Friday, August 22nd, 2014

N-avem autostrăzi, nu se aplică legi, nu se mai fac reforme, nu se mişcă nimic, nu progresăm, ne izolăm, mor oameni din prostia şi inconştienţa subordonaţilor tăi, din nepăsare, din lipsă de reguli, din politicianism. Se fură ca-n codru, se legalizează corupţia, românii trăiesc prost. Astea nu te revoltă, nu te fac să tresari, nu te enervează, nu-ţi mişcă niciun muşchi pe faţă. Te doare-n bască, ţi-e indiferent. Sfidarea regulilor morale ale societăţii şi dispreţul bunei cuviinţe sunt întotdeauna simţite de oameni şi tot ei sunt cei care, implacabil, ţi le plătesc.
Oricine ai fi, oricâtă putere ai acumula, orice regim ai conduce şi pe oricâte televiziuni ai apărea simultan sau consecutiv, live sau înregistrat, rezultatul este acelaşi. Când ţării tale nu-i este “bine”, nu poţi să-i spui tot timpul “pa”!”, scrie Sorina Matei pe blogul personal.

PS Boschetar pentru ca in anii 90 omul dormea pe banci in parcurile din Paris. Mentalitatea o are de atunci. Doar un boschetar poate sa se adreseze jurnalistilor  cu” Pa, mersi”, ca pe bulevard.

Citiţi mai mult: http://sorinamatei.blogspot.ro/2014/01/premierul-bine-pa.html

“Cornel de la Vank”, cine-o fi ăsta habar n-am dar așa era prezentat pe ecran, a rămas blocat în nămeți. El a intervenit telefonic la televizor și, cu ajutorul cuvintelor lui, și-a exprimat indignarea. Avea omul un concert la Râmnicu Vâlcea și a trebuit să plece la drum. Bineînțeles că a rămas înzăpezit, că viscolul nu ține cont de treburile mai mici sau mai mari ale oamenilor. Fătuca din studioul TV era la fel de indignată la adresa autorităților care freacă menta în loc să dea o pauză viscolului și să, dea la lopată ca să poată Cornel să ajungă la cântare. Pe autostrăzi, o sumă de imbecili s-au tamponat în grup și au rămas în câmp. La televizor, fătucile cu microfon hărțuiesc trecătorii cu întrebări imbecile: “Te-a prins iarna pe drum. Ți-e frig? ” Nu, fă, i-aș fi răspuns, am transpirat și am făcut țurțuri! Acesta este tabloul sumbru al unei zile normale de iarnă. Prostia este la fel de multă ca zăpada. Și viscolește aprig amplificată de imbecilii care se numesc jurnaliști de televiziune. Gâtuit de indignare, poporul urlă la autorități că nu se iau cu viscolul la trântă. Prostia populimii este explicabilă. Avem povestiri savuroase despre prostia în stare pură, cum ar fi povestea idiotului care căra lumina în casă cu ulciorul sau umplea găleata cărând apă cu sita. În privința autorităților însă, prostia este deranjantă. Pentru că este plătită gras de la buget și produce pagube inimaginabile. Și chiar moarte. Cum mă, organule, dai tu drumul circulației pe autostradă când vezi ce urgie e afară? De ce, organule, nu închizi circulația și permiți bezmeticilor să iasă din localități?  Înțeleg că organul, ca reprezentant în funcție al poporului, este și el redus neuronal, are hardul mic și memoria RAM e slăbuță. Dar că superiorii lui, Ponta, Generalul izmană de la interne sau alți băieți din guvern sunt la fel de idioți, asta nu mai pot să o înțeleg. Adică o înțeleg, dar mă calcă pe nervi inerția celor care văd, înțeleg dar stau cu mâinile în sân.

Cotidianul Evenimentul zile publica in editia online stenograme naucitoare in care procurorul Hristescu isi arata muschii in fata unor agenti de circulatie. Discutiile au loc in sediul Parchetului Ialomita si au ca obiect musamalizarea unui dosar pentru conducerea autoturismului sub influenta alcoolului. Dialogurile lui Hristescu s-au materializat printr-o solutie de scoatere de sub urmarire penala a autorului. Radem un fragment semnificativ.

Hristescu Cristian: E treaba lui nu ne interesează, noi am greşit, noi o rezolvam, că vă promitem c-o rezolvăm, Lăsaţi-mă pe mine.. Zic: Am fost şi am vorbit cu tine, zice: Ce daca aţi fost, lăsaţi-mă, nu vă mai băgaţi nicăieri, lăsaţi-mă c-o rezolv eu, o să mai vezi tu…

Hristescu Cristian: Îţi spun că nu te-apucă Paştele, stai să vină Ştefu din concediu (vorbeşte trivial)…

Hristescu Cristian: I-am zis: Spune-i lui Boartă, că ştii unde ajunge? la Urziceni, în capăt, la un post de poliţie, la Moviliţa… că dacă i-am spus că e omul meu, nu putea să-l lase în pace? Eu ţi-am zis să te duci şi nu te-ai dus, nu vrei să te duci… „ Domnule, că nu i-am spus că.. , că în momentul în care m-ai sunat tu, el era deja acolo… „Ce-a căutat ăla să-i conducă maşina, daca îi face plângere că i-a condus maşina? Ce-a căutat ăla să urce, unde scrie că are voie să urce la volan… ai grijă!” Domnule, vă rog frumos, lăsaţi-ne c-o rezolvăm.

Hristescu Cristian: Ce i-am făcut, să-ţi povestească nea Nelu(Gae Ionel), că a plecat de la masă, şi după aia, când s-a întors, a zis: Eu am plecat băi că am plecat de ruşine… şi a zis: Domnule, mă faci de faţă cu toata lumea, mă faci varză…

Hristescu Cristian: Ce-am râs, bă, aseară acolo, nu mai ţin eu minte… păi tu stăteai, nea Ion , tu, Relu, după aia, pe partea ailaltă venea băiatul ăla al lui Gae , Gae, eu şi Ana … a spus că e treaba lui…

Ion Cristian: Păi şi cum o rezolvă?

Hristescu Cristian: Ştie el cum o rezolvă, se duce că el are mult, are relaţii… am vorbit şi eu cu femeia aia, am trimis-o pe Georgiana, şi femeia aia a întrebat-o pe Georgiana… Dar, e iubitul tău? Da, e iubitul meu… a dat de belea iubitul tău… şi s-a dus şi a vorbit cu ea şi acum a zis: domnule nu vă mai duceţi dumneavoastră…. noi am greşit, eu cu Boartă am greşit-o, noi o rezolvăm, noi vă promitem că iese sub 0,80…. rezolvaţi-o (trivialităţi), eu v-am rugat pe dumneavoastră… nu vă mai duceţi nicăieri, e treaba noastră…. bine…

Cristea Iulian: Varză l-ai făcut domnule….

Hristescu Cristian: Ai văzut!? Aaa… Da! Că era şi Iulică acolo…comisarul şef… ce i-am făcut, da, că era şi Iulică…

Hristescu Cristian: Că dacă te apucă pe tine Paştele şef la circulaţie, du-te-n (trivialităţi) i-am zis, n-ai ce să cauţi, dacă nu ştii să rezolvi o treabă…. dacă eu te-am sunat….

Geme județul și, o data cu el, țărișoara sub apăsarea luptei anticorupție. După căderea bastionului de la DNA, l-am numit aici pe nea Bebiță Cristudor, s-a prăbușit și turnulețul de la Parchetul județean, micul Cătălin Hristescu, un băiat de mingi al interlopilor locali, după cum susține anticorupția de la București. Lumea a intrat în fibrilație. Jurnaliștii care până mai ieri erau specializați în știri pozitive la calup, dau de toți pereții cu mafia din justiție. Pe forumuri au apărut comentatorii avizați care formulează teze cu valoare de adevăr absolut la adăpostul anonimatului. Pentru neavizați pare un nou început. Se purifică instituțiile, bandiții se predau, binele învinge. Pentru cunoscători însă, ceea ce se întâmplă nu este mai mult decât un circ ieftin, o nouă bătălie (a câta?) pentru reîmpărțirea influenței, rearondarea găștilor de cotizanți la centrele de protecție pentru o mai judicioasă colectare a șpăgilor. Atât și nimic mai mult. Demonstrația este simplu de făcut. Ce sunt, de fapt, procurorii Hristescu și Cristudor sau polițistul Tache, ca să mă refer la ultimii cetățeni încondeiați de DNA? Sunt simple unelte. Sunt mustățile unui sistem cu rădăcini adânci. Sunt interfața dintre bandiții de sistem și cei din afara sistemului. În ultimii 14 ani despre cei trei și nu numai despre ei s-au produs tone de dezvăluiri. Cele mai multe dintre acestea au venit de la presă. Dar au fost și materiale informative ale SRI care au ajuns pe birourile celor ce erau obligați să ia măsuri. Numai că, ce să vezi? Cei puși să dea cu ei de pământ erau exact cei care-i protejau. Inspecția judiciară de la CSM i-a albit de fiecare dată. Daniel Morar, șeful lui Cristudor, a mers încă și mai departe. În sensul că deși avea pe masă un dosar cât Encicopledia Britanică despre isprăvile lui Cristudor, s-a făcut că nu le vede și l-a avansat. Ba, chiar i-a dat și o primă pentru că s-a desistat într-un dosar tip făcătură soldat cu trimiterea după gratii a unui om nevinovat. Hristescu a ajuns procuror șef după ce CSM-ul l-a verificat în mai multe rânduri după ce chiar șefii lui au cerut aceste verificări. Dacă acum Hristescu va fi găsit vinovat, alături de el ar trebui sa meargă la Dinamo și cei care i-au dat certificate de bună purtare. Gunoiul pute prea tare iar băieții care se ocupă cu salubrizarea pentru mafia gulerelor albe au hotărât să ducă mizeria la tomberon. Atât și nimic mai mult. Câtă vreme rădăcinile răului rămân în instituțiile statului, doar plevușca va ajunge pe drumuri. Cu pensii babane, ca judecătorul Costiniu, și cu bătrânețea asigurată, desigur. Iar locurile vacantate vor fi umplute de alte lichele, la fel de odioase și la fel de corupte. Sistemul, așa cum a fost el proiectat de Ion Iliescu în 1990, nu este capabil să producă altceva. Omenii integrii vor rămâne în tenebre și doar lichele vor păși pe covorul roșu. Atunci, despre ce anticorupție vorbim? 

Nici nu stiu ce ce sa incep, probabil cel mai usor ar fi sa ma prezint. Ma numesc Sorin Popa, sunt membru Salvamont Alba
si de vreo 3 ani m-am apucat si de zbor cu parapanta. Sunt un pasionat de IT si electronica si tot ce inseamna Tech, fericit detinator de titulatura de inginer diplomat!
Ieri noapte am luat si eu parte la toata operatiunea de cautare si salvare. O sa va povestesc, ce am trait, simtit si vazut eu!
Am un Gps Garmin Etrex Venturer CX, cu harti updatate, tweak-uite etc. Am investit mult timp (in 9 ani, de cand il am) cititnd mii de km de forumuri ca si asta, despre acest GPS, ca sa scot tot ce poate el sa dea mai bun. Deci este foarte preaparat, si nu ma duc nici la WC fara el. Am avut destul de multe actiuni de cautare, unde l-am folosit si a salvat vieti! De cand m-am apucat de zbor, are locul lui sfant in cockpit.
Am fost anuntat la ora 16:16 minute, sunt domiciliat in mun Aiud judetul Alba, la 141 de Km de sat Horea, asa ca drumul pana acolo necesita circa 2-2ore si jumatate. La ora 16:50 paraseam orasul, si am gonit tot drumul pe ceata, precum Colin McRae, pe o ceata oribila. Am ajuns la aproximativ ora 19, sau foarte putin peste aceasta ora!
Primul lucru pe care am incercat sa il fac, ii sa aflu coordonate. Eram mai mult ca sigur ca intr-un astfel de incidend aviatic, trebuie sa se stie cel putin coordonate. Cu toate ca pe drum le spuneam colegilor mei “ca sigur pana ajungem noi de la asa distanta, din Aiud, toata lumea este salvata etc”.
Odata ajunsi in zona unde s-a facut asa-zisa “Celula de Criza”, ne-am lovit de urmatoarele probleme:

1. PRESA NU A FACUT ALTCEVA DECAT SA NE INCURCE. S-A INTARZIA CEL PUTIN O ORA DIN CAUZA LOR (NE CEREAU SA LE CARAM OPERATORII CU MASINILE, etc)
2. POLITIA A FOST DEPASITA DE SITUATIE. TREBUIA IMPREUNA CU JANDARMII SA NU PERMITA ACCESUL FACTORILOR PERTURBATORI
3. IGSU DEPASITI DE SITUATIE, NU AM VAZUT PE UN CONDUCATOR CARE SA GESTIONEZE LOGIC SI COERENT SITUATIA
4. CEA MAI MARE SI CEA MAI GRAVA!!!!!!! LIPSA TOTALA DE COMUNICARE INTRE INTITUTIILE STATULUI TRIMISE SA ACTIONEZE

Noi cei de la SALVAMONT, am fost dati la o parte, cu toate ca aveam dotarea tehnica, cunostintele necesare! O targa speciala de transport costa 2 mii de euro, cele pe care le vedeti in filmarile de la televiziuni, si eu au preferat sa care accidentatii cu patura si doi pari de brazi, de catre padurari si jandarmi. Multi dintre salvatorii montani sunt pregatiti in centrele SMURD ca sa devina si Paramedici, ca degeaba ajungi la accidentat si nu sti ca ii faci nimic. Noua ni s-a spus sa ne retragem cand eram la 10 minute de ei!

Am sa continui povestea (m-am cam abatut de la subiect), cineva avea coordonatele exacte, am vazut si eu acum la televizor, dar noua ni s-a spus ca nu le au, si ca de la STS au stabilit un perimetru de cautare format din 3 coordonate, transformate de catre nu stiu ce specialist GIS!
Dupa ce m-am luptat 15 minute rugand in dreapta si in stanga, am reusit sa fac rost de 2 dintre ele.! Le-am introdus in GPS, si am verificat daca au vreo logica. Intr-adevar imi indica un punct aflat la 13.8 Km de unde eram noi. Am luat 2 padurari care stiau zona cu ochii inchisi si am plecat! dupa doua ore de umblat s-a ajuns la concluzia ca acele coordonate furnizate de STS erau gresite, si n-am intors la locul unde am lasat masinile. Intre timp am comunicate pe radio si pe telefoane cu colegii de la Salvamont Cluj, Bihor si Margau.
Toti am abordat cautarea din directii diferite, in asa fel incat sa cuprindem o zona cat mai mare de cautare, avand in vedere ca nu ne puteam baza pe coordonatele furnizate de STS.In acest timp mai multe persoane aveau informatii de care noi aveam nevoie dar au hotarat sa NU ni le furnizeze, si ma refer aici la politie, care au trimis padurari in directia buna dar noua nu ni s-a comunicat. inclusiv clubul de off-road au primit mai multe informatii decat noi.
La un moment dat tot convoiul de masini a plecat la vale, si padurarii care erau cu noi au luat legatura telefonic cu colegii lor care erau foarte aproape de avionul prabusit. De indata li s-au luminat fetele si au zis : “stim unde is, si va putem duce pe un drum numa de noi stiut, ii periculos ca ii gheata, si ii drum forestier abrupt, dar daca reusim sa trecem de 4 puncte critice, atunci ajungem pe culmea dealului exact deasupra loc, si de acolo pe jos ajungem in 5 minute”
Zis si facut, ne-am suit in masina (o Lada Niva Pick-up 4×4 du reductor si diferential blocabil) si ne-am despartit de convoi, am urcat pe cel mai extrem drum pe care am urcat in viata mea, si la un moment dat din spate ne-au ajuns doua masini de la Transilvania Off-road, ne-au urmat o buna bucata de drum, si eram bucurosi ca au masini puternice si ne pot ajuta la transportul accidentatiilor, dar la un moment dat, s-au intors din drum, si nu i-am mai vazut!
La scurt timp ni s-a cerut sa ne retragem, cand eram la 10 minute de mers pe jos de locul accidentului!
Cam asta ii pe scurt ce am trait eu si colegii mei!

Informatiile astea is brute, imi pare rau ca nu am fost lasat sa imi fac ce am fost invatat sa fac! Iubesc ceea ce fac, puteti sa dati cu orice in mine sau Salvamont, dar am crescut in munte, am avut probleme, si mi-as fi dorit sa fi avut pe cineva ca si colegii mei, la care sa apelez in momentele alea critice, dar nu erau pe vremea aia. Facem tot ce facem din cauza ca, chiar vrem sa credem ca mai exista un pic de umanitate in tara asta si ca valorile umane le eclipseaza pe cele materiale. Nu remuneratia ne tine in job-ul asta, si nu ne punem la bataie sanatatea si viata pt. un pumn de marunti, ci pentru ca ne place le vedem fetele fericite ale oamenilor pe care ii salvam. Si ii ajutam cu placere intotdeauna!

Nu vreau sa starnesc polemici, nu am energie necesara de risipit, au cei din presa, si aia care stau in studioul
televiziunilor si nu au habar ce inseamna sa umbli noaptea prin zapada ud la picioare, cu rucsac de 20 de Kg in spate
incercand cu orice pret sa iti ajuti un seaman! Ca asa vrei si poti!

Dacă parlamentul arată ca o grădină zoologică iar în fruntea nevertebratelor cu imunitate se află indivizi ca Ponta, Zgonea sau Nicolicea meritul este al sistemului de vot universal. Dacă orașele și comunele din România au ajuns să fie conduse de cornute analfabete asta se întâmplă tot datorită votului universal. Când oligofrenii, analfabeții, degenerații au drept de vot iar persoanele responsabile refuză să își exercite acest drept lăsând decizia la mâna turmei și a politicienilor, rezultă ceea ce vedem cu ochiul liber. Cazul deputatului PPDD de la Buzău, prins în flagrant când primea 3000 de lei mită este generalizat. Imbecili precum acest Gheorghe Coman colcăie prin Parlament. Ce-i drept, nivelul de imbecilitate al aleșilor variază ușor în jurul unei poziții de echilibru. Sunt unii care, spre deosebire de Gigel de la Buzău, știu să articuleze. Dar spun atâtea inepții pe unitatea de timp că te iei cu mâinile de cap. Tabloul sumbru al imbecilității aleșilor este consecința directă al sistemului de vot universal. Câtă vreme toți declasații din țara asta au dreptul să pună ștampila pe buletinul de vot indiferent dacă pricep sau nu semnificația acestui drept, clasa politică rezultată și pătura administrativă instalată la putere va arăta exact ca Gigel. Proștii și retardații votează oameni după chipul și asemănarea lor, iar ce rezultă nu poate fi niciodată o elită. Oferind drept de vot celor care cu greu se califica pentru calificativul de om te expui. Și lași decizia în mâinile unor ticăloși populari, dispuși să ofere grăunțe găinilor din bătătura contra voturi. Numeric vorbind, stăm rău. Dacă la oligofrenii născuți din cinzeacă adăugăm tâmpiții cumsecade, imbecilii cu parale care merg la schi în loc să meargă la vot și adăugăm mințile luminate cumpărate la kil cu avantaje și funcții, constatăm că avem deja o majoritate calificată. Oamenii normali la cap, cu un dram de bun simț și bine informați sunt în exil. Exilați în propriile case, demoralizați și dezorientați, oamenii normali la cap nu au alternativă. Ei nu pot vota alternativele politice de tip clone ale PSD sau lideri modelați după chipul și asemănarea nenorocitului Ion Iliescu. Și atunci stau la cutie, neorganizați, demobilizați și speriați. Este nevoie de un nou proiect, total diferit de ceea ce există acum pe piața partidelor. Este nevoie de un proiect născut din teama că supremația imbecililor și ticăloșilor ne-ar putea duce pe un drum fără întoarcere.

 

VINCENŢIU

Prin harul lui Dumnezeu

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

 

Iubitului meu cler şi popor,

har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări !

 

         Dreptmăritori creştini,

 

Sfântul Evanghelist Matei este singurul autor al Noului Testament, care, în capitolul al doilea al Evangheliei sale, ne istoriseşte, în legătură cu Naşterea Domnului la Betleem, episodul venirii magilor de la Răsărit. În primul capitol, Evanghelistul ne vorbeşte despre identitatea dumnezeiescului Prunc, despre originea Sa divino-umană. Aşa cum îngerul îi lămureşte dreptului Iosif taina zămislirii, a conceperii lui Iisus de către Fecioara Maria prin puterea Duhului Sfânt, magii de la Răsărit lămuresc taina arătării lui Iisus în lume. În pericopa evanghelică, auzită la Sfânta Liturghie (Matei 2, 1-12) în această binecuvântată zi, aţi auzit cum este istorisit acest episod.

Sfântul Evanghelist Matei nu ne spune nimic despre numărul magilor, numele, vârsta sau ţara lor de origine. Textul pur şi simplu vorbeşte despre „magii de la Răsărit”, adică din teritoriile de la Răsărit de Palestina biblică, ceea ce ne lasă să intuim câte ceva despre originea lor etnică şi despre apartenenţa lor religioasă.

Ştim că în antichitate, potrivit lui Herodot, erau numiţi „magi” acei înţelepţi, care se ocupau cu astrologia sau „cititul în stele”, cu observarea corpurilor şi fenomenelor cereşti, pe care le interpretau. Era răspândită, la cei din vechime, convingerea că fiecare om ar avea propria stea, care apare la naştere şi dispare odată cu moartea persoanei.

Potrivit Evangheliei după Matei, magii de la Răsărit au fost acei preoţi, înţelepţi păgâni, care au identificat pe cer o stea neobişnuită, pe care au urmat-o, ajungând astfel să-L cunoască pe „Cel ce S-a născut rege al iudeilor”. Ei L-au recunoscut pe Pruncul născut la Betleem ca fiind Dumnezeu, Unicul Dumnezeu. Aşadar, „magii de la Răsărit” au ajuns la Betleem pe deplin încredinţaţi şi având conştiinţa importanţei religioase şi cosmice a naşterii lui Hristos, Mesia pe care-L aşteptau de multe generaţii evreii. Ceea ce este important pentru a înţelege istorisirea este faptul că aceşti magi nu sunt iudei, ci străini care se află în căutarea lui Mesia. Provenienţa lor este descrisă în mod generic: ei vin din Răsărit, sunt aşadar păgâni, şi-i reprezintă pe toţi aceia care iniţial fuseseră excluşi de la făgăduinţele dumnezeieşti, deoarece nu aparţineau poporului lui Israel, devenind astfel, în virtutea atitudinii lor de a-L primi pe Mesia, destinatarii operei mântuitoare înfăptuite de Hristos. Fericitul Ieronim, interpretând arătarea stelei unor păgâni, afirmă că: „Steaua a strălucit în Răsărit pentru ca evreii, spre ruşinea lor, să afle de naşterea lui Hristos de la păgâni”.

În Evanghelia sa, Sfântul Matei ne spune că magii au fost primele autorităţi religioase care L-au cinstit pe Hristos, au îngenuncheat înaintea Lui, întinzându-se cu trupul pe pământ  în semn de respect şi de supunere, oferindu-I daruri. Din acest punct de vedere, din cele trei daruri pe care ei le-au oferit Pruncului Iisus, cel mai important a fost ultimul şi anume, smirna. Este vorba de o plantă medicinală din care se extrăgea un lichid, care era amestecat cu uleiuri, pentru a obţine unguente folosite în scopuri medicale, dar şi religioase: cuvântul Hristos înseamnă Uns, consacrat printr-o ungere simbolică, o hrismă, pentru a fi recunoscut ca rege şi Mesia de origine dumnezeiască.

Din aceste motive, istorisirea despre „magii de la Răsărit”, descrisă de evanghelistul Matei, s-a bucurat de un mare respect şi popularitate în creştinism. Această temă se întâlneşte des în reprezentările artistice şi literare de inspiraţie creştină şi poartă numele de „Închinarea Magilor”.

 

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

 

         Plecând de la informaţiile sumare ale Evangheliei după Matei, istoria magilor a stimulat totdeauna evlavia populară şi a ajuns să fie îmbogăţită şi dezvoltată de tradiţia creştină cu multe detalii, pe care nu le oferă evanghelistul Matei.

Tradiţia vorbeşte de trei magi, în baza darurilor pe care le-au oferit. Numele lor sunt Gaşpar, Melchior şi Baldasar şi ar reprezenta cele trei continente cunoscute atunci: Europa, Asia şi Africa, ceea ce înseamnă că opera de mântuire a lui Hristos îmbrăţişează toate popoarele lumii, motiv pentru care sunt reprezentaţi în icoana Naşterii Domnului în planul îndepărtat, ca unii care vin de departe să I se închine lui Hristos, reprezentând întreg neamul omenesc: un alb, un negru şi un arab.

         Cele trei daruri pe care le-au oferit Pruncului Iisus au o însemnătate aparte, deoarece se referă la cele două firi sau naturi care coexistă în Persoana divino-umană a lui Hristos. Tămâia, care era folosită la templu, se referă la preoţia lui Hristos, deci la dumnezeirea Sa; aurul ne arată regalitatea Lui; iar smirna, folosită la pregătirea trupurilor pentru înmormântare, indică ispăşirea oamenilor de păcate prin moartea jertfelnică a lui Iisus Hristos ca Om. De la darurile pe care le-au făcut magii Pruncului Iisus, provine şi tradiţia de a oferi dulciuri şi jucării copiilor, cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului.

         Despre steaua neobişnuită care s-a arătat pe cer şi i-a călăuzit pe magi la Betleem, Sfinţii Părinţi s-au gândit cu înţelepciune că acea stea călăuzitoare nu era o stea ca alte stele, ci o putere spirituală în chip de stea. Dacă Domnul i s-a arătat lui Moise, când păştea oile, în chip de rug care ardea şi nu se mistuia, lui Avraam în chipul a trei tineri, lui Ilie proorocul în chip de adiere uşoară de vânt şi glas, de ce acum n-ar fi putut Domnul, sau un înger al Lui, să le apară cititorilor în stele în chip de stea? Când israeliţii au părăsit Egiptul, se spune că Dumnezeu mergea înaintea lor ziua, călăuzindu-i printr-un nor, iar noaptea, printr-o coloană de foc, pentru a le ilumina calea (Ieş. 13, 21; 40, 37). Unde se oprea norul, fiii lui Israel aşezau tabăra. Aceste asemănări ar putea fi intenţionate, de vreme ce Matei, în capitolele acestea, deseori face aluzie la episodul Exodului. Dumnezeu acum, însă, printr-o providenţă specială, îi călăuzeşte pe păgâni spre loc ul unde S-a născut Mesia. În atotputernicia Sa, Dumnezeu se descoperă oamenilor şi se arată în chipul în care aceştia Îl aşteptau cel mai mult. Magilor, care Îl căutau printre stele, le-a apărut în chip de stea. Israeliţilor însă, care niciodată nu-L căutaseră printre stele, nu li S-a arătat în chip de stea. De aceea, steaua, care le strălucise magilor în lunga lor călătorie, a dispărut deasupra Ierusalimului.     

 

Iubiţii mei fii duhovniceşti,

 

Citind cu atenţie şi meditând duhovniceşte la această pagină evanghelică, care ne prezintă episodul legat de „Închinarea magilor”, putem descoperi îndemnuri practice pentru credinţa şi viaţa noastră. În această istorisire, evanghelistul Matei, pe lângă faptele relatate, a dorit să ne arate şi ce trebuie să facem, ce modele să urmăm în viaţă, dar şi pe cele de care trebuie să ne ferim.

În această expunere sunt evidenţiate trei reacţii diferite faţă de vestea naşterii Mântuitorului Iisus Hristos: reacţia magilor, cea a regelui Irod şi cea a arhiereilor şi cărturarilor. Ne referim mai întâi la modelele negative, de care să ne ferim şi să fugim cât putem. Spre pildă, să ne gândim la reacţia regelui Irod. Acesta, doar ce a auzit de naşterea lui Iisus şi s-a şi „tulburat” şi a convocat o întâlnire cu arhiereii şi cărturarii, însă nu pentru a cunoaşte adevărul, ci pentru a pune la cale o viclenie. Această intenţie a sa reiese din recomandarea pe care o face magilor, când i-a convocat la sine, de a merge să vadă Pruncul, ca apoi să se reîntoarcă la el şi să-l înştiinţeze. Planul lui a fost acela de a-i transforma pe magi din mesageri ai veştii celei bune în iscoade. Viclenia regelui Irod reiese din faptul că i-a chemat la sine pe magi „în ascuns”, şi din dorinţa sa de „a afla de la ei lămurit, cu exactitate”.

 Irod reprezintă acele persoane care, în viaţă, şi-au ales singuri calea pe care s-o urmeze. Fac abstracţie de voia lui Dumnezeu şi aleg să urmeze propria vrere. Ei nu-şi văd decât propriul interes şi sunt hotărâţi să treacă peste orice le-ar sta în cale în atingerea a ceea ce şi-au propus. Sunt persoane care, din prea mare iubire de sine, ajung chiar să-L dispreţuiască pe Dumnezeu. Irod crede că-şi face datoria, apărându-şi regalitatea şi proprietăţile faţă de un posibil uzurpator. Porunca de ucidere a pruncilor nevinovaţi i se părea, ca atâtor alţi dictatori din istorie, o măsură impusă de binele public şi care se justifica moral. Din acest punct de vedere, lumea de azi este plină de astfel de „Irozi”. Pentru aceştia nu există arătare a lui Dumnezeu, care să fie de ajuns. Sunt „orbiţi”; nu văd decât ceea ce vor să vadă. Numai o minune (şi din fericire sunt astfel de minuni) mai poate zdrobi această armură egoistă a omului.

Cea de a doua reacţie, care se desprinde din pagina evanghelică, se referă la atitudinea cărturarilor. Aceştia sunt consultaţi de Irod şi de Magi, pentru a afla unde S-a născut Mesia, iar ei nu au ezitat să răspundă: „În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel”Ei ştiu unde S-a născut Mesia; sunt în stare să le indice şi altora; dar ei nu fac nici un pas. Nu aleargă la Betleem, cum ne-am fi aşteptat din partea unor persoane care nu aşteptau altceva decât venirea lui Mesia, ci rămân comod în casele lor, în cetatea Ierusalim. Ei se comportă asemenea unor indicatoare stradale, indică strada, dar nu mişcă un deget. Aici vedem simbolizată o atitudine răspândită şi printre noi. Ştim bine ce înseamnă să-I urmăm lui Hristos, ce presupune trăirea vieţii în Hristos, de multe ori ştim să o explicăm şi altora, însă ne lipseşte curajul şi hotărârea de a le pune în practică. Pericolul acesta nu-i paşte numai pe clerici, ci şi pe fiecare persoană botezată în Hristos, care nu are curajul de a-şi mărturisi şi expune în public credinţa, preferând să o trăiască în intimitatea sa. La această atitudine trebuie să reflectăm serios. Cărturarii ştiau că Iisus se afla la Betleem, cel mai mic târg din Iudeea; noi ştim că Iisus astăzi se află printre cei sărmani, umiliţi şi suferinzi…

Şi, în sfârşit, revelatoare este reacţia magilor, protagoniştii acestei pagini evanghelice. Ei nu ne învaţă prin cuvinte, ci prin fapte; nu prin ceea ce spun, ci prin ceea ce fac. Dumnezeu li S-a arătat magilor, aşa cum ştie El să o facă, în cadrul propriei lor experienţe, folosind mijloacele pe care le aveau la dispoziţie; în cazul lor, obişnuinţa de a scruta cerul. Ei nu s-au îndoit de semnul arătat de Dumnezeu şi au pornit la drum; au părăsit siguranţa casei, pământului natal, persoanele dragi în mijlocul cărora trăiau, ca să-L caute pe Mesia Hristos.    

Atitudinea de căutare ce-i caracterizează pe magi se află în contrast cu indiferenţa şi dezinteresul iudeilor, care, deşi erau depozitarii făgăduinţelor mesianice, nu-şi dau seama că Mesia lui Israel S-a născut deja. Magii se interesează de Prunc: „Am văzut …şi am venit…” (v. 2). Nu este de ajuns să vezi, trebuie să te afli într-o permanentă stare de căutare, să nu confunzi niciodată adevărul cu propriile idei sau certitudini. Cine – asemenea lui Irod şi cărturarilor – rămâne în palatul propriilor interese sau al propriilor convingeri, nu va ajunge niciodată la cunoaşterea adevărului, dimpotrivă: riscă să stea departe de el sau să lupte împotriva lui.

Întrebarea magilor, „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut?”, pune faţă în faţă cele două împărăţii: una omenească şi trecătoare (cea a lui Irod) şi una adevărată, dumnezeiască şi netrecătoare (cea a lui Iisus Domnul). Această referinţă despre împărăţia lui Hristos este prezentă şi în istoria patimilor, unde Evanghelistul Matei pune pe buzele lui Pilat o întrebare asemănătoare: „Tu eşti regele Iudeilor?” (Mt 27, 11).

Magii îşi declară scopul călătoriei lor la Ierusalim: „Am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Călătoria magilor, aşadar, nu are alt scop decât ca ei să se închine Pruncului. Verbul a se închina, a se prosterna în faţa cuiva în semn de adorare şi supunere, folosit în acest context, descrie acţiunea de adorare a lui Dumnezeu, care, potrivit Vechiului Testament, este un act rezervat numai lui Dumnezeu.

Sfântul Evanghelist Matei scoate în evidenţă atitudinea sinceră şi deschisă a magilor, în comparaţie cu cea ascunsă şi prefăcută a lui Irod. Atât magii, cât şi Irod, tind spre aceeaşi Persoană, însă cu o dispoziţie interioară diferită şi cu rezultate diferite. Evanghelistul ne aminteşte faptul că Mântuitorul se lasă găsit numai de cei ce-L caută în mod sincer.

Irod foloseşte pentru planurile sale ştiinţa neinteresată a cărturarilor, dar şi înţelepciunea practică a magilor. Răul se foloseşte de orice, chiar şi de bine! Însă Dumnezeu rămâne unicul Domn al istoriei, şi, în cele din urmă, totul se îndreaptă spre desăvârşirea planului Său de iubire.

Găsirea Pruncului de către magi constituie un izvor de mare bucurie, sentiment care este subliniat în mod deosebit (v. 10). Verbul „a se bucura”, în tradiţia evanghelică, indică experienţa umană a intervenţiei mântuitoare a lui Dumnezeu în istorie (Matei 5, 12; 13, 20, 44; 25, 21, 23; 28, 8 – 9). Dumnezeu este iubire iar bucuria este semnul prezenţei Sale. Bucuria este dăruită celui ce descoperă comoara (Matei 13, 44), celui ce-L întâlneşte pe Dumnezeul cel Viu (Matei 28, 8 ş.u.). „Şi intrând în casă, au văzut un Prunc împreună cu Maria, mama Lui…”. Dreptul Iosif nu este amintit. Din acest moment, Evanghelistul Matei va vorbi totdeauna despre Fecioara Maria ca despre „mama Lui”, în concordanţă cu Evanghelia după Ioan, care o desemnează pe Maria totdeauna ca fiind „mama lui Iisus”.

Sfântul Evanghelist Matei nu redă niciun dialog dintre magi şi mama Pruncului, ci subliniază numai faptul că ei pot să-şi îndeplinească scopul pentru care au pornit în călătorie: să I se închine Pruncului şi să-I ofere aur, tămâie şi smirnă (v. 11), daruri care se referă la măreţia şi importanţa destinatarului.

Dumnezeu este cel ce conduce evenimentele: în vis, magii sunt înştiinţaţi să nu se mai întoarcă la Irod şi să se repatrieze pe o altă cale (v. 12). Magii se întorc de unde plecaseră, însă urmând o altă cale: nu pe cea a celui ce caută ceea ce nu cunoaşte, ci pe cea a celui ce a găsit ceea ce căuta. Ei nu mai sunt în starea dintâi: L-au găsit pe regele Nou – Născut, căutarea lor şi-a atins ţelul. Odată ce L-ai cunoscut şi întâlnit pe Hristos, nu te mai poţi întoarce pe aceeaşi cale. Schimbând viaţa, se schimbă şi calea de urmat. Întâlnirea cu Hristos trebuie să determine o schimbare a vieţii şi atitudinii faţă de ea.

 

Dreptmăritori creştini,

 

În această zi de mare bucurie, vă îndemn să fiţi următori magilor de la Răsărit, căutându-L şi mărturisindu-L pe Hristos în viaţa voastră. În călătoria acestei vieţi mărturisiţi-L cu mult curaj pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce S-a născut în Betleemul Iudeii pentru mântuirea noastră, iar mărturisirea voastră să fie nu numai prin cuvânt, ci, mai ales, prin fapte. Şi aceste fapte să înmulţească binele şi pacea în lumea aceasta, răvăşită de păcate, dezbinare şi ură.

         Fie ca marea prăznuire a Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos să fie un izvor de bucurie, pace şi împliniri pentru voi toţi, acum şi în Noul An 2014, închinat în Patriarhia Română Tainelor Sfintei Euharistii şi Sfintei Spovedanii.

 

Al vostru părinte duhovnicesc, pururi rugător către Domnul Iisus, Dumnezeul nostru, ca să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

 

 

 

 

VINCENŢIU

Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor

 

parlamentul-romaniei-620x330Atunci când o minoritate, trimisă prin vot în parlament, ajunge să legifereze în interes propriu atunci putem vorbi despre dictatură parlamentară. Așa s-a întâmplat săptămâna trecută când, la adăpostul întunericului, gașca de parlamentari din arcul guvernamental a votat la urgență o serie de modificări legislative menite să-i scoată din anchetele penale pe cei cercetați sau din pușcării pe cei condamnați. Reglementările aprobate pe tăcute nu au nicio legătură cu interesul public al cetățeanului care i-a mandatat prin vot pe respectivii aleși să-i reprezinte interesele. A fost un caz clasic de folosire a unor funcții pentru interese de grup, ceea ce definește destul de exact un regim dictatorial. La fel s-a întâmplat și în vara anului trecut, atunci când aceeași camarilă condusă de aceeași păpușari au masacrat mai multe acte normative cu singurul scop de a-l suspenda pe președinte fără temei legal și a-l înlocui cu un membru al clanului. În ambele cazuri, deciziile tranșate prin metode democratice (vot în parlament), au folosit unei minorități aflate la putere.

În ambele cazuri mijloacele democratice au fost pervertite și  folosite ilegal de către parlamentarii din arcul guvernamental și de mafioții din guvern. Ambele operațiuni au fost lovituri de tip dictatorial, date cu metode democratice în aparență. Pentru că în ambele cazuri legea a fost încălcată flagrant chiar dacă ilegalitățile au fost girate de votul parlamentar. Se întâmplă ca în Germania nazistă, unde partidul lui Hitler a folosit o metodă democratică, respectiv boicotul ședințelor parlamentare soldat cu dizolvarea parlamentului, ajungând astfel la alegeri succesive și prin acestea la putere. Privind la evenimentele din România generate de PSD începând cu vara anului trecut o singură concluzie se poate desprinde. Ne aflăm în plină dictatură parlamentară. Alăturarea celor doi termeni pare un nonsens. Dictatura se referă la voința unui om, în vreme ce parlamentul are legătură cu reprezentarea, dezbaterea și majoritatea. Ce te faci însă atunci când parlamentarul este alcătuit din vite fără creier, din penali șantajabili sau din naivi care mai cred în Moș Crăciun și prind muște-n parc? Această masă de manevră, care nu are capacitate intelectuală de a discerne sau pur și simplu are alte interese, devine din organism un obiect ușor de utilizat.

Dacă parlamentarii cu aceste caracteristici sunt majoritari, cum e cazul de față, atunci parlamentul este pur și simplu anulat. El nu mai există și nu se mai manifestă ca un for de dezbatere și decizie, ci devine o mașină de vot controlată prin butoane de cel care guvernează. În parlament nu mai ajung proiecte de legi, ci legi gata făcute pe care acest mecanism amorf le ștampilează. În acest fel legea se personifică și ia chipul celui sau celor care controlează prin sfori majoritatea parlamentară. Interfața dintre păpușari de tip Ponta, Antonescu, Tata Socru, se face prin indivizi de tip Zgonea, Nicolicea, Neacșu, băieți care sunt dotați cu buton pornit/oprit și atât. La vedere e democrație, în interior e dictatură. De ce se întâmplă asta? Pentru că partidele nu mai sunt nicăieri ca-n definiția din carte. Sunt niște miniparlamente clonate după chipul forului legislativ. Intrarea, avansarea și menținerea se fac pe bani. Cu cât ai mai mulți gologani, cu cât ești mai prost și cu cât ești mai șantajabil, cu atât urci mai mult și mai repede. Electoratul, din păcate, nu mai este nici el un filtru. La vot se prezintă o masă reziduală formată din asistați, cam 90%, și câțiva oameni care nu au puterea de a influența ceva. Element determinant în această ecuație, electoratul a fost scos din joc și a fost înlocuit cu un corp de cetățeni alienați din punct de vedere al conștiinței civice, dispuși să își vândă votul. Opera este completă. Iar ieșirea din acest teatru absurd, în afara implicării masive a celor care au de pierdut din această involuție, nu se vede. Gigel de la sculărie se va juca cu democrația atâta vreme cât va fi lăsat la butoane. Și, până acum, nu pare că cineva ar vrea să-l deranjeze. În fond, dictatura se instaurează în aplauze și urale.     

marian-neacsuProcurorii de la Parchetul General au semnat rechizitorul privind trimiterea in judecata a deputatului PSD, Marian Neacsu, acuzat de Agentia Nationala de Integritate, in noiembrie 2011, de conflict de interese pentru ca si-a angajat fiica la biroul parlamentar, au declarat pentru HotNews.ro surse judiciare. Marian Neacsu este lider de grup parlamentar PSD, fiind unul dintre cei care au votat dezincriminarea conflictului de interese in sedinta de marti 10 decembrie. In plus, deputatul PSD este unul din cei 13 initiatori ai unui proiect de lege depus la inceputul lunii in Parlament care face imposibila anchetarea parlamentarilor de catre ANI.

 

În sfârșit, marii oameni de stat degeaba ai României, mă refer aici la Ponta și Băsescu, au picat de acord pe un subiect. Creșterea salariului minim pe economie, în două tranșe, este o măsură bună. Ambii au susținut că oamenii muncii vor avea mai mulți bani în buzunare. Da, este real, dar nu mai mulți decât statul și nu fără costuri pe care angajatorii le vor transfera în buzunarele salariaților sau le vor arunca în subteran.

Premisă sau ce spune popa.

Statul trebuie să guverneze în folosul oamenilor. Toate măsurile pe care le ia această formă fără fond trebuie să aibă drept rezultat creșterea nivelului de trai. Prin Constituție, statul se obligă să asigure tuturor cetățenilor săi un nivel de trai decent. Cum statul românesc se  declară și social, obligația trebuie înmulțită cu 10. Sau cu 100, având în vedere câți bani ni se iau prin taxe și impozite.

Fapte sau ce face popa

Majorarea salariului minim pe economie este o măsură care bagă mâna în buzunarul contribuabilului angajat și angajator. Cum? Partea de venituri acordată la gri salariatului în plus față de salariul  din acte se diminuează cu valoarea de creștere a taxelor asupra salariului minim majorat. Adică aproximativ 160 de lei vor trece din buzunarul salariatului plătit mixt, pe ștatul de plată și apoi în buzunarul statului. De aici acești bani vor fi furați cu lejeritate de băieții care conduc statul. Pentru salariații plătiți doar cu salariul minim creșterea va fi de vreo 60 de lei. Dar, pentru că există un dar, numărul lor va scădea acolo unde angajatorii nu-și permit să plătească banii în plus ceruți de guvern. Adică vor urma concedieri sau operațiuni de camuflare a salariatului full time sub masca convențiilor civile de câteva ore/zi. Cine pierde? Evident, salariatul. Ce pierde? Asigurări, pensie, vechime, etc. Mai reținem faptul că majorarea salariului minim a fost convenită în acordul cu FMI CA MĂSURĂ DE CREȘTERE A ÎNCASĂRILOR LA BUGET și nu ca o măsură de creștere a veniturilor populației și constatăm că și de data aceasta prostirea populației a reușit cu succes. În tot acest timp liderii de sindicat tac chitic și vând măsura guvernului ca pe o realizare de excepție. Bravo lor, că au de cine să își bată joc și să mai și fie plătiți gras pentru asta!

Soluții de stânga

Dacă am fi fost conduși de politicieni de stânga adevărați și nu politruci penibili și imbecili ca cei din PSD am fi primit o soluție  de stânga adevărată. Un guvern de stânga ar fi introdus salariul minim, să spunem 1000 de lei net, la care salariatul nu ar fi plătit nici un fel de impozit. Acestui salariu i-am fi aplicat o cota de 3-5% pentru asistență socială și pensie minim garantată plătită de companie și am fi închis subiectul. Efectul principal ar fi fost acela că băgam sub această umbelă protectoare pe cei care sunt plătiți acum cu salariul minim pentru munci necalificate și care sunt slugăriți 10-12 ore pe zi. Efectul secundar ar fi fost creșterea de consum a fiecărui salariat, care ar fi avut bani mai mulți în buzunare. Rezultatul s-ar fi reflectat în buget rapid prin creșterea TVA colectată aferentă unui volum mai mare de vânzări. Deci aveam bani mai mulți și la buget și în buzunarul salariatului. Dar cum să-i ceri unui infantil ca Ponta să gândească în acești termeni?

Soluții de dreapta

Dacă am fi avut un guvern de dreapta am fi desființat salariul minim pe economie și am fi eliminat complet taxarea muncii. Ar fi rezultat venituri mai mari pentru salariați, ar fi crescut numărul de salariați ca efect a creșterii consumului și al cererii. Concomitent am transfera sarcinile statului, adică educație, sănătate, pensie direct contribuabilului. Efect direct ar fi fost creșterea calității serviciilor executate astfel de companii private, consolidarea unei piețe reale de servicii care ar fi ocupat o bună parte din salariații care acum freacă menta la stat pe salarii mizerabile. Bineînțeles că și bugetul ar fi beneficiat de încasări suplimentare ca efect al creșterii consumului și al taxării pieței private de servicii de sănătate, sociale sau de educație. Dar cum să-i ceri președintelui Băsescu să gândească în acești termeni?

Concluzii. Nu suntem guvernați, ci furați și mințiți. Politicienii nu pricep că dacă oamenii au mai mulți bani și bugetul are mai mulți bani.