Friday, July 25th, 2014

S-a umflat tărâţa în liberalii ialomiţeni! Stârniţi de congresul care va avea loc vineri şi nu luna viitoare cum consemnează o publicaţie locală de mic titraj, liderii formali şi informali ai brătienilor s-au luat la trântă în public. Domnişoara deputat Pocora, denumită aşa probabil după starea civilă, că altfel nu ne explicăm termenul, anunţă într-un comunicat de presă difuzat în regim low cost că liberalii ialomiţeni îl susţin pe Tăriceanu. Care or fi liberalii ăia fani ai motociclistului, nu ştim şi nici nu ne spune nimeni! Domnişoara în schimb susţine că a vorbit cu cei 27 de delegaţi şi că majoritatea îl susţin pe Tăriceanu, conform principiului mi-a spus tata că i-a spus un om”. Lezat în orgoliul său de mascul alfa al partidului, domnul Gogu Petre sare ca ars şi o contrazice pe necăsătorita din biroul politic al PNL. Domnia sa spune că filiala îl va vota pe Antonescu deoarece aşa s-a decis prin vot. Dilema este următoarea: liberalii fie au uitat ce au vorbit, fie nu mai ştiu ce au votat! Judecând după performanţele guvernului Tăriceanu, credem că ambele variante sunt corecte.

Cămăşuţa de forţă de astăzi are două locuri, pentru că politicienii locali au dat cu gura-n ziare de ne-am tăvălit de râs. Primul pacient este deputatul PD-L Gheorghe Tinel, care a colindat la instalarea în funcţia de subprefect a unui alt Gheorghe. Cităm:”Încă o dată îl felicit, îi urez un mandat uşor, deşi, sincer îi spun că nu va fi uşor într-un judeţ greu….”! Normal că nu e uşor într-un judeţ greu, dar nu la această prostie vrem să ne referim. Ci la siguranţa manifestată de nea Tinel cum că Babagianu va câştiga concursul pentru ocuparea funcţiei. Oare să nu ştie domnul deputat Tinel că examenul este scris, iar nea Gigi le are doar la oral? Depăşim şocul şi continuăm cu citatul de unde l-am lăsat: … nu foarte bogat în care va trebui să drămuim resursele, să le împărţim echitabil astfel încât să ajungă la toată lumea”. Am ajuns de fapt la miezul declaraţiei. Norocul nostru este că nu Babagianu va împărţi resursele. Nu de alta, dar nea Gigi bagă dobândă la tot ce dă şi nu prea avem de unde i-o plăti! Cât despre împărţeală, dacă ea se face pe principiul :”daţi câte una să ajungă la toţi” credem că ne-am scos şi din criza asta. O aşteptăm pe viitoarea, că oameni competenţi avem! Câtă frunză şi, mai ales, câtă iarbă!

Pe locul mortului la cămăşuţa de forţă îl regăsim pe Gogu Petre, un bugetar sărac dar cu două vile făcute în mandatul de chef inspector la învăţământ. Moizacarul regimului Ceauşeşcu (denumit astfel după fresca” de la Clubul Copiilor)grăieşte cam aşa: “Cred că, după cei patru ani, eu nu am încurcat borcanele aici, politica şi administraţia. Am avut această putere, m-am detaşat de acest lucru şi am ajutat, în mod echilibrat, toate primăriile din judeţul Ialomiţa şi toate unităţile şcolare”. Aşa este, parol! Domnul Gogu nu a amestecat borcanele. Doar le-a alăturat astfel încât mierea a trecut dintr-unul în celălat. Şi este doar o stranie coincidenţă faptul că cele două vile ale familiei sale, başca o micuţă compactă made in Germany i-au apărut în ogradă simultan cu investiţiile derulate la şcoli şi gestionate de Inspectoratul Şcolar. Domnul Gogu Petre mai spune că este calificat să rămână pe funcţie. Este calificat, nicio îndoială. La locul de muncă! Dar merge şi cu suspendare.

De pe maidanul economiei de piaţă ne vine ultimul subprefect miluit cu o funcţie călduţă de cabinetul Boc, taman sâmbătă. Îl cheamă Gheorghe, normal, şi provine din Urziceni, oraşul leagăn al inteleghenţiei ialomiţene. Cunoscut drept Gigi şi supranumit Dobândă pentru simplul fapt că împrumută cu bani oamenii aflaţi la ananghie, Babagianu este ultimul dintr-o serie de intelectuali de marcă pe care Urziceniul ni i-a servit ca prefecţi sau subprefecţi. L-au uns sâmbătă şi el şi-a luat funcţia în serios. “…vă promit că voi fi alături de dumneavoastră, de toţi care aveţi de informat astfel de situaţii, să le ducem la bun sfârşit, pentru ca şi părinţii noştri, copiii noştri să fie siguri când merg pe stradă, să nu mai avem grija lor când vor pleca de acasă, dacă se vor mai întoarce sănătoşi”. Aşa a cuvântat bravul demnitar uns subprefect la apelul bocancilor de un premier care face spume la gură vorbind despre competenţă. Nu intrăm în detalii legate de averea noului subprefect şi modul în care a fost dobândită. Ar fi insuportabil mirosul. Rămânem doar la suprafaţă şi admirăm oralitatea gândirii subprefectului şi arhitectura acestui discurs mirobolant care trădează o logică inferioară maimuţelor. Organizarea de tip tribal a ideilor noului subprefect ne lasă mască. Ne obişnuisem cu prostia în stare pură la Prefectură şi cu toate astea nu ne putem reprima admiraţia. Se poate şi mai jos decât Caramitru! Ne amintim cu nostalgie de Savu sau Cazacu, iar când ne gândim la Bălan avem deja imaginea academicianului cu BMW X5 şi telefonul lipit la ureche non stop. Standardul de inteligenţă minimă necesară pentru ocuparea unei funcţii de înalt funcţionar public a fost de mult abrogat. Nu ne trebuie bariere. Prostia este egală în drepturi cu inteligenţa, iar asta este consfinţit prin legea electorală. E vremea lui Gigi, oricine ar fi el. Vă mulţumesc că aţi acceptat să veniţi alături de mine în această zi foarte importantă din viaţa mea”. E singura propoziţie coerentă a lui Gigi Babagianu. Şi sinceră. Ziua în care a fost numit,este mai importantă chiar decât cea în care s-a născut. Este ziua în care vine scadenţa la împrumuturile date cu camătă. Este la fel de minunată ca ziua în care un cămătar ordinar, să zicem, se duce la debitor să-şi încaseze dobânda de 40%. Emoţia nu poate fi descrisă în alţi termeni. Pentru că este cuantificabilă şi măsurabilă în procente adăugate la debitul de bază. Votăm şi ne ducem la culcare. De restul se ocupă ei. Iar rezultatul este că transformă administraţia în grădină zoologică. Să vă bateţi joc bine!

Te apucă scârba când îi auzi pe sindicaliştii de la Sed Lex cum cer să li se conserve lefurile lor nesimţite plătite pentru nimic. Cum vor ei ore suplimentare plătite ca să compenseze faptul că în timpul regulamentar de lucru freacă ţiparul şi se bat de muscă.

Scârba este şi mai mare, dacă te uiţi la moacele liderilor care apar la televizor şi prin ziare şi ţipă în numele gloatelor bugetare, clamează cinste lor şi arată cu degetul spre corupţia din clasa politică. Un astfel de specimen avem şi noi aici, la Slobozia.

Să zicem că-l cheamă Nicu şi vrea sporuri. Şi să mai zicem că face grevă de avertisment pentru că guvernul s-a atins de leafa lui de sindicalist onest. Ei, bine, Nicu acesta de care vorbim noi nu-i decât un escroc. Cu ceva timp în urmă, el a încasat o şpagă ca să îşi dea acceptul ca o doamnă să ocupe un post câştigat prin concurs. Câteva sute de euro a încasat mojicul doar pentru că el e mare sculă sindicală.

Numai că la scurt timp, cel de la care a încasat şpaga a venit şef la instituţia lui Nicu! Şi s-a schimbat sensul vieţii, fapt ce l-a condus pe şpagasin fix în biroul directorului cu plicul în mână, returnând şpaga. Incidentul s-a îngropat, dar amintirile rămân. Doar obrazul lui a rămas la fel de gros ca atunci. Şi, ca o Albă ca Zăpada a luptei sindicale, Nicu se luptă acum pentru drepturile salariaţilor. Ca să aibă de unde lua şpagă, probabil.

Agentul 007,63

Scârbit profund de derbedei!

 

Se întâmplă la Direcţia Judeţeană de Finanţe Publice Ialomiţa. Boss-ul se numeşte Nicolae Vâjdea şi a fost directorul acestei instituţii încă de pe vremea lui Burebista. Unii ajunseseră să creadă că i se lipise fotoliul de dorsal şi că va fi condus pe ultimul drum cu tot cu uşa de la biroul de director. Vremurile s-au mai schimbat şi flăcăul tomnatic, divorţat pe la 60 de ani, a fost schimbat din funcţie. Schimbat este un fel de a spune, că bunicul matusalemic îşi odihneşte oasele în aceeaşi instituţie. Şi, culmea, tot pe post de director la una din direcţiile din instituţie. Ciudăţenia este că directorul Vâjdea umflă o pălărie de bani, deşi în subordinea sa sunt fix 7 oameni, iar numărul total de salariaţi ai instituţiei depăşeşte 400! Leafa conducătorului care ar trebui să intre în Cartea Recordurilor sare de 60 de milioane de lei lunar. Scump, da face! Nimic vrem să spunem.

Bre, Căline, faza a avut loc vineri, intrarea pe autostradă de la Drajna. Costică, şoferul matale era îmbarcat în maşina fabricii, un Logan alb cu numărul alea alea BIX. Din maşina fabricii, Costică, îl ştii, şoferul matale, a basculat nişte pachete într-o altă maşină. Nu ştim ce era în ele, dar sursa noastră zice că era ceva ce avea aspect de şpagă.

Dar noi am zis: ce, bă, eşti nebun? Păi s-a schimbat sensul vieţii? Tu nu ştii că la miliţie dai, nu iei? Şi cui să dea, bă, Măndică şpagă? Am întrebat şi noi la mişto, ne înţelegi? Când acolo, javra ce ne spune? Păi, bă ,hahalerelor, poliţia dă şpagă, bă fraierilor! Şi dă tot la poliţie, dar la ăia mai mare în funcţie şi grad. Nea Măndică, te rugăm să ne crezi că ne-a căzut moralul în baia de ulei!

Cică, nu aţi văzut mă cum cade Măndică în picioare orişicând? Pai, ce, zice el numai io l-am văzut de două ori pe Costică, trimis de Măndică, la Drajna cu o atenţie mică. Hai sictir, mă poetule i-am spus noi. Şi ne-am apucat să gândim. Şi am ajuns la concluzia că, ştiindu-te pe matale cât de corect eşti, nu se există asta cu şpaga. Noi credem că te face Costică, în sensul că aplică tabla împărţirii înainte de întoarcerea la bază, iar matale nu te prinzi. Aşa că, nea Măndică, ai grijă de Costică! Nu de alta, dar noi credem că te fură la capul gol. Dar dacă matale ştiai de tranzacţie, te rugăm să ne scuzi de deranj. O să ne facem că nu vedem.

Robul lui domnu Stănică Inimosul, numitul Dascălu de la IPJ Ialomiţa, are un plan secret de salvare a reputaţiei, funcţiei şi statutului de slujitor al poporului. După cum se ştie, Prea Cuviosul Dascălu a fost pus pe lista cu acatiste a corpului de control de la Ministerul Miliţiei pentru neimplicare managerială în stârpirea scandalurilor de la Urziceni. Asta pute a destituire.

 Planul lui Dascălu este acela de a-şi da singur a treia cizmă în dos şi în urma impactului să aterizeze în funcţia de comandant la Urziceni. Adică tot sancţiune disciplinară, nu? În acest fel speră el să rămână lângă abator până la nunta de aur. Că p-aia de argint cu dar şi naş de la prefectură a executat-o cu profit în mandatul trecut. Cică asta e pohta ce-a pohtit şi pentru care a plătit la Bucureşti, la fomiştii din fruntea miliţiei. Noi nu credem, parol!

 

Agentul 007,63

Dându-i lui Măndică idei(mergea şi lei, dar ne-am gândit că la criza asta mai bine euro! )

 

După ce am văzut care sunt avantajele tranzacţionării în piaţa futures, vom trece în revistă tipurile de contracte bursiere: spot; forward; futures; options.

Contractul spot sau la vedere, este unul de vânzare/cumpărare în care livrarea/execuţia se realizează imediat, preţul fiind stabilit în momentul încheierii tranzacţiei. Livrarea/execuţia se realizează în termen cuprins între 24 ore şi 10 zile lucrătoare, presupunând livrarea obligatorie a obiectului contractului. Produsul ce stă la baza contractului trebuie să fie: existent; disponibil (să nu fie grevat de vreo obligaţie); la vedere (într-un depozit agreat de bursă)

Contractul forward este acela în care vânzătorul şi cumpărătorul convin asupra unui preţ pentru un bun (marfă, valută, acţiuni etc) care urmează sa fie livrat/executat obligatoriu în viitor, pentru care va fi depusă o majă sau un gaj (în cazul contractelor forward pe valute realizate cu o bancă nivelul marjei se ridică la circa 20%). De exemplu, aţi hotărât să cumpăraţi un apartament care se află încă în construcţie. Pentru a fi siguri că preţul nu va modificat până la finalizarea lui, decideţi să încheiaţi un contract forward, pentru care veţi avansa un gaj, prin care veţi bloca preţul până la livrarea lui, când veţi achita contravaloarea integrală. În acest mod, veţi fi siguri că nu va trebuia să plătiţi mai mult decât la semnarea contractului.

Contractul futures a apărut în urmă cu peste o sută de ani în urmă, fiind în prezent cel mai tranzacţionat produs bursier, el acoperind o gamă diversă de produse de la valute, aur, petrol, acţiuni, cereale până la starea vremii.

El este un angajament standardizat prin care unul dintre parteneri vinde, celălat cumpără un anumit activ la un preţ stabilit, depunând o marjă (cont de marjă) care reprezintă între 5 şi 10% din valoarea activului, în momentul încheierii tranzacţiei şi cu executarea contractului la o dată viitoare, numită scadenţă, care la Sibex este la 1, 2, 3, 6, 9 sau 12 luni.

Cumpărătorul sau vânzătorul pot să-şi închidă poziţiile printr-o operaţiune inversă, în orice moment al existenţei contractului, adică la un minut de la încheierea lui sau la scadenţă. În cazul în care poziţia va fi închisă la scadenţă, compensarea se va face la Sibex în funcţie de cursurile medii anunţate de BNR, fie la media preţurilor de la BVB din ziua respectivă.

După iniţierea tranzacţiei, conturile de marjă sunt debitate şi creditate zilnic, în funcţie de preţurile pieţei, prin care suma din contul clientului fie va creşte, fie acesta va fi obligat să o aducă  la zi sau să o lichideze.

 

Acest articol are rolul unui demers educaţional. Strategiile prezentate nu reprezintă sfaturi de investiţie. Responsabilitatea aplicării acestora aparţine doar investitorilor. Mai multe informaţii puteţi obţine pe www.sibex.ro.

Un tractor hodorogit cu lamă întindea de zor molozul depozitat de Avicola în albia Seaca, de la Misleanu. De sub pământ ieşeau la suprafaţă bucăţi de azbest şi cărămidă, cioburi şi deşeuri metalice. Răscolit de tractorul antic, pământul scotea la iveală în toată splendoarea ei crima ecologică. Mecanicul care se chinuia să pornească utilajul rablagit ne-a explicat că întinde mizeria de-a lungul albiei ca să o acopere cu pământ. E ordin de la stăpânire. Au fost singurele cuvinte pe care le-am putut scoate de la el. Ceva mai mult aveam să scoatem de un individ nervos care ne-a întrebat de sănătate: “Nu te potoleşti”? Întrebarea a venit după ce şeptarul de la Avicola s-a convins, deşi era evident, că suntem jurnalişti. Nervos, tupeist şi bădăran, umanoidul ne-a explicat că azbestul nu este cancerigen, cum este fumatul. Şi că ar fi mai bine să scriem de preţul la gaze, nu de crima ecologică pe care o comit găinarii, adică crescătorii de găini, de la Avicola. L-am abandonat în seninătatea lui infantilă pe gardianul găinilor de la ferma 5 şi ne-am îndreptat spre primăria Perieţi. Am fi vrut să aflăm de ce se nivelează molozul şi de ce se acoperă urmele. Primarul Cristea Elena, nefiind, lipsea. Era plecată cu treabă, la Slobozia. Până vom avea nişte răspunsuri de la autorităţile sinucigaşe de la Perieţi, vă lăsăm să vă delectaţi cu un peisaj splendid pe care nişte inconştienţi se chinuiesc să-l mutileze.

De mai bine de o lună GSE publică în serial materiale despre poluarea unei păduri. Avicola Slobozia a pus stăpânire pe pădurea de la Misleanu şi pe albia Seaca cu voie de la primăria Perieţi. Tone de moloz blochează albia pe care o dată curgea Ialomiţa fără ca autorităţile competente să intervină. Deşeuri de azbest, fier şi cărămidă au umplut fosta albie cu voie de la primărie. Şi de la Mediu şi de Apele Române! Toate aceste instituţii au emis adrese halucinante prin care au permis Avicola să polueze una dintre cele mai frumoase păduri din Ialomiţa. Nu mai vorbim aici despre riscul major de inundaţii, Seaca preluând surplusul de apă în cazul umflării râului. Acum câţiva ani, la inundaţii, cei de la Avicola au fost nevoiţi să sape un şanţ prin molozul depozitat în Seaca pentru a evita inundarea incintei. Ce se va întâmpla în caz de inundaţii majore dacă apa va intra în sat ştim. Toată lumea va ridica din umeri iar statul va plăti despăgubiri de miliarde pentru că nişte domni refuză să îşi facă treaba. Din păcate, umplerea albiei cu moloz nu este singura formă de poluare. Circa două hectare de teren aflat în preajma islazului comunal sunt folosite pentru depozitarea dejecţiilor de la păsări. Nu există platformă betonată, nu există rigole de scurgere a levigatului, nu există fosă betonată şi vidanjabilă pentru scurgerea apelor reziduale. Toate aceste măsuri stabilite prin autorizaţia de funcţionare au fost bifate ca executate de firmă, deşi un recent control al Gărzii de Mediu a scos la iveală că nu se făcuse absolut nimic. Cadavrele de păsări sunt incinerate în fosta staţie de epurare a complexului fără nici o problemă, deşi această practică este interzisă de legislaţia în vigoare. Instituţiile care erau obligate să ia măsuri bagă capul în nisip. O doamnă de la Apele Române se vaită că este vânată, că GSE scrie la comandă ca să dea posibilitatea noii puteri să-i ia funcţia! Nebunia a atins cote de avarie. Toţi şefii de instituţii de pe lanţul de decizie care permit încălcarea legii se întreabă de unde avem documentele care demonstrează în mod evident corupţia şi abuzul, dar nu se întreabă cum s-a ajuns aici. Batista a fost aşezată pe ţambal la modul porcesc. Avicola atrage atenţia primăriei Perieţi să ia măsuri împotriva cetăţenilor care depozitează gunoiul aiurea, deşi firma domnului Stănoiu este singurul poluator din zonă. Credem că scrisul este în continuare soluţia. Numai că nu vom mai scrie doar articole, ci şi plângeri penale.

 La începutul acestui an, în seara zilei de 2 ianuarie, paznicii şi pădurarii de pe fondul de vânătoare 33 Groasa au surprins nişte braconieri îmbarcaţi într-un jeep marca Grand Cheroke fără numere de înmatriculare. Autoturismul Logan în care se aflau pădurarii a pornit în urmărirea braconierilor. A avut loc un schimb de focuri declanşat de atacul braconierilor asupra pădurarilor, a căror maşină a fost avariată. Poliţistul de la Axintele ieşit în întâmpinarea braconierilor a făcut figuraţie şi, ulterior, a abandonat urmărirea acestora din motive de lipsă de carburant. Ca atare maşina braconierilor s-a făcut nevăzută iar cazul a ajuns pe masa procurorilor din Urziceni. Maniera în care se instrumentează acest dosar este demnă de cascadorii râsului.

Război pe câmp

Maşina braconierilor a fost depistată datorită implicării pădurarilor. Fusese incendiată şi abandonată într-o localitate din judeţul Călăraşi. Potrivit declaraţiilor pădurarilor, asupra lor s-a tras din jeep cu o puşcă. Glonţul a pătruns prin roata din dreapta faţă, a găurit janta şi a spart discul de frână. Alicele trase din altă armă de către ocupanţii jeep-ului au lăsat urme pe parbrizul autoturismului Logan. La rândul lor pădurarii au lovit şi ei cu nişte alice maşina braconierilor. În mod cu totul inexplicabil, poliţiştii au catadicsit să caute cartuşele abia pe data de 20 ianuarie, adică la aproape 3 săptămâni după producerea evenimentelor. Este evident că nu au mai găsit nimic. Apoi dosarul a fost declinat de Parchetul Urziceni la Parchetul Judeţean, deoarece existau indicii despre existenţa unei infracţiuni de tentativă de omor consumată în momentul în care braconierii au tras asupra maşinii pădurarilor. Numai că la Slobozia, ceea ce părea simplu a devenit complicat. Acoperindu-se de ridicol, procurorii criminalişti de la judeţ au interpretat faptele într-un mod mai mult decât original.

Concurs de tir printre hârtoape

Procurorul Ştefan Viorel a analizat cu atenţie faptele şi a tras nişte concluzii incredibile. Rezoluţia domnului procuror cu privire la posibila tentativă de omor

se bazează pe analiza laturii subiective a faptelor. Iată ce concluzionează domnia sa după ce expune faptele pe care le-am expus si noi mai sus: “Astfel, faptul că s-a tras în partea dreaptă faţă a autoturismului denotă intenţia braconierilor de a îi lipsi pe pădurari de posibilitatea urmăririi lor, ceea ce s-a şi reuşit. De altfel precizia cu care s-a tras înlătură vinovăţia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă omor calificat chiar şi sub forma intenţiei indirecte”. În faţa unor asemenea consideraţii care sfidează logica nu poţi decât să pici în admiraţie. Domnul procuror vorbeşte despre precizia focului de armă tras dintr-o maşină care se deplasa cu peste 60de km la oră pe teren accidentat. În opinia domniei sale, braconierii au ţintit roata tocmai ca să împiedice urmărirea. Ce s-ar fi întâmplat dacă, ţintind roata, băieţii ar fi nimerit capul pădurarului? Urmând logica domnului procuror am fi avut de-a face cu infracţiunea de omor din culpă, deoarece braconierii nu au vrut sa-l pocnească pe pădurar, ci maşina. Ridicolul este cu atât mai evident cu cât procurorul nu se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă explozia cauciucului ar fi provocat răsturnarea maşinii lovită cu precizie în sistemul de direcţie şi frânare şi decesul unuia dintre pasageri. Despre ce infracţiune am fi discutat atunci? Nu ne spune domnul procuror cum a aflat că braconierii au vrut să ia la ţintă fix roata maşinii şi cum au făcut asta în condiţii de noapte şi mai ales când maşina din care au tras se deplasa prin hârtoape. Avea cumva puşca dispozitiv de ochire pe timp de noapte şi noi nu ştim? Este la limita bunului simţ să constaţi că îndreptarea armei spre un grup de oameni şi executarea unei lovituri presupune intenţie. Şi tot la limita bunului simţ este şi faptul că poliţistul de la Axintele a asistat nepăsător cu braconierii trec pe lângă el fără să mişte un deget. Iar când asta o spune un procuror şi nu se întâmplă nimic cu respectivul poliţist, nu poţi să nu te întrebi ce legi guvernează Parchetul Ialomiţa. Şi nu putem reprima un gând care duce la favorizarea infractorului.