Saturday, August 23rd, 2014

A analiza defectele clasei politice fără a lua în calcul și vina electoratului, a poporului pe umerii căruia plânge toată lumea este o eroare. Clasa politică este într-adevăr coruptă până în măduvă, populată cu aborigeni și necuvântătoare și incapabilă de a se reforma. Plecând de la criteriile de selecție și promovare și până la modalitatea discutabilă prin care lichelele migrează între cele trei partide importante de pe scena politică, totul indică putregai și mizerie. Șmecherii și cei aleși de băieții din umbră ocupă locurile din față, iau pozițiile cheie și execută comenzi. În schimb sunt lăsați să se îmbogățească fără măsură și fără riscul de a suporta rigorile legii. Cei mai fraierii sunt lăsați să se bucure de posturi călduțe în administrație, posturi pentru care nu au de multe ori competențele cerute de lege. La schimb pun osul în campanie și execută ordinele venite de la eșalonul din frunte fără comentarii și la timp. Așa funcționează sistemul iar golanii sunt răspândiți egal în toate partidele. Acest sistem nu ar fi fost posibil fără complicitatea cetățeanului, a contribuabilului care plătește tot. Votul a ajuns o marfă tranzacționabilă care are un preț estimat de 1 milion de lei per bucată. Și nu e vorba de o metaforă sau de costul total al campaniei raportat la numărul de voturi obținute de un partid. E vorba de suma alocată de partide ca să convingă un bizon să ștampileze. Circa 500.000 se încasează de votant, restul fiind comisioane. Nu contează programele electorale sau profilul candidaților. Contează ce se dă. Nici măcar promisiunile electorale nu se mai pun la socoteală, căci toată lumea știe că gargara din campanie nu face nici doi lei. Banul, micul, berea, găleata sau ce se mai oferă de către candidați reprezintă miza. Oamenii conștienți nu mai merg la vot de scârbă și nu poți să-i acuzi prea tare. Nu au cu cine vota și nu e menirea lor să creeze o alternativă. Decizia se ia la baza societății, acolo unde legea e o glumă, informația nu există iar prostia este dominantă. Votează regulat pătura cea mai de jos, care habar nu are despre semnificația ștampilei sau despre personajele ce i se vâră sub nas pe buletine. Că s-a ajuns aici este performanța PSD-ului, cea mai ticăloasă și retrogradă forță politică. Partidul lui Iliescu s-a bazat întotdeauna pe masele ignorate cărora le-a promis un contract pe termen scurt. Mită electorală și ajutoare de la stat contra voturi. În 2009, proiectul imaginat de Iliescu a reușit. Pentru că nu știm să protestăm, pentru că nu ne opunem, pentru că treburile publice nu sunt treaba noastră, pentru că regulile trebuie să le respecte alții, pentru că ne place să ne descurcăm. Necazul este că toată clasa politică a sesizat că nu are cenzor și partener. Și se comportă ca atare. Ne oferă gunoi ambalat diferit astfel încât orice am alege tot de reziduuri avem parte. Și fac asta pentru că noi nu mai suntem juriu de concurs, ci aplaudacii din sală.

Prin 2004, soția unui cunoscut om de afaceri din Slobozia a fost jefuită de niște necunoscuți care i-au furat suma de 500 de milioane de lei. Plângerea depusă acum 5 ani nu a fost soluționată nici în ziua de astăzi.

Surse din cadrul Poliției Slobozia susțin că domul comisar Papacioc, întrebat despre dosar de păgubași și stresat de insistența acestora ar fi explicat plastic motivul pentru care vreme de 5 ani subordonații dânsului nu au catadicsit să dea nici un răspuns: “Dă-l în mă-sa, la câți bani are…..” . Și nu e singurul caz în care subordonații lui Chirică tratează contribuabilii ca pe niște gunoaie.

Unul dintre milițienii care l-au dat în gât pe Chirică, este vorba despre bravul denunțător Andrei s-a sucit. Într-o emisiune la un post local de televiziune Andrei a susținut o versiune idilică despre golăniile comise de Chirică la șpriț. Am aflat că bravul milițian a căzut în patul lui Gigi Piticul nu mort de beat, cum credeam noi, ci răpus de-a dreptul de focurile trase asupra sa din mai multe baterii de vin.

Andrei a susținut și el teoria conform căreia Chirică a fost drogat cu Xanax. Argumentul său a fost starea jalnică în care apărea drogatul, stare care nu se explică prin excesul de alcool, ci prin doparea cu pastile. Păi dacă era convins de situația asta, nu înțelegem de ce a mâncat rahat în scris când l-a dat în gât pe nea Chirică anul trecut. Ca să se afle în treabă? Ca să prindă o funcție? De ce mănâncă rahat pe invers acum? Atât poate? I-o fi frică de ceva?  De faptele de arme de la Fetești, poate? Încurcate sunt căile milițienești!

Agentul 007,63

Analizând la derbedei!

Căpetenia vânătorilor și pescarilor din Ialomița, fostul milițian Tudor Anghel, are propria-i lege pe care o aplică în calitate de președinte al Asociației Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Ialomița. Ales cu scandal în această funcție după ce a părăsit conducerea serviciului arme din cadrul IPJ Ialomița, fostul colonel Tudor ignoră, de mai bine de doi ani, o decizie definitivă și irevocabilă a Curții de Apel București prin care un salariat care a avut curajul să dea în gât mafia din cadrul AVPS a fost reîncadrat în funcția din care a fost ejectat nelegal. Sesizat despre refuzul fostului milițian de a respecta o hotărâre judecătorească, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia se face că nu observă infracțiunea și-l scoate basma curată. Rezoluția dubioasă a procurorului Dinu Viorica este menținută de șefa acesteia, Istrate Cristina. Manevra Parchetului este girată și de Judecătoria Slobozia, care menține prin sentința penală 1959 din decembrie 2008 rezoluțiile vădit ilegale ale procurorilor. Abia la Tribunal logica și bunul simț reintră în drepturi. Dar cauza este întoarsă la Parchetul Slobozia, adică exact acolo unde s-a demarat operațiunea de mușamalizare a cazului și spălarea de păcate a fostului milițian Tudor Anghel. Întors la punctul de la care a plecat, dosarul zace fără soluție deși lucrurile sunt clare ca lumina zilei. Gazeta de Sud Est vă prezintă o mostră de corupție sau (și) prostie judiciară a unor magistrați văduviți de sporul de stres.

Pasici încalcă legea tăcerii

Golăniile de la AVPS ies la lumină în toată splendoarea lor în aprilie 2005. Revoltat cumva de modul în care asociația este condusă, contabilul șef Ionel Pasici întocmește o scrisoare deschisă adresată conducerii în care arată deficiențe de organizare și fapte aflate la imita penalului săvârșite de fostul președinte Trandafir Ștefan. Gazeta de Sud Est publică un amplu articol pe această temă pe care-l puteți citi aici,   http://www.kfnet.ro/gazetadesudest/gse_detal.php?stire_id=4925&,  fapt ce conduce la declanșarea unor verificări. Cum șeful Asociației la nivel central este fostul prim ministru Adrian Năstase și cum procedurile pesediste prevăd executarea denunțătorului și nu aflarea adevărului, Pasici este scos vinovat și se alege cu un dosar penal. Trandafir Ștefan, șeful fără studii al asociației este trecut în funcția de director iar ca președinte este ales în urma unei mascarade juridice incredibile http://www.asociatiaadria.ro/gazetadesudest/gse_detal.php?stire_id=5979&titlu=Consiliul+de+Administra%26%23355%3Bie+al+AVPS+Ialomi%26%23355%3Ba+a+fost+ales+ilegal& fostul șef al serviciului Arme din cadrul IPJ Ialomița, Tudor Anghel. Scârbit, directorul Direcției Silvice, inginerul Ioan Tătoi se retrage din asociație iar Pasici se vede șomer.  În 2006, fostul contabil șef se adresează Tribunalului Ialomița cerând constatarea nulității deciziei de concediere luată fără cercetarea prealabilă cerută de Codul Muncii.

Tribunalul Ialomita restabileste onoarea justitiei

Curtea de Apel decide reîncadrarea, Tudor decide că nu

Tribunalul Ialomița respinge fără prea multe comentarii acțiunea lui Pasici. Recursul este judecat de Curtea de Apel București, care la data de 14 iunie 2007 casează sentința Tribunalului și repune părțile în situația anterioară procesului. Adică, dispune reîncadrarea lui Pasici în funcția de contabil șef. CAB observă foarte simplu ceea ce Tribunalul Ialomița nu a observat, și anume că decizia de concediere este lovită de nulitate câtă vreme AVPS nu a îndeplinit procedura de cercetare prealabilă obligatorie prevăzută de Codul Muncii. Ca tare, asociația condusă de fostul milițian Tudor Anghel este obligată să-i plătească petentului despăgubiri egale cu valoarea indexată, majorată și actualizată a salariilor neîncasate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta și dispune repunerea părților în situația anterioară. Clar și limpede ca lumina zile. Dar nu și pentru fostul milițian Tudor, care nu acceptă în ruptul capului ca Pasici să revină printre documentele contabile ale asociației. La solicitarea scrisă a lui Pasici formulată în august 2008 căpeteniile din fruntea vânătorilor ialomițeni se arată deschiși la plata sumei de 25.862 de lei, că nu o plăteau din buzunar, dar nu și la reîncadrarea sa. Motivul invocat de fostul milițian Tudor este acela că din 2005 există un contract cu o firmă specializată pentru întocmirea evidenței contabile, contract valabil din 2005. Adică din vremea în care Pasici era contabil șef cu acte în regulă. Fostul milițian arată că postul lui Pasici a dispărut din organigramă peste noapte și că îi propun la schimb o funcție de paznic de vânătoare, adică ceva mult sub calificarea concediatului. În încheierea adresei, fostul milițian agresează limba română cu pulanul, consemnând sfertodoct: “În speranța că înțelegeți situația creiată de dvs. așteptăm să vă ridicați banii de la asociație”.  Că Tudor și gașca lui au “creiat” ditamai găuroiul în bugetul asociației este evident. Că vânătorii ialomițeni vor plăti din cotizațiile lor prostia găștii lui Tudor care se cifrează la peste un sfert de miliard de lei vechi este la fel de evident. Că se impune o acțiune în instanță prin care Tudor și Trandafir să plătească din buzunarul lor concedierea abuzivă a lui Pasici în cazul în care decizia a fost a lor sau impusă de ei este o chestie relativă și ține doar de voința membrilor asociației. Și de “spatele” pe care fostul milițian îl are la Parchet și Judecătorie după cum vom demonstra în continuare.

Frăția procurorilor cu milițienii sau duhoare de Spiru Haret?

În fața tupeului manifestat de fostul milițian Tudor Anghel, Pasici se adresează cu o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia în care acuză nerespectarea unei hotărâri judecătorești definitive. Dosarul este trimis la miliție și încredințat unui sectorist care se apucă să-l ancheteze pe fostul grangure Tudor Anghel, colonel în rezervă, frate. La data de 19 martie, procurorul Dinu Viorica decide că fostul milițian nu a încălcat legea deoarece, cu bună credință a vrut să-l angajeze pe Pasici pe post de paznic deși omul are calificare de inginer în specialitatea cinegetică. Tot pe lipsa intenției se bazează și procurorul șef al Parchetului Slobozia,  Istrate Cristina, care două luni mai târziu confirmă rezoluția subordonatei sale ce nu văzuse nici urmă de rea credință în refuzul șefilor asociației de a se supune unei hotărâri judecătorești. Logic, se ajunge la instanță unde circul incredibil continuă. Reprezentantul Parchetului, procurorul Voicilă Virgil glăsuiește ca pe marginea șanțului și, conform încheierii de ședință din data de 9 decembrie 2008 susține următoarele: “… nu este o situație de rea credință din partea unității, mai de grabă această situație există la mai multe societăți, fiind una generală. Mai arată că asociația a făcut cea a putut, respectiv că petentul a fost retribuit, iar cu privire la desființarea postului după o lună, nu se poate face astfel de aprecieri în sensul că dacă hotărârea a fost pe 14.06.2007, iar decizia ar fi fost pe 05.12.2007 ar fi fost o rea intenție din partea societății, concluziile fiind e respingere a plângerii”.

sentinta a la Spiru Haret

Gramatica a fost abrogată la judecătoria Slobozia, fapt care ne pune serios pe gânduri.  Inepția de mai sus este girată de semnătura judecătoarei Octavia Marcela Alecsiu, probabil neplătită cu spor de stres și aflată sub influența științifică nefastă de tip Spiru Haret. Că astfel de oameni care gândesc și scriu în acești termeni fac justiție în România nici nu ne mai miră. Gândiți-vă doar că cei care au contribuit la redactarea unei astfel de sentințe trimit oameni la închisoare  ca să realizați în ce rahat instituționalizat ne aflăm. Norocul nostru este că printre magistrați există și oameni normali la cap. Care au analizat opera Judecătoriei Slobozia și au casat-o scurt.

Manevre demontate de Tribunal

Pe tot lanțul care a condus la această sentință a Judecătoriei Slobozia nimeni nu a văzut sau nu a vrut să vadă o golănie incredibilă comisă de conducerea AVPS Ialomița. La data de 14 iunie 2007 CAB decide reîncadrarea lui Pasici. O lună mai târziu, mai exact la data de 20 iulie 2007 consiliul de administrație AVPS decide schimbarea organigramei prin eliminarea funcției de contabil șef! Motivul pueril invocat la instanță este existența acelui contract cu firma de contabilitate. Spunem pueril pentru că respectivul contract există din 2005, de pe vremea când Pasici era contabil șef. Mai mult, ține de domeniul evidenței faptul că postul a fost desființat după ce Pasici a câștigat procesul. Iată ce concluzionează judecătorii de la Tribunalul Ialomița: “Din moment ce s-a invocat acest contract (n.r contractul cu firma de contabilitate) încheiat așa cum s-a arătat în 2005, se impune în mod necesar o întrebare și anume care este motivul pentru care s-a așteptat aproape doi ani de zile pentru a se dispune scoaterea postului din organigramă și s-a procedat în acest fel abia după cea a rămas defnitivă hotărârea prin care  AVPS era obligată să-l încadreze pe petent în funcția deținută anterior concedierii. Pe de altă parte din actele aflate la dosar reiese că în realitate contractual de prestări servicii nr. 797/2005 s-a încheiat pe o perioadă determinată de 1 an iar din cuprinsul hotărârii AVPS Ialomița numărul 298/04.05.2006 s-ar putea deduce că nu a fost prelungit din moment ce la punctul numărul 4 s-a aprobat organizarea concursului de licitație pentru selecția de oferte cu firme de contabilitate …. Infracțiunea prevăzută de art. 278 din Codul Muncii nu vizează însă exclusive situațiile când nu există nici o justificare pentru refuzul de executare, o rea credință vădită, ci este comisa și atunci când persoanele obligate să execute o hotărâre au procedat în așa fel încât hotărârea să nu mai poată fi executată, tocmai pentru a evoca ulterior lipsa vinovăției”. Magistrații tribunalului pun degetul pe rană. Exact în această situație ne aflăm iar ea ține de domeniul evidenței. Observăm că în baza acelorași documente, se iau două decizii diametral opuse. Ceea ce ne face să ne întrebăm cum a fost instrumentat acest dosar de vreme ce nici procurorii de la Parchetul Slobozia și nici judecătorii de la instanța de fond nu au observat aceste  contradicții flagrante. Iar dacă mai spunem că instrumentarea dosarului a durat mai bine de 6 luni iar comisarul Anghel Papacioc, amic bun și fost coleg al șefului AVPS Tudor Nicolae, a scos dosarul de la sertar abia după ce Pasici a amenințat că va reclama tergiversarea soluționării avem o imagine completă a întregii afaceri. Prin decizia pronunțată Tribunalul a casat sentința  Judecătoriei Slobozia și rezoluția Parchetului, dosarul fiind retrimis la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia pentru începerea urmăririi penale. Adică, lucrarea a fost retrimisă celor care au încercat să o îngroape. Așteptăm provincia.

Auzim din surse că Manole Marinel, mare om de afaceri de la Țăndărei și mare membru PSD, a pocnit piața de i-a spart maxilarul. După modelul meșterului cu același nume din balada pe care am învățat-o noi la școală, Manole a zidit la temelia afacerii sale niște instrumente bancare de plată care la scadența ce se arată la orizont s-au dovedit a nu avea acoperire.

Țepălăul estimat de specialiștii noștri în mânării financiar-bancare se ridică la vreo 100 de miliarde, bani după care niște furnizori vor jeli vreme îndelungată fără vreun rezultat. Dacă la un moment dat nea Manole a avut soluția să disponibilizeze niște fraieri pe care să-i angajeze pe altă firmă obținând astfel numerar de la stat, de data aceasta soluții nu se mai întrevăd. Poate nea Ciupercă să găsească vreo soluție să-și scoată sponsorul din rahat, deși nici asta nu credem.

În ograda PSD organele noastre au aruncat de curând un ditamai scheletul. Primarul Câmpulugeanu Vasile ales de popor ca edil la Ciochina a fost trimis în judecată pentru o micuță dar vioaie evaziune fiscală de vreo câteva miliarde. Nea Vasile a înregistrat în contabilitatea firmei ANSIL PROD SRL, cu mâna lui de primar , facturi fictive care i-au umflat cheltuielile și i-au diminuat profitul.

Ancheta s-a soldat cu trimiterea inginerului financiar în judecată și cu sesizarea de rigoare trimisă către prefectură. Unde capii PSD dau din umeri, că le vine greu să-și dea omul pe mâna ANI pentru faptul că era administrator de firmă în fapt și pentru conflictul de interese nedeclarat. De suspendare nu mai vorbim, că nu are sens.

Dovadă că omul e competitiv pe piața golăniilor, Garda i-a găsit de curând și niscaiva grâușor fără acte în hambare. Modelul nu e nou, mai mulți primari agricultori fiind descoperiți în aceeași situație. Păi dacă ei fură de la buget, de ce mama dracului se vaită că nu au cu ce să își pună în aplicare proiectele? Și dacă ei nu plătesc taxe, cum să ceară cetățenilor s-o facă? Despre acești hârciogi agricoli vom publica un măreț material în ediția print. Părerea noastră!

Agentul 007,66

Expert in biznisuri veroase!


Pe lângă faptul că deține un primar de sorginte PSD ales și reales prin vot democratic, comuna Cosâmbești se mai poate lăuda cu un lac artificial situat în satul cu același nume. Lacul, bun al comunității, este exploatat de firma unui ștab de la Penitenciarul Slobozia încă din anul 2002. De atunci și până în prezent, peștii din lac au fost exploatați sălbatic și în regim nefiscalizat de firma Ameind SRL Slobozia, unde tronează pe post de administrator și asociat unic doamna Ovreiu Elena, soția ștabului penitenciar cu același nume. Cum ar putea doamna Ovreiu să ajungă în custodia instituțională a soțului de la Pușcărie, de mână cu primarul Bogdan Popescu și contabilul Marin Gheorghe, citiți în cele ce urmează.

Cum se bagă râma-n ac

Afacerea ochită de familia Ovreiu viza balta formată la Cosâmbeti prin lucrările de regularizare ale cursului Ialomiței. Din această operațiune a rezultat o mândrețe lac în suprafață de circa 4 hectare, pe care ștabul de la Pușcărie a pus ochii. La data de 29 octombrie 2002, Consiliul Local aprobă o hotărâre cu schepsis prin care primarul să poată da cadou lacul amicului său. Actul normativ este unicat în materie și prevede două chestiuni esențiale. Prima este aceea că lacul se va închiria prin licitație publică, ceea ce este normal într-un stat de drept cum este în România. Ceea ce este anormal este faptul că prin același act se stabilește prețul de închiriere, respectiv 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, un preț corect de altfel. Prevederea anulează însă articolul 1 al hotărârii, care spunea că lacul va fi închiriat prin licitație publică. Care licitație nu mai avea sens din moment ce consilierii votaseră și prețul de închiriere. Ultima golănie penală care transpiră din actul supus analizei noastre este taxa de participare la licitație, stabilită la 1.000.000 de lei. Având în vedere prețul stabilit de consilieri, adică 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an, pentru cele patru hectare de luciu de apă firma lui Ovreiu datora primăriei Cosâmbești suma de 1 miliard de lei pe an(25.000 lei înmulțit cu 40.000 mp). Asta înseamnă că taxa de participare la eventuala licitație calculată la 10% din valoarea contractului pe un an însemna 100 de milioane și nu 1 milion, cum au calculat oamenii primarului. Concluzia noastră de analiști în ale golăniilor este că HCL în baza căreia primarul susține că s-a închiriat balta ar putea fi făcătură cu caracter retroactiv. Care, la articolul 3, nominalizează și viitorii pușcăriabili care ar urma să ajungă în custodia lui Ovreiu în urma acestei minunate dezvăluiri: primarul Popescu Bogdan și contabilul Marin Gheorghe, cei însărcinați cu ducerea la îndeplinire a sinistrei dar naivei hoții. Pardon, hotărâri a consiliului local! Iată și demonstrația!

contract.jpg

Picture 1 from 3

Cum face primarul pipi pe Consiliul Local

La data de 22 noiembrie 2002 se încheie contractul cu numărul 20911 prin care este adusă la îndeplinire voința Consiliului Local Cosâmbești. Cu mici paranteze, desigur, că doar și voința primarului trebuia respectată. Astfel, deși Consiliul Local stabilise că prețul de închiriere urma să fie de 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, iar așa zisul proces verbal care consemnează rezultatele așa zisei licitații stabilește același preț de închiriere domnul primar Popescu procedează puțin diferit. Conform contractului încheiat de primar și de contabil, firma Ameind primește lacul la incredibilul preț de 26 de lei pe metru pătrat pe lună. Ceea ce înseamnă că Ovreiu urma să plătească nu 1 miliard pe an, cum reieșea din așa zisa licitație, ci doar vreo 12.480.000 de lei. Atenție, vorbim de anul 2002 când suma de 26 de lei nu prea avea cum să fie achitată, neexistând monedă divizionară iar salariul mediu pe economie era de vreo 4,7 milioane de lei. Este, credem noi, timpul pentru un prim bilanț. Dacă este să judecăm după actele pe care le-am obținut de la secretarul CL Cosâmbești, situația este următoarea. Consiliul local decide să închirieze lacul Potcoava cu suma de 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an. Dar prin licitație, spun aleșii! Procesul verbal de atribuire a licitației, un document inodor, incolor, insipid și neștampilat acreditează ideea că adjudecarea s-a făcut în favoare firmei doamnei Ovreiu pentru suma stabilită de consilieri. Primarul și contabilul se gândesc să facă o reducere de 98,8% din preț și încheie contractul nu la valoare de 1 miliard pe an, ci la vreo 12,4 milioane. Domnul Ovreiu, de la pușcărie, ar trebui deja să pregătească locuri în celulă pentru cei care i-au făcut această monstruoasă pomană. Dar ar fi nedrept ca doar primarul Popescu și contabilul primăriei să ajungă la Dinamo. Pentru că în linia a doua a funcționărimii din Primăria Cosâmbești mai descoperim niște pușcăriabili numai buni de băgat la beci.

Cronica unei licitații neanunțate

După ce am primit contractul de închiriere al firmei Ameind solicitat domnului primar prin viu grai, ne-a venit ideea să cerem și hotărârea consiliului local care a stat la baza închirierii și documentele licitației aferente. Ideea a bubuit după ce am constatat că respectivul contract de închiriere nu conținea baza legală și era redactat cam pe genunchi. Am primit, după o zi cerută răgaz de doamna secretar, hotărârea CL despre care am discutat mai sus și un set de 3 coli format A4 cu un scris de mână și cu o ștampilă a primăriei care testa că respectiva copie este conformă cu originalul. Din acest document aflăm informații care mai de care mai false. Prima spune că primarul Popescu, în calitate de președinte al comisiei de licitație, informează membrii comisiei că anunțul de licitație a fost publicat în ziarul Tribuna Ialomiței din data de 8 noiembrie 2002. Trebuie menționat că din foile respective am reținut că licitația se referea la închirierea unei suprafețe de 38,74 hectare de teren și a 4 hectare luciu de apă. Am dat fuga la colecția respectivului ziar și am descoperit că anunțul cu pricina nu cuprindea nicio silabă despre închirierea vreunui lac, ci doar despre suprafața de 50 de hectare de teren. Cum terenul nu e lac, rezultă că licitația la care a participat doar doamna Ovreiu a fost o făcătură ilegală ținută pe șestache ca să nu afle nimeni. Documentul nu este ștampilat, iar numele celorlalți doi membrii ai comisiei nu este specificat în clar. În plus nu există antet, dată și număr de înregistrare, ceea ce ne induce ideea unui fals grosolan. Care nu este exclus să fi fost făcut după ce am solicitat documente suplimentare de la primărie, ca acoperire pentru contractul încheiat de primar după ureche cu firma Ameind. Oricum am da-o, afacerea iese prost pentru oamenii primăriei. Dacă documentul de licitație este corect, atunci sunt așteptați la pușcărie primarul și contabilul pentru că au încheiat un contract sub valoarea stabilită prin licitație. Dacă documentul e făcătură, la pușcărie va merge și doamna secretar, deoarece a falsificat greșit niște documente pentru a acoperi un contract ilegal încheiat de primar cu firma doamnei Ovreiu.

Ameind, o firmă de zero lei și zero bani

Dacă ar fi să judecăm după cifrele de pe site-ul Ministerului de Finanțe, doamna Ovreiu ar avea toate șansele să primească un pat la locul de muncă al domnului cu același nume. Asta pentru că în perioada 2004-2007 firma A meidn SRL raportează cifra 0 lei cifră de afaceri, 0 lei venituri și 0 angajați. Creată în octombrie 2002, cu doar două săptămâni înainte de aprobarea dată de CL Cosâmbești pentru închirierea lacului Potcoava, firma patronată de doamna Ovreiu are ca obiect de activitate acvacultura în ape dulci. Judecând după mărturiile oamenilor din zonă, firma a derulat acvacultura în ape tulburi. Pescarii din zonă susțin că în perioada 2006-2007 taxa percepută de firmă era de 600.000 de lei pe zi iar în perioada 2008-2009 de 250.000 de lei pe zi. Judecând după cifrele raportate la fisc și după declarațiile oamenilor, pentru banii încasați nu s-au eliberat bonuri, ceea ce echivalează cu o minunată evaziune fiscală. La care se adaugă munca la negru practicată de încasatorii de pe baltă schimbați mai des ca șosetele. La data de 27 mai 2009 firma și-a suspendat activitatea, potrivit Registrului Comerțului, numai că la data de 27 iunie 2009, un anume Sorin solicita împreună cu doamna Ovreiu o taxă de la niște pescari din București aflați pe baltă. Același lucru s-a întâmplat și pe data de 6 iunie, când același salariat a încasat taxă de la pescari. Probabil deși oprită din activitatea pe care n-a avut-o, firma a mai mișcat nițel, din inerție. Culmea este că deși fantomaticul contract de închiriere al bălții are valabilitate 15 ani iar chiriașul și-a oprit activitatea, consiliul local nu s-a obosit să rezilieze documentul fabricat de primarul Popescu. Care ridică din umeri și susține că secretara consiliului local știe totul despre această afacere. Miroase a spălat pe mâini de la o poștă. Cu toate acestea, unele mâini chiar nu se pot spăla de mizeria acestei afaceri asupra căreia vom reveni.

Datele problemei sunt simple. Avem un fost prim ministru, întâmplător Adrian Năstase, care este acuzat de Parchet în mai multe dosare penale. Conform bunului simţ, Năstase ca orice cetăţean al acestei ţări trebuie să meargă la procurori şi să se supună anchetei. Dacă procurorii consideră că Năstase este vinovat, îl trimit în faţa instanţei de judecată, unde el se poate apăra, cu atât mai mult cu cât este un eminent jurist potrivit biografiei. Dacă instanţa îl găseşte vinovat, îl trimite la puşcărie. Dacă nu, o să ne bucurăm din plin de prezenţa lui la lucrările Parlamentului şi la lucrăturile guvernării. În fapt, lucrurile sunt puţin diferite. Năstase, ca orice derbedeu politic, şi-a creat imunitate cu largul concurs al politicienilor care au votat ca o bandă organizată un act normativ prin care un fost ministru nu poate fi cercetat nici dacă violează o capră decât cu acordul Parlamentului. Acest act normativ plasează toţi golanii care îşi pot cumpăra demnitatea de ministru în afara rigorilor legii. Această categorie de bandiţi devine imună în faţa legii, fapt unic în jurisprudenţa ţărilor civilizate din Europa. Că Năstase şi complicii săi au premeditat pervertirea actelor normative şi transformarea Parlamentului în scut pentru tâlhari o demonstrează atitudinea fostului prim ministru în faţa instanţei, atunci când dosarele sale au ajuns totuşi pe masa judecătorilor. În loc să aducă dovezi că nu a luat şpagă, Năstase a contestat la Curtea Constituţională ordonanţa prin care s-a înfiinţat DNA pe motiv că nu este motivată! Adică a încercat prin şmecherii procedurale să evite judecata pe fond. Pentru orice om normal asta indică faptul că lui Năstase îi este frică de dovezile din dosar. Şi, folosindu-se de o instituţie a statului şi de o lege strâmbă, se protejează de puşcărie. Ca orice bandit politic prins cu raţa în gură şi Năstase urlă din toţi plămânii că dosarele lui sunt politice. Să admitem că e aşa. Atunci Năstase îşi merită soarta pentru că dacă justiţia a devenit armă politică, atunci a devenit cu largul concurs al PSD, care a guvernat ţara asta de mai bine de 20 de ani. Toţi politicienii merită asta pentru că pervertirea justiţiei a fost unul din scopurile lor principale. Au crezut că lor nu li se aplică mecanismele perverse pe care le-au inventat pentru a putea fura în linişte şi a putea să-i controleze pe care fură nefiind în sistem. Uite că jucăria se mai şi defectează iar roata te mai aruncă în afara ariei protejate. Din păcate circul pune în umbră o instituţie fundamentală a democraţiei, instituţie devenită oricum formală. Dincolo de satisfacţia amară pe care o oferă chinurile prin care trec bandiţii politici intraţi în furcile caudine ale justiţiei, rămâne şi un regret. Că România este o ţară bananieră, în care juntele politrucilor îşi dau la oase şi fură în cârd în funcţie de dispoziţia de moment. Restul este doar o silă infinită faţă de nişte bipezi aflaţi în primul stadiu de evoluţie, care îşi spun politicieni

 

 

Gaşca lui Băsescu nu este cu nimic mai prejos decât gaşca de penali a lui Năstase. Condusă de tandemul Blaga-Boc, armata de flămânzi din PD-L trece cu buldozerul peste lege pentru a-şi numi protejaţii în funcţii publice. Modelul patentat de Năstase şi PSD, preluat şi îmbunătăţit de golanii lui Tăriceanu este mod de lucru şi pentru şmenarii preşedintelui Băsescu. Plecaţi de la guvernare când încă nu apucaseră să roadă tot ciolanul, oamenii de la PD-L au dat năvală peste instituţiile publice pe care le-au cotropit cu rubedenii, amante sau cotizanţi de şpăgi dornici de onorabilitate şi şefie. În urma unor verificări de rutină suntem în măsură să afirmăm că subprefectul Gheorghe Babagianu a fost numit în funcţie cu încălcarea flagrantă a legii 188 privind funcţionarii publici. Golănia a fost girată de guvernul Boc, iar poarta de intrare a lui Babagianu în rândul funcţionarilor publici a fost Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă. În doar 48 de ore, un anonim fără studii de specialitate a ajuns să ocupe temporar o funcţie de înalt funcţionar public. Până la ocuparea definitivă a acestei funcţii, care va costa contribuabilul român o leafă imensă, nu mai este decât un pas. Şcolit pe bani publici, Babagianu va ocupa definitiv funcţia şi va dobândi statutul de înalt funcţionar public cu toate privilegiile care decurg din asta.

Ascensiune fulger în doar 48 de ore

Prin metode specifice Gheorghe Babagianu a obţinut nominalizarea de la PD-L pentru funcţia de subprefect. Numai că simpla voinţă a capilor partidului nu era suficientă pentru înscăunarea individului. Legea 188 din 1999 privind statutul funcţionarilor publici cerea ca pretendentul să aibă calitatea de funcţionar public pentru a putea ocupa chiar şi temporar această funcţie rezervată înalţilor funcţionari publici. Dacă s-ar fi respectat acest act normativ, Babagianu nu ar fi intrat în această viaţă în corpul funcţionarilor publici, chiar şi în condiţiile în care cu câteva mii de euro poţi cumpăra o diplomă de la orice tarabă universitară. Pentru că existau condiţii de vechime în specialitate pe care clientul PD-L nu le-ar fi putut îndeplini. Aşa că s-a procedat la aplicarea unor paranteze şi, în numai 48 de ore, Babagianu a devenit funcţionar public cu acte în (ne)regulă. La data de 9 martie 2009, ANOFM a organizat pe şest un concurs pentru ocuparea unui post de inspector principal la Direcţia de Mediere a Muncii, funcţie temporar vacantă. Spunem pe şest pentru că acest concurs nu a fost anunţat nicăieri, nici măcar pe site-ul instituţie. Şi nu a fost anunţat pentru că nu se dorea angajarea unui om, ci introducerea unui client politic în rândul funcţionarilor publici. La data de 11 martie Babagianu este declarat admis şi numit în funcţie. În aceeaşi zi proaspătul funcţionar public îşi suspendă ilegal raporturile de muncă cu ANOFM deoarece guvernul Boc îl numeşte în funcţia de subprefect interimar la Instituţia Prefectului Ialomiţa. Aşa se face că în mai puţin de 48 de ore, din director la firma Matache Babagianu ajunge ditamai funcţionarul public fără să aibă habar de atribuţiile funcţiei pentru care a câştigat un concurs. Punem pariu că nici măcar nu a apucat să intre în biroul unde urma să îşi deruleze activitatea.

Ilegalităţi pe bandă

Nu credem că mai trebuie demonstrat faptul că intrarea sa în corpul funcţionarilor publici s-a făcut în urma unui concurs formal. Ilegalităţile comise de înalţi funcţionari ai statului român sunt evidente. S-au încălcat prevederile din Legea 188 privind organizarea concursurilor. În primul rând este vorba despre publicitatea privind concursul, care nu s-a făcut deloc. Legea obliga ANOFM să publice un anunţ în Monitorul Oficial partea a treia şi într-un ziar de largă circulaţie naţională. Trecând peste faptul că partea a treia a MO este imposibil de găsit, nici măcar anunţul în presă nu s-a făcut. Iar pe pagina de internet a instituţie nu există nici o referire la concursul respectiv, deşi pentru alte posturi sunt anunţuri. Motivul este acela că funcţia chiar nu trebuia ocupată. Dovada este că onor guvernul Boc a blocat prin ordonanţă de urgenţă toate posturile vacante din administraţia centrală şi locală din motive de criză economică. Iar dacă funcţiile vacante de-a binelea şi necesare au fost blocate, cum să deblochezi un post temporar vacant? Este evident că nu se urmărea ocuparea postului, ci doar calitatea de funcţionar public pentru Babagianu. De ce s-au încălcat prevederile privind publicitatea concursului este lesne de înţeles. Pentru că pe catindatul” PD-L l-ar fi bătut şi un absolvent de gimnaziu şi pentru că oricine ar fi câştigat postul în afara lui ar fi trebuit încadrat şi remunerat, ceea ce nu se urmărea de fapt. Pe fond, subprefectul nu putea candida pentru această funcţie, deoarece nu îndeplinea condiţia de vechime în specialitatea necesară exercitării funcţiei publice. De meserie inginer horticultor iar din 1990 afacerist, Babagianu trebuia să aibă 5 ani de vechime în specialitate juridică şi nu în cultura mare, conform articolului 57 aliniatul 5 litera b din legea 188. Despre modul în care s-a derulat concursul nu are sens să mai discutăm. O simplă testare publică a subprefectului ne-ar lămuri că omul este blană în chestiuni banale.

Puşcărie la nivel înalt

La data de 11 martie 2009, Babagianu s-a suspendat din funcţie la cerere. În aceeaşi zi,  guvernul Boc a emis HG în baza căreia acesta a fost numit subprefect. Potrivit articolului 95 aliniatul 3 din legea 188, suspendarea raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public se face în termen de 15 zile de la depunerea respectivei cereri. În cazul de faţă operaţiunea s-a făcut instantaneu. Este o dovadă în plus că nu ocuparea postului s-a urmărit prin organizarea concursului, ci introducerea clientului în corpul funcţionarilor publici. Mai mult, pentru funcţia temporar vacantă ANOFM putea apela la corpul de rezervă al funcţionarilor publici, caz în care trebuia organizată doar o simplă testare, aşa cum s-a făcut în cazul lui Babagianu. Numai că acesta nu avea calitatea de funcţionar public, caz în care trebuia organizat concurs la care el oricum nu se putea înscrie din motive de studii şi vechime, aşa cum am demonstrat deja. Numirea sa ca subprefect prin Hotărâre de Guvern s-a făcut ilegal, chiar admiţând că omul ar fi dobândit legal calitatea de funcţionar public. Pentru că în instituţie existau persoane care îndeplineau condiţiile pentru ocuparea temporară funcţiei de subprefect şi pentru participarea la concursul organizat ulterior. Babagianu trebuie dus la INA, pe bani publici, trebuie să promoveze toate examenele şi apoi să participe singur la concurs pentru a ocupa legal funcţia. Mai mult, exista şi corpul inspectorilor guvernamentali din rândul cărora se putea numi o persoană în funcţia de subprefect, aşa cum s-a întâmplat cu domnul Gigi Petre. Aceasta este dovada clară că primul ministru Emil Boc a încălcat grav legea, numind ilegal un client politic în funcţia de subprefect. Şi, în mod cert, nu este singura numire de acest gen comisă de juristul din fruntea Guvernului României. Vom reveni.

babagianu

Subprefectul Gheorghe Babagianu a fost introdus cu forcepsul în corpul funcţionarilor publici cu scopul de a putea fi promovat în funcţia de subprefect. Intrarea s-a făcut pe uşa din dos a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi, potrivit CV-ul  postat pe site-ul prefecturii, efracţia a avut loc în ianuarie 2009. Pe site-ul ANOFM, singurul concurs la Direcţia de Mediere unde domnul Babagianu a fost încadrat este anunţat în data de 17 martie 2009, celelalte anunţuri fiind datate în mai 2009 şi octombrie 2008 şi vizând alte posturi. Ilegalitatea crasă se vede din avion.

Un CV mirobolant

Descrierea pe care subprefectul şi-o face este de-a dreptul excepţională. Omul este trompetă în materie de PC, se pricepe la afaceri, adică la comerţ cu bani şi gajuri, ştie rusă şi franceză şi se pricepe la coordonare. Adică să fie şef. Profesional, Babagianu a ars-o la Intreprinderea de Transporturi Auto , deşi el este inginer horticultor, apoi inginer la IAS Borăneşti, locul de unde s-a furat inclusiv clădirea administrativă, după care s-a refugiat în mediul de afaceri, periplu întrerupt în perioada 2002-2004, când a activat în funcţia de viceprimar la Urziceni, servind sub steagul PSD. Tentativele de ocupare a funcţiei de primar, costisitoare şi lipsite de succes l-au împins pe panta funcţiilor numite, că cele câştigate alegeri s-au dovedit inaccesibile. Numai că pentru asta era nevoie de o calitate pe care domnia sa nu o avea: cea de funcţionar public. Calitatea de sponsor şi membru PD-L, combinaţiile cu liderii din Bucureşti ai partidului lui Băsescu sau poate doar plata anticipată a subvenţiei” pentru funcţie au rezolvat problema.

Dilemă administrativă cu miros penal

Raportându-ne la CV-ului domnului subprefect deducem că numirea în funcţie datează din 11 martie 2009. Cum pentru numire era necesară calitatea de funcţionar public este evident că intrarea în această categorie profesională trebuia făcută prin concurs. Din octombrie 2008 şi până la data de 17 martie 2009 pe site-ul ANOFM nu există niciun fel de anunţ de concurs, de unde deducem că angajarea sa în cadrul Direcţiei de Mediere a Muncii s-a făcut în baza acestui concurs de consilier clasa 1, gradul profesional asistent. Spunem asta, deoarece niciun concurs de angajare într-o instituţie publică nu se poate desfăşura fără publicarea anunţului pe site-ul propriu şi, în cazul de faţă, şi la Monitorul Oficial partea a treia. După cum se poate vedea, anunţul la care ne referim noi este extrem de dubios. El a fost postat pe site-ul ANOFM la data de 17 martie şi dă termen de înscriere 8 zile de la publicarea în MO. Cum este de presupus că ambele anunţuri au fost publicate simultan, rezultă că stabilirea primei probe de concurs s-a făcut ilegal pentru data de 23 martie, la numai 6 zile de la anunţarea concursului. Ambiguitatea este întreţinută de CV-ul subprefectului, unde nu apare explicit data de la care a început activitatea în cadrul ANOFM , adică data de când a devenit funcţionar public. Domnia sa se mulţumeşte să precizeze că deţine calitatea de funcţionar public din 2009 până la data de 11 martie 2009, când a devenit subprefect. Asta înseamnă că la data când a fost numit subprefect interimar prin Hotărâre de Guvern, Babagianu nu avea calitatea de funcţionar public. Deci, nu putea ocupa funcţia nici măcar interimar. Dacă lucrurile stau altfel, aşteptăm cu interes o variantă care să cuprindă documentul prin care Babagianu a devenit funcţionar public printr-un concurs legal din punct de vedere al formalităţilor în cadrul Direcţiei de Mediere a Muncii. În caz contrar, la Palatul Victoria e rost de cătuşe!

Cu o simplă trăsătură de condei, şefii partidelor politice pot scoate din joc consilierii locali care ies din rând şi care nu execută ordinele şefilor de partide. Deşi cetăţenii aleg nişte omeni, ce-i drept, de pe o listă, prin manevrele obscure ale şefilor de partide componenţa consiliilor locale este modificată radical în funcţie de interesele de moment ale mafie transpartinice. În cazul consilierilor care aparţin partidelor mici, înţelegerile oculte şi netransparente privind susţinerea anumitor tipuri de politici de privilegii se materializă prin alte pârghii de control. Consilierii acestor partide de buzunar pentru care indemnizaţia de şedinţă este un venit important sunt de acord să-şi predea demisiile în alb către căpeteniile de trib. Legaţi astfel de glia intereselor, consilierii devin simple marionete. Un astfel de caz se întâmplă în aceste zile la Urziceni.


Golănii politice la adăpostul interesului public

Pentru a ne demonstra teoria ne vom referi la un caz concret care se petrece la Consiliul Local Urziceni. Potrivit rezultatului alegerilor , configuraţia politică din consiliul local este următoarea: PNL- 7 consilieri, PDL -6, PSD-2, PNG-2. Primarul Constantin Sava s-a bazat pe sprijinul unei coaliţii formate din PNL şi PSD, care i-a asigurat constant 9 voturi, suficiente pentru promovarea hotărârilor necesare exercitării mandatului său. În plus, această coaliţie are aceeaşi configuraţie cu cea stabilită la nivel judeţean, unde PNL şi PSD conduc fără probleme consiliul judeţean. Din motive care nu au fost niciodată explicate, conducerea PSD decide să-i mazilească pe cei doi consilieri locali din Urziceni, care votau constant în favoarea proiectelor lui Sava. Este vorba despre consilierii Cosmin Stanciu şi Stela Savelciuc, oameni de care PSD se desparte pe motivul pueril şi ambiguu că cei doi n-ar mai reprezenta interesele partidului! Motivaţia pare puerilă câtă vreme nu este însoţită de argumente solide, mai ales că unul dintre consilieri, respectiv Cosmin Stanciu, a fost şi candidatul la funcţia de primar propus de PSD la alegerile locale de anul trecut! Excluderea neaşteptată a celor doi consilieri PSD conduce, potrivit legii, la înlocuirea lor din consiliul local ca efect al pierderii sprijinului politic. Decizia partidului este inatacabilă în instanţele judecătoreşti şi obligă consiliul local să ia act de decizie şi să valideze cei doi supleanţi de pe lista PSD. Pe lângă cei doi consilieri PSD excluşi şi la PDL s-au produs nişte schimbări determinate de cauze obiective. Este vorba despre demisiile consilierilor Gheorghe Babagianu, devenit subprefect, Aurica Biţi, care s-a îmbolnăvit şi de Ion Mitrică, migrat la PRM la alegerile generale, partid pentru care a şi candidat pentru Camera Deputaţilor. Ca atare, nu mai puţin de 5 consilieri urmau a fi validaţi de pe listele celor două partide. La ultima şedinţă, au fost validaţi doar consilierii PDL, ceea ce a generat un imens scandal. Scandal care, în mod paradoxal nu a afectat PSD-ul, partid pe care cei doi consilieri excluşi l-au acţionat în justiţie, cât PDL-ul! Miza scandalului generat de tandemul Babagianu- Tinel Gheorghe este controlul consiliului local şi funcţia de viceprimar, ocupată actualmente de liberalul Diculescu. Şi iată cum este răsturnată aritmetica simplă, care ne spune că PDL nu are suficiente voturi pentru a-şi impune viceprimarul de manevre oculte despre care se vorbeşte prin târg.

Davai demisia?

În Urziceni se vehiculează tot mai insistent informaţia potrivit căreia cei doi consilieri PNG ar fi fost nevoiţi să îşi depună demisiile în alb drept garanţie că vor vota necondiţionat alături de consilierii PDL. Ciudat este faptul că, potrivit acestor zvonuri, demisiile celor doi consilieri s-ar afla la subprefectul Babagianu şi nu la şeful lor de partid. Mecanismul de control al unei asemenea metode este simplu. În momentul în care consilierii nu votează cum li se cere, demisiile sunt completate şi înregistrate la partid iar ei îşi pierd mandatul. Iar dacă respectivul consilier este dependent financiar de indemnizaţia de şedinţă este evident că metoda funcţionează pe cele mai clare principii ale şantajului de tip mafiot. Zvonurile potrivit cărora subprefectul ar deţine demisiile în alb ale celor doi consilieri sunt confirmate se de primarul Constantin Sava, care susţine că a auzit această variantă vehiculându-se în prin târg. Dacă informaţia este reală, atunci interesul evident al subprefectului pentru situaţia consilierilor PSD nevalidaţi este justificat. Cu cele două voturi ale consilierilor PNG în buzunar şi cu cele ale supleanţilor PSD pentru care se fac presiuni cu privire la validare, este clar că PDL poate să îşi facă socoteli pentru funcţia de viceprimar şi pentru controlul asupra consiliului local, control obţinut altfel decât prin mijloace democratice şi transparente. În aceste condiţii, despre ce democraţie mai vorbim? Ce rol mai are votul popular câtă vreme consilierii aleşi prin vot pot fi scoşi din joc de şeful de partid după bunul plac al acestuia? Vom reveni.

Bomba cu piftie explodează zilele acestea din politică. Conjuraţia de prost gust PSD-PDL se pregăteşte să-l pună prefect pe banditul agroindustrial Viorel Nica. Marele mafiot aspiră la scaun pentru care a şi cotizat de altfel, după cum vomită sursele noastre. Hârciogul agricol pregăteşte o amplă operaţiune prin care va colecta de la colegii săi, şmenarii agricoli, toate şpăgile plătite în perioada de opoziţie ca să scape de puşcărie. GSE îl aşteaptă cu pixurile deschise pe marele mafiot!

O altă mutare porcească care se anunţă îl vizează pe Cămătaru. Golgheterul PD-L va ocupa postul de subprefect, pentru că nu se putea ca Urziceniul să nu-şi trimită şi el câteva scursori în funcţii publice, aşa cum o face de câţiva ani. Tot dinspre Urziceni va veni şi al doilea subprefect, postul fiind scos la licitaţie publică. Cu strigare!

La descentralizate curg mucii! Nu din cauza temperaturilor scăzute, ci din motive de scaune. Directorimea regimului penelist a rămas în târg de sărbători, pentru că băieţii nu puteau rata distribuirea ciolanelor. Oamenii cu funcţii au colindat, respectiv, au frecat clanţa la PSD şi PD-L în încercarea disperată de a-şi conserva scaunele. De aici şi mucii pe care şi i-au lăsat pe la partide. Nu cunoaştem care ar fi scorurile pe piaţa liberă. Dar plicurile sunt pregătite, cică.

Agentul007,63

Cu ciolane pentru derbedei!