Prim ministru al României în 1862, moşier de Bărăgan din tată-n fiu şi posesor al unui conac fabulos în epocă, Barbu Catargiu rămâne una dintre personalităţile care au marcat epoca şi istoria uitată a prefacerii Ţării Româneşti. Puţini mai ştiu însă că, printre proprietăţile sale de pe Bărăgan se numără şi moara de la Andrăşeşti, una dintre puţinele mori din judeţ în care timpul pare să nu fi schimbat nimic. De la motorul nemţesc vechi de peste 70 de ani şi până la făina albă pe care ţăranii „n-o dau nici pe aia scumpă, de trei nule de la supermarketul din comună”
Moara Andrăşeşti
Moara e veche de tot şi e peste linie, într-o curte mare, nici pe jumătate cât aia din curtea boierului. De departe, pare mai degrabă pustie, cu arhitectura ei desuetă şi pereţii goi… dar dacă ai curiozitatea, ţi se răspunde!
Oamenii nu mai ştiu a cui a fost, ştiu a cui e. Iar morarul, Moşu Paraschiv e venetic de sat, povesteşte frânturi uitate din poveştile auzite la şosea: „da, parcă al lui e. Barbu Catargiu, el trebuie să fie….Eu nu prea ştiu, că vin de la Slobozia.”
Ştie în schimb totul despre mori şi, se vede treaba, îi place ce face şi face bine ce ştie: „Eu sunt morar de la 18 ani. Şi acum am 60. Aici sunt morar din 2002, d-aia nu ştiu ce şi cum. Dar ştiu să vă spui ce e în moară. Am lucrat la Galaţi, la Constanţa, şcoala am făcut-o la Craiova…Am fost şi la rizerie!”
Întrebăm de ţevuşca prin care se fură din făina măcinată. Râde! „Nu e, dom’le, e poveste. Şi chiar de-ar mai fi, la cât se macină acuma la moară, vai de uiumul nostru. Să fi venit mata pe vremea comuniştilor, când aveai ce vedea, nu acuma când abia ne mai ţinem zilele. Păi asta-i moară cu trei valţuri, macină o tonă jumate pe oră. Da’ acum de unde, de unde….” Îl rugăm să ne lase înăuntru, să facem poze. O face cu sufletul îndoit, moara e casa lui….
100 de ani de măcinat
În moară e cald ca-n zi de Cuptor şi prin lumina filtrată de geamuri dansează dâre lungi de făină mirositoare. Te simţi brusc ca în podul copilăriei, căutând după lada de zestre. Zestrea morii sunt motoarele! Mari, nemţeşti, diesel, unele neschimbate de la facerea morii încoace. Dacă stai să socoteşti, moara are patru nivele, cu scări din lemn scârţâind şi cotloane pe unde soarele n-a biruit niciodată. Moşu’ Paraschiv se lansează în disertaţii lungi despre procesul tehnologic: „Aici se descărca căruţele, aici se cântărea, apoi vedeai graficul, câtă făină, câtă tărâţă, apoi la nişte elevatoare, la decojitor, apoi precurăţirea, curăţătoria albă, curăţătoria neagră… şi apoi ajunge în celula de odihnă. Înainte, era, nu era, preconizat cu aparat de umectat, acuma se mai umectează, pentru că în momentul când se umectează coaja tărâţei e mai flexibilă la decojire şi în momentul când o băgăm la prelucrare se aplatizează şi nu se mai toacă…Aţi înţeles, nu?!”
Nu înţelegem o iotă, dar dăm din cap cu un aer care mimează inteligenţa. Moara e unică în partea asta de câmpie, mai c-ar fi bună de muzeu. Vizităm cele 4 etaje înghesuite pe înălţimea a două şi jumătate, fotografiem tot ce mişcă, de la motanul morarului şi până la inscripţia pe care scrie „Intreprinderea de utilaje de morărit Topleţ 1975” Pare aproape ireal, dar vă puteţi convinge, e la mai puţin de 20 de minute de Slobozia.
Poveste cu ministrul Catargiu
În ciuda evidenţei, nimeni din Andrăşeşti nu pare să ştie nimic despre vechimea morii şi primul ei stăpân. Viceprimarul e prea tânăr şi ce priveşte cu condescendenţa administrativă de rigoare, contabila e prea plictisită ca să se gândească la asta, vineri către prânz birourile sunt pustii, nici pe stradă nu se înghesuie nimeni : „Încercaţi la nea Sandu! ” Suntem alungaţi politicos: „El e monografia noastră!”
Nea Sandu Drăgan ştie, dar nu-şi mai aduce aminte. ”Da, boierul a făcut moara, la 1921, dar n-a ţinut-o mult, a lăsat-o lui Paul Strobah, băiatul menajerei. El a fost, de fapt, stăpânul de drept al morii, şi a trăit pana în 62’, când l-au scos comuniştii la pensie. Dar moara a fost mare mare, socotită, însă fără fundaţie, dar întărită, mai încoace, cu trei centuri de fier”. Ne hotărâm să închidem reportofonul, dezamăgiţi de puţinătatea amintirilor despre primul stăpân al morii…când dintr-o dată, din senin, Sandu Drăgan ne dovedeşte că nu degeaba e socotit monografie: „Să vă mai spun una despre Barbu Catargiu, povestită de la părinţi. Ieşea de-aici de la pădure, de unde era în vizită, ştia ora când venea trenul….înainte era trecere la fiecare 500 de metri. Şi el ieşea aici, la cantonul lui Zamfir, îi spunem noi, şi ridica bastonul, un ăla frumos colorat aşa… oprea trenul, dom’le. Îl cunoştea conductorul, îl saluta, el urca în tren… ”
Subprefectul Gheorghe Babagianu a fost introdus cu forcepsul în corpul funcţionarilor publici cu scopul de a putea fi promovat în funcţia de subprefect. Intrarea s-a făcut pe uşa din dos a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi, potrivit CV-ul postat pe site-ul prefecturii, efracţia a avut loc în ianuarie 2009. Pe site-ul ANOFM, singurul concurs la Direcţia de Mediere unde domnul Babagianu a fost încadrat este anunţat în data de 17 martie 2009, celelalte anunţuri fiind datate în mai 2009 şi octombrie 2008 şi vizând alte posturi. Ilegalitatea crasă se vede din avion.
Un CV mirobolant
Descrierea pe care subprefectul şi-o face este de-a dreptul excepţională. Omul este trompetă în materie de PC, se pricepe la afaceri, adică la comerţ cu bani şi gajuri, ştie rusă şi franceză şi se pricepe la coordonare. Adică să fie şef. Profesional, Babagianu a ars-o la Intreprinderea de Transporturi Auto , deşi el este inginer horticultor, apoi inginer la IAS Borăneşti, locul de unde s-a furat inclusiv clădirea administrativă, după care s-a refugiat în mediul de afaceri, periplu întrerupt în perioada 2002-2004, când a activat în funcţia de viceprimar la Urziceni, servind sub steagul PSD. Tentativele de ocupare a funcţiei de primar, costisitoare şi lipsite de succes l-au împins pe panta funcţiilor numite, că cele câştigate alegeri s-au dovedit inaccesibile. Numai că pentru asta era nevoie de o calitate pe care domnia sa nu o avea: cea de funcţionar public. Calitatea de sponsor şi membru PD-L, combinaţiile cu liderii din Bucureşti ai partidului lui Băsescu sau poate doar plata anticipată a “subvenţiei” pentru funcţie au rezolvat problema.
Dilemă administrativă cu miros penal
Raportându-ne la CV-ului domnului subprefect deducem că numirea în funcţie datează din 11 martie 2009. Cum pentru numire era necesară calitatea de funcţionar public este evident că intrarea în această categorie profesională trebuia făcută prin concurs. Din octombrie 2008 şi până la data de 17 martie 2009 pe site-ul ANOFM nu există niciun fel de anunţ de concurs, de unde deducem că angajarea sa în cadrul Direcţiei de Mediere a Muncii s-a făcut în baza acestui concurs de consilier clasa 1, gradul profesional asistent. Spunem asta, deoarece niciun concurs de angajare într-o instituţie publică nu se poate desfăşura fără publicarea anunţului pe site-ul propriu şi, în cazul de faţă, şi la Monitorul Oficial partea a treia. După cum se poate vedea, anunţul la care ne referim noi este extrem de dubios. El a fost postat pe site-ul ANOFM la data de 17 martie şi dă termen de înscriere 8 zile de la publicarea în MO. Cum este de presupus că ambele anunţuri au fost publicate simultan, rezultă că stabilirea primei probe de concurs s-a făcut ilegal pentru data de 23 martie, la numai 6 zile de la anunţarea concursului. Ambiguitatea este întreţinută de CV-ul subprefectului, unde nu apare explicit data de la care a început activitatea în cadrul ANOFM , adică data de când a devenit funcţionar public. Domnia sa se mulţumeşte să precizeze că deţine calitatea de funcţionar public din 2009 până la data de 11 martie 2009, când a devenit subprefect. Asta înseamnă că la data când a fost numit subprefect interimar prin Hotărâre de Guvern, Babagianu nu avea calitatea de funcţionar public. Deci, nu putea ocupa funcţia nici măcar interimar. Dacă lucrurile stau altfel, aşteptăm cu interes o variantă care să cuprindă documentul prin care Babagianu a devenit funcţionar public printr-un concurs legal din punct de vedere al formalităţilor în cadrul Direcţiei de Mediere a Muncii. În caz contrar, la Palatul Victoria e rost de cătuşe!
PSD, PNL şi PD-L, principalele competitoare de pe scena politică românească ne oferă de 20 de ani un blat continuu. Siglele schimbate periodic, garniturile de jucători întinerite cu lichele proaspete sau schimbările periodice de discurs nu au putut ascunde un mare adevăr. Toţi sunt la fel, au aceleaşi interese de gaşcă şi structurile lor se bazează pe oameni corupţi şi şantajabili. Guvernarea este miza supremă, iar votul este singura valoare la care se închină toate haimanale intrate în politică după 1990. Războiul pentru obţinerea puterii se poartă, ca şi la fotbal până ieri, cu toate armele. Blaturi, simulări infecte, coruperea alegătorilor cu mită electorală, au fost singurele arme pe care politicienii le-au folosit ca să câştige dreptul de a fura şi privilegiul de a nu da socoteală pentru asta. Le-a lipsit proiectul, răbdarea, modestia şi perseverenţa. Au fost perseverenţi doar în ticăloşie. Până mai ieri, aproape la fel a fost şi în fotbal. Campionate trucate, meciuri jenante, corupţie la vedere. Mircea Sandu, acest Băsescu, Iliescu şi Constantinescu din fotbal, era pe cale să îşi definitiveze opera. Să instaureze dictatura lui Jenel, Romel şi Fănel într-un mediu în care fenta şi inteligenţa ar fi trebuit să fie singurele arme. Numai că pe traseu s-a petrecut un regretabil accident. Aflat în foame de imagine, DNA a făcut marcaj om la om contra unor şmenari aterizaţi în fotbal şi cuibăriţi acolo. Zugravii, ciobanii, securiştii camuflaţi în oameni de afaceri şi alte specii dăunătoare au intrat în panică. Câţiva arbitrii au ajuns la răcoare, iar ancheta se îndreptă vertiginos spre biroul Naşului de la FRF. De nevoie, marţafoii şi cocalarii cu averi de sute de milioane dobândite din furat şi albite în fotbal au luat mâna de pe butoane. Aerul a devenit dintr-o dată mai respirabil şi efectele s-au văzut imediat. Unirea Urziceni, proiect sportiv ambiţios finanţat din surse dubioase, dar gestionat corect, a explodat. Echipa lui Dan Petrescu a demonstrat ce înseamnă să crezi în ceva, să îţi urmăreşti scopul şi să joci de dragul jocului. Scăpată de sub presiunea arbitrajelor şi aranjamentelor de culise, Unirea este la un pas de câştigarea titlului în dauna sforarilor miliţiei. Pierdute pe drum şi fără mijlocele specifice la îndemână, marile echipe ale campionatului au capotat rând pe rând în faţa fotbalului. Inclusiv legiunea străinilor de la CFR Cluj, susţinută frenetic de Băsescu şi scoasă campioană la apelul bocancilor anul trecut a devenit o echipă de pluton incapabilă să treacă testul fotbalului curat. Au câştigat echipele curate, devotate spectacolului şi care au jucat doar pentru bucuria jocului. A fost posibil pentru că glumele procurorilor DNA au ţinut şi mafia a intrat în panică. Dacă şi în politică ar fi fost la fel, poate că am fi avut altfel de ţară. Poate că am fi avut un proiect şi poate că, la fel ca microbiştii în aceste zile, am fi redescoperit bucuria de a participa la joc. Aşa cum ei redescoperă tribuna, am fi redescoperit şi noi votul. Nu se întâmplă asta, din păcate. Pentru că spre deosebire de mafioţii din fotbal, cei din politică au instituţiile statului în buzunar. Iar din lecţia fotbalului au învăţat şi ei ceva. Au aflat că în lipsa blaturilor, competiţia adevărată triază nemilos. Iar frica de a ajunge la groapa de gunoi îi va determina să strângă mai tare chingile în care ţin captiv statul. Doar tribunele mai pot face ceva. Nu să huiduie, că nu ajută, ci să-i ignore. Cu tribunele goale, nici blatul nu va mai avea viaţă lungă.
Cămăşuţa de forţă din această săptămână revine de drept băieţilor(sau poate fetelor) de la biroul de presă al PSD. Aflaţi în plină febră electorală, oamenii de comunicare de la sociali democraţi au sărit cu bâta asupra adversarului de moarte de la PD-L. În încăierare, limba română, logica şi bunul simţ au avut de suferit după cum urmează.
“Ieri, 19 mai 2009, candidatul PSD Ialomiţa la alegerile pentru Parlamentul European, dl. Ștefan Mușoiu , s-a deplasat în comunele Ograda, Săveni și Sudiți, unde s-a întâlnit cu cetățenii din aceste comune. Dl. Ștefan Mușoiu a fost primit călduros de autoritățile locale, fiind însoțit de primari, consilieri locali, membri de marcă ai organizației PSD Ialomiţa, precum și de echipa de campanie a PSD Ialomiţa. Deplasarea a prilejuit contactul cu agricultorii din zonă, care au prezentat problemele întâmpinate, solicitând totodată susținerea în Parlamentul European a inițiativelor în favoarea micilor exploatații agricole”. Căldura degajată de alegători spre Muşoiu a avut urmări vizibile. Un admirator al curentului social democrat s-a văzut nevoit să rămână la bustul gol din cauza simpatiei exagerate faţă de catindatul socialist. Contactul la bustul gol va provoca bulversare mare la urne.
Un agresor de la PD-L a stropit cu aracet echipa de campanie a PSD şi, potrivit comunicatului de presă al acestui partid “s-a făcut dispărut”! Agreseorul, spune biroul de presă al socialiştilor cu bască, este un oarecare Paraschiv Mitică, consilier judeţean PD-L. Incidentul este povestit cu umor pe o pagină de manuscris, concluzia fiind aceea că membrul “a făcut de râs demnitatea (poate nemeritată) de consilier judeţean”. Dincolo de faptul că ne-am râs copios de inteligenţa celor care au elaborat comunicatele PSD, nu ne putem reprima o întrebare: dacă agresorul era membru’, ce garanţie au băieţii din echipa de campanie că au fost stropiţi cu aracet şi nu cu altceva?
Datele problemei sunt extrem de simple. Primăria Slobozia a încasat până la această dată cu 15% mai multe venituri la bugetul local faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cazul nu este singular, autorităţile locale care se preocupă de încasarea veniturilor proprii fiind în grafic din acest punct de vedere. Asta înseamnă că în ciuda aşa zisei crize, contribuabilii îşi plătesc taxele. Cu toate acestea, dinspre guvern banii nu mai pleacă. Primăriile nu primesc cotele defalcate din impozitul pe venit şi TVA. Primăria Slobozia, pe care o luăm ca reper pentru că de aici avem date, are de încasat circa 135 de miliarde de lei vechi din sumele pe care trebuia să le primească anul trecut de la bugetul central. Agricultorii nu îşi primesc subvenţiile pe suprafeţele de teren plătite de U.E. Deşi banii sunt în conturile guvernului de multă vreme, agricultorii fac potecă la bănci zilnic în aşteptarea fondurilor ce li se cuvin. De mai bine de o lună nu s-a mai plătit un şfanţ către nimeni invocându-se aşa zise probleme în sistemul informatic al APIA. Aceeaşi cauză puerilă este invocată şi la plata medicilor de familie, furaţi la două capete de un guvern criminal. În prima fază, contractele medicilor au fost prelungite prin act adiţional la contractul cadru din 2008. Numai că banii s-au alocat la tarifele din 2009, asupra cărora medicii şi ministerul nu au căzut încă de acord. Chiar şi aşa, nici măcar aceste venituri diminuate nu sunt plătite de guvern. Medicii de familie sunt aduşi în pragul falimentul deşi banii sănătăţii se colectează în proporţie de 98%! În cazul de faţă, Casa de Sănătate, transformată din gestionar al banilor sănătăţii în intermediar al ministerului, invocă penibil defecţiuni în sistemul informatic. Poliţiştii care în această lună urmau să fie încadraţi în MI şi trimişi în stradă sunt menţinuţi încă o lună cel puţin în practică. Prin amânarea examenelor de absolvire fără nici un motiv, guvernul amână de fapt plata salariilor care li s-ar fi cuvenit noilor poliţişti. Concluzia care se desprinde de aici este una singură. Statul încasează banii de la contribuabili dar nu-şi onorează plăţile cu intenţie. Ba, mai mult, la adăpostul aşa zisei crize de lichidităţi care împiedica plata pensiilor şi salariilor în sistemul bugetar, guvernul a dat iama pe piaţa de capital atrăgând mare parte din banii băncilor şi blocând astfel artificial creditarea. Cam acesta pare a fi tabloul crizei în România, o criză care are un singur actor principal: Guvernul Românie! Blocajul creat astfel de guvern induce panică şi teamă în rândul populaţiei. Problema a fost astfel creată. Soluţia vine tot de la guvern. Dar sub forma unei soluţii electorale.
Băsescu, el ar fi soluţia!
De mai bine de o jumătate de an Băsescu are un aer extrem de preocupat. Oriunde întâlneşte un microfon, Băsescu îşi exprimă îngrijorarea faţă de criză. A abandonat până şi ideea de a candida la toamnă pentru un nou mandat, decizie ce va fi condiţionată, zice el, de bătălia contra crizei. Dacă criza dispare, va candida, dacă nu ura şi la gară! Cinismul preşedintelui frizează ridicolul. Scenariul probabil este simplu. La un semn, undeva la începutul toamnei, robinetul se va deschide. Statul va da drumul la plăţile regulate iar asta va fi rezultatul unui plan strălucit emanat din chelia neuronală a preşedintelui. Adică el ne creează problema şi tot el ne oferă soluţia. Cum să nu votezi o asemenea competenţă? Cine să-l bată pe omul care a scos ţara dintr-o criză iminentă? Ce contează că între timp nişte firme au falimentat, nişte sute de mii de oameni au rămas şomeri iar alte câteva milioane au ajuns să trăiască sub limita sărăciei? Contează că din urnă a ieşit cine trebuia şi că pentru încă cinci ani vom fi cobai pentru gaşca de mafioţi care a confiscat statul prin mijloace democratice. Pare plauzibil, nu?
După ce a asistat impasibilă la dezvoltarea unui adevărate poliţii rutiere paralele în cadrul Poliţiei Comunitare, prefectura s-a decis să acţioneze. Printr-o adresă înaintată Consiliului Local Slobozia, Prefectura solicită reanalizarea şi modificarea mai multor hotărâri, printre care şi cea privind sancţionarea contravenţiilor la normele de gospodărire şi întreţinere a domeniului public şi privat. Este vorba despre actul care stă la baza amenzilor date de poliţiştii comunitari pentru maşinile parcate în afara marcajelor de lângă borduri.
Amenzi aplicate nelegal
Prefectura susţine că HCL 32 introduce amenzi prevăzute deja în alte acte normative şi prin aceasta Consiliul Local îşi depăşeşte atribuţiile. În materie de amenzi aplicate de poliţiştii comunitari pentru parcare, Prefectura susţine că în conformitate cu OUG195 din 2002 contravenţiile privind circulaţia pe drumurile publice sunt constatate de poliţia rutieră, instituţie abilitată să aplice amenzi. În aceeaşi situaţie se află şi contravenţiile stabilite în hotărârea adoptată de CL Slobozia şi care sunt prevăzute de legea 421 din 2002 privind vehiculele fără stăpân sau cele prevăzute de legea 24 din 2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din zonele urbane. Solicitarea Prefecturii a rămas fără răspuns, CL adoptând hotărârea fără a ţine cont de aceste observaţii de natură juridică. Situaţia va fi reglementată, probabil, în faţa instanţei de contencios administrativ.
Laurenţiu Abaza, şeful poliţiei comunitare:”Cei care deschid astfel e discuţii sunt cei care au fost sancţionaţi”
Şeful Poliţiei Comunitare este de altă părere. Domnia sa crede că la baza demersului Prefecturii se află nemulţumiri ale celor sancţionaţi:„Reglementarea nu a făcut obiectul discuţiei la momentul votului. De altfel, nu a făcut obiectul votului nici la discuţia pe care am avut-o anterior, la Prefectură. Potrivit ordonanţei 43 şi ordonanţei 25 parcările nu fac parte din drumul public. E parcare! În lege drumul public este în aşa fel definit încât scoate din calcul parcarea. Si-atunci, parcarea pe raza municipiului Slobozia, înseamnă toate parcările existente, fie că ele sunt pe marginea drumului public, fie că sunt parcări private sau parcări amenajate.Eu cred că cei care deschid astfel de discuţii sunt cei care au fost sancţionaţi. Sunt foarte multe persoane care au o atitudine deplorabilă faţă de poliţiştii comunitari. Şi este vorba despre femei, oameni cu funcţii, oameni de afaceri. Reacţiile acestora în momentul în care sunt admonestaţi de către poliţişti sunt incredibil de violente. Injurii, ameninţări fizice, acuzaţii nefondate… Fac orice pentru a scăpa de amendă. Dar nu fac nimic pentru a respecta legea. În ciuda acuzaţiilor permanente care ni se aduc, eu cred că în ultimii ani Poliţia Comunitară şi-a făcut datoria. Poate că ar trebui să fac mai mult, recunosc! Dar ne străduim! De aceea mesajul pe care îl transmit în calitatea mea oficială rămâne acelaşi. Poliţiştii comunitari au atribuţii legate de asigurarea ordinii şi liniştii publice. Inclusiv în parcări! Toată lumea susţine că asta înseamnă noi abuzuri din partea poliţiştilor noştri. Contrazic pe oricine. De la începutul anului şi până în prezent, doar un sfert sunt amenzi. Restul sunt avertismente scrise şi verbale. Acesta este adevărul. Iar din cele scrise, nici 10 la sută nu reprezintă amenzi pentru parcare. Ci pentru injurii! Acesta este cu adevărat un lucru grav!”
Cât de legale sunt parcările de pe Matei Basarab?
Argumentele domnului Abaza nu rezistă la o privire atentă. Parcările amenajate ad-hoc pe Bulevardul Matei Basarab nu respectă regulile de circulaţie şi nu au avizul Poliţiei Rutiere. Simpla marcare printr-un panou nu rezolvă problema. Mai mult, parcările invocate de domnul Abaza nu sunt prevăzute cu refugiu, ocupând pur şi simplu banda de lângă bordură. Cât despre amenzile prevăzute în proiectul de hotărâre, aberaţia este cuvântul care le defineşte perfect. De exemplu, amenda de la articolul 1.16 care sancţionează parcarea fără respectarea marcajelor, este aplicată în sume diferite pentru persoane fizice şi juridice. Nu înţelegem pe cine sancţionează poliţia comunitară pentru parcare. Şoferul, probabil, caz în care amenda trebuia stabilită doar pentru persoane, ştiut fiind că firmele nu pot conduce maşini! Şi acesta este doar un exemplu! Vom reveni.
Deşi municipiul Feteşti se confruntă cu mari probleme în asigurarea confortului urban minim pentru locuitorii săi, primarul Gheorghe Catrinoiu alocă nu mai puţin de două miliarde de lei pentru chefuri. Printre gunoaie şi maidanezi, feteştenii sunt angrenaţi în programul distractiv al primarului, program stabilit din burtă şi finanţat fără aprobarea consiliului local. Sărbătoarea oraşului, moment festiv inventat de domnul primar a marcat începutul unui an de chefuri declanşat simultan cu sărbătoarea de Sfântul Gheorghe, care ar fi ocrotitorul oraşului. Şi noi care credeam că sarcina aceasta revine deputatului PNL Cristina Pocora…. . Modul în care primarul Catrinoiu a înţeles să finanţeze aceste chiolhanuri frizează pe alocuri penalul. Şi iată de ce.
Două miliarde pentru o firmă de construcţii!
Factura pentru “serviciile” cultural oferite feteştenilor de Sfântul Gheorghe nu venise încă ieri, când am încercat să aflăm detaliile acestei afaceri scandaloase. Deşi era în plin program de audienţe, domnul primar Gheorghe Catrinoiu a avut amabilitatea să ne primească şi să ne dea câteva detalii. Cam vagi, ce-i drept, dar folositoare. Potrivit proiectului de buget pe anul 2009, pentru capitolul Cultură, recreere şi religie s-a prevăzut suma de 7,1 miliarde de lei. Grosul sumei este alocat subcapitolului Şcoli de arte şi meserii , unde se toacă 6 miliarde de lei. Sub această titulatură regăsim camuflată finanţarea tuturor spectacolelor inventate de primarul Catrinoiu, finanţarea care se face pe bugetele Casei de Cultură şi Muzeului, instituţii grupate sub titulatura de şcoli de arte şi meserii. Catrinoiu susţine că a semnat un contract în valoare de peste două miliarde de lei cu firma Deco Arhitect Style SRL Bucureşti, care în aceşti bani va organiza toate chiolhanurile din Feteşti. Facturarea serviciilor se face după prestare, fără ca primăria să poate ştii exact cât va costa fiecare acţiune în parte. Selectarea acestei firme cu profil de construcţii industriale (!!!?) s-a făcut prin selecţie de oferte, la care au mai participat alte două firme. Primarul nu ne-a putut preciza detalii cu privire la detaliile acestei achiziţii publice care încalcă flagrant legea. Firma este controlată de o oarecare Burlacu Vergilia, născuta în comuna Borcea judeţul Călăraşi şi cu doar doi angajaţi a realizat în 2007 un profit de 1,1 milioane de lei la o cifră de afaceri de 2,6 milioane. Adică aproximativ 50% marjă de profit!!! Potrivit legii, consiliul local era cel în măsură să aprobe calendarul activităţilor culturale, sumele alocate şi bugetul acestor activităţi care trebuia evidenţiat în alt capitol bugetar şi nu în cel alocat funcţionării Casei de Cultură. Prin această manevră, Catrinoiu a confiscat prerogativele consiliului local, finanţând acţiuni culturale după bunul său plac. Vedeţi mai jos explicaţiile oferite de Catrinoiu pentru această afacere.
[flashvideo file=video/video.flv /]
Deşi municipiul Feteşti se confruntă cu mari probleme în asigurarea confortului urban minim pentru locuitorii săi, primarul Gheorghe Catrinoiu alocă nu mai puţin de două miliarde de lei pentru chefuri. Printre gunoaie şi maidanezi, feteştenii sunt angrenaţi în programul distractiv al primarului, program stabilit din burtă şi finanţat fără aprobarea Consiliului Local. Sărbătoarea oraşului, moment festiv inventat de domnul primar a marcat începutul unui an de chefuri declanşat simultan cu sărbătoarea de Sfântul Gheorghe, care ar fi ocrotitorul oraşului. Şi noi care credeam că sarcina aceasta revine deputatului PNL Cristina Pocora…. . Modul în care primarul Catrinoiu a înţeles să finanţeze aceste chiolhanuri frizează pe alocuri penalul. Şi iată de ce!
Două miliarde pentru o firmă de construcţii!
Factura pentru “serviciile” cultural oferite feteştenilor de Sfântul Gheorghe nu venise încă ieri, când am încercat să aflăm detaliile acestei afaceri scandaloase. Deşi era în plin program de audienţe, domnul primar Gheorghe Catrinoiu a avut amabilitatea să ne primească şi să ne dea câteva detalii. Cam vagi, ce-i drept, dar folositoare. Potrivit proiectului de buget pe anul 2009, pentru capitolul Cultură, recreere şi religie s-a prevăzut suma de 7,1 miliarde de lei. Grosul sumei este alocat subcapitolului Şcoli de arte şi meserii , unde se toacă 6 miliarde de lei. Sub această titulatură regăsim camuflată finanţarea tuturor spectacolelor inventate de primarul Catrinoiu, finanţarea care se face pe bugetele Casei de Cultură şi Muzeului, instituţii grupate sub titulatura de şcoli de arte şi meserii. Catrinoiu susţine că a semnat un contract în valoare de peste două miliarde de lei cu firma Deco Arhitect Style SRL Bucureşti, care în aceşti bani va organiza toate chiolhanurile din Feteşti. Facturarea serviciilor se face după prestare, fără ca primăria să poate ştii exact cât va costa fiecare acţiune în parte. Selectarea acestei firme cu profil de construcţii industriale (!!!?) s-a făcut prin selecţie de oferte, la care au mai participat alte două firme. Primarul nu ne-a putut preciza detalii cu privire la detaliile acestei achiziţii publice care încalcă flagrant legea. Firma este controlată de o oarecare Burlacu Vergilia, născută în comuna Borcea judeţul Călăraşi şi cu doar doi angajaţi a realizat în 2007 un profit de 1,1 milioane de lei la o cifră de afaceri de 2,6 milioane. Adică aproximativ 50% marjă de profit!!! Potrivit legii, Consiliul Local era cel în măsură să aprobe calendarul activităţilor culturale, sumele alocate şi bugetul acestor activităţi care trebuia evidenţiat în alt capitol bugetar şi nu în cel alocat funcţionării Casei de Cultură. Prin această manevră, Catrinoiu a confiscat prerogativele Consiliului Local, finanţând acţiuni culturale după bunul său plac. Vedeţi mai jos explicaţiile oferite de Catrinoiu pentru această afacere.
[flashvideo file=video/video.flv /]
Dosarul penal în care bietul Chirică apare ca parte vătămată pe care au drogat-o interlopii, este o manevră ieftină şi penală în acelaşi timp prin care cineva, probabil şeful IPJ Stan Bîtlan încearcă să-l scoată basma curată pe fostul său şef de la cercetări penale. Misterul a fost dezlegat de un cititor al ediţiei online a GSE care a postat următorul mesaj:
“Existenta unui dosar penal deschis acum după evenimente mi se pare o ,,manevră,, de artist (cp-ist) deşi în aparenţă pare puierilă şi greu de acceptat pentru opinia publică. În esenţă prin acest dosar se înlătură şi desfiinţează cercetarea internă administrativă, care nu se poate pronunţa până la definitivarea cercetărilor de către Parchet şi care cercetări vor dura ani, timp în care faţă de stimabilul Chirică nu se va putea lua nicio măsură de către niciun for superior din poliţie, iar el va ieşi victorios la pensie şi cu ceva salarii compensatorii. Chirică nu a săvârşit acum vreo faptă ieşită din comun cum lesne îşi poate da seama oricine, dar el este imaginea poliţstului ialomiţean actual, a unui şef de institutţe şi nu oricare. Analizaţi ceilalţi şefi de poliţii din Ialomiţa şi veţi vedea că lucrurile pot sta şi mai grav decât în cazul lui Chirică “ . Dacă presupunerea este adevărată, atunci comisarul căruia i-a trecut pe sub caschetă această manevră poate fi acuzat lejer de abuz în serviciu. Este evident că dosarul Xanax este o făcătură ordinară şi că niciodată poliţia nu va reuşi să demonstreze nimic. Pentru că, şi dacă ar fi adevărat, nu există analiza medicală care să demonstreze acest lucru. Şi nici nu mai poate fi făcută, faptele petrecându-se cu luni de zile în urmă. Mai mult, nici Chirică şi nici altcineva nu a făcut un raport scris la momentul respectiv în care să semnaleze faptele relatate acum de Bîtlan cu nonşalanţă. Ca atare, construirea acestui dosar nu are ca scop decât tergiversarea anchetei administrative împotriva poliţistului aflat în culpă. Aşteptăm cu interes să fim contrazişi.
De asemenea, cu oferim si o serie de fotografii inedite legate de acest incident fară precedent. F[r[ precedent public, caci ceea ce vedeţi este, după cum susţin cei care ne-au furnizat fotografiile, doar o infimă parte a probelor pe care le deţin interlopii locali împotriva capilor poliţiei judeţene.
După mai bine de o săptămână de la declanşarea scandalului Chirică, conducerea IPJ Ialomiţa a dat un răspuns care se vrea lămuritor pentru opinia publică. Aşa cum o parte a presei locale a anticipat, şeful IPJ Ialomiţa, comisarul Stan Bîtlan a scos pe tarabă un dosar nou nouţ în care bietul Chirică este parte vătămată. Ca să vezi ghinionul dracului, şeful poliţiei Slobozia a ajuns în patul lui Gigi Piticu’ după ce i s-a pus XANAX în băutură. Care băutură nu fusese consumată cu interlopii, cum am văzut noi la televizor, ci cu un bun prieten. Explicaţia domnului Bîtlan a generat reacţii vehemente din partea jurnaliştilor, care au refuzat să înghită această poveste. Redăm integral discuţiile purtate astăzi şi explicaţiile puerile ale şefului poliţiei.
[flashvideo file=video/video1.flv /]
