Scrisoare deschisa,
Citind dreptul la replica emis de conducerea CSS Slobozia in ziarul Ialomita din 25.11.2008,incerc sa ma conving ca nu este un cosmar ,dar din pacate totul este adevarat:un copil de 10 ani,care munceste de la virsta de 6 ani jumatate ,zi de zi,fara intrerupere,minim 3 ore pe zi,pe timpul vacantei chiar si 5 ore,care este anul acesta cel mai bun tenismen din tara la categoria sa de virsta ocupind pina la sfirsitul anului 2008 locul 1 in clasamentul FRT,care este vicecampion national pe echipe 10,11 ani ,care a cistigat anul acesta 75 de meciuri din 81 disputate,care nu a primit de la clubul la care este legitimat nimic decit un teren pe care s-a antrenat ,este rasplatit la acest sfirsit de an cu EXCLUDEREA-cea mai mare sanctiune posibila,si pentru care vina? -” Pentru neparticiparea la antrenamentele grupei profesorului Savu Ion, sportivul Iordache Sorin nu a mai fost trecut in registrul matricol al scolii, legitimatia pe C.S.S. Slobozia fiind valabila pana la sfarsitul anului 2008.” Toate aceste rezultate au fost obtinute tocmai prin neparticiparea lui Sorin la antrenamentele profesorului Savu,de ce sa fim obligati sa o facem de acum inainte?Ca fiul meu sa fie batut cu 6-0 ,6-0 ca majoritatea copiilor din club la ultimul turneu din Bucuresti?
De ce nu a fost exclus Sorin acum 3 ani,sau acum 2 ani ,sau acum un an,ca el nu mai face antrenament cu acest profesor de multi ani?De ce nu sint exclusi o gramada de alti copii care vin la citeva antrenamente pe luna,si atunci chemati ,fiind doar niste sportivi contabilizati ,fara nici un rezultat?Nu a fost exclus pentru ca atunci acest profesor mintea cu nerusinare pe toata lumea,laudindu-se in dreapta si in stinga cu rezultatele baiatului meu, cu tenisul pe care il joaca,la care nu avea nici o contributie!Nu a fost exclus pentru ca atunci profesorul Savu facea copii dupa toate diplomele lui Sorin pe care le-a folosit sa obtina pe 4 ani 15 -20 % in plus la salariu -ca gradatie de merit!Nu a fost exclus pentru ca era si el in sfirsit bagat in seama de radio si televiziune ,aparea prin articole de ziar ,avea cu ce se mindri pe la sedintele clubului si a federatiei de tenis,avea si el un copil care cistiga turnee dupa turnee in tara.Nu a fost exclus si pentru ca eram singurul parinte care il ajuta zi de zi la intretinerea bazei de tenis.
„ Pana in momentul primirii memoriului dumneavoastra conducerea unitatii a considerat ca sportivul Iordache Sorin a fost si este pregatit de profesoral Savu Ion angajat al unitatii noastre.”- Si daca aceasta „considerare”este o minciuna sfruntata a acestui profesor,stiuta de toata lumea care joaca tenis in acest oras, de ce cel pedepsit este copilul meu?Profesorul mincinos este premiat ,iar copilul exclus?Unde este logica si dreptatea aici?
Recunosc acum deschis ca si eu sint vinovat,ca am avut incredere intr-un om pe care il credeam dedicat tenisului,desi cunostintele sale in acest domeniu ,in ciuda diplomei sale de care este atit de mindru, las sa fie apreciate de parintii celorlalti copii care au nesansa si obligatia sa fie antrenati de dinsul.
Mai sint vinovat ca in focul pasiunii mele pentru tenis am cheltuit enorm din bugetul unei familii normale ,de salariati,ca sa ii asigur copilului meu tot ce ii trebuie:rachete,mingi,echipament,cu deplasarea si cazarea la turnee in tara-ca sa il duc vara trecuta la o mare academie de tenis din Paris platesc rata si acum la banca-(in acesti 4 ani am cheltuit peste 300 de milioane lei ) ,mai sint vinovat ca am crezut in mine si in copilul meu si am pierdut in acesti 4 ani mii de ore pe terenul de tenis,ca sa ce?Ca sa fim izgoniti ca niste infractori dintr-un club sportiv,pentru vina ca am facut si vrem sa facem mare performanta si nu sport de masa??
Vorbeste d-nul Basarab de bani si deconturi ,in discutiile dintre noi acest subiect nefiind deloc abordat in aceasta maniera,dimpotriva eu manifestindu-mi deschis dorinta sa nu primesc nici un ban de la club,doar sa fim lasati sa ne antrenam in continuare ca si pina acum.Raspunsul dumnealui a fost :”Nu ma intereseaza citi bani ati cheltuit ,sint banii dv,faceti ce vreti cu ei!” Dar ca sa obtii performanta trebuie sa cheltui,si cum clubul nu a cheltuit cu Sorin mai nimic,nu trebuia sa o fac eu?Si in loc sa fim macar respectati pentru asta ,sintem dati afara?
Poate ne spune conducerea clubului cum poate face un profesor ,oricit de competent ar fi el,mare performanta in tenis,in 18 ore pe saptamina,cu 20 de copii(las la o parte faptul ca nu au fost niciodata 20 de copii la tenis)?Sorin face uneori mai mult de 18 ore de antrenament pe saptamina cu mine ,individual,si cu parteneri de antrenament mai mari ca el cu multi ani,multi dintre ei fiind adulti ,doar asa putind face fata cerintelor unei pregatiri de mare performanta,ce ar trebui acum ,sa stea la coada sa primeasca cite o minge aruncata de acest profesor sau sa schimbe mingi cu copii care abia stiu sa tina racheta in mina?
Poate se va intreba cineva ,firesc, de unde atitea discutii?De ce nu mai sint lasat sa fac ceea ce am facut in toti acesti ani? Raspunsul este ca am indraznit sa imi declar public calitatea reala de „antrenor” al baiatului meu (chiar daca deocamdata fara diploma), fiind in acelasi timp ca o oglinda in care acest profesor isi vedea adevarata competenta.Veneau parintii copiilor de la club si se uitau cu jind si mirare la ceea ce face Sorin pe teren la antrenament,in timp ce ei joaca „bambilici”-asa numind cei mai multi dintre ei tenisul jucat de proprii copii.
In iarna trecuta,in timp ce profesorul Savu era in concediu,(performanta nu are vacanta in tenis), 5 copii legitimati la club s-au antrenat cu mine si Sorin,la rugamintea parintilor acestora.Nu le dau numele ,ca nu am dreptul sa-i amestec in acest scandal,insa ei au continuat sa se antreneze cu noi si cind profesorul Savu a reusit sa isi gaseasca o sala de antrenament.Acesta a fost momentul in care acest profesor si-a vazut pusa competenta,indirect ,la indoiala,desi intentia mea a fost doar aceea de a ajuta niste copii sa joace tenis alaturi de baiatul meu care le era si este un adevarat model.Si ,dupa ce si-a obtinut fraudulos in opinia mea ,gradatia de merit,in acest an,a cautat sa ne dea afara din club,fapt reusit acum ,cu largul concurs al d-nului Basarab care isi trece in cont probabil cea mai mare realizare a mandatului sau de director de pina acum.
Protocolul in baza caruia eu mi-am antrenat „ilegal „copilul in acest an a fost semnat si stampilat de conducerea de atunci a clubului si profesor,ce vina am eu ca nu a fost inregistrat ?Dar atunci cind exista rea-vointa si dorinta de a face rau,orice argument logic si de bun simt nu este luat in considerare.
Pentru ca am si eu intrebarea:ce rau am facut pina acum si ce rezultat extraordinar managerial se obtine prin excluderea celui mai bun copil din tara la tenis din clubul scolar ?Acesta este modul in care sint stimulati si incurajati copii sa faca sport de performanta,fiind dati afara daca reusesc sa faca acest lucru fara ajutorul profesorului angajat ?Peste 70 % din copiii legitimati la cluburile din tara nu fac antrenamente cu profesorii din cluburile respective,din diferite motive.La noi de ce este o obligatie asta?Ca sa-si justifice salariul un incompetent?
Sint dezgustat si revoltat,nu am puterea sa ma lupt cu paragrafe de legi si regulamente scolare,am doar puterea sa sper ca voi gasi un club si niste oameni cu suflet care sa ne ajute sa mergem mai departe.De altfel deja am 2 oferte de la cluburi mari din tara unde Sorin este invitat sa se legitimeze,dar dorinta noastra e sa ne reprezentam orasul ,nu pe altii. Mai am puterea sa le spun doar atit acestor 2 profesori :sa va fie rusine !Nu faceti deloc cinste acestei onorabile bresle,purtindu-va in acest mod cu un copil care nu are alta vina decit ca stie sa viseze si munceste sa isi implineasca visul !
Adresez un apel autoritatilor locale,d-nului Primar Gabi Ionascu,sa ne ajute,in baza prevederilor Legii Sportului ,sa putem continua pregatirea si participarea la competitii in continuare in orasul nostru ,pentru orasul nostru,iar presei sportive sa reflecteze la cum se face performanta in Clubul Sportiv Scolar Slobozia.
Cu speranta si tristete,un parinte ranit,dar nu invins,Ionel Iordache
Recent, la Inspectoratul de Poliţie Ialomiţa a avut loc un concurs pentru ocuparea unor posturi. Candidaţii au dat buluc, fapt pentru care “scorul” a ajuns la circa 10.000 de euro per caşchetă angajată. Lucrarea a fost coordonată de Preasfinţia Sa Dascălu Viorel, lăudat şi pomenit în multe articole fie numele Lui! Ca şi la ocuparea funcţiei de şef de inspectorat, proba de foc a constituit-o limba străină, candidaţii având de ales între engleză şi franceză. Spre deosebire de alţi ani, miliţienii din conducere nu au mai cerut Inspectoratului Şcolar să desemneze profesori. Nea Viorel a dat o fugă la Urziceni de unde a adus cu maşina miliţiei doi profesori de nădejde care să se ocupe de limbi. Şi s-au ocupat, măi nene, că primii doi candidaţi declaraţi admişi nu au stat mai mult de câteva minute în sală. Iar notele obţinute au fost de excepţie: 9,50, respectiv 10! Eminenche! Procedura de examen a fost stabilită de fraţii Petreuş din conducerea IPJ, care se cred la miliţie pe moşia lor. Şi că tot veni vorba despre matrapazlâcurile şefilor IPJ, ne mai permitem o glumiţă primită “pe surse”, cum ar spune fătucile din audiovizual! Cică absolvenţii de privată au cerut leafă potrivit studiilor superioare pe care le-au făcut prin diverse apartamente de bloc unde funcţioneză universităţi de prestigiu destinate agramaţilor fără diploma. Iar miliţienii din conducerea IPJ le-au completat fişele posturilor astfel încât 25% din activităţile băieţilor să necesite exact pregătirea atestată de diplomele lor de doi lei. Pardon, euro că aşa se plăteşte la private! Aşa s-a ajuns ca un agent care dă cu bâta de la SPIR să aibă atribuţii pe linie juridică. Ca şi cum infractorii nu sunt pocniţi cu parul, ci cu ditamai Codul Penal pe post de obiect contondent. Cu atâţia intelectuali pe metrul cub, vorba unui idiot care a scris în declaraţia de avere că viloiul lui are suprafaţa măsurată în metrii la a treia, nici nu ne mai miră bancurile cu poliţişti! Cool, man! (asta este pentru cunăoscătorii din miliţie!). Vom reveni pe larg în ediţia print! Adică tipărită, pentru doctoranzii de la Chişinău.
Politicienii sunt nişte papagali ţinuţi de nas pe bază de dosare de către o mafie pestriţă formată din foşti securişti şi miliţiei. Această teorie este demonstrată din plin de recentul scandal declanşat de generalul de miliţie Paul Abraham. Scos în şuturi din postul călduţ şi remunerat regeşte din fruntea Agenţiei Naţionale Antidrog, “profesorul” miliţienilor de la Băneasa şi-a adus brusc aminte că ministrul David a tras pe nas niscaiva prafuri în urmă cu vreo 18 ani. De cercetarea cazului în care banalul ministru de interne apărea doar ca martor s-a ocupat chiar miliţianul Abraham, căruia memoria i-a revenit brusc deodată cu a treia cizmă primită în dos ca urmare a unui scandal de presă monstruos. Cu dezvăluirea în dinţi, miliţianul a informat poporul în direct şi la o oră de vârf despre fapte în legătură cu care a tăcut atâta amar de vreme. Comportamentul acestui dinozaur din rastelele miliţiei demonstrează fără echivoc teoria conform căreia o mafie a generalilor din structurile represive ale statului controlează personaje de la vârful vieţii politice româneşti pe baza unor dosare stocate la sertar. Muniţia huntei militare provine din arhiva fostei securităţi, triată la timp, dar şi din fişetele păzite de troica Ardelean- Berechet-Abraham, vârful de lance al miliţiilor de sorginte PSD. Consolidată la adăpostul acestor dosare, mafia generalilor caralii şi-a tras priveligii şi a ţinut de nas întreaga clasă politică. Şantajul mizerabil al lui Abraham este doar un palid exemplu care dă valoare teoriei conform căreia selecţia politicienilor se face pe bază de dosare. Cu cât mai pătate cu atât mai bine. Din păcate, şantajul nu se rezumă doar la privilegii pentru plutonierii mafiei cu vipuşcă şi pulan. Grav este că decizii majore pentru România se iau sub presiunea unor astfel de şantaje executate de la cel mai înalt nivel. Ştim care este obiectul şantajului şi că subiecţii sunt selectaţi în funcţie de grosimea acestor dosare compromiţătoare. Nu ştim însă cine este păpuşarul şef şi cine umflă potul. Cu certitudine însă, această haită de miliţieni şi securişti au transformat statul într-o simplă marionetă. Iar ceea ce ne oferă acum este o piesă de teatru, cu alegeri, parlametari şi tot tacâmul. Numai că instituţiile pe care le vedem sunt precum caşcavalul pe vremea lui Ceauşescu. Se găsea peste tot dar era un biet mulaj.
Asa zisul prefect al judeţului Ialomiţa se numeşte Mocănescu. Spunem aşa zis pentru că omul ocupă scaunul fără a îndeplini nici una dintre condiţiile legale. Singura condiţie pe care o atinge centaurul de Ţăndărei este aceea că este prieten cu Gogu. Petre Gogu, profesorul din capul la liberali. Nici nu s-a răcit bine scaunul de prefect eliberat de sub greutatea veterinarului Caramitru, că dinspre Instituţia Prefectului s-a făcut auzită strămoşeasca prostie! Liberalul Mocănescu a cuvântat, frate, despre criza mondială! Fostul funcţionăraş public şi-a pus neuronul la contribuţie şi a emis următoarea inepţie preluată de un organ de presă uşor atrofiat:
Golanii politici angrenaţi în campania electorală au găsit o metodă deşteptă de a da mită electorală fără a putea fi acuzaţi. Ingineria are la bază comerţul cu lemne de foc derulat de băieţii din Vrancea. Candidatul interesat tratează cu şoferii şi le achită jumătate din contravaloarea lemnelor. Apoi, la data fixată, maşinile se împrăştie în comune, pe străzi deodată cu guşterul politic venit în campanie. Mesajul este simplu. Lemnele de foc sunt oferite la jumătate de preţ prin grija golanului politic.
Metoda prinde şi are avantajul că, spre deosebire de cârnaţi lemnele de foc stau mai mult în raza vizuală a alegătorului. Iar căldura ţine mai mult decât foamea. La polul opus se află candidaţii care, de zgârciţi ce sunt dau alegătorilor sacoşe de plastic în care pun o fiţuică locală ce conţine material electoral. Mesajul subliminal este: puneţi dracului mâna la muncă să umpleţi sacoşa asta cu ceva.
Candidatul George Savu, de la Partidul România Maro, pardon, Mare, se agită de mama focului prin cătunele ialomiţene pe care le-a luat la picior. Luat de febra campaniei electorale domnul Savu promite de toate. Cea mai gogonată este construirea de canalizări la Ograda! Sau un aeroport la Vlădeni, am sugera noi, că tot au făcut băieţii port acolo!
Ce nu le spune domnul Savu primarilor de care aşteaptă susţinere în dauna PSD este faptul că mirificul partid pentru care candidează are şanse nule sa intre în parlament. Iar din starea de opoziţie extraparlamentară nu prea ai cum sa ajuţi pe nimeni. Nici măcar pe tine şi portofelul tău.
De vreo juma de an băieţii de la Garda Financiară nu reuşesc să se pună de acord cu poliţia pentru un control la firmele unui cipriot din Urziceni. Asta deşi există suspiciuni de spălare de bani şi gestiune frauduloasă. Găurile de la buget se cifrează la miliarde de lei iar stopajul la sursă, faptă penală de altfel, este clar ca lumina zilei. Noi am întreba de ce! Alţii ar întreba cât e halatul.
Agentul 007,62
Nu votează maimuţoi!
Deşi a fost catalogată drept o iniţiativă perdantă, renta viageră continuă să câştige teren şi să preocupe tot mai mult populaţia care ar putea beneficia de această facilitate. Din păcate însă, în Ialomiţa, eforturile autorităţilor pentru popularizarea acestei măsuri sunt insuficiente, iar potenţialii beneficiari ai rentei viagere continuă să bată drumul Biroului Judetean de Renta Viagera Agricola Ialomita. Reluăm deci, pentru uzul celor interesaţi, principalele informaţii legate de obţinerea rentei viagere şi importanţa acesteia
Vor putea beneficia de rentă viageră agricolă şi persoanele fizice în
vârstă de peste 62 de ani, cărora li s-a validat cererea de reconstituire a
dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar şi care optează
irevocabil pentru despăgubirile plătite de către investitor, a decis Guvernul,
printr-o Ordonanţă de urgenţă adoptată în şedinţa de guvern de joi. Prin
modificarea Titlului XI „Renta viageră agricolă” din Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, a fost extinsă categoria persoanelor care pot beneficia de rentă
viageră agricolă. Potrivit legislaţiei actuale, respectiv Titlul XI „Renta
viageră agricolă”, rentierul agricol este definit ca persoana fizică în vârstă
de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a Titlului, nu are şi
nu va deţine în proprietate, cumulativ în timp, mai mult de 10 hectare de teren
agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le
arendează, total sau parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră
Agricolă carnetul de rentier agricol. De asemenea, este rentier şi persoana
pensionată pe caz de boală, gradele I si II, care, chiar dacă nu a împlinit
vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la
comisia de expertiză medicală, pe care o va prezenta în fiecare an la vizarea
carnetului de rentier, cu excepţia celei ce aparţine categoriei persoanelor
care nu mai sunt supuse examenului anual, iar în decizie se consemnează
“nerevizuibil”, şi care înstrăinează prin acte între vii, arendează
terenuri agricole extravilane aflate în proprietate sau încheie acord cu
investitorul. Renta viageră agricolă reprezintă suma de bani plătită
rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole
extravilane aflate în proprietatea sa sau încheie acord cu investitorul,
conform prevederilor Legii nr. 1/2000, având siguranţa unei surse viagere de
venituri garantate de stat.Cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul
în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în
extravilan, pentru care rentierul a încheiat acordul cu investitorul. Pentru
suprafeţele mai mici de 1 ha suma plătită va fi proporţională cu suprafaţa
înstrăinată sau arendată, respectiv pentru care s-a încheiat acord cu
investitorul. O altă prevedere a ordonanţei de urgenţă stabileşte că renta
viageră agricolă se plăteşte într-o singură rată anuală, până la data de 31
august a anului următor celui pentru care aceasta este datorată. Renta viageră
agricolă plătită de către Agenţia Domeniilor Statului, care nu a fost încasată
de beneficiari, va fi utilizată pentru reluarea procesului de plată către
aceştia, sau, în caz de deces, către moştenitorii acestora, şi după termenul de
31 august al anului următor celui pentru care aceasta este datorată. Renta
viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului
rentierului agricol.Totodată, prin acest act normativ se elimină condiţia
referitoare la suprafaţa de teren extravilan de maximum 0,5 ha pe care
rentierul o poate păstra în folosinţă proprie. Aceasta este motivată de faptul
că obligaţia nu poate fi îndeplinită de către persoanele care sunt proprietare
pe suprafeţe de teren aflate în zonele de deal sau de munte, suprafeţe în mare
parte improprii exploatării agricole. Din această cauză programul de rentă
viageră agricolă nu era aplicabil în mod unitar la nivelul întregii ţări. De
asemenea, prin acest act normativ este eliminată condiţia prezentării unei
dovezi materiale privind încheierea unui nou contract de arendare într-un
termen limită, pentru a da continuitate în acordarea rentei viagere.Astfel, în
cazul arendării, renta viageră agricolă se plăteşte dacă terenul ce face
obiectul rentei este arendat continuu, întreg anul calendaristic. În cazul în
care contractul de arendare încetează, renta viageră agricolă se va plăti în
anul următor, doar dacă rentierul încheie, în maximum 30 de zile de la
încetare, un nou contract, considerându-se astfel continuitate în arendare.În
cazul decesului rentierului, moştenitorii vor încasa renta până la data de 31
august a anului următor celui pentru care aceasta se datorează, pe baza actelor
doveditoare privind calitatea de moştenitor, a certificatului de deces în
original, precum şi a carnetului de rentier agricol al defunctului. Plata
rentei viagere agricole se efectuează de către Agenţia Domeniilor Statului,
prin mandat.
Dosarul de rentă viageră trebuie să cuprindă o cerere tip, o copie de pe actul de identitate, o copie dupa actul de instrainare autentificat sau contractul de arenda, o copie dupa titlul de proprietate al arendatorului, o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca in proprietatea solicitantului nu ramin mai mult de 0,5 hectare, o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca solicitantul nu a avut in proprietate o suprafata de teren agricol mai mare de 10 hectare.
Preluând din mers şi pe nemestecate teza preşedintelui Băsescu, liderii PD-L susţin că majorările salariale promise profesorilor trebuie acordate la schimb cu reforma din învăţământ. Adică poporul plăteşte mai întâi salarii majorate iar profesorii îşi suflecă mânecile şi se apucă să facă revoluţioneze învăţământul românesc aflat în cădere liberă după 1989. Teoria sună interesant dar judecată prin prisma realităţii nu este decât o gogoaşă electorală. Şi domnul preşedinte şi liderii PD-L ştiu foarte clar că o astfel de condiţionare nu se poate materializa eficient. Majorarea salariilor nu poate fi anulată dacă, prin absurd, profesorii nu şi-ar îndeplini partea lor de contract. Pentru că odată câştigat un drept salarial acesta nu mai poate fi anulat. Abordarea domnului preşedinte este complet greşită dacă are în vedere ca singur argument că lefurile mici ale dascălilor împiedică reforma în învăţământ. Ca în toate domeniile, şi învăţământul este afectat de o gravă criză morală. Sub ochii dascălilor, învăţământul superior a fost pervertit la nonperformanţă de privatele apărute ca ciupercile după ploaie. Titlurile universitare eliberate ca la tarabă au degradat grav credibilitatea sistemului educaţional. Notele scoase din burtă pentru elevii de bani gata contra unor şpăgi au transformat şcoala într-o prăvălie care comercializează diplome. Dascălii sunt cei care au asistat impasibili la alterarea programelor şcolare, gândite parcă pentru a scoate idioţi pe bandă rulantă. Meditaţiile au devenit industrie subterană în care se vehiculează miliarde de lei, iar orele de curs doar un soi de marketing pentru această industrie. Dacă nu te prezinţi la meditaţie, nu treci clasa şi nu înveţi nimic din materia de examen. Şi ticăloşiile din sistem pot fi descrise pe sute de pagini de ziar. Profesorii cu aplecare şi pasiune sunt din ce în ce mai puţini iar vocea lor nu se aude. Se aud doar liderii sindicatelor, nişte băieţi înţoliţi la costume de firmă, care se luptă pentru cadrele didactice până la unu, că pe la două începe pauza de masă. În aceste condiţii, nu lefurile reprezintă soluţia crizei. Poate plata profesorilor într-un sistem concurenţial, în care salariile de merit să fie plătite pentru nivelul de pregătire al elevului mediu şi nu pentru cei câţiva olimpici, mereu aceiaşi, cu care profesorii încearcă să-şi justifice lipsa de performanţă profesională. Sau motivarea suplimentară a învăţătorilor, cei care pun bazele pregătirii elevilor. Cu certitudine, soluţiile de reformă trebuie să vină tot de la profesori. De la acea parte a corpului profesoral neafectată de mercantilism şi ticăloşie, care încă mai crede că şcoala este motorul societăţii şi nu o povară financiară pentru guvern.
GSE a prevestit marele crah la care ne vom referi acum în urmă cu mai multă vreme. Este vorba despre falimentul unei firme specializată în transport şi care într-un an a crescut cât alţii în 10. Firma umflată precum gogoaşa a bubuit chiar mai devreme decât ne aşteptam, astfel încât în urma falimentului previzibil găuroiul lăsat în urmă contabilizează ţepe în valoare de doar vreo 300 de miliarde!
După bani plâng în primul rând băncile. Este vorba despre RIB şi Carpatica, bănci care şi-au plasat miliardele sub formă de credite, unele dintre acestea garantate cu moţul de la bască. S-au luat drept garanţii terenuri supraevaluate situate, chipurile, la malul mării, deşi ele erau simple plantaţii de ciulini la zeci de kilometri de paradisul imobiliar. Cum şi-or fi luat băncile aceste ţepe este chiar o temă de gândire. Să fie prostie crasă sau şpăguţă groasă?
Sau apartamente gajate în sistem suveică, pentru multe dintre ele ipotecile fiind întocmite în fals, fără semnătura proprietarului de drept. Ţeapă şi-au luat şi unii salariaţi ai defunctei firme, care au girat cu casele afacerile patronilor după modelul inventat de ţeparul stategic Ungureanu.
Ţepuiţi au fost, culmea tupeului, şi cămătarii. Nişte băieţi din judeţ, experţi în plasamente cu dobânzi avantajoase s-au înţepat cu tone de euroi pe care nu-i mai pupă. Nasol este că fraţii lui Pană de Vultur au luat bănet cu camătă şi din alte părţi ca să îl satisfacă pe client. Iar acum dau din cort, pardon, colţ, în colţ să-şi recupereze măcar dobânzile şi să nu vină triburile ţepuite peste ei să le ia scalpurile, cum se face în lumea bună a teutonilor din Craiova.
Despre buget nu mai vorbim, căci sursele noastre spun că miliardarul a lovit necruţător şi aici. Că, deh, cine să-i radă conturile şi ce să mai ia din ele în afară de praful de pe tobă? Judecând după maniera de joc a goleadorului opinăm că Ilie Alexandru stă cam degeaba la pârnaie. Pentru că marele nostru golgheter l-a ridiculizat cu fentele descrise sumar mai sus, instalându-se detaşat pe primul loc în clasamentul ţeparilor strategici. Culmea este că dosarele penale ale omului de afaceri sunt intrate în impas. Cică ar fi vorba despre nişte şantaje subtile pregătite de băieţi la adresa celor care sapă în penal. Meciul continuă.
Agentul 007,60
Despre ţepe şi zevzeci!
Ajungand in apropiere de Dornesti pe timpul noptii, nu am patruns in localitate intrucat intunericul nu ne dadea posibilitatea sa vedem ce se intampla acolo. Domnul maior a considerat ca ar fi mai bine sa ne oprim putin pana vom afla daca intrarea in Dornesti este lipsita de orice pericol, mai ales ca, mai devreme, vazuseram masinile regimentului 3 Calarasi ( regiment motorizat) indreptandu-se spre Dornesti si ne-am dus cu gandul ca ar fi tancuri inamice. Imediat, a trimis o echipa in misiune de recunoastere a zonei, pana la podul de pe Suceava. La scurt timp a venit agentul de legatura si ne-a informat ca podul era liber, iar in Dornesti nu erau trupe inamice.
Primind aceste informatii, am reluat imediat inaintarea spre Dornesti si, numai ce am trecut podul, un motociclist ne-a taiat calea. Era capitanul Nicolae de la comanda diviziei. Cum l-a zarit pe domnul maior s-a si repezit cu gura la el, vrand sa afle cine i-a dat ordinul de retragere. Domnul maior nu astiut ce sa mai spuna. De fapt nici n-a mai avut timp sa spuna ceva ca ordinul capitanului a fost foarte clar: ”Sa va prezentati urgent la comanda diviziei pentru raport!”. Dupa care a demarat in tromba, astfel incat nisipul dislocat de rotile motocicletei a ajuns pana la picioarele soldatilor din primele randuri. Acestia, surprinsi, n-au mai avut timp sa se fereasca din fata capitanului furios. Domnul maior s-a conformat ordinului primit, iar pe noi ne-au trimis intr-o sura cu fan si ni s-a ordonat repaus pana a doua zi, cand, trebuia sa facem cale-ntoarsa pentru recuperarea efectelor militare. Pe la ora 9:00, insa, a venit ordinul ca intregul efectiv sa se adune pe malul Sucevei. Comnadantul diviziei, colonelul Ion Danescu, era atat de suparat, incat nu a primit rapoartele ofiterilor si a trecut direct la sanctionarea acelora care inca nu stiau ce inseamna disciplina in razboi si executarea corecta a ordinelor primite. Acuzandu-l pe maiorul pentru greseala grava pe care o comisese retragand trupele fara ordin, i-a ordonat sa iasa in fata frontului si i-a taiat galoanele cu sabia, drept pilda pentru toti aceia care ar mai fi indraznit sa nu-si faca datoria asa cum trebuie.
Nici noi nu am scapat de mania colonelului, care a ordonat unui ofiter cu mai multa experienta in ale razboiului sa instruiasca intreaga trupa chiar pe plaja, unde stratul de nisip masura peste 30 cm grosime. La randul lor, sergentii si plutonierii si-au varsat focul pe noi si ne-au instruit atat de bine pe arsita cumplita, incat ne facusem numai apa. Norocul nostru a fost ca, dupa instructie ne-au lasat in pace vreo cateva ore, timp in care ne-am racorit in apa Sucevei si am tras si cate un pui de somn.
Pe la ora 15:00, ne-am incolonat si am plecat inapoi spre Musenita. Pana la canton erau aproximativ 12 km. Inaintam incet, cu atentie. Inamicul sesizase coloana noastra si cand i-a venit bine a deschis foc de artilerie, aducand apoi si aviatia in ajutor. N-au facut mare branza, fiindca noi am ocupat, totusi, teren in partea de sud a cantonului si, in acelasi timp, am cucerit si orasul Livezi.
Malasorte
Chiar dacă are doar 1,5 m şi 30 de kile, prefectul este înalt funcţionar public. Aşa zice la legea prin care reprezentanţii guvernului în teritoriu au fost transformaţi din trepăduşi politici unşi pe pile, şpăgi şi apartenenţă de partid în băieţi cu şcoală multă, devotaţi publicului şi stabili în funcţie. Asta s-a întâmplat doar în teorie, pentru că realitatea se încăpăţânează să arate altceva. Putem să luăm ca exemplu judeţul Ialomiţa, unde Tăriceanu a schimbat prefecţii mai des decât şi-a schimbat Orban ciorapii lui de ministru. Cele 3 schimbări de prefecţi şi vreo două de subprefecţi au avut ca pretext “eficientizarea” activităţii, dacă ar fi să ne luăm după comunicatele guvernului. Numai că în ciuda măsurilor disperate ale guvernului, treburile merg din rău în mai rău. Asta pentru că prefecţii nu sunt cei descrişi prin fişa postului, ci nişte guri flămânde care sug de la ţâţa bugetară. Îşi fac şcolile cerute de lege pe bani publici, umflă lefuri de boieri fără să mişte un deget şi fac politică la greu deşi legea le interzice. Cu mici excepţii, prefecţii sunt oameni lipsiţi de performanţe şi care nu sunt legitimaţi în funcţii de concursuri reale. Ei trăiesc pe spatele aparatelor de funcţionari din subordine, pe care adesea le infestează cu tot soiul de cozi de topor angajate pe pile de partid. Ca atare sunt neperformanţi, lipsiţi de autoritate şi detestabili prin rezultatele muncii lor judecate prin prisma recompenselor pe care le primesc. În loc de înalţi funcţionari publici avem parte de nişte papiţoi cu pedale schimbaţi când şi când între ei pentru “eficientizarea” activităţii. Şi ce să eficientizezi câtă vreme schimbarea se face pe sistemul penitenciar, în care deţinuţii îşi schimbă lenjeria? Adică între ei!
