Thursday, July 31st, 2014

Numărul total de şomeri înregistraţi în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa, la sfârşitul lunii iunie 2009 este de 9.073, din care 3.523 sunt şomeri indemnizaţi şi 5.550 şomeri neindemnizaţi.

Din numărul total de şomeri aflaţi în baza de date a agenţiei la 30 iunie 2009, 2.402 sunt femei.

La finele lunii iunie rata şomajului înregistrată la nivelul judeţului Ialomiţa este de 8,4%, mai mare decat cea inregistrata la finele lunii mai 2009, cand rata somajului a fost de 8,1%.

Economia românească colcăie de băieţi din Vest veniţi la produs pe plaiul mioritic. Unul dintre motivele exodului este faptul că plaiul nostru este slab fiscalizat. Adică taxe sunt cu duiumul, dar cei care le ocolesc nu se expun la nimic. De ce, ştie toată lumea. Băieţi d-ăştia productivi sunt şi la noi în județ. Iată o mostră de evaziune fiscală pură practicată ziua în amiaza mare de italianul care produce sub sigla Donna Carmela. Omul este implicat în construcţii, în prelucrarea lemnului şi, ca orice macaronar care se respectă, deține şi o pizzerie. Cum arată localul şi care este numărul de microbi pe metrul pătrat de faţă de masă în respectivul local ţine de domeniul evidenţei. Cum tot de domeniul evidenţei este frauda fiscală comisa de această firmă chiar în cazul comenzilor livrate la domiciliul clientului. Fără să-i pese de lege, cinstitul italian nu emite bonuri fiscale pentru comenzi, ci nişte note de plată cu caracter artistic dar sărace în informaţii fiscale. Dacă băieţii de la Garda Financiară sunt interesaţi ar putea s-o pună de nişte stimulente. Ne întrebăm câţi ani de pârnaie şi-ar fi luat italianul la el acasă dacă şi-ar fi permis să încalce Codul Fiscal ?


Pe lângă faptul că deține un primar de sorginte PSD ales și reales prin vot democratic, comuna Cosâmbești se mai poate lăuda cu un lac artificial situat în satul cu același nume. Lacul, bun al comunității, este exploatat de firma unui ștab de la Penitenciarul Slobozia încă din anul 2002. De atunci și până în prezent, peștii din lac au fost exploatați sălbatic și în regim nefiscalizat de firma Ameind SRL Slobozia, unde tronează pe post de administrator și asociat unic doamna Ovreiu Elena, soția ștabului penitenciar cu același nume. Cum ar putea doamna Ovreiu să ajungă în custodia instituțională a soțului de la Pușcărie, de mână cu primarul Bogdan Popescu și contabilul Marin Gheorghe, citiți în cele ce urmează.

Cum se bagă râma-n ac

Afacerea ochită de familia Ovreiu viza balta formată la Cosâmbeti prin lucrările de regularizare ale cursului Ialomiței. Din această operațiune a rezultat o mândrețe lac în suprafață de circa 4 hectare, pe care ștabul de la Pușcărie a pus ochii. La data de 29 octombrie 2002, Consiliul Local aprobă o hotărâre cu schepsis prin care primarul să poată da cadou lacul amicului său. Actul normativ este unicat în materie și prevede două chestiuni esențiale. Prima este aceea că lacul se va închiria prin licitație publică, ceea ce este normal într-un stat de drept cum este în România. Ceea ce este anormal este faptul că prin același act se stabilește prețul de închiriere, respectiv 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, un preț corect de altfel. Prevederea anulează însă articolul 1 al hotărârii, care spunea că lacul va fi închiriat prin licitație publică. Care licitație nu mai avea sens din moment ce consilierii votaseră și prețul de închiriere. Ultima golănie penală care transpiră din actul supus analizei noastre este taxa de participare la licitație, stabilită la 1.000.000 de lei. Având în vedere prețul stabilit de consilieri, adică 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an, pentru cele patru hectare de luciu de apă firma lui Ovreiu datora primăriei Cosâmbești suma de 1 miliard de lei pe an(25.000 lei înmulțit cu 40.000 mp). Asta înseamnă că taxa de participare la eventuala licitație calculată la 10% din valoarea contractului pe un an însemna 100 de milioane și nu 1 milion, cum au calculat oamenii primarului. Concluzia noastră de analiști în ale golăniilor este că HCL în baza căreia primarul susține că s-a închiriat balta ar putea fi făcătură cu caracter retroactiv. Care, la articolul 3, nominalizează și viitorii pușcăriabili care ar urma să ajungă în custodia lui Ovreiu în urma acestei minunate dezvăluiri: primarul Popescu Bogdan și contabilul Marin Gheorghe, cei însărcinați cu ducerea la îndeplinire a sinistrei dar naivei hoții. Pardon, hotărâri a consiliului local! Iată și demonstrația!

contract.jpg

Picture 1 from 3

Cum face primarul pipi pe Consiliul Local

La data de 22 noiembrie 2002 se încheie contractul cu numărul 20911 prin care este adusă la îndeplinire voința Consiliului Local Cosâmbești. Cu mici paranteze, desigur, că doar și voința primarului trebuia respectată. Astfel, deși Consiliul Local stabilise că prețul de închiriere urma să fie de 25.000 de lei pe metru pătrat pe an, iar așa zisul proces verbal care consemnează rezultatele așa zisei licitații stabilește același preț de închiriere domnul primar Popescu procedează puțin diferit. Conform contractului încheiat de primar și de contabil, firma Ameind primește lacul la incredibilul preț de 26 de lei pe metru pătrat pe lună. Ceea ce înseamnă că Ovreiu urma să plătească nu 1 miliard pe an, cum reieșea din așa zisa licitație, ci doar vreo 12.480.000 de lei. Atenție, vorbim de anul 2002 când suma de 26 de lei nu prea avea cum să fie achitată, neexistând monedă divizionară iar salariul mediu pe economie era de vreo 4,7 milioane de lei. Este, credem noi, timpul pentru un prim bilanț. Dacă este să judecăm după actele pe care le-am obținut de la secretarul CL Cosâmbești, situația este următoarea. Consiliul local decide să închirieze lacul Potcoava cu suma de 25.000 de lei pe metrul pătrat pe an. Dar prin licitație, spun aleșii! Procesul verbal de atribuire a licitației, un document inodor, incolor, insipid și neștampilat acreditează ideea că adjudecarea s-a făcut în favoare firmei doamnei Ovreiu pentru suma stabilită de consilieri. Primarul și contabilul se gândesc să facă o reducere de 98,8% din preț și încheie contractul nu la valoare de 1 miliard pe an, ci la vreo 12,4 milioane. Domnul Ovreiu, de la pușcărie, ar trebui deja să pregătească locuri în celulă pentru cei care i-au făcut această monstruoasă pomană. Dar ar fi nedrept ca doar primarul Popescu și contabilul primăriei să ajungă la Dinamo. Pentru că în linia a doua a funcționărimii din Primăria Cosâmbești mai descoperim niște pușcăriabili numai buni de băgat la beci.

Cronica unei licitații neanunțate

După ce am primit contractul de închiriere al firmei Ameind solicitat domnului primar prin viu grai, ne-a venit ideea să cerem și hotărârea consiliului local care a stat la baza închirierii și documentele licitației aferente. Ideea a bubuit după ce am constatat că respectivul contract de închiriere nu conținea baza legală și era redactat cam pe genunchi. Am primit, după o zi cerută răgaz de doamna secretar, hotărârea CL despre care am discutat mai sus și un set de 3 coli format A4 cu un scris de mână și cu o ștampilă a primăriei care testa că respectiva copie este conformă cu originalul. Din acest document aflăm informații care mai de care mai false. Prima spune că primarul Popescu, în calitate de președinte al comisiei de licitație, informează membrii comisiei că anunțul de licitație a fost publicat în ziarul Tribuna Ialomiței din data de 8 noiembrie 2002. Trebuie menționat că din foile respective am reținut că licitația se referea la închirierea unei suprafețe de 38,74 hectare de teren și a 4 hectare luciu de apă. Am dat fuga la colecția respectivului ziar și am descoperit că anunțul cu pricina nu cuprindea nicio silabă despre închirierea vreunui lac, ci doar despre suprafața de 50 de hectare de teren. Cum terenul nu e lac, rezultă că licitația la care a participat doar doamna Ovreiu a fost o făcătură ilegală ținută pe șestache ca să nu afle nimeni. Documentul nu este ștampilat, iar numele celorlalți doi membrii ai comisiei nu este specificat în clar. În plus nu există antet, dată și număr de înregistrare, ceea ce ne induce ideea unui fals grosolan. Care nu este exclus să fi fost făcut după ce am solicitat documente suplimentare de la primărie, ca acoperire pentru contractul încheiat de primar după ureche cu firma Ameind. Oricum am da-o, afacerea iese prost pentru oamenii primăriei. Dacă documentul de licitație este corect, atunci sunt așteptați la pușcărie primarul și contabilul pentru că au încheiat un contract sub valoarea stabilită prin licitație. Dacă documentul e făcătură, la pușcărie va merge și doamna secretar, deoarece a falsificat greșit niște documente pentru a acoperi un contract ilegal încheiat de primar cu firma doamnei Ovreiu.

Ameind, o firmă de zero lei și zero bani

Dacă ar fi să judecăm după cifrele de pe site-ul Ministerului de Finanțe, doamna Ovreiu ar avea toate șansele să primească un pat la locul de muncă al domnului cu același nume. Asta pentru că în perioada 2004-2007 firma A meidn SRL raportează cifra 0 lei cifră de afaceri, 0 lei venituri și 0 angajați. Creată în octombrie 2002, cu doar două săptămâni înainte de aprobarea dată de CL Cosâmbești pentru închirierea lacului Potcoava, firma patronată de doamna Ovreiu are ca obiect de activitate acvacultura în ape dulci. Judecând după mărturiile oamenilor din zonă, firma a derulat acvacultura în ape tulburi. Pescarii din zonă susțin că în perioada 2006-2007 taxa percepută de firmă era de 600.000 de lei pe zi iar în perioada 2008-2009 de 250.000 de lei pe zi. Judecând după cifrele raportate la fisc și după declarațiile oamenilor, pentru banii încasați nu s-au eliberat bonuri, ceea ce echivalează cu o minunată evaziune fiscală. La care se adaugă munca la negru practicată de încasatorii de pe baltă schimbați mai des ca șosetele. La data de 27 mai 2009 firma și-a suspendat activitatea, potrivit Registrului Comerțului, numai că la data de 27 iunie 2009, un anume Sorin solicita împreună cu doamna Ovreiu o taxă de la niște pescari din București aflați pe baltă. Același lucru s-a întâmplat și pe data de 6 iunie, când același salariat a încasat taxă de la pescari. Probabil deși oprită din activitatea pe care n-a avut-o, firma a mai mișcat nițel, din inerție. Culmea este că deși fantomaticul contract de închiriere al bălții are valabilitate 15 ani iar chiriașul și-a oprit activitatea, consiliul local nu s-a obosit să rezilieze documentul fabricat de primarul Popescu. Care ridică din umeri și susține că secretara consiliului local știe totul despre această afacere. Miroase a spălat pe mâini de la o poștă. Cu toate acestea, unele mâini chiar nu se pot spăla de mizeria acestei afaceri asupra căreia vom reveni.

Parlamentul României. O adunătură de primate de toate profesiile, pricepute la toate dar bune de nimic, alese prin vot uninominal pe bază de mici, bere și mălai care toacă anual o căruță de bani fără nici un rezultat concret. Deși menirea instituției este să elaboreze legi, Parlamentul a devenit un soi de organ de justiție colectivă. De la începutul anului și până acum, gloata de uninominali a adoptat fix 3 legi, dintre care doar una a ajuns la Monitorul Oficial. În rest, găștile politice din forul legislativ” s-au ocupat să-și dea la țurloaie pe bază de comisii de anchetă. Una dintre ele, prezidată de amanta blondă și inteligentă a mutantului liberal Bogdan Olteanu, o anchetează pe madam Ridzi. Dobitocii care compun această comisie vin seară de seară la tembelizor să analizeze câți bani a tocat pupila președintelui Băsescu. Fraierii sunt aliniați de alte minți luminate, realizatorii TV, ies la tablă și scriu niște cifre pe care nu le înțeleg. Că primata guvernamentală a PD-L a comis inginerii finaciare, nu e nici un dubiu. Cum nu e nici un dubiu că turma de epsiloni cu imunitate care își închipuie că o anchetează nu vor demonstra nimic. Pentru că dobitocii, în frunte cu semidocta femelă a deputatului Olteanu, care-i prezidează, nu au nicio competență să ducă ancheta unde trebuie. Adică să ancheteze traseul banilor care au plecat din firmele agreate de pițipoanca pedelistă. Dar cum să priceapă o mutantă școlită la privata de drept pe bază de mălai că ea nu poate chema la audieri administratori de firme private? Păi, dacă înțelegea chestia asta simplă, se mai făcea parlamentar și se agăța de chelia lui Olteanu? Sub nicio formă! Imuni la infracțiuni, parlamentarii sunt imuni și la logică. Ei știu una și bună: să se facă de rahat reproc la tv. Restul nu contează. La fel procedeazăși comisia care-l anchetează pe ministrul mafiei de Constanța, acuzat ca mătrășit fără licitație vreun milion de euroi. Acești maimuțoi cu pedale își închipiue că sunt mici Dumnezei. Nu lipsește decât o comisie de judecată parlamentară, ca să trimitem acasă judecătorii hămeșiți de foame care fac ghem bugetul judecându-se între ei pentru lefuri astronomice și nemeritate. Încercând să se substituie instituțiilor abilitate, primatele parlamentare își crează aura de care au nevoie ca să justifice grămezile de bani negrii cheltuite în campaniile electorale. În realitate, maimuțele cu imunitate nu au nici un fel de rol în actul de justiție. Ei trebuie să-și vadă de ciorba lor legislativă de care habar nu au, că e plin de d-alde Dorel pe acolo, și să lase anchetele pe aseama cui este delegat prin lege să le facă. Închipuindu-și ca fac de toate, parlamentarii nu fac nimic. Sunt niște simplii ridicători de mâini,unii dintre ei plătiți regește pentru prostia lor, care se complac în postura de anexa decorativă a unui guvern de idioți. În interiorul relației Guvern-Parlament se află rădăcina crizei care ne-a lovit. Care înainte de a fi o criză financiară și economică este, totuși, o criză a excesului de prostie de la vârful statului.

Peste doi ani

Echipa de handbal feminin CSM Slobozia vrea în Ligă!

 

 

Handbalul feminin de la Slobozia se bucură de o frumoasă tradiţie. De antrenori entuziaşti şi de talente nu am dus niciodată lipsă. Şi nici de spectatori pasionaţi, buni cunoscători ai fenomenului, mult mai ataşaţi de handbalul local decât spectatorii de la fotbal. Au fost şi rezultate, unele notabile, dar au fost şi dispariţii lungi de pe scena performanţei, locale sau naţionale. Ce a fost (şi este) constant în handbalul slobozean este rezervorul de talente, asigurat de către Clubul Sportiv Şcolar şi de către profesorii de specialitate de la şcolile din oraş, cărora trebuie să le mulţumim. Lipsa unui Club Sportiv Municipal, care să păstreze talentele locale după terminarea junioratului, a fost total neproductivă, „pierderi grele” suferind de-a lungul timpului din această cauză şi scrima, şi atletismul, copiii talentaţi plecând la marile cluburi din ţară, pentru că acolo aveau condiţii să facă performanţă. Iată că, de câtva timp, situaţia s-a schimbat, apariţia Clubului Sportiv Municipal Slobozia reuşind să ţină la secţiile lui talentele locale şi, şi mai mult, producând fenomenul invers, alţi sportivi valoroşi, din alte zone, venind la noi, pentru că aici s-au creat condiţii pentru obţinerea de performanţe. 

Iată, în câteva cuvinte, istoria încă scurtă a echipei de handbal feminin CSM Slobozia.

Înfiinţată în iunie 2008. Înscrisă în campinatul Diviziei „A”, seria A, ediţia 2008-2009. După cum se vede din clasamentul final al acestei ediţii, CSM Slobozia a avut o evoluţie bună, clasarea pe locul trei, în competiţie cu centre handbalistice puternice, de tradiţie, fiind un câştig, dar şi un punct de plecare în atacarea ediţiei de campionat 2009-2010. CM Slobozia a avut al treilea atac şi a patra apărare, ceea ce nu-i deloc rău.

Am găsit la conducerea secţiei de handbal( Ion Nica, preşedinte; Marian Simion, antrenor principal; Emilia Simion, antrenor secund) ceea ce se găseşte foarte rar în România de azi, şi anume o strategie de lungă durată, cu obiective pe etape şi cu un final pe care şi-l doreşte orice truditor pe acest tărâm: promovarea în Ligă, adică în unul dintre cele mai puternice campionate interne din lume!

Prima etapă a fost campionatul trecut. Lotul, de 19 jucătoare, a fost, natural, eterogen, munca multă fiind pe omgenizare şi pe întărirea relaţiilor de joc. În acest prim lot a fost un nucleu de cinci jucătoare din Slobozia.

Etapa a doua a început. S-au tras concluziile şi s-a acţionat în consecinţă. S-a renunţat la trei jucătoare( Preda, Baciu şi Striblea), au venit alte două jucătoare(de Ligă) din Slobozia, Irina Simion şi Andrea Nica. Pentru noua ediţie de campionat obiectivul este ocuparea unui loc pe podium şi formarea unei echipe puternice, cu actualul lot, căruia i s-au mai adăugat trei jucătoare valoroase, cu experianţă de Ligă(Mihaela Popescu, de la Oltchim, Alexandra Băeşu, de la HC Buzău şi Simona Balcan, de la CSM Ploieşti). După terminarea viitoarei ediţii se vor trage alte concluzii şi se va primeni lotul(30%) cu jucătoare valoroase, care să acopere posturile deficitare. Cu experienţa căpătată şi cu corecturile de rigoare se va încerca, în campionatul 2010-2011, promovarea în Ligă.

Noi nu putem decât să le urăm succes şi vă invităm din toamnă la meciurile de pe teren propriu.

Pagină realizată de Ionel Constantin şi Marius Dobre

Ieri, în jurul orei 19.20, agenţii Postului de Poliţie Ciulniţa au fost sesizaţi de către un localnic despre faptul că două persoane suspecte i-au oferit spre vânzare mai multe scutere, după care au plecat în direcţia Slobozia.

Pentru a verifica legalitatea provenienţei bunurilor oferite spre vânzare, dar şi pe fondul creşterii numărului de furturi de astfel de vehicule înregistrate în ultima perioada pe raza judeţului, un echipaj mixt de intervenţie, format din poliţişti şi jandarmi, a fost direcţionat pe Şoseaua Ciulniţei la intersecţia cu DN 21 (Slobozia – Drajna) pentru interceptarea unei autoutilitare de culoare albă cu numere străine cu privire la ocupanţii căreia existau indicii că au oferit spre vânzare scuterele.

La scurt timp, la aproximativ 300 m de intersecţia cu D.N. 21 a fost observat autovehiculul respectiv ce rula cu viteză către echipaj, fiind efectuat semnalul regulamentar de oprire. După ce oamenii legii şi-au declinat calitatea, celor trei ocupanţi ai autoutilitarei li s-a solicitat să prezinte documentele de identitate, stabilindu-se că aceştia sunt N. Gigi, de 35 ani, C. Petrica – Ciprian, de 21 de ani şi C. Marius, de 23 de ani, toţi din Slobozia, cunoscuţi cu antecedente penale.

Autoutilitara cu care cele trei persoane interceptate şi identificate se deplasau este o dubă de culoare albă, cu numere de înmatriculare de Italia, pentru care conducătorul auto N. Gigi a afirmat ca nu deţine documentele de identificare.

Având în vedere cele prezentate anterior, pentru efectuarea unui control amănunţit al autovehicului şi a mărfurilor descoperite în acesta, persoanele în cauză au fost invitate la sediul Poliţiei. În urma acestei solicitări cei trei au refuzat categoric, motiv pentru care la fata locului au avut loc discuţii pe această tema, urmare cărora, cei în cauza în cele din urmă au fost de acord. Urcându-se în autoturismul lor, respectivele persoane şi-au schimbat hotărârea de a însoţi echipajul de poliţie, demarând în viteză cu intenţia de a se sustrage controlului.

Faţă de această situaţie, echipajul mixt poliţie-jandarmi a trecut la urmărirea lor şi în urma folosirii mijloacelor acustice de avertizare şi a armamentului din dotare prin executarea a două focuri în plan vertical de către subofiţerul jandarm, s-a reuşit imobilizarea acestora şi conducerea la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia, fiind folosite şi alte forţe suplimentare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa – D.P.I.R., Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Ialomiţa şi Serviciului Public Poliţia Comunitară.

De menţionat faptul că în momentul demarării procedurilor specifice de imobilizare şi conducere la sediu, activităţi ce au fost desfăşurate în cartierul Bora din municipiul Slobozia, în sprijinul celor în cauză au venit mai mulţi cetăţeni cu intenţia de a împiedica activitatea forţelor de ordine şi acestea din urmă fiind identificate şi conduse la sediu în vederea luării măsurilor legale.

Totodată, la sediul Poliţiei Municipiului Slobozia s-a procedat şi la efectuarea de cercetări asupra autoutilitarei şi a mărfurilor descoperite în aceasta.

Cercetările continuă, urmând ca în funcţie de rezultatul acestora să se facă încadrarea juridică a faptei.

Ofiţer Relaţii Publice al I.P.J. Ialomiţa Ofiţer Informare şi Relaţii Publice al I.J.J. Ialomiţa

Inspector Căpitan

DANIELA SALAORU IONESCU BOGDAN

Stimaţi colegi,

Vă anunţ din start că între titlul declaraţiei politice şi textul pe care eu îl voi citi în continuare nu există decât o legătură colaterală între un fost rector al Universităţii Agronomice Bucureşti şi operaţiunea de recoltare a lânii de pe cele două animale, oaia şi berbecul, ceea ce involuntar ne duce cu gândul la o problemă a agriculturii româneşti.

În ultimele două săptămâni, România se află sub psihoza scenariilor, scenariştilor şi a tuturor acelora care nu mai prididesc cu acuzaţiile la adresa preşedintelui Traian Băsescu. Fără să am pretenţia că mă pot transforma, fie şi numai pentru numai o clipă, în avocatul domnului preşedinte, trebuie, totuşi, să pun unele întrebări ca simplu parlamentar şi membru al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice din Camera Deputaţilor.

Astfel, faţă de scandalul din Băneasa, în care este implicată şi firma S.C. Băneasa Investment, mă înteb de ce media şi opinia publică nu s-au întrebat la rândul lor cine a aprobat scoatera din circuitul agricol a celor 226 ha aparţinând Universităţii Agronomice Bucureşti şi anul când s-a realizat aceasta. Pun această întrebare deoarece cred eu, cu tărie, că dacă nu s-ar fi efectuat scoaterea din circuitul agricol de către instituţiile abilitate, conform prevederilor Legii nr.18/1991, “afacerea” nu s-ar fi putut derula în continuare.

De asemenea, mă întreb, iarăşi, de ce media şi opinia publică “nu se întreabă”, la rândul lor, de ce nu s-a realizat trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului (în speţă al Universităţii Agronomice Bucureşti) a celor 226 ha de teren agricol, printr-o hotărâre de Guvern, şi asta încă din prima parte a anului 2001. Pun şi această întrebare pentru că dacă s-ar fi întocmit şi aprobat hotărârea de Guvern, atunci asocierea dintre Universitatea Agronomică Bucureşti şi S.C. Băneasa Investment nu s-ar mai fi putut realiza în condiţiile în care aceasta s-a realizat.

Sunt două întrebări retorice, la care nu aştept răspuns de la nimeni, poate doar de la D.N.A., pentru că sunt ferm convins că această declaraţie politică a fost auzită de cine trebuie. În rest, cred că noi, cei din Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a celui mai important for de dezbatere al democraţiei româneşti – Parlamentul României, ar fi trebuit să gestionăm corespunzător prevederilor legale, de-a lungul timpului, aceste afaceri şi să impunem aplicarea legilor. Nu de alta, dar cred că tacit s-a pus umărul, prin neimplicare, la dezastrul existent astăzi în agricultura românească.

Vă mulţumesc.

 

Bruxelles, 6 iul /Agerpres/ – Pentru a-şi manifesta agasarea, francezii, italienii dar mai ales spaniolii folosesc un câmp lexical situat… exact deasupra centurii. Cafebabel face o scurtă trecere în revistă a repertoriului european de înjurături.

‘Che palle!’, exclama o tânără italiană ridicându-şi braţele spre cer: iar s-a blocat Internetul. Acest eveniment ‘o calcă pe nervi’. Nu este neobişnuit ca italienii să utilizeze câmpul lexical al părţilor sensibile masculine pentru a-şi manifesta nemulţumirea, ţipând şi gesticulând fără măsură şi fără jenă. În Germania, o tânără de 25 de ani, care ar utiliza sec în plina zi cuvinte precum ‘testicule’ sau ‘ouă’ nu ar atrage decât cel mult priviri mirate.

Expresia destul de seaca ‘Das geht mir auf den Sack’, pe care o putem traduce prin ‘Asta ma calcă pe testicule’, nu este utilizată decât rareori. Dar este stupefiant să vezi cu câtă regularitate şi cu câtă banalitate aceste injurii sunt folosite în limbile latine. ‘Non mi rompere i coglioni’ sau chiar ‘non mi rompere le palle’ (nu-mi stropşi testiculele) poate fi spus foarte natural între colegi.

Exista o varianta în italiană pentru a desemna aceste organe, cum ar fi cuvântul ‘maroni’ (castane), expresie care i-a fost fatala ministrului de interne Roberto Maroni, care poartă un nume sugestiv: ‘Rottura di Maroni’, ‘ruptura’ pe care o aşteptam din partea sa a fost rapid deturnată…

Explicaţiile spaniolilor sunt la fel de simpatice: ‘În Spania, tot ceea ce este bun este comparat cu testiculele, ce nu este bine, cu sexul feminin’. În Spania deci, cuvântul ‘cojonudo’ (din spaniolul ‘cojones’, ‘testicule’), descrie ceva genial; când râdem din plin vorbim despre ‘descojonarse”!

În fine, tot în spaniolă, putem exprima totul folosind cuvinte care se învârt în jurul celor mai bune părţi ale omului: ele pot fi pătrate (‘tener los huevos cuadrados’) când cineva este cam lent în gândire, sau purtate precum cravatele (‘tener los cojones de corbata’), atunci când cuiva îi este frica.

Francezii sunt şi ei macho, căci ‘être coillu’ (a avea testicule) înseamnă la fel de bine a fi dotat, cât şi a avea noroc sau tupeu. Dar atenţie, dacă abuzăm de acestea, totul risca ‘de partir en couilles’ (adică să se ducă pe apa sâmbetei)

E aproape stabilit că din toamnă orice vizită la medic va fi taxată. Băgând mâna în buzunarul contribuabilului, ministrul Bazac speră să închidă gura medicilor care se plâng că sistemul este subfinanţat şi că au salarii mici. Profund imoral, actul normativ inventat de capete pătrate din Ministerul Sănătăţii nu va rezolva nimic. Deşi oficial se spune că acest sistem clocit cu girul Băncii Mondiale va aduce circa 150 de milioane de euro în conturile statului şi că va elimina şpaga din spitale, în mod real măsura nu va rezolva nimic. Singurul efect va fi acela că va scoate câteva sute de mii de lei din buzunarele celor pentru care suma chiar contează şi că aparatul infernal care căpuşează banii sănătăţii va mai avea ceva de ronţăit. Cârpeala preluată din alte sisteme de sănătate nu va reuşi să facă uitată şpaga, pentru simplu motiv că nici un doctor nu se uită la o atenţie de câteva sute de mii pentru o intervenţie care presupune mai mult de 5 minute de atenţie. Taxa lui Bazac nu face decât să mai pună un cap acestei struţo-cămile care este sistemul de asigurări de sănătate românesc. Este profund imoral să ceri coplată unui cetăţean care a plătit lunar timp de zeci de ani 5,5% din veniturile sale fără să beneficieze de 5 bani din sistem şi care are ghinionul să aibă nevoie de o vizita la medic. Este ilogic să menţii un sistem chipurile gratuit de care nu beneficiază cu adevărat nimeni în loc să laşi asiguratului libertatea să decidă unde să plătească pentru servicii medicale. Câtă vreme Casa de Sănătate a devenit din instituţie financiară independentă care trebuia să gestioneze banii asiguraţilor un soi de anexă scumpă a Ministerului Sănătăţii de la care primeşte ordine, despre ce tip de sistem vorbim? Cât va acoperi peticul lui Bazac din găurile unui sistem putred şi corupt la rădăcina lui? Nimic. Pentru că dacă socotim numai banii aferenţi programelor naţionale pentru cancer, diabet sau SIDA constatăm că de la 50 de milioane în 2003 s-a ajuns la un buget de 400 de milioane de euro în 2008 fără ca numărul beneficiarilor să crească semnificativ. Au crescut doar beneficiile firmelor din domeniu şi şpăgile gestionarilor sistemului. Doar din stoparea acestor hoţii şi din diminuarea cheltuielilor de administrare a banilor sănătăţii s-ar scoate suficiente fonduri cât să nu fie nevoie de introducerea acestui bir inutil şi imoral. Încercând să ajute pe toată lumea, statul nu ajută, de fapt, pe nimeni. Până nu se va admite faptul că asistenţa statului trebuie să se limiteze la o injecţie pentru defavorizaţi iar cei care au bani să fie lăsaţi să şi-i administreze singuri pe baza sistemului de asigurări privat nu se va putea urni căruţa din loc. De fapt, nu de grija defavorizaţilor sistemul sanitar este ţinut sub controlul statului. Ci pentru că astfel controlat, sistemul generează profituri infernale şi şpăgi colosale. Restul este gargară populistă.

Conform Ordonanţei de Urgenţă nr. 70 din 14 iunie 2009, începând cu data de 02.07.2009, pentru obţinerea certificatului de cazier judiciar este fixată  taxa în cuantum de 10 lei, pentru eliberarea în regim normal, persoanelor fizice şi juridice, inclusiv persoanelor aflate în state membre UE.

Eliberarea certificatelor de cazier judiciar se face în termenul de până la trei zile, prevăzute în Legea 290/2004 – privind cazierul judiciar.

La depunerea cererii, solicitantul va prezenta lucrătorului de la ghişeu, pe lângă chitanţa de 1 leu, care se achită la oficiile poştale, timbrul fiscal de 1 leu, achitat tot de la oficiile poştale şi o chitanţa de 10 lei, achitată la trezorerie.