Saturday, August 23rd, 2014

Deși ingineriile penale ale fostului director al Spitalului Slobozia, Vasile Olaru, fac obiectul unui dosar penal aflat în curs de cercetare, afacerea demarată de Floriconstruct SRL în mod ilegal chiar în curtea spitalului continuă nestingherită. În ciuda faptului că Primăria Slobozia a solicitat firmei stoparea lucrărilor, coșmelia care va adăposti o gogoșerie s-a ridicat în toată splendoarea ei și este pe cale să fie pusă în funcțiune. Asta în vreme ce Consiliul Județean Ialomița încasează lunar jumătate din contravaloare unui contract de închiriere ilegal iar conducerea provizorie a spitalului județean ezită să evacueze chiriașii instalați ilegal în incintă. Acest caz este tipic pentru modul în care autoritățile locale încurajează pe față încălcarea legii, așa cum o fac de 20 de ani. Și de această dată, actorii principali ai acestei golănii sunt pesediștii, în frunte cu șeful lor de partid Vasile Ciupercă.

Scurt istoric al unei golănii marca PSD

La data de 29 iunie 2009, cu puțin timp înainte de a fi ejectat din funcție, managerul interimar al Spitalului Slobozia a încheiat cu firma Floriconstruct SRL un contract de locațiune . Obiectul contractului era, cităm: “Închirierea unui spațiu situat în incinta spitalului (curtea interioară), partea din sud, în suprafață de 50 de metri pătrați în vederea desfășurarării activității de natură comercială” . Dincolo de stilul ușor agramat, remarcăm o primă șopârlă. În locația indicată de contract nu există nici un spațiu. Există un teren viran pe care odinioară tronau niște chioșcuri, terenul fiind eliberat după ce contractele respectivelor firme au expirat și, din dispoziția președintelui CJI nu au mai fost prelungite. Cum terenul din incinta spitalului nu putea fi concesionat fără o hotărâre a CJI managerul spitalului a folosit termenul de “spațiu”. Explicația este simplă. În 2004, CJI adoptase hotărârea numărul 48 prin care spitalul primea în administrare spațiile din interiorul instituție și, atenție, 177,7 mp teren de incintă. Potr ivit articolului 3 al acestei hotărâri Spitalul putea închiria aceste spații, atenție spații nu terenuri, în CONDIȚIILE LEGII, cu obligația de a vărsa 50% din chiriile încasate în contul CJI. Deși închirierea spațiilor nu mai este de actualitate, conducerea CJI, administratorul de drept al patrimoniului refuzând să mai încurajeze activitățile comerciale în incinta spitalului, Olaru a folosit această hotărâre ambiguă și greșită pentru a strecura pe șest o gogoșărie în incinta spitalului. În același contract se stipulează clar că “spațiul va fi folosit de locator pentru activități de natură comecială, respectiv covigrărie și fast-food” și că “destinația spațiului nu va putea fi schimbată fără consimțământul scris al locatorului”. Este evident că Olaru a încercat să inducă în eroare pe toată lumea lăsând impresia că este vorba de un spațiu comercial și nu de un teren. Contractul urma să se încheie pe o perioadă de 5 ani cu o chirie lunară de 4 euro pe metrul pătrat pe lună, adică 200 de euro pentru 50 de metri pătrați de teren situat în buricul târgului. Nicăieri în tot contractul se specifică ceva de o viitoare construcție. Trei luni mai târziu, Olaru acceptă un adițional la contract prin care termenul de închiriere se prelungește cu 2 ani, până în 2016. Pentru ca investiția promovată de Olaru pe sub lege să se materializeze era nevoie de autorizație de construire. Acest document nu putea fi eliberat fără ca solicitantul, în speță firma Floriconstruct SRL Slobozia, să prezinte documente care să ateste dreptul de folosire al terenului. Întrucât contractul inventat în laboratoarele ticăloșiei din birourile administrației spitalului era insuficient pentru eliberarea documentului, Olaru dă la data de 26 august 2009  o declarație notarială pe propria-i răspundere prin care își exprimă acordul ca firma SĂ CONSTRUIASCĂ  “conform contractului de locațiune” o construcție provizorie cu o perioadă de existență a construcției de 5 ani cu posibilitatea de prelungire cu încă 2,5 ani. Ulterior, Olaru rezolvă problema semnând cu voie de la bec un adițional prin care se prelungește contractul cu doi ani, așa cum am arătat mai sus. În actul notarial, Olaru recunoaște ceea ce a încercat să evite, zice el cu dibăcie, în cuprinsul contractului. Practic era vorba de închirierea unui teren prin evitarea plenului CJI, singurul care putea încredința un astfel de contract. Golănia incredibilă este girată de consilierul juridic Zamfir Vasile, un băiat de mingi al PSD plantat în funcție pe lângă Olaru ca ochi și urechi ale președintelui Ciupercă, după cum susțin gurile rele de pe holurile spitalului. În baza acestor documente se eliberează autorizația iar în curtea spitalului a răsărit o clădire cu fundație și structură metalică la care se lucrează de zor la lumina zilei, sub ochii oficialilor responsabili din cadrul Consiliului Județean Ialomița.

Cum se șmenuiește o licitație?

Țeparii din fruntea spitalului județean au comis și un soi de licitație care să acopere porcăria. Din dispoziția managerului Olaru, la data de 24.06.2009 se constituie o așa zisă comisie pentru închirierea unui SPAȚIU COMERCIAL în incinta spitalului. De fapt era vorba de un teren în toată regula ce a fost denumit “spațiu” pentru că HCJ prin care bunurile unității erau date în administrare nu permitea închirierea terenurilor. Din comisie făceau parte juristul Zamfir Vasile (cumnatul viitorului chiriaș), Cilibeanu Nicolae, Popescu Teodora și Ene Gheorghe. Licitația este anunțată într-un ziar local și făcea referire la închirierea unui imobil în incinta spitalului. Deci, președintele CJI și funcționărimea din subordinea domniei sale nu au nici un argument să afirme că habar nu aveau de golănia care se punea la cale. La licitație se prezintă două firme cu aceeași acționari. Este vorba despre Floriconstruct SRL, controlată integral de cumnatul juristului Zamfir, și Marterm Design SRL, firmă pe mână moartă, administrată și controlată în proporție de 50% de același Dumitrache. În urma așa zisei licitații Floriconstruct este declarată câștigătoare cu o ofertă de 4 euro pe metrul pătrat pe lună, față de 3 euro cât a oferit firma venită pe mână moartă.

Ciupercă se opune dar încasează, conducerea spitalului se face că nu pricepe

Din luna noiembrie după ce GSE a declanșat scandalul și a sesizat poliția, nimeni nu a luat nicio măsură iar lucrările la coșmelie au continuat nestingherite. Abia în această lună primăria Slobozia a notificat firma cu privire la retragerea autorizației de construire. Ancheta poliției se află în derulare, ea scoțând la iveală faptul că Olaru apare ca girant pentru creditul făcut de Floriconstruct în vederea finanțării investiției, ceea ce demonstrează caracterul de făcătură penală al întregii afaceri. La data de 12 noiembrie 2009, Consiliul Județean Ialomița cere explicit conducerii spitalului să stopeze construcția și readucă terenul la starea inițială. Formal, desigur, pentru că dacă ar fi ținut la respectarea legii, instituția condusă de Ciupercă ar fi trebuit să nu permită apariția coșmeliei și să sesizeze organele de cercetare penală, ceea ce nu a făcut. Ba, mai mult, în stilul său demagogic de neconfundat, Ciupercă precizează în adresa remisă conducerii spitalului, cităm: “Recent, s-a constatat că pe unele terenuri din incinta spitalului a început executarea unor lucrări de construcții pe baza unor acte de autoritate emise de Spitalul Județean de Urgență Slobozia…”. Ciupercă ezită să spună cine a emis astfel de acte și preferă să cadă în penibil punând golăniile în spatele clădirii, probabil. Mai mult, deși lunar CJI a încasat jumătate din banii plătiți de Floriconstruct, Ciupercă se face că nu știe de existența unui contract. Nici el nici salariații din subordinea lui Cezar Vâlcan, care luni de zile s-au făcut că nu observă golănia comisă de Olaru. De partea cealaltă, noul manager al spitalului se face că nu pricepe ce vrea să spună conducerea CJI în adresă și o dă la întors afirmând că Olaru a comis golănia cu respectarea prevederilor legale și că scopul a fost acela de a administra judicios spațiul! Din nou cineva o face pe prostul și în loc să evacueze incinta preferă să o dea la întors. Oare cât o fi fost halatul de pun ăștia batista pe țambal în asemenea mod ordinar?

“Capitalism – reteta noastra secreta” a fost difuzat de Arte, in Franta, de ziua nationala a Romaniei. Realizat de Alexandru Solomon, filmul este o serie de interviuri cu cei considerati primii capitalisti ai Romaniei: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Padure, Ioan Nicolae. Ei au in comun fie afacerile cu statul, munca in comert exterior inainte de revolutie, care insemna implicit, dupa cum explica Voiculescu, si colaborarea cu securitatea. Pelicula intra in intimitatea milionarilor/miliardarilor romani si prezinta imagini inedite cu acestia, realizand portrete in detaliu ale acestora. Filmul poate fi vizionat aici.

Ce ar vedea Ceausescu dupa 20 de ani de la indepartarea lui in Romania anului 2009? Acesta este pretextul de la care porneste filmul si de la intrebarea lui Nicolae Ceausescu: “De cand acesti tradatori m-au executat, cine sunt noii lor stapani?”

Primul dintre ei, Dan Voiculescu, care apare cu un interviu acordat unui post de televiziune anglo-saxon, american probabil, in care vorbeste despre banii Securitatii si despre locul in care se afla ei: in conturile firmei Crescent din Cipru. Cele mai importante declaratii ale sale:

  • Cine a construit capitalismul roman asa cum este el, dupa 20 de ani, in conditiile in care Voiculescu scrie intr-o carte ca “un sistem corupt a fost inlocuit de un alt sistem corupt, nomenclatura a fost inlocuita de o alta, iar mediocrii domina scena tranzitiei”? “A existat si in Romania o categorie din care faceam si eu parte, care lucra pentru multinationale in perioada comunismului. Asta le-a permis sa vada capitalismul inainte de venirea lui in Romania, inainte de asimilarea metodelor de lucru occidentale, fara a parasi tara. Aceasta categorie de persoane reprezinta principala categorie si este cea pura, reala, capitalistii romani“.
  • El povesteste ca revolutia din ’89 l-a prins in functia de director general al firmei Crescent din Cipru, cu un salariu fabulos pentru acele vremuri, de 5.000 de dolari. “Compania noastra a lucrat in stransa colaborare cu o companie de comert exterior creata legal de statul roman, care si ea era foarte serioasa. Dar care apartinea securitatii statului. Si asta inseamna ca am lucrat cu toate institutiile statului, inclusiv cu securitatea. Iar daca ai lucrat cu aceasta companie erai considerat automat ca ai lucrat cu securitatea. Dar trebuie stiut ca securitatea era singura institutie care acorda o autorizatie pentru acest tip de intreprindere“.
  • Compania Crescent pentru care lucra Voiculescu era inregistrata intr-un paradis fiscal in Cipru, se arata in film. In 1990, guvernul roman a angajat experti inspectori financiari canadieni pentru a da de urma conturilor securitatii. Cautau 2 miliarde de dolari disparute.

La fortune de diable, 1991: este un interviu acordat de Voiculescu, in care vorbeste despre fondurile securitatii.
Reporter: In timpul comunismului ati acumulat zeci de milioane de dolari. Unde sunt ele?
Voiculescu: Acesti bani sunt in conturile Crescent din Cipru. Toti acesti bani, profitul net sunt in conturile firmei Crescent in Cipru.
Reporter: Care estimati ca e valoarea companiei (n.r. Crescent)?
Voiculescu: Nu stiu, este un secret, in mod normal? Pentru ca daca e un secret, nu va spun.
Reporter: Puteti sa-mi spuneti daca vreun ban din aceste profituri au fost indreptate spre conturi speciale, dupa caderea regimului ceausescu?
Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun penny?
Voiculescu: Niciun singur banut.

  • Voiculescu spune ca expertii canadieni le-au spus autoritatilor romane ca Voiculescu trebuie arestat si adevarul despre conturile securitatii vor iesi la lumina. I-am iertat pe canadieni, spune Voiculescu, care sustine ca pentru aceasta afirmatie a expertilor, daca ii dadea in judecata, ar fi castigat procesul.

Realizatorii peliculei se intreaba mai departe, dupa cazul Voiculescu, despre cum s-a construit capitalismul in Romania si prin ce metode banii statului au devenit capital privat. Banii din comertul exterior au fost deturnati tocmai de aceia pusi sa ii pazeasca, de cei mai de incredere, care si-au inceput cu ei propriile afaceri, se arata in comentariu.

Ioan Niculae, patronul InterAgro are tot experienta muncii in comertul exterior si chiar munca in Securitate. Timp de trei ani si jumatate, cand avea 24-25 de ani, a lucrat pentru politia secreta a regimului comunist. Pana in 1980.

  • Putem spune ca oamenii securitatii si-au impartit zonele economice pe care sa le controleze?, este intrebat. “Am lucrat pentru securitate pana in 1980, aveam 24-25 de ani, am lucrat 3 ani si jumatate si am plecat in comert exterior. Cine era suficient de matur si poseda capitalul necesar pentru a demara o afacere la revolutie? Cei care, ca si mine, aveau intre 35 si 45 de ani in 1989. Vrand nevrand, noi am trait intr-un sistem. Ce sa fi facut dupa revolutie? Sa ne retragem, sa disparem? Sa fiu facut vinovat doar pentru ca am lucrat intr-o companie comunista de comert exterior? Care este problema?”, raspunde acesta.

Rasfatatul inceputului anilor ’90, George Padure, isi marturiseste dezamagirea de a fi cazut in uitare si de a nu fi reusit sa faca bani multi. Pentru ca nu a vrut sa apartina grupurilor care imparteau banii, de fapt, spune el. Copil de nomenclaturist, tatal lui a fost primar al Constantei pe vremea comunistilor, a fugit in Belgia intr-o vreme cand era suficient sa isi spuna numele – zice Padure in film – pentru a obtine avantaje. Dar tatal lui a fost “unul dintre activistii cuminti”, care n-a acceptat sfatul sotiei de a face ceva pentru a avea si ei o “cosmelie”, pentru ca voia sa puna capul pe perna linistit noaptea. Insa fiul lui s-a intors cu 4 milioane de dolari din Belgia pentru a-si deschide afacerile intr-o “economie perfect instabila”. “Unoeri ma simt jenat ca n-am reusit sa castig atatia bani precum altii. (…) Eram preferatul vremii”, se lamenteaza Padure, acum e cazut in uitare.

Tender, Vantu, Dan Ioan Popescu
– imaginile prezentate de televiziuni cu ei chemati in fata anchetatorilor si concluzia raportului pe justitie din 2009 al Comisiei Europene care noteaza faptul ca niciun caz de mare coruptie nu si-a primit sentinta. Cateva imagini cu oameni pagubiti la FNI. “Justitia este foarte agitata, nu ajungem niciodata la fondul problemei, din cauza viciilor de forma”, este comentariul filmului.

Povestea de succes in afaceri a lui Dinu Patriciu ocupa o parte extinsa a peliculei. In februarie 1990 a creat prima firma privata din Romania, Alpha, un birou de arhitectura, iar primul milion l-a facut un an mai tarziu, din cateva proiecte imobiliare pe niste terenuri pe care le detinea, care au fost vandute unor “antreprenori cu viziune”.

  • Filmul prezinta povestea privatizarii Rafinariei Vega, a Petromidia, povestea datoriilor si banii pe care i-a platit Dinu Patriciu si mentioneaza faptul ca datoria de 571 de milioane de dolari trebuie platita statului pana in 2010. In plus, aminteste ca Libia avea o creanta de 85 de milioane de dolari pentru lucrari facute de Petromidia pe vremea lui Ceausescu, o creanta pe care a recuperat-o Patriciu.
  • N-a fost o operatiune imorala, ci una comerciala, spune Patriciu despre aceasta afacere. Probabil e prima operatiune de anvergura de achitare a unei datorii a statului catre el insusi. Dar daca statul era un mai bun negociator? intreaba realizatorul filmului. “Statul nu dispunea de resursele intelectuale sa fie un mai bun negociator. Functionarii din comunism si-au pastrat posturile, nu aveau suficienta experienta in economia libera. Dar capitalismul e imoral. Exista o mitologie pe dos a succesului: nu poti sa ai succes decat daca furi“.
  • Patriciu surprinde evolutia capitalismului romanesc prin desen, intai un rechinas, apoi o balena, in final o caracatita. Si marturiseste ca s-a distrat bine.

Gigi Becali e prezent si el in film, ca o evolutie de la arestare pana la a deveni europarlamentar si destul de stigher in hemicilul de la Strasbourg, in timp ce povestea lui Dan Diaconescu si a postului OTV este considerata si ea simbolica pentru modelul de capitalism romanesc.

“Oamenii au reinceput sa ii aprecieze pe securisti, si-au dat seama ca sunt inteligenti si ca au reusit”, este concluzia de final a lui Dan Diaconescu. “Romanii s-au obisnuit si cu coruptia, si cu faptul ca hotii scapa nepedepsiti si au ajuns sa le para rau ca n-au facut (furat) si ei”.

Asa ca si Ceausescu, personajul care face calatoria in Romania la 20 de ani de la caderea sa ar fi multumit. Multumit ca aceia care au lucrat in comertul exterior au reusit si ca pot exporta modelul lor de capitalism.

Deși nu mai aveam nevoie de elemente suplimentare care să-i definim personalitatea președintele PSD Silvian Ciupercă ne-a făcut un cadou și și-a dat săptămâna trecută întreaga aramă pe față. Cu ocazia scandalului declanșat de GSE la Spitalul Județean (de GSE și nu de organele de control de la CJI care la ordinul Nașului tolerează hăcuirea patrimoniului public) marele demagog din fruntea județului și-a administrat singur un sut în dorsal. Prins cu spatele la zid, Ciupercă era obligat să sesizeze poliția și Parchetul cu privire la fapta lui Olaru, care folosindu-se de înscrisuri false a determinat închirierea unui teren din patrimonial public către  firma cumnatului juristului de la Spital, a indus în eroare primăria Slobozia, care a autorizat ilegal o construcție și a păcălit o bancă. În loc să facă ceea ce orice om de bun simț ar fi făcut, Ciupercă a preferat să pună batista pe țambal. Nici după publicarea articolului nostru,  marele om politic născut din concubinajul vinovat al corectitudinii cu cinstea (ambele fiind de gen feminin procesul de naștere a omului politic a fost evident influențat) n-a mișcat un deget măcar pentru restabilirea legalității la Spital. Abia după 16 zile, timp în care s-a ascuns pe sub birourile subordonaților, marele om politic a emis un comunicat de presă în care nici măcar nu a avut bunul simț să explice detaliat cum s-a descoperit golănia de la spital. A stabilit el că actuala conducere a spitalului trebuie să dreagă busuiocul penal al lui Olaru și a închis cazul. Urmează să vedem ce va spune ancheta penală declanșată la sesizarea GSE și în care Ciupercă este vedeta de necontestat. Demagog de excepție, Ciupercă nu s-a limitat însă doar la a ține de șase la managementul penal al lui Olaru. Zgâriat pe obrazul său curat dar gros de faptul că i-am readus aminte de afacerea Boromir, domnul Ciupercă a sărit de 7 metri în sus și ne-a remis un drept la replică nesimțit de-a binelea. Mizând greșit pe lipsa noastră de memorie, Ciupercă susține că n-a avut nicio treabă în afacerea Boromir, când elevii ialomițeni au primit vreo 60 de grame de biscuiți în loc de 80 de grame cum le dădea dreptul legea. Că domnul Ciupercă minte ordinar, demonstrăm în pagina 3. Și precizăm că Marele Cinstit și Competent din fruntea PSD mizează pe faptul că în 2005 a secretizat cu voie de la bec documente care ar fi trebuit să-l trimită după gratii și pe el și funcționarii din subordinea sa care au mânărit contractul cu Boromir și caietul de sarcini aferent licitației. Mizează prost. Dacă Cazacu, pe atunci prefect și autor al sesizării penale a înghițit ca pelicanul o rezoluție ticăloasă a unui procuror naiv și n-a atacat-o în instanță, GSE nu va înghiți așa ceva. Așa că tocmai ce ne pregătim ca în calitate de contribuabili să-l scoatem pe profesorul de demagogie Silvian Ciupercă la tablă. Nu de alta, dar încă patru ani cu el la CJI nu știm dacă mai înghițim. Ne-ar trebui prea multă lămâie.

Ingineria imobiliară prin care fostul manager al Spitalului Județean a închiriat ilegal 50 mp de teren din curtea instituției pentru construirea unui fast food a ajuns în atenția poliței. GSE a formulat o sesizare penală împotriva celor doi după ce dezvăluirile legate de această inginerie au fost trecute sub tăcere de președintele Consiliului Județean Ialomița, administratorul de drept al terenului. Ciupercă și Olaru vor fi cercetați pentru abuz în serviciu și înșelăciune. Nici în ceasul al 12-lea Ciupercă nu a găsit de cuviință să sesizeze Parchetul pentru abuzul grosolan și falsurile comise de subordonatul său pe linie politică, devenind astfel complice la golăniile lui Olaru.

comunicat cji

Motivația demersului

Gazeta de Sud Est a publicat prima anchetă jurnalistică legată de închirierea ilegală a unui teren din curtea Spitalului Județean la data de 27 octombrie 2009. Investigația noastră demonstra cu documente că Olaru a comis mai multe falsuri inducând în eroare serviciul de Urbanism al Primăriei Slobozia unde a trimis două documente prin care dorea să ateste că are dreptul să dispună de terenul Spitalului Județean și că își exprimă în fața notarului ACORDUL  EXPLICIT cu privire la construirea unui fast food în incinta instituției. Deși i-am cerut domnului președinte să exprime un punct de vedere cu privire la acest abuz al lui Olaru, vreme de 16 zile funcționarii instituției s-au făcut că verifică. În a 16-a zi am primit un răspuns senat de Ciupercă prin care ni se explica faptul că respectiva construcție este construită ilegal și că s-a cerut conducerii spitalului să rezilieze contractul. Atât. Nici o vorbă despre abuzul cras în serviciu al politrucului PSD, nici vorbă de sesizarea penală la care articolul 263 din Codul Penal îl obliga pe cinstitul șef al Consiliului Județean. Mai mult, vreme de 16 zile Ciupercă a refuzat să răspundă la telefon ascunzându-se pur și simplu. Din acest motiv dar și pentru că întreg plenul consiliului județean s-a făcut că nu vede golăniile am ales să sesizăm noi organele de cercetare penală pentru care instituția sesizării din oficiu când e vorba de politruci nu există.

Afacerile lui Olaru au intrat sub lupă, Ciupercă a intrat în penal din nou

 

Revoltat de reacția noastră Ciupercă ne-a trimis la redacție un drept la replică prin care  susține că in afacerea din 2006 când a permis firmei Boromir să fure la gramaj și să distribuie 40 de grame de biscuiți în loc de 80 de grame așa cum cerea legea nu a avut nici un amestec. Lucrurile nu stau nici pe departe așa și vom demonstra asta în ediția viitoare a ziarului, când vom publica adiționalul semnat de Ciupercă. Până atunci trebuie să spunem că Olaru ar trebui întrebat de mai multe obiecte din patrimoniul spitalului care au dispărut. Este vorba despre fosta gospodărie anexă a spitalului demolată fără acordul CJI, de plăcile de gard care au fost schimbate sau de ferestrele schimbate evaporate din magazie. Vom reveni.

Domnul Silvian Ciupercă, recunoscut drept un adept al cinstei şi corectitudinii este pus în faţa unei dileme existenţiale. Subordonatul său pe linie politică, Vasile Olaru a comis un abuz cât Casa Poporului asezonat cu falsuri şi şmenuri juridice. De mână cu juristul PSD instalat la Spitalul Slobozia Olaru a închiriat fără un teren în curtea instituţiei fără a avea acest drept. Pentru asta chirurgul de partid s-a folosit de o hotărâre abrogată a Consiliului Judeţean pe care a trimis-o la primărie încercând să dovedească prin asta că are drept de viaţă şi de moarte asupra bunurilor spitalului. Şmecheria a ţinut iar Primăria Slobozia a autorizat o construcţie provizorie în acte dar cu fundaţie şi tot arsenalul unei construcţii definitive. Pus în faţa acestei situaţii, preşedintele Ciupercă va trebui să sesizeze Parchetul cu privire la infracţiunile comise de colegul domniei sale de partid. Este obligaţia legală a domniei sale de care nu prea are cum scăpa. Oricum ar încerca să o ascundă, infracţiunea comisă de Olaru este de domeniul evidenţei. Deocamdată domnul Ciupercă trage de timp. Funcţionarii CJI se fac că cercetează faptele iar preşedintele chestionat de noi se face că nu ştie nimic. Până ca oamenii din subordinea domniei sale să mişte ceva, domnul preşedinte poate admira întreaga golănie a lui Olaru în paginile GSE. Şi poate demara procedurile pentru ca fostul director al spitalului să răspundă pentru faptele sale. Senzaţia unanimă este însă că preşedintele CJI nu va face demersurile la care este obligat de lege. Pentru că ar da foarte prost la campania electorală a PSD ca unul dintre fruntaşii partidului să fie chemat la Parchet pentru hoţii. Cinstit măcar în mod declarativ, preşedintele pare dispus să-şi sacrifice şi bruma de credibilitate pe care o mai are pentru protejarea lui Olaru. De ce face asta este greu de explicat în mod raţional. Complicitate, laşitate, solidaritate cu golanii, toate sunt argumente valabile. Indiferent însă de argumentele unei asemenea posibile decizii, domnul preşedinte îşi asumă o mare responsabilitate. Şi anume aceea a asimilării domniei sale cu indivizii dubioşi pe care i-a girat pentru ocuparea unor funcţii publice. Refuzând să sesizeze Parchetul, domnul Ciupercă devine complice cu hoţii. Şi, asemenea lui Iliescu,  care era cinstit foc dar sub care colcăia de mafioţi, domnul preşedinte va putea fi arătat ca un protector de nădejde al unei mafii de partid. Asta ca să nu mai spunem că trecerea sub tăcere a golăniilor lui Olaru l-ar putea aduce pe liderul PSD fix în faţa procurorilor în calitate de complice. Cu ce costuri, vom vedea la localele viitoare.

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.

Mafioții din spatele bugetarilor aflați azi în grevă cer cu nesimțire majorarea salariilor. Nu vor restructurare, nu vor eficientizarea sectorului public, nu vor recompense pentru performanță. Vor lefuri de la 1000 de euro în sus dacă se poate pentru a freca birourile și a înroși Internetul opt ore pe zi, trei zile pe săptămână. La polul celălalt, Guvernul face o lege de salarizare unică în care nimeni nu pierde un șfanț și care conservă toate organigramele stufoase și ineficiente din instituțiile publice. Cele câteva zile de concediu neplătit pe an sunt doar o palidă mimare a restructurării celor peste 400.000 de bugetozauri care au umflat schema pe bază de pile și relații în ultimii 4 ani. Acest dezmăț incalificabil este plătit în întregime de sectorul privat, atins grav de criză și obligat la restructurări dramatice. Firme desființate, salarii micșorate, cifre de afaceri din ce în ce mai mici. Acesta este tabloul iar rezultatul este clar. Intrările de bani la buget au scăzut iar statul a ajuns să se împrumute pentru plata pensiilor și salariilor. Cu toate acestea, pentru sectorul privat nu se preconizează nici o măsură de sprijin, deși el este cel care ar trebui să umple sacul din care sunt plătiți bugetarii. Toată pleiada de politicieni în frunte cu miliardarii social democrați din PSD se înghesuie la poarta bugetarilor în căutare de voturi. Liderii de sindicat pe care-i vedeți la Realitatea TV sunt mare parte dintre ei administratorii postului. Care post are de dat la stat peste 1 milion de euro, bani din care ar trebui plătiți cei scoși astăzi în stradă în cea mai mare grevă cu substrat politic desfășurată vreodată în România.  Este evident ce jocuri fac urmașii lui Vasile Roaită și cui folosește mișcarea. Din păcate statul este prea slab ca să pună piciorul în prag, să concedieze masiv straturile inutile de amploiați care parazitează sectorul public și să constituie o elită de funcționari publici bine plătiți care să nu mai poată fi manipulată așa cum se întâmplă astăzi. Este la mintea cocoșului că ajutoarele de stat trebuie direcționate astfel încât să susțină sectorul privat, că pârghiile fiscale trebuie folosite pentru ajutorarea acestui sector fără de care noțiunea de buget își pierde conținutul. Iar dacă Vasile Roaită era un oligrofren băgat în față să tragă sirena de către șmecherii din spatele mișcărilor din 1933, se pare că și astăzi se întâmplă la fel. Cu deosebirea că cei câțiva Vasile Roaită pe care-i vedeți la televizor nu sunt chiar așa tâmpiți precum par iar sirena o trag în avantajul direct și exclusiv al lor. Politicienii care-i manevrează se mulțumesc cu voturile. Iar noi, plătitorii de taxe, cu praful de pe toba.

Cam la asta se rezumă dilema existențială în care se găsește guvernul Boc. Asaltat din toate părțile cu revendicări salariale ce acoperă întreaga plajă dintre ridicol și justificat, executivul este nevoit să împartă două paie din buget către mai mulți consumatori din sectorul bugetar. În absența restructurării statului, care ar fi asigurat salarii decente pentru un număr rezonabil de funcționari, criteriile care stau la baza alcătuirii ordinei de priorități în care se vor satisface doleanțele salariale devin absolut neoperante. Pe cine să tai din listă și pe cine să urci? Bunul simț îți spune că un criteriu eficient ar fi importanța muncii depuse. Este important să ai poliție? Cam da, că jafurile se înmulțesc alarmant și chiar dacă polițiștii nu se omoară cu prinderea infractorilor măcar simpla lor prezență în stradă mai aplanează starea de debandadă care s-a instalat deja în localitățile patriei. Poți să tai de la judecători? Nu, asta-i clar, că ei nu numai că aplică legea dar au pretenția s-o și facă. Iar dacă guvernul a refuzat să le pună în aplicație sentințele prin care își majorau salariile oamenii legii au intrat într-o grevă care nu e grevă. Adică nu o numesc așa pentru că nu au voie la astfel de manifestări. Se cheamă protest spontan și nu se pune. Am putea adopta soluția cehă, care în 1990 a desființat sistemul juridic comunist cu tot cu relicvele umane din interior și a pus altceva în loc. Dar cum conducătorii noștri nu sunt cehi, mai bine cedăm și plătim. De profesori iar nu e bine să ne atingem. Cu toate că universitarii cu salarii de peste 50 de milioane pe cap de normă furajată urlă ca din gură de șarpe deși timpul lor de lucru este cel mai scăzut din Europa. Poate că pentru profesorii din preuniversitar chiar ar trebui să facem ceva, dar ce te faci cu medicii? Că nici ei nu sunt mulțumiți de salarii, unii chiar pe bună dreptate. Despre funcționarii din instituțiile publice ce să mai vorbim. Mai importanți ca ei nu se există. Oamenii cu mânecuță care se calcă în picioare în spatele ghișeelor sunt de departe cei importanți. Fără ei birocrația nu există. Ce dacă din 10 care iau leafă abia 3 muncesc cu adevărat? Stat fără funcționari nu există, așa că Boc ar face bine să plătească și să nu concedieze nimic. Cam așa arată tabloul negocierilor dintre o clasă politică plină de demagogi și incompetenți și niște sindicaliștii vopsiți, milionari în euro, care bat cu pumnul în masă dorind se decidă cum se împart taxele colectate din ce în ce mai greu de la firme. Singurul care nu este întrebat nimic în acest haos este sectorul privat, cel care plătește tot acest dezmăț bugetar și care nu primește nimic niciodată. Nimic în afară de piedici de la toți care grupați în sindicate urlă ca din gură de șarpe după venituri decente. Dar cum mediul privat este reprezentat în genere de patroni, grup puțin numeros și nevocal, duelul între plătitori și consumatori este ilegal. Soluția ar fi aceea ca salariații să își încaseze toții banii în mână și să-și plătească singuri taxele. Când toți salariații vor fi conștienți de calitatea lor de contribuabili, să te ții negocieri cu burtoșii din fruntea clanurilor sindicale!

Umflat în ultimii 4-5 ani cu peste 400.000 de angajați, sistemul bugetar trosnește din temelii sub povara cheltuielilor salariale. Forțat de FMI să reducă drastic cheltuielile, guvernul Boc a găsit o soluție care pute a comunism de la o poștă. În loc să radă straturile de paraziți bugetari inutili și incompetenți adăugate de toate guvernele prin angajarea clientelei de partid în posturi călduțe, coaliția PSD-PD-L propune diminuarea programului de lucru cu câte 10 zile pentru fiecare angajat. Cât de cretin să fi ca să nu pricepi că în acest fel atingi la buzunar dea valma și funcționarii competenți grație cărora statul funcționează și cele două treimi de piloși și tembeli furajați cu salarii pentru a freca clanța? Nimeni nu poate fi atât de prost , cu atât mai mult premierul și ai lui miniștrii, băieți cu fruntea lată și expertiză dobândită de unii pe la Spiru Haret. Dincolo de efectul nociv la electoratul furajat de la buget care s-ar putea să dea cu ștampila aiurea la prezidențiale, politicienii din fruntea ministerelor nu vor să se atingă de clientela care le face treaba și cu ajutorul căreia se fac și se desfac toate ițele guvernării. Utili atât la centru cât și în teritoriu, bugetarii de partid au misiuni precise care nu au nicio legătură cu funcționarea instituțiilor unde sunt ancorați. Spionarea adversarului politic, accesul la documente și la informații și activitatea electorală a trepădușilor plătită din bani publici sunt doar câteva dintre avantaje. Chiar dacă este evident pentru oricine că într-o instituție publică unul muncește în mod real și trei iau salarii, restructurarea nu va atinge majoritatea mută și inutilă pentru stat din instituțiile publice pentru că în acest mod politrucii și-ar tăia singuri crăcile de sub picioare. Ar rămâne fără ochi, urechi și cozi de topor, singurele arme valoroase ale unei guvernări ticăloșite. Nici de cheltuielile publice inutile și umflate nu se pot atinge, pentru că de aici vin finanțările ilegale ale campaniilor electorale și șpăgile grosiere pentru buzunarele lor fără fund. Cum să razi contractele de 24,8 milioane de euro cu producătorii de vaccin Glaxo și Merck, când unul vine pe filiera americană Albright iar celălalt pe filiera PSD- Mircea Geoană? Ce dacă Ministerul Sănătății nu are bani de medicamente și se împrumută? Ce dacă diabeticii și alte categorii de bolnavi mor cu zile în absența tratamentelor periodice scumpe? Important este să plătim niște vaccinuri ce vor ajunge gunoi în 18 luni pentru că de aici ies comisioane și sprijin politic la nivel înalt. Asemenea cheltuieli nu pot fi suprimate decât de un guvern competent, responsabil și format din oameni politici bine intenționați. Ceea ce România nu a avut niciodată din 1946 încoace.

Subprefectul interimar Gheorghe Babagianu va fi înlocuit din funcție astăzi. În locul său a fost nominalizat prin HG 831 din 22 iulie 2009 Mădălin Teculescu, fost primar al comunei Sf. Gheorghe. Rocada, anunțată insistent de conducerea PD-L Ialomița, s-a petrecut cu întârziere fără ca cineva să își poată explica din ce motive s-a petrecut tragerea de timp. Președintele PD-L Ialomița, Cazacu Marinică, s-a declarat uimit de faptul că hotărârea de guvern a fost scoasă de pe ordinea de zi a ședinței de guvern în două rânduri.

Avere de primar

Mădălin Teculescu este primarul comunei Sf. Gheorghe din anul 1996, când a fost ales din postura de candidat PNȚCD. În 13 ani de mandat, fostul primar a acumulat  un teren în suprafață de 2,9 hectare și a moștenit o casă cu suprafața de 122 de metri pătrați situată în comună. Familia deține un autoturism Dacia Logan achiziționat în leasing  și a contractat un credit în valoare de 8200 de euro scadent în 2018. Veniturile subprefectului se compun din salariul încasat de la primărie, în valoare de 25.000 de lei pe an și salariul soției, care este asistentă la Spitalul Slobozia și care a realizat câștiguri de 14.000 de lei anual.

Comunicare mai bună între primării și prefectură

Unul dintre obiectivele declarate ale noului subprefect este îmbunătățirea comunicării cu primăriile. Teculescu crede că se impune un dialog mai intens cu administrațiile locale și în special cu secretarii localităților deoarece aceștia întâmpină multe probleme  pentru care nu au întotdeauna soluții. Teculescu crede că experiența acumulată ca primar îl va ajuta să aducă la prefectură probleme administrațiilor locale și că împreună cu primarii va putea găsi soluții eficiente. Un alt punct de interes pentru Teculescu este rezolvarea problemelor legate de legile fondului funciar. Retrocedarea terenurilor din Balta Ialomiței și preluarea rapidă a suprafețelor de teren necesare de la ADS sunt probleme care trebuie să fie rezolvate cât mai curând: “Dacă pe calea protocolului nu reușim să rezolvăm cu reconstituirea drepturilor de proprietate vom găsi altă soluție. Am observat că atunci când cetățenii au revendicat dreptul în instanță au avut câștig de cauză spre deosebire de Prefectură. Cred că soluția ar fi aceea de a acorda sprijin cetățenilor pentru a-și obține drepturile în instanța de judecată dacă altfel nu se poate”, ne-a declarat subprefectul. Nu în ultimul rând relația cu cetățenii este un domeniul de care Teculescu se va ocupa. Este vorba despre preluarea și soluționarea sesizărilor pentru care subprefectul este dispus să se deplaseze în localități pentru un dialog direct cu cei nemulțumiți. Această acțiune face parte dintr-un program mai larg de monitorizare a activității primăriilor. Teculescu spune că una dintre nemulțumirile reclamate frecvent de cetățeni a fost aceea că funcționarii nu respectă programul de lucru și că la primării nu există registre cu evidența salariaților aflați în concediul legal și a celor aflați în activitate. Noul subprefect spune că nu va face distincție în ceea ce privește apartenența politică a primarilor și că va colabora cu toți în aceeași măsură.