Concluzia logică care se desprinde de aici este simplă. Singura salvare pentru Patriciu este ca statul să-i mai dea o păsuire și încă una până la prescrierea datoriei. Un guvern de tip PSD-PNL-UDMR este ideal pentru asta , având în vedere că averea mogulului Rompetrol a fost construită cu sprijinul mai multor oameni importanți din politica ultimilor 10 ani. Iată cine sunt ei și ce contribuții au avut la îmbogățirea lui Patriciu, devenit cel mai bogat român:

Radu Sârbu (PNȚCD)

Fost președinte al FPS a semnat în octombrie 2000 privatizarea rafinăriei Petromidia cu grupul Rompetrol. Prețul plătit de Rompetrol, în rate, a fost de 50,5 milioane de dolari la care se adăugau datorii reeșalonate de 550 de milioane de dolari. Deși conform contractului rafinăria trebuia renaționalizată în cazul neplății sumelor asumate, acest lucru nu s-a întâmplat.

Adrian Năstase (PSD)

Fost prim ministru al României în perioada 2000-2004, el a semnat ordonanța de urgență din octombrie 2003 prin care datoriile istorice ale Petromidia în valoare de 571 de milioane de euro au fost transformate în obligațiuni. Actul normativ conține câteva șopârle, una dintre ele fiind aceea că la scadență conversia obligațiunilor în acțiuni este lăsată la latitudinea Rompetrol. Gestul lui Năstase oficializează relația de vasalitate dintre Patriciu și PSD, începută în 1992 când petrolistul a spart PNL prin crearea PNL-AT și a întrat în guvernul PDSR ca ministru al lucrărilor publice. Ulterior Patriciu a revenit în PNL, pe care l-a confiscat și l-a transformat într-un instrument politic pus la dispoziția PSD pentru diverse favoruri. Petromidia este doar unul dintre ele iar Patriciu este un sponsor tradițional al PSD.

Ovidiu Mușătescu (PSD)

Fost șef APAPS, a acceptat transformarea datoriilor în acțiuni deși contractul de privatizare obligau compania la plata datoriei. În calitatea pe care o avea era obligat să monitorizeze Petromidia și să facă demersuri pentru respectarea contractului de privatizare și naționalizarea companiei.

Teodor Atanasiu (PNL)

Fost președinte AVAS în guvernul Tăriceanu a scos de sub monitorizarea postprivatizare  Rompetrol  Rafinare în februarie 2007. Astfel firma a putut fi vândută fără nicio restricție și fără nicio clauză care să garanteze statului încasarea creanței. Înainte de a ocupa funcții publice în guvernul PNL, în perioada 2000-2004, Atanasiu a fost administrator al companiei Palplast, controlată de Dinu Patriciu.

Călin Popescu Tăriceanu

Prim ministru al României între 2004 și 2008 a scos de sub supraveghere Rompetrol Rafinare și a permis vânzarea companiei în februarie 2007 deși statul avea de recuperate 571 de milioane de dolari. În perioada 2003-2004 Tăriceanu a fost administrator al Rompetrol Downstream. A fost acuzat că pe baza unor informații din interiorul Rompetrol a obținut bani mulți speculând la Bursă cu acțiuni ale companiei, alături de SR Stănescu, Verstoy Atilla, Camelia Voiculescu și alții.

Varujan Vosganian (PNL)

În calitate de ministru de finanțe a permis în august 2007 vânzarea pachetului majoritar de acțiuni al grupului Rompetrol, ministerul de finanțe fiind cel care gestiona obligațiunile emise de companiei în contul datoriei față de statul român. Vosganian nu a putut explica prin ce procedeu va putea statul să-și recupereze banii dacă Rompetrol nu va converti de bună voie obligațiunile în acțiuni. Culmea, Tăriceanu afirma întrebat fiind, că a a aflat de vânzarea Rompetrol din presă! (sursa informatiilor si citatelor: zf.ro)

Peste 25 de miliarde de lei au luat calea conturilor firmelor pesediste printr-o inginerie penală dezvăluită săptămâna trecută de colegii de la Informația. Este vorba despre asfaltarea unor străzi din Albești și Marsilieni, unde primar este pesedistul Marin Constantin. Lucrarea valora potrivit studiului de fezabilitate, circa 25 de miliarde de lei vechi. Studiul de fezabilitate a fost realizat de firma Project Construct SRL. La licitația organizată în iulie 2009 s-a prezentat un singur ofertant. Este vorba despre O ASOCIERE DINTRE FIRMELE Cargo SA și SAM GPL, ambele din Slobozia, lucrările fiind adjudecate la valoarea de 24,9 miliarde de lei. Golănia imorală ne este relevată în toată splendoarea ei de Registrul Comerțului. Firma care a întocmit studiul de fezabilitate este controlată de o oarecare Sneatinschi Alice Maria. Aceeași persoană este administrator la firma SAM GPL, unde acționar unic este vicepreședintele CJI Ștefan Mușoiu. În cadru asocierii, SAM GPL a executat proiectarea iar Cargo asfaltarea. Și ca să punem, capacul, banii umflați de famiglia Mușoiu (personajul feminine din afacere este partenera casnică a vicelui pesedist) vin de la cinstitul și competentul Silvian Ciupercă, care habar nu are ce inginerii  execută băiatul lui de mingi de la CJI. Ceea ce de demonstrat!

Procurorii din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată  – Biroul Teritorial Ialomiţa şi poliţiştii din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Ialomita au finalizat cercetările, fiind trimise în judecată patru persoane, dintre care trei în stare de arest preventiv, pentru constituirea unui grup infractional organizat, trafic de persoane, trafic de minori şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Gruparea formată din cele patru persoane, cu vârste cuprinse între 31 şi 58 de ani, o femeie şi trei bărbaţi, unul dintre aceştia cu antecedente penale, era specializată în comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, pe relaţia Spania şi Italia.

La finalizarea cercetărilor în sarcina inculpaţilor s-a reţinut că în perioada 2006 – 2009 au constituit un grup infracţional organizat al cărui scop l-a constituit săvârşirea de infracţiuni continuate de trafic de persoane, victime fiind 67 de persoane majore şi minore, din judeţele Ialomiţa, Călăraşi, Buzău, Prahova şi Brăila.

Acestea au fost recrutate prin promisiunea obţinerii unor sume de bani din munca în agricultură în Spania, au fost cazate în locuinţe insalubre şi în hale agricole în mai multe localităţi situate în apropierea Valenciei, după care le-au fost luate documentele de identitate şi apoi au fost exploatate prin muncă.

De asemenea, cei patru sunt acuzaţi că în perioada 2007 – 2009 au exploatat sexual 6 victime majore şi minore în Italia şi Spania.

În sarcina membrilor grupării s-a reţinut comiterea în total a 5 infracţiuni de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane în formă continuată, trafic de minori şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

De asemenea, în vederea confiscării speciale şi a recuperării pagubei produse prin infracţiune s-a instituit măsura măsura asiguratoriea sechestrului asupra a două imobile, unui autoturism, mai multor bijuterii din aur şi sumei de 7000 e euro.

 

COMPARTIMENTUL RELAŢII PUBLICE

Liberalii gorjeni sunt de acord sa colaboreze cu social-democratii, cu conditia ca noul premier al Romaniei sa fie desemnat Klaus Johannis si ca ei sa preia conducerea Prefecturii, a unui complex energetic si a unei agentii guvernamentale, relateaza NewsIn. “Vrem sa se termine cu dictatura in Romania. Il vom sustine pe Mircea Geaona, chiar daca PSD a avut destule bube. Regret ca procentul PNL a fost atat de mic la nivelul muncii pe care a facut-o presedintele nostru, Crin Antonescu, la modul in care s-a prezentat fata de ceilalti doi candidati, la faptul ca cei mai multi votanti ai lui au fost tinerii, care au fost dezamagiti ca dupa 20 de ani nu s-a realizat revolutia votului si schimbarea Romaniei. Sunt ferm convins ca, de fapt, Crin Antonescu, care a dovedit ca este un foarte bun politician, va recupera toate ramanerile in urma si impreuna cu organizatiile judetene ale PNL si cu intreg activul PNL, dupa cinci ani de zile, nu va fi pentru un mandat ci pentru doua mandate presedintele Romaniei. La guvernare, principiile trebuie sa fie echitabile si noi vrem ca la nivel local PNL sa conduca Prefectura Gorj, unul din complexurile energetice si sefia unei agentii guvernamentale. Avem aici suficienti specialisti pentru aceste posturi”, a declarat Dan Ilie Morega, liderul PNL Gorj.(sursa Hotnews.ro)