Întronizare noului Episcop al Sloboziei şi Călăraşilor a avut ca efect invadarea catedralei din Slobozia de către draci. Dracii ai năvălit sub forma unor derbedei politici de diverse coloraturi, în frunte cu derbedeul şef, Traian Băsescu. Pomanagii naţiei au scos calicimea din interiorul Bisericii şi au exilat-o afară pentru a se lăfăi electoral pe ecranele televizoarelor în vederea executării unor cruci transmise în format HD către mulţimea de credincioşi care n-a avut bani de ieşit în week-end. Cel mai evlavios dintre derbedei s-a aşezat demonstrativ în genunchi rugându-se probabil pentru iertarea păcatelor generate de invocarea morţilor şi răniţilor clanului Voiculescu. Tribunul naţional, aflat sub efectul sedativelor, s-a expus şi el slujbei bisericeşti fără să-i pese dobitocului că o bătrână ar fi putut să se afle în locul lui şi nu în soare şi păzită de jandarmi. Borfeturile politice aterizate în Parlament de sub birourile politicienilor au avut şi ele locuri rezervate, căci politică fără piţipoance nu se poate. Miniştrii dubioşi s-au călcat în picioare cu demnitari locali de mâna a 7-a, totul sub oblăduirea Patriarhului interesat mai de grabă de sporirea cifrei de afaceri a Bisericii decât de soarta credincioşilor practicanţi organizaţi în turmă şi ţinuţi departe de viitorul lor păstor care tocmai era uns. Neamurile proaste au tratat slujba ca pe un meci de fotbal, fie etalându-şi ţoalele de firmă, fie făcând comentarii băşcălioase unii la adresa altora. Băsescu a ţinut un discurs, că nu se putea altfel, deşi legăturile lui sunt mai puternice cu Securitatea decât cu Biserica. După ce ultima procedură a ceremoniei s-a terminat, dracii au dispărut în mare viteză cu limuzinele lor luxoase, escortaţi de Poliţie. Prostimea a rămas cu ochii în soare şi cu sentimentul că şi Dumnezeu se afişează doar cu cei puternici. Pentru că nimic nu este gratis în România. Nici măcar credinţa!

[flashvideo file=video/draci.flv /]

 

 

Sunt născut la 23 august 1954, în Bucureşti, din părinţii Petru şi Elena Grifoni, buni creştini ortodocşi, înzestraţi de Tatăl Ceresc cu trei copii, la botez primind numele de Victor. Am urmat cursurile învăţământului primar, gimnazial şi liceal în Bucureşti, obţinând Diploma de Bacalaureat la Liceul Matei Basarab. Între anii 1974-1978 am frecventat cursurile Institutului Teologic Universitar din Sibiu, la încheierea cărora, în anul 1978, am obţinut Diploma de Licenţiat în Teologie cu teza intitulată Sfinţii Părinţi din secolul al IV-lea, îndrumători ai vieţii duhovniceşti.

 

 În perioada 1978-1983, cu o întrerupere de şase luni, când am satisfăcut serviciul militar, am funcţionat în cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă din Bucureşti în calitate de corector şi secretar de editură, având ca responsabilitate şi pregătirea publicaţiilor ce urmau să apară în limba engleză. Între anii 1983-1990 am funcţionat ca redactor la Editura Mitropoliei Olteniei şi a Arhiepiscopiei Craiovei, unde am desfăşurat activităţi în domeniul publicaţiilor mitropolitane şi eparhiale, precum şi al pregătirii altor cărţi, monografii şi lucrări de literatură teologică şi istorică. Simţind chemare spre viaţa monahală, am fost primit ca frate în obştea Mânăstirii Lainici, din Arhiepiscopia Craiovei (jud. Gorj) unde, la l octombrie 1983, am fost tuns în monahism sub numele de Vincenţiu. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, 26 octombrie 1983, am fost hirotonit ierodiacon, iar de sărbătoarea Naşterii Domnului a aceluiaşi an 1983, am fost hirotonit ieromonah. Apreciind sârguinţa în ascultările în care am fost rânduit, mitropolitul de pioasă amintire Nestor al Olteniei mi-a acordat rangul de protosinghel, la data de 26 octombrie 1985, după care, la propunerea aceluiaşi înalt ierarh, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române m-a învrednicit cu rangul de arhimandrit, la 14 iunie 1987. La data de 1 august 1990 am fost numit ca superior al Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, precum şi reprezentant al Patriarhiei Române pe lângă Patriarhia Ierusalimului. În perioada activităţii desfăşurate la Ierusalim, am chivernisit şi gospodărit cu mare responsabilitate patrimoniul Aşezămintelor noastre de la Ierusalim, executând ample lucrări de restaurare şi înnoire la biserică şi clădiri, m-am îngrijit de editarea în bune condiţii a publicaţiei ortodoxe româneşti Învierea şi am slujit în permanenţă, venind mereu în sprijinul românilor ortodocşi aflaţi în pelerinaj la Locurile Sfinte, cu sfatul duhovnicesc şi cu ajutorul material. Pe perioada şederii la Ierusalim, buna cunoaştere (vorbit, scris, citit) a limbii engleze mi-a permis întreţinerea de bune raporturi cu Patriarhia Ierusalimului, cât şi cu reprezentanţii celorlalte culte religioase de acolo, precum şi cu autorităţile Statului Israel, în folosul Aşezămintelor noastre şi al Patriarhiei Române. În şedinţa Sfântului Sinod din 12 ianuarie 1994, la propunerea vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Sfântul Sinod m-a ales în postul de Episcop-vicar patriarhal, cu titlul de Ploieşteanul, ridicându-mă la demnitatea arhieriei, fiind remarcat pentru realizările obţinute pe perioada activităţii mele în ascultarea de superior al Aşezămintelor Ortodoxe Române de la Ierusalim şi Iordan. Am fost hirotonit întru arhiereu la praznicul Întâmpinării Domnului, 2 februarie 1994, în Catedrala Sfântul Spiridon-Nou din Bucureşti, Paraclis Patriarhal, de către fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, împreună cu alţi ierarhi din Sfântul Sinod. De la data începerii activităţii în postul de Episcop-vicar patriarhal, prin decizie patriarhală, desfăşor activităţi de coordonare a Cancelariei Sfântului Sinod şi a unor sectoare din cadrul 2 Administraţiei Patriarhale (Sectorul economic-financiar, Biroul Catedrala Mântuirii Neamului, Biroul de presă, Aşezămintele româneşti de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon) şi ale Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă (Editură, Tipografie, Ateliere). Prin hotărârea Sfântului Sinod nr.711 luată în şedinţa de lucru din 18 februarie 2001, am fost desemnat ca Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Secretar al Sinodului Permanent, supraveghind activitatea Cancelariei Sfântului Sinod pentru pregătirea lucrărilor şi comunicarea hotărârilor, precum şi întocmirea la timp a proceselor-verbale şi publicarea sumarelor şedinţelor de lucru. Am participat ca reprezentant al Patriarhiei Române la mai multe întâlniri interne şi internaţionale pe diverse teme, cum ar fi: Congresul mondial al familiei (Manilla, Filipine, 2002), unde am prezentat un referat în plenul Congresului ; întronizarea Patriarhului Irineu şi apoi a urmaşului său, Patriarhul Teofilos al III-lea (Ierusalim, 2005); întronizarea Arhiepiscopului Hristodoulos al Eladei (Atena, Grecia, 1999); întronizarea Patriarhului Teodor al Alexandriei (Alexandria, Egipt, 2004); sărbătoarea Comunităţii româneşti din Sofia (Bulgaria, 2008); întruniri ale Comisiei mixte de dialog dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), în calitate de Secretar al Sfântului Sinod ş.a. Cu aprobarea Sfântului Sinod şi cu binecuvântarea Patriarhului României am participat la activitatea unor comisii de lucru inter-instituţionale în probleme de interes general bisericesc: Comisia Mixtă Guvern-Patriarhie, Comisia Patriarhiei Române pentru dialog cu Parlamentul României, Comisii speciale de dialog cu autorităţile publice centrale şi locale (Administraţia Prezidenţială, Guvern, ministere, Primăria Capitalei). De asemenea, am participat alături de alţi ierarhi ai Sfântului Sinod la activitatea unor Comitete speciale pregătitoare a unor manifestări privind: Întrunirea internaţională „Oameni şi Religii” organizată de Comunitatea Sant’Egidio (1998); Vizita în România a Papei Ioan Paul II (1999); Congresul internaţional „Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin” (2001); Conferinţa „Biserica şi valorile euro-atlantice” (2002); Funeraliile vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist (2007), Întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (2007). Am participat şi la numeroase manifestări şi acţiuni cu caracter cultural, social, precum şi de reprezentare a Bisericii Ortodoxe Române şi a Întâistătătorului ei. Din anul 1994, cu aprobare patriarhală, prezidez Comisia de Pictură Bisericească, aducând la cunoştinţă şi prezentând spre aprobare Patriarhului României lucrările acesteia, sub toate aspectele. Am susţinut realizarea în biserici a picturii în frescă şi am încurajat promovarea de tineri pictori talentaţi. Am prezidat examenele pentru pictori bisericeşti, în urma cărora au fost atestaţi sute de noi pictori bisericeşti. Prin Decizia Patriarhului Teoctist nr. 2/2000 mi s-a încredinţat administrarea economică şi gospodărească, îndrumarea vieţii liturgice şi duhovniceşti a obştii Mânăstirii Antim din Bucureşti unde, cu binecuvântare patriarhală am iniţiat, supravegheat, obţinut finanţarea de la bugetul de stat şi finalizat următoarele lucrări: reconstrucţia vechii stăreţii, prin amenajarea a 3 apartamente episcopale şi a 3 săli pentru stăreţia Mânăstirii; acoperirea clădirii cu tablă de cupru; consolidarea clădirii şi acoperiş nou din aramă la biserica mare a Mânăstirii; dotarea cu instalaţie electrică şi termică nouă, pardoseală nouă din piatră; restaurarea picturii şi a elementelor din piatră, din care face parte şi catapeteasma; refacerea şi recondiţionarea mobilierului, a policandrelor şi obiectelor de cult; dotarea bisericii cu aer condiţionat; construcţia din nou în curtea interioară a unor spaţii multifuncţionale; amenajarea curţii interioare; înlocuirea reţelei de canalizare şi amenajarea curţii Bisericii prin pavarea cu dale de granit; reamenajarea muzeului Mânăstirii. Cu aprobarea patriarhului Teoctist, m-am implicat în mod direct în preluarea şi administrarea imobilului care a găzduit Camera Deputaţilor şi care a devenit Palatul Patriarhiei, cu întreg inventarul, care a fost ulterior îmbogăţit. S-au înfăptuit lucrări de restaurare şi reamenajare a celor şapte saloane oficiale de pe latura estică (pereţi, tavane, ştucaturi, instalaţii termice, electrice şi sanitare noi, precum şi restaurarea tâmplăriei); lucrări de restaurare şi 3 amenajare a trei birouri şi secretariatele respective pentru cei trei episcopi-vicari patriarhali; construcţia nouă din curtea interioară, spaţiu multifuncţional necesar pentru activităţile oficiale din grădina Palatului; înlocuirea reţelei de canalizare din curtea interioară; refacerea treptelor monumentale de pe latura estică; refacerea cupolei la Aula Magna Teoctist Patriarhul; amenajarea bucătăriei şi a sălii de mese pentru unitatea de jandarmi; porţi de acces noi în curtea interioară şi parcul Palatului, pe laturile de sud şi est; restaurarea spaţiilor unde s-au amenajat sediile postului de televiziune TRINITAS TV, postului de radio TRINITAS şi agenţia de ştiri BASILICA; mochetarea holurilor de la parterul Palatului; înlocuirea vechii centrale termice cu una modernă cu 3 cazane performante; montarea unei centrale telefonice noi şi conectarea la aceasta a imobilelor Administraţiei Patriarhale. Cu binecuvântarea patriarhului TEOCTIST, am făcut demersuri şi am obţinut fondurile necesare pentru executarea unor ample lucrări de restaurare, înnoire şi îmbunătăţire a Reşedinţei Patriarhale: amenajarea spaţiilor de pe latura vestică şi de pe latura sudică unde sunt camerele ierarhilor (montarea de instalaţii noi şi dotarea camerele cu grup sanitar); reacoperirea întregii Reşedinţe Patriarhale cu tablă de cupru; restaurarea şi modernizarea spaţiilor ce cuprind dormitorul patriarhal, cabinetul patriarhal şi secretariatul cu o nouă arhitectură, prin elemente noi de zidărie, ştucatură şi instalaţii noi (termice, electrice şi sanitare); restaurarea şi reamenajarea Salonului Mitropoliţilor, a Sălii Sfântului Sinod, a salonului Justinian Patriarhul, a celor două saloane de sufragerie; amenajarea şi modernizarea bucătăriei şi dotarea cu aparatură profesională; achiziţionarea şi montarea picturii în mozaic la intrarea principală în Reşedinţa Patriarhală. Despre implicarea mea în aceste lucrări mărturiseşte Patriarhul Teoctist în pisania pe care a aşezat-o la finalizarea lucrării. Pentru sediul Administraţiei Patriarhale, cu aprobare patriarhală am obţinut fondurile pentru executarea lucrărilor de finisaje interioare şi zugrăveli noi, trecerea de la încălzire cu sobe la încălzire termică, prin instalarea unei centrale termice noi, prin executarea de instalaţii noi, vopsitorii, dotarea birourilor cu mobilier şi computere. De aceeaşi manieră am procedat şi pentru clădirea Blocului P5 B-Unirii (astăzi Centrul Social-Cultural Sfântul Apostol Andrei), pentru care am obţinut fonduri destinate executării lucrărilor de modernizare şi dotare (mobilier, aer condiţionat) a apartamentelor pentru primirea oaspeţilor, amenajarea unei sufragerii şi a bucătăriei cu toate dotările, refacerea scărilor interioare şi mochetarea acestora, refacerea terasei, înlocuirea sistemului de colectare a apelor pluviale, montarea unor lifturi noi, rapide; montarea unei noi centrale termice, ceea ce a dus la diminuarea substanţială a cheltuielilor la încălzire. Din încredinţare patriarhală, am coordonat lucrările la clădirea Tipografiei Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă constând în: reparaţii exterioare şi interioare, recompartimentări interioare şi modernizarea prin crearea de birouri dotate cu mobilier nou, pardoseli şi mochetă nouă, reamenajarea curţii interioare cu noi canalizări şi pavaj nou. Din punct de vedere tehnologic, am supravegheat înnoirea dotărilor tehnice prin achiziţionarea unor maşini noi, performante care au aşezat Tipografia în rândul celor mai moderne tipografii din Bucureşti. În domeniul activităţii liturgice, pastoral-misionare şi al reprezentării bisericeşti, în cei 15 ani de arhierie, am fost delegat de către Patriarhul României la numeroase sfinţiri şi resfinţiri de lăcaşuri de cult în cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor sau în alte eparhii, am săvârşit sute de hirotonii întru preot, diacon, precum şi hirotesii întru duhovnic, am participat la proclamări solemne ale canonizării unor sfinţi români, am participat direct în comitetele pregătitoare ale Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir, fie prin trimiterea în străinătate pentru procurarea unor ingrediente, fie în soborul de preparare al Sfântului şi Marelui Mir, precum şi în comitetul Patriarhiei Române pentru organizarea manifestărilor spiritual-culturale şi de educaţie religioasă desfăşurate sub genericul Icoana din sufletul copilului, începând cu anul 1994. În calitate de Secretar al Sfântului Sinod, din încredinţare Sfântului Sinod sau a Patriarhului României am prezentat punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Române în diferite probleme privind rosturile şi participarea Bisericii la viaţa societăţii pe multiple planuri 4

(educativ, cultural, social-filantropic), am prezentat şi susţinut interesele Bisericii în domeniul legislativ, economic, financiar, precum şi în alte probleme punctuale, atunci când a fost necesar. Pentru activitatea de înaltă reprezentare bisericeasă am fost răsplătit de autorităţile statului român cu Ordinul Serviciul Credincios, iar de către Patriarhul Diodor al Ierusalimului cu Ordinul Crucea Sfântului Mormânt. De-a lungul timpului am publicat în Revista Mitropolia Olteniei, între anii 1983-1990, articole, cronici etc. De asemenea, sub privegherea fericitului întru adormire mitropolit Nestor, am ostenit alături de un colectiv la pregătirea pentru tipar a Proloagelor de la Neamţ (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1990, 2 volume) şi am coordonat pregătirea pentru tipar şi editarea următoarelor lucrări: Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Spiritualitate şi comuniune în Liturghia ortodoxă (Ed. Arhiepiscopiei Craiovei, 1986), volumul Familia şi viaţa la începutul unui nou mileniu creştin (EIMBO, Bucureşti, 2001), precum şi volumul Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române – extras (EIBMO, Bucureşti, 2003).

Bucureşti, 01 iunie 2009

† Vincenţiu Ploieşteanul

Episcop-vicar patriarhal

 

Consiliul Judeţean Ialomiţa înfiinţează un operator regional pentru furnizarea apei

După ce a înfiinţat Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Aqua- Ialomiţa, Consiliul Judeţean va crea un operator regional pentru servicii de apă şi canalizare. Operatorul se numeşte Aqua-Ialomiţa SA, societate la care vor mai deţine acţiuni oraşele Amara, Ţăndărei, Căzăneşti, Feteşti şi Fierbinţi Târg. Demersul destul de întârziat al autorităţilor locale are în vedere atragerea unei finanţări de circa 70 de milioane de euro prin intermediul Axei prioritare 1 a Programului Operaţional Sectorial mediu 2007-2013. Obiectivul acestor investiţii este modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată din judeţ. Un proiect similar se derulează deja la Urziceni, municipiul asociindu-se cu operatorul regional din judeţul Călăraşi. În Ialomiţa, pe lângă faptul că demersurile sunt întârziate, există probleme juridice insurmontabile care împiedică localităţile Amara şi Slobozia să se alăture proiectului cel puţin deocamdată.

Aqua- Ialomiţa, operatorul gigant

Societatea care va gestiona reţelele de alimentare cu apă ale oraşelor din judeţ are un capital social de 430.000 de lei împărţit în 430.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 1 leu fiecare. Judeţul Ialomiţa, ca entitate juridică reprezentată de Consiliul Judeţean va deţine 59,3% din capitalul social, ceea ce reprezintă un aport în numerar de 255.000 de lei. Localităţile asociate, respectiv Feteşti, Amara, Căzăneşti, Fierbinţi Târg şi Ţăndărei vor deţine câte 8,14 procente pentru un capital subscris şi vărsat în valoare de câte 35.000 de lei fiecare. Acest operator va primi spre întreţinerile şi exploatare prin contract de delegare a gestiunii sistemele de alimentare cu apă şi canalizare ale comunităţilor membre. Valoarea investiţiilor ce se vor derula în judeţ de către acest operator regional este de 70 de milioane de euro. Din această sumă, 2% reprezintă cofinanţarea locală, 85% reprezintă contribuţia din POS Mediu iar 13% este asigurat de guvern. După înfiinţarea operatorului regional, acesta va depune cererea de finanţare, va primi prefinanţarea de circa 30% şi va derula proiectul.

Slobozia rămâne în afara proiectului

Deşi face parte din Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară, municipiul Slobozia nu se poate asocia în operatorul regional, cel puţin pentru moment. Motivul îl reprezintă datoriile istorice pe care gestionarul sistemului de apă şi canalizare, SC Urban SA, le are către furnizorul de apă Amonil SA. Delegarea de gestiune a reţelelor din Slobozia nu se poate face deoarece operatorul regional nu poate prelua şi pasivul înregistrat de operatorii locali. În aceste condiţii, creditorul Amonil se va opune delegării de gestiune a reţelelor de apă pentru simplul fapt că nu îşi va mai putea încasa restanţele, cifrate la aproximativ 100 de miliarde de lei. Primăria Slobozia a mai avut o astfel de tentativă în 2003, când fostul primar Ioan Pinter a încercat să divizeze Urban SA prin separarea serviciului de căldură de cel de furnizare a apei potabile. Creditorii principali ai Urban, Amonil şi Distrigaz, s-au opus în instanţă iar afacerea a căzut. În prezent Slobozia este pe cale de a finaliza alimentarea cu apă din sursă subterană, investiţie de circa 200 de miliarde de lei aflată în atenţia poliţiei pentru presupuse nereguli. De asemenea şi modernizarea staţiei de epurare căreia i se va adaugă o treaptă biologică este o altă investiţie finanţată prin Fondul de Mediu şi care se derulează în prezent. În condiţiile în care alimentarea cu apă are nevoie de investiţii suplimentare fapt de sumele prevăzute iniţial şi depăşite deja datorită calităţii slabe a apei din puţuri, participarea Sloboziei la acest proiect care presupunea investiţii de aproximativ 35 de milioane de euro este o pierdere importantă. Primarul Gabi Ionaşcu a înfiripat totuşi o asociaţie periurbană prin care va furniza apă unor comune din vecinătatea Sloboziei şi speră să se alăture operatorului regional după rezolvarea litigiului cu Amonil. Momentan, Urban SA achită lunar circa 7 miliarde de lei în contul datoriei istorice iar municipalitatea a fost de acord ca o vreme să cumpere o cantitate de apă de la Amonil pentru completarea necesarului de consum al Sloboziei. Compromisul generat de această datorie mult umflată şi pe care nimeni nu a încercat vreodată să o clarifice va ţine Slobozia departe de proiectul implementat de Consiliul Judeţean şi de investiţiile preconizate în judeţ.

Cum se va asocia Amara?

Mari semne de întrebare ridică asocierea oraşului Amara în cadrul operatorului regional Aqua-Ialomiţa SA. Deşi localitatea este menţionată în actul constitutiv al operatorului regional este greu de crezut că acest lucru se va realiza din motive de datorii. Ca şi Slobozia, Amara înregistrează debite mari către SC Urban SA. SGCL Amara datorează circa 24 miliarde de lei furnizorului de apă. În condiţiile în care se va face delegarea de gestiune, Urban nu îşi va mai putea încasa restanţele. Ca tare, creditorul SGCL Amara va fi obligat să facă opoziţie la asocierea cu Aqua-Ialomiţa şi, mai mult ca sigur, va avea câştig de cauză.  Ca şi în cazul Urban, şi SGCL Amara a fost obligată să înghită facturi la apa necontorizată şi să plătească pierderile masive din reţea introduse de Urban în preţ. Ciudăţenia este aceea că, deşi cele două servicii au de recuperat datorii de la clienţi, debitele pe acre acestea le au către furnizori sunt mult mai mari şi nu sunt justificate chiar şi prin adăugarea penalităţilor de întârziere. Spre exemplu, numai în mai 2007 Urban înregistra o pierdere de 150.000 mc de apă faţă de cantitatea facturată de Amonil. Adică mai bine de o treime. La fel se întâmplă şi în cazul livrărilor de la Urban la SGCL Amara, unde pierderile din reţea sunt recunoscute de toată lumea dar facturate constant. Diferenţa dintre apometrul Urban şi consumurile însumate din Amara este de aproape 30%. Nerezolvarea acestor probleme, tergiversarea pe motive electorale a recuperării debitelor şi ascunderea gunoiului sub preş sunt deconturi care ţin cele două comunităţi în afara acestui proiect major de dezvoltare. Relevant este faptul că deşi au elaborat documentaţia aferentă înfiinţării operatorului regional, experţii Consiliului Judeţean Ialomiţa au ignorat aceste mici amănunte.

Michael Jackson este Regele Muzicii Pop. Acest titlu nu si l-a dat el. I-a fost atribuit de milionaele de fani din intreaga lume si de catre ceilalti artisti, printre care nu isi gaseste egal. Cum a obtinut titlul, va intrebati? Totul a venit de la sine. L-a meritat! Nici un alt artist din istorie n-a generat vinzarile masive pe care le-a avut el. Nici un alt artist din istorie n-a primit atitea premii si aprecieri cite a primit el. Nici un alt artist din istorie nu strineste interesul si isteria in masa ca el. Si nici un alt artist din istorie n-a facut atitea eforturi umanitare ca el. Nu a existat nici un altul ca el pina acum, si nu va exista nici un altul ca el inca o data. Si asta… pentru ca Michael Jackson este unic!! El se afla intr-un loc in care n-a mai ajuns nimeni si nu va mai ajunge nimeni niciodata.

Michael a devenit un superstar la o virsta la care majoritatea copiilor invata lucruri ca alfabetul si cum sa numere pina la 10. Nascut al saptelea copil intr-o familie de 11 membri, Michael si fratii sai mai mari [Jackie, Tito, Jermaine si Marlon] au fost aruncati in lumina reflectoarelor, cind tatal lor, Joseph Jackson, un miner din Gary, Indiana, a fondat un grup din fiii sai si i-a intitulat Jackson 5. Chiar daca Michael era cel mai tinar, a devenit imediat clar pentru toata lumea ca avea ceva special. Inarmat cu o voce magica, mai matura decit virsta sa frageda si cu o aura fermecatoare care rivaliza cu a oricarui artist din acele vremuri, micul Michael conducea pe fratii sai la cistigarea concursurilor locale de talente si la un contract de inregistrari cu Motown la sfirsitul anilor ’60. In timpul petrecut la Motown, Michael a inceput si o cariera solo plina de succes care rula paralel cu munca sa alaturi de frati.

In 1976, familia Jackson a parasit Motown si a semnat un contract cu Epic unde au continuat sa scoata hit dupa hit. In 1978 Michael s-a aventurat in realizarea unui filmul [The Wiz] alaturi de Diana Ross, o varianta africano-americana a “Vrajitorului din Oz”. Filmul nu a fost exceptional insa l-a plasat pe Michael intr-o cursa cu destinul, deoarece pe platourile de la filmarile la “The Wiz” l-a intilnit pe producatorul Quincy Jones.

Michael si Quincy au colaborat la urmatorul sau proiect solo, Off The Wall. Si cu acest album Michael a fost imediat transformat dintr-un baietel simpatic intr-un superstar matur. Albumul a fost lansat in 1979 intr-o perioada critica din cauza influentelor muzicale contradictorii ale anilor respectivi, si de rock si de soul, albumul fiind o continua miscare de dans. Cu ajutorul melodiilor de nr.1 in top, precum “Don’t Stop ‘Til You Get Enough” si “Rock With You”, albumul s-a vindut in 10 milioane de exemplare si a ajuns sa fie marcat multiplatina. Este greu de crezut ca orice artist va putea egala un succes asa de mare. Dar in 1982, Michael a facut tocmai asta cu lansarea unui album monstru intitulat “Thriller”.

“Thriller” a depasit toate felurile de recorduri. S-a vindut in mai mult de 50 de milioane de exemplare in toata lumea [mai mult decit orice album de dinaintea sa sau de dupa]. Albumul a avut un numar record de 6 hituri de top 10 si a petrecut un timp record de 37 de saptamini pe pozitia numarul 1. Ramine cel mai bine vindut album al tuturor timpurilor. In acel an, Michael a cistigat si 8 premii Grammy, un numar nemaiintilnit pina atunci – 7 pentru “Thriller” si unul pentru “E.T. – The Storybook”. Cea mai mare parte a succesului lui “Thriller”, se datora unui nou lucru numit “videoclip”. Hit-uri ca “Billie Jean”, “Beat It” si “Thriller” au prins viata chiar in fata ochilor nostri cu o poveste interesanta si cu abilitatile de dans incredibile ale lui Michael. Filmuletele lui Michael nu numai ca au ajutat la perfectionarea mediului video, dar a rupt si bariera de culoare a MTV-ului. “Thriller” l-a facut pe Michael Jackson un star international.

Michael a jucat un rol crucial in proiectul de binefacere “We Are The World”, care a fost realizat pentru a combate foametea din Africa. El a continuat sa lucreze cu fratii sai ca si component al formatiei The Jacksons, iar turneul “Victory” din 1984 s-a bucurat de un mare succes.

La sfirsitul anilor ’80, a luat cu asalt premiile industriei muzicale si cele prin care i se recunostea contributia pe care a avut-o de-a lungul timpului in industria muzicala.

Si, ce faci dupa ce ai inregistrat cel mai bine vindut album din istorie? Inregistrezi al doilea cel mai bine vindut album din istorie, bineinteles! “Bad”, urmatorul proiect solo al lui Michael a fost lansat in 1987 si s-a vindut in peste 25 de milioane de exemplare in toata lumea si a inclus hiturile “I Just Can’t Stop Loving You”, “The Way You Make Me Feel” si “Man In The Mirror”. Insotit de primul turneu mondial solo al sau [cel mai mare turneu mondial din istorie], albumul “Bad” a generat 5 hituri nr.1 consecutive [o performanta neegalata inca].

In 1991, cu urmatorul sau album, Michael a continuat vinzarile astronomice cu 23 de milioane de exemplare vindute in intreaga lume. Cu Dangerous au venit si videoclipuri mai artistice si un alt turneu mondial fantastic. Michael a intrat in istorie si cu interviul de 90 de minute din 1993, cu Oprah Winfrey. Interviul a fost transmis din casa lui Michael, de la Neverland din Santa Ynez, California si a fost cel mai urmarit program de televiziune din 1993, atragind aproape 100 de milioane de telespectatori din intreaga lume.

In plina glorie, Michael s-a confruntat in 1993, cu niste acuzatiile care au zguduit lumea show-biz-ului. Un baiat de 13 ani, fiind cunoscut ca un simplu prieten al artistului, pretindea ca Jackson a abuzat sexual de el in timpul sederii sale la Neverland. Jackson se afla in turneul Dangerous cind acuzatiile au fost facute publice, si a trebuit sa amine citeva spectacole, iar in final sa anuleze restul concertelor. Dupa multe actiuni puse in miscare de justitie impotriva lui si dupa multe mizerii atit din partea familiei copilului cit si a avocailor, s-a ajuns la concluzia ca impotriva lui Michael Jackson nu pot fi aduse nici un fel de acuzatii oficiale, din lipsa de probe. Jackson opteaza pentru a incheia acest episod urit din viata lui la o intelegere in afara tribunalului, platind familiei baiatului o suma de bani estimata la 20 de milioane de dolari. Mai multe detalii despre acest scandat, gasiti in sectiunea “adevaruri nespuse”.

In 1994, Michael a surprind o lume intreaga, casatorindu-se cu Lisa Marie Presley, fiica regelui muzicii rock’n'roll – Elvis Presley. Acestia s-au casatorit in cadrul unei ceremonii private in Republica Dominicana. Casatoria celor doi a devenit pentru o perioada de timp un nou subiect de speculatii.

In 1995, Michael a lansat cel mai ambitios proiect al sau. HIStory Past, Present and Future Book I a fost un album dublu continind 15 hituri ale lui Michael din albumele sale anterioare si 15 melodii noi. HIStory a fost momentul in care Michael si-a schimbat stilul din punct de vedere creativ, cele 15 melodii find unele dintre cele mai personale melodii pe care le-a inregistrat vreodata. De asemenea acest album a fost inregistrat cu cea mai moderna tehnologie audio dolby. Pina in ianuarie 1996, HIStory fusese certificat de 6 ori platina in Statele Unite si este inca cel mai de succes album dublu din istorie.

In 1997, Michael a lansat Blood on The Dance Floor: History in The Mix. Albumul contine 5 melodii noi [unele dintre cele mai bune melodii pe care le-a compus, conform multor critici] si 8 remixuri de pe HIStory. Unii au vazut acest CD de remix-uri ca o idee minunata deoareve a adus in prim plan un album vechi de 2 ani. Tot 1997 a fost si momentul in care lumea lui Michael s-a schimbat si pe plan personal. In februarie al acelui an, sotia sa Debbie, cu care se casatorise in noiembrie 1996, a nascut primul lor copil, un baietel numit Prince Michael Jospeh Jackson Jr. O fetita, Paris-Michael Katherine Jackson a urmat in 1998. Michael a spus ca faptul ca este tata este cel mai mare vis al sau devenit realitate. In 2001 apare Invincible – considerat de multi un albmun de exceptie, insa acesta nu s-a bucurat de o promovare pe masura din partea casei de discuri. Mai mult, Sony Music a refuzat promovarea mai multor proiecte legate de acest album. In ciuda acestor piedici, vinzarile au inregistrat cifre foarte bune. In vara lui 2002 a izbucnit un scandal intre Michael Jackson si Sony Music ca urmare a atitudinii casei de discuri cu privire la “promovarea” albumului Invincible.

La sfirsitul anului 2003, Michael Jackson se confrunta cu un al doilea scandal de molestare sexuala. Acuzatiile aduse sint asemanatoare celor din 1993, acestea venind exact in ziua lansarii albumului “Number Ones”. Pe numele lui Michael Jackson s-a eliberat la acea vreme un mandat de arestare. Jackson insa a venit de buna voie la sediul politiei din Santa Barbara pentru a sta la dispozitia autoritatilor.

Anul 2004 incepe prin audierea lui Michael de catre autoritatile din Santa Maria, California, in legatura cu acuzatiile ce i s-au adus, privind molestarea unui minor. Solidaritatea fanilor lui Michael cu idolul lor a fost una fara precedent. Fanii din lumea intreaga s-au solidarizat protestind fata de acuzatiile aduse lui Michael. Aceste proteste ale fanilor au fost transmise de toate posturile mari de televiziune din lume.

Pe 2 aprilie 2004, o noua data importanta in viata lui Michael Jackson. Aceasta reprezinta data la care s-a stabilit primul termen al inceperii audierilor in acest caz. Indiferent ce va decide justitia americana, nici o justitie din lume nu va putea interzice muzica si dansul sau !! Michael Jackson va ramine …… MICHAEL JACKSON !!

Michael Jackson a decedat pe data de 25 iunie 2009, in urma unui stop cardiac.(sursa bestmusic.ro)

Londra, 26 iun /Agerpres/ – E adevărat că germanii au dăruit lumii întregi automobilul Audi, însă acum ei au interzis vehiculele cu patru roţi şi cu motor de pe străzile din Vauban – modelul curajos al unei lumi noi, într-o comunitate din sud-vestul ţării, în apropierea graniţelor cu Elveţia şi Franţa, notează cotidianul britanic The Independent.

În Vauban, suburbie a oraşului universitar Freiburg, straturi luxuriante de flori împodobesc locurile în care s-ar fi aflat, în mod normal, parcările din faţa clădirilor îngrijite. În locul zgomotului asurzitor al traficului, locuitorii ascultă ciripitul păsărilor, copiii care se joacă şi, din când în clinchetul câte unui claxon de bicicletă.

‘Dacă vreţi să aveţi maşină aici, trebuie să plătiţi aproximativ 20.000 euro pentru un loc într-unul dintre garajele noastre de la periferie’, a declarat Andreas Delleske, unul dintre fondatorii şi susţinătorii proiectului Vauban. ‘Însă cam 57 la sută din locuitori şi-au vândut maşinile tocmai pentru a se bucura de privilegiul de a locui aici’, a mai precizat el. Prin urmare, cei mai mulţi locuitori se deplasează cu bicicleta sau cu ultra-eficienta reţea de tramvaie care leagă suburbia de centrul Freiburg-ului, aflat la o distanţă de 15 minute. Dacă doresc o maşină pentru plecarea în vacanţă sau ca să transporte ceva, ei închiriază un vehicul sau se alătură programelor pentru ‘maşini comune’ ale oraşului.

Deoarece nu există maşini, planificatorii urbani ai Vaubanului au fost cu totul eliberaţi de principiile drumurilor moderne, scrie The Independent. Pe străzile şi aleile din Vauban este pietriş sau ele sunt pavate cu pietre de râu, iar vehiculelor li se permite intrarea doar preţ de câteva minute, atunci când livrează bunuri necesare şi trebuie ca acestea să fie descărcate.

Această absenţă a maşinilor este doar începutul, Vauban fiind aplaudat ca unul dintre cele mai de succes experimente pentru o viaţă ecologică, precum şi un posibil model pentru viitor, când, în era schimbărilor de climă, acest stil de viaţă va fi necesar, crede cotidianul britanic.

Vauban este o suburbie sudică a Freiburg-ului şi are 5.300 de locuitori. Casele sale elegante, cu câte patru etaje, sunt zugrăvite în tonuri discrete de albastru, galben şi roşu, sau este păstrată culoarea naturală a lemnului. Au balcoane largi şi ferestre în stil franţuzesc ce dau spre grădinile liniştite. Impresia generală a unui privitor este cea a unei nesfârşite reclame pentru IKEA.

Însă dacă la suprafaţă se poate observa ‘compoziţia’ majoritar de clasă de mijloc a societăţii, o eco-revoluţie se face simţită sub această suprafaţă, scrie publicaţia. Ferestrele tuturor caselor au trei straturi de geam. Un sistem complex de ventilaţie, dotat cu schimbătoare de căldură asigură faptul că apartamentele sunt în permanenţă alimentate cu aer proaspăt la temperatura camerei, chiar şi atunci când ferestrele sunt închise. Cele mai multe case sunt alimentate cu energie prin panouri solare şi motoare co-generatoare, care funcţionează pe bază de rumeguş – acestea furnizează încălzirea şi electricitatea. Astfel, cele mai multe dintre casele din Vauban generează un surplus de electricitate, vânzând ceea ce le prisoseşte companiilor de energie care conduc sistemele naţionale şi regionale de electricitate.

Vestea despre experimentul din Vauban se răspândeşte rapid. În fiecare zi, şase sau şapte autocare cu vizitatori sosesc – lăsându-şi vehiculele parcate la periferie, bineînţeles – pentru a admira stilul de trai prietenos cu mediul. La intrarea în suburbie, sunt întâmpinaţi de sloganul ‘Creăm lumea pe care ne-o dorim’.

Acest proiect are efectul de a sublinia puterea mişcării ecologiste din Germania. Administraţia oraşului Freiburg este condusă de o coaliţie a conservatorilor şi Verzilor /ecologist/, iar Verzii deţin mai multe fotolii de consilieri. În timpul alegerilor europarlamentare, Verzii au câştigat 60 la sută din voturi în circumscripţiile din Vauban, precizează în încheiere cotidianul britanic.

 

 

“Preşedintele jucător a făcut primul pui, deputatul jucător, şi eu, Tinel Gheorghe, sunt un deputat jucător”. Despre un om care face astfel de afirmaţii tembele poţi să ştii foarte multe. Sau foarte puţine. Resorturile interne care declanşează periodic hemoragia verbală a acestui umanoid bugetar rezultat ca efect al unui sistem de vor uninominal gândit de un creier neted sunt oricum în competenţa specialiştilor în neuro. De competenţa noastră rămâne doar dezvăluirea prostiei ca argument pentru ocuparea unei funcţii publice. De multe ori, singurul. Iar bietul deputat uninominal Tinel ne oferă periodic astfel de argumente de care avem nevoie să ne susţinem teoria potrivit căreia politica e o troacă iar politicienii nişte abonaţi ai ei.

 

Tinel ,avocatul cămătarilor şi al hârciogilor de pădure

Ieşit din tenebrele Ministerului Agriculturi unde a activat pe post de vierme de mătase fătat de ministrul Flutur, Tinel Gheorghe a ars toate etapele pe care un neica nimeni de rând trebuie să le urmeze pentru a accede la masa ciolanelor. După ce şi-a făcut nevasta notar din funcţionar şi conturile au început să i se umple văzând cu ochii, model Băsescian pur de altfel, Tinel a ajuns pe lista de candidaţi a PD-L pentru Camera Derutaţilor. Şi s-a ales prin ricoşeu în forul legislativ, fapt ce i-a creat convingerea că ar avea cumva valoare şi că el ar reprezenta nişte cetăţeni din Ialomiţa. De când a ajuns deputat, Tinel a făcut nimic pentru judeţ. Deputatul jucător avortat de Băsescu n-a mişcat un deget, preferând jocul la offside prin care vrea să preia conducerea PD-L Ialomiţa, organizaţie aflată în derivă maximă. Singurele lui acţiuni concrete au fost două. A făcut cărare la Regia Pădurilor încercând să-l protejeze pe pădurarul Nicu Tudor, de la Groasa, prins cu mâţa în sac de câteva controale succesive şi cercetat de Parchet în mai multe dosare penale. Acţiunile deputatului jucător sunt la limita traficului de influenţă pe care-l derulează cu disperare deoarece pădurarul penal este şi consilier PD-L şi ar da cam rău ca unul din susţinătorii săi să ajungă la mititica. Cea de-a doua acţiune a deputatului jucător are legătură cu promovarea lui Babagianu, cunoscut pentru operaţiunile financiare nebancare purtătoare de dobândă care au lăsat mulţi fraieri în stradă. Pe filiere necunoscute, deputatul jucător a reuşit să-l facă pe Babagianu funcţionar public la apelul de seară, în urma unui concurs trucat derulat la ANOFM. Din postura de rezervă pe un post temporar liber, Dobândă a ajuns subprefect interimar cu încălcarea tuturor legilor posibile şi imposibile. Aşa s-a cimentat o relaţie solidă între aceşti doi intelectuali de clasă medie din politica Ialomiţeană.

Manual de pupat în cur miniştrii

Acum, la ceas de restriște, când Blaga a constatat că un personaj ca Babagianu nu are ce căuta într-o funcţie publică şi este pe cale de a-i rezilia contractul de joc înainte de termen, Tinel a intrat în panică. Împreună cu gaşca de bişniţari aflaţi în spatele acestei numiri, deputatul jucător face un pressing pe tot terenul pentru a-l salva pe Dobândă din ambuscada pusă la cale de Blaga. Ca de obicei, Tinel a ieşit public la bătaie într-un ziar local, acelaşi, demarând atacul cu o limbă pe dosul ministerial al Buldogului. Vrăjeala are rolul de a-l schimba pe tartorul de la centru la idei şi de a crea premisele negocierii. Limba i se mută în cadrul aceluiaşi interviu pe dosul lui Babagianu sub forma unei propoziţii halucinante: “Dacă Babagianu va fi schimbat înseamnă că nu a convenit cuiva că la Urziceni se face politică”! Că la Urziceni s-a făcut camătă şi nu politică o demonstrează scorul de la alegerile locale, unde Dobândă a luat-o în freză ca la balamuc, pentru a doua oară, de la acelaşi om uşor de demolat de un candidat fezabil. Spumele de la gura deputatului jucător se preling într-o ultimă consideraţie ce trădează şorici gros şi creier de bibilică: “Dacă nici scorul nu contează în politică, mă întreb ce mai contează”. Răspunsul este simplu. Contează tot ceea ce gaşca din spatele deputatului jucător nu are: competenţă şi realizări profesionale, moralitate, inteligenţă, bun simţ şi simţ civic. Scorul electoral este doar o consecinţă a acestor calităţi. Altfel, votul nu este altceva decât un râgâit după doi mici şi-o bere. O simplă comparaţie între Teculescu, noul subprefect, şi Babagianu spune tot despre ideile politice ale deputatului jucător. Iar concluzia este una singură. Cine se aseamănă, se adună!

PS. De mai bine de două săptămâni încercăm să-l intervievăm pe deputatul jucător. După ce iniţial a acceptat, n-a mai fost de găsit la telefon. Nu ştim dacă de frica prostiilor pe care le-ar fi putut debita în cadrul unui interviu neregizat sau doar pentru că pur şi simplu nu are ce să spună. Credem că ambele variante sunt corecte.

CONSILIUL JUDEŢEAN IALOMIŢA se convoacă în şedinţă ordinară în data de 30.06.2009, ora 15.00 în sala de şedinţe a Centrului Cultural UNESCO „Ionel Perlea” Ialomiţa, având următoarea ordine de zi:

Discutarea şi adoptarea următoarelor proiecte de hotărâre :

a) privind încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier judeţean al domnului Anghel Cornel;

b) privind validarea unui mandat de consilier judeţean;

c) privind completarea componenţei unor comisii de specialitate ale Consiliului Judeţean Ialomiţa;

d) privind constatarea încetării calităţii de membru al Autorităţii Teritoriale de Ordine Publică Ialomiţa a domnului consilier judeţean Anghel Cornel şi desemnarea în această calitate a altui consilier judeţean;

e) privind aprobarea atribuirii în gestiune delegată a serviciului de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pe traseul nr.25 Urziceni-Axintele, prevăzut în Programul de transport public judeţean de persoane, prin curse regulate, pentru perioada 01.07.2008-30.06.2011, operatorilor de transport câştigători ai licitaţiilor electronice din 10.04.2009;

f) privind aprobarea rectificării bugetului propriu al judeţului Ialomiţa, pe anul 2009;

g) privind aprobarea organigramei, funcţiilor publice şi a statului de funcţii din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean Ialomiţa, precum şi aprobarea organigramei şi statului de funcţii pentru instituţiile publice de interes judeţean, aflate sub autoritatea Consiliului Judeţean Ialomiţa;

h) privind aprobarea concesionării unor terenuri agricole neproductive proprietate privată a judeţului Ialomiţa, situate în extravilanul comunei Giurgeni;

i) privind transmiterea în folosinţă gratuită, pe termen limitat, a unor spaţii situate în imobilul Centrul Cultural UNESCO „Ionel Perlea”, proprietate publică a judeţului Ialomiţa;

j) privind participarea judeţului Ialomiţa la înfiinţarea societăţii comerciale „S.C. AQUA – IALOMIŢA S.A.”.

Mapele de şedinţă ale consilierilor judeţeni au fost înaintate în data de 22.06.2009.

Şedinţa este publică.

PREŞEDINTE,

Vasile Silvian CIUPERCĂ

 

Moscova, 25 iun /Agerpres/ – Premierul rus Vladimir Putin a descins miercuri, după o reuniune a guvernului în care a avut discuţii pe subiectul viitoarei legi privind comerţul, într-un supermarket din Moscova, situat nu departe de clădirea executivului, unde a ordonat conducerii magazinului, stupefiată la vederea lui, să scadă preţurile. Plimbându-se prin magazin împreună cu responsabili al lanţului de supermarketuri Perekrestok, Vladimir Putin s-a oprit brusc în faţa unui pachet de crenvurşti. “De ce aceşti crenvurşti costă 240 de ruble (7,5 dolari)? E normal aşa? “, a lansat premierul rus, potrivit relatării cotidianului rus Kommersant. ”Dar sunt crenvurşti de calitate superioară”! a îndrăznit să se apere Iuri Kobaladze, directorul de relaţii comerciale al grupului X5 Retail, proprietarul reţelei de supermarket. “Uitaţi, aceştia nu costă decât 49 de ruble”, a adăugat el. “Este foarte scump “, a replicat premierul rus. “Nu… “, a îndrăznit să răspundă Kobaladze. ”Eu pot să vă arăt adaosul dumneavoastră la preţ”, a continuat Putin, scoţând din buzunar o hârtie. “Iată la acest fel de crenvurşti adaosul este de 52%”, a demonstrat el. Ajungând la raionul de carne, premierul rus a lansat o nouă tiradă de critici împotriva preţurilor din supermarket, estimând că preţul la carnea de porc este de două ori mai mare. “Este dublu decât normal. Credeţi că e normal aşa?. E foarte scump “, i s-a adresat Putin lui Kobaladze. Acesta cedează în cele din urmă şi promite scăderea preţurilor chiar de ‘mâine’ vineri. Înainte de vizita sa la supermarket, Vladimir Putin a făcut apel, în cadrul reuniunii guvernului, la o mai bună echilibrare a preţurilor între producători, distribuitori şi consumatori în numele ‘echităţii sociale’, apelul său intervenind în plină criză economică în Rusia. Escapada premierului rus la supermarketul din Moscova intervine la câteva săptămâni după o vizită la fel de neaşteptată şi plină de surprize la fabrica de ciment din Pikalevo /regiunea Sankt Petresburg/, achiziţionată în 2007 de miliardarul rus Oleg Deripaska, şi unde avuseseră loc de mai multe săptămâni mişcări sociale din cauza neachitării salariilor. În timpul acestei vizite, Putin l-a umilit public pe miliardarul rus, comparându-l cu un gândac. ‘De ce aţi fugit toţi ca nişte gândaci înainte de sosirea mea? De ce nu a fost nimeni în stare să ia o decizie?‘, a afirmat Vladimir Putin. Prezentând un contract destinat relansării producţiei la Pikalevo, el a întrebat apoi dacă ‘Oleg Vladimirovici /Deripaska/ a semnat?’. ‘Nu văd semnătura dumneavoastră. Veniţi şi semnaţi‘, a adăugat Putin pe un ton agresiv, aruncând pe masă cu un creion în direcţia miliardarului rus. Acesta, cu capul plecat, a venit şi a semnat, fără să crâcnească, după care a revenit la locul lui. Ca rezultat al severei mustrări adresate miliardarului Oleg Deripaska de către Vladimir Putin, conducerea fabricii a anunţat miercuri reluarea activităţii.

 

 

Conducerea PD-L Ialomiţa este pe cale de a da marea lovitură politică a verii. În urma unei evaluări interne care a fost însuşită de conducerea centrală a partidului, subprefectul Gheorghe Babagianu va fi înlocuit din funcţia de subprefect în care a fost numit temporar. În locul său va fi numit fostul primar al comuniei Sfâtul Gheorghe, Mădălin Teculescu. Aseară Teculescu şi-a anunţat demisia din funcţia de primar, urmând ca numirea în funcţia de subprefect să se producă în proxima şedinţă de guvern. Vom reveni cu amânunte în cursul zilei.