Thursday, August 21st, 2014

La prima vedere ar părea că statul este Ponta, socru-su, soacra-sa, Daciada, alte câteva rubedenii, plus Șova și Crin Antonescu, acesta din urmă pe post de băiat de mingi. O privire în istoria recenta ne arată că, după schimbarea de regim din 1989, statul a fost personificarea celor care au condus. Ilici, Milică, Băsescu, toți au fost statul. Ei și premierii lor, bașca rubedeniile, amantele și găștile de interese din suita fiecăruia. Câtă vreme a fost plăcintă, n-a fost o problemă. Acum, când punga-i goală, se cuvine să luăm o pauză și să gândim. Cine e statul și ce vrea el? Și, mai ales, de ce s-a terminat plăcinta? În teorie și la origine, statul era un ansamblu de reguli (legi) și instituții menite să protejeze cetățeanul și averea sa. El, statul, era garantul respectării regulilor și propietății. Pentru funcționarea acestui ansamblu, toți cetățenii contribuiau cu resurse, în funcție de posibilități. Resursele erau folosite pentru întreținerea unei armate și plata funcționarilor statului. Cine nu plătea era scos din cetate.

Evoluția statului de la acest concept de bază la balaurul nesătul cu 7 capete de azi este de-a dreptul halucinantă.  Acum statul este un tătuc obez căruia îi datorezi un procent din ce în ce mai mare din veniturile tale. Și nu plătești doar tu pentru tine. Plătește și cel care te angajează încă pe atât.  Deci munca ta este impozitată de două ori. În schimb, statul, care între timp își zice social ca să te prostească mai bine, îți promite că de banii pe care ți-i ia îți dă niște servicii sociale. Dacă lucrurile ar fi lăsate la alegerea individului, ar fi în regulă. Eu unul i-aș spune domnului stat un hai sictir și m-aș căra urgent din brațele sale. Dar nu pot. Sunt obligat să cumpăr, cu taxele mele, serviciile lui de rahat. Nu le plătesc, mă bagă la pușcărie. Nu-mi livrează el serviciile pentru care am plătit și pe care, prin legile lui, s-a obligat să mi le dea, n-am decât să bat din buze și să mă descurc! Adică să mai plătesc o dată ca cineva să îmi ofere educație, sănătate, protecție la pensie, etc. E corect? Nu-i. E jaf armat și constrângere prin forță. Căci dacă nu plătesc zeciuala (care-i de fapt mai mult de jumătate din cât câștig) mă bagă la închisoare și pe mine și pe cel care mă plătește. Deci nu mai vorbim de stat, ci despre un bandit care operează camuflat în agent fiscal, polițist sau judecător, toți țintând la portofelul meu și obligându-mă să le accept protecția și serviciile.

 Dacă mă duc la el, la stat, și-i spun că am plătit servicii prin taxe, dar am primit un șut în cur, statul, adică maimuțoiul care este în fruntea lui (Ponta, în cazul nostru) ridică din umeri. N-am, zice el. Păi de ce n-ai, mă? Păi, nu strâng destui bani să am grijă de toți. Iar ca să-i ajut doar pe aia d-au plătit, zice Ponta, nu pot. E stat social, eu sunt de stânga și trebuie să am grijă de săraci. Deci porcul îți spune în față că îți ia banii cu japca din portofel ca să-i ajute p-ăi de stau la birt și nu contribuie. Mai este ăsta stat? Nu mai este. Este o gașcă de nenorociți care te jefuiesc cu legea în mână.

Dar de ce nu mai are statul bani? Ce face cu ei? Și de ce dacă tu ai plătit, tocmai tu nu beneficiezi de nimic? Simplu! Pentru că banii se fură, cea mai mare parte, și sunt foloșiți la cumpărarea de voturi. Adică se oferă servicii celor care nu contribuie cu nimic la buzunarul public, la schimb cu votul acestor băieți întreținuți de stat. E ca și cum la crâșmă, rolul tău e să plătești ce comandă statul și ce beau cheflii care n-au o lescaie în buzunar. Și nu plătești tu la tejghea, c-ai mai avea o șansă. Dai banii boului din fruntea statului (în cazul nostru Ponta), care plătește ceva (firimituri, vreo 10% din cât dai tu) la tejghea pentru bețivii pe care i-a cinstit contra voturi. Restul de bani îi bagă în buzunar și-i plasează pe sub mînă unor bandiți care se prefac că-i ajută pe cheflii cu ceva sănătate, ceva educație, ceva utilități la bordeiele lor, etc. Totul la de 10 ori prețul. Morala este că nici măcar bețivii care-l votează pe maimuțoiul din fruntea statului nu primesc mare lucru. Tu, care plătești, nu primești nimic. Restul, adică 90% din ce se adună la buget, se fură prin afaceri penale și prin salarii babane plătite celor care administrează statul. Cum să ai bani în condițiile astea? V-am prezentat, pe scurt, legea bugetului în varianta socialistă.

V-ați luat țara înapoi așa cum urlați în piețe ca descreierații iarna trecută? V-ați luat-o. Foarte bine. Numai că la pachet l-ați luat și pe Viorel Ponta, premierul care v-a umflat capul cu promisiuni și care acum vă bagă mâna în portofel.  Măi alegătorilor, ce vi se întîmplă este ca în bancul de la radio Erevan. Nu era mașină, era bicicletă și nu vi s-a dat, vi s-a luat. Pentru cei aproximativ 4 milioane de naivi (ca să nu zic tâmpiți) care au ștampilat USL în draci am niște explicații sumare cu privire la raptul pe care guvernul socialist, condus de micul Che Guevara, îl practică exact contra fraierilor care i-au urcat sacii în căruță.

Asistații sunt primii votanți ai USL.Ei sunt bazinul de electori alfa. Pentru votul lor, bieții oameni primesc doi mici la botul calului, lângă secția de votare. Apoi patru ani sunt amăgiți cu diverse forme de ajutoare care înseamna între 7-15 euro lunar. Adică nimic. Cât le iese politicienilor de stânga la schimb? Dar primarilor care-i mînă cu turma la vot? Mult. Milioane de euro pe cap de ales per mandat. Politician sărac nu există, indiferent ce spune nea Ciupercă sau șefii lui de la București. Există doar alegători săraci la portofel. Și la mansardă. Pui ștampila, i-ai mai băgat vreo 5-6000 de euro în buzunar în următorii patru ani! Așa funcționează sistemul. Iar dacă nu-l pricepeți, vă meritați  soarta. Necazul este că de suferit nu suferă direct asistații, că ei nu plătesc taxe. Ei doar băltesc în iluzia care li se vinde, anume aceea că cineva, statul mai exact, are grijă de ei. Suferă cei care muncesc. Din păcate, nici ei nu prea pricep nimic.

Alegătorii cu salarii mici sunt(și ei) în remorca PSD. Viorel are o veste bună, chipurile! Se mărește salariul minim. Moare bietul ginerică guvernamental de grija oamenilor cu salarii mici, nu? Moare pe dracu’! Majorarea salariului minim de la 800 de lei la 850 de lei aduce vreo 60 de lei în plus salariatului și vreo 130 de lei statului, prin creșterea taxelor aferente. Nu te bucura proletarule, că de fapt nu câștigi acești 60 de lei. Pentru că acest cost suplimentar al firmei se va duce în prețuri. Și ghici ce? Cu bani mai mulți vei cumpăra mai puține produse. E o chestie complicată, nu-ți bate capul, dar așa merg lucrurile. Deci cine încasează bani mai mulți din această afacere? Statul, proletarule, așa că nu mai pune botul la vrăjeala guvernamentală. Ce ți se dă cu o mână ți se ia cu două. În cazul salariaților plătiți la gri, adică jumătate legal și jumătate în mână, lucrurile sunt și mai ușor de măsurat. Căci patronul nu are decât să diminueze banii plătiți din mână pentru că trebuie să dea mai mult statului. Și cum firma nu vinde mai mult, ba dimpotrivă, e logic ca patronul să treacă acest cost în buzunarul tău, proletarule. Căci altfel dă faliment iar tu pleci acasă. Deci, dacă ești băiat deștept ceea ce nu cred, îl înțelegi pe angajator și înjuri guvernul de stânga. El îți bagă mâna în buzunar, nimeni altcineva.

Mai am o vorbă și pentru antreprenorii avuți care votează cu stânga. Și nu numai că votează, ca proletarii sau salariații pauperi, ci mai și finanțează campaniile electorale scumpe ale stângii comuniste de tip USL. Văd că e mare agitație în rândul securiștilor de afaceri grupați în asociații de profil ce atârnă de ani de zile la clanța tuturor guvernelor. Ce ne facem fetelor, că ne-a mărit Ponta taxele și ieșim din marja de profit. Și asta n-ar fi nimic! Am plătit șpăgi la campania electorală și ăștia nu scot lucrări la licitație. Ne ruginesc muncitorii în stand by și ni se depreciază utilajele! Iar când lucrăm, ai dracului, nu plătesc dacă nu sărim cu zeciuala. E nasol. Și dă-i comunicate de presă, care de care mai tembele, în care se trag semnale  de alarmă și se amenință cu migrarea investitorilor în alte zone. Ce zice Ponta? Hai sictir, că aici nu-i Eldorado, așa cum v-am aburit eu în campania electorală. Plătiți fonciirea cât vreau eu, că trebuie să plătesc pensii și salarii(parcă le-ar plăti de la mă-sa!). Are dreptate, mă! V-a făcut ăsta ca la Caritas. Aveați miliarde, dar ați crezut că plătind șpăgi și donații electorale o să faceți sute de miliarde. În loc să alegeți calea normală, ați vrut pe scurtătură, cu o șpagă. V-ați luat țeapă. Și nu numai că v-ați luat țeapă, dar prietenul vostru Viorel, prin politica tembelă pe care o promovează o să vă bage-n faliment. Că nu mai merge cu telefonul la partid și de acolo la Fisc. Trebuie să plătiți. De data asta, din banii câștigați altfel decât mânjind politicienii. Nu-i aveți? V-am pupat pe portofel cu mâna largă a lui Ponta!      

Giovanni Papini (1881 – 1956) in vizita la Lenin

 

Moscova, 3 iulie

 

 

«M-am trudit aproape o luna, dar, in sfarsit, am reusit. Venisem in Rusia numai ca sa cunosc pe acest om si nu voiam sa plec fara sa-l fi auzind vorbind. Mi se pare ca e, genul sau, unul din cei trei sau patru oameni in viata, care merita sa fie ascultati.

Ca sa ajuns pana la el, am cheltuit aproape douazeci mii de dolari – cadouri nevestelor comisarilor, bacsisuri soldatilor rosii, daruri orfelinatelor – dar nu regret.

Mi se spunea ca Vladimir Ilici era bolnav, obosit si ca nu putea sa primeasca pe nimeni, in afara de intimii sai. Nu mai locuieste la Moscova, ci intr-un sat din apropiere, intr-o veche locuinţa boiereasca, cu obisnuitul peristil de coloane albe la intrare.

Vineri seara, ultimele dificultati fura inlaturate si telefonul ma instiinta ca eram asteptat duminica. I se spusese lui Lenin ca fondurile mele ar putea sa ajute inceputurile anevoioase ale Nep-ului si acesta consimtise sa ma vada.

Fui primit de sotia sa, o femeie groasa si tacuta, care ma privi asa cum privesc infirmierele pe un nou bolnav care intra in sala lor.

Gasii pe Lenin pe un mic balcon, sezand la o masa mare, acoperita cu foi vaste de desen. Imi facu impresia unui condamnat, caruia i se permite, in ultimele ore pe care le mai are de trait, sa-si piarda timpul in pace, cu fleacuri.

Capul sau foarte cunoscut, de tip mongol, parea taiat din branza veche si uscata: teapan si totusi molatic. Intre buzele lui respingatoare se vedeau doua randuri sinistre de dinti, ca ai unui cap de mort.

Craniul sau, lung si gol, facea impresia unei urne barbare, taiata din osul frontal al unui monstru fosil. Doi ochi vicleni si inchizitori de pasare de prada stau pitulaţi indaratul pleoapelor insangerate.

Mainile sale se jucau neglijent cu un creion de argint: se vedea ca fusese groase si puternice, maine de mujic, dar in aspectul lor descarnat anuntau apropierea mortii.

Nu voi uita niciodata urechile lui de fildes lustruit, intinse in afara ca pentru a prinde ultimele sunete ale lumii, inainte de linistea cea mare…

Primele minute ale conversatiei noastre fura mai curand penibile. Lenin se trudea sa ma cantareasca, dar cu un aer distrat, ca si cum si-ar fi indeplinit o datorie de care de acum inainte nu se mai sinchiseste.

Iar eu, inaintea acelei masti obosite de culoarea sofranului, nu mai gaseam curajul sa-i pun intrebarile pentru care venisem. Inganai la intamplare o lauda despre marea opera pe care o savarsise in Rusia. Si atunci, acea fata pe jumatate moarta se umplu de strambaturi spectrale, care voiau sa fie un zambet sarcastic.

 

 

- Dar totul era facut, exclama Lenin, cu o insufletire neasteptata si aproape cruda, totul era facut inainte de a veni noi! Strainii si imbecilii presupun ca s-a creat ceva nou.

Eroare de burghezi orbi. Bolsevicii n-au facut altceva decat sa adopte, dezvoltandu-l, regimul instaurat de ţari si care e singurul potrivit cu poporul rus.

 Nu se poate guverna o suta de milioane de brute fara bat, fara spioni, fara politie secreta, fara teroare si spanzuratori, fara tribunale militare, munca silnica si torturi. Noi am schimbat numai clasa care isi baza guvernarea pe acest sistem.

Unde erau saizeci de mii de nobili si patruzeci de mii de mari functionari, in total o suta de mii de indivizi ; azi sunt aproape doua milioane de proletari si comunisti.

E un progres, un mare progres, deoarece privilegiatii sunt de zece ori mai numerosi, insa nouazeci si opt la suta din populatie n-a castigat prea mult prin aceasta schimbare. Fii chiar sigur ca n-a castigat nimic si e tocmai ceea ce vreau, ceea ce doresc si, de altfel, ceea ce este absolut inevitabil.

Si Lenin incepu sa rida in surdina, ca un negustor care a inselat pe cineva si care contempla satisfacut umerii victimei care pleaca.

 

 

- Si atunci, bombanii eu, Marx, progresul si celelalte?

 

Lenin ma privi cu un aer foarte mirat.

 

- Dumitale, care esti un om strain si puternic, relua el, pot sa-ţi spun tot. Nimeni nu te va crede. Dar aminteste-ţi ca Marx insusi ne-a invatat ca teoriile n-au decat o valoare pur fictiva, o valoare de instrument. Data fiind starea de lucruri din Rusia si din Europa, a trebuit sa ma servesc de ideologia comunista pentru a realiza adevaratul meu scop.

In alte ţari si in alte vremuri, as fi intrebuinţat altceva. Marx nu era decat un burghez evreu, calare pe statisticile englezesti si admirator in secret al industrialismului. Un creier imbibat de bere si de hegelianism, in care amicul Engels injecta cateodata unele idei geniale. Revoluţia ruseasca e o dezmintire completa a profeţiilor lui Marx.

Comunismul a triumfat tocmai intr-o ţara unde aproape nu exista burghezie.

Oamenii, domnule Gog, sunt niste salbatici fricosi, care trebuiesc stapaniţi de un salbatic fara scrupule, asa cum sunt eu. Restul nu-i decat vorbarie, literatura, filozofie si alta muzica, pentru folosul nerozilor. Ori, salbaticii sunt la fel de criminali, ultimul ideal al oricarui guvern trebuie sa fie acela de a face in asa fel, ca ţara sa semene cu o ocna.

Vechea «catorga» (ocna – n.n.) tarista e ultimul cuvant al inţelepciunii politice. Daca te gandesti bine, vei vedea ca viaţa de inchisoare e cea mai potrivita celor mai mulţi oameni. Nemaifiind liberi, ei sunt, in sfarsit, feriţi de riscuri si in situaţia de a nu putea savarsi raul. Indata ce un om intra la inchisoare, trebuie, prin forta lucrurilor, sa duca o viata de nevinovat.

Mai mult decat atat, nu mai are nici ganduri, nici preocupari, deoarece sunt altii care gandesc si poruncesc pentru el: lucreaza cu corpul, dar isi odihneste spiritul.

Si stie ca in fiece zi va avea ce sa manance si unde sa doarma, chiar daca nu lucreaza si chiar daca e bolnav, fara grija pe care o are cel liber de a-si procura o paine in fiecare dimineaţa si un pat in fiecare seara. Visul meu este de a transforma Rusia intr-o imensa inchisoare: si sa nu crezi ca spun aceasta din egoism, caci intr-un atsfel de sistem cei mai sclavi si cei mai sacrificati sunt tocmai paznicii si ajutoarele lor!

Lenin tacu deodata si incepu sa contemple un desen pe care-l avea dinainte si care reprezenta, mi se pare, un palat inalt ca un turn gaurit de nenumarate ferestre rotunde. Indraznii sa pun una din intrebarile mele.

 

- Si ţaranii?

 

- Urasc ţaranii, raspunse Vladimir Ilici cu o strambatura de dezgust. Urasc pe mujicul idealizat de acel ramolit occidental care era Turgheniev si de acel faun convertit care era ipocritul de Tolstoi. Taranii reprezinta tot ce urasc mai mult: trecutul, credinţa, ereziile si maniile religioase, lucrul manual. Ii tolereze si ii cultiv, dar ii urasc. As vrea sa-i vad disparand pe toţi, pana la cel din urma.

Un electrician valoreaza pentru mine cat o suta mii deţarani.

Se va ajunge, sper, sa traim cu alimente produse in cateva minute de masini, in laboratoarele noastre chimice si in sfarsit vom putea masacra ţaranimea devenita atunci inutila. Taranii se vor face lucratori sau vor crapa. Viaţa in natura e o rusine preistorica.

Baga-ţi in cap ca bolsevismul reprezinta un razboi triplu: al barbarilor stiintifici impotriva intelectualilor corupţi, al Orientului impotriva Occidentului si al orasului impotriva satului. Si in acest razboi nu ne vom uita la alegerea armelor.

Individul e ceva care trebuie suprimat. E o invenţie a acelor pierde-vara de greci si a inchipuiţilor de germani. Cine rezista, va fi taiat ca o tumoare vatamatoare. Sangele e cel mai bun igrasamant oferit de natura.

Sa nu crezi ca sunt crud. Toate aceste executii si spanzuratori, care se fac din ordinul meu, ma plictisesc. Urasc victimele, mai cu seama fiindca ma silesc sa le ucid.

Dar nu pot face altfel. Visez sa fiu directorul general al unei inchisori model, al unei ocne pacifice si bine intretinuţe.

Dar se gasesc, ca in toate inchisorile, neasculatori, nelinistiţi, din aceia care au nostalgia stupida a vechilor ideologii si mitologii omucide.

Toti acestia vor fi suprimaţi. Nu pot permite ca numai cateva mii de bolnavi sa primejduisca fericirea viitoare a milioane de oameni. Si apoi, defintiv, vechile varsari de sange nu erau un fel rau de a ingriji corpurile.

E o oarecare voluptate sa te simţi stapan pe viata si pe moarte. De cand vechiul Dumnezeu a fost ucis – nu stiu bine daca in Franţa sau in Germania – unele satisfacţii au acaparat oamenii.

Eu sunt, daca vrei, un semizeu local asezat intre Asia si Europa, dar pot totusi sa-mi permit unele capricii. Sunt gusturi ale caror secret s-a pierdut, dupa caderea paganilor.

Sacrificiile omenesti aveau ceva bun: erau simbol profund, o invaţatura inalta, o sarbatoare sanatoasa.

Dar aici, in locul imnului credinciosilor, aud ridicandu-se spre mine urletele prizonierilor si al muribunzilor; te asigur ca n-as schimba aceasta simfonie cu cele noua ale lui Beethoven. Acesta e cantecul religios care anunta beatitudinea apropiata.

Mi se paru atunci ca fata descompusa si cadaverica a lui Lenin se intindea ca sa asculte o muzica inceata si solemna, sensibila numai pentru el. Aparu doamna Krupskaia, sa-mi spuna ca sotul sau era obosit si ca avea nevoie de putina odihna. Iesii indata.

Am cheltuit douazeci mii de dolari ca sa vad pe omul acesta si, intr-adevar, am impresia ca nu i-am aruncat pe fereastra.»

 

«GOG», memorii de Giovanni Papini

(traducere de Ileana Zara, publicat 1990, Bucuresti)

 

 

USL a promis locuri de muncă și sprijin pentru mediul de afaceri. Oamenii lui Ciupercă s-au ținut de cuvânt și au făcut dreptate până la capăt. Ce contează că au început cu familiile lor și au rămas doar acolo? Pentru a ilustra afirmațiile de mai sus ne vom referi la două realizări de succes ale liderilor USL. Și pentru că nea Ciupercă domnește peste două tabere aflate în război, vom prezenta câte un exemplu din fiecare tabără, ca să nu se supere nimeni.

Pat-pirostrie-funcție: Nicoleta Radu Neacșu, director general PAID

În privința creerării unor noi locuri de muncă, USL a făcut eforturi deosebite de a oferi poporului locuri de muncă gras plătite. În cazul de față, beneficiara programului de excepție al USL este doamna Nicoleta Radu. Traseul pe care doamna Radu a ajuns de la stadiul de patroană de firme falite la cel de angajat prosper cu leafă de 100 de milioane lei vechi pe lună este cel descris în titlul. Cum nu suntem de la Hustler, vom sări peste amănuntele picante dar neinteresante ale primului punct al traseului, și anume patul. Nici la punctul pirostrii nu ne vom opri prea mult, deoarecea nunta fericitului cuplu a avut loc la București, cu oameni mari, atât de mari că păduchii politici de la Slobozia, cu mici excepții, nu au fost invitați. După ciorba de potroace a venit și angajarea. Doamna Nicoleta Radu , devenită Nicoleta Radu Neacșu, s-a trezit brusc director general PAID SA. Societatea este privată dar gestionează banii adunați cu japca de la prostimea obligată să își facă asigurări pentru locuințe. De la ăl cu vilă de 1 hectar până la prăpăditul care viețiuește ecologic în bordei de chirpic, toată suflarea este obligată să cotizeze la PAID, o entitate formată prin asocierea unor companii de asigurări. La această minunată firmă a aterizat peste noapte doamna Radu (mai mult Neacșu), despre care nu putem spune că a fost favorizată doar pentru faptul că domnul Neacșu îi cară oala de noapte lui Valerică Zgonea, marele șef al Camerei Derutaților, coleg cu Mihai Viteazu și tovarăș cu Roger Waters de la Pink Floyd. Nu putem spune pentru că, de fapt, leafa bunicică a doamnei Radu( mai mult Neacșu) provine din bănuții adunați cu japca de la săracii care plătesc între 10 și 20 de euro pentru o asigurare pe care statul socialist, la care lucrează domnul Neacșu, le-a băgat-o pe gât. Pentru acuratețe trebuie să arătăm că la data de 18 iulie 2012, deci cu cîteva luni înainte de alegeri, în funcția de director general al PAID fusese numită o altă doamnă, despre care se spunea cam așa: “Doamna Aurelia Cristea are o experienta de peste 15 ani in domeniul asigurarilor, inclusiv in activitatea de reglementare si supraveghere a pietei de profil din Romania, in perioada 2006-2010 fiind membru in cadrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Bună, compententă, dar n-a știut cu cine să se….. mărite. Acestea fiind spuse considerăm că am demonstrat convingător că USL a creat locuri de muncă bine plătite. Măcar unul. Și trecem la următorul subiect, dar nițel mai încolo că am obosit.

 

Oengistul de dreapta, care spre deosebire de cel de stânga nu face alergie la cianuară și nu se balonează de la gazul de șist, este mort de îngrijorare din cauza principiului democratic la rotație procurorilor la șefie. Fan declarat al tandemului de apostoli ai dreptății format din Preacuviosul Morar și Sfânta Kovesi, oengistul de dreapta este gata să își dea foc la păr în piața publică întru apărarea elementului de bază al democrației de maidan, procurorul. Să nu te pună dracul să zici ceva de capii procuraturii, că esti taxat drept apostol al lui Felix , securist sau, mai rău, adept al comunismului de sorginte ecologistă. Te fac praf și pulbere daca le spui că madam prezidentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este complice cu o gașcă de tâmpiți cu robă care au aruncat după gratii un taximetrist din Oradea, despre cazul căruia CEDO a spus că a fost o mascaradă judiciară. Domnul Sorin Ionița avea chiar ideea să facă niște tricouri mișto cu madam Livia Stanciu, prezidenta în discuție depășind-o lejer în performanțe morale chiar pe Fecioara Maria. În privința lui Daniel Morar, o bravă căpetenie DNA trasă pe dreapta, oengiștii fac moarte de om. Doar sexul masculin al domnului Cattani de Dâmbovița îi ține de mână pe oengiștii dreptaci să nu ceară înlocuirea muierii legată la ochi și blanța în labă cu trupul sculptat al lui Daniel Morar. Pentru că de ce, ar întreba nea Gigi Becali? Păi, nu a retezat echipa domniei sale câteva scalpuri de politicieni? Nu l-a băgat nea Morar la regim de arpacaș pe marele Adrianus Năstase? Ce contează că în cazul matușa Tamara Născase a fost acuzat de procurori de dare de mită și nu de spălare de bani, cum ar fi fost normal! Putem să credem că dl procuror a fost atît de naiv să creadă că în țara asta cineva putea să-i ceară mită lui Năstase? Evident că niet!  Dar o acuzație proastă poate fi ușor demontată chiar și în fața unui judecător din Corlatele, pe când faptul că Dana Năstase a depus la bancă 400.000 de euro pe care declara că-i are de la o mătușă săracă lipită și moartă pe deasupra  era mai greu de combătut ca infracțiune de spălare de bani, nu? Dacă-i ordin, cu plăcere o fi zis Morar, idolul oengistelor de limbă engleză  care veghează la independența procurorului marionetă. Căci asta a fost Morar, o marionetă scoasă la geam ca să ne dea UE raport MCV favorabil. Omul a lucrat secvențial și demonstrativ iar lumea a dat pe spate. Cu mici excepții, în țară, structurile DNA au fost și sunt mafii organizate înfrățite cu baronii locali. Despre care Morar știa și în legătură cu care tăcea adânc. Cazul de la Slobozia în care micul Bebiță Cristudor a fost umflat după ce germanii au pus pe masă simple documente obținute cu Google este relevant. O vorbă și despre doamna Kovesi, această Fecioara Maria a DNA. După 15 ani de muncă, procurorul militar Dan Voinea a finalizat rechizitoriul în dosarul Revoluție, dosar băgat și scos din sertar la toate schimbările de regim. Printre golanii trimiși în judecată de Voinea pentru crime împotriva umanității se număra și Ion Iliescu, creierul criminal care a orchestrat evenimentele sîngeroase din 1989. Nici nu s-a  uscat bine cerneala pe document, că madam Kovesi, în calitate de procuror general al Romaniei a infirmat soluția lui Voinea și a clasat dosarul FĂRĂ a avea acest drept, dosarul fiind de competența Parchetului Militar. Până și Vodă Băsescu, cu juma de gură, i-a cerut virginei de la DNA o explicație publică în legătură cu acest dosar atunci când, cu surle, trâmbițe și aplauze, PONTA a propus-o șefa peste procurorii anticurupți. Deci PONTA, da! Oengiștii de dreapta nu au stomac să digere aceste informații. Ei vor cu Morar, Kovesi și Stanciu. Dacă nu sunt ăștia, justiția e de porc. Pute. Și politicienii de drepta sunt la fel de seduși de aceste marionete, apreciate elogios de UE. Cu alte cuvinte, avem de ales între justițiarii de stânga și cei de dreapta. Adică între cancer și SIDA, Căcărău dixit!   

EXCLUSIV – Scandalos: Raed Arafat secretizează cheltuirea banilor publici la Ministerului Sănătății

Șoc și groază: îngerul salvator Raed Arafat este autorul unui ordin al Ministerului Sănătății (nr. 964) prin care date extrem de importante pentru cetățeni privitoare la Ministerul Sănătății devin “exceptate de la comunicare”. Adică nu mai pot fi făcute publice, nu mai pot ajunge în atenția presei, deci nici a cetățenilor care plătesc taxe, impozite, asigurări sociale, de sănătate și alte tîmpenii la stat.

 

Conform ordinului 964 semnat “pentru” ministrul Sănătății de către secretarul de stat Raed Arafat, devin “exceptate de la comunicare” informațiile din “anexa 3″, pe care o puteți consulta mai jos:

continuarea aici:http://prisacariu.ro/2013/10/08/exclusiv-scandalos-raed-arafat-secretizeaza-cheltuirea-banilor-publici-la-ministerului-sanatatii/

AICI este parerea mea http://www.gazetadesudest.ro/2013/08/30/calafat-baiatul-care-va-descarcereaza-banii-din-buzunar/

Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectuează cercetări penale faţă de următoarele persoane:

TACHE CORNEL, ofițer de poliție judiciară, șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de luare de mită, complicitate la evaziune fiscală şi trafic de influenţă
PĂUN DRAGOȘ-LAURENȚIU, consilier superior la Serviciul Sănătate si Bunăstare Animală din cadrul Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Ialomița, în sarcina căruia s-au reținut infracțiunile de luare de mită . Din Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale întocmită de procurori a rezultat următoarea stare de fapt:  În perioada iulie – septembrie 2013, în calitate de șef al Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița, inculpatul Tache Cornel a primit cu titlu de mită, de la un denunţător, mai multe sume de bani pentru a nu-și îndeplini atribuțiile de serviciu, înlesnindu-i acestuia desfășurarea de operațiuni comerciale cu încălcarea normelor fiscale.
De asemenea, în cursul anului 2013, inculpatul Tache Cornel a primit de la acelaşi denunţător suma de 32.000 de lei pentru a-şi folosi influenţa asupra lucrătorilor de poliţie de la IPJ Călăraşi – Serviciul de Investigare a Fraudelor, astfel încât să îi determine să soluţioneze un dosar în care denunţătorul era cercetat penal pentru infracţiunea de evaziune fiscală, în favoarea acestuia din urmă.  În cursul lunilor august – septembrie 2013, inculpatul Păun Dragoș-Laurențiu, în calitate de consilier superior la D.S.V.S.A. Ialomița, a primit, în total, suma de 1.000 de lei de la acelaşi denunţător pentru a nu-i aplica acestuia sancţiunile legale pentru nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la măsurile sanitar – veterinare. La data de 16 septembrie 2013, inculpatul Tache Cornel a primit de la denunţător suma de 20.000 lei, în scopurile sus menţionate, împrejurare în care procurorii au procedat la constatarea infracţiunii flagrante.  La data de 17 septembrie 2013, procurorii au dispus reţinerea inculpaților Tache Cornel şi Păun Dragoș-Laurențiu pe un termen de 24 de ore. La aceeași dată, inculpatul Tache Cornel este prezentat la Curtea de Apel București cu propunere de arestare preventivă pentru 29 de zile.
Facem precizarea că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală necesară în vederea propunerii unor măsuri preventive, activitate care nu poate, în nicio situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

Şeful Serviciului de Investigarea Fraudelor (SIF) din IPJ Ialomiţa, Cornel Tache, reţinut marţi pentru luare de mită, complicitate la evaziune fiscală şi trafic de influenţă, a fost arestat preventiv, printr-o decizie a Curţii de Apel Bucureşti. Decizia nu este definitivă.

NR Cornel Tache a fost candidatul PSD pentru șefia IPJ Ialomița.

Ieri, în jurul orei 15.00, comisarul șef Cornel Tache, șeful serviciului de investigare a fraudelor, a fost reținut în timp ce conducea autoturismul proprietate personală pe șoseaua de centură a Sloboziei. Surse judiciare susțin că polițistul a fost depistat cu suma de 200 de milioane de lei care-i fusese oferită de către omul de afaceri Gheorghe Ungureanu, cunoscut dealer de cereale, cercetat în  dosare de evaziune fiscală. Operațiunea a început în jurul orelor 08.00-08.30, când Ungureanu a fost săltat de DNA și condus la București. Acolo a primit suma de bani marcați care a fost ridicată, câteva ore mai târziu, din mașina comisarului Tache. Mascații au făcut percheziții amănunțite în sediul IPJ și, se pare, au ridicat mai multe documente din sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița. Neoficial circula varianta conform căreia Tache ar fi primit banii de la Ungureanu pentru o cantitate de grâu pe care i-o vânduse cu ceva timp în urmă. Astăzi, 17 septembrie, se așteaptă ca polițistul să fie prezentat pentru arestare în fața unui judecător, în vreme ce Ungureanu este liber. În aceeași seară au fost audiați și alți oameni de afaceri din Slobozia și au fost executate percheziții la sediul unor firme.  Se pare că anchetele DNA au legătură cu dosare mai vechi instrumentate de fostul șef al structurii locale, Dumitru Cristudor și că aceste anchete vizează oameni politici din vârful ierarhiei pe care fostul procuror i-a protejat.

Personajul cel mai fericit din povestea Roșia Montană, proiect care a fost aruncat la gunoi de USL din cauza presiunilor străzii, este George Soros, controversatul miliardar maghiar. Soros a investit destul de mult în ultimii ani în domeniul minier, fiind direct interesat de proiectul Roșia Montană. Multimiliardarul maghiar susține financiar organizațiile ”ecologiste” ale ”societății civile” în cazul Roșia Montană.
George Soros, marele miner ecologist
Începând cu martie 2011, Soros își schimbă planurile de afaceri. Vinde acțiunile deținute la Newmont Mining Corp (companie care deține 20% din Gabriel Resources) dar și pe cele de la Cartepillar Inc. (firmă care produce echipament pentru industria minieră). Peste trei luni, în iunie 2011, acesta răscumpără acțiuni de la aceleași companii, şi, în plus, la alte 20 de companii cu profil minier (Gold Fields Ltd., Allied Nevada Gold, Ivanhoe Mines Ltd, New Gold Inc., IAMGOLD Corp., Goldcorp Inc., Barrick Gold Corp., Eldorado Gold Corp., Randgold Resources Ltd., Silver Standard Resources Inc., Seabridge Gold, Golden Star Resources, Hecla Mining Co., Pan American Silver Corp., Nevsun Resources, Jaguar Mining Inc., Aurizon Mines Ltd., Golden Minerals Co., Compania de Minas Buenaventura S.A. ADS, Cameco Corp., Minefinders Corp. Ltd.).
Soros vrea Roșia Montană pentru Ungaria
Pare contradictoriu ca un personaj ca Soros, care se implică în proiecte miniere, să militeze de cealaltă parte împotriva Roșia Montană acuzând nereguli privind siguranța mediului înconjurător. De fapt, Soros nu face altceva decât să saboteze proiectul canadienilor pentru a pune mâna el pe proiect, cu ajutorul unei firme maghiare. Şi ca să nu curmăm prezentarea aici, merită adăugat şi faptul că interesele lui Soros în statele din Estul Europei sunt foarte largi. Implicarea sa (financiară, înainte de toate, dar cu bătaie politică) în Polonia (unde a susţinut mişcarea disidentă), în Cehoslovacia (idem), în Ungaria (unde a fondat Institutul pentru o Societate Deschisă), în Iugoslavia (unde a finanţat opoziţia anti-Miloşevici), în Ucraina şi Georgia, este specifică unei strategii foarte inteligente de „ajutor” acordat statelor comuniste pentru trecerea la o „societate deschisă”, adică la tipul perfect de societate din care se vor hrăni ulterior afacerile binefăcătorului. În ceea ce priveşte România, numele lui Soros pare a fi legat aici de tendinţe agitatorice (posibile, ca şi în cazul altor ţări, prin infiltrarea soros-iştilor în mecanismele de stat, v. foşti ONG-işti deveniţi guvernanţi), în special de încurajarea mişcărilor de obţinere a autonomiei pe criterii etnice precum în Kosovo. Persistă, de asemenea, în legătură cu persoana sa, ideea unei nostalgii a Transilvaniei pierdute de către Ungaria.
continuarea aici: http://turnul.blogspot.ro/2013/09/documente-bomba-adevarul-despre-rosia.html

O analiza foarte precisa a lui Cristian Grosu care, ca de obicei, pune degetul pe rana.

 

O legendă născută în PDL (iar cei care au fost de față știu că nu e legendă) spune că în anul 2009 – când criza făcea ravagii în jur, iar în România era tratată doar ca un zvon neconfirmat de surse credibile – premierului Emil Boc i s-a propus să reducă cheltuielile salariale din sectorul bugetar cu 10% pentru a evita colapsul. Era an electoral, rațiunea politică întuneca orice rațiune omenească a guvernantului, iar Emil Boc a refuzat. Un an mai târziu guvernul scădea salariile cu 25% și creștea și TVA-ul cu 5 puncte procentuale.

Dar mai făcea ceva: punea la punct câteva legi (pensiile, unificarea salarizării în sectorul public, munca, educația etc.) – e drept, sub presiunea finanțatorilor care profitau de setea de bani pentru a impune actului guvernamental o coerență cu care România nu se mai confrutase de la implementarea, tot sub presiune, a Aquis-ului comunitar.

Problema Dlui. Boc rămânea, însă, neatinsă : învăța să guverneze pe spatele cetățeanului și al economiei cu aceeași candidă nonșalanță cu care, pe timpuri, ucenicii frizeri se învățau să tundă pe capetele pacienților de la Bălăceanca. Când să treacă la nivelul următor – faza înțelegerii economiei și antecamera empatiei cu societatea – guvernul său a trebuit să se dea la o parte.

Ceea ce vedem însă astăzi, la un an de când Dl. Victor Ponta se află la butoanele deciziei guvernamentale (cu îngăduință să Nu punem la socoteală vara oarbă a anului 2012), nu seamănă însă cu ”încălzirea” prin care ceilalți premieri ai României au învățat să guverneze. E un alt fel de incompetență – iar conjunctura o face mai periculoasă: cifrele macroeconomice, pe de o parte, și  un mecanism de PR (”minciuni politice” – ar spune cetățeanul care înțelege) pe de alta,  sunt un bun paravan pentru băltirea situațiilor care așteaptă viziune și acțiune.

continuarea aici:http://cursdeguvernare.ro/premierii-romaniei-si-nivelul-urmator-studiu-de-caz-victor-ponta.html