Scandalul de la Urziceni a demonstrat încă o dată, deşi nu mai era nevoie, că poliţia ialomiţeană este depăşită de evenimente. În oraşe scandalurile dintre clanurile de interlopi se ţin lanţ. Liniştea publică este doar un concept din cărţi pe care şeful poliţiei, doctorandul Stan Bîtlan, îl teoretizează ca un casetofon stricat ori de câte ori găştile de mafioţi se iau la omor în plină stradă. Mai prost stă domnul Bîtlan cu practica. Şi nu pentru că băieţii din subordinea sa nu s-ar pricepe să instaureze ordinea cu bastonul. Numai că ori nu sunt lăsaţi să o facă ori sunt carotaţi de la Parchet, altă instituţie de tip cloacă, populată cu “procuratori” cărora NUP-ul le-a intrat adânc în sânge şi în conturi. Dacă în restul oraşelor din judeţ scandalurile sunt mai rare, la Urziceni este stare de asediu cel puţin odată pe lună. Comandantul Greu e uşor depăşit şi nimeni nu ştie dacă doar din cauze de incompetenţă sau ca efect al corupţiei generalizate care colcăie la poliţia locală. Plătitorii de taxe nu au decât să dea mărunt din buze ori de câte ori interlopii se iau la bătaie sau fac focuri de artificii când li se scoală dorinţa, după modelul inventat chiar de adjuncţii lui Bîtlan. În mediul rural situaţia este şi mai tragică. Burtoşii de la poliţiile comunale birjăresc inutil şi zilnic zecile de Logan-uri primite de la guvern pentru urmărirea hoţilor şi nu pentru mersul săptămânal la cumpărături. Aflaţi la toartă cu primarii, alde Pristanda din mediul rural freacă şi ei capra pe lefurile ce par indecente dacă le raportăm la prostia lor. Furtul de animale este sport naţional pe care poliţistul rural, cu mici excepţii îl patronează discret sau la vedere. Asta pentru că şefii de la Slobozia freacă şi ei altă capră, cu ceva mai mult lapte. Nimeni nu le cere socoteală pentru nimic. Se avansează între ei, îşi iau prime de zeci de milioane şi îşi trag şpăgi de pe unde mai e loc. Asta în vreme ce pălmaşii care stau pe stradă sunt ţinuţi pe lefuri de mizerie şi luaţi la şuturi când deranjează vreun ştăbuleţ cotizant. Cu atâtea activităţi interesante nici nu e de mirare că senzaţia generală este aceea că poliţia doarme în bocanci. Dacă admitem că peştele de la cap se împute, trebuie că pe lângă biroul lui Bâtlan duhoarea îţi mută nasul din loc.
Suntem o ţara a proiectelor. Ne proiectăm până şi viaţa până în cele mai mici detalii. Liberul arbitru, de fapt, nici nu mai există. Pentru că nu are ce cauta într-o lume atat de controlată. Concentraţi pe toate aceste detalii, de cele mai multe ori, uităm de lucruri dintre cele mai importante. Cum ar fi: Uităm să privim în jur şi nu reuşim să avem nicicum o imagine de ansamblu asupra vieţii. Uităm să ne oprim din cand în cand din mers şi să respirăm, să trăim. Uităm să ne descoperim pe sine aşa cum suntem, nu prelucraţi ca o bucata de carne în mâna măcelarului. Uităm să ne găsim menirea şi să fim împăcaţi cu noi înşine. Uităm să ne alintăm copiii cu un zâmbet şi nu cu un colet de bancnote reci şi urât mirositoare. Uităm să iubim şi considerăm iubirea o banalitate. Ramâne ruşinată în urmă, vinovată. Iubirea a devenit o caracteristică a celor slabi, celor care se lasă purtaţi de adieri romantice, inutile şi aducătoare de probleme.
Aşa se face că suntem pe zi ce trece mai pragmatici, mai convinşi de natura pur teoretică a omenirii, mai încrâncenaţi să descoperim reţeta perfectă a succesului, fără a vedea cu adevarat ce înseamnă succesul pentru fiecare suflet în parte.
Dezbinare, ură, dorinţa de putere, adoraţie unică a verbului a avea, control şi ambiţii fără sens.
Aşa a fost condusă România către o destinaţie pe care începem cu toţii să o întrezărim. Şi tindem să spunem că suntem o naţie de toată jena. Greşit! Plaga a cuprins de mult mai multă vreme decât ne putem imagina întreaga lume. Şi în faţă ni se deschide un singur şi sumbru viitor: al celor ce au de plătit o factură imensă pentru propriile acte.
Încredere în credinţă, în Biserică. Nu pretindem că am fi fost apropiaţi de Biserică în orişice moment al istoriei. Dar acum, parcă mai mult ca oricând, am fi avut nevoie să simţim, să ştim că există şi suflete curate. Or, acest mit pare să fie tot mai greu de întâlnit. Feţele bisericeşti ne surprind tot mai des, spre deliciul diavolilor care ne îmbrăţişează pe tot mai mulţi, tot mai des. E mai uşor să vedem greşelile altora, decât să încercăm să le contracaram, să luptăm împotriva lor, evitând să ne oprim la nivelul unei simple incriminări.
Nu mai avem unde lucra în adevaratul sens al cuvântului. Depunem eforturi supraomeneşti pentru un job ce ne asigură hrana cea de toate zilele, nu şi hrana sufletului. Căci de suflet am uitam cu mult timp în urmă.
Copiii noştri se întreabă de multe ori cum arătăm, căci abia dacă ne zăresc într-o zi obişnuită. Suntem musafiri în propria casă şi luptăm pentru cine ştie ce scopuri, mai puţin pentru a trăi cu adevarat.
Încercăm disperaţi să ne votăm conducătorii cei mai nimeriţi şi nimerim, invariabil, cu nuca în perete.
Devenim încet şi sigur simpli robeţei în marele conglomerat metalic, rece şi neiertător.
La celalalt capăt al poveştii, viaţa, aşa cum era ea până nu demult, abia dacă mai poate fi zărită. Locurile calde se transformă în sloiuri de gheaţă, cele reci în cuptoare încinse, apele în pustiuri şi desertul în oaza de lumină. Şi ne tot întrebăm cât va fi fi până acolo? Cât va mai rezista planeta noastră şi când vom vedea cu adevarat dezastrele încălzirii globale? Ciudat! Ne tot întrebam şi nu vedem că, dacă va fi să trăim toate acestea, le vom trăi. Însă, fără a prinde seama, deja le trăim. Locul căldurii din suflete e preluat de gheaţă. Liniştea şi plăcerea sunt acoperite de pârjolul propriilor noastre vieţi. Apele sunt secate de propria noastră inconştienţă. Iar desertul rămâne singura lumină după care să ne ghidăm.
Am uitat drumul. Şi oricâtă filosofie ne-am imagina, tot nu putem inventa un discurs care să ne trezească la realitate, să ne readucă la viaţă.
Vegetăm, pretinzând că suntem genii.
În vreme ce câştigătorii alegerilor se confruntă între ei pe tema funcţiilor, Ialomiţa intră încet în zodia crizei. Anunţul disponibilizărilor de personal pe care Amonil intenţionează să le facă , este un semnal care trebuie luat în serios. Cu încă 400 de şomeri în spate, cu cele câteva manufacturi locale ameninţate de iminenta deschidere a unor supermarketuri, Slobozia va avea probleme serioase. Iar dacă ar fi să luăm în serios anunţul preşedintelui cu privire la desfiinţarea judeţelor, ar trebui să ne aşteptăm la dispariţia a încă vreo câteva sute de slujbe. Reîntoarcerea căpşunarilor alungaţi de criza din Europa, este un alt motiv de îngrijorare, căci banii acestora pompau ceva sânge în economia locală. În faţa acestor realităţi imediate sau mai îndepărtate, autorităţile locale nu par a avea vreo soluţie. Primarul Sloboziei anunţă investiţii publice de circa 600 de miliarde de lei, bani ce ar putea fi absorbiţi în bună parte de firme locale. Gabi Ionaşcu trage speranţe că mult trâmbiţata investiţie a chinezilor, despre care ştie sigur că vor veni, dar nu ştie sigur în ce vor investi, va mai produce câteva zeci de locuri de muncă. Dacă tragem linie şi facem un inventar, constatăm că am trecut din starea de criză de forţă de muncă în cea de şomaj excesiv. Dacă până nu demult căutai cu acul un zugrav sau un instalator, azi găseşti anunţuri cu oferte la preţuri avantajoase pe toţi pereţii. Ce ar putea face autorităţile locale în această situaţie? Este evident că lipseşte o promovare agresivă a oportunităţilor oferite de judeţ potenţialilor investitori. Că ani de zile oamenii din fruntea judeţului au tras mâţa de coadă şi au blocat prin nepăsare, corupţie sau incompetenţă orice investitor interesat de afaceri în Ialomiţa. Nici mediul de afaceri local nu a avut parte de un tratament mai bun. Cu mici excepţii, firmele locale nu au reuşit să prindă contracte pentru lucrări publice, asta şi din cauza faptului că procedurile de licitaţii exclud orice formă de protecţionism, iar antreprenorii locali nu au capacitatea de a concura întotdeauna cu alţi competitori bine ancoraţi pe piaţa lucrărilor publice. În aceste condiţii, chiar dacă autorităţile locale ar aloca mai mulţi bani dezvoltării infrastructurii, nu este sigur că aceste investiţii vor aduce şi locuri de muncă pentru ialomiţeni. Cum creditarea nu dă semne că s-ar lăsa deblocată curând este de aşteptat ca următoarele şase luni să producă mici cutremure în economia locală. Soluţiile pot veni de la autorităţile locale şi mai puţin de la guvern, unde decizia ignoră de multe ori interesele comunităţilor mici. Acum vom vedea dacă cei pe care i-am mandatat să conducă, sunt aşa de competenţi cum se prezentau în pliantele electorale!
Poate vă întrebaţi ce mai face fostul prefect Marian Bălan, dispărut din peisaj de ceva vreme. Şi noi, fapt pentru care am pescuit din decor următoarea informaţie. Domnul Bălan se însoară, iar naş de cununie îi va fi chiar Adrian Năstase, care între două drumuri la DNA îşi va face timp şi pentru unul la altar. Ceea ce nu e clar pentru noi este dacă nu cumva informaţia noastră este distorsionată, în sensul că Năstase este, de fapt, naşa!
Dacă tot am zvonit de PSD, trebuie să mai spunem că scandalul declanşat de pretendenţii la scaunul de prefect a fost infernal. Primarul de la Amara a pierdut la mustaţă, iar în cărţi a fost introdusă inclusiv tanti Volga Petcu, doamna de la Feteşti inventată în mandatul de trecut de preşedintele Ciupercă. În cele din urmă a câştigat aripa Neacşu-Ionaşcu, aflată în competiţie internă în partid, ca să nu spunem război deschis, cu stăpânirea actuală. Cu Ştiucă prefect se anunţă vremuri interesante.
Suntem, totuşi, curioşi cum se vor descotorosi pesediştii de Marin Silviu, subprefectul reîntors dintre pensionari şi angajat ilegal la guvern. Pentru că cele două funcţii de subprefect revin automat PD-L, iar Marin Silviu va trebui să plece acasă. Cum frecatul mentei este mai profitabil la prefectură decât în parc, anticipăm nişte procese luuuuungi!
O firmuliţă cu sediul social într-o bătătură din Amara a elaborat, frate, mai multe studii de fezabilitate pentru primării PSD la numai 9.000 de euro bucata. Firmuliţa este deţinută de o mătuşică pe post de paravan, în spate fiind pe post de sugativă o gaşcă de condeieri de partid. Necazul este că studiile plătite ilegal de primării au fost bune, dar de proastă calitate, nici unul dintre proiecte neprimind finanţare.
Că nu e prost cine cere, se ştie! Ceea ce nu se ştie, este cine va plăti oalele sparte când scandalul va fi dat în vileag. Pentru că, culmea nesimţirii, firma Pro Civil care a lucrat pe bani mult mai puţini, bani să fi avut o rată de succes de 100%. Da, dar firma asta este condusă de profesionişti, nu de agramaţi cu pretenţii de experţi.
Agentul 007,69
Pocnind fraierii cu ouă!
Primarul Sloboziei, Gabi Ionaşcu, anunţă un buget de investiţii pentru 2009 cifrat la circa 600 de miliarde de lei. Suma anunţată este mai mică decât cea alocată în 2008, care s-a situat la nivelul de 684 de miliarde de lei. Din aceşti bani, primăria a reuşit să cheltuiască anul trecut 461,7 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 68,9% din suma previzionată. Pentru anul acesta, primarul Ionaşcu îşi propune obiective ambiţioase care vizează în principal infrastructura şcolară, dar şi finalizarea investiţiilor la infrastructura edilitară a municipiului demarate în 2008.
2009, anul apei din sursă subterană
Dintre investiţiile demarate în 2008, primarul Ionaşcu speră să se finalizeze în acest an alimentarea cu apă din sursă subterană, proiect care a generat discuţii aprinse anul trecut. De asemenea, extinderea canalizării în Slobozia Nouă şi Bora va fi finalizată în acest an, ca şi în cartierele Independenţei, Gării şi Dimitrie Cantemir din Slobozia. Modernizarea staţiei de epurare a apei nu va putea fi finalizată în acest an, specialiştii primăriei estimând ca finalizarea acestui obiectiv să se petreacă undeva în iunie 2010.
Investiţii noi la nivelul anului trecut
Primarul Gabi Ionaşcu speră să poată realiza în 2009 investiţii comparabile cu cele din 2008, chiar dacă are oarece temeri cu privire la nivelul încasărilor la buget. Temerile primarului se datorează faptului că în ultimele luni ale anului trecut încasările au scăzut cu circa 50 de miliarde faţă de estimări. Pentru 2009, Ionaşcu îşi propune construirea a patru săli de gimnastică care au o valoare estimată de circa 51,7 miliarde. La acelaşi capitol este de aşteptat să intre la finanţare şi sala de spectacole polivalentă cu 1200 de locuri, obiectiv evaluat la circa 3,5 milioane de euro şi transformarea unui punct termic de la baia comunală în sală de gimnastică pentru o grădiniţă. Obiectivul a revenit în actualitate după ce Guvernul Tăriceanu abandonase ideea. Pe lista de investiţii ce va fi supusă aprobării consiliului local se mai află şi o sală de expoziţii cu patinoar, ce va fi amplasată în zona bazarului. Reamenajarea locului de agrement din pădurea Peri şi modernizarea pieţei Revoluţiei din Slobozia sunt obiective prioritare pentru executiv, mai ales că în cadrul acestui ultim obiectiv va exista şi prima parcare subterană din Slobozia cu circa 100 de locuri. În 2009 vor apărea două noi grădiniţe şi două pieţe în zona MB-uri, respectiv lângă sediul Jandarmeriei. Amenajarea unui sens giratoriu la intrarea în oraş dinspre Constanţa este un alt obiectiv important pentru care se vor aloca circa 22 de miliarde de lei vechi. Anul acesta va demara şi modernizarea parcului Tineretului, proiect în valoare de 7,5 miliarde ce va fi finanţat de la bugetul Ministerului Mediului. Ionaşcu speră ca tot în acest an să reuşească extinderea utilităţilor în cartierul Tineretului, unde au primit locuri de case circa 300 de familii tinere. Programul de reabilitare a străzilor va continua şi în acest an şi va avea o alocare bugetară de aproximativ 3,5 milioane de euro pentru circa 15% din reţeaua rutieră a oraşului. Iluminatul public va fi exploatat prin delegarea gestiunii către un operator privat după ce primăria va lua în proprietate reţeaua. În plus, faţă de aceste obiective, primarul speră să mai poată demara studiile de prefezabilitate pentru alte trei proiecte foarte importante. Este vorba despre varianta ocolitoare a municipiului pe partea de sud-est, un pod peste râul Ialomiţa în prelungirea bulevardului Chimiei şi extinderea utilităţilor pe platformele industriale ce se vor construi de către IMM-urile locale şi investitorii chinezi.
Reluăm dezvăluirile despre mucii unor băieţi care curg pe la diversele uşi ale descentralizatelor de acolo de unde le lăsasem la sfârşitul anului trecut. Bătaia mare se dă pe scaunul de prefect, unde favorit pare a fi nea Cornel Beton Anghel, zis şi domnul Constrif. Nea Cornel îl depăşeşte la bursa zvonurilor pe primarul de Amara şi pe alţi vreo 2 primărei socialişti care, cică, ar avea nişte miliarde pregătite pentru cotizat.
Pentru posturile de subprefecţi care revin PD-L se încălzesc nişte guşteraşi de dreapta cu apucături de stânga. Pe lângă vreo 3-4 noname-uri care bat din pinteni la poarta partidului ar mai fi şi nişte şmenari consacraţi sătui de frecat capra la primării obscure de judeţ atâta amar de vreme. Oricum, la ambele partide s-a lansat moda reşapării unor primari comunali în înalţi funcţionari publici. Mai săpăm după scoruri.
Prin culisele politichiei locale se vorbeşte că ejectarea total neelegantă a doctorului Tron din funcţia de şef al spitalului judeţean ar avea nişte dedesubturi foarte interesante. Se pare că Tron nu dorit să pună botul la nişte manevre infracţionale legate de nişte lucrări de reabilitare a spitalului, lucrări finanţate de ambasada Elveţiei. Când băieţii s-au prins că Tron nu ştie tabla împărţirii şi nu răspunde la telefoane, l-au pus pe liber.
Pe scaunul lui Tron va fi instalat un medic de partid şi de stat. Este vorba de traseistul de stânga Olaru, care a navigat de la PNL, adică din opoziţie, la PSD, adică la putere. După ce a pupat regulamentar inelul de baron local al lui nea Gică, Olaru a fost primit la olimpiada de pupat dosuri pesediste. Anul acesta el a fost recompensat cu un scaun, cam moale ce-i drept, de consilier judeţean.
După vizita tip KBG a vânzătorului de Ferrari, care, culmea, l-a prins de gardă cu chiloţii-n vine chiar pe Olaru, Partidul s-a gândit să-l urce pe scaunul lui Tron chiar pe micul traseist. Care va avea drept principală sarcină drenarea regulamentară a mălaiului elveţian către firmele de partid. O lucrare de urmărit. Şi de olărit!
Agentul 007,63
Olărind nişte căţei!
De revelion, o fetiţă de doar 12 ani a ajuns la spital în comă după ce a petrecut la o discotecă împreună cu prietenul ei. Părinţii nu au avut nimic împotrivă iar copilul s-a comportat ca atare. Adică a băut până a căzut sub masă. Fenomenul nu este singular, comunicatul de presă al spitalului arătând negru pe alb că media de vârstă a adolescenţilor care au nevoie de îngrijire după beţii prelungite se situează între 12 şi 14 ani. Cu toate aceste, organele statului dorm în bocanci, deşi există texte de lege care interzic cu desăvârşire vânzarea de alcool către minori. Sancţiunile merg de la amenzi usturătoare până la închiderea cârciumilor care vând băuturi minorilor. Dar cine să aplice aceste legi? Patronii de cârciumi din Slobozia sunt la toartă cu miliţienii, patent marca Bîtlan Stan. Direcţia de protecţie a copilului nu se oboseşte să consulte arhivele spitalului, unde ajung copii beţi, drogaţi sau bătuţi cu sălbăticie. Dacă ar face-o, ar putea descoperi acolo fenomene pe care toată lumea ne neagă, dar care se întâmplă frecvent. Consumul de droguri, de băuturi sau fumatul intensiv sunt sporturi la care copiii au acces cu largul concurs al părinţilor inconştienţi. Găştile de puştani de bani gata fac ravagii la adăpostul impasibilităţii poliţiei. Putregaiul pleacă de la dobitocii care au făcut bani prin diverse metode şi care îşi alimentează odraslele cu sume pe care un om normal nu le câştigă într-o lună de muncă. Necazul este că asemenea comportamente ating şi copii normali, care fie se molipsesc de la loazele de bani gata, fie sunt nevoiţi să intre în contact cu ele şi cu proasta lor creştere. Aici se ajunge din cauza lipsei de reacţie a autorităţilor, care refuză să vadă ce se întâmplă. Vom aduna copii beţi mangă cu făraşul de prin cârciumi până când un poliţist va face demersuri pentru închiderea speluncilor care vând alcool minorilor. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, micii teribilişti de astăzi vor îngroşa rândurilor infractorilor.
Bomba cu piftie explodează zilele acestea din politică. Conjuraţia de prost gust PSD-PDL se pregăteşte să-l pună prefect pe banditul agroindustrial Viorel Nica. Marele mafiot aspiră la scaun pentru care a şi cotizat de altfel, după cum vomită sursele noastre. Hârciogul agricol pregăteşte o amplă operaţiune prin care va colecta de la colegii săi, şmenarii agricoli, toate şpăgile plătite în perioada de opoziţie ca să scape de puşcărie. GSE îl aşteaptă cu pixurile deschise pe marele mafiot!
O altă mutare porcească care se anunţă îl vizează pe Cămătaru. Golgheterul PD-L va ocupa postul de subprefect, pentru că nu se putea ca Urziceniul să nu-şi trimită şi el câteva scursori în funcţii publice, aşa cum o face de câţiva ani. Tot dinspre Urziceni va veni şi al doilea subprefect, postul fiind scos la licitaţie publică. Cu strigare!
La descentralizate curg mucii! Nu din cauza temperaturilor scăzute, ci din motive de scaune. Directorimea regimului penelist a rămas în târg de sărbători, pentru că băieţii nu puteau rata distribuirea ciolanelor. Oamenii cu funcţii au colindat, respectiv, au frecat clanţa la PSD şi PD-L în încercarea disperată de a-şi conserva scaunele. De aici şi mucii pe care şi i-au lăsat pe la partide. Nu cunoaştem care ar fi scorurile pe piaţa liberă. Dar plicurile sunt pregătite, cică.
Agentul007,63
Cu ciolane pentru derbedei!
Guvernul avortat de nea Băsescu la un şpriţ prelungit cu Geoană seamănă perfect cu o struţo-cămilă. Aşa cum sexul animalului folosit pentru comparaţie este incert şi orientarea politică a cabinetului Boc este învăluită în ceaţă. Dacă judecăm după programul de guvernare, cabinetul mamut cu o susţinere de peste 70% în Parlament este de stânga-centru-drepta. În programul de guvernare regăsim pomeni date cu amândouă mâinile pentru săraci, taxe reduse pentru bogaţi, lefuri babane pentru bugetari şi investiţii publice fără număr, fără număr, fără număr. Tâmpit să fii ca să nu îţi dai seama că toate aceste măsuri nu pot exista simultan, unele având darul de a le anula pe celelalte! Pentru că, şi un neiniţiat înţelege, bugetul este sursa comună de finanţare a acestor aberaţii şi spre deosebire de mintea creaţă a noilor guvernanţi, el nu se poate dilata cât să cuprindă toate aceste măsuri aberante. Revenind la guvern, componenţa sa obţinută prin metoda ardeiului umplut cu forţa este rezultatul a ceea ce a votat poporul suveran. Bulversat până la demenţă, nea Băsescu n-a făcut decât să dea glas voinţei populare care a plasat PSD umăr la umăr cu PD-L. Copleşiţi de grija faţă de ţărişoară, baronii PSD şi-au dat mâna cu bufonii PD-L şi au lăsat pe dinafară pe glumeţii lui Patriciu, care credeau că procentele lor cumpărate cu pomeni electorale făcute din bani publici pot asigura prin şantaj un loc de prim ministru pentru tomnaticul Tăriceanu. Suspect de treaz, Orban face glumiţe de pe margine uitând că găşcuţa lui de tunari a adus PSD sub masa guvernului. Cică ei ar fi opoziţia de dreapta, pe care electoratul se va grăbi s-o voteze la viitoarele alegeri! Adică la domnul Orban nu e vorba doar de beţie, că din ea te mai trezeşti. E prostie în stare pură care-l împiedică să vadă că singurul Dumnezeu al băieţilor din politică este banul şi nu doctrina, lucru pe care l-a priceput până şi electoratul! Guvernul de stânga-centru-drepta înşurubat curat constituţional de conul Băsescu tocmai marchează triumful compromisului în dauna ideologiei. Şi arată că indiferent de votul electoratului, politicienii au învăţat să înghită broaşte râioase pe stomacul gol. Aşa că, lăsaţi dracului alegerile şi haideţi la munte. Votul vostru oricum nu contează.
Acum dupa ce a trecut si momentul alegerilor si se cunoaste numele celor care timp de 4 ani vor acupa un fotoliu de parlamentar, in asteptarea nominalizarii unui premier, societatea civila trage linie si incepe sa puna in balanta bunele si relele. Parerea mea este ca aceste alegeri nu au fost decat un test pentru noua lege electorala. Asa cum am mai spus si in alt post am asistat la fenomele pe care cu greu poti sa le explici unui alegator obisnuit, dar la asta voi reveni.
Bineinteles ca nu se poti sa incepi sa discuti despre alegeri si ce efecte au avut ele, pana nu privesti prezenta la vot. Prezenta la vot a fost catastrofal de mica, in ciuda la ceea ce zic unii analisti care previzionau si 30%. Toate datele de care ma folosesc in acest text sunt preluate de pe site-ul Institului National de Statistica (www.insse.ro). Prezenta la vot pentru alegerile parlamentare a fost de 76.29% in anul 1992, 76.01% in anul 1996, 65.31% in anul 2000, 58.51% in anul 2004, pentru ca in anul 2008 sa scada la un 39.20%. Multe persoane afirma ca prezenta mica la vot este cauzata de data alegerilor, foarte multe persoane fiind plecate in minivacante, ignorand total alegerile. Poate ca este adevarat si poate ca ar trebui instituit un sistem ca in Italia spre exemplu (ceea ce nu ar diminua deloc libertatea individului), sistem in care prezenta la vot sa fie obligatie si nu drept. Prezenta foarte mica la vot ar trebui sa constituie un semnal de alarma, iar legislatia sa fie un pic modificata, fie prin schimbarea ei radicala asa cum am zis si mai sus, fie prin campanii prin care sa se incerce sa se aduca la cunostiinta electoratului importanta prezentei la vot. Am fost invadati practic peste tot de afise si flyere electorale, dar nici un partid/grup/candidat nu a incercat macar sa explice ce importanta este prezenta la vot. Doar “Votati X. Deputatul dvs”. Ar fi trebuit sa se faca o campanie media nationala. Bineinteles vor fi unii care vor zice ca nu a existat interes. Poate.
In ceea ce priveste rezultatele ma voi rezuma numai la Ialomita. In doua cazuri din sase s-a intamplat exact ceea ce am previzionat si anume candidati cu 20% din voturi au luat locul celor cu peste 40% din voturi. Asta nu arata decat ca legea functioneaza exact asa cum a fost gandita sa functioneze. Trebuie inteles ca singura modificare in modalitatea de distribuire a mandatelor este prima faza si anume daca un candidat este votat de 50%+1 din voturi, acesta castiga locul. In rest a ramas aceeasi loterie a locurilor eligibile/neeligibile si a listelor electorale. Singurul beneficiu pe care il gasesc la aceasta lege este urmatorul: presupunand ca un candidat apartinand unui partid neparlamentar, fara sustinere nationala, dar cu puternica sustinele locala, are acum sanse sa acceada in Parlament.
In ceea ce priveste pragul electoral, el s-a dovedit a fi inca o data fatal partidelor mici. Cu patru partide/aliante parlamentare tindem spre un sistem bipartidic, UDMR fiind agatati de un fragil 2% care a facut si face diferenta. Intr-un sistem cu trei jucatori si in care niciunul nu poate guverna minoritar, cel care are cel mai mult de pierdut este omul de rand, votantul. Am afirmat si afirm si in continuare ca viata politica in Romania este BLOCATA. Poate ca PDL-ului ii lipseste Basescu, mai mult decat ar vrea recunoasca si de-aceea a avut asa rezultate slabe fata de cum se asteptau, poate ca PSD-ul a gresit cand nu a ascultat de Iliescu, (a carui strategie mi se pare geniala pentru cine are ochi sa o vada. Iliescu si-a sfatuit colegii de partid sa lase PDL-ul sa faca un guvern minoritar. Evident fara mari sanse ca ceva sa treaca de parlament dar asta este o alta discutie. Pana anul viitor, care din intamplare este an electoral prezidential, criza economica si politica se va inteti, o motiune de cenzura isi va face prezenta, guvernul va cadea, instabilitatea politica va greste, PDL-ul va fi compromis in fata electoratului. Poate intr-adevar este singura posibilitate ca cineva sa-l bata pe Basescu). Parerea mea este ca PNL-ul este marele castigator al acestor alegeri. De ce? Simplu. A pierdut foarte multi oameni cu imagine din varf, adevarate locomotive locale. A reusit sa treaca peste 20% si sa tina in sah ambele aliante. (fara el o guvernare majoritara nu este posibila in conditiile in care PSD si PDL nu vor guverna impreuna). Cat despre castigatorul in adevaratul sens al cuvantului. Acesta este clar PDL-ul. Ceea ce conteaza in final nu este numarul de voturi, ci numarul de mandate.
Legea este viabila pentru cine s-a dorit a fi viabila si s-a dovedit fatala pentru cine trebuia sa fie fatala. Asa o fost gandita sa fie si s-a demonstrat inca odata ca legile electorale sunt expresie a vointei partidelor din varf. Poate ca ProDemocratia s-a grabit sa afirme ca nu este un produs bun. Este un produs bun, a facut ceea ce trebuia sa faca, iar de suferit au oamenii, alegatorii care acum vor resimti si mai rau efectele crizei care se inrautateste din ce in ce mai mult.
