Thursday, July 24th, 2014

În numele ideii de reformă, Ministerul Sănătăţii a reuşit să pună pe butuci medicina de familie. Din interfaţa bolnavului cu spitalul, medicul de familie a ajuns un funcţionar cu atribuţii de contabil, obligat să facă statistici şi informări în dauna consultaţiilor. Pacienţii nu au fost nici ei uitaţi, creierele albe din minister luând dreptul medicilor de familie de a prescrie anumite medicamente. Gândirea de tablă a ministrului Nicolaescu a generat măsuri încă şi mai aberante. A fost plafonat numărul vizitelor la domiciliu plătite medicilor la doar 20 pe lună iar dreptul de a trimite pacienţii la analize a fost transferat la medicii specialişti. Modificarea listelor de medicamente compensate din două în două săptămâni şi tonele da raportări către diverse instituţii la care sunt obligaţi medicii de familiei au definitivat haosul din sistemul sanitar românesc.

Hârţoage, hârţoage şi iar hârţoage

Deşi lunar medicul de familie înaintează către Casa de Sănătate o raportare despre programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei, din şase în şase luni ASP cere exact aceeaşi statistică. Pe care medicii trebuie să o întocmească cumulativ, ca şi cum ar fi statisticieni cu jumătate de normă la ASP. Medicii au fost dotaţi cu laptopuri, necesare raportărilor pe sistem unic integrat către Casa de Sănătate. Numai că softul implementat pe bani grei de minister este prost şi necesită update-uri repetate. Dacă s-a ratat un update, trebuie să refăcută toată documentaţia, ceea ce mai fură câteva ore bune din programul medicilor de familie. Catagrafiile pentru şcoli mai mănâncă şi ele din timpul medicilor de familie. Ca şi triajul epidemiologic la şcoli, ceea ce presupune consultarea elevilor şi încheierea unui proces verbal, operaţiune neplătită de Casa de Sănătate. Sanepid-ul îşi cere şi el tribut din timpul medicilor de familie, care sunt obligaţi să facă săptămânal raportări pe boli infecţioase cu risc epidemiologic. Raportările trebuie făcute detaliat, pe grupe de vârstă şi sex. La toate acestea se adaugă actele contabile de la cabinete, pe care medicii trebuie să le facă pentru a-şi putea primi banii de la Casa de Sănătate. Una peste alta, zilnic un medic pierde cam două ore din cele cinci pe care le are alocate consultaţiilor la cabinet. Sau două-trei zile la sfârşitul fiecărei luni pentru a putea face faţă avalanşei de hârţoage, unele inutile, pe care trebuie să le facă. Cum şi medicul este tot om şi are nevoie de timp şi pentru problemele sale, rezultă că pacienţii sunt cei direct afectaţi de împovărarea medicilor cu hârtii pe care interconectarea bazelor de date ale instituţiilor sanitare le-ar face uitate.

Ping pong cu pacienţi

Printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii medicul de familie şi-a pierdut dreptul de a face trimiteri la analize pentru pacienţi. Acest ordin se răsfrânge direct asupra pacienţilor, care sunt nevoiţi să înfrunte o coadă în plus. Pentru o radiografie, de exemplu, medicul de familie dă pacientului o trimitere la specialist. Dacă acesta consideră necesară analiza, trimite pacientul în spital, unde prioritate au bolnavii internaţi. Dacă nu o consideră necesară, scrie o reţetă simplă către medicul de familie. Unde asiguratul va mai sta la o coadă ca medicul de familie să i-o compenseze. Pentru analize hormonale prescrise de un spital extrateritorial, lucrurile sunt şi mai complicate. Trimiterea trebuie făcută de un specialist local, aşa că se reia circuitul de la medicul de familie – specialist – spital. Schimbarea reglementărilor în privinţa eliberării de reţete arată cum face guvernul economii pe seama asiguraţilor. Un ordin al Ministerului Sănătăţii interzice medicilor de familie să mai prescrie anumite medicamente, stabilind acest drept doar pentru specialişti. Este vorba despre medicamente uzuale şi importante pentru care pacienţii trebuie să alerge în mai multe locuri pentru a le obţine. Bolnavii cronici care suferă de 3 sau 4 boli sunt nevoiţi să alerge la tot atâţia specialişti pentru a-şi obţine medicamentele. Un schepsis există însă şi aici şi el vizează economii la buget în dauna asiguraţilor. Căci medicii de familie au totuşi voie să prescrie medicamente echivalente, care de regulă sunt mai ieftine iar compensarea lor aduce economii. De exemplu, pentru adenomul de prostată medicul de familie nu poate prescrie PROSCAR, dar poate da OMNIC, deşi ambele medicamente fac parte din aceeaşi categorie. Ministerul a decis să limiteze la numai 20 lunar vizitele la domiciliul pacienţilor. Mai exact spus, doar pentru aceste 20 de vizite lunare medicul este plătit. Reglementarea ministerului nu spune nimic despre cazurile în care se depăşeşte numărul. Cine plăteşte o urgenţă la care medicul este chemat după ce şi-a epuizat norma stabilită din burtă de minister? Cum se justifică faptul că un asigurat are gratuitate şi altul este pus la plată pentru acelaşi serviciu? Sunt întrebări la care medicii de familie nu au un răspuns. Deocamdată, eu vor fi singurul paratrăsnet pentru nemulţumirile cetăţenilor faţă de aceste măsuri aberante dictate de Ministerul Sănătăţii.

În vreme ce pe Wall Street s-a lăsat răcoarea falimentului, în România lui Tăriceanu e soare şi la vară cald. Anglia este lovită în plin de recesiune, dar Românica anunţă creşteri economice record şi iminente majorări de pensii şi salarii. Se pare că şi criza financiară are mândria ei, că nu îşi strică stilul cu o ţară “în curs de dezvoltare”, în care PIB-ul creşte din nimic de parcă ar fi aluat dopat cu drojdie. Într-o evaluare recentă făcută cu ocazia depunerii în Parlament a unor moţiuni de cenzură, Tăriceanu anunţa rezultate excepţionale ale economiei româneşti. Cică am fi ţara cu cea mai mare creştere economică din Europa. Ca simplu consumator de presă economică nu pot să nu mă întreb pe ce se bazează această creştere economică. În condiţiile în care deficitul de cont curent este pe cale de a sări pragul de 10 miliarde de euro, în condiţiile în care economia românească nu produce mai nimic, care este resortul ce împinge economia în sus? Afacerile imobiliare, de exemplu, vor spune analiştii care vor explica avântul acestui sector prin… creşterea economică. Suntem care va să zică într-un cerc vicios din care nu putem ieşi. Până una, alta, banii din privatizări au plecat în consum, investiţiile în infrastructură se mişcă precum ochiul mortului iar economia românească suferă de o cronică lipsă de forţă de muncă. Scumpirea creditului, iminentă în condiţiile în care valul de falimente americane va atinge şi Europa, va spulbera pur şi simplu fragila economie românească pe care Tăriceanu o vede pe culmi. Ea va atinge si importatorii, prin cursul de schimb, dar şi exportatorii, care vor concura pe pieţe aflate în criză. În loc să pregătească o aterizare cât mai lină a economiei urcate în tavan cu furca statisticilor, guvernul o face pe Moş Crăciun în pragul alegerilor. Consumăm ca nişte nababi în aşteptarea portăreilor. Care inevitabil vor veni în ciuda mesajelor optimiste dar mincinoase trâmbiţate de Tăriceanu şi miniştrii săi. Nota de plată pentru trocurile PSD-PNL şi pentru cererile populiste ale PD-L, intrat şi el în corul făcătorilor de bine din postura de partid de opoziţie, o va plăti cu vârf şi îndesat mediul de afaceri. Şi, în aceeaşi măsură, salariatul din mediul privat care va avea inconştienţa să se îndatoreze în asemenea conjunctură. În vreme ce Anglia îşi abandonează fracul şi trece de la BMW la transportul în comun, România o ia invers. După capul conducătorilor ei conjuncturali, niţel cam gol şi generator de mari tâmpenii.

Codul de Procedură Penală prevede ca în anumite cauze, anumite procese să se judece în şedinţe secrete. Unul dintre motivele pentru care legea impune astfel e procedură este acela că judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere demnităţii sau vieţii intime uneia dintre părţi. Cu atât mai mult când în cauze sunt implicaţi minori, secretizarea şedinţei de judecată devine o decizie pe care magistraţii trebuie s-o ia din oficiu. Din păcate, la Tribunalul Ialomiţa aceste reguli nu se aplică. Săptămâna trecută, într-o foaie locală a fost publicat un articol aiuritor despre un astfel de caz, cu largul concurs al conducerii Tribunalului care a oferit dosarul în baza legii accesului la  informaţiile de interes public!

Prostie sau premeditare?

Dosarul aruncat cu lejeritate în presă poartă numărul 2511/2008 şi se afla pe rolul Tribunalului Ialomiţa. Este vorba despre infracţiunea de viol comisă asupra unei minore, fapt pentru care apărătorul părţii vătămate a solicitat ca întreaga judecată să se facă în şedinţă secretă. Completul de judecată a admis cererea apărătorului, fapt consemnat în încheierea de şedinţă. Din acel moment, şedinţele de judecată, inclusiv actele aflate la dosar deveneau secrete. În ciuda acestui fapt, conducerea Tribunalului a aprobat cu nonşalanţă ca un reporter să consulte dosarul, ba chiar să poată copia documente. Ulterior, într-o publicaţie locală a apărut un articol halucinant, total paralel cu realitatea ce rezultă din dosar, după cum afirmă apărătorul părţii vătămate. Victima poate fi uşor identificată, chiar dacă s-a încercat mascarea numelui. Mai mult, competenţii reporteri au ilustrat materialul şi cu o poză care vrea să acrediteze ideea că o prezintă pe victimă. Faptul este de o gravitate fără precedent şi poate cauza prejudicii grave pentru toţi cei implicaţi. Nu ştim dacă gafa a fost comisă de preşedintele Tribunalului, judecătorul Traian Ionescu sau de alt magistrat care i-a preluat atribuţiunile. Cert este faptul că apărătorul părţii vătămate se va adresa Consiliului Superior al Magistraturii pentru a stabili cine se face vinovat de o asemenea încălcare gravă a legii. Ceea ce surprinde este faptul că într-o cauză civilă, soluţionată deja, aceeaşi judecători au interzis accesul presei la documente, deşi era vorba despre prejudicii de miliarde aduse bugetului prin lichidarea judiciară dubioasă a unei societăţi comerciale, cauză soluţionată de aceeaşi magistraţi cărora li se cerea dreptul e studiere a dosarului.  

 

 

La Albeşti primarul Marin Constantin este cel mai tare din parcare. Cum el este membru PSD, rezultă că şi partidul lui este la fel de tare ca şi el. Sună logic, nu? Spre exemplificare publicăm o poză de senzaţie realizată în comuna lui Costică. În imagine se vede clădirea care adăposteşte grădiniţa şi biblioteca. Pe clădire tronează o firmă luminoasă din care deducem PSD se adăposteşte fix în clădirea publică. Asta înseamnă că primarul Costică i-a închiriat omului politic Costică, şeful PSD-ului local un sediu. Dacă tot este aşa generos, ne întrebăm de ce nu a închiriat Costică un sediu pentru PSD la el în casă? Că doar partidul l-a făcut om politic şi i-a făcut rost de o slujbă bine plătită la el în site. O funcţionară din primărie, probabil adeptă a stângii de baltă ne-a explicat că PSD nu mai are sediul acolo şi că băieţii au uitat să dea jos firma. Primarul Costică nu a fost de găsit pentru a comenta pe larg cazul. Aşa că ne vedem nevoiţi să punem punct acestui senzaţional articol despre mârlănie şi PSD.

Faptele sunt relevante. În comuna Buieşti legea o fac mai mulţi. Primarul, capul dracilor, majoritatea PSD din consiliul local, unealta, şi, cu voia dumneavoastră ultimul pe listă, fostul pensionar Marin Silviu, uns ilegal de guvern în funcţia de subprefect. Trei consilieri locali ai PDL nu au fost validaţi în funcţie pentru că au lipsit de la şedinţa de constituire a consiliului local. Prezent la ostilităţi, subprefectul Marin Silviu, de obârşie din Albeşti şi din născare politică pesedist din stirpea lui Ilici s-a făcut că plouă. Iar legea a fost făcută franjuri de majoritarii din PSD cu largul gir al fostului pensionar din prefectură trimis acolo să asigure respectarea legii. Deşi prefectul le-a cerut să-şi reanalizeze tâmpenia, majoritarii au zis pas! Urmează un proces la cremenal, pe banii contribuabililor. Şi o relatare incredibilă despre nivelul de prostie din ruralul mioritic românesc.

Secretarul comunei expune problema

Îl cheamă Calotă. Marian Calotă. Poartă o cămaşă elegantă şi frizură în tendinţe. Este secretarul comunei şi amic intim al primarului, după cum acuză tabăra adversă din PDL. L-am găsit la cârciuma din sat, unde savura pauza de masă întreţinându-se cu electoratul. Pontul că domnul secretar stă pe la cârciumă îl aveam de la opoziţie. S-a dovedit a fi corect. Şi pontul şi omul, care ne-a condus la birou şi s-a pus pe povestit. Extragem esenţialul ca să nu plictisim: “ La prima şedinţă, cei trei de care întrebaţi nu au intrat în sala de şedinţă! Uşa era deschisă, au fost invitaţi de două-trei ori toţi să vină,doamna care este şi acum aicia a fost chemată de două ori,ceilalţi au plecat,au zis că nu participă ei la un simulacru de şedinţă, că nu au nevoie de niciun Consiliu Local şi n-au venit în sala de şedinţă. Deci nu au intrat în sală. Cei care participau la şedinţă au considerat că refuză să depună jurământul. La şedinţă a participat şi domnul Marin Silviu, ca reprezentant al prefectului, domnul subprefect. Şi verificând în documentele astea care stăteau la baza constituirii Consiliului Local, respectiv, statutul …ăăă….alesului local şi legea 215, dumnealor au considerat că au refuzat să depună jurământul şi-au hotărât să nu se valideze, să constate încetarea de drept a mandatului de consilier local pentru cei trei. Hotărârea asta a fost adusă la cunoştinţă instituţiei prefectului şi după verificare , specialiştii care sunt acolo,juriştii care sunt acolo,au considerat că este ilegal. Considerând că este ilegală, au transmis primarului şi Consiliului Local printr-o adresă să se reanalizeze şi să fie revocată în vederea revocării. .. Explicaţia pleacă de la un conflict ce a avut loc înainte de alegeri pentru că primarul cu viceprimarul au fost în conflict şi…probabil,tot de aici a plecat şi chestia asta. Ce să vă spun mai mult? Păi a doua oară, n-a vrut să justifice în faţa consilierilor de ce …pentru că nu au avut …n-a fost absenţă nemotivată, , ştiţi cum zice legea 215, păi ori eşti în spital, ori … ori ei veniseră în sediu şi i-a deranjat p-ăştia, pe consilieri. Ori a doua oară când au fost întrebaţi ,,De ce, mă,n-aţi vrut să discutaţi despre revocare. „De ce n-aţi vrut să staţi să depuneţi jurământu’?” Doi dintre consilieri au zis:,,Dom’le, ce să mai ,era un conflict în PSD, pe unul îl scosese d-acolo şi că nu trebuia în ziua aia… Domnule, eu unul vreau să vă spun că , analizând aşa, eu ştiu , şi lăsând la o parte orgoliile eu n-am să caut dreptate, dar ar fi putut să fie lăsaţi să depună jurământul în şedinţa asta, după ce primarul a iniţiat proiectul de revocare. Că s-a întâmplat ce s-a întâmplat în prima şedinţă, s-a luat o decizie, după cum ei absentaseră, deci atunci ar fi trebuit să fie lăsaţi să depună jurământul pentru că e ceva firesc,adică… “

Secretarul încerca să ne spună că majoritarii de la PSD au refuzat să valideze nişte consilieri doar pentru că aceştia au refuzat să vină la şedinţa de constituire şi apoi au refuzat să-şi motiveze absenţa. Versiunea secretarului este cosmetizată, credem noi. Consilierii PD-L ştiu ce-i mâna pe pesedişti în luptă. Intrăm în amănunte iar “Politică, frate” îşi intră în drepturi. Urmează un interviu la două capete cu proscrişii din consiliul local Buieşti.

Aritmetica politică dă cu rest

În prima fază a interviului am vrut să aflăm de ce nu au intrat cei trei consilieri în sala de şedinţe. Aşa am aflat că e posibil ca soţul să fie la PSD şi soţia la PD-L, că deşi are 5 consilieri din 9 PSD putea pierde postul de viceprimar şi că liberalii au comportament de curve politice.

- Haideţi să vedem, cum s-a întâmplat?De ce nu aţi participat la prima şedinţă?

-De ce nu am participat?Chiar trebuie să…ăăă… spunem motivul?

-Vă întreb pentru că eraţi acolo, totuşi..

-Într-un fel eram…eram în preajma primăriei…sub nicio formă nu am intrat în sala de şedinţe sau să…

- Da’ şi eu am fost înăuntru!…

-Da’ ştiaţi de şedinţă?

- Da’ ştiam…ne anunţase pe mine la ora 20…deci astă seară la ora 20 şi mâine aveam şedinţa la care i-am zis :,,Domnu’ Sechelariu, eu dacă îmi plănuiam altceva şi aveam de făcut o şedinţă de formarea Consiliului Local….de…sau nu ştiu ce…,,că ,ce ,că n-am ştiut nici noi,că ne-au luat pe nepregătite de la Prefectură…”chestii din astea cu abureală…şi la mine nu ţine pentru că –l cunosc şi am purtat discuţii cu el de fiecare dată ,că nu e bine ce face. Şi-i zic,,Domnu secretar,hai să zicem cu totul ,că să zicem că aţi venit aşa de târziu…îmi arătaţi şi mie acolo ce trebuie să facem?… Da, domnule ,vă prezentaţi la ora cutare,la 4 sau la 2!

…Noi să vă spun drept, aveam şi noi. .Cum să zic eu…vroiam să punem un viceprimar de-al nostru.şi făcusem o coaliţie cu cel de la PNL şi bănuim că o să ne iasă treaba.

- Păi cum să vă iasă,că sunteţi trei şi cu ăla de la PNL patru.

-Patru, şi mai era soţul doamnei Ilie Ienuţa care şi el ieşise consilier,dar în ultima clipă,chiar în ziua aia,în urmă cu 10..15…5 minute i-a dat o hârtie cum că nu mai este consilier ,că e următoru’ după dânsu’ şi că el a pierdut încrederea partidului…şi drept urmare nu mai e…

-El e de la PSD?

Nu,soţul doamnei…era de la PSD?

- Da,da,şi doamna e de la PD-L?.

- Deci făceau vot comun.

-Deci aţi avut un candidat la PSD şi unul la dumneavoastră!

-Pai ei,da,da. Soţia lui era la noi şi decât că au fost…

-Aşa e peste tot,să ştiţi,în toate posturile. Adică nu…aşa…funcţionează sistemul.

- Deci aveaţi această înţelegere.

-Da. Dar ei şi-au dat seama de planul nostru şi-n ultimul moment,partidul i-a retras susţinerea… Ştiţi de ce?Pentru că ne-au vândut cel de la PNL. Deci vânduse faptul că cel de-al cincilea… Şi cel de la PNL în ultimele două zile ne-a vândut!Deci ce plănuiam cu ei,hop,se ducea pentru că am înţeles că i-ar fi dat nişte bani prin intermediul domnului primar Costică şi cu domnul primar Mihăilă şi ăsta a tăcut şi ne vindea pe noi. Eu am dat un telefon la domnu’ preşedinte Cazacu i-am explicat situaţia şi mi-a spus: ,,Dom’le,nu intraţi în şedinţă” ! Urma să găsim o altă variantă, să încercăm altă soluţie.

Pensionarul Marin Siviu trece la butoane

Unsul prefectului la şedinţă a fost subprefectul Marin Silviu, un ilegalist revenit în funcţie după ce se pensionase medical. Însănătoşit brusc, Marin Silviu a intrat în joc şi, uitând că este apolitic, s-a apucat să facă jocurile pentru PSD. Omul era regizor. Regia, banda vă rog:

- Şi…a venit domnul Marin Silviu, eu eram chiar acolo,înainte cu jumătate de oră înainte de începerea şedinţei,am intrat acolo la domnu’ secretar în birou.Eu vă spun că…ăăă…mă aşteptam la nişte planuri puse în aplicarea pe moment,atunci pe loc. Nu-i frumos,dar am gândit că aşa fac ei,mârşăveşte !Am ascultat puţin la uşă!Scurt,pe doi! Şi-au început,domnu’ secretar… Bine,că uşa era deschisă… Era între-deschisă, chiar era,nu era problemă…eram la 1 m….printre care domnul Marin Silviu zice: ,,Domnu’ secretar, spuneţi care e problema aici ,ca să retuşăm subiectu’, că nu ştiu,cum dracu’ să facem, ce să facem,,…La care domnu’ secretar a început povestea lui:,,Domnule, există doi consilieri soţ şi soţie,probabil,vor face front comun şi vor vota pentru dânsa ca să iasă viceprimar. Dânsa e la PNL. Eu sunt din sat,că nu mă bag,că după aia poartă duşmănie pe mine şi ar trebui să intraţi dumneavoastră în subiect ca şi cum eu n-aş fi spus şi nu ştiam nimic despre lucrul ăsta. Eu am auzit acolo şi-a început cu domnu’ Marin şi uite cum facem şi-au dres, şi-au cusut-o anume că primarul de ce a adus hârtia la partid. Cred că aduce acum, nu ştiu unde este. -Deci,făceau jocurile pentru PSD?

-Da,dom’le!Pe faţă,chiar pe faţă!Ce, nu cunoaştem cine este,până la urma urmei? E rudă cu Costică (n.r primarul PSD de la Albeşti)! E rudă cu Costicăşi fost pesedist, fost aicişa,nu ştiu ce! Şi atuncea, au intrat în şedinţă, am plecat şi noi şi-am considerat că va fi o altă dată…

-Dar Marin Silviu a învăţat ă facă povestea asta cu hârtia,cu excluderea?

- Probabil !

-Ce a zis concret Marin Silviu,când aţi auzit dumneavoastră conversaţia?

-Deci Marin Silviu a spus clar,,Spune-mi şi mie,introdu-mă în subiect ca să ştim ce facem, cum dracu’ facem, pentru că voi ştiţi problemele aci,adică secretarul şi cu primarul, ca să îşi pună vicele lor….şi la care ăsta secretaru’ a început să îi explice….Ei aveau lecţia făcută!

Când au început să dea explicaţii mai amănunţite au închis uşa şi…Şi zic,mi-am dat seama de problemă şi zic,e clar,jocurile sunt făcute şi cu asta basta. Şi nu am intrat. Asta a fost tot!

Politică, frate? Nu, doar prostie

Aceasta este istoria aşa cum ne-a fost ea relatată de combatanţi. Deşi legea este foarte explicită în legătură cu încetarea mandatului de consilier, nişte ţărani cred că ea, legea, este proastă. Pentru cu nu sună cum vor ei. Opoziţia din consiliul local a fost rasă prin vot, democratic. Cu largul concurs al subprefectului, care nu s-a obosit să le explice intelectualilor social democraţi din gaşca primarului că legea nu le dă dreptul să facă ce le trece prin cap doar pentru că ei sunt mai mulţi. Pricina va ajunge în instanţa de judecată. Până la judecarea ei, care este doar o formalitate, gealaţii din Buieşti îşi vor face de cap. Ceea ce era de demonstrat.

Minune Dumnezeiască la Garda de Mediu, exact vineri, când s-a dat dezlegarea la peşte! Slujitorul domnului, la domnul Tăriceanu ne referim, preotul civil Cezar Zamfir, zis Padre, a dat şi el dezlegarea la peşte pentru subalterni. În parcarea de la sediul Gărzii de Mediu s-a derulat operaţiunea “lăsaţi peştii să vină la ei”. Un gipan Toyota Landcruiser cu numărul de înmatriculare IL 11 ADC a debarcat un sac de peşte în trotineta Logan cu numărul IL 03 GNM. De aici peştoii s-au distribuit într-o Dacia de culoare vişinie care a demarat în trombă cu prada către frigider.

Acum nu ştim dacă preoţelul liberal are habar de tranzacţiile pe sub mână derulate chiar în parcarea instituţiei primite în administrare ca răsplată pentru serviciile aduse partidului. Dar cunoscând aplecare liberalilor către şpăgi ordinare, nu ne-ar mira că omul domnului să fie la capătul traiectoriei descrise de monştrii adâncurilor aduşi plocon de omul cu Toyota.

La miliţie bate vântul schimbării. Nea Titi Inimosul nu s-a mai întors din concediul lui de odihnă (oare de ce o avea nea Titi nevoie de concediu de odihnă?). Pentru că l-a prelungit cu un concediu medical. În spatele deciziei marelui manager se află o a treia cizmă, Pe care nea Titi urmează s-o primească de la ministerul de resort direct în turul pantalonilor. Cum decizia ministerului are drept cauză performanţa inexistentă a amicului nostru, pensionarea pe caz de boală ar fi soluţia de mascare a acestui şut în dos.

Pe lângă spălarea păcatelor, nea Titi vizează şi o pensioară de baştan pe care s-o încaseze regulamentar de la contribuabil, că doar a muncit pentru popor. Că nu se vede nimic, că judeţul este varză, că miliţienii îşi fac de cap în continuare, a se vedea cazul de la Ţăndărei, că şefii miliţiei fac contrabandă cu maşini, că în poliţie există în continuare cămătari, că amantlâcurile se ţin lanţ sunt doar efecte. Cauza vrea pensie pe caz de boală. Dacă acesta e preţul ca să scăpăm de un bugetozaur, parcă ar merita. Numai să nu-l vedem civil într-o altă instituţie de stat, că se poartă.

Pe lista gri a poliţiştilor care aşteaptă a treia cizmă mai regăsim adjuncţi cum ar fi Dascălu şi Călin, plus doi băieţi de la eşalonul inferior. Este vorba despre Chirică şi Papacioc, ambii în concedii medicale din luna iunie. Ce boală or avea şi pe cine, nu ştim. Ştim doar că băieţii sunt văzuţi zilnic la cantina miliţiei, ca să nu piardă contactul cu infractorii. Asemenea devotament pentru munca de miliţie, mai rar. Ne vedem săptămâna viitoare pe hârtie şi zilnic pe site. Adică pe uorduri d-astea”, cum ar zice nea Bâtlan!

Agentul 007 şi un sfert

Un plutonier pe Internet

 

În trafic îi recunoşti după rablele cu numere de înmatriculare de Spania sau Italia. Mai nou, şi de Irlanda, cu volan pe dreapta şi numere galbene. Circulă ca bezmetecii, cu geamurile lăsate, iar din interior răzbat manele de mare respiraţie. Parchează unde îi taie capul, blochează circulaţia oprind maşinile în paralel şi lăudându-se unii către alţii cu performanţele dinamice ale cotineţelor ce poartă logouri celebre. Până la intrarea în ţară circulă ca nişte îngeraşi, de frica represaliilor. Cum trec vama, şoşelele devin ale lor. Aici redevin brutele de care am crezut că am scăpat odată cu deschiderea graniţelor. Când nu sunt la volan sunt uşor de recunoscut după hainele ţipătoare, cu etichete la vedere şi bijuteriile etalate ostentativ. Invadează terasele cu zgomot mare, înconjuraţi de turme de rude şi prieteni care-i privesc ca pe mici dumnezei ai economiei de piaţă. S-au descurcat, au făcut rost, şi-au depăşit condiţia de anonimi. Nu contează că acolo unde îşi duc traiul fac munci dintre cele mai de jos sau sunt infractori neprinşi încă. Poveştile servite rubedeniilor sunt identice. Au salarii de boieri şi lucrează la birou. Nu stau înghesuiţi claie peste grămadă în apartamente insalubre, ci locuiesc pe centrul metropolelor pe care, de fapt, nici măcar nu au avut timp să le viziteze. Privesc totul de sus, ca şi cum cele câteva sute de euro pe care îşi permit să le spargă în România ca să demonstreze că au reuşit le permit să facă orice. România nu mai e de nasul lor, le pute tot, strâmbă din nas şi compară totul cu raiul din care, cică, au pogorât pentru câteva zile. Civilizaţia pe care o evocă ore întregi în faţa celor care sunt dispuşi să le asculte poveştile nu s-a lipit de ei nicicum. Se calcă în picioare la ieşirea din aeroport, îşi marchează trecerea lăsând în urmă maldăre de gunoaie, poluează fonic peste tot pe unde năvălesc, de la centre comerciale la băncuţele dintre blocuri. E un coşmar să nimereşti în preajma lor. Nimeni nu le spune nimic, nimeni nu-i opreşte. Autorităţile îi privesc cu respect, căci banii lor echilibrează balanţa comercială a României şi pompează sânge într-o economie moartă. Ca atare îşi permit orice. Este refularea faptului că acolo de unde vin sunt priviţi ca cetăţeni de rangul şapte. Nu suflă, nu au drepturi, nu există decât în statistici unde sunt asimilaţi cu unelte rudimentare folosite la muncile cele mai primitive. Abia aici îşi pot permite să se exprime. Şi o fac după posibilităţile lor, modeste până la primitivism. Se spunea despre ei că vor revoluţiona mentalitatea românească şi că vor veni de acolo cu altă educaţie pentru muncă. Nimic mai fals. Ei, cei 3-4 milioane de emigranţi exportaţi în ultimii ani, sunt de fapt marea problemă a României. Curând criza economică îi va aduce pe toţi înapoi. Unii sunt deja rablagiţi de munca intensă făcută pentru câţiva euro pe oră, 10 ore pe zi, şapte zile pe săptămână. Deşi nu au contribuit cu nici un şfanţ la bugetul asigurărilor sociale vor veni să se trateze pe banii celor care transpiră în România şi plătesc taxe aici. Neadaptaţi în România, căpşunarii vor refuza să muncească aici pe salarii considerate mici, deşi acolo se speteau pentru lefuri, de fapt mizerabile în raport cu muncile pe care le făceau. O generaţie întreagă de muncitori este pierdută pentru economia românească. Hrăniţi din iluzia că ar putea să-şi depăşească oarecum condiţia de coloană vertebrală a economiei, căpşunarii vor fi piatra de moară care ne va atârna de gât. O masă de muncitori pe care occidentul ne-o va trimite pachet înapoi încă mai denaturată decât le-am trimis-o noi. Excepţiile nu fac decât să confirme regula.

Treaba devine cam aşa. Ieri, o haită de nesimţiţi cărora poporul le plăteşte leafă de parlamentari s-a adunat la mare sfat pentru a decide dacă doi dintre ei pot fi cercetaţi pentru furăciuni comise în dauna poporului. Pentru că ei fac legea în Românica, au decis ca nici unul dintre membrii găştilor politice care a trecut prin funcţii publice de conducere să nu poată da cu subsemnatul dacă nu îşi dă acordul plenul. În mod logic, plenul a decis că nici Năstase şi nici Mitrea să nu fie trimişi în judecată. Dacă Mitrea a anunţat că îşi dă demisia pentru a putea să se confrunte cu procurorii, Năstase s-a tupilat după haita de nemernici care l-a protejat de anchetă şi a început să dea cu pietre. Că dosarul lui e politic, că Băsescu îi vrea capul sau că DNA l-a călcat pe drepturi. Habar nu am dacă dosarele lui Năstase sunt politice. Poată că el a devenit unul dintre miliardarii ţărişoarei spetindu-se la catedră sau vânzând cu nevastă-sa ouă la tarabă. Dracuştie! Important şi deranjant este alt aspect, cum ar spune semidocţii care au votat blocarea cercetărilor. Este vorba despre protecţia specială de care se bucură nişte cetăţeni care par a fi mai cetăţeni decât plebea. Oare câte abuzuri s-au comis împotriva oamenilor simplii la anchetele miliţieneşti ale poliţiei? Câţi procurori au obţinut dovezi trucate sub presiunea ameninţărilor şi şantajului? În mod sigur foarte mulţi şi este foarte limpede că pentru ei nu a ţipat nimeni. Unii au răzbit în instanţe şi au avut câştig de cauză, alţii au înfundat puşcăria. Dar toţi au trecut prin furcile caudine ale justiţiei româneşti, care arată exact ca politicienii care acum ţipă în faţa monstruozităţii propriei creaţii. Nu am nici el mai mic dubiu că Năstase sau Mitrea ar putea avea parte de procese trucate. Chiar dacă DNA i-a călcat în picioare cum susţin, ambii ar putea rezolva problema în instanţă. De ce nu o fac? De ce nu se supun legilor făcute chiar de ei? Pentru că ei sunt deasupra. Şi pentru că probabil mizeria din dosarele lor este greu de ascuns sub preş. Mitrea pare că a înţeles. Năstase nu. Prinţişorul ceauşist are mai multe ouă decât muritorii de rând. Şi nu mă refer la cele de la Cornu. El trăieşte în legea lui, în ţara lui special creată numai pentru el. Cu un asemenea monstru la Cotroceni, ne-am putea numi Cuba.

“Cat imi sunt de urate unele dobitoace” care cred ca, daca au muschi, bermude, tricou cu burta, lant gros la gat si ochelari de soare pe crestetul capului mare si ras, pretuiesc ceva si tin cu tot dinadinsul sa ne arate cat sunt de mari si tari. Avea dreptate cineva care spunea pe un blog: “Cata imbecilitate!”. Un eveniment ,care intareste aceasta ideee, s-a petrecut la Storobaneasa, pe 6 august 2008 in jurul orei 20:00, pe strada principala, langa farmacie. Doi indivizi de teapa celor descrisi mai sus, tranzitau comuna Storobaneasa pe mopede chiar in momentul in care un conducator auto intra cu autoturismul in curte. Desi nu au fost afectati de manevrele efectuate de sofer pentru parcarea autoturismului in curte, cei doi indivizi, ametiti de alcool, s-au gandit ca este momentul prielnic sa faca putin circ, spre deliciul curiosilor aflati la acea ora in zona. Astfel, ei l-au acuzat pe sofer ca le-a pus viata in pericol, fapt ce contravine realitatii, si l-au agresat fizic chiar in poarta casei. In apararea conducatorului auto au sarit membrii familiei in frunte cu mama acestuia care, in incercarea de a-l impiedica pe agresor sa-si continue atacul, l-a prins pe acesta de tricou. A fost momentul in care agresorul ,(caruia prietenul ii spunea Gabi), a luat foc. Tricoul pe care il purta a cedat in miinile femeii,spre disperarea lui Gabi care, ” lucrand la niste trupe speciale”, i se parea anormal sa fie pus la colt de o femeie. Pentru a evita o nenorocire, soferul autoturismului s-a retras in casa fapt ce l-a enervat si mai tare pe Gabi care a trecut la amenintari cu moartea la adresa intregii familii a acestuia. Sa nu mai vorbim de limbajul suburban si obscen pe care-l folosea! Intamplarea (oare?) a facut ca prin zona sa treaca ( la volanul autoturismului 0631BHJ), un individ “la fel si la model” cu mopedistii agresori.Adica, purta si el bermude, tricou cu burta ,lant gros in jurul gatului si nelipsitii ochelari de soare , intrucat la Storobaneasa astrul zilei straluceste puternic si pe timpul noptii!. Noul sosit, ( “seful” pentru cei doi), le-a spus sa plece, fara sa intrebe, macar, ce au facut pretinsii “subalterni”. Subaltern indisciplinat, Gabi a asteptat ca seful sa se departeze si a revenit in zona de conflict, insotit de data aceasta de un vecin al soferului agresat , (eliberat de cateva luni din puscarie , unde a ispasit pedeapsa pentru omor) ca sa ne arate el “cu cine ne punem”.Asa am aflat ca Gabi a fost “la pension” si, in conformitate cu “studiile” de acolo a fost angajat gardian la Cervenia, probabil, locul de domiciliu, daca e sa ne luam dupa faptul ca mopedul sau era inmatriculat la Cervenia cu numarul 276. Avand ca sustinator pe fostul coleg de puscarie, Gabi a reluat circul si chiar a amenintat ca “aduce politia de la Alexandria si nu p-astia de la locala”, ca stie el “toate legile ca doar lucreaza cu ele”, dar, ce-i trebuia lui sa afle sefii ce-a facut!. Si, amintindu-si ca are , totusi, niste sefi, la un moment dat a trebuit sa plece, dar nu inainte de a ameninta familia soferului ca “va arunca o sticla cu benzina si vor arde ca soarecii” dupa lasarea intunericului.
Desigur, nu trebuie sa pui la inima orice iese din gura unuia de teapa lui Gabi, dar , pe de alta parte este bine sa iei in calcul intelepciunea zicalei: “sa nu te pui cu prostul ca are mintea odihnita!”.Mama soferului a tinut cont de acest lucru si a facut de paza toata noaptea ca nu cumva Gabi sa-si puna in aplicare amenintarile , “sa mai dea si de alt necaz acuma!”.Dar Gabi nu si-a pus in practica gandul diabolic nu ca nu ar fi vrut, dar trebuia sa-si cinsteasca fostul “coleg”, asa ca l-a invitat la “patroana” (local “cu fitze”), unde au pierdut multe ceasuri din noapte.
Isprava lui Gabi va ramane fara sanctiuni pentru ca atunci cand esti in pericol la postul de politie nu e nimeni dupa ora 16:00. Asa ca….te lasi pagubas. Nu de alta, dar din agresat poti ajunge agresor si te alegi si cu o amenda usturatoare. Totusi, n-ar strica sa stim si noi , ( ca sa nu murim prosti), cu ce treburi pe la Storobaneasa Gabi si compania, intr-o zi cu mare insemnatate religioasa, cum era cea de 6 august? Au venit sa asigure linistea si ordinea publica la noi in sat? Nu cred. Pentru aceste activitati avem “dobitoacele noastre”.
Malasorte.

“Dacă cineva crede 25% din acest interviu cred că nu îmi pierd timpul degeaba în politică”. Această afirmaţie curajoasă face parte din partea nepublicată a interviului pe care l-am realizat cu domnişoara Cristina Pocora, secretar de stat în guvern la Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul. S-a născut în 1979, ar fi putut fi fotomodel dar a ales politica. Pentru care trăieşte din 2001 când a terminat SNSPA şi a păşit pragul Parlamentului la cabinetul senatorului Paul Păcuraru, gălăţean ca şi ea. În 2004, după ce PNL a apucat de ciolanul guvernamental a ajuns la cabinetul lui Meleşcanu, cel mai celebru civil dintre securişti. Apoi a urmat ucenicia la cabinetul combinagiului chelios Bogdan Olteanu, un Hrebenciuc mai mic şi mai tupeist, consumată pe vremea când nepotul kagebistei Gisella Vass era ministrul pentru relaţia cu Parlamentul. În 2006 avea să mai sară o treaptă, devenind secretar de stat la acelaşi minister. Din această postură a fost trimisă la Slobozia în calitate de coordonator al PNL Ialomiţa, după marea schismă liberală care a lăsat partidul fără un sfert de organizaţie. A depăşit statutul de observator şi s-a implicat. Vrea mai mult. Vrea tot. Şi colegiul Feteşti, unde se vrea deputat în locul profesorului de desen Petre, preşedintele hăcuit într-o după-amiază de duminică de colegii liberali, şi funcţia de staroste de organizaţie deţinută de acelaşi trist personaj. Spune că poporul o cere deputat şi că ştie asta de la primarii din colegiul Feteşti, care ar face moarte de om politic s-o aibă candidat. De ce, cum şi în ce fel, ne explică chiar domnişoara în chestiune, pe care o aşteptăm la un interviu de mai bine de două luni. Un interviu fără de care “politică, frate” ar fi fost o rubrică mai săracă. Aşa arată noua generaţie de politicieni pe care ăştia din vârful ierarhiei ne-o îndeasă pe gât. Dacă arată bine sau rău, dvs. decideţi!                       

 

“Acolo avem mai mulţi primari PNL şi pot să sper”

Un joc de-a şoarecele şi pisica, în care noi voiam să obţinem nişte declaraţii pe care domnişoara Pocora nu voia să ni le dea. Ne interesa mecanismul care l-a raşchetat pe Gogu Petre din inimile primarilor PNL şi implicit de pe lista de candidaţi pentru Camera Deputaţilor din colegiul Feteşti. Era ceva ce intuiam, dar aveam nevoie de o confirmare. Ne-am apucat de treabă şi am atacat frontal:

- Ce s-a întâmplat cu desemnarea candidaţilor pentru alegerile generale?

- Cred că este bine să începem cronologic. Conform statutului şi procedurii interne în PNL urma la un moment deja depăşit ca filialele să vină cu propuneri de candidaţi pentru colegiile uninominale. Propuneri care la rândul lor sunt validate de biroul politic central şi apoi de către delegaţia permanentă centrală. A existat şi un calendar în care filiale trebuiau să facă aceste propuneri şi să le trimită la centru. În ceea ce priveşte filiala PNL Ialomiţa, a existat la începutul lunii iulie o delegaţie permanentă teritorială fix cu acest scop. De fapt un birou şi o delegaţie, fix cu acest scop, ca să îşi formuleze propunerile pe care să le transmită apoi spre validare biroului politic central. Cum am recunoscut în mai multe rânduri nu am avut ocazia să particip la acele şedinţe, care au avut loc în aceeaşi săptămână în care mi-am luat şi eu concediul. Cu toate că am fost plecată am realizat o scrisoare către biroul teritorial şi către delegaţia permanentă teritorială în care îmi depuneam candidatura pentru colegiul uninominal Feteşti. Au avut loc biroul şi apoi delegaţia, unde nu vreau să fac un proces de intenţie nimănui şi chiar nu vreau să-mi dau cu părerea despre cum au fost organizate pentru că nu am fost de faţă, în care candidatura mea nu a fost luată în considerare. Ulterior, după ce m-am întors am primit o serie de telefoane de la colegii din organizaţiile teritoriale în care îşi exprimau regretul şi chiar dorinţa de a găsi o formulă prin care eu să candidez la Camera Deputaţilor şi domnul Petre, datorită notorietăţii sale, datorită faptului că are o funcţie, aici în judeţ, aceea de inspector şcolar să candideze la Senat, astfel încât să putem să scoatem un scor cât mai bun. Până la urmă această dorinţă şi propunere a primarilor de pe colegiul Feteşti s-a materializat într-o adresă către biroul central şi în biroul central când a trebuit să se valideze practic propunerile din teritoriu a existat această situaţie. Pe de-o parte era scrisoarea preşedinţilor şi primarilor din colegiul Feteşti, pe de altă parte exista decizia delegaţiei permanente teritoriale despre care v-am povestit. În această situaţie s-a supus la vot în cadrul biroului politic central candidatul pentru colegiul Feteşti. În urma votului s-a stabilit ca eu să fiu candidata pentru Camera Deputaţilor şi domnul Petre pentru Senat. Vă spun aşa, ca un supliment că votul din biroul politic a fost 15 la 6. La câteva zile a urmat delegaţia permanentă naţională în care s-a ridicat problema din PNL Ialomiţa, domnul Petre a intervenit şi pe fondul unei decizii în ceea ce priveşte candidaturile primarilor şi preşedinţii consiliilor judeţene, domnul Sava nu putea fi candidatul nostru pe Urziceni, şi atunci domnul preşedinte a venit cu o propunere foarte elegantă şi de bun simţ de a relua delegaţia permanentă la Ialomiţa şi să tranşeze din nou filiala atât situaţia de la Feteşti cât şi cea de la Urziceni.

- Păi nu se spusese că filiale cu rezultate peste media partidului îşi pot desemna singure candidaţii?

- În statut scrie că organizaţiile cu rezultate peste medie la alegerile locale şi pentru parlamentul european au dreptul să facă acest lucru. Ialomiţa este cu rezultate peste medie doar la alegerile locale. Se analizează practic organizaţie cu organizaţie. Dar domnul preşedinte a venit cu o propunere care a fost votată în unanimitate. Chiar şi eu am votat, chiar a fost o propunere foarte elegantă. Şi aşa am ajuns la delegaţia permanentă de duminica trecută, de la Slobozia..

- Pe care cine a organizat-o? Dumneavoastră sau domnul Petre? Că ştiţi, aici este chestiunea cu delegaţii, cine îşi aduce delegaţii.

- Nu. Deci de organizare s-a ocupat filiala PNL Ialomiţa. Convocările s-au făcut de la sediul PNL şi domnul vicepreşedinte Martin s-a ocupat de convocări. Era atributul organizaţiei.

- Dumneavoastră aţi fost în teritoriu în perioada asta să discutaţi cu oamenii?

- Da. Am fost pentru că era o campanie electorală, în interiorul partidului. Mi-am prezentat şi eu candidatura, cum probabil a făcut-o şi domnul Petre. Apoi a fost votul din delegaţie. Au fost şi luări de cuvânt din partea preşedinţilor de organizaţii şi primarilor. Pentru a da girul respectării statutului şi tuturor condiţiilor a fost prezent vicepreşedintele zonal, domnul Miuţescu, pentru că trebuia să fie cineva prezent cu o funcţie în partid mai mare decât a mea. Regula este că cel cu funcţia cea mai înaltă prezidează şedinţa. Eu fiind membru în biroul central aveam o funcţie mai înaltă, nu era o situaţie delicată şi elegantă şi atunci pentru a ne asigura de respectarea statutului, de respectarea procedurilor şi pentru a merge în birou cu un rezultat care să nu poată fi contestat a fost prezent domnul Miuţescu care a vegheat atent la respectarea procedurilor. Recunosc că şi eu am fost foarte atentă la respectarea statutului. De la convocarea delegaţilor, la persoanele care intră şi votează, practic am vrut să fie o competiţie care chiar să arate care dintre noi este cel mai potrivit pentru calitatea de candidat la Camera Deputaţilor pe colegiul Feteşti şi nu altceva.

- Ce înseamnă potrivit?

- Potrivit înseamnă că atât din punct de vedere al susţinerii în rândul membrilor în primul rând că până la urmă cu membrii noştri din organizaţiile respective mergem să facem campanie şi eu vă spun sincer că poate că nu aş fi insistat, nu m-aş fi băgat atât de mult în această, pot să-i spun, competiţie politică dacă nu m-ar fi încurajat colegii mei care mi-au spus că putem, în această formulă, eu la Cameră şi domnul preşedinte la Senat şi împreună cu ei, primari şi preşedinţi, putem chiar să câştigăm mandatul de deputat unul de senator… PNL dacă trage şi pe zona Urziceni poate să scoată chiar şi al doilea deputat. Potrivit înseamnă că împreună, în echipă putem să scoatem un scor foarte bun pentru PNL.

- Dar miza era locul de deputat şi nu locul de senator. PNL nu a avut niciodată senator în judeţ.

- Nu poţi să spui clar nimic în contextul uninominal pentru că noi nu am mai avut alegeri uninominale. Nu poţi să ştii care sunt criteriile care-i determină pe oameni să aleagă o persoană sau alta. Lucrurile se schimbă. Sigur că putem să spunem că acolo avem mai mulţi primari PNL şi pot să sper. Deci eu am tot citit în presă în ultima vreme. Colegiul Feteşti nu este unul în care curge lapte şi miere pentru PNL. Din 11 localităţi avem doar 4 primari, restul sunt PSD. Este o bătălie de dat şi acolo. Poţi să spui, da, premisele iniţiale sunt favorabile sau sunt puţin mai avantajat acolo însă e o bătălie de dat în colegiul Feteşti. Nu e uşor şi dvs. cunoaşteţi foarte bine că Feteştiul până acum a fost un oraş condus foarte multă vreme de PSD, este încă un oraş care la alegerile locale a scos 3800 de voturi PSD. Ceea ce arată că PSD este foarte bine acolo. Nu spune nimeni că PNL dacă are primarul acolo rupe norii.

 

“E foarte important mesajul

omului care candidează”

Am vrut apoi mai mult. Să aflăm cine cu cine joacă în PNL după ce profesorul a fost expediat la sertarul istoriei de către noua speranţă a politicii liberale. Domnişoara ne-a vorbit ca din cărţile citite la SNSPA, despre mesaje electorale, oameni de acţiune care au comportamente aprobate de electorat, de proiecte. Noi am vorbit de mici, bere şi bani guvernamentali transferaţi la primarii care trebuie să alerge. Domnia sa ne-a vorbit de oameni de echipă, noi de traseişti politici şi mincinoşi profesionişti. Nu i-am zdruncinat convingerile, dar nici domnia sa pe ale noastre. Meci nul, credem.

- Dar de ce nu aţi ales să vă bateţi pe un colegiul unde oamenii ar vota mai de grabă dreapta decât stânga şi v-aţi concentrat într-o zonă unde electoratul este garantat de stânga?

- Pentru că alegerile locale ne-au arătat un vot către oamenii serioşi şi care şi-au făcut treaba. Adică primarii din Kogălniceanu, Gura Ialomiţei, Făcăieni au fost oamenii care şi-au făcut treaba în mandatul lor. Ştim toţi că alegerile locale sunt câştigate de candidaţi, de oameni şi nu atât de partide, la partea de primari mă refer.  Oamenii, pe partea asta, au votat un anume comportament. Comportament care le-a arătat lor că şi politicienii, administraţia locală, trebuie să fie alături de ei. Nu m-am ghidat dacă neapărat e de dreapta sau de stânga. Am zis că aici am depus mai multă energie pot să spun. Iar în campania de la Feteşti chiar m-am implicat foarte mult. Pot să spun că, în proporţie mai mică deoarece meritul este al candidatului Gheorghe Catrinoiu, am contribuit şi eu parţial la acest succes.

- Dumneavoastră susţineţi că transferul de popularitate se face cumva automat de la primar la candidatul de la Camera Deputaţilor?

- Nu. Nu susţin lucrul acesta. Şi tocmai de aceea îndrăznesc să candidez acolo unde din 11 localităţi patru sunt cu primari liberali. Spun doar că e foarte important omul care candidează. E foarte important mesajul omului care candidează.

- Mesajul? Arătaţi-mi una din localităţile din Ialomiţa în care s-a câştigat pe mesaj. În Ialomiţa s-a câştigat pe mici şi bere sau pe cine a minţit mai bine.

- Nu. Pe ce au făcut oamenii. Organizaţiile pe care le avem noi acolo au o susţinere. Mai mică sau mai mare. Mesajul lor arată că se bucură de această susţinere.

- Asta este teorie ce îmi spuneţi dumneavoastră. Ştiam amândoi că nu aşa se câştigă alegerile. Care sunt argumentele dumneavoastră în această bătălie în care nu aveţi notorietate deosebită în niciun colţ din judeţul acesta. Cum i-aţi determinat pe primari să susţină un candidat fără notorietate? Ce le-aţi promis?

- Nu le-am promis nimic primarilor. Primarii au venit şi mi-au spus că au vorbit cu oamenii. În campania de locale cred că am trecut cam de trei ori prin fiecare comună. Şi în urma întâlnirilor electorale oamenii le-au spus, domnule, vorbeşte pe limba noastră, e o persoană agreabilă.

- V-au minţit. Nu vorbiţi pe limba lor.

- Poate cu dumneavoastră vorbesc altfel, poate cu oamenii… De regulă trebuie să vorbeşti cu oamenii pe limbajul care este accesibil.

- Deci asta v-au spus primarii, că oamenii le-au spus că sunt de acord cu această candidatură.

- Da, iar în ceea ce mă priveşte pe mine, că vorbeaţi de lipsa de notorietate, am de gând s-o iau din casă în casă, să mă prezint şi să vorbesc cu oamenii. Să mă prezint şi le spun că eu sunt candidatul PNL pentru colegiul Feteşti. Până la urmă aşa trebuie să se facă campania de uninominal. Până la urmă asta este esenţa, să cunoşti cât mai mulţi oameni din colegiul tău, ei să te cunoască pe tine şi să-i reprezinţi acolo. Cred că nimeni nu ar putea să spună în momentul ăsta că va fi aşa campania pentru uninominal sau că va câştiga cel care va aplica nu ştiu ce reţetă. Este un element nou. Sigur că rezultatele sale vor fi oarecum virusate pentru că încă va mai conta şi votul politic într-o anumită măsură la aceste alegeri. Dar pe parcurs veţi vedea că votul uninominal înseamnă altceva decât votul de pe listă. De fapt asta a fost şi intenţia iniţiatorului când a promovat votul uninominal, în speranţa că va reuşi să schimbe ceva în clasa politică.

- Un primar care nu are la dispoziţie fonduri, oricât de bun ar fi, este un primar inutil.

- Haideţi să vă spun un lucru. În viitorul apropiat, banii pentru primari din surse bugetare vor fi din ce în ce mai puţini. În campanie am tot spus-o oamenilor. Fiţi atenţi ce primari vă alegeţi. Trebuie să fie un om care să aibă puţină carte, care să ştie ce este acela un program european şi care să ştie să aleagă oameni care să ştie să facă astfel de programe europene. Practic, grosul banilor nu o să mai vină de la guvern de acum încolo. Pentru că proiectele încep să fie de anvergură iar sumele vor fi din ce în ce mai mari cele de care vor avea nevoie comunităţile locale pentru a sări acest prag al subzistenţei, apă, canal şi altele. Pentru dezvoltare le trebuie sume mult mai mari. Ori aceste sume le găsim la nivelul Uniunii Europene. Noi contribuim la acest buget şi trebuie să primim banii înapoi. Cum?

- Le-aţi spus oamenilor în campanie povestea asta?

- Vor fi nevoiţi să înţeleagă şi să aplice. Eu le-am explicat primarilor noştri şi chiar să ştiţi că au început să se orienteze şi pe direcţia asta. E o procedură greoaie, e o procedură cu multe hârtii, nu sunt foarte încântaţi. Dar şi-au dat seama că atunci când guvernul nu mai susţine, că practic nu poţi să renaşti toată România, nu poţi să faci un boom numai cu bani guvernamentali, că sunt banii noştri până la urmă şi ştim foarte bine că ne apasă contribuţiile la bugetul statului. Trebuie să luăm bani de acolo de unde sunt. De unde? De la Uniunea Europeană! Banii sunt mulţi. Trebuie însă… De aia le-am spus şi oamenilor să se gândească pe cine aleg pentru că cel pe care-l pun în fruntea lor trebuie să ştie să aducă bani în localitate din toate sursele.

 

Capitolul în care vrăjeala nu ţine

Am jucat dur şi am adus în discuţie demisia scrisă a profesorului Gheorghe Petre. Domnişoara secretar de stat ne-a luat la preţ de inventar şi a încercat o fentă jenantă pentru un politician crescut la uşa lui Bogdan Olteanu. Am lăsat politeţea la o parte şi am contrat dur. A sfârşit prin a recunoaşte indirect că demisia există. Şi că PNL ar putea avea un preşedinte interimar. Care, ghici cine va fi?

- În momentul în care domnul Petre a pierdut în Slobozia la vot şi-a anunţat demisia. Ce s-a întâmplat de aici înainte? Că variantele care circulă sunt multiple.

- Da, am văzut diverse variante şi speculaţii într-un anume fel sau în altul. Domnul Petre a anunţat în cazul discursului său că în cazul în care va pierde îşi va depune demisia considerând înfrângerea o problemă de lipsă de încredere sau retragerea sprijinului. De asemenea, colegii care au luat cuvântul i-au subliniat că este un vot strict pentru colegiul Feteşti pentru candidatura la deputaţi şi nu înseamnă retragerea sprijinului politic. Acum, fiecare înţelege şi îşi asumă gesturile sale. Demisia este un gest unilateral, ţine doar de domnia sa, dacă domnia sa înţelege să o materializeze sau nu.

- Păi am înţeles că şi-a scris-o şi a dat-o reprezentantului organizaţiei centrale.

- Săptămâna aceasta nu a fost o şedinţă de birou central..

- Sau nu am eu informaţia corectă?

- În această săptămână nu a fost o şedinţă de birou central. Biroul central nu a luat cunoştinţă de demisia domnului preşedinte…

- Vă întrebam dacă şi-a scris-o atunci şi dacă a înaintat-o reprezentantului organizaţiei centrale.

- Nu ştiu să vă spun exact.

- Nu aţi observat acest amănunt…

- Biroul central se va reuni luni…

- Deci ştim amândoi că şi-a scris-o.

- Domnul preşedinte v-a confirmat acest lucru?

- Da.

- Dacă va confirmat-o dumnealui, de ce mă întrebaţi pe mine?

- Ca să aflăm ce s-a întâmplat la Bucureşti.

- În Bucureşti nu a fost încă o şedinţă de birou central. Cum e? Demisia ajunge la biroul politic central care ia act de demisie, o discută şi în caz că ea este acceptată este numit un preşedinte interimar.

- Păi aţi spus că este unilaterală, nu se mai acceptă.

- Da.

- Se ia act şi atât.

- Da. Vine eventual persoana în cauză şi poate să se răzgândească, la asta mă refeream. Şi  se desemnează un preşedinte interimar. Cum săptămâna aceasta nu a fost biroul politic central, probabil că va fi luni şi dacă va apărea la secretariatul central această demisie scrisă biroul se va pronunţa. Până în acest moment, membrii biroului printre care sunt şi eu nu avem cunoştinţă…

- Şi aţi luat în calcul varianta ca demisia domnului Petre să producă efecte?

- Asta vom vedea. E o discuţie prematură. Vom vedea luni probabil, la birou.

- Dar teoretic ce se poate întâmpla?

- Biroul desemnează un preşedinte interimar.

- Şi alegerile pentru preşedintele filialei când au loc?

-  Conform statutului în anul electoral nu se fac alegeri.

- Adică PNL va merge în alegeri cu preşedinte interimar?

- Da, pentru că nu se fac alegeri interne înaintea alegerilor locale sau generale.

 

” În primul rând au nevoie

de o uşă deschisă”

În acest capitol domnişoara secretar de stat a aflat că interviurile cele mai bune sunt cele în care atunci când nu îţi convine o întrebare spui simplu: “nu comentez”. Domnia sa a comentat şi ne-a dezvăluit că le-a promis ceva primarilor din colegiul Feteşti care au propus-o cu ardoare drept candidat şi s-au jurat că vor alerga pentru ea. Domnişoara spune că le-a promis uşă deschisă la guvern, dialog, şi alte formule care exprimă un singur lucru. Bani. Adică exact ceea ce s-a chinuit să nege o jumătate de oră.

- Cum o să motivaţi primarii să alerge? Că aici este o chestiune de cine dă mai mult decât una de conştiinţă.

- La această delegaţie primarii au venit cu această variantă. Până la urmă este vorba de scorul PNL-ului şi este şi un interes al primarilor ca PNL să aibă un rezultat bun la toamnă, astfel să fie un partid la guvernare şi vor putea avea o comunicare mult mai bună printr-un deputat cu guvernul şi cu centrul. E o muncă de echipă. Sigur că dvs. spuneţi că primarii sunt motivaţi de alte lucruri.

- Evident

- Într-un procent vă dau dreptate. Însă pot să vă spun că oamenii PNL din acest colegiu sunt oameni de echipă şi sunt oameni ai PNL şi nu sunt de ieri, de azi în partid. O să mă contraziceţi probabil.

- Evident…

- Pe un exemplu, dar l-am anticipat. (n.r este vorba despre primarul comunei Făcăeni, Nuţi Roşu, migratoare de la PSD) De fapt ei au spus că vor să aibă un candidat cu care să aibă şanse. Vrem să nu riscăm să rămânem fără parlamentar la toamnă. Pentru că există riscul unei neimplicări şi a unei candidaturi slabe ca PNL să nu scoată scorul chiar şi pentru un deputat.

- Să ştiţi că susţinerea care v-au arătat-o anumiţi primari, inclusiv exemplul de care vorbeaţi, i-au arătat-o şi domnului Petre anterior. Erau cu el până la moarte dar i-au luat gâtul fără niciun fel de emoţie. Mă întreb ce a determinat o astfel de reacţie şi dacă dvs luaţi în calcul că pe dedesubt pot exista şi alte manevre.

- Eu am rezultatul votului. Am 54 la 33.

- Bun. Ieşiţi un pic din matematica asta şi intraţi în zona relaţiilor. Că ştiţi că o relaţie se întreţine cu nişte eforturi. De la dvs. se aşteaptă nişte fonduri. Adică pe relaţiile care le aveţi la guvern să vă duceţi şi să cereţi nişte bani în comunele astea că altfel primarii nu mişcă.

- Nu, nu de maniera asta se discută. Eu am discutat cu primarii şi chiar au avut o întâlnire cu primul ministru primarii liberali din judeţul Ialomiţa. De fapt despre ce este vorba? Despre o mai bună comunicare. La Bucureşti nu se ştie neapărat ce proiecte au, dacă sunt bune, dacă nu-s bune. În primul rând au nevoie de o uşă deschisă ca să vină să-şi prezinte proiectul. Ei au trecut prin situaţia de embargou în care nu puteau nici măcar să-şi prezinte proiectele la guvern. Dar asta vreau şi asta le-am şi promis. Că va exista o comunicare cu centrul şi cu guvernul la fel de bună sau mai bună decât au avut până acum. Pentru că, din nou o să mă contraziceţi. Am încercat să asigur pentru Ialomiţa puţin din ce trebuie să asigure un parlamentar.

- Adică?

- Adică proiectul pentru parc de la Slobozia. Puteţi spune, da, eram în campanie electorală, era doamna Didiţă candidat dar proiectul în sine a debutat înainte de a fi doamna Didiţă şi banii au rămas pentru actualul primar. Ăsta este un proiect care rămâne oraşului dincolo de acţiunile noastre politice în favoarea sau în defavoarea unui anumit candidat.

 

Noi credem că ne-am făcut treaba. Am arătat cum gândeşte un politician pur sânge din generaţia tânără, adeptă a uninominalului şi salvatoare a naţiei. Domnişoara Pocora spune despre domnia sa că este un politician care se exprima concis, cu o gândire critică şi cu abilităţi de comunicare. Ceea ce poate fi adevărat. Sau nu. În fond, poate că nici nu contează. Să lăsăm urnele să vorbească.