Tuesday, July 22nd, 2014

În acte îl cheamă Tudor Nicolae şi este pădurar la Groasa. Localnicii îl alintă Nicu Pădurarul şi îl ştiu de frică. Se spune despre el că este tare-n relaţii şi că în ciorba lui de paznic de pădure nu suflă nimeni. Dumnezeul cerbilor şi mistreţilor din cea mai braconată pădure ialomiţeană, Nicu este şi Dumnezeul sătenilor din Horia. Gurile rele spun că trei sferturi din populaţia satului a lucrat la el pe moşie. Şi că nici unul nu a scăpat nebătut. Stăpân absolut peste fostul CAP situat strategic la intrarea în sat, Nicu îşi împarte existenţa de vătaf local între camuflarea cioatelor din pădure de ochii controalelor şi împărţirea dreptăţii printre iobagii din Horia. Cu parul! Ambele manevre îi ies de minune, dovadă că în ciuda grozăviilor care se spun despre el Statul a tăcut! De la şeful de post din Axintele la procurorul blond de la Urziceni alintat “ domnişoara Margareta” toată lumea pare să lucreze, într-un fel sau altul, la Nicu la moşie. Nici şefii lui de la Regia Naţională a Pădurilor nu prea pot să-l dovedească, deşi localnicii vorbesc despre sute de metri cubi de lemne dispăruţi, despre cerbi şi mistreţi împuşcaţi între ochi, făcuţi pachet şi livraţi înspre destinaţii necunoscute. Ori de câte ori prin pădurea lui Nicu bate vântul schimbării, pe la birourile din Slobozia ale RNP sună în draci telefoanele. Ba un secretar de stat, ba un prefect, ba un general, toţi îl vor pe Nicu în funcţie, viu şi liber. Secretul pare să zacă prin găurile de vulpi de pe lângă pădurea Groasa, care sunt doldora de piei de animale, ori prin râpele din zonă în care găseşti cranii de mistreţi găurite de puştile unor oameni de calibru. Ar fi fost tare bune nişte mărturii din frigiderele ştabilor care au trecut prin pădurea Groasa sau nişte dezvăluiri de prin camerele mari ale conacului lui Nicu. Dar nu avem pentru că secretele pădurarului sunt bine păzite de un păienjeniş de interese care a cedat abia anul trecut. Sătui să-i tot îndure apucăturile de vătaf, nişte argaţi” de pe moşia de la Groasa s-au luat cu Jupânul. Şi l-au dat în gât la RNP cum că fură lemne ca-n codru. Informaţia s-a confirmat dar pădurarul abia s-a ales cu diminuarea salariului şi mutarea din canton. A urmat concediul medical de rigoare şi acţiunea în instanţă. Cum nu pleacă ei câinii de lângă abator tot aşa nici Nicu se dă dus de la Groasa. Mai ales acum când la Horia, pe vastele domenii, tocmai se pune de o răscoală. Mişcarea de eliberare a plecat de la patru flăcăi decişi să rupă jugul şi tăcerea. I-am ascultat şi ne-am minunat. Nu ştim cât de adevărate sunt poveştile lor, dar un lucru e clar. Şi telefoanele noastre au sunat în draci în ultimele zile, după numai două vizite pe moşia de la Horia!

E groasă în pădurea Groasa!

Creţu Stelian şi Iancu Mugurel sunt oameni din Horia. Amândoi au lucrat pentru pădurarul Nicolae Tudor şi spun că au văzut multe la viaţa lor. Unele dintre fapte le-au pus pe hârtie sub forma unei sesizări adresate Regiei Naţionale a Pădurilor. Controlul , spun ei, s-a făcut ca-n România. Adică mai uşor, să nu iasă chiar tot la lumină. Şi când informaţiile vin de la oamenii care au tăiat lemne pentru Nicu Pădurarul, îndoiala ţi se strecoară în suflet şi te umflă râsul când controlul scoate un prejudiciu de doar 19 metri cubi de lemne. Creţu Stelian, mânuitor de drujbă, zice: „Am lucrat patru ani la pădurarul Tudor Nicolae. Nu am avut contract de muncă iar bani îmi dădea din când în când. Făceam tot felul de activităţi pentru el, mă duceam cu vacile, le mulgeam şi alte chestii. M-am certat cu el de la nişte bani pe care avea să mi-i dea. Ne-am certat, s-a dat el de mai multe ori la mine dar nu m-a bătut încă. M-am dus şi eu undeva mai sus, la Regia Pădurilor, şi l-am reclamat că taie lemne din pădure. Şi eu am tăiat pentru el. Au venit cei de la regie şi i-am dus să le arăt cioatele de la pomii tăiaţi. S-au bătut vreo câteva iar a doua zi ne-am dus noi să vedem ce au controlat cei de la Bucureşti, să vedem dacă s-au bătut toate cioatele. Am văzut că nu erau bătute toate cioatele pe care le arătasem eu şi care erau de la pomii tăiaţi direct de el. I-am dus şi în alte locuri şi au luat o probă dintr-o buturugă şi au spus că e mai veche şi că trebuia să facem reclamaţie mai demult (n.r Tudor Nicolae e pădurar de peste 10 ani la Groasa). Numai din locurile pe care le ştiu eu s-au tăiat din toamnă peste 100 de metri cubi de lemn. El mă punea să tai. Lemnele le căra cu tractorul lui personal. Degeaba am reclamat că nu s-a făcut nimic”. Iancu Mugurel este liderul insurgenţilor. Îl cunoaşte pe Nicu mai bine decât îşi ştie buzunarele. Nicu l-a dezamăgit însă, iar Mugurel n-a stat cu mâinile în sân: Reclamaţia i-am făcut-o eu anul trecut în martie. Şi am primit o hârtie acasă din care rezultă că i-au dat diminuarea salariului cu 30% şi îl schimbă la alt canton. El, când i-a venit hârtia a intrat în concediu medical 3 luni de zile. Dar el în perioada aia făcea campanie electorală pentru PD-L. Când a venit inspecţia de la Bucureşti să vedeţi şmecherie la ei. Începe şi bate prima zi şi am aflat că nu bătuseră vreo 34 de bucăţi. Am plecat în pădure şi am găsit cioate nebătute. Am sunat la Regia Pădurilor şi le-am spus că s-a muşamalizat inspecţia. A venit ăla a doua zi şi s-a confirmat. Au mai găsit 20 de cioate cum le-am zis noi. Din cei patru inşi care au fost la marcat doar cel de la Regie vedea cioatele. Păi, norma, ce Nicu era prost să zică stai mă că mai avem un ciot aici? În tufa aia unde i-am dus noi trebuie să fie 100 de metri cubi tăiaţi. Au luat probă dintr-o buturugă veche şi au scos ei la un laborator că e mai veche de doi ani. Păi, ce el e pădurar de doi ani? Are 13 ani de când e la pădure. A jumulit doi tufani mari. Unul e punct de reper, e şi pe hartă. Sunt nişte stejari mari care sunt pe hartă ca puncte de reper ale armatei. Aveau diametru de 1 metru.

Blestemul pământului

Nicu Pădurarul n-a înţeles una dintre regulile nescrise ale mafiei: niciodată nu tragi ţeapă celor care te au la mână. În cazul de faţă, eroul de la Horia se afla în mâna lui Iancu Mugurel, băiat bun la toate pe moşia pădurarului. Pentru două hectare amărâte de teren şi un titlul de proprietate luat cu japca, Nicu Pădurarul şi-a câştigat un inamic pe cinste. Care are memorie şi un chef de vorbă ieşit din comun: “Eu am două hectare de pământ la el. După vreo 6 sau 7 ani de zile timp în care i-am lăsat lui pământul, mi-a dat o dată două milioane şi mie. Acum un an mi-a cerut titlul de proprietate ca să îşi ia subvenţia pentru grâu. Nici nu i-am zis mamei, am luat titlul de proprietate în original şi i l-am dat. I l-am dat în noiembrie sau decembrie şi în martie m-am certat cu el. L-am sunat şi i-am cerut titlul de proprietate şi mi-a spus că sunt şmecher. L-a pus martor pe Popa Carmen că în 2002 mi-a dat 2000 de euro şi a venit cu o chitanţă. Mama i-a făcut plângere, că ea era titular pe titlul de proprietate. Ce a făcut, ce n-a făcut că i-a dat neînceperea urmăririi penale. A luat-o pe o soră a mamei, care avea şi ea dreptul la teren şi a făcut o hârtie în nume privat. Zice că a pierdut chitanţa făcută chipurile cu mine şi a încheiat un alt înscris în nume privat cu un alt proprietar al terenului. Şi nu mi-a mai dat terenul care şi acum e la el”. Popa Carmen, un alt fost tovarăş de arme al Pădurarului confirmă povestea lui Iancu Mugurel. Din motive pe care le veţi afla mai încolo: A venit la mine să mă pun martor că i-a dat lui Mugurel 2000 de euro. I-am spus că nu mă pun, că am un copil şi nu vreau. Şi de acolo a început conflictul meu cu el. Intraţi în Horia şi întrebaţi pe oricine a muncit la el. Dacă a scăpat unul nebătut de el”.

Toyota versus Logan

Cum spuneam, Popa Carmen a refuzat să fie martorul mincinos al Pădurarului. Om cu frica lui Dumnezeu şi un copil de crescut, Popa s-a trezit din somnul raţiunii şi şi-a adus aminte de toate datoriile după ce Loganul lui de patron de magazin a fost hăituit de jeepul de pădurar pricopsit al lui Nicu: Făcea braconaj. El singur cu puşca trăgea. Indiferent ce-i ieşea în faţă în tot trăgea, nu conta că era mistreţ sau cerb. Mă punea pe mine sau pe cine era pe la canton, le jupuiam şi carnea şi pieile plecau. Multe piei s-au băgat pe găuri la vulpi. Acum degeaba mergem că nu se mai găsesc. Şi dacă a avut vreo reclamaţie cu braconajul au zis că nu se pot lua probe după o pile sau după o căpăţână. La el veneau multe maşini, dar cine venea nu ştiu. Mă chema când făcea ceva, jupuiam, marfa pleca şi nu mai ştiu nimic. Sâmbătă seara mă aflam cu maşina la discotecă şi a venit fiul lui cu o maşină Toyota. Nu ştiu ce l-a deranjat pe el, a început să mă înjure. Nu i-am spus nimic, decât să nu mă mai înjure. A plecat şi a venit cu taică-su şi cu încă două persoane în maşină. Eu am plecat spre casă şi m-am trezit că mă urmăresc prin sat. Am ajuns acasă acasă, am încercat să deschid porţile şi când el (n.r pădurarul Tudor Nicolae) s-a dat jos din maşină i s-a aprins lumina şi am văzut că i-a dat arma lui fi-su s-o ţină. S-a dus la poliţie şi a declarat că eram cu o persoană în maşină undeva pe izlaz cu o fată şi el a venit la maşină că a crezut că sunt la braconaj. Am martori că m-a alergat cu puşca în maşină. Mă aflam odată în maşină cu el şi am mers la Urziceni. Eram prieten bun cu el. A oprit la un puţ, pe câmp, a luat doi saci şi i-a aruncat în puţul acela. Ce era acolo, nu ştiu. Asta se întâmpla cam acum un an şi jumătate”.

Mortul din cisternă

În urmă cu patru ani şi jumătate, în curtea cantonului silvic 24 Groasa a murit un om. A murit într-o vineri, pe la trei şi era unul dintre argaţii fără acte ai lui Nicu Pădurarul. Vineri seara, pe la 6, a aflat şi soţia lui de grozăvie. Pădurarul i-a cerut buletinul şi i-a spus că bărbatul ei e grav bolnav şi trebuie dus la spital. A doua zi, sâmbătă, certificatul de deces era scos iar hârţoagele mortului într-o regulă mai mult decât suspectă. Maestru de ceremonii, Nicu Păduraru a făcut rost şi de vin pentru parastas, ajutat de domnişoara Margareta, procuror la Urziceni. Procurorul de caz, spun cei care au cărat vinul şi mortul pe drumul de întoarcere spre Horia. Cei 6 copii rămaşi în urmă şi mama lor au tăcut ani de zile, cu speranţa că stăpânul va avea grijă de ei. După nici un an, Nicu şi-a văzut de ale lui. Mortul putrezise deja şi nu mai putea dovedi nimeni nimic. Soţia victimei explică: S-a întâmplat toată treaba pe 4 august 2004. L-a pus să scoată boasca afară din cisternă că îi curgea pe la robinet şi a murit acolo. Soţul meu lucra la el de vreo 4 luni dar nu avea nici un contract de muncă. Nu ne-a chemat nimeni nici pe mine nici pe copii mei care lucrau acolo. A anunţat poliţia şi procuratura sau ce o fi anunţat. Soţul a murit pe la ora 3. Seara, pe la 6 a venit la mine Tudor Nicolae ca să-i dau buletinul că soţul e grav bolnav şi e dus la spital. Nu mi-a dat nimic, m-a minţit că mă ajută că îmi dă de toate. M-a ajutat să fac 7 pomeni. Restul le-am făcut singură. Mi-a promis că mă ajută să-l duc pe băiatul cel mic la spital că e bolnav dar n-a făcut nimic. Am rămas singură cu şase copii. Primesc o pensie de urmaş de la soţ pentru că el a avut 10 ani lucraţi la SMA. În rest, el nu mi-a dat nimic. Ne-a fost frică să vorbim. Punea pe unul şi pe altul să-mi bată copiii. Nici actele toate ale soţului nu le am. Certificatul de deces este la mine dar actele făcute la spital la Urziceni la autopsie nu mi-a dat nimic. Când le-am cerut mi-a spus că la ce îmi foloseşte mie aşa ceva. Soţul a avut ceva la plămâni. A fost la spital, s-a făcut bine. Dacă nu îl băga în cisternă să scoată boasca nu murea acolo. Când a fost să îi facă autopsia am crezut că mă ia şi pe mine. Dar pe mine şi pe soţia lui ne-a trimis la cumpărături pentru parastas iar el s-a dus la spital cu poliţia de i-a făcut autopsia. L-am îngropat duminică şi el a murit vineri. Trebuia să-l mai ţinem în casă măcar până luni dar a zis Nicu că-l îngropăm duminică. De ce a ţinut morţiş să-l îngroape? S-a fălit că mi-a adus 7 preoţi la înmormântare. La ce mi-a folosit mie? A zis în gura mare că a cheltuit 50 de milioane când l-a îngropat. Ce, l-am pus eu să facă fală şi să cheme tot satul? Vineri seara l-a dus la spital şi sâmbătă dimineaţă l-a adus acasă. După ce s-a împlinit anul nici nu m-a mai băgat în seamă. Când soţul era mort pe masă mi-a zis că începând din ziua aia el e familia noastră, el răspunde de noi. Când i-am spus că mai trebuie să facem pomeni mi-a spus că mi-ajunge cât mi-a dat. De atunci am terminat toată legătura cu el. Nu putem să mergem la Urziceni să spunem pentru că acolo au oameni”. Creţu Stelian este unul dintre fiii victimei. Care deşi lucra în aceeaşi curte cu tatăl său, a fost lăsat să plece cu vacile pădurarului în pădure fără să i se spună că tatăl său murise: În ziua aceea eu eram la vaci, la pădurar. Abia am plecat cu vacile la pădure. L-a băgat pe tata să scoată nişte boască dintr-o cisternă. Tata era cu plămânii, s-a sufocat şi a murit. Doi ani de zile i-a muncit degeaba, nici banii nu i-a dat. I-a făcut două, trei pomeni? Păi din banii lui i-a făcut, din banii pe care trebuia să-i dea lui tata. Noi l-am îmbrăcat şi pe urmă am fost cu domnişoara procuror Iancu Margareta să luăm vinul acolo, în capătul străzii la Parchet unde era o bodegă”. Iancu Mugurel confirmă şi el că procurorul de la Urziceni s-a preocupat, creştineşte de altfel, de vinul pentru parastas, caz care numai în România se poate întâmpla: ”Eu am fost acolo când procuroarea Margareta i-a aranjat de am luat vinul pentru înmormântare. Am ieşit de la Parchet din curte şi în dreapta e o d-asta unde se vinde vinuri. A vorbit ce-a vorbit acolo şi s-a aranjat.

Iar Margareta?

Iar. De data aceasta, numele domnişoarei procuror apare invocat de un alt şerb fără contract de muncă de pe moşiile lui Nicu. Trezit într-o zi fără chef de muncă, şerbul s-a gândit să tragă un chiul. La câteva zile s-a trezit cu invitaţie la Parchetul din Urziceni. Unde domnişoara Iancu Margareta i-a explicat că va fi judecat la urgenţă şi arestat pentru că a furat nişte fiare de pe moşia lui Nicu Pădurarul. Gogoaşa a ţinut, şerbul a pupat inelul şi s-a întors la muncă iar dosarul s-a soluţionat cu NUP: „Acum vreo 2 ani lucram la el cu ziua. Şi într-o zi nu m-am dus la muncă că am avut altă treabă. M-a chemat la Tribunal că i-am furat eu nişte blocuri de motoare de la nişte tractoare, nişte fiare. A găsit doi martori mincinoşi şi m-a chemat la Parchet la domnişoara procuror Margareta. M-am dus şi mi-a zis că în două zile mă judecă la urgenţă şi mă arestează. M-am dus la el acasă, că m-a învăţat cineva şi l-am întrebat de ce mă bagă cu chestii d-astea după ce l-am ajutat atâta timp. Nu ştiu ce a făcut, a vorbit sau s-a dat telefon, dar mi-a venit o hârtie acasă că mă scoate de sub urmărire”.

 

Cămăşuţa de forţă din acest început de săptămână este îmbrăcată, din păcate, tot de un liberal. Se numeşte Cezar Zamfir şi este mahăr la Garda de Mediu. Acest ţâşt-bâşt politic a fost ani de zile lustruitor de clanţă la uşa PNL până la alegerile din 2004. Omul e specializat în teologie şi istorie, deci are tot atâta legătură cu mediul câtă are Magda Ciumac cu Academia Română. După alegerile din 2004 a fost numit director de cabinet la prefectul Marinică. Când echipa lui Hoinaru a plecat din PNL, Zamfir a avut o tentativă de a pleca şi el dar a fost convins repede că va muri de foame odată întors la catedră. Aşa că a revenit şi a pupat inelul lui Gogu, mutare asezonată cu niţică ţărână pusă în cap în public. La scurt timp, din postura de mare fucker al angajatelor din prefectură omul a fost promovat la Garda de Mediu. Prin concurs, normal. Adicătelea concursul s-a ţinut joi dar postul era ocupat de marţi. N-a contat că fuckerul nu avea studii de specialitate, că pe vremea lui Tăriceanu totul era posibil, ca şi acum, de fapt. Şi a domnit părinţelul ceva vreme la Garda de Mediu, cu sacoşe, portbagaje şi numerar adunat cu trudă de la agenţii economici care aruncau hârtii pe jos până în zilele noastre. Când s-a schimbat gaşca de ciolănari de la putere, părinţelul a fost rugat să lase locul altei loaze de partid. Numai că păstorul a venit în contra puterii cu următoarea declaraţie preluată de un ziar local: “Atitudinea partidelor şi a politicienilor de a schimba şefii instituţiilor deconcentrate fără a face o analiză a activităţii lor este un pic deplasată. Atunci când era PNL la putere s-a făcut această analiză iar schimbările au fost şi urmare a acestor analize. De data aceasta asistăm la o împărţire gen alba-neagra. Se pare că şi Garda de Mediu va intra în această tiribombă politică şi vom ajunge şi la situaţia în care să mă schimbe şi pe mine”. Nu o să insistăm asupra gradului de nesimţire al acestei loaze politice care se face că uită cum a ajuns în postul acesta pe bază de carnet de partid. Nu o să insistăm deocamdată nici pe modul în care loaza aduna bani cu japca în campania electorală pe sistemul un pol la partid şi doi la el. Vom insista asupra unei faze memorabile din vremea în care fuckerul era un sucker la prefectură. Şi şi-a permis să treacă pe roşu la semaforul de pe b-dul Chimiei, că se grăbea să-l pupe în dos la program pe inteligentul Caramitru, pe atunci şeful lui(mamă, ce de proşti au avut şi ăştia în funcţii!!!). L-am sunat pe găozar şi l-am întrebat cum îşi permite să sfideze bunul simţ şi legea. Şi mi-a răspuns, cu nesimţire, că mai au şi ei puţin de stat la putere! Şi că trebuie să-l înţeleg. Ei, bine, suckere, se pare că a ajuns funia la par! Aşa că marş înapoi în copaci, competentule! Sau pregăteşte-te cu nişte limbi noi la PD-L. Poate îţi iese.

PS. Găozarul se ajunsese!Circula în ultima vreme cu un scuter ca să nu polueze, aşa cum făcea ministrul lui. Din păcate, încălzirea globală şi-a văzut de treabă şi l-a pocnit fix în creştet.

În vreme ce câştigătorii alegerilor se confruntă între ei pe tema funcţiilor, Ialomiţa intră încet în zodia crizei. Anunţul disponibilizărilor de personal pe care Amonil intenţionează să le facă , este un semnal care trebuie luat în serios. Cu încă 400 de şomeri în spate, cu cele câteva manufacturi locale ameninţate de iminenta deschidere a unor supermarketuri, Slobozia va avea probleme serioase. Iar dacă ar fi să luăm în serios anunţul preşedintelui cu privire la desfiinţarea judeţelor, ar trebui să ne aşteptăm la dispariţia a încă vreo câteva sute de slujbe. Reîntoarcerea căpşunarilor alungaţi de criza din Europa, este un alt motiv de îngrijorare, căci banii acestora pompau ceva sânge în economia locală. În faţa acestor realităţi imediate sau mai îndepărtate, autorităţile locale nu par a avea vreo soluţie. Primarul Sloboziei anunţă investiţii publice de circa 600 de miliarde de lei, bani ce ar putea fi absorbiţi în bună parte de firme locale. Gabi Ionaşcu trage speranţe că mult trâmbiţata investiţie a chinezilor, despre care ştie sigur că vor veni, dar nu ştie sigur în ce vor investi, va mai produce câteva zeci de locuri de muncă. Dacă tragem linie şi facem un inventar, constatăm că am trecut din starea de criză de forţă de muncă în cea de şomaj excesiv. Dacă până nu demult căutai cu acul un zugrav sau un instalator, azi găseşti anunţuri cu oferte la preţuri avantajoase pe toţi pereţii. Ce ar putea face autorităţile locale în această situaţie? Este evident că lipseşte o promovare agresivă a oportunităţilor oferite de judeţ potenţialilor investitori. Că ani de zile oamenii din fruntea judeţului au tras mâţa de coadă şi au blocat prin nepăsare, corupţie sau incompetenţă orice investitor interesat de afaceri în Ialomiţa. Nici mediul de afaceri local nu a avut parte de un tratament mai bun. Cu mici excepţii, firmele locale nu au reuşit să prindă contracte pentru lucrări publice, asta şi din cauza  faptului că procedurile de licitaţii exclud orice formă de protecţionism, iar antreprenorii locali nu au capacitatea de a concura întotdeauna cu alţi competitori bine ancoraţi pe piaţa lucrărilor publice. În aceste condiţii, chiar dacă autorităţile locale ar aloca mai mulţi bani dezvoltării infrastructurii, nu este sigur că aceste investiţii vor aduce şi locuri de muncă pentru ialomiţeni. Cum creditarea nu dă semne că s-ar lăsa deblocată curând este de aşteptat ca următoarele şase luni să producă mici cutremure în economia locală. Soluţiile pot veni de la autorităţile locale şi mai puţin de la guvern, unde decizia ignoră de multe ori interesele comunităţilor mici. Acum vom vedea dacă cei pe care i-am mandatat să conducă, sunt aşa de competenţi cum se prezentau în pliantele electorale!

Marţi, 2 decembrie, procurorii de la Parchetul Ialomiţa au reţinut pentru 24 de ore un poliţist de la postul de poliţie Giurgeni sub acuzaţia de luare de mită. Faptele care l-au adus pe poliţist în faţa legii s-au petrecut cu ceva timp în urmă. În timp ce se afla în patrulare pe raza comunei desfăşurând activităţi de supraveghere a circulaţiei rutiere, poliţistul a ochit un şofer care oprise pentru a cumpăra peşte de la marginea drumului. I-a cerut documentele şi l-a invitat să-l urmeze într-o parcare. Cu documentele în mână, omul legii i-a explicat şoferului că a comis câteva contravenţii şi că este pasibil de o amendă de 18 milioane de lei şi suspendarea permisului de conducere. Alternativa era o şpagă de 300 de euro, nenegociabilă. După parlamentări îndelungate, şoferul i-a înmânat poliţistului suma de 100 de euro şi 3 sute de lei. Crezând că şi-a încasat şpaga în întregime, poliţistul i-a dat drumul contravenientului. Când a constat că a fost tras în piept a plecat în urmărirea ţeparului, folosind inclusiv sirenele din dotare. Sesizând că este urmărit, şoferul a sunat un amic poliţist, care l-a sfătuit să nu-i mai dea nici un ban şi nici actele. Ajuns la Slobozia, omul împreună cu amicul său au plecat la Giurgeni pentru a încerca să recupereze banii daţi şpăgarului. Acesta a negat incidentul iar păgubaşul l-a denunţat la Direcţia Generală Anticorupţie. În urma cercetărilor efectuate de poliţiştii de la DGA, procurorul de caz a emis astăzi un mandat de reţinere pentru 24 de ore pe numele poliţistului. Vom reveni cu detalii.

SCLAVIE PENTRU MUNCĂ ÎN CONDIŢII ILEGALE

Poliţiştii de frontieră ialomiţeni au identificat de la începutul lunii noiembrie două reţele de traficanţi de persoane care exploatau prin munca la negru peste 60 de cetăţeni români şi slovaci.

În luna noiembrie 2008 poliţiştii de frontieră din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Ialomiţa au documentat activitatea infracţională a membrilor unor grupări organizate care au trimis în străinătate în vederea exploatării prin muncă la negru mai multe persoane din judeţele Constanţa şi Ialomiţa.

Astfel s-a stabilit că în perioada 2007 – 2008, membrii grupării au racolat mai multe persoane de pe raza localităţilor Vlahii, Aliman, Rasova şi Dunăreni din judeţul Constanţa promiţându-le locuri de muncă bine plătite în Cipru pentru îngrijit şi cules vie şi pomi fructiferi. În urma documentării informative a poliţiştilor de frontieră din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Ialomiţa s-a stabilit că în realitate aceste persoane, odată ajunse la destinaţie au fost exploatate prin muncă la negru, fiind obligaţi să muncească 16 ore pe zi sub ameninţări verbale sau cu arma de foc. Au fost identificaţi racolatorii L.M. de 58 ani şi M.N. de 66 ani care urmează a răspunde în faţa legii pentru faptele lor.

Cea de a doua reţea de traficanţi acţiona pe raza localităţii Hârşova, dar si in alte localitati din jud. Ialomita. Racolatorii, cu vârste cuprinse între 21 şi 23 ani promiteau locuri de muncă într-un abator din Cehia. De fapt, victimele au fost exploatate şi obligate să desfăşoare activităţi agricole, fiindu-le asigurat minimul de subzistenţă. Chiar sub ameninţări, aceştia au reuşit să fugă după o lună de teroare. Printre ,,colegii de muncă “ ai celor racolaţi se numără aproximativ 40 de români şi 25 de slovaci.

Ambele cazuri au fost înaintate către DIICOT – Biroul Teritorial Constanţa pentru continuarea cercetărilor.

Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre ce produce milioane de drame omeneşti. Fiinţele umane sunt vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte, şi apoi exploatate. Lipsa de informare, precum şi situaţia materială precară reprezintă factorii favorizanţi ai traficului. Segmentul cel mai vulnerabil îl reprezintă în special tinerii care nu cunosc cu adevărat riscurile pe care le reprezintă plecarea în străinătate, lucru pe care se bazează şi traficanţii. Motorul fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinătate, realizarea personală este mai uşoară.

Întrucât acest fenomen a luat amploare la nivel naţional, în zona de competenţă a IJPF Ialomiţa fiind identificate până în prezent 15 victime ale traficului de persoane, la nivelul inspectoratului a demarat de la 01.09.2008 campania ,,Refuzaţi să deveniţi victime sigure” în colaborare cu Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Regional Bucureşti .

Purtător de cuvânt al IJPF Ialomiţa

Agent de poliţie

Fleşeru Mioara

Preluând din mers şi pe nemestecate teza preşedintelui Băsescu, liderii PD-L susţin că majorările salariale promise profesorilor trebuie acordate la schimb cu reforma din învăţământ. Adică poporul plăteşte mai întâi salarii majorate iar profesorii îşi suflecă mânecile şi se apucă să facă revoluţioneze învăţământul românesc aflat în cădere liberă după 1989. Teoria sună interesant dar judecată prin prisma realităţii nu este decât o gogoaşă electorală. Şi domnul preşedinte şi liderii PD-L ştiu foarte clar că o astfel de condiţionare nu se poate materializa eficient. Majorarea salariilor nu poate fi anulată dacă, prin absurd, profesorii nu şi-ar îndeplini partea lor de contract. Pentru că odată câştigat un drept salarial acesta nu mai poate fi anulat. Abordarea domnului preşedinte este complet greşită dacă are în vedere ca singur argument că lefurile mici ale dascălilor împiedică reforma în învăţământ. Ca în toate domeniile, şi învăţământul este afectat de o gravă criză morală. Sub ochii dascălilor, învăţământul superior a fost pervertit la nonperformanţă de privatele apărute ca ciupercile după ploaie. Titlurile universitare eliberate ca la tarabă au degradat grav credibilitatea sistemului educaţional. Notele scoase din burtă pentru elevii de bani gata contra unor şpăgi au transformat şcoala într-o prăvălie care comercializează diplome. Dascălii sunt cei care au asistat impasibili la alterarea programelor şcolare, gândite parcă pentru a scoate idioţi pe bandă rulantă. Meditaţiile au devenit industrie subterană în care se vehiculează miliarde de lei, iar orele de curs doar un soi de marketing pentru această industrie. Dacă nu te prezinţi la meditaţie, nu treci clasa şi nu înveţi nimic din materia de examen. Şi ticăloşiile din sistem pot fi descrise pe sute de pagini de ziar. Profesorii cu aplecare şi pasiune sunt din ce în ce mai puţini iar vocea lor nu se aude. Se aud doar liderii sindicatelor, nişte băieţi înţoliţi la costume de firmă, care se luptă pentru cadrele didactice până la unu, că pe la două începe pauza de masă. În aceste condiţii, nu lefurile reprezintă soluţia crizei. Poate plata profesorilor într-un sistem concurenţial, în care salariile de merit să fie plătite pentru nivelul de pregătire al elevului mediu şi nu pentru cei câţiva olimpici, mereu aceiaşi, cu care profesorii încearcă să-şi justifice lipsa de performanţă profesională. Sau motivarea suplimentară a învăţătorilor, cei care pun bazele pregătirii elevilor. Cu certitudine, soluţiile de reformă trebuie să vină tot de la profesori. De la acea parte a corpului profesoral neafectată de mercantilism şi ticăloşie, care încă mai crede că şcoala este motorul societăţii şi nu o povară financiară pentru guvern.

Statul stă într-o rână în raport cu cetăţeanul. Politica are nevoie de alt tip de parlamentari, mai puţin indolenţi, mai puţin guşaţi şi mai bine pregătiţi. Sunt opiniile unui om de 44 de ani, aflat într-un echilibru perfect din punct de vedere psihic. Se numeşte Marian Neacşu şi este unul dintre candidaţii PSD pentru Camera Deputaţilor. Până acum a bătut ţăruşii administraţiei judeţene. Acum vrea să-i bată şi la parlament. Politică, frate! Cu Marian Neacşu, politicianul din tranşeele PSD.

 

Promite şi nu cerceta

Ca stângist cu vederi de dreapta, Neacşu schimbă calimera. Nu promite ca Geoană, că nu vrea prim ministru. Vrea deputat şi promite doar cât poate face. Se schimbă vremurile. Nici PSD-ul nu mai produce demagogii de odinioară!

- Sunteţi consilier din 1990. Şi?

- Mai de grabă sau! Sunt consilier din primul mandat al consiliului judeţean şi, într-un fel sau altul, cred că  pot să spun că fiecare ţăruşi care a fost bătut în Ialomiţa după revoluţie are sau poartă într-un fel şi semnătura sau dacă nu semnătura măcar cuvântul meu. Fie că a fost vorba de programele de dezvoltare, programe de preaderare, fie că a fost vorba de programele de dezvoltare care ţineau de fiecare dintre localităţile judeţului, am fost un membru activ în ceea ce a însemnat procesul de devenire al Ialomiţei din judeţul de dinainte de revoluţie în ceea ce este acum.

- O devenire proastă, dacă îmi permiteţi, pentru că această devenire nu se simte. Unde sunt programele Phare, ţăruşii bătuţi pentru totdeauna?

-Eu cred că se simt. Ar fi o judecată exhaustivă să trimetem în derizoriu toate lucrurile astea(n.r exhaustiv – complet, integral, total).

- Nu le trimitem în derizoriu. Spunem că nu se simt din perspectiva cetăţeanului care urmează să voteze în următoarele două luni.

- E adevărat. Dar o parte dintre cetăţenii care urmează să voteze peste două luni au apă la robinete, unii dintre ei au gaze la aragaze, o altă parte dintre ei au intrat acum în acel program de manageriere a deşeurilor, care iar este o temă extrem de interesantă, o parte dintre ei beneficiază de epurare şi de canalizare..

- Şi dacă ar fi rămas comuniştii s-ar fi întâmplat la fel.

- În general mi-e foarte greu să spun despre lucrurile care nu s-au întâmplat că s-au întâmplat într-un fel sau altul. Poate se întâmpla la fel, poate nu se întâmpla la fel.

- Domnul Geoană a promis că va trimite cosmonauţi în spaţiu şi va da fiecărui căpşunar întors acasă câte 20.000 de euro. Dumneavoastră ce le promiteţi ialomiţenilor?

- Eu le promit ialomiţenilor în campanie lucruri care depind în primul rând de mine. Este posibil ca din postura de prim ministru domnul Geoană să poată să îşi onoreze angajamentele pe care le-a făcut. Şi îi şi doresc să fie prim ministru şi să le poată respecta. Eu, în schimb, din postura de parlamentar al Ialomiţei, al colegiului Slobozia în mod deosebit, (n.r Face o paranteză în care ia câmpii la bătaie. Nu redăm că plictisim.)…voi promite, cum spuneam, doar lucruri care le pot realiza.

 

Dezvăluiri din tranşeele PSD

Programul electoral e doldora de două teme elaborate în tranşeele partidului. Cine e Neacşu? Simplu. O persoană aflată în stare de echilibru, ceea ce pentru o ţară condusă parcă de nebuni e mare lucru!

- Haideţi să nominalizăm două, că toţi parlamentarii spun asta.

.Pot să spun în momentul acesta care sunt temele. Nu cred că spaţiul pe care putem să-l alocăm interviului nostru o să ne permită să ne ducem foarte tare în detaliu. Temele generale vor fi minim două. Unele dintre ele vor viza probleme de ordin general, care preocupă toţi cetăţenii şi la aceste teme ş avea mai multe subteme generale. Prima dintre ele este reîntoarcerea statului cu faţa către cetăţean iar a doua temă se va referi la zona de administraţie care să vizeze un proces de descentralizare reală a puterii către administraţia locală. Şi astea sunt temele cu nivel de generalitate şi am proiecte referitor la aceste teme. Temele de interes local vor fi cantonate în mod cât se poate de punctual pentru ducerea la îndeplinire a programului de investiţii pe care primăria Slobozia şi primarul Gabi Ionaşcu le propun cetăţenilor.

- Din punctul dumneavoastră de vedere statul stă cu dosul la cetăţean?

-Nu stă cu dosul, stă cam într-o rână ca să folosesc o expresie care este mai apropiată de imaginea pe care o am.

- Cine este Neacşu, domnule Neacşu pentru că mulţi nu vă cunosc?

-Da, este o chestiune de notorietate şi plătesc un preţ pentru faptul că am stat în general în tranşeele partidului şi nu am ieşit la bătaie, pe baricade, făcându-mi de acolo activitatea în zona politică. Eu am venit în PSD în urmă cu patru sau cinci ani. Nu am fost un traseist politic, nu am migrat niciodată. Eu am venit cu partidul meu în PSD. PDAR, partidul în care m-am înscris după revoluţie a ajuns să fie membru în PSD.

- Ok, dar cine este Neacşu?

-Este o persoană care se află în momentul acesta într-o stare de echilibru care să-i permită să ocupe nu numai această demnitate, ci un loc important şi pe măsura lucrurilor care le oferă comunităţii la nivelul acesteia. Sunt un om de 44 de ani şi sunt o persoană aflată într-o pronunţată stare de echilibru şi fizic şi mintal, sunt la un moment de maturitate şi cred că până la urmă asta ar putea să fie până la urmă vârsta cea mai potrivită pentru o carieră politică la vârf. Profesional, din 1987 de când am venit prin repartiţie în Ialomiţa am lucrat la un nivel mai mic sau mai înalt de conducere în diferite societăţi comercial. Am condus unele dintre ele la nivel de manageriat(n.r şi noi care credeam că la nivel de portar…) De 12 ani am propriile afaceri, pe care cred că le-am făcut cu onestitate şi competenţă.

 

 

Un Rambo care luptă(şi) pentru el

 Rambo era băiat bun. Îi salva pe toţi şi nu primea nimic în schimb. Neacşu era la fel până să intre în cursa electorală. A ieşit din tranşee ca să se salveze. De mediocritate, de provincie, poate chiar de tot.

- Oamenii aşteaptă multe de la aceste alegeri. Dumneavoastră ştiţi ce aşteaptă?

- Cred că da. Activez de multă vreme în tranşee şi am condus bătălii electorale la nivel de vârf, de decizie principală. Şi vreau să spun că din fericire pentru mine fiecare din ele au fost câştigătoare. Ar fi o deziluzie pentru mine ca propria-mi campanie să fie un insucces. Cred că un avantaj pentru mine este faptul că activând în administraţie cu destul succes am fost unul dintre cei care şi-au băgat nasul peste tot. E o marotă faptul că am fost cel mai activ dintre consilieri. Nu este important lucrul acesta pentru că trebuie să se vadă rezultatele.

-Care nu s-au văzut…

- Nu, nu, eu chiar cred că s-au văzut. Spre deosebire de colegii mei care ar fi putut să fie mai vocali în şedinţele de consiliul judeţean, activitatea mea a fost extrem de laborioasă şi la nivel de concepţie. În tot intervalul acesta de timp nu a fost localitate la care să nu merg măcar o dată la şedinţele consiliului local. Şi să mă întorc la întrebare, oamenii nu sunt preocupaţi de teme generale. Ei au aceleaşi aşteptări din totdeauna, nivelul de trai, educaţia copiilor, rezolvarea problemelor de sănătate, etc.

- Dacă alţii nu au reuşit, cum veţi reuşi dumneavoastră?

- Pentru că eu cred despre mine că voi fi un altfel de parlamentar.

- Toţi au spus asta. Este un clişeu.

- Nu este un clişeu pentru că este dificil de dovedit că ceea ce spui vei pune şi în practică. În campania electorală voi dovedi că ceea ce propun nu vor fi simple vorbe. Voi avea un ton care va admite un nivel de moderaţie extrem de important. Aşa cum am spus, voi veni în faţa oamenilor numai cu ştiu punctual că pot să şi realizez.

- S-a terminat pagina. Un mesaj pentru alegători?

- Vin şi le propun ialomiţenilor un altfel de parlamentar. Sunt în măsură să le reprezint interesele mai bine decât oricine altcineva pentru că le cunosc cel mai bine interesele. Nivelul de pregătire pe care-l am mă recomandă pentru a le reprezenta cel mai bine interesele. Pentru ca maniera de interviu  este una oarecum nonconformista cred ca si mesajul  de final nu  trebuie sa fie unul banal, prăfuit sau populist si in consecinţa mi-am propus sa fiu un alt fel de parlamentar, acel model pe care probabil fiecare dintre dumneavoastră  si l-a imaginat măcar o data atunci când a urmărit discuţiile sterile ori partizane din Parlament. Cei care mă cunosc ştiu ca pot avea încredere in mine si eu la rândul meu am nevoie de încrederea dumneavoastră. Orice drum, oricât de lung sau de greu începe tot cu primul pas si putem face acest prim pas spre o alt fel de clasa politica împreuna .

 

 

In stanga si in dreapta aud diferite opinii despre situatia economica a US si marele imprumut. Totusi tot timpul problema pare a fi pusa numai din perspectiva generala marilor corporatii, banci etc. care trebuie sa fie ajutate sa isi mentina linia de plutire si asta pentru ca cetateanul de rand sa nu aibe de suferit. Parerea mea este ca imprumutul in cauza este o greseala, bine inteles voita dar nerecunocuta de acelasi tip de grupuri de interese sau baieti destepti care traiesc traiesc prin mila, bunavointa si supunearea noastra pe taramurile mioritice. Dar sa despic firul in patru… Primul aspect care mi-a sarit in ochi este faptul ca se face extrem de multa valva despre rezultatul final – respectiv crashul financiar, cauza ramanad oarecum in ceata. Parerea mea este ca o problema rezolvata fara analiza cauzei este o rezolvare pe termen scurt. In cazul de fata dat fiind proportiile problemei, modalitatii de rezolvare, si a cantitatii financiare, print tremen scurt se poate intelege sa zicem o perioada intre 2 si 5 ani.

Extrapoland putintel putem lua un exemplu la scara mai mica dar destul de apropiat ca idee: sa ne gandim la combinatele romanesti a caror stare vegetativa era intretinuta in mod fals prin ajutoare, subventii, scutiri de taxe de la stat. De ce erau intretinute? pentru ca omul de rand sa nu sufere, sa nu isi piarda slujba care ii oferea un salariu subzistential, pentru ca sefii lui sa isi poata permite vila si masina de lux si guvernul sa aiba o imagine cat mai buna care i-ar permite inca un mandat. Stim cu totii ce s-a intamplat cu marea majoritate a acelor intreprinderi. Iminentul s-a produs, mai greu, mai tarziu, dar profetia legilor econmice s-a implinit – respectiv esecul, esec care datorita prelungirii agoniei a lasat urme mult mai adanci.

Un astfel de esec il avem astazi in state, in stadiul sa-i spunem primar, care, cu ajutorul imprumutului extravagant intra in prerioada de agonie de care aminteam mai sus. Micul intreprinzator american ale carui interese par a fi aparate de decizia guvernului american s-ar putea sa nu vada chiar asa problema. Sa presupunem ca domnul Bob are o mica firma. Domnul Bob repara tractoare si este chiar un foarte bun meserias, insa pe partea de management nu se pricepe foarte bine drept pentru care in acest an a avut atat de multe pierderi incat este in pragul falimentului. Credeti ca domnul Bob, mic cetatean de rand ar primi ajutor de la statul american pentru a-si acoperii pierderile datorate unei proaste administrari a resurselor? Cu siguranta ca nu, si sunt convins ca majoritatea micilor intreprinzatori din US nu sunt de acord cu ajutorul guvernului pt marile corporatii. Pe de alta parte, acelas Mr. Bob, este tinut in frau si nu face gura deoarece prin alta modalitate economica, (proasta si care a contribuit in mare masura la criza actuala), el a putut sa isi procure o casa, o masina, prin internediul imprumuturilor obtinute destul de usor si in termemeni relaxanti in cee ce priveste termenul de rambursare. Cu alte cuvinte, statul nu il ajuta pe Mr. Bob sa isi acopere gaura din firma (ceea ce este corect!) in schimb va ajuta banca sa isi acopere deficitul provocat de imposibilitatea de rambursare a imprumutului acordat lui Bob si altora ca el.

Din punctele mele de vedere este absolut inimaginabil ca nimeni cu putere de decizie sa nu fii prevazut rezultatul actual. Asa cum intr-un razboi cineva intodeana castiga la fel se intampla si in crizele financiare. Statul pentru a ajuta corporatiile lesinate se imprumuta la FED (Federal Reserve Bank). FED este cel mai tare, de ce? EL TIPARESTE BANI, si ii imprumuta guvernului american si atentie: costul de productie este de aprox. 30centi/bancota indiferent de valoarea sa scriptica, insa ii imprumuta statului la valoarea inscrisa pe bancnota + DOBANDA ca doar e imprumut. Acum, statul ajuta marile corporatii imprumutandu-le cu acesti bani, insa daca ne gandim per total, o parte din acest imprumut va fi returnat Fed-ului inclusiv din banii firmelor care nu au beneficiat de acest ajutor, precum si ai cetatenilor de rand prin taxe si impozite, dobanzi mai mari la credite si o gramada de alte instrumente fiscale bine gandite. Daca incercati sa priviti banul nu ca mijloc de schimb ci ca marfa veti vedea o secunda altfel lucrurile
Who is the winner? FED.
CIne este FED? nici decum o banca controlata de stat ci un consortiu de 12 banci (doar una americana).
Ce face FED? Tipareste si imprumuta bani.
Cum isi poate maximiza profitul? O criza financiara e oricand bine venita!
Daca tot e criza ce mai putem face? Ne extindem cumparand alte banci la preturi mici, in curand toata lumea se va imprumuta la noi.

Nu-i asa ca suna a teorie conspirativa, paranoia, exagerare etc? Si totusi:

- nu se discuta despre premisele si cauzele crizei
- este greu de crezut ca situatia a fost absolut imprevizibla
- foarte putine opinii ai micilor intreprizatori sunt publicate in media
- s-au mediatizat mai multe motive pro imprumutului decat contra
- s-a incercat exagerarea crizei si externalizarea sa tot ca un argument pro imprumut (si ca o completare: criza din state are o implicatie infima in deprecierea actuala a leului. Daca nu stiti de ce leul devine pisoi mic intrebati-l pe Vosganian, acest economist pur-sange prin excelenta.
- sa fim seriosi, toata lumea stia ca imprumutul va fi aprobat

Practic in economia americana au fost si sunt introdusi bani falsi (fara acoperie ma refer) care conduc la aceste crize si culmea aceste crize sunt “rezolvate” prin introducerea pe piata a si mai multor bancnote. Imaginativa o criza datorata descoperiri in piata americana peste noapte a 700 mld. USD falsi (contrafacuti). S-ar produce teoretic o criza asemenea cu cea de acum. Defapt ea se va intampla in cativa ani, cand la fel ca si acum se vor pompa si mai multi bani.  Hiperinflatia bate la usa cu pumul. Toate acestea pot duce la o devalorizare extrema a monedei. Defapt a fost o criza la cerere, o plata la cerere, si din pacate pt americanul de rand plateste pentru bunastarea unor grupuri de interese transcontinentale.
Aberand in contiuare ma gandesc ca tot ceea ce se intampla momentan in state poate fi premisa fuziunii SUA – Mexic -Canada si aparitia noii monezi Amero.

Subliniez faptul ca nu am studii economice si toata meditatia de mai sus poate fii o aberatie crunta. Creionez doar anumita perspectiva bazata pe un amalgam de intuitie, prostie, imaginatie, manipulare absorbita, si mai cine stie ce..

Razvan Marin – Blog And The City

După ce grupul parlamentar al PNL a votat cu ambele mâini majorarea cu 50% a lefurilor profesorilor, premierul Tăriceanu a declarat plin de revoltă că parlamentarii au fost atinşi de virusul populismului. Şi dacă declaraţia vine de la liderul partidului care dus mita electorală la absurd, vezi majorarea pensiilor sau eliminarea plafoanelor la reţete compensate, e musai să ne facem cruce şi să ne scuipăm în sân. Cu alte cuvinte, domnul Tăriceanu ne transmite că supuşii săi din partid au votat ca imbecilii să cheltuim nişte bani pe care nu-i avem. În hora demenţei colective intră şi supuşii domnului preşedinte Băsescu. Cei 7 pitici de pe scufiţa lui Boc sunt responsabili de lansarea propunerii de majorare a lefurilor în învăţământ, propunere pe care baciul preşedinte a expediat-o la coşul de gunoi pe motiv de lipsă de cash în visteria ţărişoarei. A expediat-o la coş ca să aibă de unde o ridica şi promulga ulterior, deşi capul domniei sale cu creier o taxa drept fantezistă. Singurul care nu are dileme existenţiale legate de nebunia care i-a cuprins pe politicieni în preajma campaniei electorale este domnul Geoană, prostănacul politicii dâmboviţene după gândirea lui Ion Iliescu. Omul care a promis că va trimite cosmonauţi în spaţiu nu a avut nici o tresărire de inteligenţă la votarea aberaţiei, crezând probabil că va mai rămâne ceva la buget după ce în calitate de viitor fost premier va achita fiecărui căpşunar repatriat vreo 20.000 de euro, bani în labă. Senzaţia oricărui om de bun simţ este aceea că dacă nu se termină mai repede campania electorală, România va rămâne fără buget în 2009. Pomenile electorale votate de parlament sau promovate de guvern demonstrează că instituţiile fundamentale ale ţării sunt populate cu nebuni aflaţi la tratament. Sigur că este şi multă prostie în capul celor mai mulţi dintre politicieni, incapabili să înţeleagă cele mai simple mecanisme ale economiei. Dar, ceea ce este mai grav, sunt destui oameni în guvern şi parlament care deşi pricep realitatea mimează perfect tembelismul. Proşti autentici sau doar închipuiţi, politicienii români fie mint cu neruşinare, fie se pregătesc să pună la pământ economia de dragul puterii. Din această dilemă nu putem ieşi. Putem doar lua o pauză din butonul telecomenzii, de acolo de unde izvorăsc zilele acestea râuri de prostie pură şi nebunie în stadii avansate.

Nici nu sună bine clopoţelul de prima zi de şcoală şi, iată, SC CORAL Impex, firmă abonată de ani buni la licitaţia pentru dezinsecţia municipiului Slobozia, mai ridică un miliard de lei pentru asigurarea serviciilor de dezinsecţie şi deratizare la nivelul oraşului. Şi ce-i rău in asta, veţi spune!? Ei, bine, în principiu, nimic nu e rău. Mai puţin faptul că, potrivit legislaţiei în virtutea căreia autoritatea locală este obligată să asigure acest serviciu, perioada optimă pentru dezinsecţie a trecut de 4 luni. Şi, dacă se mai întârzia oleacă, n-ar fi fost de mirare ca firma să ne dea cu vermorelul de anul nou, pe post de sorcovă.

Dar cum banii trebuie şi ei cheltuiţi la vremea lor şi un miliard nu e de colea, firma a făcut un efort şi vreme de o săptămână a intoxicat că „ceaţă caldă” toţi astmatici scărilor de pensionari din municipiu, de-au ajuns aceştia la medicii de familie la un pas de preinfarct.

Poftim!? Spuneţi că în perioada 10-18  septembrie ploua!? Că scările de bloc au fost puţine şi ţânţari deloc!? Că aceasta a fort prima etapă a deratizării şi nicidecum a treia, aşa cum lasă să se înţeleagă primăria dintr-o adresă pe care a remis-o redacţiei… Că „ceaţa caldă” cu care am fost trataţi era pe alocuri apă de ploaie şi că nu e primul an in care autorităţile îşi bat joc de noi făcându-se că fac… Aveţi perfectă dreptate! Iar pentru toate acestea există o explicaţie simplă. Ea ne-a fost oferită de către consilierul local Radu Paros, viceprimar la vremea când  Slobozia se logodea cu SC Coral: „Acum câţiva ani, câns SC Coral a câştigat prima oară licitaţia pentru dezinsecţie, preţul a fost de trei ori mai mic decât al următorului clasat. Şi atunci ne-am bucurat. Pentru ca mai târziu să aflu că aceasta e o practică curentă şi că preţul de adjudecare este doar pentru una dintre cele trei etape de dezinsecţie stipulate in contract. Când i-am cerut însă patronului firmei să respecte contractul şi să execute toate cele trei etape, a venit la mine şi mi-a spus: haideţi domnu’ vice că ne înţelegem. Poate vreţi şi dumneavoastră nişte instalaţii de aer condiţionat ceva…” Radu Paros susţine că la vremea respectivă avea deja aer condiţionat şi a refuzat oferta, iar dezinsecţia s-a făcut de trei ori, aşa cum era prevăzut în contract… dar acum oraşul are doi viceprimari noi, abia veniţi de pe băncile de rezervă.

Şi, credem că nu greşim, nici primarul Gabi Ionaşcu nu are aer condiţionat la toate camerele vilei sale.

Aşa că acum înţelegeţi de ce SC Coral a făcut deratizarea şi dezinsecţia la mijlocului lui septembrie, când oraşul renunţase deja de două săptămâni la plasele de ţânţari!? Pentru că se poate, de-aia!

La Albeşti primarul Marin Constantin este cel mai tare din parcare. Cum el este membru PSD, rezultă că şi partidul lui este la fel de tare ca şi el. Sună logic, nu? Spre exemplificare publicăm o poză de senzaţie realizată în comuna lui Costică. În imagine se vede clădirea care adăposteşte grădiniţa şi biblioteca. Pe clădire tronează o firmă luminoasă din care deducem PSD se adăposteşte fix în clădirea publică. Asta înseamnă că primarul Costică i-a închiriat omului politic Costică, şeful PSD-ului local un sediu. Dacă tot este aşa generos, ne întrebăm de ce nu a închiriat Costică un sediu pentru PSD la el în casă? Că doar partidul l-a făcut om politic şi i-a făcut rost de o slujbă bine plătită la el în site. O funcţionară din primărie, probabil adeptă a stângii de baltă ne-a explicat că PSD nu mai are sediul acolo şi că băieţii au uitat să dea jos firma. Primarul Costică nu a fost de găsit pentru a comenta pe larg cazul. Aşa că ne vedem nevoiţi să punem punct acestui senzaţional articol despre mârlănie şi PSD.