Producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin exploataţii agricole şi care valorifică pe piaţă soia din producţia internă a anului 2008 pot beneficia de sprijin direct al statului pe produs în valoare de 300 lei/tonă în limita a 100.000 de tone la nivelul întregii ţări.Guvernul a aprobat o hotărâre privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenţii pentru producţia anului 2008 producătorilor agricoli din sectorul vegetal, în scopul creşterii producţiei şi a indicilor de calitate a produselor agricole, precum şi pentru modificarea articolului 4 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 108/2001 privind exploataţiile agricole, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 49/2002 cu modificările şi completările ulterioare. Soia valorificată sub formă de sămânţă pentru semănat nu beneficiază de prevederile acestei hotărâri. De asemenea, soia care face obiectul plăţii în natură al contractelor de arendare, concesionare sau al contractelor de livrare a îngrăşămintelor, pesticidelor şi altor inputuri, inclusiv al contractelor de leasing pentru utilaje agricole nu constituie marfă pentru care se acordă sprijin direct al statului pe produs. Soia care se utilizează ca materie primă pentru realizarea de produse alimentare sau industriale în cadrul unităţilor proprii de producţie ale producătorilor agricoli este considerată produs agricol destinat comercializării şi beneficiază de sprijin. Acordarea acestui sprijin se face pe baza unei cereri-tip adresate direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare judeţele sau a municipiului Bucureşti, pe care producătorii agricoli interesaţi trebuie să o depună până la data de 15 iunie 2009 inclusiv. Acordarea sumelor se face în ordinea depunerii cererilor, potrivit actului normativ. Resursele financiare necesare acordării acestui sprijin sunt de 30.000 mii lei. Sumele respective se asigură din prevederile bugetare ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale aprobate pentru anul 2008-2009. După verificarea documentaţiei şi aprobarea cererilor formulate de producătorii agricoli, Direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti întocmesc şi depun centralizatorul cuprinzând sumele cuvenite ca sprijin direct al statului pe produs la Direcţia generală Buget, Finanţe şi Fonduri Europene din cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării, până la data de 1 iulie 2009 inclusiv. Acordarea în mod necorespunzător a acestui sprijin, prin înscrierea sau atestarea de date ori de situaţii nereale pe documentele de decontare de către reprezentanţii direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală judeţene sau a municipiului Bucureşti, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 la 5.000 lei, precum şi cu obligarea la restituirea contravalorii sumelor încasate nejustificat, majorate în raport cu inflaţia. Modificarea HG nr. 49/2002 vizează exploataţiile agricole comerciale care nu mai trebuie să depună, anual, până la data de 1 februarie, anumite documente, la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală, pentru a fi luate în evidenţă, ci le pot depune pe tot parcursul anului, la fel ca administratorii exploataţiilor familiale.

Operaţiunea de predare-primire a carnetelor de muncă de către inspectoratele teritoriale de muncă către casele teritoriale de pensii, precum şi cea de scanare a acestora, se vor finaliza până la 31 decembrie 2010. Executivul a modificat, în acest sens, HG nr. 1768/2005 privind preluarea din carnetele de muncă a datelor referitoare la stagiul de cotizare realizat în sistemul de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001. Prelungirea acestor termene a fost determinată de faptul că operaţiunile de predare-primire a carnetelor de muncă, respectiv de scanare a acestora în vederea preluării datelor, sunt în derulare. Termenul de predare a carnetelor de muncă de către persoanele fizice şi juridice pentru activitatea de preluare a datelor a fost prelungit până la 30 noiembrie 2009 (termenul anterior 30 noiembrie 2008). De asemenea, termenul de predare a carnetelor de muncă în vederea scanării este 30 noiembrie 2010. De asemenea, Hotărârea reglementează modalitatea de preluare a carnetelor de muncă pentru persoanele care nu mai au domiciliul în România, dar cărora le va fi deschis dreptul la pensie pe baza perioadelor de vechime în muncă realizate în ţară. Astfel, în situaţia foştilor asiguraţi ai sistemului public de pensii care nu au domiciliul sau reşedinţa în România, carnetele de muncă transmise prin poştă caselor teritoriale de pensii trebuie însoţite de copia actului de identitate a titularului. Pentru cei care optează pentru prezentarea carnetului de muncă prin intermediul unei persoane, carnetul de muncă va fi însoţit de copia actului de identitate al persoanei desemnate de către titular. În baza HG nr. 1768/2005, la începutul anului 2006 a fost demarată acţiunea de preluare, din carnetele de muncă, a datelor referitoare la perioadele de stagiu realizat în sistemul public de pensii anterior datei de 1 aprilie 2001, precum şi a veniturilor salariale aferente. Datele preluate din carnetele de muncă vor fi utilizate pentru creare a unei baze de date la nivel naţional cu istoricul perioadelor de asigurare şi a veniturilor angajaţilor din sistemul public de pensii. Termenul iniţial de finalizare a operaţiunilor de preluare a carnetelor de muncă, respectiv scanare a acestora, a fost de doi ani, fiind ulterior prelungit la 3 ani. Guvernul a aprobat şi o Ordonanţă de Urgenţă de modificare a Legii nr. 53/2003 – Codul Muncii, care prelungeşte cu doi ani termenul referitor la dovedirea vechimii în muncă pe baza înscrierilor în carnetele de muncă, respectiv data la care urmează să se abroge Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă. Potrivit noilor prevederi, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se probează cu carnetul de muncă. De la 1 ianuarie 2011 (data la care Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă va fi abrogat), vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr.92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ. Actul normativ prelungeşte cu doi ani, respectiv până la 30 iunie 2011 (termen anterior 30 iunie 2009), termenul până la care angajatorii, respectiv inspectoratele teritoriale de muncă sunt obligaţi să elibereze titularilor carnetele de muncă.

 

 

După ce marele gânditor Brotac a răvăşit logica şi a ieşit pe piaţă cu nişte mostre de prostie inegalabile, ştafeta a fost preluată de numita Cristina Pocora, diva de sub săgeata penalului Paul Păcurarau şi nu numai. Sub titlul “10 legi pentru tine” femeiuşca liberală cuvântă dintr-un pliant umoristic despre nişte proiecte care-i bălăngăne printre neuronii rarefiaţi din cutia sa cu gânduri. Mizând pe faptul că electoratul din mediul rural nu le prea are cu logica, Pocoriţa bagă material lemnos după cum urmează:

Legea tractorului

Dacă până acum a arat câmpul cu boii de la bicicletă ţăranul va beneficia de o lege a tractorului care să bage în legalitate utilizarea agronavei fabricate la Braşov. Pentru că tractorul este de gen neutru şi nu se poate înmulţi, Pocora propune ca prin această legea să se dea câte un agregat să ajungă la toată lumea. Noi propunem ca legi alternative următoarele: Legea Sapei, Legea plugului tras de cal şi Legea bătutului apei în piuă ca să ajutăm şi irigaţiile.

Legea pentru drumurile locale

O altă lege de senzaţie propusă de juna liberală prin care autorităţile locale să fie obligate să prevadă în buget bani de asfaltări. Sugerăm divei să implementeze Legea Trotuarului pentru subvenţionarea fetiţelor care nu au mai avut loc în guvern şi care nu se bucură de săgeata lui Păcuraru, Meleşcanu, Olteanu şi alţi tomnatici din PNL.

Legea preţului minim la grâu

Prin acest act normativ liberala Cristina propune un preţ minim de 0,6 lei pe kilul de grâu. GSE susţine legea impozitului pe prostie adăugată prin care orice secretar de stat care vrea postul de deputat să plătească un impozit invers proporţional cu numărul de neuroni funcţionali din cap, urmând ca sumele rezultate să fie folosite pentru finanţarea legilor lui Pocora.

Legea doctorilor de ţară

Pocora s-a gândit şi la sănătatea populaţiei şi propune o lege prin care doctorii de ţară să primească prime de instalare şi să fie legaţi de glie 7 ani. Cum nu precizează la care ţară se aplică legea, noi sugerăm nişte alternative, cum ar fi Legea doctorilor de continent şi de regiuni geografice. Pentru că prostia, ca boală, are caracter transnaţional iar cei care o tratează au nevoie de libertate de mişcare pentru urmărirea pacienţilor.

Ajutoarele de la UE destinate persoanelor cu venituri mici au poposit în România cu mare pompă. Uite, domnule, zice populimea, ăştia de la UE ne belesc pe 7 părţi dar ne şi dau câte ceva! Ceea ce este în ultimă instanţă corect, chit că vânătoarea de ţărani declanşată în pieţe de unde a dispărut moţata de Bărăgan sau leşeasca de curte nu poate fi compensată de niscaiva făină lipsită de proprietăţi halucinogene sau de zahărul care dăunează grav sănătăţii, după cum spune la televizor. Aventura alimentelor destinate persoanelor pe care nici veniturile nu le dau afară din casă dar cărora nici munca nu le cade bine la ficat este demnă de o epopee a prostiei. Sau hoţiei, dacă ne gândim că vreo 6000 de tone de zahăr s-au topit la ambalare, fapt normal pentru o ţară în care mica ciupeală este mod de viaţă. Dacă prin ţărişoară lucrurile au mai mers cum au mers, în Ialomiţa ele s-au împotmolit de-a binelea în băltoaca birocraţiei. Organele noastre nu au găsit oengheuri capabile să ducă pomana la locul faptei, respectiv în hambarul asistaţilor, fapt pentru care primarii s-au pricopsit cu sarcina de a împărţi bunăstarea către săraci. Tentaţiei de a face niţică propagandă electorală nu i-a rezistat nimeni, aleşii rurali în frunte cu cei ai PSD trâmbiţând numele lui Geoană cel Darnic, binefăcătorul. Dincolo de micile golănii cu iz umanitar, s-a demonstrat încă o dată că statul român şi funcţionărimea lui cea prost plătită dar şi mai prost pregătită sunt varză. Bazele de date cu săraci şi pensionari nu sunt actualizate de ani de zile. Nimeni nu ştie câţi pensionari au decedat şi câţi agricultori dintre cei care au pus sapa în cui primesc pomană de la stat. Ca de fiecare dată, politicienii români au gândit cu dorsalul, singurul lor organ funcţional şi antrenat de la statul pe spinarea contribuabililor. În loc să aloce chibzuit alimentele le-au împărţit democratic, ca să ajungă pentru toată lumea dar să nu ajute concret pe nimeni. Distribuirea s-a făcut pe cap de vacă furajată, astfel încât familii întregi care nu se află în evidenţa niciunui program de asistenţă socială au primit felicitări, în vreme ce în alte cocioabe s-a umplut podul de-a dat pe afară. Prefectul s-a indignat şi a protestat public. S-a autosesizat omul şi a dat comunicate de presă. A condamnat public mârlănia şi a arătat cu degetul. Problema însă a rămas iar afacerea a umflat buzunarele unor sponsori şi a gonflat procentele unor partide care şi-au tras spuza pe turta lor. Reversul medaliei este că satele s-au învrăjbit. Cei care nu au primit ameninţă că nu mai ies la vot şi ameninţă primarii cu un nou 1907. Primarii, de unde îşi frecau palmele de bucurie că au ce pune pe masa alegătorilor pentru a le smulge voturi, acum nu ştiu cum să mai scape de cartoful fierbinte. Nebunia este în toi. Singurul lucru bun este că în aşteptarea gogoşilor electorale, nişte alegători vor avea parte şi de nişte gogoşi înfuriate adevărate. Şi ar putea face o comparaţie.

Primarul nenea Gabi ne-o urcă pe coana UE în cap. Plecat în China după cai verzi pe pereţi, nenea Gabriel a luat cu sine şi o tonă de facilităţi fiscale destinate băieţilor cu ochii oblici. Numai că potrivit normelor UE, facilităţile se dau după reguli clare, care spun ca de ele nu beneficiază investitorii din ţări situate în afara spaţiului comunitar. Mânăria asiatică a primarului a fost ambalată sub forma unui pachet de favoruri acordate unui grup de firme locale. Dar coana UE s-a prins şi va ieşi cu şucăr dacă nea primarul o ţine langă cu poporul frate chinez. Să fie coada lui nea Nelul zis şi Ăl Bătrân care fuse de curând invitat la o chermeză a PCR-ului lor?

Cinci tone de trandafiri portocalii au aterizat în tigăile sărăcimii cu drept de vot în chip de mită electorală. Candidatul care a comis infracţiunea este un flăcău tomnatic creditat cu şansa a 5-a în rândul celor patru candidaţi la Camera Deputaţilor din colegiul Slobozia. Avem o sugestie pentru ilustrul filantrop. Bre, dacă tot le dai cârnaţi, marcă şi nişte ulei, că ăştia ar fi în stare să-i mănânce cruzi!

Nişte şmecheri locali specializaţi în tunuri au comis un atac asupra bugetelor locale. Pentru numai 200 de milioane băieţii mâzgălesc nişte coli de hârtie intitulate Studii de Fezabilitate pentru nişte terenuri de sport. Le colorează, trag nişte cote şi umflă mălaiul de la primăriile care amenajează astfel de facilităţi. După ce primarii îşi iau şi ei cota parte, primesc la schimb articole de bine scrise cu stânga în fiţuicile lor cu tiraj confidenţial. Hooo cu tata, că dăm şi nume, în curând!

Procurorul care beat cui fiind aspiră (adică trage cu aspiratorul) la un post de şefuleţ de Parchet. Numai că băieţii din poliţie se opun vehement la o asemenea nominalizare şi susţin că vor da în fapt faptele băiatului pe care-l denumesc, cităm: “interlopul”. Nasol este că aspiraţiile băiatului către şefie sunt reale iar cărţile se fac politic prin Bucureşti de diverşi politruci locali care ar vrea la Parchet un boss uşor de ţinut de nas. Nasol, totuşi, este faptul că manevra poate să iasă dacă poliţiştii nu dau cărţile pe faţă. Nea Titi, şeful lor, cică ar fi favorabil procurorului pe motiv că el oricum o taie la pensie după doctoratul de maximă valoare pe care şi-l va da la Chişinău. Oricum, meciul se joacă!

Agentul 007,63

Oripilat de derbedei!

 

Nebunia a atins cote maxime. Prostia invadează spaţiul public din toate părţile. Umanoizi cu aspiraţii politice cuvântează din publicaţiuni electorale scrise cu piciorul şi gândite cu dorsalul. Ceea ce rezultă este un amalgam de prostie cu aspect de nebunie servite sub ambalajul unor aşa zise mesaje electorale care provoacă hohote de râs. “Cămăşuţa de Forţă” vă propune o fotografie din abisul prostiei care va surprinde imbecilitatea în toată splendoarea ei. Deschidem cu oamenii PNL, lideri detaşaţi în clasamentul din această săptămână:

Brotac Gheorghe, candidat:

“Eu voi fi deputatul tuturor primarilor. Voi acţiona în fiecare localitate, indiferent de partidul din care fac parte”.

“De la capătul locului începe viaţa.”

“În momentul în care am văzut că PNL şi-a ales omul potrivit la locul potrivit m-am detaşat de ceilalţi contracandidaţi ai mei”

Gheorghe Petre, preşedinte PNL şi şef ISJ

“Amara este cel mai personalizat Colegiu pentru că oamenii de aici sunt legaţi de agricultură şi toţi aceştia trăiesc din agricultură de unde rezultă şi produse de industrie mică, de prelucrare a produselor agricole, de creştere a animalelor”.

“Brotac este reprezentantul tipic pentru acest Colegiu pentru că este un OM care s-a ridicat din rândul acestor Oameni”

Platforma electorală a PNL, partid de guvernământ încă:

- Reducerea diferenţială a taxelor vamale de import concurenţa urmând a stimula reducerea preţurilor şi eficienţa de exploatare

- Pietruirea drumurilor sau asfaltarea celor existente

- Reducerea TVA la produse energetice

- Construirea grădiniţelor acolo unde acestea lipsesc sau sunt insuficiente

De aproape doi ani, guvernul Tăriceanu conduce România cu sprijin de la PSD. De mai bine de o lună, domnul prim ministru nu conteneşte să se laude singur cu performanţele economice fără precedent pe care le-a obţinut. După părerea domniei sale, avem cea mai tare economie din parcarea UE şi cel mai ridicat nivel de creştere economică. Dacă te uiţi la mita electorală practicată de tandemul toxic PNL-PSD, ai putea crede că şeful guvernului chiar are dreptate. S-a dat la toată lumea, deci au existat resurse. În realitate, lucrurile sunt puţin diferite. Prima observaţie este aceea că România nu a fost condusă nici o secundă de PNL. Sprijinul dat de PSD din parlament este cel care a ţinut atârnat guvernul la fereastră. Cu mâna PNL, social democraţii ţi-au făcut de cap cu bugetul public cum au vrut. S-au majorat din burtă pensiile de vreo 5 ori, fără ca pentru asta să existe resurse. S-au umflat cu pompa lefurile magistraţilor în cel mai corupt sistem judiciar din Europa. A crescut nivelul ajutoarelor, România având în acest moment circa 29 de prestaţii sociale care înghit procente semnificative din PIB. Acum s-a votat în unanimitate o majorare a lefurilor dascălilor cu 50%. Măsura este aberantă pentru că de ea profită profesorii parlamentari, care contabilizează creşteri de mii de lei la lefurile lor exorbitante, spre deosebire ce cele câteva sute suplimentare care intră în buzunarele celor mai mulţi dintre profesori, titulari ai unor lefuri ridicole. Metoda este tipic pesedistă şi presupune o tonă de praf aruncată în ochii fraierilor care încă mai cred că miliardarilor roşii chiar le pasă de amărâţi. Deci, ca să rezumăm, cine a condus, de fapt, România? Cât despre performanţa lui Tăriceanu şi a PNL, ea este la fel e iluzorie ca şi guvernarea cu care şeful guvernului marionetă se bate-n piept. Economia românească a crescut pe deficite, consumul s-a dezvoltat pe credit iar creşterea economică este pur statistică şi bazată pe speculaţii financiare. Când deficitul de cont curent sare de 10 miliarde de euro iar datoria privată de 60 de miliarde de euro este clar că ai consumat ce nu aveai. Şi că, în ciuda optimismului lui Tăriceanu, criza economică face ravagii. Se închid fabrici, dispar locuri de muncă iar şomajul îşi arată colţii. Adăugaţi creşterea inflaţiei, iminentă şi previzibilă, şi veţi obţine un peisaj sumbru de ianuarie, lună în care sărăcia se va aşeza la masa românaşului mioritic. S-a întâmplat ca la cârciumă. Aşezat la o masă separată, în aceeaşi locaţie în care a chefuit guvernul, PSD a mâncat şi a băut până n-a mai încăput. După care a trimis chelnerul la masa guvernului cu nota de plată. Şi Tăriceanu, ce să facă? Bagă mâna în buzunarul poporului şi plăteşte dezmăţul. După care se duce liniştit în poziţie unde îşi va roade biscuiţii, a se citi miliardele, agonisite prin formidabila creştere economică din buzunarul clicii pe care a îmbuibat-o. Restul sunt poveşti de adormit electoratul.

Gunoaiele invadează domeniul public sub ochii indiferenţi ai autorităţilor. Anual, bugetele locale sunt văduvite de sume importante cheltuite pentru salubrizare deşi ne-ar costa infinit mai puţin dacă am menţine curăţenia pe străzi. Nu se poate însă, pentru că mitocanii se înmulţesc mai repede decât oamenii cu bun simţ. Ei fac regulile iar autorităţile le acceptă tacit. De plătit plătesc cei care nu aruncă gunoiul de la etaj, cei care ştiu la ce folosesc pubelele şi cei care tratează spaţiul verde din faţa blocului ca pe o terasă a apartamentelor. Amenzile usturătoare rămân doar în regulamentele votate de consiliile locale iar chitanţierele poliţiei comunitare stau nefolosite. La fel se întâmplă şi în trafic. Ne sufocăm singuri în lupta pentru metri de şosea şi ne blocăm reciproc în tentativa de a lua o lungime avans în faţa partenerului de trafic. Apoi ne văitam că infrastructura nu-i performantă când de fapt noi facem circulaţia imposibilă şi o transformăm într-o cursă pentru o supremaţie iluzorie. Nesimţirea creşte proporţional cu mărimea maşinii şi cu preţul ei. Toată nebunia este pigmentată de poluarea fonică, devenită un flagel imposibil de combătut. Manelele răzbat din toate ungherele şi, ceea ce este mai grav, la marele chiolhan participă regulat şi autoritatea publică. Periodic, oraşele sunt blocate de manifestări câmpeneşti transformate în bâlciuri de asfalt. Aerul se umple de fum de la grătarele cu micii tradiţionali, spaţiile verzi devin toalete publice iar muzica invadează din toate părţile. La miezul nopţii artificiile, ultima descoperire a românaşului petrecăreţ, te fac să sări din pat ca la comandă. Metoda a fost împrumutată de toată lumea, sezonul de nunţi fiind un prilej excepţional pentru mojici de a împărtăşi forţat tuturor bucuria lor consumată la cârciumile de lux. Cam aşa arată mediul toxic în care ne mişcăm şi de care tot mai mulţi încep să se sature. Schimbarea nu poate veni de la autorităţi. Pentru că schimbarea nu se poate face de către nişte oameni dependenţi de bunăvoinţa mulţimii. Cum să-l plezneşti pe cel de la care vrei voturi? Noi credem că presiunea trebuie să vină de la oamenii cu bun simţ care să-şi ceară dreptul la un spaţiu public decent, guvernat de bun simţ şi de lege. “România poluată” este un proiect editorial al GSE menit să atragă atenţia asupra stării de fapt. Pentru că rezolvarea oricărei probleme pleacă de la conştientizarea ei. Soluţiile vor veni de la sine, pe măsură ce vom reuşi să atragem tot mai mulţi adepţi ai ideii de civilizaţie. Vă aşteptăm pe site-ul nostru cu semnale de protest.

 

Parlamentul, cică, ar fi instituţia fundamentală a democraţiei. Foarte tare teorie, dar din păcate, doar ca glumă. Pentru că în România, şi probabil nu numai, Parlamentul nu este decât o marionetă, un mulaj, o clonă nereuşită a ceea ar trebui de fapt să fie. Sigur, la vedere, aparenţele există. Există un grup de oameni îmbrăcaţi la costum care îşi spun parlamentari. Fiecare exemplar este dotat cu o secretară, cu un birou, cu o maşină şi gestionează un munte de bani. Ei vin dimineaţa la şedinţe, uneori mai adorm în bănci, şi votează prin ridicarea mâinii. Câteodată sunt lăsaţi chiar să vorbească liber de la tribuna Parlamentului despre diverse lucruri. Totul pare liber, dar de fapt este drastic cenzurat. Inclusiv bătaia de câmpi, proces care trebuie încadrat în disciplina de partid. La căderea nopţii, clonele din parlament se transferă în spaţiul bidimensional al ecranelor tv. Aici bătaia câmpilor se face prin rotaţie la fiecare post şi este executată cam de aceeaşi marionete ce rostesc discursuri tocite şi învăţate pe de rost. Sigur, băieţii pot face ceva figuraţie, pot afişa o imagine de politicieni preocupaţi, pot avansa idei proprii sau furnizate contra cost de consultanţi. Aici însă se cam termină democraţia şi rolul parlamentului. În realitate, mersul lucrurilor este dictat de o gaşcă de vreo 20-30 de inşi, care fac şi desfac totul. Este vorba despre mafiile adunate ciorchine în jurul şefilor de partide. Care şefi de partide sunt şi ei nişte marionete dirijate din umbră de diverse cercuri de interese. Comanda se dă la şeful de partid, în urma negocierilor între clanuri. Partidele guvernamentale susţin la unison un proiect dictat din umbră. Parlamentarii din grup votează bloc fără să pună întrebări şi fără să dezbată. Amendamentele se negociază şi trec la propunerea opoziţiei doar când este periclitată imaginea falsă a democraţiei proiectată de sforari pentru popor. Aia, cică, e lupta parlamentară! Trag toţi, nu moare nimeni. Guvernul execută apoi toate comenzile validate, chipurile, de cel mai democratic for al ţării! Te umflă râsul. Sau plânsul dacă eşti mai emotiv. Dacă un parlamentar vrea afară din turmă şi îşi permite vreo idee este zburat din rolul de figurant pe care-l joacă, uneori, inconştient. Recidivistul iese definitiv din schemă după primul avertisment ignorat. Gândiţi-vă câţi politicieni au dispărut subit din cărţi şi câţi fac doar figuraţie în prezent deşi ar putea mai mult. De ce credeţi că au conceput votul uninominal astfel încât candidatul să fie la mila partidului la redistribuire? Uitaţi-vă la dobitocii cu acte în regulă ajunşi peste noapte lideri politici. Cine ar avea nevoi de nonvalori în capul treburilor? Evident, cei care vor ca ordinele să fie executate şi care ştiu că prostul sau pătatul sunt persoane ideale pentru asta. Am vrut democraţie, ne-au dat democraţie. Una virtuală, frumoasă dar ineficientă, în care dictatura grupurilor de interese este ambalată în vot parlamentar. Statul şi instituţiile sale sunt de fapt nişte clone sub care se ascund băieţi pe care nu-i vedem la televizor. La televizor apar doar papagalii care chiar cred că fac legi, le aplică si se iau la trântă cu hoţia şi corupţia. Apropos, v-aţi întrebat de ce Statul pierde constant în bătălia contra corupţiei? Nu cumva pentru că Statul este, de fapt, braţul înarmat al mafiei? Frumos, nu?

Statul stă într-o rână în raport cu cetăţeanul. Politica are nevoie de alt tip de parlamentari, mai puţin indolenţi, mai puţin guşaţi şi mai bine pregătiţi. Sunt opiniile unui om de 44 de ani, aflat într-un echilibru perfect din punct de vedere psihic. Se numeşte Marian Neacşu şi este unul dintre candidaţii PSD pentru Camera Deputaţilor. Până acum a bătut ţăruşii administraţiei judeţene. Acum vrea să-i bată şi la parlament. Politică, frate! Cu Marian Neacşu, politicianul din tranşeele PSD.

 

Promite şi nu cerceta

Ca stângist cu vederi de dreapta, Neacşu schimbă calimera. Nu promite ca Geoană, că nu vrea prim ministru. Vrea deputat şi promite doar cât poate face. Se schimbă vremurile. Nici PSD-ul nu mai produce demagogii de odinioară!

- Sunteţi consilier din 1990. Şi?

- Mai de grabă sau! Sunt consilier din primul mandat al consiliului judeţean şi, într-un fel sau altul, cred că  pot să spun că fiecare ţăruşi care a fost bătut în Ialomiţa după revoluţie are sau poartă într-un fel şi semnătura sau dacă nu semnătura măcar cuvântul meu. Fie că a fost vorba de programele de dezvoltare, programe de preaderare, fie că a fost vorba de programele de dezvoltare care ţineau de fiecare dintre localităţile judeţului, am fost un membru activ în ceea ce a însemnat procesul de devenire al Ialomiţei din judeţul de dinainte de revoluţie în ceea ce este acum.

- O devenire proastă, dacă îmi permiteţi, pentru că această devenire nu se simte. Unde sunt programele Phare, ţăruşii bătuţi pentru totdeauna?

-Eu cred că se simt. Ar fi o judecată exhaustivă să trimetem în derizoriu toate lucrurile astea(n.r exhaustiv – complet, integral, total).

- Nu le trimitem în derizoriu. Spunem că nu se simt din perspectiva cetăţeanului care urmează să voteze în următoarele două luni.

- E adevărat. Dar o parte dintre cetăţenii care urmează să voteze peste două luni au apă la robinete, unii dintre ei au gaze la aragaze, o altă parte dintre ei au intrat acum în acel program de manageriere a deşeurilor, care iar este o temă extrem de interesantă, o parte dintre ei beneficiază de epurare şi de canalizare..

- Şi dacă ar fi rămas comuniştii s-ar fi întâmplat la fel.

- În general mi-e foarte greu să spun despre lucrurile care nu s-au întâmplat că s-au întâmplat într-un fel sau altul. Poate se întâmpla la fel, poate nu se întâmpla la fel.

- Domnul Geoană a promis că va trimite cosmonauţi în spaţiu şi va da fiecărui căpşunar întors acasă câte 20.000 de euro. Dumneavoastră ce le promiteţi ialomiţenilor?

- Eu le promit ialomiţenilor în campanie lucruri care depind în primul rând de mine. Este posibil ca din postura de prim ministru domnul Geoană să poată să îşi onoreze angajamentele pe care le-a făcut. Şi îi şi doresc să fie prim ministru şi să le poată respecta. Eu, în schimb, din postura de parlamentar al Ialomiţei, al colegiului Slobozia în mod deosebit, (n.r Face o paranteză în care ia câmpii la bătaie. Nu redăm că plictisim.)…voi promite, cum spuneam, doar lucruri care le pot realiza.

 

Dezvăluiri din tranşeele PSD

Programul electoral e doldora de două teme elaborate în tranşeele partidului. Cine e Neacşu? Simplu. O persoană aflată în stare de echilibru, ceea ce pentru o ţară condusă parcă de nebuni e mare lucru!

- Haideţi să nominalizăm două, că toţi parlamentarii spun asta.

.Pot să spun în momentul acesta care sunt temele. Nu cred că spaţiul pe care putem să-l alocăm interviului nostru o să ne permită să ne ducem foarte tare în detaliu. Temele generale vor fi minim două. Unele dintre ele vor viza probleme de ordin general, care preocupă toţi cetăţenii şi la aceste teme ş avea mai multe subteme generale. Prima dintre ele este reîntoarcerea statului cu faţa către cetăţean iar a doua temă se va referi la zona de administraţie care să vizeze un proces de descentralizare reală a puterii către administraţia locală. Şi astea sunt temele cu nivel de generalitate şi am proiecte referitor la aceste teme. Temele de interes local vor fi cantonate în mod cât se poate de punctual pentru ducerea la îndeplinire a programului de investiţii pe care primăria Slobozia şi primarul Gabi Ionaşcu le propun cetăţenilor.

- Din punctul dumneavoastră de vedere statul stă cu dosul la cetăţean?

-Nu stă cu dosul, stă cam într-o rână ca să folosesc o expresie care este mai apropiată de imaginea pe care o am.

- Cine este Neacşu, domnule Neacşu pentru că mulţi nu vă cunosc?

-Da, este o chestiune de notorietate şi plătesc un preţ pentru faptul că am stat în general în tranşeele partidului şi nu am ieşit la bătaie, pe baricade, făcându-mi de acolo activitatea în zona politică. Eu am venit în PSD în urmă cu patru sau cinci ani. Nu am fost un traseist politic, nu am migrat niciodată. Eu am venit cu partidul meu în PSD. PDAR, partidul în care m-am înscris după revoluţie a ajuns să fie membru în PSD.

- Ok, dar cine este Neacşu?

-Este o persoană care se află în momentul acesta într-o stare de echilibru care să-i permită să ocupe nu numai această demnitate, ci un loc important şi pe măsura lucrurilor care le oferă comunităţii la nivelul acesteia. Sunt un om de 44 de ani şi sunt o persoană aflată într-o pronunţată stare de echilibru şi fizic şi mintal, sunt la un moment de maturitate şi cred că până la urmă asta ar putea să fie până la urmă vârsta cea mai potrivită pentru o carieră politică la vârf. Profesional, din 1987 de când am venit prin repartiţie în Ialomiţa am lucrat la un nivel mai mic sau mai înalt de conducere în diferite societăţi comercial. Am condus unele dintre ele la nivel de manageriat(n.r şi noi care credeam că la nivel de portar…) De 12 ani am propriile afaceri, pe care cred că le-am făcut cu onestitate şi competenţă.

 

 

Un Rambo care luptă(şi) pentru el

 Rambo era băiat bun. Îi salva pe toţi şi nu primea nimic în schimb. Neacşu era la fel până să intre în cursa electorală. A ieşit din tranşee ca să se salveze. De mediocritate, de provincie, poate chiar de tot.

- Oamenii aşteaptă multe de la aceste alegeri. Dumneavoastră ştiţi ce aşteaptă?

- Cred că da. Activez de multă vreme în tranşee şi am condus bătălii electorale la nivel de vârf, de decizie principală. Şi vreau să spun că din fericire pentru mine fiecare din ele au fost câştigătoare. Ar fi o deziluzie pentru mine ca propria-mi campanie să fie un insucces. Cred că un avantaj pentru mine este faptul că activând în administraţie cu destul succes am fost unul dintre cei care şi-au băgat nasul peste tot. E o marotă faptul că am fost cel mai activ dintre consilieri. Nu este important lucrul acesta pentru că trebuie să se vadă rezultatele.

-Care nu s-au văzut…

- Nu, nu, eu chiar cred că s-au văzut. Spre deosebire de colegii mei care ar fi putut să fie mai vocali în şedinţele de consiliul judeţean, activitatea mea a fost extrem de laborioasă şi la nivel de concepţie. În tot intervalul acesta de timp nu a fost localitate la care să nu merg măcar o dată la şedinţele consiliului local. Şi să mă întorc la întrebare, oamenii nu sunt preocupaţi de teme generale. Ei au aceleaşi aşteptări din totdeauna, nivelul de trai, educaţia copiilor, rezolvarea problemelor de sănătate, etc.

- Dacă alţii nu au reuşit, cum veţi reuşi dumneavoastră?

- Pentru că eu cred despre mine că voi fi un altfel de parlamentar.

- Toţi au spus asta. Este un clişeu.

- Nu este un clişeu pentru că este dificil de dovedit că ceea ce spui vei pune şi în practică. În campania electorală voi dovedi că ceea ce propun nu vor fi simple vorbe. Voi avea un ton care va admite un nivel de moderaţie extrem de important. Aşa cum am spus, voi veni în faţa oamenilor numai cu ştiu punctual că pot să şi realizez.

- S-a terminat pagina. Un mesaj pentru alegători?

- Vin şi le propun ialomiţenilor un altfel de parlamentar. Sunt în măsură să le reprezint interesele mai bine decât oricine altcineva pentru că le cunosc cel mai bine interesele. Nivelul de pregătire pe care-l am mă recomandă pentru a le reprezenta cel mai bine interesele. Pentru ca maniera de interviu  este una oarecum nonconformista cred ca si mesajul  de final nu  trebuie sa fie unul banal, prăfuit sau populist si in consecinţa mi-am propus sa fiu un alt fel de parlamentar, acel model pe care probabil fiecare dintre dumneavoastră  si l-a imaginat măcar o data atunci când a urmărit discuţiile sterile ori partizane din Parlament. Cei care mă cunosc ştiu ca pot avea încredere in mine si eu la rândul meu am nevoie de încrederea dumneavoastră. Orice drum, oricât de lung sau de greu începe tot cu primul pas si putem face acest prim pas spre o alt fel de clasa politica împreuna .