Wednesday, July 23rd, 2014

Parlamentul României. O adunătură de primate de toate profesiile, pricepute la toate dar bune de nimic, alese prin vot uninominal pe bază de mici, bere și mălai care toacă anual o căruță de bani fără nici un rezultat concret. Deși menirea instituției este să elaboreze legi, Parlamentul a devenit un soi de organ de justiție colectivă. De la începutul anului și până acum, gloata de uninominali a adoptat fix 3 legi, dintre care doar una a ajuns la Monitorul Oficial. În rest, găștile politice din forul legislativ” s-au ocupat să-și dea la țurloaie pe bază de comisii de anchetă. Una dintre ele, prezidată de amanta blondă și inteligentă a mutantului liberal Bogdan Olteanu, o anchetează pe madam Ridzi. Dobitocii care compun această comisie vin seară de seară la tembelizor să analizeze câți bani a tocat pupila președintelui Băsescu. Fraierii sunt aliniați de alte minți luminate, realizatorii TV, ies la tablă și scriu niște cifre pe care nu le înțeleg. Că primata guvernamentală a PD-L a comis inginerii finaciare, nu e nici un dubiu. Cum nu e nici un dubiu că turma de epsiloni cu imunitate care își închipuie că o anchetează nu vor demonstra nimic. Pentru că dobitocii, în frunte cu semidocta femelă a deputatului Olteanu, care-i prezidează, nu au nicio competență să ducă ancheta unde trebuie. Adică să ancheteze traseul banilor care au plecat din firmele agreate de pițipoanca pedelistă. Dar cum să priceapă o mutantă școlită la privata de drept pe bază de mălai că ea nu poate chema la audieri administratori de firme private? Păi, dacă înțelegea chestia asta simplă, se mai făcea parlamentar și se agăța de chelia lui Olteanu? Sub nicio formă! Imuni la infracțiuni, parlamentarii sunt imuni și la logică. Ei știu una și bună: să se facă de rahat reproc la tv. Restul nu contează. La fel procedeazăși comisia care-l anchetează pe ministrul mafiei de Constanța, acuzat ca mătrășit fără licitație vreun milion de euroi. Acești maimuțoi cu pedale își închipiue că sunt mici Dumnezei. Nu lipsește decât o comisie de judecată parlamentară, ca să trimitem acasă judecătorii hămeșiți de foame care fac ghem bugetul judecându-se între ei pentru lefuri astronomice și nemeritate. Încercând să se substituie instituțiilor abilitate, primatele parlamentare își crează aura de care au nevoie ca să justifice grămezile de bani negrii cheltuite în campaniile electorale. În realitate, maimuțele cu imunitate nu au nici un fel de rol în actul de justiție. Ei trebuie să-și vadă de ciorba lor legislativă de care habar nu au, că e plin de d-alde Dorel pe acolo, și să lase anchetele pe aseama cui este delegat prin lege să le facă. Închipuindu-și ca fac de toate, parlamentarii nu fac nimic. Sunt niște simplii ridicători de mâini,unii dintre ei plătiți regește pentru prostia lor, care se complac în postura de anexa decorativă a unui guvern de idioți. În interiorul relației Guvern-Parlament se află rădăcina crizei care ne-a lovit. Care înainte de a fi o criză financiară și economică este, totuși, o criză a excesului de prostie de la vârful statului.

Peste doi ani

Echipa de handbal feminin CSM Slobozia vrea în Ligă!

 

 

Handbalul feminin de la Slobozia se bucură de o frumoasă tradiţie. De antrenori entuziaşti şi de talente nu am dus niciodată lipsă. Şi nici de spectatori pasionaţi, buni cunoscători ai fenomenului, mult mai ataşaţi de handbalul local decât spectatorii de la fotbal. Au fost şi rezultate, unele notabile, dar au fost şi dispariţii lungi de pe scena performanţei, locale sau naţionale. Ce a fost (şi este) constant în handbalul slobozean este rezervorul de talente, asigurat de către Clubul Sportiv Şcolar şi de către profesorii de specialitate de la şcolile din oraş, cărora trebuie să le mulţumim. Lipsa unui Club Sportiv Municipal, care să păstreze talentele locale după terminarea junioratului, a fost total neproductivă, „pierderi grele” suferind de-a lungul timpului din această cauză şi scrima, şi atletismul, copiii talentaţi plecând la marile cluburi din ţară, pentru că acolo aveau condiţii să facă performanţă. Iată că, de câtva timp, situaţia s-a schimbat, apariţia Clubului Sportiv Municipal Slobozia reuşind să ţină la secţiile lui talentele locale şi, şi mai mult, producând fenomenul invers, alţi sportivi valoroşi, din alte zone, venind la noi, pentru că aici s-au creat condiţii pentru obţinerea de performanţe. 

Iată, în câteva cuvinte, istoria încă scurtă a echipei de handbal feminin CSM Slobozia.

Înfiinţată în iunie 2008. Înscrisă în campinatul Diviziei „A”, seria A, ediţia 2008-2009. După cum se vede din clasamentul final al acestei ediţii, CSM Slobozia a avut o evoluţie bună, clasarea pe locul trei, în competiţie cu centre handbalistice puternice, de tradiţie, fiind un câştig, dar şi un punct de plecare în atacarea ediţiei de campionat 2009-2010. CM Slobozia a avut al treilea atac şi a patra apărare, ceea ce nu-i deloc rău.

Am găsit la conducerea secţiei de handbal( Ion Nica, preşedinte; Marian Simion, antrenor principal; Emilia Simion, antrenor secund) ceea ce se găseşte foarte rar în România de azi, şi anume o strategie de lungă durată, cu obiective pe etape şi cu un final pe care şi-l doreşte orice truditor pe acest tărâm: promovarea în Ligă, adică în unul dintre cele mai puternice campionate interne din lume!

Prima etapă a fost campionatul trecut. Lotul, de 19 jucătoare, a fost, natural, eterogen, munca multă fiind pe omgenizare şi pe întărirea relaţiilor de joc. În acest prim lot a fost un nucleu de cinci jucătoare din Slobozia.

Etapa a doua a început. S-au tras concluziile şi s-a acţionat în consecinţă. S-a renunţat la trei jucătoare( Preda, Baciu şi Striblea), au venit alte două jucătoare(de Ligă) din Slobozia, Irina Simion şi Andrea Nica. Pentru noua ediţie de campionat obiectivul este ocuparea unui loc pe podium şi formarea unei echipe puternice, cu actualul lot, căruia i s-au mai adăugat trei jucătoare valoroase, cu experianţă de Ligă(Mihaela Popescu, de la Oltchim, Alexandra Băeşu, de la HC Buzău şi Simona Balcan, de la CSM Ploieşti). După terminarea viitoarei ediţii se vor trage alte concluzii şi se va primeni lotul(30%) cu jucătoare valoroase, care să acopere posturile deficitare. Cu experienţa căpătată şi cu corecturile de rigoare se va încerca, în campionatul 2010-2011, promovarea în Ligă.

Noi nu putem decât să le urăm succes şi vă invităm din toamnă la meciurile de pe teren propriu.

Pagină realizată de Ionel Constantin şi Marius Dobre

Ieri, în jurul orei 19.20, agenţii Postului de Poliţie Ciulniţa au fost sesizaţi de către un localnic despre faptul că două persoane suspecte i-au oferit spre vânzare mai multe scutere, după care au plecat în direcţia Slobozia.

Pentru a verifica legalitatea provenienţei bunurilor oferite spre vânzare, dar şi pe fondul creşterii numărului de furturi de astfel de vehicule înregistrate în ultima perioada pe raza judeţului, un echipaj mixt de intervenţie, format din poliţişti şi jandarmi, a fost direcţionat pe Şoseaua Ciulniţei la intersecţia cu DN 21 (Slobozia – Drajna) pentru interceptarea unei autoutilitare de culoare albă cu numere străine cu privire la ocupanţii căreia existau indicii că au oferit spre vânzare scuterele.

La scurt timp, la aproximativ 300 m de intersecţia cu D.N. 21 a fost observat autovehiculul respectiv ce rula cu viteză către echipaj, fiind efectuat semnalul regulamentar de oprire. După ce oamenii legii şi-au declinat calitatea, celor trei ocupanţi ai autoutilitarei li s-a solicitat să prezinte documentele de identitate, stabilindu-se că aceştia sunt N. Gigi, de 35 ani, C. Petrica – Ciprian, de 21 de ani şi C. Marius, de 23 de ani, toţi din Slobozia, cunoscuţi cu antecedente penale.

Autoutilitara cu care cele trei persoane interceptate şi identificate se deplasau este o dubă de culoare albă, cu numere de înmatriculare de Italia, pentru care conducătorul auto N. Gigi a afirmat ca nu deţine documentele de identificare.

Având în vedere cele prezentate anterior, pentru efectuarea unui control amănunţit al autovehicului şi a mărfurilor descoperite în acesta, persoanele în cauză au fost invitate la sediul Poliţiei. În urma acestei solicitări cei trei au refuzat categoric, motiv pentru care la fata locului au avut loc discuţii pe această tema, urmare cărora, cei în cauza în cele din urmă au fost de acord. Urcându-se în autoturismul lor, respectivele persoane şi-au schimbat hotărârea de a însoţi echipajul de poliţie, demarând în viteză cu intenţia de a se sustrage controlului.

Faţă de această situaţie, echipajul mixt poliţie-jandarmi a trecut la urmărirea lor şi în urma folosirii mijloacelor acustice de avertizare şi a armamentului din dotare prin executarea a două focuri în plan vertical de către subofiţerul jandarm, s-a reuşit imobilizarea acestora şi conducerea la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia, fiind folosite şi alte forţe suplimentare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa – D.P.I.R., Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ialomiţa şi Serviciului Public Poliţia Comunitară.

De menţionat faptul că în momentul demarării procedurilor specifice de imobilizare şi conducere la sediu, activităţi ce au fost desfăşurate în cartierul Bora din municipiul Slobozia, în sprijinul celor în cauză au venit mai mulţi cetăţeni cu intenţia de a împiedica activitatea forţelor de ordine şi acestea din urmă fiind identificate şi conduse la sediu în vederea luării măsurilor legale.

Totodată, la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia s-a procedat şi la efectuarea de cercetări asupra autoutilitarei şi a mărfurilor descoperite în aceasta.

Cercetările continuă, urmând ca în funcţie de rezultatul acestora să se facă încadrarea juridică a faptei.

Ofiţer Relaţii Publice al I.P.J. Ialomiţa Ofiţer Informare şi Relaţii Publice al I.J.J. Ialomiţa

Inspector Căpitan

DANIELA SALAORU IONESCU BOGDAN

Stimaţi colegi,

Vă anunţ din start că între titlul declaraţiei politice şi textul pe care eu îl voi citi în continuare nu există decât o legătură colaterală între un fost rector al Universităţii Agronomice Bucureşti şi operaţiunea de recoltare a lânii de pe cele două animale, oaia şi berbecul, ceea ce involuntar ne duce cu gândul la o problemă a agriculturii româneşti.

În ultimele două săptămâni, România se află sub psihoza scenariilor, scenariştilor şi a tuturor acelora care nu mai prididesc cu acuzaţiile la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Fără să am pretenţia că mă pot transforma, fie şi numai pentru numai o clipă, în avocatul domnului preşedinte, trebuie, totuşi, să pun unele întrebări ca simplu parlamentar şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor.

Astfel, faţă de scandalul din Băneasa, în care este implicată şi firma S.C. Băneasa Investment, mă înteb de ce media şi opinia publică nu s-au întrebat la rândul lor cine a aprobat scoatera din circuitul agricol a celor 226 ha aparţinând Universităţii Agronomice Bucureşti şi anul când s-a realizat aceasta. Pun această întrebare deoarece cred eu, cu tărie, că dacă nu s-ar fi efectuat scoaterea din circuitul agricol de către instituţiile abilitate, conform prevederilor Legii nr.18/1991, “afacerea” nu s-ar fi putut derula în continuare.

De asemenea, mă întreb, iarăşi, de ce media şi opinia publică “nu se întreabă”, la rândul lor, de ce nu s-a realizat trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului (în speţă al Universităţii Agronomice Bucureşti) a celor 226 ha de teren agricol, printr-o hotărâre de Guvern, şi asta încă din prima parte a anului 2001. Pun şi această întrebare pentru că dacă s-ar fi întocmit şi aprobat hotărârea de Guvern, atunci asocierea dintre Universitatea Agronomică Bucureşti şi S.C. Băneasa Investment nu s-ar mai fi putut realiza în condiţiile în care aceasta s-a realizat.

Sunt două întrebări retorice, la care nu aştept răspuns de la nimeni, poate doar de la D.N.A., pentru că sunt ferm convins că această declaraţie politică a fost auzită de cine trebuie. În rest, cred că noi, cei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a celui mai important for de dezbatere al democraţiei româneşti – Parlamentul României, ar fi trebuit să gestionăm corespunzător prevederilor legale, de-a lungul timpului, aceste afaceri şi să impunem aplicarea legilor. Nu de alta, dar cred că tacit s-a pus umărul, prin neimplicare, la dezastrul existent astăzi în agricultura românească.

Vă mulţumesc.

 

Bruxelles, 6 iul /Agerpres/ – Pentru a-şi manifesta agasarea, francezii, italienii dar mai ales spaniolii folosesc un câmp lexical situat… exact deasupra centurii. Cafebabel face o scurtă trecere în revistă a repertoriului european de înjurături.

‘Che palle!’, exclama o tânără italiană ridicându-şi braţele spre cer: iar s-a blocat Internetul. Acest eveniment ‘o calcă pe nervi’. Nu este neobişnuit ca italienii să utilizeze câmpul lexical al părţilor sensibile masculine pentru a-şi manifesta nemulţumirea, ţipând şi gesticulând fără măsură şi fără jenă. În Germania, o tânără de 25 de ani, care ar utiliza sec în plina zi cuvinte precum ‘testicule’ sau ‘ouă’ nu ar atrage decât cel mult priviri mirate.

Expresia destul de seaca ‘Das geht mir auf den Sack’, pe care o putem traduce prin ‘Asta ma calcă pe testicule’, nu este utilizată decât rareori. Dar este stupefiant să vezi cu câtă regularitate şi cu câtă banalitate aceste injurii sunt folosite în limbile latine. ‘Non mi rompere i coglioni’ sau chiar ‘non mi rompere le palle’ (nu-mi stropşi testiculele) poate fi spus foarte natural între colegi.

Exista o varianta în italiană pentru a desemna aceste organe, cum ar fi cuvântul ‘maroni’ (castane), expresie care i-a fost fatala ministrului de interne Roberto Maroni, care poartă un nume sugestiv: ‘Rottura di Maroni’, ‘ruptura’ pe care o aşteptam din partea sa a fost rapid deturnată…

Explicaţiile spaniolilor sunt la fel de simpatice: ‘În Spania, tot ceea ce este bun este comparat cu testiculele, ce nu este bine, cu sexul feminin’. În Spania deci, cuvântul ‘cojonudo’ (din spaniolul ‘cojones’, ‘testicule’), descrie ceva genial; când râdem din plin vorbim despre ‘descojonarse”!

În fine, tot în spaniolă, putem exprima totul folosind cuvinte care se învârt în jurul celor mai bune părţi ale omului: ele pot fi pătrate (‘tener los huevos cuadrados’) când cineva este cam lent în gândire, sau purtate precum cravatele (‘tener los cojones de corbata’), atunci când cuiva îi este frica.

Francezii sunt şi ei macho, căci ‘être coillu’ (a avea testicule) înseamnă la fel de bine a fi dotat, cât şi a avea noroc sau tupeu. Dar atenţie, dacă abuzăm de acestea, totul risca ‘de partir en couilles’ (adică să se ducă pe apa sâmbetei)

E aproape stabilit că din toamnă orice vizită la medic va fi taxată. Băgând mâna în buzunarul contribuabilului, ministrul Bazac speră să închidă gura medicilor care se plâng că sistemul este subfinanţat şi că au salarii mici. Profund imoral, actul normativ inventat de capete pătrate din Ministerul Sănătăţii nu va rezolva nimic. Deşi oficial se spune că acest sistem clocit cu girul Băncii Mondiale va aduce circa 150 de milioane de euro în conturile statului şi că va elimina şpaga din spitale, în mod real măsura nu va rezolva nimic. Singurul efect va fi acela că va scoate câteva sute de mii de lei din buzunarele celor pentru care suma chiar contează şi că aparatul infernal care căpuşează banii sănătăţii va mai avea ceva de ronţăit. Cârpeala preluată din alte sisteme de sănătate nu va reuşi să facă uitată şpaga, pentru simplu motiv că nici un doctor nu se uită la o atenţie de câteva sute de mii pentru o intervenţie care presupune mai mult de 5 minute de atenţie. Taxa lui Bazac nu face decât să mai pună un cap acestei struţo-cămile care este sistemul de asigurări de sănătate românesc. Este profund imoral să ceri coplată unui cetăţean care a plătit lunar timp de zeci de ani 5,5% din veniturile sale fără să beneficieze de 5 bani din sistem şi care are ghinionul să aibă nevoie de o vizita la medic. Este ilogic să menţii un sistem chipurile gratuit de care nu beneficiază cu adevărat nimeni în loc să laşi asiguratului libertatea să decidă unde să plătească pentru servicii medicale. Câtă vreme Casa de Sănătate a devenit din instituţie financiară independentă care trebuia să gestioneze banii asiguraţilor un soi de anexă scumpă a Ministerului Sănătăţii de la care primeşte ordine, despre ce tip de sistem vorbim? Cât va acoperi peticul lui Bazac din găurile unui sistem putred şi corupt la rădăcina lui? Nimic. Pentru că dacă socotim numai banii aferenţi programelor naţionale pentru cancer, diabet sau SIDA constatăm că de la 50 de milioane în 2003 s-a ajuns la un buget de 400 de milioane de euro în 2008 fără ca numărul beneficiarilor să crească semnificativ. Au crescut doar beneficiile firmelor din domeniu şi şpăgile gestionarilor sistemului. Doar din stoparea acestor hoţii şi din diminuarea cheltuielilor de administrare a banilor sănătăţii s-ar scoate suficiente fonduri cât să nu fie nevoie de introducerea acestui bir inutil şi imoral. Încercând să ajute pe toată lumea, statul nu ajută, de fapt, pe nimeni. Până nu se va admite faptul că asistenţa statului trebuie să se limiteze la o injecţie pentru defavorizaţi iar cei care au bani să fie lăsaţi să şi-i administreze singuri pe baza sistemului de asigurări privat nu se va putea urni căruţa din loc. De fapt, nu de grija defavorizaţilor sistemul sanitar este ţinut sub controlul statului. Ci pentru că astfel controlat, sistemul generează profituri infernale şi şpăgi colosale. Restul este gargară populistă.

Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 70 din 14 iunie 2009, începând cu data de 02.07.2009, pentru obţinerea certificatului de cazier judiciar este fixată  taxa în cuantum de 10 lei, pentru eliberarea în regim normal, persoanelor fizice şi juridice, inclusiv persoanelor aflate în state membre UE.

Eliberarea certificatelor de cazier judiciar se face în termenul de până la trei zile, prevăzute în Legea 290/2004 – privind cazierul judiciar.

La depunerea cererii, solicitantul va prezenta lucrătorului de la ghişeu, pe lângă chitanţa de 1 leu, care se achită la oficiile poştale, timbrul fiscal de 1 leu, achitat tot de la oficiile poştale şi o chitanţa de 10 lei, achitată la trezorerie.

 

Starostele PD-L Ialomiţa, precu(r)viosul Blaga zis Buldogul a descins astăzi la Slobozia pentru o şedinţă cu activul de bază. Comitetul oamenilor muncii din Organizaţia Ialomiţa i-a prezentat buldogului spre închinăciune doi primari liberali dispuşi să pupe inelul stăpânirii. Este vorba despre primarul de la Urziceni, Constantin Sava, şi cel de la Feteşti, Gheorghe Catrinoiu. Surse din debaraua democrat-liberalilor susţin că la întâlnire s-a discutat despre cooptarea celor doi primari în vederea alegerilor din 2012. Şi că Blaga a fost asigurat că cei doi plimbăreţi şi-au dat cuvântul să lase baltă liberalismul la alegerile viitoare. Discuţiile purtate la partidul prezidenţial sunt ca o frecţie la piciorul de lemn având în vedere că potrivit legii, cei doi primarii pot emigra la PD-L doar dacă sunt daţi afară din partid. Cum acest lucru este puţin probabil să se întâmple, toata afacerea se rezumă la o strângere de mână şi la promisiuni. Iar cum până în 2012 doar nişte anchete penale îi mai pot arunca pe cei doi în braţele buldogului, este greu de precizat ce tranzacţie s-a derulat astăzi. Indicii cum că traseiştii ar putea sări gardul sunt rezultatele alegerilor europarlamentare, unde cei doi campioni electorali au scos scoruri derizorii. În cazul lui Sava mai contează şi războiul pe care-l are cu subprefectul Babagianu, aflat zilele acestea pe craca schimbării. Orice manevră de ejectare a cămătarului administrativ din prefectură este un brânci dat primarului din Urziceni către PD-L. Cât despre Catrinoiu, singura lui ancoră la PNL ar fi Cristina Pocora. Dar cum zilele trecute domnişoara deputat a devenit doamnă iar uşile ministerelor cu bani i s-au închis în nas după pierderea guvernării, Catrinoiu nu prea mai are ancore ideologice la PNL.

De două zile locuitorii municipiului Slobozia au la robinete apă din sursa subterană. În cursul zilei de ieri au existat probleme cu presiunea în reţea datorate punerii în funcţiune a unuia din bazine. Astăzi, după refacerea stocurilor, alimentarea cu apă va intra în normal, după cum ne-a declarat directorul SC Urban SA, domnul Valentin Cilibeanu. Deşi toate problemele de ordin tehnic au fost depăşite, apa furnizată are o uşoară tentă gălbuie, fapt ce a generat o oarecare panică printre locuitorii Sloboziei. Oamenii ezită să folosească apa pentru prepararea hranei fapt care a condus la creştere vânzării de apă plată. Potrivit doamnei inginer Aurica Manolache, chimist la laboratorul Urban, culoarea apei este situată în limite acceptabile. Analizele certificate şi de Institutul Naţional de Sănătate Publică indică faptul că apa este bună pentru consum, calitatea acesteia fiind monitorizată permanent în conformitate cu cerinţele impuse prin autorizaţia de funcţionare. Nimeni nu a putut explica însă de ce apa are tenta gălbuie dar judecând după culoare şi după gustul sesizabil de clor cauza ar putea fi clorinarea excesivă.

 

Concubinajul păgubos dintre furnizorul de apă al municipiului Slobozia şi municipalitate reprezintă o afacere cu peste 50.000 de păgubiţi. Este vorba despre cetăţenii Sloboziei cărora Urban SA, societatea patronată de Consiliul Local Slobozia le-au umflat ani întregi facturile de apă şi le-a facturat frigul din apartamente la preţ subvenţionat dar stabilit din burtă. La celălat capăt al ţepii formidabile încasate de locuitorii municipiului regăsim o afacere soldat cu pierderea unei instalaţii de alimenatre cu apă oferită cadou de guvern, instalaţie înregistrată în evidenţele contabile ale Amonil drept materiale consumabile şi vândută pe bucaţi în beneficiul unor băieţi deştepţi veniţi cu privatizarea din tenebrele UTC-ului. Din 1995, când Amonil a fost cumpărată de fantomaticul grup Eurocolumna, care avea sediul într-o căsuţă poştală, şi până în zilele noastre atât oamenii micului utecist Marius Ţărlea, cât şi politicienii care au călărit administraţia publică locală au tras cât au putut pe buzunarul public şi pe cel al bietului contribuabil. Amonil s-a făcut că furnizează servicii fără se ceară plata promptă a facturilor şi a câştigat la două capete. Pănă prin 1998 a obţinut gaz de la stat fără să îşi plătească datoriile la furnizor. În plus, gazul pentru populaţie era plătit la jumătate de preţ, chit că pentru a furniza căldură populaţiei, oamenii de la Amonil nu ardeau nici un metru cub de gaz. Pentru generezotitatea extraordinară de a păsui Urban la plata facturilor, bişniţarii din spatele Amonil şi-au câştigat bunăvoinţa politicienilor. În primul rând că o populaţie care nu era presată să-şi achite facturile vota cu politrucul care îi asigura iluzia acestui serviciu gratuit. In al doilea rând, băeţii de la Amonil ştiau tabla impărţirii foarte bine. De exemplu, în anul 2000, când în urma unui scandal cu primăria s-a descoperit escrocheria cu gazul metan subvenţionat, unul dintre oamenii de frunte ai PSD a devenit brusc distribuitor de otrăvuri de la Amonil. La schimb, numicipalitatea nu a mai sesizat niociodată Parchetul cu privirea la o ţeapă de 2 milioane de dolari pe care firma lui Ţîrlea ne-o trăsese cu nesimţire. Cam aşa au mers lucrurile aproape un deceniu. Între timp Amonil a trecut în labele altor investitori de portofoliu, dosiţi în paradisuri fiscale. Iar între primăria condusă de un alt primar fără datorii la sitemul ticăloşit şi micul cartel al şmecherilor de la Amonil s-a pornit un război în toată regula. La care nu putem să nu contribuim şi noi, măcar cu nişte informaţii. În primul episod ne vom referi la două afaceri importante care s-au soldat cu prejudicii interesante în portofelul nostru de contribuabili.

Tun cu instalaţia de alimentare cu apă

Societate comercială de referinţă în domeniul industriei chimice, Amonil SA Slobozia a fost privatizata in primul semestru al anului 1995. FPS-ul condus atunci de Emil Dima a executat o vinzare ca la carte, oferind pe tava societatea grupului Eurocolumna patronat de catre omul de afaceri Marius Tirlea. La acea vreme, imperiul Eurocolumna cuprindea Banca Columna, creatie a fostului sef al SRI Virgil Magureanu, precum si o serie de societati din domeniul industriei chimice, cumparate de la FPS prin intermediul SC Eurotrading Chemical, componenta si ea a imperiului Columna. Este vorba despre combinatele chimice de la Tirgu-Mures, Slobozia si Turnu Magurele, intrate in marea familie a obscurei societati. La un moment dat, s-a considerat ca achizitiile respective au adus Eurotrading monopol asupra industriei chimice. Din acest motiv, dar si pentru ca Tirlea & co. nu au reusit sa-si achite datoriile catre FPS, Eurotrading a ramas doar cu Amonil SA Slobozia.

La Slobozia, cadourile costa

In luna aprilie 1990, Ministerul Economiei Nationale emite Ordinul 25 prin care, si in conformitate cu Legea 28/1990 privind desfasurarea investitiilor, face un cadou municipiului Slobozia. Prin respectivul act, ministerul trecea in proprietatea comunitatii lucrarile de investitii si utilajele aferente obiectivului “alimentare cu apa”. Aceasta instalatie era parte componenta din proiectul de dezvoltare al Combinatului Chimic Slobozia, proiect care a fost abandonat din lipsa de fonduri. Costurile estimate ale retelei de captare si transport a apei de la Dunare se ridicau la vremea respectiva la suma de 114,5 milioane de lei, iar lucrarile erau deja demarate.Investitia a trecut gratuit in proprietatea comunitatii, fiind preluata in calitate de antreprenor general de catre Intreprinderea de Gospodarire Locativa Ialomita, botezata ulterior RAGCL, actualmente SC Urban SA. Noul beneficiar al lucrarii  a”uitat” insa sa intocmeasca documente de predare-primire. Timp de trei ani s-a lucrat fara nici un fel de evidenta. In anul 1993, Primaria Slobozia preia acest obiectiv in proprietate. Un an mai tirziu, cind s-a ajuns la construirea statiei de captare, primaria a solicitat conducerii Amonil utilajele necesare, care-i apartineau de drept si care ramasesera in “custodia” respectivei societati. Amonil refuza  sa cedeze gratuit utilajele, mizind pe lipsa actelor de proprietate. Legata de miini, primaria accepta sa cumpere ceea ce ii apartinea de drept. Investitia se derula cu bani de la bugetul central, iar necheltuirea fondurilor pina la sfirsitul anului aducea cu sine pierderea acestora.

Directorul Ion Hanaru vinde blana ursului din padure pe bani buni

La vremea respectiva ca si acum, directorul Amonil era Ion Hanaru politician de prim rang al PSD, om care a ocupat inclusiv funcţia de vuicepreşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi care a condus combinatul chimic în perioada comunistă.. Pentru utilajele necesare instalatiei de captare  a apei, respectiv niste motoare electrice si citeva celule, Ion Hanaru a pretins bani. Primarul de atunci, Ioan Pinter, sustinea ca, sub presiune, a lansat comanda Amonil-ului pentru utilajele respective, sperind ca atunci cind va gasi hirtiile care atestau dreptul de proprietate al comunitatii problemele se vor rezolva. Numai ca lucrurile n-au decurs asa. Amonil a emis catre primarie facturi in valoare de 468 milioane lei. Primaria a refuzat sa achite, partile ajungind in instanta. Instantele au dat cistig de cauza Amonil, luind in considerare comanda lansata de primarie drept un contract comercial neonorat. In acest fel aproape o jumatate de miliard de lei a intrat din buzunarul public in buzunarul SC Amonil SA.  Ajunsa la fundul sacului, Amonil nu a mai avut ce preda. Primaria a solicitat judecatoriei sa execute silit Amonil in baza ordinului 25/25.04.1990 al Ministerului Economiei Nationale, hirtie descoperita de functionarii primariei undeva in arhiva BRD, banca prin care se finantase investitia respectiva. Amonil s-a opus la executare, cele doua parti ajungind din nou in instanta. Desi Primaria Slobozia a cistigat, finalizarea investitiei nu s-a realizat. Alimentarea cu apa a orasului nu se poate face in ciuda sumelor mari investite, iar Amonil SA nu justifica utilaje in valoare de 3,8 miliarde lei, suma actualizata la nivelul anului 2000.

Utilaje in valoare de 3,8 miliarde de lei s-au evaporat din ograda Amonil

La data de 23 iunie 1999, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia civila nr. 1400 respinge contestatia la executare silita formulata de Amonil la data de 18 martie 1998. In luna august a acestui an, o comisie formata din reprezentanti ai primariei si Amonil inventariaza situatia obiectivului de investitii pentru a se stabili cu exactitate ce utilaje s-au predat si ce urmeaza sa mai primeasca primaria. Conform inventarului comisiei, utilajele pe care Amonil trebuia sa le predea valorau, in 1990, 14,4 milioane de lei. Pina la data efectuarii inventarului fusesera predate utilaje in valoare de 9,5 milioane de lei. Pentru ceea ce nu s-a mai putut restitui, primaria solicita despagubirea in bani. Utilajele disparute valorau  3,89 miliarde de lei.

Utilaje inregistrate ca materiale consumabile

La data de 8.05.1998, Directia Controlului Financiar de Stat a verificat modul in care Amonil a inregistrat in evidentele contabile investitia “Dezvoltare si Alimentare cu Apa a Municipiului Slobozia”. S-a stabilit ca in perioada 1990-1993 utilajele respective au fost inregistrate in conturile “Utilaje in depozit” respectiv “Materiale si utilaje pentru investitii”. Incepind cu 1.01.1994 utilajele au trecut in mod inexplicabil in contul “Materiale consumabile”. Mai exact spus, utilaje in valoare de citeva miliarde au fost asimilate cu pixuri, coli de scris, garnituri sau suruburi. S-a mai constatat ca societatea nu a inregistrat in actele contabile decizia 25/1990 a Ministerului Economiei Nationale si nu a putut prezenta la control documentele de predare-primire a investitiei respective. In ciuda faptului ca s-au constatat mari nereguli, organul de control nu ia nici un fel de masura si nici nu se sesizeaza organele de cercetare penala.

Afacerea GAZUL

Vinerea iernii în anul 2001 a reprezentat pentru mai bine de jumatate din locuitorii municipiului Slobozia un cosmar. Mai bine de 8.000 de apartamente din oras, racordate la vremea respectivă la reteaua de termoficare alimentata cu agent termic de la SC Amonil SA Slobozia, nu au avut caldura.Ca in fiecare iarna de citiva ani incoace, producatorul de energie termica invoca lipsa gazului metan si datoriile mari pe care le are de incasat de la SC Urban SA. Razboiul surd dintre Amonil si Urban (fosta regie comunala) a dat la iveala un scandal de proportii. Primaria Sloboziei si Urban acuza Amonil ca nu justifica 48,6 milioane metri cubi de gaz metan achizitionat la pret pentru populatie care nu a mai ajuns in caloriferele oamenilor. Valoarea prejudiciului creat astfel slobozenilor si statului de catre societatea grupului Eurocolumna se ridica, in numai patru ani si jumatate, la peste doua milioane de dolari.

Lungul drum al gazului catre calorifere

Pina în 1999, societatile de gospodarire comunala solicitau Inspectoratului National de Gaze cota necesara pentru incalzirea pe timp de iarna. Acolo unde agentul termic este produs de combinate sau alti agenti economici, gazul metan este livrat direct acestora, urmind ca respectivele cantitati folosite pentru producerea agentului termic sa fie facturate de Distrigaz la pret special pentru populatie. Producatorul achita contravaloarea si isi incasa pretul pe gigacaloria livrata de la societatile de gospodarire comunala.La sfirsitul anului trecut, procedura s-a modificat. Producatorii de agent termic isi cereau cota de gaz metan, inclusiv cantitatea necesara pentru incalzirea locuintelor populatiei. Societatile de gospodarire comunala contabilizau cantitatea de energie termica primita si confirmau societatii Distrigaz cantitatile de gaz folosite de producatori pentru acest scop, cantitati ce urmau sa fie facturate la pret pentru populatie. De mentionat este faptul ca in cazul cotelor de gaz folosite pentru populatie Distrigaz nu percepe plati anticipate, asa cum se intimpla pentru cotele agentilor economici.

Momentul adevarului

La data de 5 mai 2000, in urma unor negocieri intre Urban, Amonil si Distrigaz Sud Bucuresti, se gaseste o solutie pentru compensarea datoriilor mari care se inregistrau la plata gazului metan.Amonil avea de achitat catre Distrigaz suma de 92,2 miliarde si avea de incasat de la Urban 29,8 miliarde. S-a stabilit astfel ca Urban sa isi asume fata de Distrigaz plata sumei datorate catre Amonil, astfel incit producatorul sa isi poata diminua restantele si sa poata primi gazul necesar procesului de productie. Cele doua societati incheie acorduri separate de reesalonare a datoriilor restante si penalitatilor, luindu-si angajamentul sa achite facturile curente. Lucrurile intra cit de cit in normal pina in luna septembrie cind, din cauza unor neintelegeri intre Amonil si Urban, Slobozia ramine aproape doua saptamini fara apa calda. Cum incidentul se petrece in plina campanie electorala, se ajunge in cele din urma la o solutie de compromis. Numai ca tensiunile reapar in luna noiembrie, cind Urban SA si Primaria Slobozia a refuzat sa achite contravaloarea energiei termice livrate orasului de Amonil, invocind lipsa parametrilor ceruti de consumatori pentru sezonul rece. In loc sa asigure 30-31 Gcal/ora, Amonil a livrat populatiei numai 10-11 Gcal/ora, cantitate insuficienta pentru incalzire. Amonil sustine ca nu a putut livra mai mult din cauza lipsei gazului metan, acuzind Urban ca nu si-a respectat angajamentele de plata catre Distrigaz, fapt ce a condus la nealocarea cotei de gaz pentru populatie.Primaria Slobozia si Urban sustineau ca, dimpotriva, datoriile sint achitate, dar ca Amonil nu are inca un grafic de plata a penalitatilor de peste 115 miliarde de lei catre Distrigaz. Municipalitatea spune ca, la data de 16.11.2000, Distrigaz a aprobat cota de 4,5 milioane metri cubi de gaz pentru incalzirea locuintelor.

Doua milioane de dolari evaporate din conductele AMONIL

In urma unor calcule facute de specialistii din cadrul SC Urban SA, s-a ajuns la concluzia ca Amonil nu poate justifica o cantitate mare de gaz sebventionat facturata, chipurile, pentru producerea de energie termica ce nu a ajuns in caloriferele cetatenilor. Calculul a avut la baza faptul ca pentru producerea unei Gcal. sint necesari 140 metri cubi de gaz conform normelor aprobate de Oficiul Concurentei. In perioada iulie 1995 – decembrie 1999, Amonil a facturat un consum de gaz pentru incalzire de 137.873.000 metri cubi. Pentru energia termica livrata efectiv populatiei s-au consumat doar 89.217.840 metri cubi de gaz.Asa cum rezulta din acest calcul, o cantitate de 48.655.160 metri cubi de gaz subventionat a fost facturata in plus. Luindu-se in considerare ca diferenta de pret dintre gazul pentru industrie si gazul pentru populatie este de aproape 50 USD la 1.000 metri cubi, rezulta ca, in perioada luata ca referinta, bugetul de stat a fost  prejudiciat cu circa 2,4 milioane de dolari. Specialistii sustin ca la aceasta situatie s-a ajuns pentru ca in aceasta perioada nu s-au facut niciodata verificari cu privire la cantitatea de gaz folosita efectiv pentru incalzire de catre producatori, care au raportat consumuri de gaz umflate.

Un parastas cu dar

Scandalurile despre care am amintit au apărut în presă în iarna anului 2001. Acum 7 ani publicarea lor nu a lăsat nici un fel de urmări. Cei care erau blogaţi să vadă s-au întors cu spatele. Politiciernii din PSD, proaspăt reveniţi la putere au transformat aceste subiecte în bani, preferând şantajul grosolan şi umflarea conturilor. Relaţia incorectă dintre municipalitate şi Amonil s-a perpetuat. Sigurul care a avut tupeul să rupă tăcerea a fost primarul Gabi Ionaşcu, un om pe care băieţii nu-l agăţaseră cu nimic. Inflexibilitatea primarului a atras multe reacţii de la Amonil. Stresaţi de faptul că fostul primar a încercat să dizolve datornicul Urban, cei de la Amonil au introdus în istanţă o acţiune prin care solicită ca datoria de peste 150 de miliarde de lei pe care o au de recuperat de la Urban să le fie plătită de Consiliul Local Slobozia. Cum s-a obţinut această aberantă hotărâre judecătoarească nu se ştie. Nici Ionaşcu nu a stat cu mîinile în sân, solicitănd tot în instanţă recuperarea cobntravalorii utilajelor de la istalaţie de alimentare cu apă pe care primăria le-a plătit deşi îi aparţineau, plus contravaloarea utilajelor topite în decor sub domnia lui Hanaru. Teoretic, la 7 ani de la îngroparea scandalurilor ar trebui să le organizăm un parastas. Nu înainte însă de a le aduce în actualitate, pe fondul relaţiilor tensionate dintre primărie şi furnizorul de servicii.