Tuesday, July 29th, 2014


Ultimele două luni au consemnat un atac concertat la adresa democrației și a statului de drept. Este evident că noua putere nu a înțeles nimic nici din greșelile predecesorilor la guvernare, nici din mesajul transmis de protestele din ianuarie 2012. Abuzul de putere, forţarea regulilor democratice, arbitrariul, lipsa de transparenţă sau ignorarea obligaţiei de consultare publică în luarea deciziilor nu pot fi corectate prin practici identice, care subminează funcţionarea democratică a statului.

 

Noi, semnatarii acestui comunicat, protestăm

 

-          Împotriva atacurilor la adresa instituțiilor cu rol de arbitru într-un stat de drept, un abuz la adresa principiilor și funcționării democratice;

-          Împotriva comportamentului abuziv și antidemocratic al Guvernului;

-          Împotriva corupției și aservirii intituțiilor publice intereselor partidelor, orice culoare politică ar avea;

-          Împotriva aroganței și disprețului clasei politice față de aplicarea legilor în România.

 

Considerăm că majoritatea acțiunilor actualei guvernări au fost îndreptate doar către desfiinţarea adversarilor politici şi nu au avut drept scop întărirea democrației și a statului de drept în România, servirea interesului public sau rezolvarea problemelor cetăţenilor. Cu titlu de exemplu, menţionăm:

-          Abuzul de ordonanţe de urgenţă, în situaţii care nu reclamă urgenţa, din motive obscure, revanşarde sau legate de simpla acaparare politică a unor instituţii publice;

-          Atacurile Ministrului Justiției la adresa membrilor Curții Constituționale (CCR) și declarațiile liderilor USL prin care cereau revocarea membrilor Curții, în ciuda statutului lor de inamovibilitate; de asemenea, liderii USL au declarat intenția lor de a limita atribuțiile CCR la a da avize consultative asupra constituţionalităţii legilor;

-          Revocarea din funcție a Avocatului Poporului, singura instituţie care poate ataca ordonațele de urgenţă ale Guvernului la Curtea Constituțională, pe motiv că şi-a depăşit atribuţiile constituţionale prin însăşi exercitarea lor;

-          Declararea ca neincompatibili a unor parlamentari, în ciuda unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile care constată incompatibilitatea acestora;

-          Acapararea serviciilor publice de radio și televiziune, în ciuda promisiunilor de depolitizare a acestor instituții;

-          Promovarea sistemul majoritar cu vot uninominal într-un singur tur („uninominalul pur”), fără o dezbatere publică adecvată, cu puţin timp înainte de alegerile parlamentare, din motive legate strict de interesele electorale ale alianţei de guvernământ;

-          Trecerea Monitorului Oficial în subordinea Guvernului și utilizarea instituţ

iei pentru urgentarea sau întârzierea unor decizii, în funcție de interesele politice ale USL (cazul Voiculescu, ordinul Ministrului Educației, decizii ale Curții Constituționale a României);

-          Desființarea Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în timp ce acesta analiza suspiciunea de plagiat asupra tezei de doctorat a premierului Victor Ponta.

 

 

ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei

Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Asociaţia Mişcarea Civică Miliţia Spirituală

Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis

Centrul de Resurse pentru Participare Publică Ce-Re

CENTRAS

Centrul pentru Jurnalism Independent

Expert-Forum

ECPI-Centrul Euroregional pentru Iniţiative Publice

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile

Grupul Erupţie Anticorupţie

Institutul pentru Politici Publice

Societatea Academică din România

 

Politicienii nu au înţeles nici după 20 de ani de democraţie mai mult sau mai puţin originală că atunci când se află la putere trebuie să facă legi care să favorizeze opoziţia. Dacă nu din alte considerente, măcar doar pentru simplu fapt că şi puterea va ajunge, inevitabil, în opoziţie. Şi, oadată ajunsă aici, va asista neputincioasă cum este pusă la colţ cu armele pe care le pregătise pentru adversarii politici. Deşi toate  partidele au experimentat asta pe viu, nimeni nu a băgat nimic la cap.

Mai nou, de prin 2007, politicienii au descoperit o nouă armă electorală prin care să sară ierarhiile rezultate din alegeri: suspendarea. Conceptul s-a aplicat preşedintelui în anul 2007, când politicienii din PSD şi PNL mânaţi de la spate de Iliescu, Năstase şi Voiculescu au purces la organizarea unui referendum pentru scoaterea pe tuşă a preşedintelui ales. Dacă în parlament politicienii de toate culorile cumpăraţi la kil cu avantaje extrem de concrete au votat ca oile şi au aprobat organizarea referendumului, la vot populaţia a respins manevra politicienilor, orchestrată pe baza unor presupuse încălcări ale Constituţiei comisede Preşedinte. Manevranţii au înţeles că răsturnarea votului popular nu se poate face decât dacă poporul poate fi prostit să voteze împotriva preşedintelui. Aşa a început o campanie de demonizare fără precedent împotriva preşedintelui care, cumulată cu efectele crizei financiare şi cu luarea unor măsuri nepopulare dar necesare de echilibrare a bugetului prin tăierea unor cheltuieli, inclusiv cele cu pensiile şi salariile bugetarilor, l-au dus pe preşedinte în ipostaza de a-şi pierde sprijinul popular. Cu mirosul de sânge în nări şi la adăpostul unui scor electoral foarte bun obţinut pe vot negativ în alegerile locale, politicienii din PSD şi PNL pun la cale o nouă manevră de răsturanare a preşedintelui. Motodele şi pretextele sunt aceleaşi, numai că de data aceasta manevra subversivă are mari şanse de reuşită graţie popularităţii scăzute a preşedintelui. Să vedem cum s-a ajuns aici.

Primul pas a fost constuituirea unei majorităţi parlamentare de adunătură. Parlamentarii PD-L, speriaţi de faptul că arestările şi condamnările în dosare de corupţie i-au vizat şi pe ei, au înţeles că nu sunt în siguranţă în partidul preşedintelui.  Momiţi cu avantaje materiale concrete şi bântuiţi de spectrul celulei, oamenii au luat calea opoziţiei şi s-au aşezat la coadă la portofelul lui Dan Voiculescu. Majoritatea recompusă pe partea stângă, a procedat la depunerea unei moţiuni de cenzură, ceea ce a cauzat căderea guvernului. Cu spatele la zid, preşedintele a încerdinţat opoziţiei de stânga sarcina formării guvernului, semnându-şi practic condamnarea. Sub biciul lui Dan Voiculescu şi Crin Antonescu, căruia i s-a promis scaunul de preşedinte, PSD orchestrează acum o nouă procedură de suspendare a preşedintelui pe motiv că nu are bască. În realitate motivele pentru care uslaşii doresc eliminarea lui Băsescu ţin de condamnarea şi arestarea lui Năstase şi de dosarele penale ajunse la final, în care sunt protagonişti o serie de bandiţi din tot spectrul politic.Parlamentul votează şi nu trebuie să ţină cont de nimeni şi de nimic, căci legea referendumului care cerea 9 milioane de voturi pentru demiterea preşedintelui tocmai ce a fost schimbată de noua majoritate. Care şi-a creat astfel pârghii prin care să dea în cap opoziţiei şi să se instaleze total şi ilegitim la putere. Astfel, la un eventual referendum preşedintele poate fi demis chiar dacă se prezintă la vot Voiculescu, Iliescu, Antonescu şi Ponta şi votează trei pentru şi unul contra. Rezultatul? Preşedintele ales cu peste 5 milioane de voturi este demis cu 3 voturi. Curat democraţie, nu?

Scenariul de mai sus nu este doar plauzibil. Este o chestie de timp până se va pune în aplicare, în urale şi aplauze. Căci, este demonstrat, dictatura se instaurează în urlale şi aplauze. Ce contează că alegătorii cu sete de sânge vor constata, dacă nu cumva au constatat deja, că l-au schimbat pe dracul cu tac-su şi că va fi mai rău când nu vor mai primi deloc pensii şi salarii decât atunci când le primeau ciuntite. Sau că pensia reîntregită abia ajunge pentru un cornet de seminţe, căci inflaţia a tocat tot. Va fi veselie o vreme şi apoi starea de nervozitate va creşte. Dar cu cine să-i schimbi pe salvatorii naţiei, cînd opoziţia a fost redusă la dimensiuni minuscule? Şi aici intervine reversul medaliei pe care, orbiţi de putere, uslaşii refuză să-l ia în calcul.

Scenariul aplicat Preşedintelui se poate aplica cu succes şi noii puteri, oricum s-ar numi ea şi oricâte procente ar avea la alegeri. Cum? Se ia un ciot parlamentar şi se alimentează cu fonduri. Se cumpără niţică mass media electronică şi se începe o campanie identică cu cea a USL, numai că de sens contrar. Dan Diaconescu a demonstrat că poporul poate fi prostit cu promisiuni aberante de genul, votează cu noi şi ai un Ferrari la scară. Cu sumele potrivite se cumpără parlamentari la kilogram, momeala fiind greu de refuzat având în vedere calitatea dobitocii trimişi în legislativ de toată lumea. Se crează majoritatea, iar restul îl ştiţi. Suspendat Pogonici, referendum, 3 voturi, pa! În acest fel, uslaşii pot lua exact aceeaşi ţeapă pe care şi ei au tras-o la rândul lor. Cu armele lor, cu oamenii lor şi pe limba lor. Sigur că vor urla ca din gură de şarpe, dar cine să-i mai audă? PD-L a procedat complet greşit când a racolat oameni indiferent de calitatea morală a acestora doar pentru a obţine o majoritate confortabilă. PSD face la fel. Dar ce te faci, dacă următorul artizan al unei astfel de lovituri va fi un nene care va avea alte interese decât să se dea măreţ la TV sau să scoată oamenii partidului din puşcărie, cum face infantilul Ponta? Ce te faci însă dacă următorul manevrant va şti cum să conserve această putere obţinută cu bani şi prin pervertirea Constituţiei? Nu prea ai ce să mai faci.

 

Soluţiile pentru astfel de scenarii sunt la îndemâna politicienilor. Este nevoie doar de puţin bun simţ şi de un pact care să consfiinţească faptul că există limite ale luptei politice care trebuie impuse şi peste care nimeni nu trebuie să treacă. Este necesară combaterea migraţiei politice şi în cazul parlamentarilor după modelul impus primarilor. Parlamentarul trebuie să îşi piardă mandatul în caz de demisie sau ca urmare a excluderii. Această reglementare ar putea împiedica migraţia sau trădare, aşa cum s-a întâmplat în cazul deputatei PD-L Teo Trandafir, care era obţinuse mandatul susţinută de PD-L dar vota cu PSD constant. Suspendarea preşedintelui trebuie reglementată strict, iar cazurile de încălcare a Constituţiei care atrag demararea acestei proceduri trebuie expres reglementate astfel încât să nu permită interpretări. Politicienii trebuie să priceapă că un demnitar ales prin vot uninominal nu poate fi dat jos prin sforării transpartinice. Suspendarea preşedintelui este o măsură de protecţie pentru cazuri de forţă majoră, nu o armă politică în mâna unor rataţi. De asemenea trebuie prevăzut expres în legislaţie faptul că preşedintele suspendat nu are atribuţii decât în caz de calamitaţi naturale sau război şi că alegerile pentru un nou preşedinte se declanşeaza de la sine în cel mai scurt timp posibil. Asta ar împiedica exercitarea unor atribuţii conferite de votul popular unor indivizi marionete paraşutaţi prin troc în funcţii cheie. Sunt numai câteva exemple de reglementări care ar trebui să repună democraţia într-un spaţiu sigur şi civilizat, cu reguli clare care să nu poată fi abrogate ori schimbate decât prin votul popular. Odată limitată drastic libertatea de acţiune a partidelor am putea spera să avem o stabilitate politică şi legislativă fără de care nimic trainic nu se poate construi. Uitaţi-vă, însă, la specimenele care fac astăzi politică în Romanânia. Îi vedeţi în stare pe acesti nevertebraţi să se civilizeze şi să nu scuipe coji de seminţe în sala de teatru?

Oamenii de afaceri din Slobozia au fost convocaţi la o reuniune de urgenţă la Consiliul Judeţean. Întâlnirea s-a derulat fără public şi nu a durat foarte mult. Lumea vorbeşte pe la colţuri că băieţii de la PSD au transmis un mesaj de pace socială şi dezvoltare locală concretizat astfel: bă, futu-vă muma-n cur, noi suntem la putere, da! Săriţi cu lozul că vă spargem cu controalele! Oamenii de afaceri racordaţi la ţâţa bugetară au apreciat pozitiv. Cei care nu au avut portofelele la ei şi-au chemat şoferii cu mălai. Colectarea s-a făcut în proporţie de 100%.

Un mega milionar în euro apărut din drepturi litigioase pentru jdemii de hectare de pădure a apărut în tîrg. Omul este atât de bogat că şi-a cumpărat o firma de pază pe care o angajase să îi păzească scara de bloc unde locuia. Acest nene numit Ceteraşu este unul dintre megasponsorii PSD. În portofelul lui ăla plin cu miliarde şade toata speranţa lui nea Vasile pentru o campanie mirobolantă la toamnă, când a promis să-l aducă la Slobozia pentru spectacole electorale fix pe Elton John, ştie Costică de ce.

Acum nu este greu de ghicit de ce a băgat omul mâna adânc în banii de ţigări ca să verse nişte miliarde la campania PSD. Păi când cumperi cu bani de la cămătari nişte drepturi litigioase şi instanţa de judecată îţi dă dreptate a doua zi pentru ca a treia zi tu să vinzi sute de hectare de pădure unui investitor strategic de peste gard, cred şi io că vrei ca statul, adică nea Vasile, să stea blând. Omul este providenţial mai ales pentru pesediştii însărcinaţi cu strîngerea de donaţii cu japca de la firme. Pentru că în loc să dea bani la campanie, vor lua.

Seară de seară soarta învăţământul ialomiţean se dezbate la Amara, unde doamna general Otilia priveşte vizite de la judeţ în scopul elaborării unor strategii pe termen lung. Având în vedere ce maşină parchează, cât stă şi luând în calcul proprietarul ideilor venite de la judeţ putem spune că strategia este mai de grabă scurtă. Spre foarte scută. Şi nici măcar groasă, că are doar câteva pagini care se repetă.

În încheiere avem un mesaj pentru vicele chelios Padre. Părinţelul fost consilier la prefectură şi şef la Garda de Mediu, îl ştiţi, flăcăul acela care se dădea ecologist şi mergea cu trocaderul pe stradă, a ajuns viceprimar la Slobozia. Omul este liberal şi de aceea este predispus la oral. Aşa că, părinţele, te rugăm noi să nu ne faci să scoatem pixul la tine. Ai grijă cum te porţi cu doamnele, că nu ştii pe cine calci pe bătături, da. Hai, sacrifică-te pentru popor, că d-aia ai venit să lucrezi la stat.

….. dar le băgăm în seamă

Agentul 007,62

Cu ochii pe câţiva ciocoi

 

 

Poliţistul Goagle, mare şef la circulaţie, a donat, zice lumea, prin intermediul unei bătrâne bolnave, nu locuieşte aici, suma de 100.000 de coco la campania unui partid. Noi nu credem că dacă nea Goagle, dirijorul camioanelor din judeţ, ar fi avut suma asta ar mai fi făcut purici mulţi la miliţie.

Dar lumea zice că suntem fraieri şi că bănetul asta iese numai la campania agricolă de vară, când ochiul vigilent al miliţiei se închide iar camioanele cu marfă fără acte se scurg către port.

Cică benetul a fost donat la un partid care ar putea să-l pună şef la miliţie, că lui nea Ştefu i s-a făcut de alte zări. Sau i s-a dat a treia cizmă deşi, sinceri să fim, habar nu avem de ce, că omul n-a deranjat nimic niciodată. Ghici la ce partid a aterizat mălaiul şi cine a umfalt potul? Că doar nu vă închipuiţi că beneficiarii s-au dus să cumpere bannere de toţi banii!

Nişte băieţi de la PSD zic pe ca colţuri că postul de prefect ar fi fost vizat de Olaru, satrapul de la spital băgat până în gât în afacerea penală din care a răsărit gogoşeria din curtea lui Ciupercă. Acum se pare însă că plăcinta a fost adjudecată de oamenii Varanului Felix, care vor neapărat să vegheze la respectarea legii în Ialomiţa.

Ciupercă îi abureşte pe fomiştii din PSD cu ciolane la ministere. Singurul care a pus mâna pe altceva decât pe ce pune de obicei este profesoraşul de ore de libere de la Albeşti, care şi-a inaugurat abia acum costumul de prefect cumpărat în 2008. Din păcate a fost nevoit să-i ajusteze buzunarele, că la funcţia lui de subprefect şpaga e niţel mai mică.

Revenim niţel la miliţie, că am lăsat treaba neterminată. Cică Ciriblan Cornel, gaborul arestat pentru luare de mită, este finul lui Goagă şeful circulaţiei. Nea Goagă ştia bine că fină-so este administrator de firme şi miliţian dar n-a scos o vorbă. La fel şi şefii lui Goagă, băiat anchetat la rândul lui fără succes de IGP pentru acelaşi tip de matrapazlâcuri cu maşini personale băgate la produs la firmele de transport. Uite aşa se sparge buboiul. Dacă se sparge şi Ciriblan, desigur. Lasă ce venim noi cu acul.

Agentul 007,62

Întors cu faţa către voi

…. Dar le băgăm în seamă

Dincolo de confruntarea politică a cărei miză este conducerea municiului reşedinţă de judeţ, confruntare care nu pasionează pe nimeni, la Slobozia alegerile au şi o altă miză, mult mai importantă decât pare la prima vedere. Este vorba despre un adevărat război subteran declanşat între Gabi Ionaşcu şi PSD, război care vizează reţeaua de apă şi canalizare a Sloboziei. Încă din 2011 PSD a iniţiat o serie de manevre subterane care au avut drept scop transformarea ialomiţenilor în clienţi ai companiei RAJA Constanţa, care urma să devină dealer de apă în tot judeţul. Cât de profitabilă este afacerea în care profitând de o infrastructură nouă doar tai facturi şi încasezi un preţ de 3-4 ori mai mare decât costul de producţie, nu este greu de imaginat. Ca atare, miza este uriaşă iar pentru ca ea să fie atinsă PSD a riscat tot, inclusiv pierderea alegerilor la Slobozia prin scoaterea în afara partidului a primarului Gabi Ionaşcu, opozantul constant al înstrăinării reţelei de apă. Intrarea operatorului de la PSD Constanţa în judeţ s-a făcut în etape. Iar momentul culminant al afacerii va fi atins după ce PSD, în ipoteza că-l va planta în funcţia de primar pe dl Stoica şi va avea majoritatea în CL Slobozia, va lua decizia de a concensiona reţelele în valoare de circa 300 de miliarde de lei, cu tot cu staţia de tratare modernizată şi reabilitată, firmei de partid. Mai exact spus, fără să investească un şfanţ, RAJA se va vedea în postura de a mulge o investiţie pe care Slobozenii se vor chinui să o plătească 20 de ani de aici înainte.

Aqua Ialomiţa, ucisă pe altarul firmelor PSD

În 2009, CJ Ialomiţa adoptă o hotărâre prin care ia naştere AQUA Ialomiţa, un operator regional care urma să furnizeze în tot judeţul servicii de alimentare cu apă şi canalizare. Miza proiectului era atragerea de investiţii în valoare de circa 70 de milioane de euro, prin care să se modernizeze reţele existente şi să se construiască altele noi. Operatorul regional a decedat cu buricul netăiat pentru că băieţii iluminaţi din CJ au introdus în cărţi la cosntituirea AQUA Ialomiţa două localităţi în care operatorii de apă aveau mari probleme de solvabilitate şi nu se puteau alătura proiectului. Este vorba despre Slobozia şi Amara, unde Urban şi respectiv Serviciul Public, aveau datorii imense, iar orice tentativă de a se lua concesiunea reţelelor celor doi operatori ar fi fost blocată în instanţa de creditorul Amonil. Deşi proiectul AQUA Ialomiţa ar fi putut merge mai departe fără Slobozia şi Amara, iar cele două localităţi s-ar fi putut alătura după rezolvarea problemelor, dl. Ciupercă şi compania au găsit o splendidă oportunitate de a ucide ideea şi de a face loc astfel firmei PSD RAJA Constanţa. Ulterior, primarul municipiului Urziceni, dl Sava Constantin, a găsit formula alăturării operatorului regional creat la Călăraşi. Iar localităţile din Ialomiţa au fost uşor, uşor împinse către RAJA Constanţa. Fără nici un fel de investiţie, firma de partid face profit taxând apa de la Fierbinţi la preţ de Constanţa şi la Feteşti sau Ţăndărei taie furnizarea serviciului în masă la blocurile unde sunt datornici. Tabloul nu este însă complet dacă Slobozia nu este pusă pe harta zonelor în care RAJA are monopol. Şi ce înseamnă monopoulul RAJA? O CREŞTERE DE TARIF DE LA 4 LEI LA PESTE 8 LEI ŞI ASTA CU COSTURI DE INVESTIŢII ŞI REPARAŢII ZERO! Iată ce scriam în urmă cu aproape un an.

Caracatiţa PSD RAJA Constanţa se vrea dealer de apă la Slobozia

Săptămâna trecută s-a consumat un nou episod din războiul care are drept miză apa Sloboziei. Compania de apă a Consiliului Judeţean Constanţa a penetrat judeţul prin intermediul unei manevre de informare a publicului din Slobozia într-un soi de comunicare cu iz publicitar prin care şi-a anunţat intenţiile generoase de a salva oraşul şi locuitorii. Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, directorul RAJA, pesedistul Felix Stroe, anunţă că preluarea Urban este inevitabilă şi că, pentru noi ar fi mai bine să predăm societatea acum pentru că am putea beneficia de condiţii de detenţie mai bune. Susţinută puternic de toată suflarea politică locală, RAJA Constanţa se şi vede în postura de furnizor de servicii pentru populimea din Slobozia. Pentru care motive şi ce-i mînă în luptă pe pesediştii din Constanţa urmează să ne convingem. La o primă scanare, lucrurile se prezintă cam aşa.

De ce ar scoate baronetul PSD 150 de miliarde din tescherea

pentru preluarea datoriilor istorice ale Urban SA Slobozia este o întrebare mai mult decât legitimă. Plin de el şi mândru de imperiul pe care l-a construit, directorul RAJA afirmă cu guriţa lui următoarele: “… suntem dispuşi să acceptăm două dintre principalele condiţii impuse de administraţia locală, respectiv calitatea de asociat a SC Urban şi preluarea datoriilor societăţii. Ce v-aţi putea dori mai mult?!” Calitatea de asociat al RAJA Constanţa pentru Urban este o frecţie la un picior de lemn pentru că la nivelul anului 2007 societatea avea deja 54 de acţionari care deţineau împreună 31.000 de acţiuni. Cel mai important acţionar era municipiul Constanţa care deţinea mai bine de jumătate din acţiunile RAJA, adică 18525 de acţiuni. Asta în vreme ce Mangalia, un oraş  comparabil cu Slobozia, abia dacă aduna 3000 de acţiuni. Mai nou, numărul de acţionari ai RAJA s-a redus la 34 de comunităţi. În aceste condiţii este evident pentru oricine că posibilul acţionar Urban SA va fi decorativ şi, foarte probabil, nu va intra în Consiliul de Administraţie unde se iau, măcar teoretic, deciziile. Cel de-al doilea cadou pe care Stroe vrea să ni-l facă este să achite datoria istorică a Urban către Amonil. Adică vreo 150 de miliarde de lei vechi, ceea ce la cursul actual bate spre 4 milioane de euro! Din ce bani va achita nenea Stroe aceste datorii nu aflăm. Ştim însă că RAJA este  îndatorată până peste cap şi că, recent, compania a anunţat că va contracta un credit de 22,5 milioane de euro pentru a finanţa cota de contribuţie pentru un proiect megaloman de modernizare a reţelei de canalizare şi alimentare cu apă în judeţele Constanţa şi Ialomiţa, proiect în valoare de 192 de milioane de euro. Dincolo de faptul că RAJA nu are capacitatea de a pune pe masa Amonil 4 milioane de euro cash, se naşte întrebarea firească: şi dacă ar avea atîta bănet disponibil, de ce ar face-o? Răspunsul este unul singur. Fără controlul Consiliului Local Slobozia asupra preţurilor practicate, RAJA şi-ar scoate investiţia într-un an. După care şi-ar băga profitul la teşcherea căci investiţiile derulate de primărie în reţeaua de apă şi staţia de tratare, başca staţie de epurare modernizată ar aduce RAJA în poziţia de a funcţiona la Slobozia doar cu chitanţierul. Cum de altfel face acum la Ţăndărei şi Feteşti, localităţi intrate sub domnia lui Stroe de vreun an. Amonil este singurul creditor care poate face opoziţie la orice mutare încercată de municipalitate la Urban, deci plata datoriilor către acest furnizor este singurul obstacol către borcanul cu miere pe care pesediştii din Constanţa îl au de trecut. Iar să doseşti 4 milioane din vreo 192 cât poate finanţa UE în proiectul despre care am vorbit mai sus nu e mare şmecherie, mai ales cînd vorbim de pesedişti şi metodele lor în care RAJA excelează.

Apucăturile de pesedist ale lui Stroe

sunt uşor vizibile pe internet. În martie 2010, în numai o zi, RAJA a atribuit pe mână lui Stroe contracte fără licitaţie de 600.000 de lei. Primul şi cel mai gras contract este oferit firmei Energomont SRL din Constanţa, societate care lucrează la racordul utilităţilor în aglomerarea de case electorale ieftine a lui Radu Mazăre. Lucrarea plasată de Stroe acestei companii valora 421.955 de lei fără TVA şi viza remedierea unei avarii la un colector din Constanţa. Culmea este că RAJA a plasat lucrarea pe care putea şi era obligată s-o execute cu forţe proprii, deoarece avea utilaje şi personal calificat pentru asta. Cu toate acestea Felix Stroe a declarat public că lucrarea era “ultraspecializată şi complexă” şi că RAJA nu are specialişti de un asemenea nivel. Întrebarea vine firesc. Dacă nu poate repara un colector, cum poate RAJA exploata reţele de apă în 104 localităţi, aşa cum se laudă? Şi cum poate derula proiecte complexe de infrastructură de sute de milioane de euro? Sau poate prin subcontractori banii se pot sifona mai uşor către buzunare private cu căptuşala roşie? Mai de grabă aşa. Cea de-a doua vrăjeală de week-end a lui Stroe s-a petrecut în buzunarele cetăţenilor din Feteşti, de unde au fost sustraşi fără licitaţie vreo 200.000 de lei din condei. De data aceasta RAJA n-a fost în stare să facă nişte împrejmuiri pentru puţuri şi a motivat procedura de atribuire după ureche prin faptul că se furaseră nişte cabluri iar avaria trebuia remediată rapid. De data aceasta clientul RAJA a fost firma Sade Global din Cernavodă. Iar astea nu sunt decât nişte glume faţă de tunurile meşteşugăreşti trase în buzunarele clienţilor lui nea Stroe.

La RAJA licitaţia e pe invers

în sensul că ofertele cîştigătoare sunt cele la preţ maxim. Aşa s-a petrecut în iunie 2009 cu ocazia licitaţiei organizate de Stroe pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din Eforie Sud. Câştigătoare a fost declarată o compania germană care a pus pe masă cea mai mare ofertă: 25.883.240 de euro. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis contestaţiile depuse de doi competitori şi a obligat RAJA să reia procedurile. Ulterior presa a vorbit despre un dosar penal întocmit împotriva lui Stroe după care s-a lăsat o tăcere adîncă. Şi sugestivă. Apărarea directorului RAJA s-a concretizat într-o declaraţie lămuritoare în care Stroe afirma că a filmat procedura de deschidere a ofertelor şi că a invitat presa să asiste. Niciodată însă caietul de sarcini care cuprindea criteriile de selecţie nu a fost făcut public deşi presa l-a cerut în repetate rânduri. Concluzia este că dacă o lucrare de reparaţie se poate face cu 2 lei, RAJA o face cu 4 lei. Iar banii nu provin din cele 10  milioane de dolari care înseamnă averea lui Stroe potrivit Top 300, CI DIN BUZUNARE CLIENŢILOR!

Apă ieftină? Nu se poate

zice Stroe, care afirmă textual: “Din păcate nimeni nu vă mai poate oferi asta”! Iar dacă afirmaţia vine de la un multiminionar în dolari nu putem decât să-l credem. Cu atît mai mult cu cât în iulie 2009 preşedintele Asociaţiei Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia, Lucian Iftimie, susţinea că RAJA practică un adaos comercial la apă de…. 13.600%! „Este incredibil acest jaf «la drumul mare», pe care îl practică RAJA, nerespectând nicio regulă, ei umflând numai facturile. Să nu mai discutăm faptul că, de 20 de ani, în staţiuni nu s-a făcut nicio cheltuială de investiţii, cu schimbări de coloane de alimentare cu apă şi canalizare. Tot ceea ce înseamnă reparaţii şi schimbare de apometre le executam tot noi, cu toate că ei, în preţul de exploatare, au datoria să execute reparaţiile şi întreţinerea. Ei au devenit o mare firmă căpuşa, care se crede deasupra legii, mărindu-ne facturile şi agăţându-se de argumentarea unor cheltuieli şi hotărâri locale”, se menţionează într-un comunicat de presă trimis de Asociaţia Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia. Explicaţia dată de RAJA a fost simplă. La momentul 2009 societatea plătea anual rate aferente creditelor contractate de peste 21 de milioane de lei.La astea se adaugă lefurile babane ale mogulilor din conducerea societăţi (Stroe a declarat în 2006 venituri din salarii de peste 6100 de lei lunar, mai mult decât şeful statului la acea vreme ). Pe site-ul ziarului care a publicat această informative, un comentariu atrage atenţia asupra unor realităţi interesante:” O altă cauză a preţului mare al apei este faptul că, fiind o regie autonomă complet politizată, consumatorii, persoane juridice, care sunt membri marcanţi ai PSD, primesc reduceri substanţiale la consumul de apă potabilă plus ce se cotizează pentru filiala PSD Constanţa. De exemplu scaunele din sediul PSD au fost achiziţionate de către RAJA.”

Competenţa lui Stroe face 900.000 de euro lunar

sumă care înseamnă totalul costurilor pe care constănţenii le achită pentru funcţionarea staţiei de epurare. Şi vorbim de costuri la nivelul anului 2005, când RAJA avea în exploatare 9 staţii de epurare în judeţ. Tot meseriaşii de la RAJA susţineau atunci că staţiile au fost supradimensionate şi că nici în 2015 nu se vor atinge capacităţile proiectate. Cu alte cuvinte, oamenii lui Stroe recunosc că au umflat cifrele dar o fac doar ca să justifice de ce constanţenii achită lunar grămezi de bani pentru servicii care ar putea fi şi ieftine. Avem acum şi răspunsul la axioma lui Stroe care afirma că nu ne poate garanta nimeni apă la preţuri mici. În condiţiile în care se fură cu vagonul, afirmaţia lui Stroe este perfect adevărată. Când municipalitatea achită 5 milioane de euro plus ratele unui credit de 20 de milioane de euro pentru staţii de epurare dimensionate la ochi este evident că nu putem vorbi de costuri mici. Şi cum să nu umfli proiectul la valoare când vorbim de procente din sume plecate aiurea prin conturi de partid? Este adevărat că proiectul a demarat pe vremea lui Stelian Duţu, dar la fel de adevărat este faptul că lucrăturile la stadiul de cash uniform distribuit au fost preluate de gaşca lui Nicuşor Constantinescu. Iar şi mai adevărat este că preluarea Urban are în vedere descărcarea costurilor infernale suportate de constănţeni şi pe spinarea slobozenilor. De aici şi intersul lui Stroe faţă de apa chioară de la Slobozia. Asupra căruia vom reveni cu modelele de bună practică de la Ţăndărei şi Feteşti, unde reţelele au fost preluate fără plată de experţii scumpi de la RAJA.

Tocat marunt de fostii colegi din PSD, Ionascu este un adversar de temut in cursa pentru primarie. Marti dimineata, Ionascu a fost invitat de Ponta la Bucuresti in scopul unei negocieri foarte interesante. Micul Titulescu i-a garantat primarului un post de deputat cerandu-i in schimb sa nu candideze la alegerile locale pentru un nou mandat. Demersul este cu atat mai interesant cu cat survine unui sondaj de opinie comandat de PSD prin intermediul caruia urma sa fie luata decizia finala cu privire la candidatul acestui partid la primaria Slobozia. Iar daca conducerea PSD este dispusa sa dea un colegiu pentru scoterea lui Ionascu din cursa, oare cate procente are actualul primar in fata candidatului Alexandru Stoica? Surse din PSD care au confirmat ca intalnirea a avut loc sustin ca Ionascu nu a dat inca un raspuns.   Insa ce incredere mai poate avea Ionascu in fostii sai colegi dupa ce a fost mazilit cu cinism in urma unei manevre pusa la cale cu mai bine de un an in urma? Pe de alta parte, daca Ionascu candideaza si bate PSD la Slobozia, ghici cine va semna listele de candidati la toamna? Domnul Ciuperca, in nici un caz. Asta da miza!

Dacă stai strâmb şi judeci drept nu ai cum să nu observi că băieţii de la USL au pus oala la fiert în vederea localelor, dar au uitat să-i salte niţel capacul. Presiunea infernală care s-a creat în interiorul acestei construcţii politice fără fundaţie are toate şansele să pună şandramau la pământ, graţie lipsei totale de onestitate dintre aliaţi. Această realitate pe care talibanii din cele doua găşcuţe politice se vor grabi să o nege a părut ca evidentă săptămâna trecută, când PSD a decis sa schimbe locomotiva diesel Gabi Ionaşcu şi să-şi agaţe vagoanele pline ochi cu nişte candidaţi de tip mobilă de o mocăniţă cu tracţiune parţială, l-am numit aici pe dl. vice Stoica. Nu intrăm în ciorba de partid a socialiştilor expusă în toată splendoarea ei la tv., unde am asistat la sfîrşitul săptămânii trecute la o demonstraţie completă de ipocrizie şi fariseism din partea tandemului Ciupercă-Stoica. Cei dori mari oameni politici s-au acoperit de ridicol încercând să explice poporul cât de responsabil este PSD şi ce intransigent este domnul Stoica atunci când oamenii îi cer să îmbrace cămaşa morţii şi s-o ia la talpa printre blocuri în căutarea unor voturi pentru organizaţie. În definitiv, e treaba lor şi a electoratului lor maniera în care se prostesc unii pe alţii. Relevant este modul în care ştabii de la PSD au tratat meciul cu aliaţii de la PNL în competiţia pentru candidaturi în cadrul USL. O scurta radiografie a relaţiei Ionaşcu-PSD aşa cum a decurs ea în anul trecut, să zicem, ne arată suficiente semne că ciorba se răcise iar ochii dlui Ciupercă scanau pepiniera de cadre în cautarea unui candidat cu notorietate. Lipsa de susţinere a CJI faţă de proiectele de infrastructură a Sloboziei, lipsa de susţinere politică a preşedintelui PSD pentru proiectele dlui Ionaşcu, tăcerea complice în faţa atacurilor uneori mizerabile ale colegilor de alianţă la adresa edilului PSD sunt exemple evidente care susţin ideea de ruptură. Cum însă protocolul USL prevede că la municipiile reşedinţă de judeţ candidaturile se stabilesc pe bază de sondaje, PSD nu putea risca să intre în cursă cu liberalii cu alt candidat decât Ionaşcu. Aşa că au utilizat nişte lămâie şi au mimat greţos susţinerea primarului în funcţie pentru o nouă candidatură. Ba, după  ce măsurătoarea aliaţilor a arătat că Ionaşcu bate tot, socialiştii au anunţat prin vocea mieroasă a domnului Ciupercă faptul că Ionaşcu e nemuritor şi veşnic unic candidat acum şi pururi şi-n vecii vecilor, amin! Apoi a urmat anunţul oficial al USL cum că la Slobozia PSD se va bate cu puterea în alegeri. Aplauze prelungite, urale, mici, bere şi pupături! Numai că instinctul de carnivor al PSD nu era complet adormit. Calculând, complet greşit după părerea mea, că alegerile pot fi câştigate de orice purtător de balzon PSD, dl Ciupercă a lovit pe înserat când, la adăpostul unui puci bine organizat, junta militară de la PSD Slobozia a operat chirurgical şi l-a ras pe Ionaşcu anunţându-l drept candidat pe dl Stoica. Care domn Stoica ar fi fost batut lejer de candidatul PNL, dl Martin Ioan, în măsurătorile pentru desemnarea candidatului USL. Ţeapa, căci despre o ţeapă este vorba, arată cum nu se poate mai bine ce fel de alianţă au PSD şi USL. Şi cam ce tip de războaie se vor de în acest an între cei doi parteneri loiali şi corecţi care vor să conducă România. Dar, poate cel mai important, arată cam în ce maniera vor conduce cele două partide oraşul, judeţul, ţara.

Nici nu s-a anunţat bine data alegerilor locale că s-a şi declanşat nebunia. Din surse care doresc să-şi păstreze locul de muncă şi cel pe listă, aflăm că organizaţia municipală a PSD se pregăteşte să radă de pe lista de candidaţi la primării mai mulţi tovarăşi, care nu au pupat inelul sau au niscaiva probleme în a răspunde prompt la comanda prezidentului. Până la o confirmare oficială a marcanţilor de la socialişti, putem să dăm ca sigură informaţia că măcar doi primari, respectiv Moraru şi Sava de la Ţăndărei, vor fi puşi în discuţia activului de bază pe motiv că nu au semnat o hârtie prin care să confirme că vor fi candidaţii PSD la locale. Asta este partea soft! Partea hard este cea legată de ejectarea primarului Gabi Ionaşcu, pe care organizaţia Slobozia, cică, nu l-ar mai susţine pentru o nouă candidatură. Aceleaşi surse cu viitor incert spun că la partid se va anunţa susţinerea vicelui Stoica pentru un mandat de succesor al lui Ionaşcu. PSD vrea o schimbare de garnitură dictată de rugina din apa potabilă a Sloboziei mai de grabă decât de considerente de ordin managerial. Omul care în 2008 le-a adus 10.000 de voturi şi municipiul reşedinţă de judeţ din primul tur este acum tras pe dreapta. Mutarea confirmă renumele politicii dar şi pe cel al politicienilor, oameni pentru care singurul Dumnezeu este votul iar singura biserică la care se închină este bisericuţa de la partid. Mişcarea de rotaţie iniţiată de PSD ar putea avea mai multe efecte. Primul ar fi acela ca postura de candidat al alianţei de stânga-dreapta să nu fie alesul PSD, ci tăcutul domn Martin, şeful liberalilor. Căci măcar la nivel declarativ, candidatul va fi stabilit în urma unor sondaje de opinie care vor arăta că domnul Stoica n-a pupat destule babe sau că, dacă şi-a făcut norma, mai are de lucrat la partea în care le bagă şi ceva ajutoare în batistă. Privită dinspre tradiţia roşie a PSD, manevra regizată de socialişti poate fi doar un test al domnului Ciupercă cu privire la rezistenţa la întindere a  partidului. Asta în condiţiile în care candidatul la municipiul reşedinţă de judeţ este validat la Bucureşti de cei doi cârlani, vorba domnului Iliescu, iar jocul de glezne cu Stoica şi răzvrătiţii este teatru. Privind însă din perspectiva unei mişcări reale şi ţintite, mutarea poate fi fatală pentru PSD. Dacă scopul final este cedarea candidaturii la Slobozia liberalilor, de la care domnul Ciupercă se aşteaptă să primească voturile din Urziceni (ceea ce e greu de crezut), Feteşti şi vreo două comune mai răsărite pentru Consiliul Judeţean, atunci PSD poate să uite  de Ialomiţa în 2016. Pentru că în condiţiile în care PNL va controla 3 din cele 4 mari oraşe ale judeţului este greu de crezut că partidul roşu mai poate emite pretenţii la şefia CJI la următoarele alegeri. Ceea ce, în ultimă instanţă, nici n-ar fi un lucru rău dacă ţinem cont de faptul că, fără excepţii, judeţele controlate de PSD de atâta amar de vreme sunt poli ai subdezvoltării şi sărăciei. Revenind la chestiune, domnul Ciupercă pare că ar dori un credit doar cu buletinul, prin care să aducă voturile PSD din 2016 în prezent prin depozitarea lui Ionaşcu la biroul de garanţii. Ceea ce pentru domnul Ciupercă pare o perspectivă bună, respectiv o pensioară grasă, pentru PSD se anunţă a fi începutul sfârşitului. Doamne ajută!

Jumătate de tară este sub cod portocaliu. Ninge în draci, ţara este sub nameţi, poporul rabda de foame. Primul ministru trimite oamenii la lopata, guvernul dă comunicate iar românul este secerat de lipsuri. Fătucile TV, scăpate de sub control, relatează situaţia pe larg, fară prejudecăţi gramaticale sau de logica. Case învelite cu stuf şi acoperite de zapadă, sărăntoci în sevraj pentru că nu au mai ajuns la bufet, oameni în putere revoltaţi ca nimeni nu vine la ei şi, peste toţi, Gigi Becali jefuit la drumul mare de o babaă îmbrăcată în blănuri care poftea la boncancii şi ciorapii  destinaţi lopatarilor voluntari este tabloul complet al zilei.  La televizor, bocitoarele de profesie de la realitaţi şi antene fac colecte pe banii fraierilor iar televiziunea publică se oferă se preia problemele nemulţumiţilor pentru a le deşerta pe masa autorităţilor. Lumea se implică iar civilitatea de pe afară. Cîteva lucruri de bun simţ sunt ţinute sub obroc de profesioniştii dezastrelor.

 

Să furăm umanitar

 

Pe Internet, diverse canale mass media, să zicem franţuzeşti, se agita în spijinul “oamenilor abandonaţi de autorităţi”. Ca să nu existe dubii, să precizam că este vorba despe un post de radio cu acţionari francezi. Băieţi care deservesc postul, oameni plătiţi cu 1000 de euro pe lună, trag din joint-uri şi o pun pe lat pe Facebook cu teme de stînga. Mamă ce guvern nasol care nu creşte pensia şi salariul la bugetari! Ce politică socială e la gura acestor păduchi de tranziţie plătiţi pentru nimic, te doare bila! Păduchele corporatist uita că dacă guvernul ar lua decizia să crească pensia, ar trebui să salte impozitul la salariile lor alea de 1000 de euro la circa 40%. Adică, nea corporatistul de stînga ar trebui sa lase la casieria de unde i se virează banii pe card vreo 400 de euro din cei 1000 pe care-I saltă acum. Iar cu 600 de coco in buzunar, de unde ar trebui să plătească o chirie sau rată de vreo 300 pentru comelie, nu prea cred că i-ar mai arde s-o aburească cu stînga pe social media. Să revenim însă la chestiune! Deci corporatistul de stînga, amploiat la francezi, o pune de un parteneriat media cu un lanţ de hypermarket-uri, tot francez şi, împreună cu o firmă de pază discutabilă şi cu maxime conexiuni în mafia din Bucureşti, o taie cu ajutoare la sinistraţi. Din această opreaţiune rezultă următoarele hoţii:

1-     Reţeaua de hypermarket-uri îşi bagă pe sponsorizări tone de produse expirate, de unde rezultă o evaziune fiscală de aceeaşi valoare, că doar nu or fi fraieri să plătească mărinimia din buzunar.

2-    Social Media, cu patronat din aceeaşi ţară, fute reportaje ample cu iz publicita în care face guvernul varza că nu e în stare să de parizer la sinistraţi, umfă comisionul de la comerciant şi tainul de la politicienii interesaţi în  prezentarea obiectiv de stînga a realităţii.

3-    Firma de paza işi umflă şi ea costurile cu o bine meritată factura socială, descărcată pe acţiuni umanitare facute cu gipul  consumuri pe care nu le poate contoriza nimeni, în scopuri umanitare, desigur.

Cîţi privaţi folosesc la maxim această schemă? Păi priviţi la tv, unde filantropii neamului se sparg în figuri că ajută nişte asistaţi de profesie, impropriu numiţi de fătuci “sinistraţi”. Despre cum fură baronii locali cu viscolul în spate, după doar cîteva rafale de vînt.

Adrian Năstase a fost condamnat la 2 ani de închisoare în dosarul Trofeul Calitaţii. Habar nu am dacă este sau nu vinovat, dar nu pricep de ce sentinţa a fost citita la televizor de către o tanti de la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în vreme ce televiziunile transmiteau în direct momentul. Cîte sentinţe date de această instanţă sau de altele au fost citite in direct la tv?

PNL intră în grevă parlamentară prelungită. Motivul ar fi forţarea demisiei guvernului şi organizarea de alegeri anticipate. Habar nu am dacă această manevră ar putea avea vreun efect. Nu pricep însă de ce măsura este anunţată de domnul Antonescu, un parlamentar care a participat doar la 3% dintre şedinţele parlamentului. Adică de un om care oricum era în grevă şi nu de azi, de ieri şi fără nici un rezultat.

Guvernul anunţă că ar putea creşte salariile cu 5% din aprilie. Este, cică, spaţiul fiscal suficient (ce frumos sună când o spune domnul Marian Sârbu, stângaci UNPR) pentru această măsură. Opoziţia zice că Boc procedează ca Ceauşescu în decembrie 1989 şi că e populist. Păi în 2008 PNL şi PSD cu Tăriceanu în frunte n-a procedat la fel? Nu spuneau ei ca minunata creştere economică bazată pe deficit bugetar trebuie transferată în buzunarele românilor(şi asta sună lemnos de frumos)? Ba da. Mă întreb care este diferenţa între stângiştii de la putere şi cei din opoziţie?