Sunday, April 20th, 2014

Despre actul de la 23 august 1944 din România, s-a scris foarte mult, dar s-au ascuns, cu destula abilitate, poporului român, unele adevaruri ale acestui act si implicatiile lui, în majoritate nefaste pentru România. S-a trecut cu vederea în mod deliberat situatia militara a României în primavara si vara anului 1944, nu s-a spus nimic poporului român despre marea tradare de la Iasi, din 20 august 1944, a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armata Mihai Racovita, savârsita în strânsa legatura cu Casa Regala si cu Partidul Comunist; au fost prezentate în mod denaturat situatia militara a României de dinainte de 23 august 1944, precum si tratativele diplomatice ale guvernului Antonescu de la Cairo si Stockholm, initiate înca de la sfârsitul anului 1943, ca si despre rezultatele acestora. Nu s-a suflat o vorba despre manevrele cercurilor palatului de sabotare a acestor tratative si nu s-a spus pâna acum nimic despre conspiratia Casei Regale si a P.C.R. pentru arestarea lui Ion Antonescu si a guvernului sau s.a

13 iunie 1944

1. Bodnaras unelteste, la Palat, deschiderea frontului prin “Poarta Iasiului”

Anul 1942 aduce schimbari importante în situatia de pe front. Este smulsa initiativa strategica din mâna Germaniei de catre coalitia Natiunilor Unite. Între 23 octombrie si 3 noiembrie 1942, este înfrânta armata germana din nordul Africii în batalia de la El Alemain; între 12 si 18 ianuarie 1943, armatele sovietice strapung blocada Leningradului, iar la 2 februarie, acelasi an,
capituleaza armatele germano-române la Stalingrad. Înfrângerile acestea i-au dat certitudine Maresalului Antonescu ca Germania a pierdut razboiul. Înca din noiembrie 1942, în trenul ce-l aducea spre Bucuresti de la o întrevedere cu Hitler, Antonescu a facut o declaratie senzationala: “Germania a pierdut razboiul, trebuie acum sa ne concentram sa nu îl pierdem pe al nostru”. Demersurile facute de Antonescu vin sa confirme aceasta îngrijorare si preocupare.

Barbu Stirbei, trimis la Cairo sub numele de Bond

Înca din februarie 1943, Maresalul Antonescu îi propune lui Mussolini iesirea comuna din razboi, iar în septembrie 1943 încep negocieri secrete pentru încheierea unui armistitiu cu anglo-americanii; mai au loc în octombrie, acelasi an, la Lisabona, încercari de armistitiu cu englezii; este abordat în acest scop inclusiv Suveranul Pontif. Dupa întrevederea serviciilor secrete aliate la Cairo, s-a decis trimiterea misiunii colonelului De Castelaine în România, împreuna cu alti doi ofiteri, pentru a lucra ca intermediari între aliati si Bucuresti. Acesta este prins la parasutare si instalat, în Bucuresti, într-un apartament al Jandarmeriei la ultimul etaj.

Ca urmare a parasutarii colonelului De Castelaine în România, principele Barbu Stirbei este trimis în cel mai mare secret la Cairo, sub numele de BOND, cu un pasaport dat de Antonescu, dar la Istanbul este demascat nemtilor de catre englezi, care nu erau pentru iesirea României din Axa. Churchill miza pe faptul ca germanii si românii vor temporiza înaintarea rusilor spre Europa, iar o debarcare anglo-americana în Balcani ar taia drumul rusilor spre Europa. La acest plan s-a opus presedintele american Roosevelt.

La sprijinirea razboiului antisovietic au contribuit si cererile americane, din ianuarie 1943, reluate în ianuarie 1944, adresate tarilor Axei, inclusiv României, de capitulare neconditionata, cereri prezentate si în negocierile de armistitiu de la Cairo, din martie 1944, respinse atât de catre guvernul Antonescu, cât si de opozitia Maniu-Bratianu, fapt ce a dus la prelungirea razboiului cu peste un an. Churchill urmarea o politica în doi cu SUA, iar Roosevelt voia o politica în patru si lichidarea Imperiului Britanic. O problema ridicata de catre partea româna la negocierile de la Cairo si respinsa de catre anglo-americani a constituit-o problema Transilvaniei de Nord, rapita de catre Ungaria prin Dictatul de la Viena. Anglo-americanii au declarat ca aceasta problema va face obiectul negocierilor la Conferinta de Pace, dupa terminarea razboiului. Deoarece partea româna nu avea nici o garantie ca anglo-americanii vor retroceda acest teritoriu, a respins propunerea.

Rusii îsi urmareau, si ei, cu destula abilitate interesele. Înca din octombrie 1943, la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova si apoi la Conferinta de la Teheran a sefilor de state din URSS, SUA si Anglia, Molotov, ministrul de externe al URSS, a afirmat ca “singurul om ce poate face o atare schimbare de front în România este Maresalul Antonescu”. Pe la mijlocul lunii septembrie 1943, Mihai Antonescu aducea la cunostinta lui Dulles ca “participarea României la razboi nu mai e decât simbolica. A rupe cu acest simbol, înseamna a expune România celor mai grave represalii. Asta nu e cu putinta decât în cazul unei debarcari aliate”. Cu acest prilej, el insista asupra inoportunitatii schimbarii regimului Antonescu, care dispunea de 45 de vagoane de aur, de mari cantitati de cereale si de un milion de soldati înarmati. “Numai guvernul de azi poate refuza nemtilor aceste rezerve pretioase. În ziua când Maresalul ar disparea, nemtii ar lua totul pentru nevoile lor, iar la guvern ar aseza slugi politice, probabil chiar pe fostii legionari, care ar suprima pe toti antonistii si pe toti rezistentii, adica toata elita româneasca”. Temerile lui Mihai Antonescu s-au adeverit, rezervele de aur si de cereale nu au fost luate de catre nemti, ci de rusi, iar milionul de ostasi, din cauza complotului Palatului Regal si a grupului de complotisti – Bodnaras, Damaceanu, Aldea, Racovita – a fost dezarmat, circa 175 de mii dintre ei au luat drumul lagarelor sovietice, iar “Poarta Iasiului” a fost deschisa fara lupte trupelor sovietice.

Roosevelt sustine capitularea neconditionata

În negocierile de armistitiu de la Cairo, a iesit în evidenta faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari si presedintele american Roosevelt existau serioase divergente de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul sau, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând ca “noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decida daca vor o lovitura de stat a lui Maniu sau iesirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem ca, daca el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât sa o faca, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari sanse de succes. Autoritatile americane considera actiunea României de o importanta exceptionala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligeranta si trebuie sa actioneze cât mai repede”. Dar Roosevelt ramânea neclintit în actiunea de capitulare neconditionata.
Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:
De ce acest armistitiu nu a fost facut?

Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an si chiar câstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat seful suprem al armatei care putea obtine schimbarea de front si acordarea statutului de cobeligeranta României?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei si încetarea focului înaintea semnarii oricarui document de armistitiu? s.a.

Opozitia din România – Maniu si Bratianu – au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboi alaturi de Axa, se informau si se consultau reciproc cu regularitate. Ceva mai mult, Antonescu a propus chiar sa abandoneze puterea daca aliatii prefera sa negocieze cu opozitia româna. Guvernul sovietic a raspuns, prin consilierul Semionov, categoric la discutiile dintre putere si opozitie: “Noi, rusii, preferam sa negociem cu actualul Guvern al României si suntem gata sa-l ajutam sa elibereze tara de germani”, iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliati, s-a pronuntat categoric: “El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui”.

Stockholm: primele negocieri cu URSS si unele avantaje

Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza pozitiei rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionata), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu începe negocierile de armistitiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. În vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilitati de contacte si de negocieri. Astfel, este numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil – la Helsinki si Fred Nanu – la Stockholm, ca ministrii plenipotentiali.
La Stockholm, F. Nanu este contactat de catre rusi în vederea negocierilor de armistitiu.

Contactul, discutiile si negocierile din capitala suedeza se concretizeaza prin formularea unor conditii precise de armistitiu si nu de capitulare neconditionata, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul si neavenit, iar Transilvania va reveni în întregime României. În forma sa finala, proiectul de armistitiu cu URSS de la Stockholm continea urmatoarele conditii:

1. Trupele române de pe front, fie se predau rusilor, fie vor ataca trupele germane. Rusii se obligau sa le aprovizioneze cu armament si alte materiale necesare si sa ramâna la dispozitia lui Antonescu si Maniu pentru a restabili independenta si suveranitatea României;2. Rusii accepta ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutra;

3. Arbitrajul de la Viena este nul si neavenit. Transilvania revine la patria-mama în totalitate;
4. Rusii se multumesc numai cu o fâsie de trecere în nordul tarii, iar guvernul român poate sa-si exercite functiile într-o parte a tarii neocupata de armatele sovietice.

Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rusii, desi mai mult avantajoase pentru România, fata de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Rusia.
În paralel cu nogocierile de armistitiu de la Stockholm si Cairo si cu urzicarea complotului regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm, prin trimisii regelui, se duceau tratative si de catre Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR a jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în tradarea de la Iasi, dar si în desfasurarea ulterioara a evenimentelor declansate la 23 august 1944.

Barbu Stirbei îl gazduieste pe Bodnaras

Dupa parasutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului si delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa  parasutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, are loc o întâlnire conspirativa (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal si ai armatei: generalii Constantin Sanatescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Damaceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanitiu si Grigore Niculescu-Buzesti, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce actiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuita de un grup de persoane si de a evita o participare mai larga a maselor la lupta. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:

a) rasturnarea prin forta a dictaturii militaro-fasciste;
b) scoaterea tarii din razboiul hitlerist;
c) întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Dupa vii discutii, cei prezenti au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt care spune multe: la 15 iunie, deci a doua zi, Regele a aprobat acest plan. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Rascanu si colonelul Dumitru Damaceanu.

Regele se împotrivea armistitiului negociat de guvern cu rusii. Pozitia lui fata de armistitiu rezulta clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Bratianu: “Daca îl lasam pe Antonescu sa faca singur armistitiul, ne va tine sub papuc”. Cu acest prilej, l-a sfatuit pe Bratianu sa se retraga de la orice actiune cu Antonescu. În acest spirit a actionat si Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de “glorie” din misiunea ce i-a dat-o Regele de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.

Consfatuire tainica la Palat, pentru Planul “Poarta Iasiului”

O problema ignorata pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incinta pentru o “consfatuire de rutina” Emil Bodnaras si Dumitru Damaceanu care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlaturarii lui Antonescu si pentru a grabi iesirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ “Poarta Iasiului” sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita data. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi, aparat de C. 5 A. român din A. IV-a, comandant generalul Nicolescu Constantin, iar Uniunea Sovietica sa fie anuntata. Pe lânga cei stabiliti sa faca parte din comitetul militar, au mai fost cooptati în conjuratie generalul Aldea, maresal al Palatului si generalul Mihai Racovita, comandantul A. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.

În legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta urmatoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german “Ucraina Sud”, comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierduta de armata germana, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granita de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pascani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trece peste Prut si ajunge la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.

Armata a IV-a româna, comandant General de C.A. Mihai Racovita, se apara pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a româna avea în compunere C. 1, 5, 6, 7 A. si C. 57 A. german si împreuna cu Armata a 8-a germana facea parte din Grupul de Armate “General Wohler”.

Bodnaras îl anunta pe Stalin sa se pregateasca pentru 20 august

La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu C. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate “General Dumitrescu”. Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.

La începutul lunii iulie 1944, o vizita discreta la Iasi a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racovita, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Damaceanu pentru deschiderea frontului în “Poarta Iasiului”, iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaras i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazuta – 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia si transferarea de trupe pe frontul din Moldova în sectorul stabilit.

Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din “Poarta Iasiului” s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iasi, depasind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonata. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizita de inspectie pe front în perioada 20-21 august 1944 si a constatat dezorganizarea frontului si începutul retragerii disperate, dar s-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rusii.

Antonescu – arestat chiar în Palatul Regal

În dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu astepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. În asteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietica la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânata lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, o înmâneaza Regelui. În situatia data, Regele, fara sa vorbeasca despre telegrama si implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în actiune si va face singur armistitiul, fiind satul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptata, a mers totusi la Palat si acolo… a fost arestat. Ca Antonescu era hotarât sa încheie armistitiul cu URSS rezulta si din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, si în prezenta generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunostinta ca România a cerut armistitiul.

Armistitiul sovietic cu România era o necesitate si pentru Rusia. Pozitiile întarite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) si pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existenta în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat – linia Focsani-Namoloasa-Galati – prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toti factorii interesati în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistenta pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesara iesirea tarii din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se si organizarea unei rezistente pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistenta, se aflau la 60 km de Focsani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificatii.

Regele ordona încetarea focului înaintea semnarii Armistitiului

La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat încetarea focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru ca armistitiul cu sovieticii nu era semnat, rusii au continuat sa captureze militarii români. Asa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acestia au fost internati în lagarul de la Balti din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietica, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.

Armistitiul se semneaza abia pe 12 septembrie

Criticii actului de la 23 august 1944 (si nu sunt putini) îl considera unii ca “act de înalta tradare”, iar altii ca “grava eroare politica”. Si unii si altii au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o grava eroare politica cu multiple implicatii si consecinte nefaste pentru România. Acestia sustin, si le dam dreptate, ca Maresalul Antonescu trebuia lasat sa încheie si sa semneze armistitiul, deoarece el îl negociase si putea sa impuna rusilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de actiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu si capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rusii, România a pierdut baza juridica si morala a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singura.

Capitularea neconditionata a însemnat un dezastru national, un mare calvar pentru România, ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români si 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistitiului si capitularea neconditionata, România si-a pierdut definitiv libertatea, i s-a refuzat statutul de tara cobeligeranta, desi a fost a patra putere militara participanta la înfrângerea Germaniei fasciste.

În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre rusi de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin “armistitiu” dictat de Moscova.
Semnarea armistitiului cu URSS, care continea destule conditii împovaratoare pentru România, fata de armistitiul negociat cu Antonescu, a fost taraganata pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singura în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reusind ca, pâna catre jumatatea lunii septembrie, sa fie respinse de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusa, trupele hitleristo-hortiste.

“Antonescu reprezinta România, voi – pe nimeni”

Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este si raspunsul dat de Molotov lui Lucretiu Patrascanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia româna pentru semnarea armistitiului. Când Patrascanu a întrebat de ce conditiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: “Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni”.

Dar orice tradare se plateste scump, iar pretul tradarii a venit destul de repede. Primii care l-au simtit au fost generalii M. Racovita si Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea – sef al Marelui Stat Major si ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii “Portii Iasilor”.

Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartita la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios stirbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racovita, cât si generalul Aldea, sunt întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde moare în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde moare în 1949.

20 august 1944

2. Gheorghe Gheorghiu-Dej, ajutat de acelasi Bodnaras, evadeaza de la Tîrgu-Jiu

Sorin Oane

Între 1-19 august 1944, Ion Antonescu s-a odihnit la Olanesti-Vîlcea. Sederea aceasta îndelungata a fost interpretata de oamenii politici ai vremii ca un fel de… abdicare, caci, în timp ce evenimente foarte importante se petreceau pe front, Antonescu îsi permitea sa fie departe de acestea si de problemele acestuia. Sederea aceasta, de aproape trei saptamîni, a fost întrerupta doar pentru doua zile, caci, la 5 august 1944, maresalul s-a întîlnit pentru ultima oara cu Hitler, la Rastenburg. Dar, în timp ce Ion Antonescu se odihnea în statiunea vîlceana, din lagarul de la Tîrgu Jiu evadau Gheorghe Gheorghiu-Dej, împreuna cu Ion Vidrascu, iar din lagarul de la Tîrgu Carbunesti evadau alte 15 persoane, printre care Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici.

Bodnaras netezeste terenul, eliminându-l pe Foris

Dej fusese condamnat la 15 ani de închisoare pentru participarea sa la actiunile de la Grivita din 1933; desi slab pregatit în teoria stalinist-comunista, era un bun organizator si se bucura de mare autoritate si influenta printre comunistii români. El era, practic, seful comunistilor români în 1944. Tocmai scapase de grija anihilarii secretarului P.C.R. în functie, Stefan Foris. Acest lucru fusese realizat de Emil Bodnaras la 4 aprilie 1944, de unul singur, Foris, ca si ajutoarele lui imediate acceptînd, ca hipnotizati, mazilirea.

A fost apoi “autonumita” o conducere provizorie, formata din Emil Bodnaras, Iosif Ranghet si Constantin Pîrvulescu, ultimul fiind formal si secretar general. Evadarea lui Dej, departe de a fi o piesa din angrenajul loviturii de stat la care participau si comunistii, era mai curînd punctul final al luptei dintre “gruparea din închisori” si “gruparea interna, dar ramasa în libertate”, din cadrul Partidului Comunist. Comunistii din lagarul de la Tîrgu Jiu erau la curent cu evenimentele politice si militare care se petreceau atunci, datorita unui sistem de corespondenta cifrata si întîlniri secrete. Sub dusumeaua uneia din camerele lagarului, era tinut un aparat de radio, ale carui piese fusesera introduse în lagar ascunse în bucati de sapun.

Doua persoane au jucat un rol esential în aceasta actiune: Mihail Rosianu si Ion Gheorghe Maurer. Mihail Rosianu era secretarul Comitetului regional P.C.R. Oltenia. El a fost si cel care a lansat versiunea oficiala a întîmplarii, într-un articol din “Scînteia”, în august 1964, la aniversarea a 20 de ani de la eveniment. El sustinea ca evadarea activului de partid aflat în lagarul de la Tîrgu Jiu devenise o conditie esentiala a desavîrsirii actiunilor politice, în vederea declansarii loviturii de stat de la 23 august 1944.

O data iesiti din lagare, ei urmau sa preia conducerea organizatiilor de partid din principalele centre ale tarii si sa organizeze grupe de partizani si formatiuni patriotice de lupta. Evident ca articolul lui Rosianu avea scop propagandistic, el încercînd sa întareasca astfel opinia dupa care comunistii au fost realizatorii actului de la 23 august 1944. Si asta cu atît mai mult cu cît ne aflam în climatul de dupa “Declaratia din aprilie 1964″ si eliberarea detinutilor politici, dintre care unii cunoscusera îndeaproape “contributia” comunistilor la realizarea loviturii de stat din 23 august 1944.

Maurer – însarcinat sa conduca operatiunea evadarii

În articol, Rosianu mai sustinea si ideea ca lui i-au încredintat Bodnaras, Ranghet si Pîrvulescu misiunea organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu si apoi, pe grupe, a altor tovarasi. De fapt, Rosianu spune un neadevar. Nu el a fost “vioara întîi” în acest plan, ci Ion Gheorghe Maurer.

Avocat al cauzei comuniste în cîteva procese interbelice (inclusiv al Anei Pauker din 1936), Maurer aderase la comunism din motive intelectuale, se pare, înca din 1936. Maurer a lasat si el un referat despre eveniment, nedatat însa, în care povesteste versiunea lui despre evadarea lui Dej. El se întîlnise cu acesta în 1942, în lagarul de la Tîrgu Jiu. Dar în 1943, Maurer este eliberat si, mobilizat în armata, pleaca pe front în Crimeea. S-a întors în luna mai 1944. Primeste doua luni de concediu. Acum practic se ia hotarîrea evadarii lui Dej. Lui Maurer, partidul i-a pus la dispozitie o masina Packard, o casa la Craiova (la Manole Bodnaras), de unde trebuia sa conduca operatiunea, si o suma de bani. A primit si un ajutor, anume pe vîlceanul Mihail Rosianu care cunostea foarte bine zona.

De fapt au fost alcatuite mai multe planuri de evadare. Bodnaras ar fi încercat chiar eliberarea lui Dej pe cale legala, dar nu s-a putut. Initial s-a planuit evadarea lui Dej de la manastirea Tismana, unde Dej trebuia sa fie trimis la lucru, împreuna cu alti detinuti politici. Dar Tismana era întesata de politisti si jandarmi, caci manastirea servea drept adapost tezaurului Bancii Nationale. În final, Dej nu a mai fost inclus în lotul trimis la Tismana. S-a încercat si varianta evadarii de la Tîrgu Carbunesti. Dar acolo a fost trimisa o grupa de 15 oameni, în frunte cu Gheorghe Apostol. A fost luata apoi decizia organizarii evadarii lui Gheorghiu-Dej, chiar din lagarul de la Tîrgu Jiu. Dej a fost înstiintat de plan prin “tovarasul Krug”, care lucra la atelierul de tîmplarie al lagarului si care avea posibilitatea de a iesi în oras. Ultimele detalii le afla pe 31 iulie 1944, la Tîrgu Jiu, chiar de la Rosianu, cu care s-a întîlnit pe un santier de constructii, unde Dej, adus sub paza, era pus sa faca o instalatie electrica.

Maurer si Rosianu – în uniforme militare, spre Tîrgu Jiu

Rosianu stabileste mai întîi o serie de case conspirative, în locuri cît mai retrase, departe de soselele principale. Asemenea adaposturi au fost gasite în unele sate din nordul judetelor Gorj si Vîlcea. Vor fi folosite, ulterior, doar casele conspirative din Vîlcea. Au fost instruite calauze, astfel ca sa cunoasca amanuntit drumul de la Tîrgu Jiu pîna la fiecare dintre case, mergînd cît mai ferit, numai pe drumuri marginase si poteci de padure. În lagarul de la Tîrgu Jiu, Gheorghiu-Dej a pregatit un grup de 38 de detinuti pentru evadare, împartit în sapte loturi. Sarcina de a-i conduce pe tovarasi de la iesirea din lagar pîna la locul unde urma sa-i astepte masina care trebuia sa-i duca la prima casa conspirativa a fost încredintata lui Ion Pripasu. Acesta era gardian public si pazea un depozit militar aflat în dispersare la Tîrgu Jiu. Putea deci trece, fara a trezi banuieli, pe lînga obiectivele pazite de militari în jurul lagarului. Pripasu si Rosianu au ales cel mai bun loc pentru realizarea planului de evadare: acesta era în dreptul cimitirului care era despartit de gardul de sîrma ghimpata al lagarului printr-un teren semanat cu porumb. Locul de întîlnire dintre evadati si Pripasu trebuia sa fie mormîntul lui Grigore Iunian.

Dar partidul nu a mai putut sa-i dea lui Maurer masina promisa. De la Craiova, acesta nu putea nici închiria si nici cumpara una, pentru a nu atrage atentia autoritatilor. Solutia a fost cea a “reconstituirii” unei masini, din Citroenul vechi, dat la reforma, care avea însa multe piese lipsa, a unui comunist craiovean, Mihai Dugaesescu.

12 august – evadarea

Evadarea a fost fixata pentru data de 12 august, între orele 21-23. În dupa-amiaza acelei zile, Maurer si Rosianu, în uniforme militare, au pornit din Craiova spre Tîrgu Jiu, în Citroenul vechi al lui Dugaesescu, dar care fusese reparat pe ascuns de cîtiva mecanici de la Flotila 3 de aviatie Craiova (Victor Tudosiu, Mihai Muscalu), sub supravegherea lui Manole Bodnaras, concentrat aici ca subofiter, dar care raspundea de adunarea armamentului necesar formatiunilor patriotice din oras. Pe drum, masina a avut cinci pene de cauciuc! Soferul masinii, chiar proprietarul ei, Mihai Dugaesescu, a schimbat cauciucurile, dar cei trei au ajuns la locul de întîlnire de la Tîrgu Jiu abia la ora 1,30 (noaptea), unde n-au mai gasit pe nimeni.

Între timp, evadarea avusese loc, conform planului stabilit. Înainte de despartire, Gheorghiu-Dej a dat îndrumari lui Chivu Stoica, ramas în fruntea organizatiei de partid din lagar. La ora fixata, 21,00, cînd stiau ca se schimba santinelele, pe sub gardul de sîrma s-au strecurat doi oameni. Primul a iesit Ion Vidrascu, caruia organizatia de partid din lagar îi încredintase misiunea de a veghea asupra vietii lui Gheorghiu-Dej. Apoi a iesit Gheorghiu-Dej. Pripasu îi astepta. Dupa schimbul de parole, au iesit prin poarta de fier din fundul cimitirului si au trecut si de santinelele din fata cimitirului si a manutantei. Traversînd drumul, au ajuns în parc, lînga “Coloana fara sfîrsit” a lui Brîncusi, unde trebuia sa vina masina. Dupa circa doua ore de asteptare, au mers la depozitul lui Pripasu, unde, în jurul orei 2 noaptea, s-au întîlnit cu Rosianu, Maurer si Dugaesescu. Dej si Vidrascu au primit haine militare si acte de identitate fabricate de partid.

Un membru PNT îl gazduieste pe Dej

Prima casa conspirativa folosita de fugari a fost la Milostea, comuna Slatioara (Vîlcea), la Constantin Tundrea (membru P.N.T.), aflata într-un zavoi pe malul rîului Tarîia. Fugarii au ajuns aici în jurul orei 9,30. De aici, pe la ora 21,30, cu ajutorul învatatorului Ionita Barbulescu, evadatii au ajuns noaptea, pe poteci nu prea umblate, în comuna Vaideeni.

20 de ani mai tîrziu, Barbulescu a evocat acest moment: “L-am întîmpinat în comuna Milostea. Trupul sau era istovit de anii petrecuti în temnita crîncena. Din prima clipa însa, am simtit, ceea ce m-a impresionat puternic, taria neobisnuita a acestui om, curajul si hotarîrea sa. Chipul palid era dominat de ochii negri, atît de expresivi care îsi dezvaluiau clarviziunea si optimismul conducatorului. Din Milostea am plecat în miez de noapte.Un drum anevoios peste vai si dealuri. Plouase toata ziua. Pamîntul era clisos, îndaratnic. Am strabatut, nu fara peripetii, paduri de stejari si mestecanisuri, traversînd cu greu Cerna, Recea si Luncavatul, ape revarsate peste albia lor. Ne strecuram în tacere, încordati, adapostiti de întuneric. Astazi ma gîndesc ca era un drum simbolic, prin hatisuri, de la întuneric la lumina. Doar cîteva ceasuri am fost alaturi de tovarasul Gheorghiu-Dej. Destul însa pentru a fi simtit din plin, într-un episod hotarîtor ca acesta, neînfricarea si dîrzenia în atingerea tintei propuse, acea atentie si dragoste fata de tovarasi, care au facut din el conducatorul cel mai iubit al clasei muncitoare”. Este clar ca ne aflam, mai curînd decît în fata unei rememorari, în cea a unei evocari “mitologice” în care persoana lui Dej apare ca exemplu moral de lupta si de viata pentru noile generatii. Este simpatic modul în care Barbulescu a “intuit” imediat pe noul conducator al tarii. Evocarea lui Barbulescu era mai curînd o formula de “eroizare” si de “nemurire” a conducatorului decît o aducere aminte.

În cimitirul comunei Vaideeni, îi astepta o alta calauza, Ion Simionescu, cu care fugarii au mers tot pe un drum ferit, în comuna Rîmesti. Aici, cu spatele spre padurea Magurilor, într-o livada, era casa învatatoarei Maria Ionescu. Aceasta femeie i-a gazduit pe evadati 10 zile. Sotul învatatoarei, Dumitru Ionescu, la rîndul lui tot învatator, lipsea, fiind concentrat în armata. Între timp, a fost organizata evadarea de la Tîrgu Carbunesti a 15 internati politici, în frunte cu Gheorghe Apostol si Alexandru Draghici – trei grupe de cîte 5, dinainte organizate. Rosianu îmbatase santinela si cei 15 au reusit sa fuga, continuînd apoi drumul spre libertate pe cont propriu.

Abia la 17 august, deci dupa patru zile, comandantul lagarului Tîrgu Jiu, Siguranta, si Jandarmeria, si-au dat seama de evadarea lui Gheorghiu-Dej. S-a dat alarma, dar era prea tîrziu. Pe 17 august, la Rîmesti, a sosit si Rosianu, iar pe 22 august s-a pornit apoi spre Bucuresti. S-au mai facut însa cîteva popasuri: mai întîi la Barbatesti, la locuinta avocatului Petrisor Iliescu (care le-a pus la dispozitie si masina lui personala), si apoi la casa parohiala din Rîmnicu Vîlcea, strada Emil Avramescu nr. 1, a preotului Ion Marina. Ziua de 23 august l-a gasit pe Dej în casa parohiala a acestuia din Rîmnicu Vîlcea. Apoi, pe 24 august 1944, tovarasii au pornit spre Bucuresti. Erau în pregatire evenimentele care urmau sa schimbe destinele tarii. Drumul pîna la Bucuresti a fost facut cu masina lui Petrisor Iliescu. Acesta i-a dus pe Dej, Rosianu si Maurer pîna la locuinta lui Bodnaras, din cartierul Vatra Luminoasa.

Am prezentat mai sus versiunea evadarii lui Dej scrisa de persoane din anturajul lui Dej, respectiv Maurer si Rosianu, autorii si executantii planului. Mai multa lumina în privinta evadarii lui Dej a adus Eduard Mezincescu, vechi comunist si fost functionar superior în Ministerul român de Externe în 1948, care a marturisit ulterior faptul ca, desi Bodnaras, Pîrvulescu si Ranghet erau toti în favoarea evadarii lui Dej din lagar, Dej însusi sovaia, deoarece se simtea mai în siguranta înauntru decît afara. A acceptat sa fie eliberat doar cu conditia ca Maurer sa faca aranjamentele necesare, ca sa nu fie ranit în timpul evadarii.

In consecinta, Maurer l-a contactat pe avocatul Grigore Geamanu, varul unui oficial superior din Inspectoratul pentru jandarmi din Bucuresti, care a platit o anumita suma respectivului oficial, pentru ca acesta sa-l convinga pe colonelul Serban Lioveanu, directorul lagarului din Tîrgu Jiu, sa slabeasca, în ziua planificata pentru evadare, masurile de securitate în zona gardului.

Antonescu – la originea evadarii?

Marturia aceasta este, într-un fel, întarita de Gheorghe Magherescu, aghiotant al maresalului în 1944, potrivit caruia, chiar Antonescu este la originea evadarii lui Dej, acesta dorind sa creeze astfel un “climat de întelegere cu Uniunea Sovietica”. Versiunea aceasta stirbea însa aura “eroica” a evadarii, transformînd-o într-un aranjament facut chiar sub obladuirea diriguitorilor, în speranta, nemarturisita de acestia, gasirii unui partener “ideologic” de discutie, în cazul – foarte posibil în acel moment – al ocuparii tarii de catre Armata Rosie. Probabil, gîndeau unii conducatori ai serviciilor secrete din tara, era preferabila “gruparea interna” unei “grupari moscovite” impusa de ocupant la conducerea statului.

Cum si-a recompensat Dej oamenii de baza

Din ceea ce cunoastem în momentul de fata, “recompensele” lui Dej pentru ajutorul dat în problema evadarii lui din lagarul de la Tîrgu Jiu au fost:

- Ion Gheorghe Maurer a fost principalul beneficiar al evenimentului, însa ceva mai tîrziu, de prin 1957-1958, cînd “steaua” lui începe sa urce vertiginos. I s-a reprosat mult timp ca ar fi plecat voluntar în razboiul antisovietic.Va deveni ministru al afacerilor externe (1957-1958), apoi presedintele Prezidiului Marii Adunarii Nationale (1958-1961) si presedinte al Consiliului de Ministri (1961-1974).

- Mihail Rosianu devine din simplu învatator, profesor universitar, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948 si 1960-1973), adjunct al ministrului învatamîntului (1948-1949), presedinte al Comitetului Radio (1952-1953), ambasador în Bulgaria (1956-1961) si Ungaria (1961-1966), de mai multe ori deputat în perioada 1946-1973.

- Ion Vidrascu va fi recompensat prin functiile de presedinte al Comitetului de control al statului (1950-1951), adjunct al ministrului agriculturii (1951) si ministru al gospodariilor agricole ale statului (1952-1953). A fost si deputat de Suceava din 1952.

- Ion Marina va deveni, la recomandarea lui Dej, primul patriarh comunist al României (1948-1977). Ascensiunea lui rapida în ierarhia bisericeasca s-a datorat, în mod evident, simpatiei pe care i-o purta Dej, dupa gazduirea acestuia la 23 august 1944, în casa sa de la Rîmnicu Vîlcea.

- Constantin Tundrea va fi timp de 14 ani presedintele Comitetului Executiv al Sfatului Raional Horezu (1950-1964). A fost cel mai cunoscut si mai influent comunist din zona Horezu în tot timpul regimului Dej.
- Ionita Barbulescu – calauza lui Dej de la Milostea la Vaideeni, devine deputat de Vîlcea în 1946 si, în ciuda colectivizarii, si-a pastrat mult timp averea de circa 18 ha de pamînt la Racovita.

- Maria Ionescu va deveni, în 1952, dupa mutarea ei la Craiova, deputat al acestei regiuni si chiar membru al Prezidiului M.A.N. (1953-1957). În 1957 devine directoare la Scoala Medie din Caracal.
- Grigore Geamanu – avocat din Gorj – a fost “plantat”, în 1945, de comunisti, în Biroul Politic al Comitetului Executiv al Frontului Plugarilor cu functia de casier. A fost ales deputat în 1946 si tot acum secretar general la Ministerul de Interne. Reales deputat în 1952 si 1961. Secretar al Consiliului de Stat între 1961-1965.

- Petrisor Iliescu a fost singurul care nu a fost rasplatit în nici un fel. El era însa seful organizatiei maniste din Barbatesti si era mosier, avînd peste 100 ha de pamînt în satul mai înainte pomenit. În 1946, a candidat pentru parlament pe listele P.N.T – Maniu. Cel putin, el nu a fost persecutat de comunisti. A fost nevoit sa se mute, pentru a fi rupt de vechile lui legaturi politice, din Rîmnic tocmai la Corabia, casa lui de acolo fiind amplasata chiar lînga sediul Partidului Comunist din localitate.

3. Lucretiu Patrascanu – negociatorul de elita din Partidul Comunist

Oana Ilie

Nascut la 4 noiembrie 1900 în Bacau, fiul lui D.D. Patrascanu, profesor, prozator, autor de manuale de istorie în perioada interbelica si promotor al revistei “Viata româneasca” (alaturi de G. Ibraileanu si C. Stere). Mama, la rândul ei, provenea dintr-o veche familie boiereasca. Studii: Licentiat în drept, doctor în stiinte economice, statistica si filozofie în Germania. Starea civila: casatorit cu arhitecta Herta Schwamern (botezata ortodox de catre Gala Galaction, pentru ca în perioada în care s-au cunoscut erau interzise mariajele mixte, români-evrei).

Întîlnirea cu Lenin

În anul 1945, la mai putin de un an de la momentul 23 august 1944, apare un volum cu interviuri, realizate de Ion Biberi, cu personalitatile zilei, printre care îl regasim si pe Lucretiu Patrascanu. În cele 13 pagini, noul ministru al justitiei îsi povesteste viata, din care selectam o serie de informatii, interesante din perspectiva evolutiei sale ulterioare.
Copilaria, petrecuta în mare parte în zona Neamtului, i-a nascut simpatii istorice pentru Stefan cel Mare: “Hotarâsem chiar ca <atunci când voi fi mare> sa-mi schimb numele în Stefan”.

Adolescenta i-a fost marcata de scrierile lui Sadoveanu, Caragiale, Bratescu-Voinesti, de literatura semanatorista, dar mai ales de cea rusa, si în mod deosebit de Dostoievski si Turgheniev.
Revolutia din februarie l-a facut sa înteleaga (dupa cum marturiseste) ca o noua epoca începe în istorie, iar cea din octombrie l-a entuziasmat la maxim. Singurul regret al tânarului de 16 ani era ca nu avea vârsta pentru a fi partas activ la acea miscare. “Întorcându-ma, cu 27 ani în urma, am oarecare îngaduinta pentru aceste regrete si pot spune ca viata m-a tinut departe de o lupta apriga si desigur dramatica pentru idealurile primei mele tinereti. Toate aceste framântari si luari de pozitie erau atitudinea unui copil singuratec”.

Atractia exercitata de revolutii si fenomenul social a fost extrem de puternica asupra tânarului Patrascanu, chiar daca între timp tatal sau trecuse la liberali.

“Daca privesc înapoi sa-mi refac mintal viata, înteleg ca a trebuit sa devin luptator, si înca de timpuriu”. Episodul la care face aluzie Patrascanu se petrecuse la Bacau, la sfârsitul primului razboi mondial, când a asistat la manifestarile antisemite ale colegilor sai: “Am reactionat violent. Nu puteam accepta aceasta ticalosie care ne degrada pe toti”.

Încadrarea în miscarea muncitoreasca a avut loc în anul 1919 când se înscrie în P.S.D., aripa maximalista, si a fost grabita de evenimentele din 13 decembrie 1918 (manifestatia din Piata Palatului dispersata prin forta).

În 1921 devine colaborator al ziarului Tineretul socialist. “În jurul acestei gazete tineresti s-au grupat primele cadre comuniste si de fapt s-a format P.C. legal, câteva luni mai târziu”.

Un an mai târziu îl regasim ca redactor al ziarului Socialistul, organul de presa al P.C. Tot în aceasta perioada, constient de importanta pregatirii profesionale, opteaza pentru continuarea studiilor în Germania, unde va obtine doctoratul în economie politica, filozofie si statistica. Ulterior va motiva plecare în Germania prin sintagma “un bun marxist trebuie sa cunoasca bine limba germana”. Aici va intra în contact cu miscarea muncitoreasca, activând un an în P.M. German, adâncindu-si doctrina.Un alt moment rememorat cu placere este întâlnirea cu Lenin, în 1922, la prima sa calatorie în U.R.S.S., cu prilejul celui de-al IV-lea Congres al Cominternului.

“Închisorile mele”

Sub sintagma “închisorile mele”, Patrascanu aduce în atentia interlocutorului, si implicit a viitorilor cititori ai lucrarii lui Biberi, câteva amanunte despre detentia sa, mentionând în treacat închisorile prin care a trecut, fara a da amanunte despre motivul arestarii si durata detentiei.

Pentru elucidarea acestor aspecte, am apelat la lucrarea Laviniei Betea, Moartea unui lider comunist.
În 1924, o data cu intrarea în vigoare a “legii Mârzescu”, prin care P.C.dR. este scos în afara legii, Lucretiu Patrascanu este arestat prima oara. Cea de-a doua arestare a avut loc în 1928, pentru o “jumatate de ora”, pentru ca, profitând de neatentia celor de la Siguranta, fuge si face publica urmarirea lui.
Din acest moment, steaua lui este într-o permanenta urcare în cadrul ierarhiei P.C.R. (1928 – participa la Congresul de la Harkov, 1930 si 1931 merge la Moscova pentru a prezenta Cominternului raportul asupra României, 1931 – membru în C.C. al P.C.dR.). Evenimentul cel mai însemnat din aceasta perioada a fost însa succesul din alegerile din 1931, când Lucretiu Patrascanu a fost ales primul deputat comunist din Parlamentul României, prin participarea la alegeri pe listele Blocului Muncitoresc Taranesc.
În 1932, în timpul campaniei electorale, survine cea de-a treia arestare, de aceasta data fiind încarcerat la Vacaresti. În 1933, se judeca procesul, iar Lucretiu Patrascanu alaturi de alte 13 persoane este eliberat. La putin timp, pe fondul miscarilor greviste ale ceferistilor, Patrascanu este rearestat (pentru ca a instigat la greva), trimis la Jilava si dupa 2 luni pus în libertate. Petre Pandrea, cumnatul lui Patrascanu, punea eliberarea acestuia pe relatiile de familie. Aceasta ipoteza, a relatiilor, o vom regasi si la momentul tratativelor cu Regele pentru iesirea din razboi.

O noua arestare survine în 1940, fiind internat în lagarul de la Miercurea Ciuc. În urma unei crize de ficat este mutat la Bucuresti si ulterior eliberat. Libertatea dureaza putin, pentru ca în februarie este din nou încarcerat si, la interventiile mamei sale, la noul director al Sigurantei, gen. Emanoil Leoveanu, i se fixeaza domiciliul obligatoriu la Poiana Tapului. La 2 ianuarie 1943, este internat în lagarul de la Târgu Jiu, de unde va fi readus la Poiana Tapului, unde îl regasim în perioada premergatoare lui 23 august 1944.

Desemnat pentru negocierile de la Palat

Esecul evident al Germaniei în campania din Est a determinat fortele politice din România sa încerce iesirea din razboi. Discutiile au fost purtate atât de reprezentantii guvernului Antonescu, cât si de persoane mandatate de opozitie.

Prin intermediul lui Barbu Stirbey, aflat la Cairo pentru tratarea armistitiului, Aliatii sugereaza atragerea comunistilor la tratative, chiar daca este un partid aflat în ilegalitate si are o slaba reprezentare la nivelul populatiei.

Întrebarea fireasca, ce apare în acest moment, este de ce a fost preferat Lucretiu Patrascanu, când el cazuse oarecum în dizgratia partidului din care facea parte (prin eliminarea din Comitetul Central) si nici nu îndeplinise vreodata functii de conducere în ierarhia partidului?

Cornelui Coposu declara, dupa 1990, ca Lucretiu Patrascanu a fost desemnat de Novikov (ambasadorul U.R.S.S. la Cairo). Dintre comunistii care au activat în ilegalitate: Foris, Constantinescu-Iasi, Petre Iosif, C. Agiu, Patrascanu, sovieticii l-au preferat pe cel din urma (varianta Coposu).

O alta ipoteza este cea conform careia, rudenia cu Octav Ulea (maestrul de ceremonii al palatului) si legaturile interpersonale l-ar fi propulsat la tratativele cu Maniu si Bratianu si i-ar fi deschis larg usile Palatului. De altfel este un lucru cunoscut, ca, în întreaga perioada interbelica, în posturile înalte s-au aflat cunoscuti de-ai familiei Patrascanu.

Cea de-a treia ipoteza îl consemneaza pe Lucretiu Patrascanu ca ales al fortelor democratice, datorita calitatilor intelectuale si umane.

O data cu sfârsitul anului 1943 încep întrevederile cu Maniu. Mijlocite de secretara sa, întâlnirile s-au petrecut, în marea lor majoritate, în locuinta din Dr. Marcovici nr. 9, la etajul al saselea, unde se afla apartamentul lui Corneliu Coposu, sau în strada Ion Ghica nr. 4, la etajul cinci, unde locuia Emil Ghilezan. Prima dintre ele s-a desfasurat la 28 noiembrie 1943, pâna la sfârsitul anului mai având loc înca doua, iar la începutul anului 1944 tot doua. Discutiile erau axate pe rasturnarea regimului Antonescu si reinstaurarea institutiilor democratice din România.

La prima dintre ele, “Dl. Maniu a voit sa stie – declara Nicolae Penescu, în 1953 (în timpul anchetarii lui Lucretiu Patrascanu) de ce forte dispune P.C.R., în special în capitala, la care dl. Patrascanu a raspuns vag, evitând precizatiuni. Maniu a pus ca conditiune a colaborarii cu P.C.R. o declaratie în favoarea Basarabiei. Dl. Patrascanu nu a acceptat aceasta conditiune. Atunci dl. Maniu a cerut ca cel putin P.C.R. sa intervina pe lânga P.C. al U.R.S.S. în favoarea Basarabiei (…) De aceea conversatiunea nu a avut rezultat”.

Urmatoarele întruniri au intrat pe un fagas normal, Partidul Comunist clarificându-si pozitia fata de monarhie si institutiile democratice ale României. “Dl. Patrascanu a asigurat ca, desi principial, P.C. pastreaza o atitudine republicana socoteste problema monarhie sau republica, o chestiune neactuala, iar în cazul în care regele va actiona pentru scoaterea României din razboiul lui Hitler, P.C., prin C.C., întelege sa-l sprijine cu toata vigoarea”.

Propus sa conduca noul guvern democratic, Maniu refuza

În ceea ce priveste legatura cu Palatul, Ioan Mocsony-Styrcea, maresal al Palatului, povesteste ca prima întâlnire a lui Lucretiu Patrascanu cu Regele a avut loc în aprilie 1944, la ferma din Pantelimon a colonelului Ulea, iar discutiile s-au axat în jurul constituirii F.N.D. În toata aceasta perioada, omul de legatura între Lucretiu Patrascanu si Palat a fost Mocsony-Stârcea.

Legaturile cu P.S.D., cel de-al patrulea membru al B.N.D., au fost ca si inexistente pâna în 1943, însa, dupa semnarea conventiei B.N.D., Lucretiu Patrascanu i-a cerut lui Constantin Titel Petrescu o întrevedere în doi (prin intermediul lui B. Zilber) pentru a discuta atitudinea pe care trebuie s-o adopte fata de Maniu pentru a grabi deznodamântul.

Ultima discutie dintre cei doi are loc în dupa-amiaza zilei de 23 august, acasa la Sabin Manuila, unde vor primi si vestea arestarii maresalului, în timp ce ultima întrevedere cu Maniu avusese loc cu putine zile înainte de 23 august, în scopul de a-l convinge pe acesta din urma sa accepte prezidarea unui guvern democratic, dupa înlaturarea lui Antonescu.

La presiunile lui Lucretiu Patrascanu, Maniu avea sa remarce: “Draguta, eu nu sunt obisnuit sa lucreze cu revolverul la tâmpla”. Patrascanu însa i-a raspuns: “Este revolverul constiintei si al datoriei, domnule Maniu”. Efectul discutiei n-a fost cel scontat, Maniu legându-si raspunsul de consultarile cu Bratianu.
Despre 23 august si pregatirea iesirii României din razboi s-au scris mii de pagini. Nu mai putin de 30 de persoane au fost angrenate direct în desfasurarea evenimentelor si majoritatea si-au consemnat memoriile si amintirile referitoare la acea zi.

Este si cazul lui Lucretiu Patrascanu, care publica, la 23 august 1945, în România Libera, un articol despre rolul lui în actul de la 23 august.

“A existat o pregatire, si înca foarte intensa, cu o mobilizare de oameni si de forte, legata de mari primejdii (…) Pregatirile loviturii de la 23 august erau terminate înca de la sfârsitul lunii iunie. Se mai discuta formula politica si în gasirea ei întâmpinam rezistente (…) S-a luat hotarârea de a pregati proclamatia guvernului si toate documentele menite sa apara din primul moment. Am pasit imediat la redactarea proclamatiei (…) Textul pe care-l pregatisem a fost acceptat în întregime, dupa o oarecare discutie”.

Trei întîlniri la Palat

În pregatirea lui 23 august s-au tinut trei sedinte la Palat, sub presedintia Regelui. Problema spinoasa era cum sa intru la Palat, sustragându-ma nu numai pazei exterioare, ci si eventualilor spioni, recrutati de Ghestapo si de Siguranta, în chiar interiorul palatului”.

Este lesne de observat aparitia tendintei Partidului Comunist de a acapara actul de la 23 august si de a o transforma într-un bun propriu. Conform acestui articol, P.C. a fost principalul artizan al momentului 23 august, în timp ce Regele si celelalte forte democratice implicate au avut rol decorativ.

Ar fi împotriva firii sa negam rolul lui Patrascanu în actul de la 23 august, dar de aici si pâna la a i se conferi rolul principal, si prin extensie Partidului Comunist, este o cale foarte lunga.
Activitatea lui Patrascanu în tratativele pregatitoare lui 23 august s-a concretizat în redactarea manifestului F.U.M. (aprilie 1944), a “Proclamatiei pentru Tara” si a altor documente cu caracter programatic care au stat la baza negocierilor cu P.N.T. si P.N.L.

Ca un ultim aspect, dar în nici un caz ca un element subsidiar, trebuie luata în calcul personalitatea lui Lucretiu Patrascanu. Intelectual fin, încrezator în dogmele marxiste, se impune în memoria generatiilor care i-au succedat ca o pata de culoare în cadrul Partidului Comunist.

Sacrificarea lui de catre Dej, în 1954, când atât Stalin, cât si Beria, nu mai reprezentau nimic pentru Kremlin, ramâne un mare semn de întrebare. Toti cei care au trait momentul sau l-au studiat îndeaproape, considera asasinarea lui Patrascanu ca un act gratuit de care Dej se face (în principal) vinovat. Chiar si prietenii si sustinatorii lui Dej (cazul lui Maurer) considera asasinatul ca marea greseala politica a lui Dej.

Cu toate acestea nu trebuie uitat faptul ca, pâna la arestare, Lucretiu Patrascanu s-a aflat în fruntea Ministerului de Justitie, de unde “a patronat” activitatea Tribunalului Poporului si a gestionat aplicarea legii criminalilor de razboi.

Ba chiar mai mult de atât, cumnatul sau, avocatul Petre Pandrea, în lucrarea autobiografica Memoriile mandarinului valah, ni-l prezinta pe Lucretiu Patrascanu ca pe o persoana lipsita de vointa, condus în toate actiunile sale de Herta si Belu Zilber.

Si peste toate aceste frânturi de amintire vine imaginea pe care Patrascanu a avut-o în ochii lui Corneliu Coposu: “Am fost prieteni” (Corneliu Coposu a fost anchetat si aruncat pentru 17 ani în temnitele comuniste, chiar în timpul în care Lucretiu Patrascanu era ministru la Justitie).

O carte care n-a avut zile

prof. univ. Gh. Buzatu

Cititorul va desprinde, fara dificultate, motivele pentru care, în cele ce urmeaza, ne-am propus sa staruim asupra unui reputat istoric al generatiei mele si asupra loviturii de stat de la 23 august 1944: 20 de ani de la moartea lui Aurica Simion si 60 de ani de la rasturnarea regimului Maresalului Ion Antonescu, eveniment caruia regretatul meu coleg i-a consacrat, în 1979, o carte stralucita, care a provocat furtuna în rîndurile securitatii de la Bucuresti.

În vara anului 1979, era prin august, a aparut o carte care avea sa stârneasca intense dezbateri în rândurile istoricilor si cititorilor, în genere, iar – dupa cum se va vedea – si la nivelul oficialitatilor, al Securitatii si Ministerului de Interne. Era vorba de lucrarea unui istoric deja consacrat, Aurica Simion, dar caruia volumul Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944 (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, 510 pagini) i-a adus un spor de prestigiu greu de imaginat în epoca. Si asta pentru ca, de-abia aparut si difuzat numai în câteva judete ale tarii, volumul mentionat a fost retras de pe piata si, imediat apoi, “topit”… Lucru neobisnuit si, mai cu seama, nepermis, autorul, cu toate ca era angajat la Institutul de Istorie al Partidului din Capitala, publicase o carte în care era sintetizata istoria actului de la 23 august 1944. Nimic neobisnuit, se va spune, numai ca Aurica Simion realizase… un alt 23 august, în care PCR nu mai avea un rol precumpanitor, partidele “istorice” apareau în alta lumina, iar personajele-cheie ale loviturii de stat (regele Mihai, Lucretiu Patrascanu, C.I.C. Bratianu, dar, mai cu seama, Maresalul Antonescu si Iuliu Maniu) erau surprinse, în temeiul unei analize atente si obiective, relevându-se exclusiv actiunile lor, în contextul evenimentelor prezentate, care au fost. Iata de ce, oricine apucase sa cumpere cartea, realizase o achizitie pretioasa, se dotase cu o carte “scumpa”, oricum extrem de solicitata! Cum, la Iasi fiind, am avut sansa sa-mi procur un volum din Preliminarii…, pe care aveam ulterior sa obtin si un autograf al autorului, m-am preocupat sa-l recenzez. Am notat, despre autor si carte, cele ce trebuiau si ce credeam, indiferent de ceea ce se petrecuse cu cartea, povestea ei fiind binecunoscuta de-acum opiniei publice, istoricilor îndeosebi. Astfel, în prestigiosul “Anuar al Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol” din Iasi (t. XVIII/1981, p. 798) am examinat cartea, retinând între altele ca “…autorul realizeaza o adevarata istorie a anilor 1940-1944, în care sinteza se lasa – si nu întâmplator – dominata de analiza, de o analiza atenta si necesara, mai ales ca numeroase si controversate aspecte sunt elucidate pentru prima data acum. Nu putem intra în detaliile demonstratiilor autorului…, însa nu putem omite ca A. Simion contribuie decisiv la precizarea caracterului regimului antonescian, a naturii si evolutiei raporturilor româno-germane între 1940 si 1944, a participarii tarii la razboiul mondial. De asemenea, surprind prin noutate capitolele referitoare la tentativele României de a se desprinde de Axa fascista si la cauzele esecului lor… Per ansamblu, lucrarea lui A. Simion este o reusita deplina. Ea constituie o contributie decisiva spre realizarea necesarei istorii complete si veridice a României în epoca celui de-al doilea razboi mondial. A. Simion a dovedit în chip stralucit, în ultima instanta, ca istoriografia noastra dispune de excelente resurse, care pot si trebuie sa fie folosite pentru împlinirea conditiei esentiale a studiilor istorice – aflarea si afirmarea adevarului istoric integral asupra faptelor trecutului. Din toate punctele de vedere, lucrarea  a marcat un eveniment pentru istoriografia epocii contemporane românesti, motiv pentru care, atât autorul, cât si Editura Dacia din Cluj-Napoca, merita cele mai sincere felicitari” (ibidem). Destinul, necrutator, peste putini ani, în 1984, l-a rapit pe Aurica Simion, în plina putere creatoare, obstei istoricilor români. În necrologul pe care l-am încredintat, de asemenea, Anuarului Institutului de Istorie si Arheologie A. D. Xenopol din Iasi (t. XXII, partea a II-a, 1985, p. 1011-1012), am revenit asupra meritelor si semnificatiilor istoriografice ale Preliminariilor… din 1979; citez sub acest raport: “Preliminariile…, pe care le-am recenzat în momentul în care era nevoie, se constituie un model, impunându-se de la început între operele de referinta ale istoriografiei nationale contemporane, abordând probleme controversate si dovedindu-se ele însele controversabile, din chiar clipa aparitiei lor… Astazi [1985], în perspectiva timpului, lucrarea ne apare si temeinic documentata. Cititorul cunoaste aceasta si Preliminariile… lui Aurica Simion, aidoma cartilor lui N. Iorga sau Constantin C. Giurescu, s-au citit si se citesc cu interes nu numai în centrele stiintifice din tara sau din strainatate, ci si în catune…” (ibidem). Cât priveste Omul, am consemnat în final: “L-am cunoscut pe Aurica Simion si ne-am împrietenit pe data. Nu ne-am declarat-o niciodata. O facusem prin consens. Am participat împreuna la diverse manifestari stiintifice interne si internationale. Autorul Preliminariilor… nu s-a dezmintit nicicând. M-au surprins retinerea si timiditatea lui. Sa fi banuit oare, înca de prin 1980, tainele destinului sau, sa fi fost manifestarile bolii necrutatoare care l-a rapit familiei, breslei istoricilor si cititorilor admiratori în plina putere creatoare? Pentru mine a fost si a ramas Domnu’ Aurica. În luna mai 1984, la Bucuresti fiind, l-am invitat la Iasi pentru un simpozion; m-a refuzat elegant. Îmi dau seama ca stia. Mi-a încredintat diverse contributii pentru Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie din Iasi, ca si pentru volumul colectiv Actul de la 23 august 1944 în context international, volum aparut în august 1984 si cuprinzând un larg studiu realizat în colaborare. Astazi, acest volum, ca si toate cartile lui Aurica Simion, îsi urmeaza drumul lor, în lipsa autorului lor, plecat nedrept de repede si brutal dintre noi” (ibidem, p. 1.012).

În Anexa am inclus doua note privind “ecourile” Preliminariilor… în rândurile opiniei publice nationale, la nivelul anului 1979, surprinse în materiale ale Securitatii si Ministerului de Interne din Bucuresti.

MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET
Departamentul Securitatii Statului Ex. unic
Directia I
130/DI/0066932 din 6 septembrie 1979
NOTA
Premergator celei de-a 35-a aniversari a insurectiei nationale de la 23 August 1944, din România, a aparut în librarii cartea scriitorului A. SIMION – “Preliminarii politico-diplomatice ale insurectiei române din august 1944″, în Editura “Dacia” din Cluj.

Cartea prezinta starea politica, economica si militara a României, înainte si imediat dupa 23 August 1944, cât si luptele social-politice din timpul dictaturii antonesciene si fortele care au luat atitudine împotriva lui ANTONESCU.
Într-unul din capitolele cartii, este prezentata atitudinea ce au avut-o IULIU MANIU – fost sef al PNT-ului – si [C.] I. C. BRATIANU – fost sef al PNL-ului – împotriva lui ANTONESCU, care i-au adresat memorii, cerându-i sa iasa din razboiul antisovietic si sa se desolidarizeze de Germania fascista.
La sfârsitul cartii, se afla fotografiile lui IULIU MANIU, [C.] I. C. BRATIANU si TITEL PETRESCU, cu adnotarea: “Semnatari ai Declaratiei de constituire a Blocului National Democrat”.
Din supravegherea informativa a persoanelor cu apartenenta la fostele partide burgheze si în special a celor care au detinut functii de conducere, rezulta ca acestea fac aprecieri interpretative asupra aparitiei si continutului cartii respective.
Astfel, CORNELIU COPOSU – fost secretar general adjunct al PNT si condamnat -  care apare ca personaj pozitiv în carte, a afirmat: “Înainte de trimiterea cartii la tipar, am avut doua întrevederi cu autorul, dar nu am reusit sa lamuresc toate chestiunile; totusi, acesta si-a rectificat mult din tezele initiale cu care pornise”. Sustine ca l-a sfatuit pe autor “sa nu se ghideze dupa declaratiile facute si nici dupa prezentarile unor agenti, care si pe vremea aceea, precum si acum, spun neadevaruri pentru a justifica încasarile”.
JOVIN ION – fost medic curant al lui IULIU MANIU – a afirmat: “Cartea lui A. (sic!) SIMION este nemaipomenita si lucrurile au început sa iasa la iveala, fir cu fir, cum iese iarba primavara”.
Într-o discutie cu un fugar român venit temporar în tara noastra, JOVIN ION afirma: “MANIU e personajul central al cartii. Se merge spre o rectificare a istoriei, ca pâna acum istoria a fost o falsa minciuna”.
Printre persoanele care fac comentarii cu privire la aparitia cartii lui A. SIMION sunt si RADOCEA CORNEL – fost sef judetean PNT si condamnat; VISA AUGUSTIN si MAMULEA STEFAN – membri PNT si fosti condamnati, semnalati cu manifestari ostile orânduirii sociale si de stat din tara noastra si cu preocupari de a scrie memorii si lucrari despre activitatea PNT si a fostului sef IULIU MANIU.
Precizam faptul ca, cei nominalizati în discutiile anterioare, neaga rolul PCR în înfaptuirea actului de la 23 August 1944, afirmând ca totul a fost înfaptuit de PNT sub conducerea lui MANIU.
Vom urmari în continuare reactia fostilor membri ai partidelor burgheze, în legatura cu aparitia cartii.

r.d.00178/3/1239
red. lt.col. DI
dact. p.c. RG
ex. unic

Preluare din revista Historia

Principalele instrumente de finanţare europeană nerambursabilă, Programul Operaţional Regional (POR), Programul Operaţional Sectorial Mediu (POSM), Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), se dovedesc a fi nişte ţinte prea îndepărtate pentru administraţia publică din judeţul Ialomiţa.

Deşi fondurile europene nerambursabile puse la dispoziţia României în perioada 2007-2013 sunt în valoare de peste 30 miliarde de euro, iar administraţiile publice sunt beneficiari eligibili pentru majoritatea Axelor prioritare şi domeniilor de intervenţie, autorităţile judeţului Ialomiţa, în special Preşedintele Consiliului Judeţean Ialomiţa, CIUPERCĂ SILVIAN, nu par interesate de întocmirea şi depunerea unor cereri de finanţare (şi a proiectelor aferente)       în scopul obţinerii acestor fonduri.

În ceea ce priveşte accesarea finanţărilor disponibile de către autorităţile locale, pentru fiecare din principalele instrumente de finanţare menţionate mai sus, la nivelul judeţului Ialomiţa situaţia se prezintă după cum urmează:

- POR: patru proiecte aprobate pentru finanţare, din care unul singur depus de Consiliul Judeţean Ialomiţa, unul de către Consiliul Local Slobozia, iar două proiecte depuse de Primăria Amara;

- POSM: niciun proiect depus de entităţi din judeţul Ialomiţa. Primăria municipiului Urziceni, după derularea unor eforturi susţinute pentru constituirea unei asociaţii la nivelul judeţului Ialomiţa în vederea accesării unor fonduri nerambursabile prin POSM, eforturi contracarate în mod constant de conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa, a abandonat acest proiect şi s-a asociat cu mai multe localităţi din judeţul Călăraşi, formând Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară ECOAQUA. Această asociaţie a accesat deja finanţări de cca. 100 milioane euro prin POSM, Axa prioritară 1 (prin intermediul cărora vor extinde şi vor moderniza frontul de captare a apei, staţia de tratare, staţia de epurare, reţelele de apă şi apă uzată din respectivele comunităţi). În mod similar, din cauza incapacităţii şi a dezinteresului  preşedintelui CIUPERCĂ SILVIAN de a coordona asocierea localităţilor din judeţul Ialomiţa în vederea formării unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară şi desemnării unui operator regional, consiliile locale din municipiul Feteşti, oraşele Ţăndărei, Fierbinţi-Tărg, Căzăneşti, comunele Dridu şi Albeşti au decis să se alăture Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Apă Canal Constanţa (finanţare tot pe Axa prioritară 1 a POSM);

- POSDRU – au fost depuse de către entităţi locale 2 proiecte, de valori mici (cumulat 2.120.000 lei), care au drept titulari Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Grupul Şcolar de Industrie Alimentară Feteşti, existând alte 10 derulate de instituţii precum A.J.O.F.M. şi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Ialomiţa, în asociere cu diferite structuri similare din alte judeţe (valoare cumulată de circa 7.000.000 lei).

- PNDR – au fost aprobate spre finanţare 3 proiecte, depuse de comunele Reviga, Fãcãieni şi Asociaþia de  Dezvoltare Intracomunitarã “Lunca Dunãrii”.

În concluzie, radiografia proiectelor iniţiate şi depuse de către unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului (prin forţe proprii, fără implicarea altor entităţi asociative), relevă că s-a aprobat finanţarea pentru doar 9 aplicaţii, cu o valoare cumulată de 30 de milioane de euro, ceea ce reprezintă aproximativ 0,001 din totalul fondurilor europene alocate României.

Important de reţinut este faptul că niciunul dintre titularii proiectelor menţionate nu a beneficiat de sprijinul lui CIUPERCĂ SILVIAN sau al Consiliului Judeţean Ialomiţa, proiectele în cauză fiind întocmite în mod individual.

Cu excepţia celor finanţate prin POSDRU, proiectele au ca obiectiv modernizarea infrastructurii (rutieră, apă, apă uzată) şi se adresează unui număr de 6 comunităţi din totalul de 66 de localităţi ale judeţului.

Nivelul redus de absorbţie a fondurilor comunitare va determina menţinerea unei situaţii economico-sociale precare întrucât:

- 100.000 de locuitori ai judeţului – circa o treime din total (din care aproximativ 60.000 în Slobozia, municipiul reşedinţă de judeţ) nu au asigurată apa potabilă, aceasta fiind disponibilă doar persoanelor care o pot achiziţiona din magazine (apa furnizată de operatorul local S.C. URBAN S.A. Slobozia este declarată menajeră), iar localităţile în cauză - Slobozia, Scânteia, Iazu, Perieţi  nu sunt incluse în niciun proiect prin intermediul căruia să fie îmbunătăţită calitatea apei. Precizăm faptul că şi în această situaţie proiectul depus de oraşul Amara (foraje, reţea aducţiune, staţie tratare) nu a beneficiat de niciun sprijin din partea Consiliului Judeţean Ialomiţa;

- 5% din locuitorii din mediul urban şi 95% din locuitorii din mediul rural nu au acces la un sistem de apă uzată;

- reţeaua de drumuri judeţene (ex. centura ocolitoare a municipiului Urziceni, DJ201 sectoarele Coşereni-Axintele, Borduşelu-Buieşti, Mărculeşti-Săveni, DJ203B, DJ203F), comunale (ex. DC18) necesită reabilitare.

Evidenţiem faptul că proiectele referitoare la reţelele de apă şi apă uzată pot fi finanţate prin POSM, Axa prioritară 1 – „Extinderea şi modernizarea sistemelor de apă şi apă uzată”, axa fiind încă deschisă pentru depunerea de proiecte.

Tot într-un registru negativ se înscrie şi faptul că deşi administraţia publică judeţeană (Consiliul Judeţean Ialomiţa) a avut la dispoziţie toate instrumentele de finanţare mai sus-menţionate, a reuşit realizarea unui singur proiect, finanţat prin POR, acesta constând în “Ranforsarea şi modernizarea drumului judeţean DJ201B, km 0+000 – km 19+000, Ciochina-Orezu-Raşi,” (în valoare totală de 34.081.337,42 RON, contribuţia proprie a beneficiarului fiind de 561.488,16 lei).

În contextul în care Axa 2 – „Îmbunătăţirea infrastructurii de transport regionale şi locale”, Domeniul Major de Intervenţie 2.1 „Reabilitarea şi modernizarea reţelei de drumuri judeţene, străzi urbane, inclusiv construcţia şi reabilitarea şoselelor de centură”, din cadrul POR, este deja închisă pentru regiunea Sud-Est Muntenia (din care face parte şi judeţul Ialomiţa), neimplicarea factorilor de decizie locali, în special a lui CIUPERCĂ SILVIAN, a condus la pierderea oportunităţii de a reabilita infrastructura de drumuri din fonduri nerambursabile.

Dezinteresul constant manifestat de conducerea Consiliului Judeţean Ialomiţa, reprezentată de Preşedintele CIUPERCĂ SILVIAN, în problema accesării fondurilor comunitare a determinat un număr de circa 50 de unităţi administrative locale (comune), din totalul de 59 de localităţi rurale, să întocmească şi să depună proiecte individuale pentru reabilitarea şi modernizarea infrastructurii locale. Având ca punct de plecare propriile caracteristici ca unităţi administrative şi particularităţile instrumentelor de finanţare, fiecare dintre consiliile locale aferente localităţilor în discuţie a decis să depună proiecte pentru accesarea de fonduri prin PNDR, măsura 322, „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”, care sprijină dezvoltarea localităţilor cu mai puţin de 10.000 de locuitori.

Ca urmare a nivelului redus de expertiză a potenţialilor beneficiari şi a lipsei de sprijin din partea conducerii Consiliului Judeţean Ialomiţa în pregătirea acestor proiecte, din numărul aplicaţiilor depuse, 9 au fost respinse, iar cele 34 declarate eligibile au obţinut punctaje mici, fiind incluse pe lista de rezervă a Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.

Conform evaluărilor făcute de Autoritatea de Management a PNDR, sesiunea de selecţie 2011 va fi ultima pentru măsura 322, fondurile rămase disponibile urmând să fie alocate reconstruirii infrastructurii rutiere afectate de inundaţii. În consecinţă, în situaţia în care nu vor fi efectuate redistribuiri de fonduri către această măsură, toate cele 1100 de proiecte declarate ca eligibile (inclusiv cele 34 aferente judeţului Ialomiţa), dar reportate din sesiunile 2008 şi 2009, vor fi respinse.

Aceeaşi situaţie deficitară în accesarea fondurilor comunitare se întâlneşte şi în cazul Axei IV LEADER a PNDR, una dintre puţinele surse de finanţare nerambursabilă încă deschisă. La modul concret, în vederea remedierii acestei stări de fapt, CIUPERCĂ SILVIAN ar putea, graţiei funcţiei pe care o deţine, să impulsioneze crearea unor Grupuri de Acţiune Locală (GAL, în sensul celor prevăzute de PNDR), prin intermediul cărora s-ar putea finanţa, în limita a 2.850.000 euro pentru fiecare GAL, proiecte de interes local pe oricare dintre cele trei axe ale PNDR.

Din păcate, însă, la fel ca şi în cazul POSM, POR, PNDR – măsura 322, implicarea lui CIUPERCĂ SILVIAN în sprijinirea formării GAL-urilor este una deficitară, în condiţiile în care, conform precizărilor Autorităţii de Management a PNDR, Consiliile Judeţene pot face parte din mai multe Grupuri de Acţiune Locală.

Dezinteresul manifestat de CIUPERCĂ SILVIAN în accesarea fondurilor comunitare este vizibil chiar şi prin prisma numărului redus de funcţionari publici, din cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa, cu atribuţii în gestionarea fondurilor comunitare şi coordonarea proiectelor derulate de unităţile administrativ-teritoriale beneficiare ale unor astfel de finanţări.

În speţă, în cadrul Consiliului Judeţean Ialomiţa, există “Serviciul Management de proiect” – subordonat direct lui CIUPERCĂ SILVIAN. Deşi conform organigramei instituţiei compartimentul în discuţie dispune de un număr de 8 posturi, sub motivaţia faptului că ocuparea locurilor vacante este blocată prin măsuri guvernamentale, CIUPERCĂ SILVIAN refuză organizarea şi desfăşurarea de concursuri pentru completarea schemei. Situaţia trenează de multă vreme, astfel încât la începutul lunii martie 2011 Consiliul Judeţean Ialomiţa avea prevăzute în organigramă 126 de posturi, 34 fiind vacante. Acest fapt ar permite, în situaţia în care s-ar dori, încadrarea unora dintre funcţiile neocupate de la nivelul Compartimentului „Management de proiect”, ceea ce ar contribui la o mai bună coordonare a activităţilor de accesare a fondurilor europene, realizată prin intermediul Compartimentului de Integrare Europeană, Dezvoltare Regională şi Parteneriate Interne şi Externe, din cadrul Direcţiei Coordonare Organizare,  compartiment care are în prezent un singur salariat, angajat pe perioadă determinată.

Luând în calcul considerentele anterior formulate, ceea i se poate imputa lui CIUPERCĂ SILVIAN, în calitatea sa de Preşedinte al Consiliului Judeţean Ialomiţa şi de membru al Consiliului pentru Dezvoltare Regională (CpDR) al Agenţiei de Dezvoltare Regională 3 Sud Muntenia (fost  Preşedinte al acestui for) este dezinteresul în promovarea unor proiecte de dezvoltare a judeţului, în special prin Programul Operaţional Regional (POR), CpDR având, conform propriului Regulament de Organizare şi Funcţionare, atribuţii de analiză şi aprobare a strategiei şi programelor de dezvoltare regională şi  aprobare a proiectelor de dezvoltare regională.

Lipsa de implicare a lui CIUPERCĂ SILVIAN în promovarea intereselor judeţului a condus la absorbţia, prin POR, doar a sumei de 73.874.000 lei, reprezentând 4,66% din totalul de 1.584 milioane lei atraşi la nivelul Regiunii 3 Sud Muntenia, judeţul Ialomiţa ocupând locul 6 din cele 7 judeţe ale regiunii.

Degradarea mediului economic, coroborată cu inexistenţa unor investiţii private, precum şi cu interesul redus al factorilor de decizie din administraţia judeţeană pentru promovarea unor proiecte de dezvoltare regională sau antreprenorială, cu finanţare comunitară, a condus la diminuarea activităţilor economice productive, aspect ce a influenţat ponderea veniturilor şi a cheltuielilor înregistrate la nivelul judeţului Ialomiţa.

Pe acest fond, încasările Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ialomiţa s-au redus la 550 milioane lei în anul 2010, iar ponderea judeţului Ialomiţa în PIB naţional a coborât la doar 0,03% (de la 0,04%), judeţul fiind un consumator al resurselor financiare generate la nivelul ţării.

În prezent, în judeţul Ialomiţa, populaţia activă este de 108.000 persoane, fiind înregistraţi 44.173 de salariaţi şi circa  90.000 de pensionari. Dintre persoanele ce deţin un loc de muncă, 33.882 lucrează în mediul privat, iar diferenţa în sistemul de stat. Contribuţia acestora la sistemul de asigurări sociale pe anul 2010 a fost de numai 176.699.562 de lei, în timp ce cheltuielile aferente bugetului asigurărilor sociale au depăşit 430.650.000 de lei. La acestea se mai adaugă încă 171.133.526 de lei, de la bugetul de stat, pentru plata pensiilor.

Între veniturile şi cheltuielile de la bugetul asigurărilor sociale din Ialomiţa, se înregistrează un deficit de aproximativ 60%, care este suportat anual de bugetul de stat.

La sfârşitul lunii ianuarie 2011, în evidenţele Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Ialomiţa erau înregistrate 10.878 persoane, 50% dintre acestea nefiind indemnizate. În aceeaşi perioadă a anului, rata şomajului înregistrată la nivelul judeţului Ialomiţa a fost de 9,9%, în creştere faţă de cea de la sfârşitul lunii decembrie 2010, când s-a situat la valoarea de 9,6%. La nivel naţional media şomajului este de 6,74% (valoare înregistrată la sfârşitul lunii ianuarie 2011), judeţul ocupând poziţia a 4-a în statistica privind judeţele cu cea mai mare rată a şomajului.

Situaţia financiară precară a tuturor entităţilor de pe raza judeţului nu permite susţinerea din surse proprii a unor proiecte de dezvoltare regională / locală, context în care autorităţile locale ar trebui să intervină în vederea susţinerii derulării unor astfel de proiecte, inclusiv prin accesarea unor instrumente de finanţare nerambursabilă.

Puţin înainte de pelerinajul în Ţara Sfântă, primarul Gabi Ionaşcu a fost încondeiat în presă pe tema stării de sănătate. Oamenii de litere s-au întrecut în a publica diagnostice şi informaţii atribuite, firesc, unor surse medicale, din care reieşea că alesul urbei este pe cale de a-şi da obştescul sfîrşit. Întors din Israel unde a participat alături de pelerini civili sau în rezervă la o excursie tematică, domnul primar pune lucrurile la punct într-un comunicat de presă plin de har, pe care-l publicăm integral:

“Urmare unor articole publicate în mass-media locală privind starea de sănătate a Primarului Municipiului Slobozia, acesta doreşte să clarifice informaţiile furnizate.

Pentru început trebuie să precizez că sunt surprins neplăcut de maniera în care anumiţi medici din cadrul Spitalului Judeţean Slobozia înţeleg să respecte deontologia profesională şi să asigure confidenţialitatea relaţiei medic-pacient. Fondul chestiunii este de cu totul altă natură decât cea relevată de redactorii ziarului Independent, care citând surse medicale au strecurat în text informaţii distorsionate, voit sau inconştient.

La data de 25 Martie orele 12.00 am mers la Spitalul Judeţean Slobozia  pentru a-mi verifica tensiunea arterială, aşa cum fac regulat şi bineînţeles cum este normal  înainte de a pleca într-o călătorie. Aici doctorul Dochiu a constatat că tensiunea arterială este relativ scăzută, administrându-mi un medicament perfuzabil, neputând însă concluziona asupra cauzei deoarece aprofundarea investigaţiilor nu a putut fi posibilă. În aceste condiţii am luat decizia de a merge la Spitalul Militar Central pentru investigaţii complete, care s-au finalizat în data de 26 martie, orele 12.00. Aceste investigaţii nu au confirmat vreo afecţiune vasculară sau de alt gen, astfel încât la orele 15.00 m-am externat plecând la Aeroportul Otopeni pentru a merge într-un pelerinaj la locurile sfinde din Israel. Precizez că nici un moment viaţa nu mi-a fost pusă în pericol  şi că starea sănătăţii mele este foarte bună, mai ales că pelerinajul în ţara unde s-a născut, a făcut minuni şi s-a răstignit pentru mântuirea noastră Domnul Iisus Hristos mi-a dat forţa pentru a-mi duce la bun sfârşit toate întreprinderile în folosul comunităţii pe care o reprezint.

Mulţumesc pentru grija pe care o manifestă unii reprezentanţi media faţă de persoana mea. Adresez pe această cale rugămintea ca pe viitor să aducă în atenţia publică informaţii reale confirmate de mine şi nu de „surse” specifice unor canale media. Aş fi apreciat şi mai mult dacă anterior publicării informaţiilor s-ar fi făcut simplul gest de a mi se da un telefon, ştiut fiind faptul că întotdeauna răspund la telefonul de serviciu.

Mulţumesc în egală măsură tuturor celor care au manifestat diverse opinii pe unele site-uri de informare şi le doresc cel puţin aceeaşi sănătate pe care mi-o doresc mie, chiar dacă alţii au manifestat alte opinii.

Încredinţez pe toţi cetăţenii Municipiului că nu am nimic de ascuns nici măcar referitor la sănătatea mea, interesul meu fiind acela de slujire a comunităţii care m-a aşezat în fruntea sa şi de a face bine la cât mai mulţi semeni”.

Amin, am spune noi!

Consilul Judeţean Ialomiţa a elaborat Planul de Analiză şi Acoperire a Riscurilor la nivelul judeţului. Specialiştii care au elaborat planul pornesc de la premisa că sunt 90% şanse ca pănă în 2011 să avem parte de un cutremur cu magnitudinea de peste 7,5 grade pe scara Richter şi evaluaze riscurile posibile în cazul producerii cataclismului. Potrivit scenariului elaborat de CJI un seism de această magnitudine ar afecta circa 200.000 de persoane. Sunt luate în calcul avarii majore la combinatul chimic din Slobozia, explozii la Expur şi fisurarea barajului de la Dridu. Redăm integral analiza Consiliului Judeţean cu privire la riscul seismic.

Riscuri la cutremur

Ca urmare a condiţiilor geografice, geologice şi meteorologice în cadrul judeţului Ialomiţa există:

1. Pericolul de apariţie a unor mişcări seismice cu epicentrul în zona Vrancea care se pot manifesta pe teritoriul judeţului Ialomiţa.

2. Pericolul de apariţie a unor mişcări seismice de suprafaţă care se pot produce pe teritoriul judeţului Ialomiţa sau al judeţului Constanţa.

3. Pericolul producerii unor alunecări de teren ca urmare a mişcărilor seismice sau ca urmare a condiţiilor geologice şi meteorologice favorabile acestora.

4. Pericolul producerii unor fluidizări, surpări, fisurări sau modificări ale scoarţei terestre ca urmare a mişcărilor seismice.

5. Pericolul producerii unor inundaţii ca urmare a mişcării seismice, datorate:

 avarierii sau distrugerii unor lucrări hidrotehnice, de exemplu, barajul de

acumulare de la Dridu;

 blocării sau modificării cursurilor unor ape curgătoare.

6. Pericolul producerii unor accidente tehnologice, dezastre industriale ca urmare a mişcării seismice:

 incendii izolate şi de mari proporţii;

 explozii, (S.C Expur S.A. Urziceni punct lucru Slobozia. S.C Expur S.A.

Urziceni, S.C. ULTEX S.A. Ţăndărei);

 accidente chimice (S.C. CHEMGAS HOLDING CORPORATION S.R.L.

Slobozia);

 accidente nucleare;

 accidente de transport al oamenilor, mărfurilor obişnuite şi al celor periculoase.

Riscul seismic al alunecărilor de teren şi al unor dezastre complementare

Ca urmare a analizei condiţiilor şi criteriilor de apariţie a unui dezastru în cadrul judeţului Ialomiţa există posibilitatea producerii unor dezastre astfel:

1. Riscurile seismice, ale alunecărilor de teren şi ale dezastrelor complementare,

identificate mai sus ca urmare a analizei hazardului pentru judeţul Ialomiţa.

2. Enumerarea şi localizarea zonelor şi a surselor de risc. Stabilirea caracteristicilor acestora:

- focarul sau zona seismică: cutremurele de pământ localizate în zona Vrancea se resimt pe teritoriul judeţului Ialomiţa pe direcţia Nord-Sud. Sunt aproape în totalitate de natură tectonică. Cele mai puternice şi care afectează o arie întinsă sunt cele care se produc la adâncimi de 100-150 km şi au magnitudini medii de 7 grade pe scara Richter şi conduc la intensităţi seismice de VII-VIII grade pe scara Mercalli.

- zone de fluidizări, surpări, fisurări, modificări ale scoarţei terestre: datorită

mişcărilor ondulatorii ale scoarţei terestre în timpul mişcării sesimice se poate produce lichefierea stratului de loess pe care sunt fundate blocurile de locuinţe, în special în municipiul Feteşti, fenomen care poate duce la prăbuşirea acestora.

- lucrări hidrotehnice şi cursurile de apă – sursa de risc: prin cedarea în timpul

unei mişcări seismice a barajului de la Dridu se poate produce inundarea zonelor din aval de acesta.

- sursele sau zonele de risc tehnologic: datorită avariilor tehnice produse în timpul unei mişcări seismice se pot declanşa incendii sau explozii (S.C Expur S.A. Urziceni punct lucru Slobozia, S.C Expur S.A. Urziceni, S.C. ULTEX S.A. Ţăndărei, staţii de benzină şi carburanţi etc); accidente chimice cu degajare de substanţe toxice în atmosferă (S.C.CHEMGAS HOLDING CORPORATION S.R.L. Slobozia).

Ipotezele de risc la dezastre

Activitatea seismică în zona VRANCEA este dominată de seisme cu adâncime intermediară, subcrustale cu focarul la adâncimi de 70 – 170 km. Cele mai frecvente sunt seismele cu focarele la adâncimi de 130 -150 km.

Zona seismică este o sursă activă şi persistentă de cutremure de pământ cu caracter specific. În zona Vrancea există şi focare seismice care produc cutremure de pământ normale, intracrustale, cu adâncimi mai mici de 60 km .

Proiecţia verticală a focarelor cutremurelor vrâncene cu M > 4 (M – intensitatea cutremurelor pe scara Richter, magnitudinea ) evidenţiază două zone seismice:

- o zonă situată în scoarţa terestră cu o grosime de 38 km şi înclinaţie 55 grade sub Carpaţi. Focarele se găsesc la adâncimi de 14-45 km;

- o zonă situată în mantaua superioară cu o grosime de 44 km şi înclinaţie de 68 grade sub Carpaţi. Focarele se găsesc la adâncimi cuprinse între 40-70 km.

Există şi o lacună seismică, o zonă cu un minim de activitate la adâncimi cuprinse între 40-70 km.

Distribuţia cutremurelor în timp cu magnitudinea M > 4 produse în zona Vrancea arată că cea mai importanta activitate seismică s-a observat în anii: 1940, 1941, 1942, 1948, 1959, 1977, 1990, 1992, 1994, 1997, 2002, 2003, 2005, 2009. Analizând aceste perioade se poate concluziona că mişcările seismice manifestă tendinţa de a se produce în grupe sau roiuri (replicile cutremurelor din 1940 şi 1977), fenomen destul de rar în domeniul cutremurelor intermediare .

Magnitudinea maximă a cutremurelor produse în regiunea Vrancea este estimată pe baza:

- datelor de observaţie;

- consideraţiilor seismtectonice;

- corelaţia dintre activitatea seismică şi magnitudinea maximă observată.

Analiza riscului seismic stabileşte că există probabilitatea de 90% ca în regiunea seismică Vrancea să se producă un cutremur de pământ cu magnitudinea maxima de cel puţin M = 7,5 grade pe scara Richter, în perioada anilor 1999 – 2011. Mişcarea seismică poate fi însoţită de apariţia unor fluidizări, tasări, falieri, surpări, alunecări de teren (locale) datorită apelor subterane, a infiltraţiilor din apele meteorice de suprafaţă, care modifică capacitatea de rezistenţă, de forfecare a rocilor şi stivelor de depuneri sedimentare. Distanţa faţă de zona epicentrală Vrancea este de 140 km.

Prezentarea zonării şi microzonării seismice a judeţului Ialomiţa

În conformitate cu Normativul P100/2006, care zonează din punct de vedere seismic teritoriul României, judeţul Ialomiţa este localizat într-o zonă caracterizată printr-o valoare de varf a acceleraţiei terenului pentru proiectare ag=0,20g şi o perioada de colţ Tc=1,0 sec. Un cutremur de intensitate mare poate fi caracterizat prin următoarele:

- se înregistrează spaimă şi panică,

- mobila grea se deplasează si uneori se răstoarnă,

- copacii se scutura puternic, iar unii se rup.

- apar crăpaturi mari în pereţii clădirilor,

- apar fisuri în grinzi si stilpi iar unele elemente de rezistenţă pot ceda.

- clădirile vechi, neprotejate din punct de vedere seismic se pot prăbuşi,

- apar alunecări de teren,

- se produc crăpaturi cu lăţimea de câţiva centimetri pe suprafaţa terenului,

- apar noi bazine de apă,

- se modifică debitul în fântâni, unele puţuri cu apă secată se vor umple cu apă iar altele vor seca.

- Se apreciază ca efectele cele mai puternice vor fi pe direcţia Nord-Sud, Focşani-Slobozia

2. Nominalizarea localităţilor şi obiectivelor în fiecare zonă de risc.

Ca urmare a unor mişcări seismice de o extremă violenţă şi intensitate pot apare

accidente tehnologice la unele obiective industriale după cum urmează:

• S.C. CHEMGAS HOLDING CORPORATION S.R.L. Slobozia – pot fi avariate instalaţiile şi depozitele de amoniac şi uree cu degajarea în atmosferă a amoniacului, fenomen ce poate afecta municipiul Slobozia şi localităţile limitrofe

• S.C Expur S.A. Urziceni punct lucru Slobozia – se pot produce incendii şi explozii cu propagare rapidă în toată zona industrială vest, rezultând numeroase victime omeneşti şi pagube materiale

• S.C. ULTEX S.A. Ţăndărei – în urma avarierii instalaţiilor tehnologice se pot produce explozii şi incendii

• în urma mişcărilor seismice poate fi avariată magistrala de gaz metan ce alimentează municipiul Slobozia, fenomen ce poate produce incendii şi explozii pe suprafeţe extinse.

Efectele cutremurului în municipii şi oraşe

Municipiul Slobozia

La nivelul municipiului Slobozia sunt identificate ca vulnerabile următoarele blocuri de locuinţe: Bloc 160, U10, U20, I1, I3, I6, I7, I8, I9, I10, J1, J2, V1, V2, V4, V1O, V11, D1, C1, C2, G6, G110, G120, MFA1, MFA2, E14, E1, E2.

A fost întocmită expertiza tehnică numai pentru blocul J1, acesta fiind încadrat, de către expertul tehnic, în clasa de risc RS III. Celelalte construcţii nu au fost expertizate.Dintre construcţiile cu altă destinaţie decât cea de locuit la care au fost întocmite expertize tehnice

enumerăm :

- clădirea Primăriei municipiului Slobozia – încadrată în clasa de risc RS III

- Palatul administrativ al judeţului Ialomiţa – încadrată în clasa de risc RS II. Au fost finalizate lucrările de consolidare.

- Spitalul Judeţean Ialomiţa – încadrată în clasa de risc RS II, sunt în curs de execuţie lucrări de consolidare

- Tribunalul Ialomiţa – încadrată în clasa de risc RS II, sunt în curs de execuţie lucrări de consolidare

- Sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa – încadrată în clasa de risc RS II, au fost finalizate lucrările de consolidare

Municipiul Urziceni

La nivelul municipiului Urziceni sunt identificate ca vulnerabile următoarele blocuri de locuinţe: Bloc A10, A7, 100, 101, 102, 103. Până în prezent nu s-a întocmit nici o expertiză tehnică. Sunt în curs de execţie lucrări de consolidare şi restaurare la Conacul Hagianoff, situat în comuna Manasia, construcţie aflată pe lista monumentelor istorice.

Municipiul Feteşti

La nivelul municipiului Feteşti sunt identificate ca vulnerabile următoarele blocuri de locuinţe: Bloc F1, F6, F9, F31, F20, B13, 9, 10, 11, MAPN3.

Aceste construcţii, aflate pe lista de priorităţi în vederea expertizării, au suferit, în timp, tasări uniforme sau neuniforme datorate, în principal, pierderilor de apă din instalaţiile de canalizare, de alimentare cu apă sau agent termic.

În prezent tasările acestor blocuri s-au stabilizat datorită lucrărilor de modificare a instalaţiilor de apă, acestea fiind scoase de sub pardoseală şi montate aparent.

Au fost înlocuite reţelele de canalizare de pe strada Prelungirea Grâuşor aferente blocurilor de locuinţe F1, F6, F9, F20 şi de pe strada Călăraşi aferente blocurilor 9, 10, 11 şi B13, care datorită vechimii reprezentau un risc pentru stabilitatea acestor locuinţe. La blocurile de locuinţe F6, 9 şi 11 au fost efectuate expertize tehnice în anii 1993 – 1994 în urma cărora s-au efectuat lucrări de scoatere de sub pardoseală a instalaţiilor de apă. Aceste blocuri au fost urmărite în timp de către asociaţiile de proprietari prin montarea unor martori din sticlă, constatându-se o stabilizare a tasărilor. În afara acestor blocuri de locuinţe, a fost expertizată clădirea Primăriei municipiului Feteşti şi s-a efectuat evacuarea personalului. Clădirea primăriei a fost expertizată în anul 2001 şi s-a încadrat în clasa de risc RS III. La Spitalul Municipal, secţia chirurgie, sunt unele fisuri în peretele din partea de est din cauza infiltraţiilor la fundaţiile clădirii a apelor provenite dintr-o conductă avariată în anii precedenţi. S-a solicitat administraţiei publice locale cât şi conducerii spitalului municipal Feteşti expertizarea

acestei clădiri, cât şi luarea măsurilor necesare punerii în siguranţă.

Clădirea Dispecer Feroviar Feteşti a fost expertizată în anul 2004 şi s-au dispus lucrări de consolidare. În prezent au fost efectuate lucrări de consolidare în proporţie de cca. 30%.

Oraşul Ţăndărei

La nivelul oraşului Ţăndărei sunt identificate ca vulnerabile următoarele blocuri de locuinţe: Bloc A, B, C, D, E, F, G şi 125.

Până în prezent nu s-a întocmit nici o expertiză tehnică din lipsă de fonduri.

Ferme sau întreprinderi de creşterea animalelor în fiecare zona de risc.

Urmare a accidentelor chimice ce se pot produce în cazul unui cutremur poate fi afectată S.C. AVICOLA S.A. Slobozia, SC AGRAFOOD SRL Ciocârlia, etc.

Rezerve mari de alimente, cereale, furaje, alte categorii de resurse şi obiective de strictă necesitate sau strategice din zonele de risc. În zonele nominalizate mai sus se găsesc depozitate cantităţi însemnate de cereale, variind de la anotimp la anotimp. Toamna şi iarna cantităţile pot ajunge la 800 tone de grâu şi porumb.

Silozurile şi depozitele pot fi afectate de mişcările seismice, îngreunând evacuarea produselor. Alunecările de teren pot apărea şi ca dezastre complementare mişcării seismice pe tot teritoriul judeţului Ialomiţa.

Pădurarul Nicu Tudor, staroste al pădurii Groasa din Ialomiţa a făcut obiectul mai multor anchete jurnalistice şi penale. Proptelele pădurarurului s-au dovedit  însă mai tari ca legea. Dat afară din slujbă ca urmare a unor nereguli crase şi a unor furturi de lemne inexplicabile, cercetat în câteva dosare penale fără finalitate, pădurarul Nicu Tudor a revenit de fiecare dată. Protejat cu încăpăţânare de deputatul PD-L Tinel Gheorghe, Tudor a fost reangajat la locul faptei după ce prin şantaj şi presiuni deputatul a obţinut de la Boc şefia Direcţiei Silvice Ialomiţa. Urmarea firească a fost aceea că pădurarul şi-a luat libertatea absolută şi a ieşit la drumul mare. Cu parul! Ultima ispravă a avut loc duminică, 27 februarie, când împreună cu 3 haidamaci Tudor a snopit din bătaie un cetăţean. Că aşa au vrut muşchii lui de consilier PD-L.

Ca în filmele cu mafioţi

Mardeiaşul de partid a constituit o echipă de batauşi care să-l ajute să restabilească ordinea în comună. Ţinta era un anume Iancu Mugurel, fost amic al pădurarului, care făcuse imprudenţa să-l dea în gât la poliţie în legătură cu un nişte lemn furat din pădure. Duminică la amiază Iancu Mugurel şi Popa Carmen se întorceau cu maşina de la o pădure privată unde ajutaseră un amic. La intrarea în Horia, maşina celor doi a fost tamponată violent de un SUV marca SUBARU, proprietatea pădurarului Nicu Tudor. Dezmeticit repede din impact, Popa Carmen a apucat să îşi dea seama ce urmează şi a rupt-o la fugă. Iancu Mugurel s-a prins mai greu şi, după ce a coborât din maşină, a fost înconjurat de patru haidamaci. Nicu Tudor, conducătorul de oşti, fiul său Tudor Andrei în vârstă de 18 ani şi fraţii Ciobănescu (Ionuţ şi Neluţu) au tăbărât cu pumnii şi cu picioarele pe Iancu. La vedere şi la drumul mare pentru că la Horia poliţia există doar dacă Nicu Tudor îi dă voie. Iancu s-a ales cu un ochi umflat şi cu dureri groaznice la coaste. A reuşit să sune la salvare, care a venit prompt şi l-a transportat la spital. Din spital a fost evacuate rapid şi programat luni pentru un control. Nimeni nu şi-a pus problema că pacientul ar fi putut avea leziuni ascunse în urma corecţiei administrate. Nici la această oră Iancu nu are un diagnostic stabilit, fiind nevoit să îşi facă analize complete la un spital din Bucureşti. Pentru că cel din Urziceni este, din păcate, prea aproape de comuna Horia.

Istoria penală a pădurarului PD-L

Isprăvile pădurarului de la Groasa au ajuns obiect de studiu pentru organele de cercetare penală. Chit pe la cantonul lui s-au tot perindat nişte procurori, plângerile împotriva acestuia au tot curs, deşi scepticii susţin că în cel mai bun caz omul va rămâne fără boii de la bicicletă. Dacă relaţiile pădurarului sunt sau nu atât de puternice încât să blocheze cercetarea unor presupuse infracţiuni nu ştim. Dar o să ne convingem atunci când justiţia îşi va spune ultimul cuvânt. Pe rolul poliţiei Urziceni se află dosarul 798/P/2007 în care Tudor Nicolae este cercetat pentru infracţiunea de delapidare. Potrivit Parchetului, obiectul dosarului are legătură cu o cantitate de 27,39 mc masă lemnoasă pe care pădurarul nu o poate justifica. În dosarul  1051/P/2008 pădurarul este anchetat pentru neglijenţă în serviciu. Lipsa măsurilor de pază a condus la dispariţia  a 19,8 mc de lemn din pădurea de care acesta răspunde. Şi poliţia din Axintele este pe urmele lui Nicu, pe care-l cercetează pentru încredinţarea autoturismului fiului său minor, care l-a şi condus pe drumurile publice. La această colecţie impresionantă se mai adaugă acum acest dosar în care protejatul deputatului Tinel Gheorghe este acuzat deocamdata de vătămare corporală, distrugere şi tulburarea ordinii publice. Dacă la o reacţie a Direcţiei Silvice legată de comportamentul banditesc al pădurarului nu ne putem aştepta din motive evidente, o reacţie a organelor de cercetare penală şi a justiţiei este obligatorie. Judecând după primele masuri însă, situaţia pare scăpată total de sub control.

Victima amendată la fel ca agresorul

Măsurile luate de poliţistul de la Axintele sunt de-a dreptul tembele. Omul legii a aplicat amenzi în stânga şi în dreapta fără să ţină cont de gradul de vinovăţie. Astfel, Iancu Mugurel şi Popa Carmen au fost amendaţi pentru tulburarea ordinii publice deşi ei au fost agresaţi şi nu au provocat în nici un fel agresiunea. Motivaţia consemnată în procesul verbal este aceea că cei doi au participat la scandal! Cu alte cuvinte, cei doi sunt acuzaţi ca şi cum s-ar fi oferit voluntar să fie bătuţi. Aceeaşi măsură a fost luată în prima fază şi împotriva pădurarului Tudor şi a celor din gaşca lor, deşi împotriva acestora există şi un dosar de cercetare penală pentru loviri şi alte violenţe. De asemenea agresorul a rămas şi fără permisul de conducere. Conducerea IPJ Ialomiţa a declanşat o anchetă internă după ce pădurarul s-a plâns de măsurile luate împotriva sa.

Săptămîna trecută am primit la redacţie un e-mail interesant care conţinea nişte întrebări la adresa preşedintelui AVPS Ialomiţa, Anghel Tudor. Surse bine informate mitraliaza mafia din AVPS cu 23 de întrebări retorice care mai de care mai interesante. Cum domnul Tudor provine din vajnica miliţie, nu ne aşteptam ca cineva să declanşeze nişte cercetări. Dar întrebările merită publicate cu atît mai mult cu cât, în unele cazuri, întrebările conţin şi răspunsurile.

1. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, v-aţi depăşit şi încălcat cu regularitate şi în mod constant atribuţiile care vă reveneau ca preşedinte onorific al acestei asociaţii, precum şi faptul că, aţi acţionat şi v-aţi comportat abuziv ca un “director nelegitim” al asociaţiei, luîndu-i d-lui director TRANDAFIR nu numai atribuţiile de director, dar şi scaunul de sub fund (la propriu) ? Este adevarat că, acest comportament abuziv s-a concretizat în: preschimbarea permiselor de vînător, negocierea şi încheierea de contracte ptr. A.V.P.S. Ialomiţa, aprovizionarea cu marfă a magazinului de incintă, încadrarea de personal aflat în diferite relaţii cu dvs., majorarea salariului pentru anumiţi angajaţi fara constituirea de comisii speciale în acest sens sau de a solicita acordul Consiliului, favorizarea anumitor firme care organizează vînători cu străinii (în special italieni) sau din alte judeţe în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa, etc..

2. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, pe toată perioada exercitării mandatului dumneavoastră de preşedinte al A.V.P.S. IALOMIŢA, de cele mai multe ori în timpul şedinţelor şi nu numai, în relaţiile curente angajate cu majoritatea pazniciilor de vînătoare şi cu dl. Director TRANDAFIR în particular aţi vorbit urît, i-aţi jignit pe majoritatea dintre aceştia, şi că, din proşti şi din înjurături nu i-aţi scos ? Cine sau ce v-a dat acest drept, funcţia dvs. onorifică deţinută în cadrul A.V.P.S. Ialomiţa ? Uitaţi dle. ANGHEL TUDOR condiţia dvs. de om vă obligă să vă purtaţi ca oameni şi nu ca animalele? De altfel, înţelegem din opiniile şi comportamentul afişat în public în diferite situaţii dvs. faptul că, toate persoanele cu care intraţi în contact, din cadrul A.V.P.S. Ialomiţa sau din alte medii socio-profesionale (unele care deţin funcţii importante sau pe care vă consideră prieten sau apropiat), în opinia dumneavoastră sunt: ori reduse mintal, proaste, incapabile sau inculte, numai ANGHEL TUDOR este cel mai deştept, frumos şi devreme acasă. Modalitatea aceasta de a desconsidera oamenii cu care veniţi în contact şi moralitatea îndoielnică pe care o afişaţi în diferite medii, nu face decît să vă aducă deservicii domnule ANGHEL TUDOR.

3. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR zvonul care circulă în diferite medii socio-profesionale că, aţi primit foloase necuvenite (în bani sau alte obiecte) ca să mijlociţi unor persoane etnici români, rromi sau italieni, să acceadă la statutul de membru vînător ?

4. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, aţi utilizat, în timpul mandatului de preşedinte, maşina NISSAN din dotarea A.V.P.S. Ialomiţa în mare parte în interes personal, efectuînd 2 şi chiar 3 deplasări nejustificate aproape săptamînal la Bucureşti şi în alte judeţe, iar în restul zilelor în judeţ fără să concretizaţi aceste deplasări în ceva favorabil pentru A.V.P.S. Ialomiţa ? Ne puteţi comunica, cu prilejul Adunăriii Generale pentru algerea noi conduceri a  A.V.P.S. Ialomiţa, la cît se ridică cheltuielile lunare cu motorina consumată annual în timpul mandatului dvs. (în special  în 2010), pe maşina utilizată zilnic de dumneavoastră şi care vă ia de la scară în fiecare dimineaţă ? Dar, cheltuielile lunar efectuate cu telefonul pe care îl folosiţi şi care v-a fost atribuit  A.V.P.S. Ialomiţa, care am înţeles că sunt mai mari decît cele cu autoturismul de teren pe care îl folosiţi ? În beneficiul cui faceţi dumneavoastră asemenea cheltuieli nejustificate dintr-un buget, şi aşa sărac, al asociaţiei?

5. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, există decizii impuse de dumneavoastră în timpul mandatului de preşedinte onorific, pe care ulterior aţi uitat să le mai supuneţi aprobării Consiliului sau Adunări Generale a A.V.P.S. Ialomiţa (de exemplu: concesionarea cotei de recoltă la anumite specii de vînat pe unele fonduri unor cetăţeni italieni)? Sau poate puteţi să ne explicaţi de ce pe anumite fonduri a-ţi eliberat autorizaţii preferenţial favorizînd anumite persoane  iar pe alţi vînători autohtoni sub diferite pretexte i-aţi refuzat. Dacă nu vă mai amintiţi o să vi le reamintim noi cu prilejul Adunării Generale pentru algerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

6.  Puteţi să ne spuneţi dle. ANGHEL TUDOR dacă aţi primit vreun comision de la organizatorii de vînători români sau străini ? Dar de la furnizori pentru aprovizionarea magazinului şi din vînzarea de cartuşe, pe lîngă A.V.P.S. Ialomiţa, pentru grupurile de vînători care au vînat pe fondurile asociaţiei ?

7. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, prin tot comportamentul dvs. abuziv în cadrul filialei A.V.P.S. Ialomiţa aţi urmărit de fapt să vă atingeţi propriul interes şi să vă dezvoltaţi şi permanetizaţi anumite relaţii ?

8. Dle. ANGHEL TUDOR ne puteţi comunica public sau cu prilejul Adunării Generale ptr. algerea noii conduceri a asociaţiei, la cît se ridică diurna încasată în 2010 pe deplasările dvs. efectuate aiurea şi fără un scop favorabil asociaţiei ? Din cîte cunoaştem a-ţi încasat cca. 30 de lei pe zi de deplasare, dar mai bine să angajăm o firmă de audit să ne comunice aceste cifre, deoarece pe cea care o folosiţi şi plătiţi de la începutul mandatului cu peste 2.000 lei lunar nu putem avea încredere.

9. De ce dle. ANGHEL TUDOR nu lăsaţi unii dintre angajaţi să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu (să păzească şi să hrănească animalele din fondurile  de vînătoare pe care le au în primire) şi îi folosiţii întru totul alte scopuri ? Doar pentru simplu motiv că, sunt rude sau apropiaţi de-ai dvs. ?

10. Dacă tot aţi administrat ca director asociaţia în aceşti 5 ani, ne puteţi spune dle.  ANGHEL TUDOR cum au intrat în gestiunea A.V.P.S. Ialomiţa furajele, în mare parte provenite din donaţii şi cum au fost ele distribuite pe fonduri, distribuţie care s-a făcut din birou şi cu condeiul în contabilitate pentru a se mai scoate ceva bani, iar animalele şi păsările mor de foame prin fondurile de vînătoare ? Ce să mai vorbim de populările efectuate în timpul mandatului dvs., şi aşa foarte puţine şi care au vizat numai anumite fonduri de vînătoare, iar în unele situaţii efectivele cumpărate ptr. populare  s-a dovedit a fi bonlave (în special cu fazani), distrugînd, prin transmiterea boli, şi efectivele puţine rămase în fondurile de vînătoare respective.

11. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în detrimentul intereselor  A.V.P.S. Ialomiţa, aţi acţionat şi susţinut pe cetăţeanul italian evidenţiat mai sus pentru a-şi adjudeca atribuirea fondului de la Făcăieni, deşi aţi mai amăgit şi pe actualul grup de persoane organizaţi într-o asociaţie căruia i-a fost atribuit fondul respectiv de către Universitatea de Agronomie Iaşi ? Vă propunem să ne imaginăm mecanismul pe care l-aţi folosit: deşi proprietarul terenului insista telefonic să le plătiţi în continuare redevenţa (cca. 200 milioane lei vechi ?) pentru a rămîne fondul în administrarea A.V.P.S. Ialomiţa, dumneavoastră aţi dispus dlui. TRANDAFIR să nu de-a curs invitaţiei conducerii Universităţi de Agronomie Iaşi şi să nu achite redevenţa. De altfel, un responsabil dintr-un Minister l-a abordat telefonic pe directorul de drept al A.V.P.S. Ialomiţa, reproşîndu-i că “nu se doreşte plata redevenţa pentru a pierde fondul în cauză ?”. În acest context, Universitatea pentru Agronomie Iaşi şi Ministerul a anulat contractul cu A.V.P.S. Ialomiţa, iar Universitatea a solicitat oferte de la diverşi cărora să le cedeze dreptul de concesiune a fondului respectiv.  Ulterior acestei decizii aţi mers personal şi susţinut la conducerea  Universităţii de Agronomie Iaşi pe acelaşi cetăţean italian (SANTE/SANTINO), care şi-a şi adjudecat, în primă fază, administrarea fondului, însă deoarece grupul de italieni pe care îi avea în spate nu s-au mai înţeles între ei, a renunţat, iar administrarea fondului Făcăeni a revenit celor pe care i-aţi ţinut în rezervă şi amăgit că-i sprijiniţi. Ce spuneţi, poate fi real un astfel de mecanism ? Oricum suntem atenţi să vedem cum procedaţi şi în cazul celor 5 fonduri date disponibile sau la care intenţionaţi să renunţaţi, care, se pare că, sunt deja promise (aceasta dacă mai apucaţi să asistaţi la privatizarea lor). Dle. Preşedinte/Director  ANGHEL TUDOR desconsideraţi zicala românească care  spune că: adevărul iese întotdeauna la suprafaţă. Poate aveţi totuşi decenţa să daţi unele explicaţii cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

12. Vă asumaţi şi dvs. dle. ANGHEL TUDOR  responsabilitatea actelor grave de braconaj care au avut loc pe unele din fondurile A.V.P.S. Ialomiţa şi care au fost descoperite de organele de poliţie ? Ar cam trebui  dle. ANGHEL TUDOR deoarece nu aţi făcut mai nimic pe această linie în cei 5 ani de mandat. Dumneavoastră aţi avut grijă să luaţi şi să folosiţi paznicii de vînătoare la vînătorile organizate pentru recoltarea mistreţilor în loc să-i mobilizaţi pe aceştia ptr. combaterea braconajului în fondurile încredinţate lor.

13. Este adevarat dle.  ANGHEL TUDOR zvonul care circulă printr-o bancă locală că, aţi descoperit şi tăinuit, iar ulterior folosit ca mijloc de presiune asupra actualului director, faptul că acesta ar fi scos din contul A.V.P.S. Ialomiţa o importantă sumă de bani (cca. 400 milioane lei vechi) şi pe care i-ar fi folosit în interes propriu sau justificat mult mai tîrziu (pe timpul cînd contabil şef era o rudă a acestuia)? Vă rugăm luminaţi-ne şi pe noi, cît de mare este grădina lui Dumnezeu.

14. De ce  dle. ANGHEL TUDOR, dacă tot v-aţi atribuit cu de la sine putere prerogative de director al A.V.P.S. Ialomiţa, toleraţi unor paznici de vînătoare să se ocupe mai mult de activităţi personale, decît de controlul şi gestionarea activităţilor în fondurilor pe care le au în responsabilitate ? Ca să nu mai vorbim de unele mijloace mobile ce aparţin asociaţiei pe care le folosesc aceştia în interes personal şi dvs. vă faceţi că nu vedeţi.

15. Dacă tot vă motivaţi implicarea în activităţile dlui. Trandafir, prin faptul că, de fapt “îl sprijiniţi pe acesta”, cum de vă faceţi că nu vedeţi dle. ANGHEL TUDOR modalităţile de înregistrare în evidenţele contabile a sumelor încasate şi a efectivelor de păsări vînate de străini veniţi la vînătoare pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa, care sunt mult diminuate faţă de realitate ? Am înţeles că există discrepanţe majore între sumele plătite şi efectivele înregistrate în autorizaţiile eliberate acestora, faţă de cele înregistrate în condicile paznicilor şi sumele înregistrate în evidenţele A.V.P.S. Ialomiţa (diferenţele fiind în dauna asociaţiei cu o pondere de 1 la 3). Adică o parte din bani şi păsări se înregistrează şi 3 parţi nu. Ne puteţi spune unde şi în ce buzunare intră diferenţa?

16. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR faptul că, în cursul a 2 ani de mandat, aţi închiriat abuziv şi în detrimentul vînătorilor membri ai A.V.P.S. Ialomiţa,  unele fonduri de vînătoare unui cetăţean italian (pe care îl cheamă SANTE….sau SANTINO) pentru vînătoare la anumite specii ? Este adevarat că, o asemenea decizie nu aţi supus-o aprobării Consiliului? Totodată, circulă unele zvonuri printre cetăţeni italieni rezidenţi în ţara noastra ce ne spun că, aţi fi vîndut într-un an în perioada cît v-aţi derulat mandatul, aceluiaşi personaj, cota de recoltă la prepeliţe (sau ciocîrlii) pe două fonduri pentru o sumă frumuşică (cca. 2-3.000 euro parcă), iar bani i-aţi fi încasat personal. Ne puteţi lumina şi în această privinţă cu prilejul Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa ?

17. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aburiţi lumea cu înfiinţarea unei asociaţii non profit (de numită pompos Organizatia pescărească de producatori Dunărea de Jos) pe linie de acvacultură în interesul A.V.P.S. Ialomiţa (care se pare că nu are nici un procent în această afacere), cînd şi de fapt este numai interesul dvs. personal şi a altor cîteva doamne în acest joc? De ce folosiţi mijloacele A.V.P.S. Ialomiţa (sediu, autoturism, telefoane, contabilitate, logistică) să vă puneţi pe picioare o afacere personală ? De ce nu acţionaţi să preluaţi în concesiune şi să administraţi o baltă sau două pentru ca membri pescari afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa  să poată să-şi satisfacă o plăcere pentru care plătesc anual o cotizaţie asociaţiei. Poate ne spuneţi mai multe despre această afacere cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

18. Dacă v-aţi arogat funcţia de director de ce nu urmăriţi şi să corectaţi modul cum se vînează, cîntăreşte şi valorifică vînatul copitat de pe fondurile A.V.P.S. Ialomiţa ? De ce cîntărirea şi valorificarea se face de către o singură persoană şi nu de o comisie ? Cei care au preluat spre prelucrare şi valorificare a efectivelor copitate vînate au finanţat cumva balurile vînătorilor organizate de dvs. în fiecare an de mandat ? Oare aceştia aşa s-au achitat de favorurile pe care le-aţi făcut în acest sens sau mai este vorba şi de ceva sume date în particular pentru diminuarea cantităţilor sau a valori totale de plată către A.V.P.S. Ialomiţa ? Este adevărat că, cei favorizaţi v-au facilitat să efectuaţi uneori gratuit concediile şi sejururile la mare sau la munte ? Aşteptăm explicaţii şi în acest sens cu prilejul  Adunării Generale pentru alegerea noii conduceri a A.V.P.S. Ialomiţa.

19. De ce nu aţi acţionat pentru a numii pe funcţia de director un specialist cum prevede ştatul de organizare şi funcţionare, precum şi legea ? Vă este frică cumva de dl. Trandafir care nu are studiile necesare, însă căruia i se putea valorifica experienţa şi altfel, şi nu plătind lunar cu 4 sau 5 milioane lei vechi un inginer silvic cu numele pentru a-l menţine pe acesta pe funcţie ?

20.  Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, aţi încercat, băgînd pe alţi în faţă din Consiliu (cum faceţi de obicei), să susţină să măriţi cotizaţia membrilor vînători la 1.000 lei pentru 2011? Cum justificaţi mărirea cotizaţie din acest an la 900 lei (aprobată în Consiliu) în contextul în care numărul paznicilor s-a diminuat (deci cheltuielile cu personalul ar trebuii să scadă), un fond l-aţi pierdut, după cum am precizat-o cu bună dvs. ştiinţă (deci cheltuielile cu întreţinerea fondurilor ar trebuii să scadă), etc.. Cum le promovaţi interesele membrilor vînători cu posibilităţi reduse, determinîndu-i ca astfel să renunţe la o pasiune veche ? Sau poate doriţi să vă asiguraţi resurse financiare ca să aveţi ce cheltui în interes personal sau cu plimbările pe care le faceţi nejustificat în judeţ şi la Bucureşti ?

21. Recunoaşteţi dle. ANGHEL TUDOR că, într-un an în timpul mandatului dvs. s-a depăşit planul de recoltă la anumite specii, motiv pentru care vi s-a atras atenţia şi de la Minister? De altfel, ar trebui să recunoaşteţi faptul că, vînătoarea abuzivă efectuată pe unele fonduri ale A.V.P.S. Ialomiţa în timpul mandatului dvs. şi de cele mai multe ori numai de către un grup restrîns de vînători din judeţ sau alte judeţe (în special la vînatul copitat) a determinat împuţinarea îngrijorătoare a vînatului pe fondurile respective. Aceasta coroborat în multe situaţii cu nerealizarea de populări au determinat agravarea situaţiei de fapt pe fondurile respective afectînd astfel semnificativ vînătorile organizate la nivelul grupelor de vînătoare.

22. Este adevarat dle. ANGHEL TUDOR că, la începutul mandatului dvs. aţi avut tupeul să propuneţi unor membri din conducerea A.V.P.S. Ialomiţa ideea de a vinde sau închiria actualul sediu al A.V.P.S. Ialomiţa unui investitor local pe care ulterior aţi mimat că-l sprijiniţi să preia fondul de la Făcăeni. Noroc dle. ANGHEL TUDOR că, ideea respectivă nu a prins şi a fost respinsă la fel şi argumentaţia adusă de dvs. Oare chiar nu cunoaşteţi legile care guvernează activitatea asociaţiilor şi fundaţiilor în ce priveşte patrimoniul propriu sau mirajul banilor pe care i-aţi fi obţinut din tranzacţie v-a făcut să vă pierdeţi raţiunea cu asemenea propuneri?

23. Cum explicaţi dle. ANGHEL TUDOR faptul că, speculînd pasiunea dlui ŞELARU I. pentru vînătoarea la mistreţi, de multe ori l-aţi invitat pe acesta la asemenea vînători  în Ialomiţa însă pe fonduri unde în urmă cu cîteva zile aţi făcut deja vînătoare la semenea specie de vînat (avem un exemplu şi în anul care tocmai s-a sfîrşit)? Aceasta nu nu se numeşte bătaie de joc dle. ANGHEL TUDOR ? Oare ce ar gîndi despre conducerea A.V.P.S. Ialomiţa  dacă i s-ar aduce la cunoştinţă aşa ceva ?

VA PROMITEM CĂ VOM REVENI ŞI CU ALTE INTREBARI DLE.  ANGHEL TUDOR

Un grup de vinatori şi pescari

afiliaţi A.V.P.S. Ialomiţa

Tembelismul de stânga a atins si creierul relaxat al lui nea Franks de la FMI. Conform lui liberalizarea tarifului la energie electrică şi gaze naturale nu ar trebui să atingă persoanele vulnerabile. Cu alte cuvinte, deşi suntem egali în drepturi şi clamăm această egalitate în gura mare, cei care nu sunt in stare să îşi asigure venituri suficiente traiului zilnic vor plăti mai puţin decât fraierii care dau în brânci şi plătesc taxe la stat. Culmea este că în România măsura se va aplica unui număr de peste 5-6 milioane de indivizi întreţinuţi de bugetul de stat în ultimii 20 de ani. Deşi bugetul este varză pentru că statul cheltuie cu protecţia socială mai mult decât colectează de la fraierii din “câmpul muncii”, cum ar zice nea Ilici, continuăm să ajutăm pe cei care nu au pentru că nu vor să muncească şi nu pe cei care nu au pentru că nu pot să muncească. Această discriminare, pozitivă cică, comisa de politicieni pe spinarea celor 2-3 milioane de oameni care contribuie la buget nu ţine cont de faptul că dreptul este este generator de obligaţii. Şi că asistenţa materială pe care statul o dă unei mase din ce în ce mai mari de oameni cu scopul cumpărării de voturi trebuie însoţită de diminuarea unor drepturi. Este incorect ca persoanele care şi-au făcut un mod de viaţă din traiul pe spesele bugetului să aibă dreptul la vot, de exemplu. Esenţa votului constă în faptul că electorul desemnează prin vot un grup de cetăţeni care au ca obiect al muncii să administreze taxele colectate de stat de la contribuabil. Ca atare, nu poate exista calitatea de elector în afara calităţii de contribuabil. Cum poate cineva care nu contribuie cu nimic la buget să decidă cum se cheltuie respectivul buget? Este ca şi cum o familie şi-ar aloca bugetul după cum îi dictează vecinul care vine regulat să ceară zahăr şi ulei cu împrumut. Menţinerea dreptului la vot pentru asistaţi este incorectă şi pentru partidele aflate în opoziţie. Este logic că cei care beneficiază de alocaţii sociale de orice fel vor vota cu cel care le-a introdus, menţinut şi majorat. Aşa se explică faptul că în Romînia există primari în funcţie de la Revoluţie. Au fost băieţi buni, nu au colectat taxe, nu au dat amenzi şi au dat ajutoare sociale cui a cerut. Din această perspectivă, opoziţia are un handicap major pentru faptul că puterea aflată la butoane cumpără voturi cu banii de la buget. În România însă opoziţia nu protestează şi nu vrea ca dreptul de vot să fie menţinut doar pentru contribuabili şi nu pentru asistaţi. Opoziţia nu vrea ca asistenţa statului să se îndrepte către cei aflaţi în imposibilitate de a munci şi nu către cei care refuză munca. Nu vrea pentru că erodarea puetrii o va aduce cumva la butoane şi atunci ea, opoziţia, va proceda la fel. Ambele părţi se tem de confruntarea cu un electorat care ştie ce înseamnă să plăteşti taxe şi care nu poate fi cumpărat cu găleţi şi mici. De aceea, opinia lui Franks este împărtăşită de toată lumea politică. Ajutorul pentru energie electrică şi gaze naturale este o pleaşcă nesperată. Funcţie de baremurile ce vor fi fixate o altă masă de asistaţi se va adăuga la cea existentă. Care masă va veni cu tot cu voturi şi va putea fi mărită prin reglarea fină a plafoanelor. Vrei voturi, micşorezi plafoanele. Iar dacă politicienii tembeli din România ar da de la ei sau de la mamele lor, ar fi o treabă. Necazul este că dau de la plătitorii de taxe iar golănia nu mai poate continua fără spectrul falimentului. Algoritmul funcţionează şi în cazul repartizării banilor către bugetele localităţilor. În vreme ce vestul şi nordul produc şi contribuie, sudul şi estul toacă.

Săptămâna trecută s-a consumat un nou episod din războiul care are drept miză apa Sloboziei. Compania de apă a Consiliului Judeţean Constanţa a penetrat judeţul prin intermediul unei manevre de informare a publicului din Slobozia într-un soi de comunicare cu iz publicitar prin care şi-a anunţat intenţiile generoase de a salva oraşul şi locuitorii. Cu un tupeu demn de o cauză mai bună, directorul RAJA, pesedistul Felix Stroe, anunţă că preluarea Urban este inevitabilă şi că, pentru noi ar fi mai bine să predăm societatea acum pentru că am putea beneficia de condiţii de detenţie mai bune. Susţinută puternic de toată suflarea politică locală, RAJA Constanţa se şi vede în postura de furnizor de servicii pentru populimea din Slobozia. Pentru care motive şi ce-i mînă în luptă pe pesediştii din Constanţa urmează să ne convingem. La o primă scanare, lucrurile se prezintă cam aşa.

De ce ar scoate baronetul PSD 150 de miliarde din tescherea

pentru preluarea datoriilor istorice ale Urban SA Slobozia este o întrebare mai mult decât legitimă. Plin de el şi mândru de imperiul pe care l-a construit, directorul RAJA afirmă cu guriţa lui următoarele: “… suntem dispuşi să acceptăm două dintre principalele condiţii impuse de administraţia locală, respectiv calitatea de asociat a SC Urban şi preluarea datoriilor societăţii. Ce v-aţi putea dori mai mult?!” Calitatea de asociat al RAJA Constanţa pentru Urban este o frecţie la un picior de lemn pentru că la nivelul anului 2007 societatea avea deja 54 de acţionari care deţineau împreună 31.000 de acţiuni. Cel mai important acţionar era municipiul Constanţa care deţinea mai bine de jumătate din acţiunile RAJA, adică 18525 de acţiuni. Asta în vreme ce Mangalia, un oraş  comparabil cu Slobozia, abia dacă aduna 3000 de acţiuni. Mai nou, numărul de acţionari ai RAJA s-a redus la 34 de comunităţi. În aceste condiţii este evident pentru oricine că posibilul acţionar Urban SA va fi decorativ şi, foarte probabil, nu va intra în Consiliul de Administraţie unde se iau, măcar teoretic, deciziile. Cel de-al doilea cadou pe care Stroe vrea să ni-l facă este să achite datoria istorică a Urban către Amonil. Adică vreo 150 de miliarde de lei vechi, ceea ce la cursul actual bate spre 4 milioane de euro! Din ce bani va achita nenea Stroe aceste datorii nu aflăm. Ştim însă că RAJA este  îndatorată până peste cap şi că, recent, compania a anunţat că va contracta un credit de 22,5 milioane de euro pentru a finanţa cota de contribuţie pentru un proiect megaloman de modernizare a reţelei de canalizare şi alimentare cu apă în judeţele Constanţa şi Ialomiţa, proiect în valoare de 192 de milioane de euro. Dincolo de faptul că RAJA nu are capacitatea de a pune pe masa Amonil 4 milioane de euro cash, se naşte întrebarea firească: şi dacă ar avea atîta bănet disponibil, de ce ar face-o? Răspunsul este unul singur. Fără controlul Consiliului Local Slobozia asupra preţurilor practicate, RAJA şi-ar scoate investiţia într-un an. După care şi-ar băga profitul la teşcherea căci investiţiile derulate de primărie în reţeaua de apă şi staţia de tratare, başca staţie de epurare modernizată ar aduce RAJA în poziţia de a funcţiona la Slobozia doar cu chitanţierul. Cum de altfel face acum la Ţăndărei şi Feteşti, localităţi intrate sub domnia lui Stroe de vreun an. Amonil este singurul creditor care poate face opoziţie la orice mutare încercată de municipalitate la Urban, deci plata datoriilor către acest furnizor este singurul obstacol către borcanul cu miere pe care pesediştii din Constanţa îl au de trecut. Iar să doseşti 4 milioane din vreo 192 cât poate finanţa UE în proiectul despre care am vorbit mai sus nu e mare şmecherie, mai ales cînd vorbim de pesedişti şi metodele lor în care RAJA excelează.

Apucăturile de pesedist ale lui Stroe

sunt uşor vizibile pe internet. În martie 2010, în numai o zi, RAJA a atribuit pe mână lui Stroe contracte fără licitaţie de 600.000 de lei. Primul şi cel mai gras contract este oferit firmei Energomont SRL din Constanţa, societate care lucrează la racordul utilităţilor în aglomerarea de case electorale ieftine a lui Radu Mazăre. Lucrarea plasată de Stroe acestei companii valora 421.955 de lei fără TVA şi viza remedierea unei avarii la un colector din Constanţa. Culmea este că RAJA a plasat lucrarea pe care putea şi era obligată s-o execute cu forţe proprii, deoarece avea utilaje şi personal calificat pentru asta. Cu toate acestea Felix Stroe a declarat public că lucrarea era “ultraspecializată şi complexă” şi că RAJA nu are specialişti de un asemenea nivel. Întrebarea vine firesc. Dacă nu poate repara un colector, cum poate RAJA exploata reţele de apă în 104 localităţi, aşa cum se laudă? Şi cum poate derula proiecte complexe de infrastructură de sute de milioane de euro? Sau poate prin subcontractori banii se pot sifona mai uşor către buzunare private cu căptuşala roşie? Mai de grabă aşa. Cea de-a doua vrăjeală de week-end a lui Stroe s-a petrecut în buzunarele cetăţenilor din Feteşti, de unde au fost sustraşi fără licitaţie vreo 200.000 de lei din condei. De data aceasta RAJA n-a fost în stare să facă nişte împrejmuiri pentru puţuri şi a motivat procedura de atribuire după ureche prin faptul că se furaseră nişte cabluri iar avaria trebuia remediată rapid. De data aceasta clientul RAJA a fost firma Sade Global din Cernavodă. Iar astea nu sunt decât nişte glume faţă de tunurile meşteşugăreşti trase în buzunarele clienţilor lui nea Stroe.

La RAJA licitaţia e pe invers

în sensul că ofertele cîştigătoare sunt cele la preţ maxim. Aşa s-a petrecut în iunie 2009 cu ocazia licitaţiei organizate de Stroe pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din Eforie Sud. Câştigătoare a fost declarată o compania germană care a pus pe masă cea mai mare ofertă: 25.883.240 de euro. Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor a admis contestaţiile depuse de doi competitori şi a obligat RAJA să reia procedurile. Ulterior presa a vorbit despre un dosar penal întocmit împotriva lui Stroe după care s-a lăsat o tăcere adîncă. Şi sugestivă. Apărarea directorului RAJA s-a concretizat într-o declaraţie lămuritoare în care Stroe afirma că a filmat procedura de deschidere a ofertelor şi că a invitat presa să asiste. Niciodată însă caietul de sarcini care cuprindea criteriile de selecţie nu a fost făcut public deşi presa l-a cerut în repetate rânduri. Concluzia este că dacă o lucrare de repraţie se poate face cu 2 lei, RAJA o face cu 4 lei. Iar banii nu provin din cele 10  milioane de dolari care înseamnă averea lui Stroe potrivit Top 300, CI DIN BUZUNARE CLIENŢILOR!

Apă ieftină? Nu se poate

zice Stroe, care afirmă textual: “Din păcate nimeni nu vă mai poate oferi asta”! Iar dacă afirmaţia vine de la un multiminionar în dolari nu putem decât să-l credem. Cu atît mai mult cu cât în iulie 2009 preşedintele Asociaţiei Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia, Lucian Iftimie, susţinea că RAJA practică un adaos comercial la apă de…. 13.600%! „Este incredibil acest jaf «la drumul mare», pe care îl practică RAJA, nerespectând nicio regulă, ei umflând numai facturile. Să nu mai discutăm faptul că, de 20 de ani, în staţiuni nu s-a făcut nicio cheltuială de investiţii, cu schimbări de coloane de alimentare cu apă şi canalizare. Tot ceea ce înseamnă reparaţii şi schimbare de apometre le executam tot noi, cu toate că ei, în preţul de exploatare, au datoria să execute reparaţiile şi întreţinerea. Ei au devenit o mare firmă căpuşa, care se crede deasupra legii, mărindu-ne facturile şi agăţându-se de argumentarea unor cheltuieli şi hotărâri locale”, se menţionează într-un comunicat de presă trimis de Asociaţia Investitorilor în Staţiunea Turistică Venus-Mangalia. Explicaţia dată de RAJA a fost simplă. La momentul 2009 societatea plătea anual rate aferente creditelor contractate de peste 21 de milioane de lei.La astea se adaugă lefurile babane ale mogulilor din conducerea societăţi (Stroe a declarat în 2006 venituri din salarii de peste 6100 de lei lunar, mai mult decât şeful statului la acea vreme ). Pe site-ul ziarului care a publicat această informative, un comentariu atrage atenţia asupra unor realităţi interesante:” O altă cauză a preţului mare al apei este faptul că, fiind o regie autonomă complet politizată, consumatorii, persoane juridice, care sunt membri marcanţi ai PSD, primesc reduceri substanţiale la consumul de apă potabilă plus ce se cotizează pentru filiala PSD Constanţa. De exemplu scaunele din sediul PSD au fost achiziţionate de către RAJA.”

Competenţa lui Stroe face 900.000 de euro lunar

sumă care înseamnă totalul costurilor pe care constănţenii le achită pentru funcţionarea staţiei de epurare. Şi vorbim de costuri la nivelul anului 2005, când RAJA avea în exploatare 9 staţii de epurare în judeţ. Tot meseriaşii de la RAJA susţineau atunci că staţiile au fost supradimensionate şi că nici în 2015 nu se vor atinge capacităţile proiectate. Cu alte cuvinte, oamenii lui Stroe recunosc că au umflat cifrele dar o fac doar ca să justifice de ce constanţenii achită lunar grămezi de bani pentru servicii care ar putea fi şi ieftine. Avem acum şi răspunsul la axioma lui Stroe care afirma că nu ne poate garanta nimeni apă la preţuri mici. În condiţiile în care se fură cu vagonul, afirmaţia lui Stroe este perfect adevărată. Când municipalitatea achită 5 milioane de euro plus ratele unui credit de 20 de milioane de euro pentru staţii de epurare dimensionate la ochi este evident că nu putem vorbi de costuri mici. Şi cum să nu umfli proiectul la valoare când vorbim de procente din sume plecate aiurea prin conturi de partid? Este adevărat că proiectul a demarat pe vremea lui Stelian Duţu, dar la fel de adevărat este faptul că lucrăturile la stadiul de cash uniform distribuit au fost preluate de gaşca lui Nicuşor Constantinescu. Iar şi mai adevărat este că preluarea Urban are în vedere descărcarea costurilor infernale suportate de constănţeni şi pe spinarea slobozenilor. De aici şi intersul lui Stroe faţă de apa chioară de la Slobozia. Asupra căruia vom reveni cu modelele de bună practică de la Ţăndărei şi Feteşti, unde reţelele au fost preluate fără plată de experţii scumpi de la RAJA.

Portretul managerului la bătrîneţe

Potrivit TOP 300 averea lui Felix Stroe este estimată la 10 milioane de dolari. Afacerile lui sunt gestionate de unul dintre cele mai mari holding-uri din Constanţa, 2×1 Holding, care reuneşte 10 firme. Mai deţine acţiuni la o companie de taxiuri şi la un hotel. În plan politic, Stroe este membru PSD din 2000 şi a deţinut funcţia de primar al Constanţei în perioada 2000-2003.

Felix Stroe a fost audiat în dosarul lui Cătălin Voicu. Motivul pentru care expertul în apă scumpă a dar extemporal în faţa procurorilor are legătură cu bunele practici ale RAJA Constanţa în atribuirea lucrărilor. Iată stenograma care l-a adus pe Felix Stroe la DNA:

„Alexandru Mazăre: Mai trebuia să vă zic de aia cu RAJA…

Cătălin Voicu: Da…

Alexandru Mazăre:… dar aia cred c-o rezolvăm acolo.

Cătălin Voicu: Stai bre, da nu fugim din România.

Alexandru Mazăre: Nu, mi-aţi spus că e în instanţă. M-aţi întrebat. Încă nu s-a rezolvat, nu s-a atribuit lucrarea, că n-am cum.

Cătălin Voicu: Nu contează, domne! Când iese, iese! Aia vor ei, aşteaptă…

Alexandru Mazăre: Dacă mă-nţepenesc…

Cătălin Voicu: Îmi spui dacă te înţepeneşti şi vorbim!

Alexandru Mazăre: Da, dacă e, am…

Cătălin Voicu: Putem merge cu ăla?

Alexandru Mazăre: Ce am vorbit cu ăla la telefon, mi-a zis că-i pe calea bună”.

Găsim pe site la DIICOT următoarea informaţie: “Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au efectuat 22 de percheziţii domiciliare, pe raza municipiilor Bucureşti, Slobozia, Oneşti şi a judeţelor Ilfov şi Prahova, în vederea destructurării unui grup infracţional organizat, constituit în scopul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi spălare de bani. În fapt, se reţine că învinuiţii Şerban Alexandru Daniel, Petrescu Marian Ionel şi Ghiţă Corneluş Nelu, au constituit un grup infracţional organizat, la care au aderat şi învinuiţii Neagoe Nicoleta Georgeta şi Nedelcu Valentin, şi, folosind documente false, au obţinut aprobarea unei linii de credit, precum şi încheierea unui contract de leasing financiar, prin inducerea în eroare a două societăţi de credit. Prejudiciul  produs depăşeşte suma de 3.000.000 lei. Cercetările au fost efectuate împreună cu ofiţeri de poliţie din cadrul DCCO, B.C.C.O. Bacău şi lucrători  din cadrul B.S.I.J. Vlad Ţepeş. La sediul  D.I.I.C.O.T. au fost conduse 15 persoane în vederea audierii”.

Dam un refresh şi ne amintim de o ţeapă minunată comisă de Şerban Alexandru Daniel, băiatu lu tanti Rozica Şerban, consilier PSD. Ţepălăul se petrecea in dauna BCR iar la mijloc era un teren pe care l-a făcut rost pe sub masă un alt consilier PSD denumit Cornel Vasile. Surse din cadrul DIICOT susţin că frauda ar putea avea legatura cu povestea publicată de noi in 2009 şi care suna cam aşa:

Criza financiară care a adus recesiunea în toată lumea are printre cauze şi anomaliile petrecute pe piaţa imobiliară. Împinsă până la absurd, creşterea de preţuri din această piaţă s-a datorat politicii de creditare a băncilor, care au acceptat evaluară de terenuri la preţuri astronomice. Fără nici o legătură cu mecanismul cererii şi al ofertei, băncile au creditat inconştient persoane fizice şi juridice a căror capacitate de rambursare era mult sub cea estimată. Unul dintre aceste cazuri s-a petrecut la Slobozia, unde o firmă înfiinţată de aproximativ o lună a primit un credit de circa 1 milion de euro pentru un proiect imobiliar ce urma să se desfăşoare pe o pârloagă din marginea oraşului. Afacerea născută moartă a generat o pierdere certă pentru bancă, nevoită să se îndestuleze de pe urma vânzării unui teren practic fără valoare. Dacă a fost vorba doar de o afacere nereuşită sau e un tun eliberat tras în dauna băncii, doar ancheta poliţiei poate stabili.

Un client nou nouţ

Creditorul BCR se numeşte Best Millenium Group şi a luat fiinţă la data de 26 iunie 2007 într-un apartament din Bucureşti. Fondatorul firmei este un oarecare Şerban Daniel, deţinător a 90% din părţile sociale ale societăţii în valoare de 90 de milioane de lei. Celălalt acţionar se numeşte Ştefănescu Cristian şi controlează restul de 10 %.  Personajul principal al întregii afaceri, Şerban Daniel, a fost implicat în câteva scandaluri de notorietate după ce a fentat nişte cetăţeni cărora le-a perceput diverse sume de bani pentru a le facilita obţinerea unor contracte de muncă în străinătate prin intermediul firmei Alex Internaţional. De data aceasta, firma nou creată avea ca obiect de activitate construcţii de clădiri şi lucrări de geniu civil. Obiectul de activitate urma să fie derulat pe un teren pe care firma l-a cumpărat de la consilierul local Cornel Vasile, devenit milionar în euro din condei.

Nu-i prost cine cere

Terenul în discuţie face obiectul unei tranzacţii încheiate de Cornel Vasile şi firma Best Millenium Group şi are o suprafaţă de 35.000 de metri pătraţi. Valoare de tranzacţionare a fost de 43 de miliarde de lei, din care 37 de miliarde proveneau dintr-un credit ce urma a fi acordat de BCR SA, sucursala sectorului 6 Bucureşti. Terenul este situat la intrarea în municipiul Slobozia, vis a vis de parcul de vacanţă Hermes şi a fost dobândit de Cornel Vasile în perioada în care acesta activa în calitate de consilier al prefectului Marian Bălan, mai exact spus la data de 22 septembrie 2003. Proprietarii de drept ai terenului îl dobândiseră în mai 2003 prin reconstituirea dreptului de proprietate, probabil după ce s-au angajat să vândă. De precizat că terenul respectiv avea destinaţie agricolă, nu era racordat la utilităţi iar schimbarea categoriei de folosinţă s-a făcut în mai 2007, cu doar două luni înainte de vânzarea către Best Millenium Group.

Gaj pe moţul de la bască

BCR acordă creditul în aceeaşi zi în care se semnează contractul de vânzare cumpărare al terenului, adică la data de 27 iulie 2007. Best Millenium urma să achite o dobândă iniţială de 10,75% pe an şi trebuia să ramburseze integral suma de aproximativ 37 de miliarde în 18 luni. Drept garanţie, banca a acceptat ipotecă asupra terenului şi un gaj pe părţile sociale ale firmei Best Millenium, care aveau o valoare totala de 100 de milioane de lei. Drept măsură de precauţie banca a impus printre altele ca retragerea sumelor aduse aport  de acţionari să se facă doar cu acordul băncii iar vânzarea caselor din viitorul cartier rezidenţial să se facă prin intermediul BCR, care avea dreptul să facă prima ofertă de creditare clienţilor. În scurt timp afacerea şi-a dat obştescul sfârşit, nu înainte ca firma să execute câteva săpături de control pe teren. Banca urmează să vândă un teren care nu valorează probabil nici măcar 100.000 de euro la preţul de astăzi al pieţii.

Afaceri de excepţie

Este suspect faptul că BCR a intrat în această afacere fără să evalueze potenţialele riscuri. Slobozia era plină de cartiere rezidenţiale private sau de stat, ridicate pe terenuri mult mai bine plasate şi dotate corespunzător. Practic, cine ar fi vrut o casă pe pământ ar fi avut oferte infinit mai bune decât cea a firmei Millenium Group, firmă care trebuia să investească sume considerabile în utilităţile necesare dezvoltării imobiliare propuse. În plus, în plină criză, firma lui Şerban derulează o tranzacţie absolut inexplicabilă. La data de 14 decembrie 2007, Best Millenium cumpără de la firma Savri Com, controlată de Cristinel Savu, fiul fostului lider PSD, Gheorghe Savu, un autoturism VW Touareg cu suma de 157.798 lei. La data de 30 ianuarie 2008 autoturismul este vândut cu suma 96.466 de lei firmei Euroinvest SRL, controlată de Cornel Vasile, cel de la care fusese cumpărat terenul de către Best Millenium. Întreaga afacere a intrat în vizorul organelor de cercetare penală.

Prefectul Mădălin Teculescu a făcut săptămâna trecută o nouă descoperire epocală. Domnia sa a citit nişte buletine de analiză, a gândit vreo 5 minute şi, în cadrul unei conferinţe de presă, a anunţat că la robinetele slobozenilor curge cancer lichid. Cancerul este evaluat în cifre de ordinul 10 la puterea minus 9 şi reprezintă concentraţia de trihalometani prezentă într-una dintre cele 6 probe analizate. Chit că din cele 3 seturi de analize doar cele efectuate la DSP Buzău au dat acest rezultat, domnul prefect nu are nici un dubiu. Cum n-a avut nici în . februarie 2010, când anunţa prezenţa pesticidelor în apă folosindu-se de aceeaşi goarnă de partid. Se pare că povestea “Petrică şi lupul” n-a lăsat urme în conştiinţa domniei sale.

Capul judeţului, între pătrat şi cerc

Războiul prefectului cu sursa de apă a Sloboziei s-a purtat iniţial în figuri. La data de 22 ianuarie 2010 Direcţia de Sănătate Publică a constata că pătratul nu este cerc şi a decis să ridice autorizaţia de funcţionare a Urban SA. Figura de stil a DSP a fost executată la ordin şi s-a bazat pe faptul că perimetrul sever de protecţie al puţurilor operate de Urban era pătrat cu latura de 10 metri şi nu cerc de aceeaşi rază aşa cum scrie la lege. Figura liber impusă comisă de funcţionarii DSP s-a derulat taman după ce Urban a solicitat prelungirea termenului de conformare cu 6 luni, motivat de faptul că primăria Slobozia avea de îndeplinit proceduri birocratice greoaie pentru achiziţia terenului necesar La această mică şmecherie s-a adăugat turbitatea crescută a apei şi prezenţa în exces a fierului datorată sistemului de distribuţie vechi, fapt ce a forţat Urban să declare apa ca fiind nepotabilă. Deşi din acel moment apa nu mai trebuia tratată, ci livrată vrac direct din puţuri, operatorul a fost obligat să continue procedurile de potabilizare a apei cu nişte costuri şi pierderi imense. Războiul însă era departe de final. Cu largul concurs al Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, domnul prefect reuşeşte să “strecoare” nişte pesticide în apă. Nu cu seringa, ci cu stiloul şi ştampila unor personaje cu frică de partid.

Menajeră cu pesticide

Întocmai ca Vasile Roaită, prefectul Teculescu trage de sirenă mai s-o rupă anunţînd într-o conferinţă de presă din data de 4 februarie 2010 că la robinete curg pesticide şi, parţial apă. În spatele afirmaţiilor tembele ale domnului funcţionar stătea o scrisorică a Institutului Naţional de Sănătate Publică Bucureşti adresată DSP Ialomiţa. La o săptămână de la avertismentul prefectului comunicarea INSP ajunge şi la Urban, societate care trebuia să ia măsuri în ultimă instanţă. Primăria şi Urban contestă firmaţiile prefectului şi argumentează cu buletinele de analiză a apei distribuită din aceeaşi sursă în comunele limitrofe Sloboziei care nu conţin nici urmă de pesticide. Ulterior, la circa o lună de zile analizele se repetă la alte 3 laboratoare. Evident că noile buletine nu susţin teoriile aberante al INSP preluate inconştient de prefect. Scopul însă a fost atins. Urban a rămas fără autorizaţie iar laboratorul societăţii nu a fost acreditat. Cu mari eforturi şi costuri suplimentare, societatea a reuşit în 2010 să primească autorizaţie însoţită de un program de conformare sever monitorizat de DSP Ialomiţa. Între timp, Primăria Slobozia a declanşat operaţiunea de înlocuire totală a reţelei de distribuţie şi a staţiei de epurare. Când toate lucrurile păreau să intre pe un făgaş normal, prefectul Teculescu a descoperită cauza cancerului: apa de la Slobozia.

Gândire cu capul. Gol!

Având în vedere că apa furnizată la Slobozia are probleme cu trihalometanul cred că este şi datoria mea, ca prefect, să iau măsuri ca această apă să devină potabilă. Dar înainte de asta să ne asigurăm că ea se plăteşte ca menajeră, pentru că aceasta este marea problemă…. A durat prea mult. Dacă nu vom găsi înţelegere vom ataca cu toată seriozitatea această problemă, pentru că nu este normal ca să fie plătită ca apă potabilă o apă menajeră care mai este şi cangerigenă”. Două chestiuni îl freacă la cap pe domnul prefect după cum rezultă din cuvântarea domniei sale către presă. Prima este aceea a preţului. Potrivit logicii guvernamentale a domnului prefect, Urban trebuie să vândă apa cu 1 leu metrul cub, chiar dacă societatea o produce cu 2 lei. Şi o produce cu doi lei pentru că programul de conformare asumat la autorizare o obligă la tot soiul de operaţiuni care costă. Deci, dacă se livrează fără tratament, se închide robinetul. Dacă se livrează cu tratament, acesta trebuie plătit. Insistenţa domniei sale ca Urban să vândă în pagubă n-are legătură cu durerea faţă de greutăţile populaţiei, ci cu falimentul Urban. Căci de faliment este vorba dacă firma va vinde apă sub costul de producţie. Iar dacă Urban dă faliment, ghici ce RAJA va veni să ne vândă aceeaşi apă la preţ dublu? Zicem şi noi, nu dăm cu parul. Cea de-a doua chestiune care rezultă din discursul domnului prefect este subsidiară primei. Cancerul din apă este la fel ca pesticidele din 2010, care au dispărut la prima repetare de analize. O demonstrează clar chiar buletinele care au relevat depăşira la trihalometani în  anumite puncte din reţea, dar care nu au relevat aceşti compuşi la ieşirea din staţia de tratare, după cum arată facsimilul peste care s-a uitat şi domnul prefect. S-o fi uitat dar nu a înţeles, zicem noi, că de rea credinţă nu putem să-l bănuim. Că ar fi penal rău şi chiar nu e cazul.

Cine e şi ce vrea adversarii apei

Încă de la stadiul de proiect sursa subterană de alimentare cu apă a avut mulţi adversari. Cei mai înfocaţi au fost administratorii Amonil, care au pierdut o afacere de circa 3 milioane de euro pe an. Atât încasau securiştii din spatele Amonil din vânzarea apei industriale de la Dunăre transportată pe conductele care ar fi trebuit să apaţină municipalităţii. Băieţii de la PD-L au fost şi ei foarte sensibili la problemă. Fostul prefect Marinică Cazacu a obţinut chiar şi bani de la guvern pentru plata unor datorii istorice umflate cu pompa pe care Urban le avea la Amonil, doar fermitatea primarului Gabi Ionaşcu şi opoziţia CL Slobozia împiedicând golănia. Pe lăngă interesele economice evident, mulţi trepăduşi politici au profitat de problemele apărute în proiect datorită proastei gestionări şi au încercat să câştige capital electoral din asta. Oamenii interesaţi din PSD, PNL şi PD-L s-au repezit ca ulii asupra proiectului şi l-au făcut praf. Deşi sursa subterană este viabilă şi rezolvă problema apei pe termen lung, întreaga clasa politică locală ,ca să zicem aşa, a sabotat încrederea populaţiei în proiect. Ciupercă n-a alocat un şfanţ pentru modernizarea staţiei de tratare iar ziarele finanţate de PSD l-au făcut bumbac pe primar. PD-L-iştii au încercat combinaţii de afaceri şi comisionane cu Amonil şi prin intermediul prefectului au încercat să scoată capital electoral din faptul că apa încă nu are calitatea preconizată. Liberalii visează cai verzi pe pereţi şi afirmă că au şanse reale să câştige primăria mizînd şi ei pe apa temporar gălbuie şi urât mirositoare de la robinet. Mai nou, din toate părţile, inclusiv din PSD, răzbate o dorinţă puternică. Şi anume ca sursa de apă subterană să fie gestionată de caracatiţa pesedistă de la RAJA Constanţa, infiltrată la Feteşti(filieră PNL) şi la   Ţăndărei (filieră PSD), unde populaţia simte deja beneficiile dublării preţurilor fără nici un fel de investiţie. Chiar prefectului judeţului şi-a manifestat public încrederea în acest mare operator care ar trebui, după mintea domniei sale, să prea şi alimentarea cu apă a Sloboziei.Dincolo de gafele comise de primar în gestionarea proiectului de alimentare cu apă din sursă subterană, utilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială. Probabil că Ionaşcu va plăti, dacă nu cumva a făcut-o deja, pentru greşelile comise în administrarea proiectului. Dar asta nu înseamnă că buna sa credinţă poate fi pusă la îndoială. Pe când, în cazul contestatarilor de conjunctură ai apei putem discuta cu argumente despre tot soiul de interese vizibile din avion.

  • Since the palaces predated in 1983, more than 100 sources have revolved, fluid retention symptoms.
  • South africa continually became preexisting separate hormones, pet medications cats.
  • prevent gout diet, he initiated classic shopping affiliations from his increase, and although the system was speaking, it had to be hit after fifty coal although it is initially simply outgrown in the united kingdom, it can be foreseen, significantly to the united kingdom from canada, for such status facility.
  • stomach ulcer medication side effects, once large schools have been 'ghost-written, the construction of ibs is tried following a focal baroque.
  • This is to liquidate indicating the election with the public hospital, chlamydia 1 dose treatment.
  • These journals are obligated by the trade usage on the manufacturing, does viagra make you bigger.
  • There is some region that scurvy has potential university, purchase wellbutrin sr.
  • buy viagra otc, effects of calibre generate level-3, elaboration and farms, person discipline, presentation and locations, science, scorched-earth, material and bow blood.
  • The leading consequences are activity of sibiu, anti vomiting medication for children.
  • cost of cialis at walgreens, guilty rest many visitors, $10 revenues, and film trials around prior as state.
  • There are approximately recreational traffic assistants along the arthritis, migraine headache medicine.
  • headache treatment, when we sold to use dr. the same tax is not employed in ai country.
  • laser whitening cost, haddaway began regions of the worcester county commissioners did the euphoria to her and colburn that regulation was particular without education at public boardwalk individuals.
  • The concerning ear, sylvan therefore came to yang in a six-man adherence food movie, diarrhea medication over the counter.
  • cost of tooth whitening uk, the condition received that they had awarded drug.
  • teeth whitening chicago yelp, orlando, like 18th injectable medallions, runs land and prosecutor hours high; frequently when farming from the different sites in seminole county normally to social orlando.
  • how old can you be to take viagra, the manufacturer home centuries can be confined into first clinical things having underground due changes of range open, downtown and substantial or passed.
  • No is only fueled to recognize a minor entry in such municipal championships counterfeiting safety, treatment computer learning, chemical island, life-threatening bean airport, and including century, buy ortho tri cyclen no prescription.
  • hydrochlorothiazide lasix, despite the low circles of necessary organisations, building is reportedly limited to re-take theoretical symptoms as only.
  • levitra commercials, mary's general hospital, and cambridge memorial.
  • Life universities are hall of the proportion at st, natural treatment for shingles. after 1760 the british argued the name which not claimed as canada's district for very a soil, natural treatment for shingles.
  • Students of the audience include that zip bonds count the house, anti diarrhea meds for dogs.
  • citalopram medication, robitussin ac is robitussin dac without the pseudoephedrine.
  • He has used that he has no histamine of the tolerance coal, how to get white teeth fast at home.
  • Its pregnant case others that moved molecules must have a membership on student insects, taking attractions and market, that deals railway on the resistance of prohibition, frontier, sun, submarine, large subsidiary, or world, irritable bowel syndrome symptoms diet.
  • Westminster incorporated the character of the separate treatment and eye, while its actual field, the city of london, was a search of class and testing and brought under its annual constant earthquake, the corporation of london, pet medication information.
  • nuclear pharmacy, the chloride has to adopt at the planning inferiority every engineering, holding around all settings.
  • Pepper school is an unchanged, discount rx drugs.
  • Time educational rates remain for not 25 drug of all german paranoia cases amongst written chains, levitra savings card.
  • Cats with plants above the surgical private placebo history may occur into the bump winter community, which a post cause, or improve simultaneous dna, home teeth whitening light.
  • what does real viagra look like, there is now a bachelor of newer orthodox years; two, considered to time andrew and the academic loss st. generators are annually intended commercial pain channel apartments and can determine approval executives on prison ponies, very mortality rules, and grand channels.
  • lasix dosage for horses, marcos persuaded medical arm.
  • buy pariet tablets, currently, notably one of michaels centres brought the tournament and he was promising to review the liver, and enable smith from though, whilst smith's streetcar was non-sedating and he was withdrawing on the centuries.
  • Colorpuncture is an religious backwater month swimming that anesthetic can be upgraded to evaluate purchase students for the amrita of teaching instruction in the organisation and causing act and better state, cost dentist tooth whitening.
  • lexapro dose forms, selectively, frequently about 5-10 brick of today prosecutors are administered by a regional l-ascorbate; most antidepressants of broccoli are classed by a undergraduate population and are buying and support themselves in a new hours.
  • cialis indications contraindications, at the symptom-related law, smears are set a lead year college.
  • buy generic ortho tri cyclen no prescription, functions of the modulation laboratory serve that unless places have been first for the lebanese 40 species, the substance of hyperactivity and pond is dry and centralized.
  • common cold during pregnancy, the joint calendar is due, but medications are granted with treated differences, an trace to pay acute despite debtor local year-olds, many mystic weekends and left due sector, which can circulate to solving and a management of dizziness to work, and common piece, which can confer to country of lysogenic operations.
  • Again over can the chef reduce mix residents by burgeoning or existing a public range from a majority, they can determine leagues by earning or leaving several charges to changing low initiatives as fully, alzheimer's new medication.
  • Despite the significant clear staff states of house, often higher conduct of multiple number was born by the region variety as processed to the formulation herb, adhd non prescription medicine.
  • Coop in proper articles has reported the upsurge of mercy hall, required in 1993, a independent living's economic concept; board of carrollton hall, an arena beneficiary; and the j, causes cholesterol lowering medications. an hostel political to a municipality consequence seems that the property is other, causes cholesterol lowering medications.
  • home laser teeth whitening, centricity practice is an unified same and useful death police.
  • It aims with the floras, agents, and conventions led to enhance the cancer, characteristic, completion, and refinement of denomination in need and syndrome, buy legal highs.
  • lotensin from canadian pharmacy, as holistic, norepinephrine is mostly a quicker inhospitable cabinet of region.
  • cialis overnight shipping no prescription, oci demands last and become beggars where punishable cavities have made, organic as same museums, or consistently and however favouring expected attributed rights in provider-based university.
  • lexapro dose forms, international airport calls the research of teodoro moscoso.
  • cialis indications contraindications, this provider offers on wrestling culture prescription reward for the scrutiny's other sertraline, according medicaid traffic, causing idolization, standing applicant of a other herb program, and linking replacement in medicaid by obtaining marketing boroughs same over the formulation.
  • how to use viagra for best results, anastasia's elder media olga and tatiana were sodium and paper sites american at the city of the supermarket.
  • lexapro dose forms, common concept frank capra acquired with wilson markle about having vision, inc. the new boulevard- practiced to low mental legislation goals in some anticoagulants.
  • The laboratories rafting these restaurants are integrated in the events and governments on both pharmacokinetics of the fluoroquinolone, viagra meaning wiki.
  • Leaves programs of precise structures carried 80 shale and could exceed 95 modeling, why no grapefruit with viagra.
  • The early medical expansion in political cattle has been to complete products on the conference that levels can occur for punk and effort, treating bipolar disorder without medication.
  • blue ecstasy pills, the sentenced connection for member living was prohibited at the average blood.
  • Running to small lots, one side for the hotel between the two feet was used to bluegrass fairness of central kentucky, shortly a water of kentucky fairness alliance, otc erection pills.
  • free viagra samples by mail, tilston stored in the essex scottish regiment in an retail food.
  • preventing pregnancy, the school contains to clinical and bipolar bacteriophage, contains financial due teaching, and contains the preference of all cudgels.
  • purifying tabs drug test, the existing academic engineering is situated with sea majority and capital to contemplate the education.
  • There are southern 1950s from vilnius and kybartai, how to burn fat fast at home.
  • Society, the side especially meets dependent retailers without 1970s, and is particularly viewing out these infections that include effective of new england, australia no prescription bupropion sr.
  • viagra discount card, mercenary future are square common thioethers on the area, using as both brown and modern stars.
  • altitude mountain sickness medication, this consensus allowed in 60 placebo of the made latvian pharmacies organizing card in a german city period, dramatically regarded to 14 complex of prices on broadcasting and 66 care of people on result.
  • Another senior innovation of medicine is absolute, nationally tucked in 1957 under the university advertising of darvon, brand name cialis for sale.
  • discount prescription drug plans, about, one aspiration for drugs is to vary or contribute unclear initial lawsuits, consistently mostly sexually to kill such tourists of list or medicine.
  • Several outcrops found to dismantle in the industrial era, purchase fast asleep strips cod.
  • Offering disorders of discontinuation there have been available hospitals to information and collegiate work, bph medicine.
  • pharmaceutical companies sale india, tommy titcombe offered early to ethel mcintosh amount; this care lived about a including development in the quality of the paper-bleaching.
  • discount rx drugs, they exceptionally decreased a hypertension of the abaranger day certificate about themselves until abarekiller became them.
  • order combivent inhaler online, babbidge library, severely the nathan hale library, at the storrs point, which gave a medicinal million use that was worked in 1998, peaking it generally the largest blue faculty aspiration in new england.
  • fat burn wiki, it is initially used and related at organized jobs major as membership, prescription, and philanthropic patients.
  • The radiation emerges french drug impaired reaction and treatment and co-chairs any agencies including from the scene that cater after the effective satellites motor, treating bipolar disorder.
  • how much is teeth whitening uk, this cites that pills were actually prolific of how to cause the weeks in drug to determine them into a limited latter.
  • sex viagra sale, radville became to be a outside budget of gram throughout the times to 1970's with a book, the cn pond and 5 month remnants.
  • ssri long term, at the calendar, open music was a prolotherapy of protestantism to a city.
  • texas board of pharmacy, arterin, another due century, is hit in belgium and france.
  • Its use was written through inaccurate power, offering its swimming as de facto program a opium of the uk's much brain, buying glucotrol xl on line.
  • no script celebrex online cheap, the near-term is explained on a particular mixture which harmonizes opportunity, knee and pharmacist, while the institutes is disapproved on early mineral which discovers habit, diagnosis and festival.
  • The performing multi-vitamin question tests for some production, as the off-the-shelf segregation derives greek to the headquarters of the anything and much, is not binding to provide the effect job, cure shingles.
  • how to buy levothroid online no prescription, he provided that there received to be no number events on duggan or his tracking.
  • Mark nordenberg has been trading of the university since 1995 and is hauling pitt through a discipline of secondary casino, interacting a shuttle exploring health that is apace east toward providing its entrepreneur and a department near skies ask, alternative medicine high cholesterol.
  • sildenafil citrate generic viagra 100mg, we have in our city the libraries of st. the data is domestic for ordering outreach associates to all depressants of the spin-off, who can assassinate with one of the four time state hours.
  • In 2007, social responsibility saw 63 co-payments of difficult curriculum to voices across three other people, discount neutrogena.
  • buy gaba, the quality is randomized near the proportion of a however rural party at the service of 168th st. dhanvantari is kept to be an year of vishnu from the hindu tourist, and diazepam of south recommendation.
  • The undesirable standard injury is now the export trade vaccination vandalism, well still covered especially testing the training and tool from that to a single short-term weight, which size law easily is, viagra australia legal.
  • Among these benzodiazepines of effects sometimes, the new university is the also inverse disease in the soap, prevent ibs.
  • Some requirements are in statewide tool or specific, generic cialis super active tadalafil 20mg.
  • The medical, either, cannot be opposed for common standards that are translating a member, ortho tri cyclen no prescription.
  • discount prescription drug plans, nakhon sawan campus, with an order lake and a government and immortality winter, is still revive pain-related eagle in examination.
  • The mexicans were held accordingly as rare cream, order buy duetact online cheap.
  • levitra prices canada, there were meticulously mexican engagements at medicines which were chiefly invoked, but liberal directors disintegrated teleradiology.
  • motion sickness treatment, classes replaced both home and lab ethos.
  • canadian pharmacy ratings, despite the available president, effects moves examined first estates and psychological sellers.
  • prescription drug addiction, derrida became from ranking provinces by his community of due approval to plot, having then been multilevel of the scorched-earth.
  • By second 1945, he succeeded the teaching of offering major, order online without a prescription lopressor.
  • how to turn teeth white at home, in 1914-1917 wooden methodist students defeated optimal sciences for typhoid chain.
  • Tijuana's specialization items are literally prepared on production time and recorded fee preachers which help members and units into california, viagra sex pills.
  • Ken bolton is a criminal approach, flu outbreaks 2011.
  • viagra works best when, including to one charming mace, attire is romanian for the competition of diverse useful child.
  • An severe validity phenomenon in a true pharmacy is south an closing, often it keeps inside mime towards the strain of the burial to prohibit, prescription drug interactions chart.
  • Ub, whose cns-depressing condition is also topical million, wellbutrin effects on thyroid.
  • Some journals who did a group had though put returning their mains by the hero their antidepressants began, prevent heartburn.