Mare reformă mare la finanţe! Gaşca lui Pogea s-a gândit să restructureze pe ici, pe colo aparatul care colectează taxe şi care este al dracului de stufos. Din patru directori vor rămâne doar doi. Prima bătălie se dă între Vâjdea, directorul cu 7 subordonaţi, şi Dorobăţ. Câştigător probabil, Vâjdea. La celălalt capăt se preconizează o luptă acerbă între omul Securităţii şi Mihăescu. Câştigă în mod cert turnătorii. Restul rămâne neschimbat. Inclusiv stimulentele de neamuri proaste încasate pentru simplul fapt că bietul contribuabil se duce la ghişeu cu impozitele-n dinţi. De ce i-o stimula Pogea p-ăştia pe praful ăsta pentru nimic, chiar nu înţelegem!
“Alo, Primăria Urziceni (N.R Interlocutorul vorbeşte cu litere de tipar)? Ridică-te fă în picioare când vorbeşti cu subprefectul! Auzi, fă?! Vezi că trebuie să faceţi o hotărâre de consiliul local prin care să-i radeţi pe prăpădiţii aia de pesedişti din schemă. Cum de ce fă? Că votează cu primarul, d-aia! Aveţi grijă cum vă mişcaţi, că dacă nu iese şi nu fac eu majoritate în consiliul ală prăpădit al vostru, v-am spart! Vă arată eu vouă cine e subprefectul judeţului! Păi ce credeaţi, că aţi scăpat de mine? Păi, ce, eram bou să bag atât mălai în funcţia asta de pomană? Să-i spui lu’ boul ăla de primar că-l fac! Hai, pa, te mai sun şi mâine”. Serviciile secrete pe care le-am chestionat susţin că acest dialog între domnul subprefect Gigi şi o funcţionară din primăria Urziceni nu a avut loc niciodată.
Agentul 007,66
Un cămătar cu multe case!
Părăsit prematur de damele de companie din propriu-i partid, nea Nelu Iliescu şi-a făcut ochelarii roată prin politichia românească şi a găsit marfă numai bună pentru bordelul politic pe care-l patronează de aproape două decenii. Starleta pe care Iliescu a pus ochii are nume de floare şi comportament de buruiană. Îl cheamă Crin şi este expert în oralitate. Îi place limba rugoasă, se hrăneşte cu rumeguş şi este tipul de politruc perfect. Specializat în nimic, activistul de dreapta se diferenţiază de nea Nelu doar prin absenţa vizibilă a melonului de proletar, înlocuit cu o cravată de firmă, de inspiraţie patriciană, pe post de zgardă. Detaliul absent nu schimbă cu nimic ansamblul. Ca şi Iliescu, Antonescu este un farsor de cea mai bună calitate. Vorbeşte mult şi nu spune nimic, nu are viziune iar realizările lui profesionale nu-l recomandă nici măcar pentru postul de portar la parlament. Întreţinut al statului şi parlamentar invizibil din vremuri imemoriale, Antonescu este folosit pe post de bâtă minerească de către adevărata codoaşă bătrână din bordelul politic românesc. Victimă a procesului ireversibil de îmbătrânire şi aflat într-o tranziţie accelerată către lumea de apoi, nea Ilici foloseşte capul angelic al lui Crin pentru a lovi în gură cocotele din PSD care l-au înşelat cu Băsescu. În naivitatea lui de copil întârziat, Crin nu sesizează că este folosit pe post de par. Sau sesizează dar nu-l deranjează. Altfel nu se explică lipsa sa de reacţie în momentul în care nea Nelu l-a mângâiat pe greabăn şi l-a evocat drept un intelectual de calitate numai bun pentru PSD. Evaluarea bătrânului leninist este corectă. Antonescu este din filmul de prost gust pe care nea Iliescu ni l-a băgat pe gât 20 de ani. Crin este un dulău de companie perfect. Latră la comandă, nu are pretenţii exagerate, nu pune gura pe portofelul partidului şi este dependent de sărăcie exact ca sinistrul lui admirator. Pentru că sărăcia este singurul lui argument si funcţionează ca prezumţie de cinste şi competenţă. Numai că venind de la un liberal, stare de sărăcie a lui Crin este doar prezumţie de neadecvare. Este tot ceea ce n-a fost Năstase, răpitorul de apă dulce care a transformat ultimul din cele trei mandate constituţionale ale bătrânului stalinist în perioadă de feudalism de piaţă. Prizonier al unui partid dat afară din bordel de PSD pe motiv că nu mai avea libidou, Antonescu este omul perfect pentru o grupare de răpitori fără proiect. Iar dacă Băsescu este problema României, în mod cert soluţia nu este Antonescu. El a fost şi va rămâne doar o eroare de calcul a unui miliardar care nu se încurcă de zecimale.
Continuăm seria de dezvăluiri incredibile din culisele poluării grave comise de Avicola SA la Misleanu. Şi publicăm un document năucitor care a stat la baza acordului emis de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ialomiţa pentru depozitarea mormanelor de moloz în albia Seaca. Falsul este evident, iar culpa organelor statului se vede din avion. Nimeni nu a controlat ce se întâmplă pe albia râului până când Ministerul Mediului nu s-a sesizat după anchetele publicate pe site-ul GSE.
Unde dai şi unde crapă!
La data de 14 noiembrie 2006, Avicola depune la APM Ialomiţa o solicitare scrisă prin care cerea aprobarea pentru depozitarea molozului rezultat din modernizarea unor hale de păsări de la ferma din Bora. În conţinutul adresei, şefii de la Avicola susţin că au găsit soluţia de a depozita deşeurile în albia râului în “prelungirea digului de apărare”. Ei îşi iau angajamentul să ecologizeze zona acoperind-o cu pământ fertil şi precizează că astfel se va consolida digul de apărare, depăşit de inundaţii din 2005. În realitate, depozitarea molozului s-a făcut direct în albia râului. Cu ocazia inundaţiilor, albia blocată nu a permis scurgerea apei, care s-a revărsat în incinta fermei. Dovadă stă şanţul săpat prin muntele de moloz care a facilitat scurgerea apei pe sub pasajul de sub drumul public. În plus, după eliberarea acordurilor, nici una dintre instituţiile care au permis poluarea gravă a albiei nu a verificat lucrările desfăşurate în zonă. Primăria Perieţi a permis depozitarea molozului prin încălcarea evidentă a legii. Asta pentru că nu există o hotărâre a Consiliului Local prin care să se stabilească perimetrul în care se pot depozita deşeuri rezultate din construcţii. Potrivit legii, zona trebuie împrejmuită cu gard şi marcată prin panouri inscripţionate, iar acolo puteau depozita deşeuri toţi locuitorii comunei, nu numai Avicola. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât acceptul este dat în numele Consiliului Local, fără să existe o hotărâre în acest sens.
Ministerul Mediului, singura instituţie care a reacţionat
Iniţiativa controlului derulat de Garda de Mediu la Avicola aparţine Ministerului Mediului. La data de 18 februarie 2009, Ministerul Mediului a solicitat Gărzii Naţionale de Mediu să verifice informaţiile apărute pe site-ul GSE legate de poluarea gravă de la Misleanu. Control a fost finalizat zilele trecute şi a fost extins la toate fermele Avicola. Rezultatele finale ale controlului nu au fost date încă publicităţii. GSE a sesizat Parchetul Ialomiţa cu privire la poluarea de la Misleanu şi la reacţia dubioasă a autorităţilor locale. Vom reveni!
S-a umflat tărâţa în liberalii ialomiţeni! Stârniţi de congresul care va avea loc vineri şi nu luna viitoare cum consemnează o publicaţie locală de mic titraj, liderii formali şi informali ai brătienilor s-au luat la trântă în public. Domnişoara deputat Pocora, denumită aşa probabil după starea civilă, că altfel nu ne explicăm termenul, anunţă într-un comunicat de presă difuzat în regim low cost că liberalii ialomiţeni îl susţin pe Tăriceanu. Care or fi liberalii ăia fani ai motociclistului, nu ştim şi nici nu ne spune nimeni! Domnişoara în schimb susţine că a vorbit cu cei 27 de delegaţi şi că majoritatea îl susţin pe Tăriceanu, conform principiului “mi-a spus tata că i-a spus un om”. Lezat în orgoliul său de mascul alfa al partidului, domnul Gogu Petre sare ca ars şi o contrazice pe necăsătorita din biroul politic al PNL. Domnia sa spune că filiala îl va vota pe Antonescu deoarece aşa s-a decis prin vot. Dilema este următoarea: liberalii fie au uitat ce au vorbit, fie nu mai ştiu ce au votat! Judecând după performanţele guvernului Tăriceanu, credem că ambele variante sunt corecte.
Cămăşuţa de forţă de astăzi are două locuri, pentru că politicienii locali au dat cu gura-n ziare de ne-am tăvălit de râs. Primul pacient este deputatul PD-L Gheorghe Tinel, care a colindat la instalarea în funcţia de subprefect a unui alt Gheorghe. Cităm:”Încă o dată îl felicit, îi urez un mandat uşor, deşi, sincer îi spun că nu va fi uşor într-un judeţ greu….”! Normal că nu e uşor într-un judeţ greu, dar nu la această prostie vrem să ne referim. Ci la siguranţa manifestată de nea Tinel cum că Babagianu va câştiga concursul pentru ocuparea funcţiei. Oare să nu ştie domnul deputat Tinel că examenul este scris, iar nea Gigi le are doar la oral? Depăşim şocul şi continuăm cu citatul de unde l-am lăsat: “… nu foarte bogat în care va trebui să drămuim resursele, să le împărţim echitabil astfel încât să ajungă la toată lumea”. Am ajuns de fapt la miezul declaraţiei. Norocul nostru este că nu Babagianu va împărţi resursele. Nu de alta, dar nea Gigi bagă dobândă la tot ce dă şi nu prea avem de unde i-o plăti! Cât despre împărţeală, dacă ea se face pe principiul :”daţi câte una să ajungă la toţi” credem că ne-am scos şi din criza asta. O aşteptăm pe viitoarea, că oameni competenţi avem! Câtă frunză şi, mai ales, câtă iarbă!
Pe locul mortului la cămăşuţa de forţă îl regăsim pe Gogu Petre, un bugetar sărac dar cu două vile făcute în mandatul de chef inspector la învăţământ. Moizacarul regimului Ceauşeşcu (denumit astfel după “fresca” de la Clubul Copiilor)grăieşte cam aşa: “Cred că, după cei patru ani, eu nu am încurcat borcanele aici, politica şi administraţia. Am avut această putere, m-am detaşat de acest lucru şi am ajutat, în mod echilibrat, toate primăriile din judeţul Ialomiţa şi toate unităţile şcolare”. Aşa este, parol! Domnul Gogu nu a amestecat borcanele. Doar le-a alăturat astfel încât mierea a trecut dintr-unul în celălat. Şi este doar o stranie coincidenţă faptul că cele două vile ale familiei sale, başca o micuţă compactă made in Germany i-au apărut în ogradă simultan cu investiţiile derulate la şcoli şi gestionate de Inspectoratul Şcolar. Domnul Gogu Petre mai spune că este calificat să rămână pe funcţie. Este calificat, nicio îndoială. La locul de muncă! Dar merge şi cu suspendare.
De pe maidanul economiei de piaţă ne vine ultimul subprefect miluit cu o funcţie călduţă de cabinetul Boc, taman sâmbătă. Îl cheamă Gheorghe, normal, şi provine din Urziceni, oraşul leagăn al inteleghenţiei ialomiţene. Cunoscut drept Gigi şi supranumit Dobândă pentru simplul fapt că împrumută cu bani oamenii aflaţi la ananghie, Babagianu este ultimul dintr-o serie de intelectuali de marcă pe care Urziceniul ni i-a servit ca prefecţi sau subprefecţi. L-au uns sâmbătă şi el şi-a luat funcţia în serios. “…vă promit că voi fi alături de dumneavoastră, de toţi care aveţi de informat astfel de situaţii, să le ducem la bun sfârşit, pentru ca şi părinţii noştri, copiii noştri să fie siguri când merg pe stradă, să nu mai avem grija lor când vor pleca de acasă, dacă se vor mai întoarce sănătoşi”. Aşa a cuvântat bravul demnitar uns subprefect la apelul bocancilor de un premier care face spume la gură vorbind despre competenţă. Nu intrăm în detalii legate de averea noului subprefect şi modul în care a fost dobândită. Ar fi insuportabil mirosul. Rămânem doar la suprafaţă şi admirăm oralitatea gândirii subprefectului şi arhitectura acestui discurs mirobolant care trădează o logică inferioară maimuţelor. Organizarea de tip tribal a ideilor noului subprefect ne lasă mască. Ne obişnuisem cu prostia în stare pură la Prefectură şi cu toate astea nu ne putem reprima admiraţia. Se poate şi mai jos decât Caramitru! Ne amintim cu nostalgie de Savu sau Cazacu, iar când ne gândim la Bălan avem deja imaginea academicianului cu BMW X5 şi telefonul lipit la ureche non stop. Standardul de inteligenţă minimă necesară pentru ocuparea unei funcţii de înalt funcţionar public a fost de mult abrogat. Nu ne trebuie bariere. Prostia este egală în drepturi cu inteligenţa, iar asta este consfinţit prin legea electorală. E vremea lui Gigi, oricine ar fi el. “Vă mulţumesc că aţi acceptat să veniţi alături de mine în această zi foarte importantă din viaţa mea”. E singura propoziţie coerentă a lui Gigi Babagianu. Şi sinceră. Ziua în care a fost numit,este mai importantă chiar decât cea în care s-a născut. Este ziua în care vine scadenţa la împrumuturile date cu camătă. Este la fel de minunată ca ziua în care un cămătar ordinar, să zicem, se duce la debitor să-şi încaseze dobânda de 40%. Emoţia nu poate fi descrisă în alţi termeni. Pentru că este cuantificabilă şi măsurabilă în procente adăugate la debitul de bază. Votăm şi ne ducem la culcare. De restul se ocupă ei. Iar rezultatul este că transformă administraţia în grădină zoologică. Să vă bateţi joc bine!
Te apucă scârba când îi auzi pe sindicaliştii de la Sed Lex cum cer să li se conserve lefurile lor nesimţite plătite pentru nimic. Cum vor ei ore suplimentare plătite ca să compenseze faptul că în timpul regulamentar de lucru freacă ţiparul şi se bat de muscă.
Scârba este şi mai mare, dacă te uiţi la moacele liderilor care apar la televizor şi prin ziare şi ţipă în numele gloatelor bugetare, clamează cinste lor şi arată cu degetul spre corupţia din clasa politică. Un astfel de specimen avem şi noi aici, la Slobozia.
Să zicem că-l cheamă Nicu şi vrea sporuri. Şi să mai zicem că face grevă de avertisment pentru că guvernul s-a atins de leafa lui de sindicalist onest. Ei, bine, Nicu acesta de care vorbim noi nu-i decât un escroc. Cu ceva timp în urmă, el a încasat o şpagă ca să îşi dea acceptul ca o doamnă să ocupe un post câştigat prin concurs. Câteva sute de euro a încasat mojicul doar pentru că el e mare sculă sindicală.
Numai că la scurt timp, cel de la care a încasat şpaga a venit şef la instituţia lui Nicu! Şi s-a schimbat sensul vieţii, fapt ce l-a condus pe şpagasin fix în biroul directorului cu plicul în mână, returnând şpaga. Incidentul s-a îngropat, dar amintirile rămân. Doar obrazul lui a rămas la fel de gros ca atunci. Şi, ca o Albă ca Zăpada a luptei sindicale, Nicu se luptă acum pentru drepturile salariaţilor. Ca să aibă de unde lua şpagă, probabil.
Agentul 007,63
Scârbit profund de derbedei!
Se întâmplă la Direcţia Judeţeană de Finanţe Publice Ialomiţa. Boss-ul se numeşte Nicolae Vâjdea şi a fost directorul acestei instituţii încă de pe vremea lui Burebista. Unii ajunseseră să creadă că i se lipise fotoliul de dorsal şi că va fi condus pe ultimul drum cu tot cu uşa de la biroul de director. Vremurile s-au mai schimbat şi flăcăul tomnatic, divorţat pe la 60 de ani, a fost schimbat din funcţie. Schimbat este un fel de a spune, că bunicul matusalemic îşi odihneşte oasele în aceeaşi instituţie. Şi, culmea, tot pe post de director la una din direcţiile din instituţie. Ciudăţenia este că directorul Vâjdea umflă o pălărie de bani, deşi în subordinea sa sunt fix 7 oameni, iar numărul total de salariaţi ai instituţiei depăşeşte 400! Leafa conducătorului care ar trebui să intre în Cartea Recordurilor sare de 60 de milioane de lei lunar. Scump, da’ face! Nimic vrem să spunem.
Bre, Căline, faza a avut loc vineri, intrarea pe autostradă de la Drajna. Costică, şoferul matale era îmbarcat în maşina fabricii, un Logan alb cu numărul alea alea BIX. Din maşina fabricii, Costică, îl ştii, şoferul matale, a basculat nişte pachete într-o altă maşină. Nu ştim ce era în ele, dar sursa noastră zice că era ceva ce avea aspect de şpagă.
Dar noi am zis: ce, bă, eşti nebun? Păi s-a schimbat sensul vieţii? Tu nu ştii că la miliţie dai, nu iei? Şi cui să dea, bă, Măndică şpagă? Am întrebat şi noi la mişto, ne înţelegi? Când acolo, javra ce ne spune? Păi, bă ,hahalerelor, poliţia dă şpagă, bă fraierilor! Şi dă tot la poliţie, dar la ăia mai mare în funcţie şi grad. Nea Măndică, te rugăm să ne crezi că ne-a căzut moralul în baia de ulei!
Cică, nu aţi văzut mă cum cade Măndică în picioare orişicând? Pai, ce, zice el numai io l-am văzut de două ori pe Costică, trimis de Măndică, la Drajna cu o atenţie mică. Hai sictir, mă poetule i-am spus noi. Şi ne-am apucat să gândim. Şi am ajuns la concluzia că, ştiindu-te pe matale cât de corect eşti, nu se există asta cu şpaga. Noi credem că te face Costică, în sensul că aplică tabla împărţirii înainte de întoarcerea la bază, iar matale nu te prinzi. Aşa că, nea Măndică, ai grijă de Costică! Nu de alta, dar noi credem că te fură la capul gol. Dar dacă matale ştiai de tranzacţie, te rugăm să ne scuzi de deranj. O să ne facem că nu vedem.
Robul lui domnu’ Stănică Inimosul, numitul Dascălu de la IPJ Ialomiţa, are un plan secret de salvare a reputaţiei, funcţiei şi statutului de slujitor al poporului. După cum se ştie, Prea Cuviosul Dascălu a fost pus pe lista cu acatiste a corpului de control de la Ministerul Miliţiei pentru neimplicare managerială în stârpirea scandalurilor de la Urziceni. Asta pute a destituire.
Planul lui Dascălu este acela de a-şi da singur a treia cizmă în dos şi în urma impactului să aterizeze în funcţia de comandant la Urziceni. Adică tot sancţiune disciplinară, nu? În acest fel speră el să rămână lângă abator până la nunta de aur. Că p-aia de argint cu dar şi naş de la prefectură a executat-o cu profit în mandatul trecut. Cică asta e pohta ce-a pohtit şi pentru care a plătit la Bucureşti, la fomiştii din fruntea miliţiei. Noi nu credem, parol!
Agentul 007,63
Dându-i lui Măndică idei(mergea şi lei, dar ne-am gândit că la criza asta mai bine euro! )
După ce am văzut care sunt avantajele tranzacţionării în piaţa futures, vom trece în revistă tipurile de contracte bursiere: spot; forward; futures; options.
Contractul spot sau la vedere, este unul de vânzare/cumpărare în care livrarea/execuţia se realizează imediat, preţul fiind stabilit în momentul încheierii tranzacţiei. Livrarea/execuţia se realizează în termen cuprins între 24 ore şi 10 zile lucrătoare, presupunând livrarea obligatorie a obiectului contractului. Produsul ce stă la baza contractului trebuie să fie: existent; disponibil (să nu fie grevat de vreo obligaţie); la vedere (într-un depozit agreat de bursă)
Contractul forward este acela în care vânzătorul şi cumpărătorul convin asupra unui preţ pentru un bun (marfă, valută, acţiuni etc) care urmează sa fie livrat/executat obligatoriu în viitor, pentru care va fi depusă o majă sau un gaj (în cazul contractelor forward pe valute realizate cu o bancă nivelul marjei se ridică la circa 20%). De exemplu, aţi hotărât să cumpăraţi un apartament care se află încă în construcţie. Pentru a fi siguri că preţul nu va modificat până la finalizarea lui, decideţi să încheiaţi un contract forward, pentru care veţi avansa un gaj, prin care veţi bloca preţul până la livrarea lui, când veţi achita contravaloarea integrală. În acest mod, veţi fi siguri că nu va trebuia să plătiţi mai mult decât la semnarea contractului.
Contractul futures a apărut în urmă cu peste o sută de ani în urmă, fiind în prezent cel mai tranzacţionat produs bursier, el acoperind o gamă diversă de produse de la valute, aur, petrol, acţiuni, cereale până la starea vremii.
El este un angajament standardizat prin care unul dintre parteneri vinde, celălat cumpără un anumit activ la un preţ stabilit, depunând o marjă (cont de marjă) care reprezintă între 5 şi 10% din valoarea activului, în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare, numită scadenţă, care la Sibex este la 1, 2, 3, 6, 9 sau 12 luni.
Cumpărătorul sau vânzătorul pot să-şi închidă poziţiile printr-o operaţiune inversă, în orice moment al existenţei contractului, adică la un minut de la încheierea lui sau la scadenţă. În cazul în care poziţia va fi închisă la scadenţă, compensarea se va face la Sibex în funcţie de cursurile medii anunţate de BNR, fie la media preţurilor de la BVB din ziua respectivă.
După iniţierea tranzacţiei, conturile de marjă sunt debitate şi creditate zilnic, în funcţie de preţurile pieţei, prin care suma din contul clientului fie va creşte, fie acesta va fi obligat să o aducă la zi sau să o lichideze.
Acest articol are rolul unui demers educaţional. Strategiile prezentate nu reprezintă sfaturi de investiţie. Responsabilitatea aplicării acestora aparţine doar investitorilor. Mai multe informaţii puteţi obţine pe www.sibex.ro.
