Wednesday, July 23rd, 2014

Una dintre preocupările importante ale poliției comunitare o reprezintă circulația rutieră în Slobozia. Echipați cu uniforme care imita foarte bine echipamentul polițiștilor de circulație, comunitarii freacă țiparul cât e ziulica de lungă pe Bulevardul Matei Basarab și mai nou, și pe bulevardul Unirii, unde se ocupă cu fotografierea mașinilor care nu sunt parcate paralel cu bordura. Mai mult, de vreo câteva luni, doi băieți de la comunitară o fac pe agenții de circulație pe bulevardul Unirii, la intersecția cu strada Ardealului, unde dirijează după capul lor circulația. Șoferii care îi confundă cu polițiștii de la circulație respectă, în general semnalele foștilor paznici de noapte iar asta produce o bulversare de nedescris în trafic. Pentru că flăcăul care dirijează sensul dinspre Casa de Cultură spre gară  nu se sincronizează de nicio culoare cu flăcăul de pe celălalt sens. Virajul sa stânga reprezintă un adevărat sport extrem la intersecția dintre ele două străzi, ca să nu mai vorbim de nervii șoferilor puși la grea încercare de “priceperea” celor doi rutieri de baltă. Explicația dată de șeful Poliției Comunitare este simplă. Aflat într-o zi pe strada Ardealului în plin blocaj primarul Gabi Ionașcu a solicitat amplasarea unor comunitari în intersecție care să permită mașinilor care vin de pe sensul unic să intre în bulevardul Unirii. Manevra are loc dimineață, când aglomerația în zonă este maximă din cauza părinților care își transportă copiii la școală. Și pentru că IPJ Ialomița se vaită că nu are suficienți polițiști, comunitarii au fost tolerați în trafic deși legea le interzice să desfășoare astfel de activități. Situația este cu atât mai enervantă cu cât polițiștii comunitari își ignoră celelalte atribuții pe care le au. Platformele de gunoi sunt adevărate depozite de deșeuri periculoase, spații verzi sunt vandalizate la lumina zilei, maneliștii terorizează pe toată lumea cu decibeli toxici iar cerșetorii nu sunt deranjați de nimeni. În schimb la circulație comunitarii sunt fruntași pe ramură, dând amenzi ilegal și patrulând cu măreție pe carosabil, acolo unde, de fapt, nu au ce căuta. În viziunea șefului IPJ Ialomița, lucrurile se văd puțin altfel.

Când legea se încalcă, poliția se ține de informări!

Deoarece prezența polițiștilor comunitari pe carosabil este la limuta infracțiunii dacă nu dincolo de ea având în vedere faptul că dirijarea circulației este un atribut exclusiv al poliției rutiere, ne-am adresat șefului IPJ Ialomia pentru a obține un punct de vedere cu privire la această anomalie. Răspunsul inspectorului șef ne-a lăsat mască. Cităm:

Urmare adresei dumneavoastră prin care solicitaţi punctul de vedere al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa cu privire la prezenta agenţilor Serviciului Public de Poliţie Comunitară Slobozia pe B-dul Unirii din municipiu, vă comunicăm următoarele:

Conducerea Inspectoratului apreciază ca fiind benefică prezenţa echipajelor Poliţiei Comunitare în zona amintită, în special pe timpul afluirii/defluirii persoanelor către/dinspre şcoli, în condiţiile în care efectivele poliţiei rutiere, pe fondul deficitului de personal, nu pot asigura prezenţa zilnică,  bineînţeles, cu respectarea legii. În acest sens, precizăm că în conformitate cu prevederile art. 7, lit. d şi e  din Legea nr. 371 din 20.09.2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Poliţiei Comunitare, această instituţie are şi atribuţii în domeniul supravegherii parcărilor auto, a unităţilor şcolare şi poate participa la asigurarea fluenţei traficului rutier, cu ocazia efectuării unor lucrări de modernizare şi reparaţii ale arterelor de circulaţie. Menţionăm că poliţiştii comunitari nu au atribuţii de dirijare a traficului rutier, decât în cazurile prezentate anterior şi că aspectele semnalate de dumneavoastră fac obiectul unei informări transmise de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ialomiţa Serviciului Public de Poliţie Comunitară Slobozia”.

Cu alte cuvinte, ceea ce vede toată lumea inclusiv polițiștii care circulă dimineața pe bulevardul Unirii reprezintă “aspecte semnalate de dumneavoastră”. În loc să ia măsuri din proprie inițiativă și să ceară ferm scoaterea comunitarilor din trafic, domnul comandant “îi informează” pe băieți. Ce fel de informații le-o fi trimis domnia sa nu știm, dar știm că pe comunitari i-a durut fix în caschetă pentru că ilegalitatea a continuat să se producă. Și mai știm că încurajați de această atitudine pasivă comunitarii vor ajunge probabil să oprească mașini în trafic și să dea și amenzi. Ce dacă legea le interzice și totuși băieți amendează la capul gol pe calea rutieră? Cât despre prezența comunitarilor pe calea rutieră, iată ce spune legea 371 din 2004 privind înființarea și funcționarea poliției comunitare invocată de șeful poliției:

d) participă, după caz, la asigurarea fluenţei traficului rutier, cu

ocazia efectuării unor lucrări de modernizare şi reparaţii ale arterelor de

circulaţie;

e) asigură supravegherea parcărilor auto, a unităţilor şcolare, a

zonelor comerciale şi de agrement, a pieţelor, a cimitirelor şi a altor

locuri stabilite prin planurile de pază şi ordine publică;

Șeful IPJ confundă dramatic parcarea cu bulevardul și supravegherea cu aplicarea de amenzi. La fel se întâmplă și cu bulevardul Matei Basarab unde primăria a trasat niște linii și consideră că principala arteră a orașului este o mare parcare unde poliția comunitară face legea. Chiar dacă admitem că liniile trasate de primărie pe carosabil fără nici un fel de altă reglementare ar constitui “parcare”, comunitarii nu au alte atribuții decât supravegherea. Adică paza, potrivit DEX. Având în vedere textul de lege invocat de poliție, toate activitățile polițiștilor comunitari pe carosabil și amenzile aplicate pot fi considerate lejer abuzuri. Niște abuzuri evidente comise chiar cu aprobarea tacită a poliției.

Dacă-i ordin, cu plăcere! Direcția de Sănătate Publică a anulat autorizația pentru sursa de apă subterană a Sloboziei

Vineri, 22 ianuarie, Direcția de Sănătate Publică a ieșit din ridicol și a intrat în istorie. După ce a dat-o cotită luni de zile și a practicat un joc de glezne penibil după cum i s-a dictat de la partidele politice, instituția care se ocupă, cică, de sănătatea publică a luat o decizie istorică. Invocând argumente care mai de care mai puerile, DSP a anulat autorizația de funcționare pentru sistemul centralizat de distribuție a apei în Slobozia exploatat de Urban SA. Măsura, justificată de plângerile cetățenilor și de lipsa de reacție a Urban față de respectarea măsurilor de conformare stabilite la autorizarea sursei subterane, va avea un singur efect: afundarea Urban SA în groapa falimentului. Căci populația va continua să primească aceeași apă pe care o va plăti la un preț mai mic. Și, logic, va continua să o și consume deși DSP spune că este nepotabilă și prezintă riscuri majore pentru sănătatea populației. Singurul efect vizibil va fi acela că societatea de distribuție va fi nevoită să factureze apa la prețuri mult mai mici decât cele de producție. Ceea ce va echivala cu falimentul. Iar costurile acestui faliment vor fi suportate de toți cetățenii. Deci, cine câștigă?

Războiul apei purtat la baionetă

Încă de la începuturile proiectului lansat de primarul Ionașcu, alimentarea cu apă din sursă subterană s-a bucurat de o puternică opoziție. Câțiva bezmetici care se visau primari au înțeles că acest proiect îl va aduce pe Ionașcu într-o poziție politică de pe care nu va putea pierde cursa electorală din 2008. În loc să se ralieze proiectului și să-l susțină în beneficiul locuitorilor Sloboziei, politicienii, inclusiv unii din același partid cu Gabi Ionașcu, l-au contestat vehement. Dincolo de interese politice firește, gurile rele spuneau că un alt scop major al protestatarilor ea acela ca Amonil să nu piardă o afacere de circa 3 milioane de euro anual care consta în vânzarea de apă Sloboziei cu ajutorul unor instalații de aducțiune care aparținuseră cândva municipiului dar pe care nimeni n-a făcut nici un efort să le recupereze. Una peste alta, o modificare de legislație care a permis aprobarea unui împrumut municipal prin emiterea de obligațiuni cu majoritate simplă a făcut ca proiectul lui Ionașcu să devină realitate, dat fiind faptul că tabăra opoziției nu mai putea bloca afacerea cu cele câteva voturi pe care le deținea în Consiliul Municipal. Cu finanțarea în buzunar și cu Amonil în coastă, Ionașcu a reușit să grăbească lucrurile și sursa de apă subterană a devenit realitate. Una contestată, cu probleme dar o soluție care scotea Slobozia după circa 20 de ani de sub șantajul penal al celor de la Amonil SA, furnizorul privat și privilegiat de apă al reședinței de județ. Proiectul care s-a materializat rapid, poate un pic prea rapid, i-a asigurat lui Ionașcu o victorie zdrobitoare în alegerile locale din 2008 câștigate din primul tur. În iunie 2009 sursa subterană primește autorizație de funcționare după luni de controverse și scandaluri datorate buletinelor de analiză a apei care nu arătau tocmai bine. Ionașcu a jucat în continuare pe cartea șantajului explicând astfel întârzierea autorizării. Iar apa puternic clorinată a atacat sistemul de distribuție bazat pe conducte de metal, insuficient protejate contra coroziunii. În loc de apa cristalină pe care o visa primarul, pe țevi a venit un lichid de culoare incertă. Vânzările de apă plată au crescut, ca și contestațiile la adresa edilului venite din toate părțile. Iar asta s-a văzut la urnă, unde în turul doi al prezidențialelor Geoană și Ionașcu au contabilizat puțin peste 30%. Proiectul câștigător devenea perdant.

Argumente pro și contra

Dincolo de coloratura politică a întregii afaceri, proiectul alimentării cu apă din sursă subterană intrat acum în atenția DNA este unul care trebuie să continue cu orice preț. În favoarea acestuia se pot invoca mai mulți factori care au grăbit, de fapt, investiția. Primul argument care justifică graba cu care s-a acționat este șantajul Amonil. Cu o datorie pretinsă și recunoscută de instanțele de judecată de peste 100 de miliarde de lei, furnizorul privat de apă a prestat un șantaj ordinar amenințând cu sistarea furnizării serviciului. Condițiile impuse care vizau rambursarea unor sume mare de bani din datorie în timp scurt erau imposibil de satisfăcut. Urban funcționa cu conturile blocate și încerca să plătească în mod egal tuturor creditorilor, fapt care nu era pe placul Amonil. Așa că între a sta la cheremul băieților cu ochi albaștri care ne-au furat ca-n codru ani de zile umflându-ne facturile și a ne rupe de ei Ionașcu a ales în mod corect a doua variantă. Asta ar justifica graba în demararea proiectului și insuficienta documentare a specialiștilor care nu au luat în calcul compoziția chimică a apei de subteran din puțurile forate, tratamentele necesare și impactul acestor tratamente asupra sistemului de distribuție. Un alt argument în favoarea sursei subterane este calitatea apei, net superioară față de cea provenită din haznaua de la Dunăre. Oricât ar părea de paradoxal apa gălbuie care vine acum la robinete este mult mai bună decât cea pe care o aduceam de la Dunăre, unde la locul de captare funcționa un adevărat cimitir de animale. Deversările din zonă, neautorizate și neverificare erau un factor de risc mult mai ridicat decât banala rugină care va dispărea odată cu schimbarea țevilor din oraș. Nu în ultimul rând, s-a demonstrat că acolo unde sistemul de distribuție este bazat pe conducte din polietilenă sau apa este filtrată mecanic nu există probleme de potabilitate. Contestatarii proiectului au și ei argumentele lor. Deși s-au cheltuit peste 200 de miliarde de lei apa are nevoie de filtrare ca să fie potabilă. Rugina din țevi atacă grav electrocasnicele iar excesul de fier și clor pun în pericol sănătatea, apa fiind imposibil de băut în anumite zone din oraș unde sistemul de transport este mai vechi. Clorinarea apei se face încă după ureche, deși stația de clorinare modernă ar permite elaborarea unui program care să o facă eficientă. Și, poate cel mai important argument al celor care arată cu degetul spre primar, în ciuda unor probleme evidente autoritățile locale au negat luni de zile evidența. Excese au existat și de o parte și de alta. Ionașcu a continuat să susțină calitatea apei din sursă negând problemele din rețea multă vreme iar adversarii săi au formulat acuzații aiuritoare despre metalele grele din apă și otrăvurile din subsol. Acest război surd și fără finalitate și-a consumat o nouă etapă vineri, când DSP a anulat autorizația sanitară din motive puerile.

DSP face joc de glezne

Actor important în acest război, Direcția de Sănătate Publică a jucat la două capete în funcție de persona care a ocupat scaunul de director. Inițial instituția a refuzat să autorizeze sursa subterană. Buletinele de analiză indicau o calitate necorespunzătoare a apei, în special conținut mare de amoniu și depășiri ale concentrației de metale. Ionașcu a contestat aceste analize invocând la rândul său un sabotaj politic al proiectului său, dat fiind faptul că directorul instituției, doctorița Dumitrescu, răspundea frecvent la comenzi politice. Poziția DSP s-a menținut multă vreme și sursa subterană părea definitiv compromisă. După schimbarea de regim DSP s-a pricopsit cu noi directori, dar avizul a întârziat să apară. Abia după ce Institutul de Sănătate Publică a scos niște buletine de analiză care indicau că apa este potabilă, DSP  a emis, în iunie 2009, o autorizație cu un program de conformare care viza majorarea zonei de protecție severă a puțurilor și impunea Urban un control sever prin analize periodice. Din motive obiective primăria Slobozia nu a putut achiziționa în timp util terenurile necesare extinderii zonelor de protecție din jurul puțurilor. Mai mult, clorinarea în exces a apei a condus la deteriorarea rapidă a sistemului de distribuție și a calității apei, infectată cu rugină și depuneri de pe țevi. Timp de jumătate de an, cât PSD s-a aflat la putere, DSP s-a făcut că nu observă aceste deficiențe, care culmea, existau și la eliberarea autorizației. Abia după schimbarea configurației politice a guvernului instituția încăpută pe mâna unui mare specialist a anulat autorizația de funcționare. Din aceleași motive pentru care acest document s-a eliberat și care nu au fost considerate capitale pentru funcționarea sistemului. Pas de mai înțelege ceva. Concluziile sunt evidente. Ori autorizația a fost dată la presiuni politice, caz în care este nevoie de o anchetă penală care să scoată la lumină vinovații, ori acum autorizația a fost anulată pe motive politice și din nou este nevoie de o anchetă care să stabilească vinovații. Căci consecințele juridice ale actului administrativ emis de domnul Pană sunt grave.

Sănătate publică electorală

Apa furnizată la consumator de SC URBAN SA Slobozia, neîncadrându-se în toți parametrii de potabilitate impuși de legea 458/2002 cu modificările ulterioare nu este potabilă. Având în vedere că municipiul Slobozia nu dispune la ora actuală de sursă alternativă de apă potabilă operațională populația poate fi deservită în continuare cu apă din sursă subterană, după tratarea în actuala stație, pentru nevoile gospodărești curente”. Am citat din adresa prin care DSP informează SC Urban despre retragerea autorizației de funcționare. Concluziile specialiștilor sunt de-a dreptul tembele. Apa nu este potabilă dar în lipsa unei alternative furnizarea va continua. Acest paragraf vorbește de la sine despre substratul măsurilor luate de conducerea DSP. Ținta acestora este una singură. Se încearcă scăderea prețului la apă  și nimic altceva. Deducem asta din faptul că deși apa nu este potabilă se permite furnizarea către populație. Ce se întâmplă însă în cazul firmelor care au ca obiect de activitate alimentația publică? Cum vor mai funcționa restaurantele, fabricile de pâine și lapte care se alimentează cu apă din sistemul public ? Logica ne spune că aceste firme ar trebui închise deoarece folosesc apă nepotabilă. Le va închide cineva? Evident că nu, ar fi aberant. În aceste condiții, cui folosește măsura DSP? Eventual celor aflați în spatele deciziei. O scurtă privire asupra neregulilor invocate de DSP este suficientă pentru a trage concluzia că nu sănătatea publică s-a urmărit în acest caz și că jocul făcut de o instituție a statului se află la limita penalului. Pentru că deși putea face demersuri ca Urban să obțină o perioadă mai mare de derogare în vederea extinderii zonei de protecție a puțurilor și pentru schimbarea sistemului de distribuție a ales să anuleze pur și simplu autorizația de funcționare.

Punctul de vedere al SC Urban SA Slobozia

Societatea Urban SA contestă decizia anulării autorizației cu argumente de ordin tehnic și legislativ. Aceste argumente sunt expuse pe larg într-o adresă care a fost expediată către Prefectură, Primăria Slobozia și, evident către DSP. Redăm integral conținutul adresei:

Catre,

Directia de Sanatate Publica a Judetului Ialomita

In atentia D-lui Director Coordonator Dr. Corneliu Pana

Spre stiinta: Prefectura Ialomita – D-lui Prefect Petru Madalin Teculescu

Primaria Mun. Slobozia – D-lui Primar Ing. Gabi Ionascu

Ca urmare a Deciziei Nr. 490 / 22.01.2010 de anulare a Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009, revenim la Adresa Nr.428 / 22.01.2010 cu următoarele completări / precizări :

1). S.C. URBAN S.A a respectat programul de conformare anexat la Autorizația Sanitară Nr.1933/24.06.2009 privitor la numărul și frecvența analizelor impuse a fi executate pentru care au fost înaintate către D.S.P.Ialomița copiile buletinelor cu rezultatele acestora și care reflectă respectarea parametrilor calitativi de furnizare a apei către beneficiarii serviciilor conform reglementarilor în vigoare, urmărind în permanență și respectarea procedurilor de monitorizare impuse de H.G. 974 / 2004. Valorile parametrilor apei potabile furnizate de S.C. URBAN S.A s-au încadrat  până în prezent în valorile impuse de lege, societatea respectand în continuare procedura de tratare autorizată pentru furnizarea apei potabile, apa tratată nedepășind la ieșirea din stația de tratare parametrii impuși de lege. În rețelele de distribuție, apa furnizată către beneficiari a respectat valorile parametrilor impusi de lege, cu exceptia unor puncte ( în cazul rețelelor din oțel cu vechimi de 20-30 ani ) unde s-au înregistrat depășiri ale valorilor admise la parametrii fier și/sau turbiditate. În acest caz, conform prevederilor prezentei legi, pot fi acordate derogari astfel:

Art. 9.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba, la solicitarea autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, derogări pe o perioadă determinată de la valorile parametrilor stabiliţi în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) sau cu tabelul nr. 2 din anexa nr. 1 până la o valoare ce va fi stabilită şi aprobată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, luându-se în considerare riscul pentru sănătate şi alternativele de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei din zona respectivă. Derogările vor fi limitate la o perioadă cât mai scurtă şi nu vor depăşi o durată de 3 ani. În situaţia în care autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, solicită prelungirea derogării, se va înainta Ministerului Sănătăţii şi Familiei  analiza situaţiei şi motivarea solicitării de obţinere a celei de-a doua derogări. Pentru o a doua derogare nu se va depăşi termenul de 3 ani.

(2) În cazuri excepţionale Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba o a treia derogare pentru o perioadă care, de asemenea, nu va depăşi 3 ani. Decizia pentru o astfel de cerere va fi luată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în termen de 3 luni de la depunerea solicitării.

(3) Pentru orice derogare acordată în conformitate cu alin. (1) şi (2) trebuie specificate următoarele:

a) motivele derogării;

b) parametrul în cauză, rezultatele relevante ale monitorizării anterioare şi valoarea maximă permisă prin derogare;

c) zona geografică, cantitatea de apă furnizată zilnic, mărimea populaţiei afectate şi eventualele consecinţe asupra întreprinderilor producătoare de alimente;

d) schema de monitorizare adecvată;

e) un rezumat al planului măsurilor de remediere necesare, ce va include un calendar al activităţilor şi o estimare a costului de evaluare a situaţiei;

f) durata derogării.

Având în vedere gradul de uzură ridicat a cca. 42 km din rețelele de distribuție din oțel, care va continua să influențeze în mod negativ valorile parametrilor fier și/sau turbiditate,  solicităm menținerea Autorizatiei 1933 / 24.10.2009 cu derogare pentru parametrii fier, respectiv turbiditate pentru zonele deservite de conducte din oțel, ale caror planuri le anexam ( Anexa 1).

În cazurile în care au fost constatate depășiri ale parametrilor admiși de lege, S.C. URBAN S.A. a luat următoarele măsuri:

-înștiințarea beneficiarilor afectați și recomandarea măsurilor de remediere necesar a fi adoptate conform Art.6 Al.(2), (3) din prezenta lege. Anexam copii anunțuri ( Anexa 3 ).

- înștiințarea autorităților publice locale în vederea luării măsurilor legale necesare ( Anexa 4 ).

În prezent, la nivelul administrației publice locale au fost întreprinse următoarele măsuri:

- aprobarea fondurilor și a procedurii de achiziție publică a conductelor necesar a fi schimbate,

- comandarea unui studiu și solicitarea unor oferte tehnice și estimative financiare pentru înlăturarea amoniului și fierului înainte de clorinare în vederea reducerii cantităților de clor folosite la tratarea apei la valoarea dozei de marcaj. În perioada următoare, va urma procedura legală de licitație / contractare lucrări în cadrul Primăriei Municipiului Slobozia în urma căreia va putea fi înaintat și graficul estimat de înlocuire a rețelelor de distribuție a apei potabile. Perioada pentru care solicităm derogarea la parametrii menționați este de 3 (trei) ani.

2). Referitor la neîndeplinirea punctului 4 din Programul de conformare la Autorizația Sanitară de funcționare cu Nr. 1933 / 24.06.2009 , menționăm următoarele:

- S.C. URBAN S.A a solicitat prelungirea termenului de conformare la H.G. 930 / 2005 Art. 14, 15 ca urmare a constatării necesitații pentru Primăria mun. Slobozia  a unei perioade mai lungi  pentru derularea procedurilor legale de achiziție a terenurilor. Prezenta lege prevede:

Art. 14.(1) În situaţiile excepţionale şi pentru zonele geografice bine definite se va înainta Comisiei de igienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei o cerere specială pentru prelungirea perioadei de conformare. Perioada de prelungire nu trebuie să depăşească 3 ani. La sfârşitul perioadei de prelungire se va efectua evaluarea situaţiei, care va fi înaintată Comisiei de igienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care poate decide, pe baza acestei evaluări, o altă perioadă de prelungire, de maximum 3 ani.

Considerăm că în baza solicitării noastre amintită mai sus precum și a revenirii asupra acesteia prin prezenta, D.S.P. Ialomița avea și are în continuare suportul legal de prelungire a perioadei de conformare, legiuitorul oferind posibilitatea legală de eliminare a disfunctionalităților în funcționare și asigurarea continuității unor servicii publice vitale, în mod special, pentru a evita luarea unor decizii subiective și a asigura totodata siguranța sănătății beneficiarilor serviciilor. Menționăm că pe toată durata furnizării serviciilor, în baza Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009 condițiile de captare, tratare, distribuție / furnizare a apei potabile au rămas neschimbate, respectând procedurile autorizate, ca și în momentul și de la momentul emiterii deciziei de retragere a autorizației și până în prezent. Pe toata perioada furnizării acestor servicii D.S.P. Ialomița nu a identificat și nu a considerat că există un pericol real sau potențial la adresa siguranței sănătății populației generat calitatea apei potabile furnizată de S.C. Urban S.A, neavând nici o poziție / intervenție publică în acest sens.  Prin urmare, în baza acestor prevederi legale enumerate, precum și datorită faptului că municipalitatea nu deține o sursă alternativă pentru apa solicităm menținerea Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009, eventual cu acordarea derogării pentru parametrii fier și turbiditate pe o perioada de 3 ani și prelungirea termenului de realizare a zonelor de protecție sanitară severă în jurul forajelor în conformitate cu H.G. 930 / 2005 până la data de 31.07.2010. Solicităm și pe această cale sprijinul autorităților locale pentru rezolvarea situației create, ce poate genera prin o neabordare corectă, responsabilă și realistă, importante probleme de natură juridică și financiară societății Urban S.A, existând riscul punerii în pericol a siguranței stabilității și continuității serviciilor de apă și canalizare furnizate ce ar afecta municipiul Slobozia, orasul Amara și comunele : Cosâmbești, Mărculești, Ciulnița, Scânteia. Cu același tip de probleme se pot confrunta și alte întreprinderi, instituții cu profil / obiect de activitate de alimentație public și, nu în ultimul rând, populația .

Decizia Direcției de Sănătate Publică de a anula autorizația de funcționare a sistemului centralizat de alimentare cu apă are consecințe juridice greu de imaginat pentru dobitocul care a gândit-o pe treabă. Dincolo de faptul că tensiunea arterială a primarului Gabi Ionașcu a atins un nou maxim, dincolo de faptul că populația va consuma în continuare apa declarată nepotabilă, se pune problema autorizațiilor firmelor ce au ca obiect de activitate alimentația publică. Deși într-un interviu acordat site-ului guraialomitei.com doctorița Dumitrescu afirma stupid, cităm:”apa nu prezintă riscuri pentru consum dar nu respectă condițiile de potabilitate”,  faptul că DSP a săltat autorizația pentru sistemul de distribuție ar trebui să conducă la închiderea a zeci de firme din Slobozia. Pentru că în lipsa apei potabile curente, restauratele, cofetăriile sau fabricile de lapte ar trebui închise urgent. Adică, mai pe înțelesul lui Pană de la Sanepid, dacă a apucat să mănânce un rahat trebuie să-l mănânce până la capăt, fie că-i place sau nu. Este exclus ca băieți cu halat să pună lacătul pe capitala de județ. Asta este un fapt pe care până și Pană îl înțelege. Nu poți să închizi tot orașul doar pentru că ți s-a năzărit ție să latri la comandă și să dai din coadă. Dar dacă ai apucat să emiți o decizie tembelă este musai să și o aplici. Dacă apa nu este potabilă atunci trebuie să se vină cu lacătul peste tot. Trebuie declarată starea de urgență, trebuie informat guvernul iar locuitorii trebuie aprovizionați cu sacaua. Logic, Ionașcu trebuie musai să pună lacătul pe țeavă și să închidă robinetul, nu cumva să bea poporul apă contaminată și să crape. Și dacă admitem că scenariul generat de decizia lui Pană de vineri este absurd este musai că cineva trebuie să fie tras de mânecă rău de tot. Căci dacă lasă lucrurile pe jumătate făcute, Pană și cei care au semnat adresa prin care trebuie închis robinetul de la Urban sunt buni de băgat la zdup. Pentru că fie apa nu e bună și Urbanul ne otrăvește cu voie de la DSP, fie apa e bună și DSP se joacă de-a autorizarea. Privite din această perspectivă evenimentele de la sfârșitul săptămânii trecute capătă exact conotația care se întrevedea. Ne aflăm în fața unor comportamente instituționale aberante, în care de dragul unor lupte politice intestine o instituție publică, respectiv Direcția de Sănătate Publică, a ajuns să joace țurca cu nervii populației, să inducă panică și să facă jocuri de culise. De aceea cred că ancheta DNA cu privire la alimentarea cu apă a Sloboziei ar trebuie extinsă nițel și la DSP, instituție care fie ne intoxică deliberat, fie ne sperie electoral. Și într-un caz și în celălalt se ajunge la pușcărie.

Direcția de Sănătate Publică a anulat astăzi autorizația sanitară de funcționare a sursei subterane de alimentare cu apă a Sloboziei. Decizia este motivată de faptul de faptul că s-au constat încălcări ale normelor de igienă și depășiri la indicatorii de potabilitate, fără a se menționa care sunt aceia. De asemenea se invocă reclamați de la cetățeni și nerespectarea condițiilor de conformare stabilite la eliberarea autorizației, mai exact extinderea perimetrelor de protecție severă. DSP a stabilit că livrarea de apă va continua dar apa va fi furnizată ca menajeră și nu potabilă. De fapt problema rămâne în suspensie. Dacă apa din sursă subterană este un pericol pentru sănătatea populației ar trebui sistată furnizarea, ceea ce nu s-a întâmplat. Furnizarea și taxarea apei ca menajeră va avea un singur rezultat. Măsura va aduce pierderi importante în contul Urban prin scăderea prețului de furnizare. Adică alte găuri care, la un moment dat vor fi astupate tot din buzunarele cetățenilor. În rest lucrurile vor rămâne neschimbate, populația va continua să bea apa afectată de calitatea rețelelor dar va plăti ceva mai puțin pentru același serviciu. Restul e doar gargară. Ar fi totuși interesant de aflat cum s-a dat autorizație pentru respectiva investiție și cine ar trebui să înfunde pușcăria pentru asta, dacă documentul s-a eliberat nelegal. Vom reveni.

“Capitalism – reteta noastra secreta” a fost difuzat de Arte, in Franta, de ziua nationala a Romaniei. Realizat de Alexandru Solomon, filmul este o serie de interviuri cu cei considerati primii capitalisti ai Romaniei: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Padure, Ioan Nicolae. Ei au in comun fie afacerile cu statul, munca in comert exterior inainte de revolutie, care insemna implicit, dupa cum explica Voiculescu, si colaborarea cu securitatea. Pelicula intra in intimitatea milionarilor/miliardarilor romani si prezinta imagini inedite cu acestia, realizand portrete in detaliu ale acestora. Filmul poate fi vizionat aici.

Ce ar vedea Ceausescu dupa 20 de ani de la indepartarea lui in Romania anului 2009? Acesta este pretextul de la care porneste filmul si de la intrebarea lui Nicolae Ceausescu: “De cand acesti tradatori m-au executat, cine sunt noii lor stapani?”

Primul dintre ei, Dan Voiculescu, care apare cu un interviu acordat unui post de televiziune anglo-saxon, american probabil, in care vorbeste despre banii Securitatii si despre locul in care se afla ei: in conturile firmei Crescent din Cipru. Cele mai importante declaratii ale sale:

  • Cine a construit capitalismul roman asa cum este el, dupa 20 de ani, in conditiile in care Voiculescu scrie intr-o carte ca “un sistem corupt a fost inlocuit de un alt sistem corupt, nomenclatura a fost inlocuita de o alta, iar mediocrii domina scena tranzitiei”? “A existat si in Romania o categorie din care faceam si eu parte, care lucra pentru multinationale in perioada comunismului. Asta le-a permis sa vada capitalismul inainte de venirea lui in Romania, inainte de asimilarea metodelor de lucru occidentale, fara a parasi tara. Aceasta categorie de persoane reprezinta principala categorie si este cea pura, reala, capitalistii romani“.
  • El povesteste ca revolutia din ’89 l-a prins in functia de director general al firmei Crescent din Cipru, cu un salariu fabulos pentru acele vremuri, de 5.000 de dolari. “Compania noastra a lucrat in stransa colaborare cu o companie de comert exterior creata legal de statul roman, care si ea era foarte serioasa. Dar care apartinea securitatii statului. Si asta inseamna ca am lucrat cu toate institutiile statului, inclusiv cu securitatea. Iar daca ai lucrat cu aceasta companie erai considerat automat ca ai lucrat cu securitatea. Dar trebuie stiut ca securitatea era singura institutie care acorda o autorizatie pentru acest tip de intreprindere“.
  • Compania Crescent pentru care lucra Voiculescu era inregistrata intr-un paradis fiscal in Cipru, se arata in film. In 1990, guvernul roman a angajat experti inspectori financiari canadieni pentru a da de urma conturilor securitatii. Cautau 2 miliarde de dolari disparute.

La fortune de diable, 1991: este un interviu acordat de Voiculescu, in care vorbeste despre fondurile securitatii.
Reporter: In timpul comunismului ati acumulat zeci de milioane de dolari. Unde sunt ele?
Voiculescu: Acesti bani sunt in conturile Crescent din Cipru. Toti acesti bani, profitul net sunt in conturile firmei Crescent in Cipru.
Reporter: Care estimati ca e valoarea companiei (n.r. Crescent)?
Voiculescu: Nu stiu, este un secret, in mod normal? Pentru ca daca e un secret, nu va spun.
Reporter: Puteti sa-mi spuneti daca vreun ban din aceste profituri au fost indreptate spre conturi speciale, dupa caderea regimului ceausescu?
Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun penny?
Voiculescu: Niciun singur banut.

  • Voiculescu spune ca expertii canadieni le-au spus autoritatilor romane ca Voiculescu trebuie arestat si adevarul despre conturile securitatii vor iesi la lumina. I-am iertat pe canadieni, spune Voiculescu, care sustine ca pentru aceasta afirmatie a expertilor, daca ii dadea in judecata, ar fi castigat procesul.

Realizatorii peliculei se intreaba mai departe, dupa cazul Voiculescu, despre cum s-a construit capitalismul in Romania si prin ce metode banii statului au devenit capital privat. Banii din comertul exterior au fost deturnati tocmai de aceia pusi sa ii pazeasca, de cei mai de incredere, care si-au inceput cu ei propriile afaceri, se arata in comentariu.

Ioan Niculae, patronul InterAgro are tot experienta muncii in comertul exterior si chiar munca in Securitate. Timp de trei ani si jumatate, cand avea 24-25 de ani, a lucrat pentru politia secreta a regimului comunist. Pana in 1980.

  • Putem spune ca oamenii securitatii si-au impartit zonele economice pe care sa le controleze?, este intrebat. “Am lucrat pentru securitate pana in 1980, aveam 24-25 de ani, am lucrat 3 ani si jumatate si am plecat in comert exterior. Cine era suficient de matur si poseda capitalul necesar pentru a demara o afacere la revolutie? Cei care, ca si mine, aveau intre 35 si 45 de ani in 1989. Vrand nevrand, noi am trait intr-un sistem. Ce sa fi facut dupa revolutie? Sa ne retragem, sa disparem? Sa fiu facut vinovat doar pentru ca am lucrat intr-o companie comunista de comert exterior? Care este problema?”, raspunde acesta.

Rasfatatul inceputului anilor ’90, George Padure, isi marturiseste dezamagirea de a fi cazut in uitare si de a nu fi reusit sa faca bani multi. Pentru ca nu a vrut sa apartina grupurilor care imparteau banii, de fapt, spune el. Copil de nomenclaturist, tatal lui a fost primar al Constantei pe vremea comunistilor, a fugit in Belgia intr-o vreme cand era suficient sa isi spuna numele – zice Padure in film – pentru a obtine avantaje. Dar tatal lui a fost “unul dintre activistii cuminti”, care n-a acceptat sfatul sotiei de a face ceva pentru a avea si ei o “cosmelie”, pentru ca voia sa puna capul pe perna linistit noaptea. Insa fiul lui s-a intors cu 4 milioane de dolari din Belgia pentru a-si deschide afacerile intr-o “economie perfect instabila”. “Unoeri ma simt jenat ca n-am reusit sa castig atatia bani precum altii. (…) Eram preferatul vremii”, se lamenteaza Padure, acum e cazut in uitare.

Tender, Vantu, Dan Ioan Popescu
– imaginile prezentate de televiziuni cu ei chemati in fata anchetatorilor si concluzia raportului pe justitie din 2009 al Comisiei Europene care noteaza faptul ca niciun caz de mare coruptie nu si-a primit sentinta. Cateva imagini cu oameni pagubiti la FNI. “Justitia este foarte agitata, nu ajungem niciodata la fondul problemei, din cauza viciilor de forma”, este comentariul filmului.

Povestea de succes in afaceri a lui Dinu Patriciu ocupa o parte extinsa a peliculei. In februarie 1990 a creat prima firma privata din Romania, Alpha, un birou de arhitectura, iar primul milion l-a facut un an mai tarziu, din cateva proiecte imobiliare pe niste terenuri pe care le detinea, care au fost vandute unor “antreprenori cu viziune”.

  • Filmul prezinta povestea privatizarii Rafinariei Vega, a Petromidia, povestea datoriilor si banii pe care i-a platit Dinu Patriciu si mentioneaza faptul ca datoria de 571 de milioane de dolari trebuie platita statului pana in 2010. In plus, aminteste ca Libia avea o creanta de 85 de milioane de dolari pentru lucrari facute de Petromidia pe vremea lui Ceausescu, o creanta pe care a recuperat-o Patriciu.
  • N-a fost o operatiune imorala, ci una comerciala, spune Patriciu despre aceasta afacere. Probabil e prima operatiune de anvergura de achitare a unei datorii a statului catre el insusi. Dar daca statul era un mai bun negociator? intreaba realizatorul filmului. “Statul nu dispunea de resursele intelectuale sa fie un mai bun negociator. Functionarii din comunism si-au pastrat posturile, nu aveau suficienta experienta in economia libera. Dar capitalismul e imoral. Exista o mitologie pe dos a succesului: nu poti sa ai succes decat daca furi“.
  • Patriciu surprinde evolutia capitalismului romanesc prin desen, intai un rechinas, apoi o balena, in final o caracatita. Si marturiseste ca s-a distrat bine.

Gigi Becali e prezent si el in film, ca o evolutie de la arestare pana la a deveni europarlamentar si destul de stigher in hemicilul de la Strasbourg, in timp ce povestea lui Dan Diaconescu si a postului OTV este considerata si ea simbolica pentru modelul de capitalism romanesc.

“Oamenii au reinceput sa ii aprecieze pe securisti, si-au dat seama ca sunt inteligenti si ca au reusit”, este concluzia de final a lui Dan Diaconescu. “Romanii s-au obisnuit si cu coruptia, si cu faptul ca hotii scapa nepedepsiti si au ajuns sa le para rau ca n-au facut (furat) si ei”.

Asa ca si Ceausescu, personajul care face calatoria in Romania la 20 de ani de la caderea sa ar fi multumit. Multumit ca aceia care au lucrat in comertul exterior au reusit si ca pot exporta modelul lor de capitalism.

Deși nu mai aveam nevoie de elemente suplimentare care să-i definim personalitatea președintele PSD Silvian Ciupercă ne-a făcut un cadou și și-a dat săptămâna trecută întreaga aramă pe față. Cu ocazia scandalului declanșat de GSE la Spitalul Județean (de GSE și nu de organele de control de la CJI care la ordinul Nașului tolerează hăcuirea patrimoniului public) marele demagog din fruntea județului și-a administrat singur un sut în dorsal. Prins cu spatele la zid, Ciupercă era obligat să sesizeze poliția și Parchetul cu privire la fapta lui Olaru, care folosindu-se de înscrisuri false a determinat închirierea unui teren din patrimonial public către  firma cumnatului juristului de la Spital, a indus în eroare primăria Slobozia, care a autorizat ilegal o construcție și a păcălit o bancă. În loc să facă ceea ce orice om de bun simț ar fi făcut, Ciupercă a preferat să pună batista pe țambal. Nici după publicarea articolului nostru,  marele om politic născut din concubinajul vinovat al corectitudinii cu cinstea (ambele fiind de gen feminin procesul de naștere a omului politic a fost evident influențat) n-a mișcat un deget măcar pentru restabilirea legalității la Spital. Abia după 16 zile, timp în care s-a ascuns pe sub birourile subordonaților, marele om politic a emis un comunicat de presă în care nici măcar nu a avut bunul simț să explice detaliat cum s-a descoperit golănia de la spital. A stabilit el că actuala conducere a spitalului trebuie să dreagă busuiocul penal al lui Olaru și a închis cazul. Urmează să vedem ce va spune ancheta penală declanșată la sesizarea GSE și în care Ciupercă este vedeta de necontestat. Demagog de excepție, Ciupercă nu s-a limitat însă doar la a ține de șase la managementul penal al lui Olaru. Zgâriat pe obrazul său curat dar gros de faptul că i-am readus aminte de afacerea Boromir, domnul Ciupercă a sărit de 7 metri în sus și ne-a remis un drept la replică nesimțit de-a binelea. Mizând greșit pe lipsa noastră de memorie, Ciupercă susține că n-a avut nicio treabă în afacerea Boromir, când elevii ialomițeni au primit vreo 60 de grame de biscuiți în loc de 80 de grame cum le dădea dreptul legea. Că domnul Ciupercă minte ordinar, demonstrăm în pagina 3. Și precizăm că Marele Cinstit și Competent din fruntea PSD mizează pe faptul că în 2005 a secretizat cu voie de la bec documente care ar fi trebuit să-l trimită după gratii și pe el și funcționarii din subordinea sa care au mânărit contractul cu Boromir și caietul de sarcini aferent licitației. Mizează prost. Dacă Cazacu, pe atunci prefect și autor al sesizării penale a înghițit ca pelicanul o rezoluție ticăloasă a unui procuror naiv și n-a atacat-o în instanță, GSE nu va înghiți așa ceva. Așa că tocmai ce ne pregătim ca în calitate de contribuabili să-l scoatem pe profesorul de demagogie Silvian Ciupercă la tablă. Nu de alta, dar încă patru ani cu el la CJI nu știm dacă mai înghițim. Ne-ar trebui prea multă lămâie.

Ingineria imobiliară prin care fostul manager al Spitalului Județean a închiriat ilegal 50 mp de teren din curtea instituției pentru construirea unui fast food a ajuns în atenția poliței. GSE a formulat o sesizare penală împotriva celor doi după ce dezvăluirile legate de această inginerie au fost trecute sub tăcere de președintele Consiliului Județean Ialomița, administratorul de drept al terenului. Ciupercă și Olaru vor fi cercetați pentru abuz în serviciu și înșelăciune. Nici în ceasul al 12-lea Ciupercă nu a găsit de cuviință să sesizeze Parchetul pentru abuzul grosolan și falsurile comise de subordonatul său pe linie politică, devenind astfel complice la golăniile lui Olaru.

comunicat cji

Motivația demersului

Gazeta de Sud Est a publicat prima anchetă jurnalistică legată de închirierea ilegală a unui teren din curtea Spitalului Județean la data de 27 octombrie 2009. Investigația noastră demonstra cu documente că Olaru a comis mai multe falsuri inducând în eroare serviciul de Urbanism al Primăriei Slobozia unde a trimis două documente prin care dorea să ateste că are dreptul să dispună de terenul Spitalului Județean și că își exprimă în fața notarului ACORDUL  EXPLICIT cu privire la construirea unui fast food în incinta instituției. Deși i-am cerut domnului președinte să exprime un punct de vedere cu privire la acest abuz al lui Olaru, vreme de 16 zile funcționarii instituției s-au făcut că verifică. În a 16-a zi am primit un răspuns senat de Ciupercă prin care ni se explica faptul că respectiva construcție este construită ilegal și că s-a cerut conducerii spitalului să rezilieze contractul. Atât. Nici o vorbă despre abuzul cras în serviciu al politrucului PSD, nici vorbă de sesizarea penală la care articolul 263 din Codul Penal îl obliga pe cinstitul șef al Consiliului Județean. Mai mult, vreme de 16 zile Ciupercă a refuzat să răspundă la telefon ascunzându-se pur și simplu. Din acest motiv dar și pentru că întreg plenul consiliului județean s-a făcut că nu vede golăniile am ales să sesizăm noi organele de cercetare penală pentru care instituția sesizării din oficiu când e vorba de politruci nu există.

Afacerile lui Olaru au intrat sub lupă, Ciupercă a intrat în penal din nou

 

Revoltat de reacția noastră Ciupercă ne-a trimis la redacție un drept la replică prin care  susține că in afacerea din 2006 când a permis firmei Boromir să fure la gramaj și să distribuie 40 de grame de biscuiți în loc de 80 de grame așa cum cerea legea nu a avut nici un amestec. Lucrurile nu stau nici pe departe așa și vom demonstra asta în ediția viitoare a ziarului, când vom publica adiționalul semnat de Ciupercă. Până atunci trebuie să spunem că Olaru ar trebui întrebat de mai multe obiecte din patrimoniul spitalului care au dispărut. Este vorba despre fosta gospodărie anexă a spitalului demolată fără acordul CJI, de plăcile de gard care au fost schimbate sau de ferestrele schimbate evaporate din magazie. Vom reveni.

Domnul Silvian Ciupercă, recunoscut drept un adept al cinstei şi corectitudinii este pus în faţa unei dileme existenţiale. Subordonatul său pe linie politică, Vasile Olaru a comis un abuz cât Casa Poporului asezonat cu falsuri şi şmenuri juridice. De mână cu juristul PSD instalat la Spitalul Slobozia Olaru a închiriat fără un teren în curtea instituţiei fără a avea acest drept. Pentru asta chirurgul de partid s-a folosit de o hotărâre abrogată a Consiliului Judeţean pe care a trimis-o la primărie încercând să dovedească prin asta că are drept de viaţă şi de moarte asupra bunurilor spitalului. Şmecheria a ţinut iar Primăria Slobozia a autorizat o construcţie provizorie în acte dar cu fundaţie şi tot arsenalul unei construcţii definitive. Pus în faţa acestei situaţii, preşedintele Ciupercă va trebui să sesizeze Parchetul cu privire la infracţiunile comise de colegul domniei sale de partid. Este obligaţia legală a domniei sale de care nu prea are cum scăpa. Oricum ar încerca să o ascundă, infracţiunea comisă de Olaru este de domeniul evidenţei. Deocamdată domnul Ciupercă trage de timp. Funcţionarii CJI se fac că cercetează faptele iar preşedintele chestionat de noi se face că nu ştie nimic. Până ca oamenii din subordinea domniei sale să mişte ceva, domnul preşedinte poate admira întreaga golănie a lui Olaru în paginile GSE. Şi poate demara procedurile pentru ca fostul director al spitalului să răspundă pentru faptele sale. Senzaţia unanimă este însă că preşedintele CJI nu va face demersurile la care este obligat de lege. Pentru că ar da foarte prost la campania electorală a PSD ca unul dintre fruntaşii partidului să fie chemat la Parchet pentru hoţii. Cinstit măcar în mod declarativ, preşedintele pare dispus să-şi sacrifice şi bruma de credibilitate pe care o mai are pentru protejarea lui Olaru. De ce face asta este greu de explicat în mod raţional. Complicitate, laşitate, solidaritate cu golanii, toate sunt argumente valabile. Indiferent însă de argumentele unei asemenea posibile decizii, domnul preşedinte îşi asumă o mare responsabilitate. Şi anume aceea a asimilării domniei sale cu indivizii dubioşi pe care i-a girat pentru ocuparea unor funcţii publice. Refuzând să sesizeze Parchetul, domnul Ciupercă devine complice cu hoţii. Şi, asemenea lui Iliescu,  care era cinstit foc dar sub care colcăia de mafioţi, domnul preşedinte va putea fi arătat ca un protector de nădejde al unei mafii de partid. Asta ca să nu mai spunem că trecerea sub tăcere a golăniilor lui Olaru l-ar putea aduce pe liderul PSD fix în faţa procurorilor în calitate de complice. Cu ce costuri, vom vedea la localele viitoare.

În partea a doua a interviului acordat GSE, deputatul Marian Neacșu face o radiografie asupra situației economice a României. Domnia sa consideră că în 2010 România va plăti nota de plată a consumului în exces din anii trecuți, dar și prețul lipsei de eficiență a guvernărilor din ultimii ani. În opinia sa aparatul de stat este supradimensionat și funcționează prost iar revendicările sindicale sunt justificate doar de modul în care guvernul alocă resursele bugetare ca și cum criza nu ar exista.

Cum vedeți evoluția economică a României condusă de un guvern minoritar și sub spectrul grevelor anunțate de sindicate?

Aș vrea să am un oarecare spirit vizionar și să pot să răspund foarte obiectiv la întrebarea asta. Din nefericire este un lucru care nu îmi dă voie să am nici măcar o viziune foarte amplă, ci una restrânsă. Ce nu pot să înțeleg este faptul că ne-am plâns până acum o săptămână că nu mai avem bani pentru funcționarea autorităților locale, pentru finanțarea sistemului de sănătate, ne împrumutăm la FMI ca să băgăm banii în consum pentru a plăti salarii și pensii. În ședința de guvern de joi am aflat că avem bani să plătim pensia socială, avem bani să dăm la drumuri naționale și județene, avem bani să plătim cheltuielile necesare pentru primării. Nu vreau să politizez discuția dar vreau să spun că nu pot avea o viziune din aceste considerente. Experiența mea din zona economică îmi spune că vom traversa o perioadă extraordinar de dificilă.. Acest comportament, pe care toate guvernele l-au avut pentru a obține câștiguri electorale, nu sunt de bun augur pentru că seamănă cu tactica pârjolirii în calea celor care vin. Iar activitatea în România nu se închide nici pe 22 noiembrie nici pe 6 decembrie. Dacă nu gestionăm cu responsabilitate resursele în perioada aceasta aruncăm anatema nefuncționării sistemului cel puțin și în primul trimestrul al anului viitor. În aceste condiții înclin să cred că ar trebui să existe un efort conjugat din partea tuturor acelora care pot să aibă decizie. Am și un exemplu ilustrativ. S-a anunțat criza politică și devalorizarea a început să cunoască iarăși un nivel destul de abrupt. Aparent, pentru multă lume nu înseamnă prea mult cei câțiva bănuți care se adună în fiecare zil la cursul de schimb leu- euro în dreptul leului. Dar pentru sumele foarte mari care se discută la nivel macro, pentru faptul că noi importăm o bună parte din resursele economice plătindu-le în valută, lucrurile acestea nu sunt deloc neglijabile. Și pentru nivelul de trai este un lucru negativ și cred că dacă ar fi gândit cu mai multă răspundere față de cetățeni colegii noștri ar fi trebuit să evite crearea acestei crize politice artificiale în momentul în care se stabilea cursul leu-euro în baza căruia se vor calcula accizele anul viitor. Criza politică a dus cursul de la 4,17 lei pentru un euro la 4,25-4,27. Cursul la care se calculează accizele pentru anul viitor va fi de 4,27, nu 4,19. Deci vom plăti mai mult pentru toate produsele accizate.

Acordul cu FMI este contrar revendicărilor sindicale. Sindicatele devin agresive și amenință cu blocaje. PSD este într-o relație subterană foarte bună cu sindicatele…

Ar trebui să fie pe față această relație. Pentru că PSD are o politică socială…

Întrebarea mea este cine mai apără în România interesele legitime ale mediului privat, cel care plătește nota de plată pentru toate aceste politici sociale?

Di nefericire interesele mediului privat nu au fost reprezentate la nivelul executivului..

La nici unul dintre guverne..

La nici unul, sunt aproape total de acord. Mai mult decât atât, acum mai mult decât oricând se manifestă un soi de concurență neloială a statului în economia reală. De ce nu este lăsat sistemul privat să-și găsească propriile soluții? Statul are o poziție distructivă în raport cu mediul privat. Cei din mediul privat au fost primii care au realizat care sunt efectele crizei și și-au luat primele măsuri. Au redus cheltuielile, și-au redimensionat personalul și și-au reconsiderat poziția în raport cu ceea ce oferă piața în acest moment. În zona publică, care are mult mai multă remanență și mult mai mult imobilism, lucrurile nu numai că nu s-au pus în termenii aceștia ci nu se pun în acești termeni nici în continuare. Or, în condițiile în care de la privat se disponibilizează un număr important de personal, mulți dintre patroni renunțând în momentul acesta la ceea ce înseamnă esența capitalismului, respectiv obținerea de profit, doar ca să își salveze afacerea, la stat lucrurile rămân neschimbate. Iar atunci când se încearcă a se lua măsuri în zona respectivă fie nu se recunoaște că aparatul este unul stufos deși asta este evident, fie nu se recunoaște că aparatul de stat este ineficient, și asta o știm cu toții. Mai mult decât atât se manifestă și această agresivitate a sindicatelor din sistemul public despre care spuneai ceva mai devreme. Este în mod cert o foame de bani teribilă. De asta ne-am împrumutat la organismele internaționale, de asta avem o marjă de datorie internă foarte mare. Apreciez că este o mare prostie să ne împrumutăm pentru a consuma. Pentru că acei bani pe care-i împrumutăm ca statul să funcționeze prost din punct de vedere instituțional vor antama generațiile viitoare. Ceea ce se întâmplă acum referitor la agresivitatea mișcării sindicale ea pleacă de la un principiu cunoscut. Românii au o vorbă care spune că nu e prost cine cere, ci cel care dă. Pentru a-și putea susține interesele, și, slavă Domnului, știm că sunt destule,   cei de la vârful mișcării sindicale sunt datori să iasă în fața celor pe care-i reprezintă cu realizări cât mai notabile. Motiv pentru care solicită. În aceleași timp este de condamnat și executivul care nu a găsit cele mai bune abordări. E normal să vi să ceri și să iei totul. Dar la fel de bine cunosc și sindicaliștii că ne aflăm într-o perioadă e criză. Dacă părțile ar fi stat față în față cu picioarele în apă rece s-ar fi găsit soluții pentru obținerea unui echilibru între ce se cere și ce se poate da efectiv.

Executivul a avut totuși o voce mai rațională decât restul clasei politice. Cei din executiv, de la ambele partide îndemnau la cumpătare iar politicienii angrenați în campanie bombardau cu discursuri populiste. Cum se împacă atitudinile acestea?

Se pot găsi aici circumstanțe. Atâta vreme cât cei neimplicați la guvernare văd că în zona executivului există cheltuieli cu un caracter preferențial și neeconomicos atunci sunt îndreptățiți să creadă că sunt bani care nu sunt mobilizați acolo unde ar trebui, motiv pentru care se solicită. Și cred că asta este și filozofia sindicatelor. Când soliciți cumpătare, ar trebui să demonstrezi prin puterea exemplului că această cumpătare este posibilă. Or, lucrul acesta nu a fost extrem de vizibil în actul de guvernare. Am avut cel mai mare buget de investiții. Eu nu am văzut nici o investiție spectaculoasă pusă în operă.

O perspectivă asupra vieții economice de după alegeri?

Indiferent cine va câștiga alegerile situația economică va fi aceeași. Cred că vom plăti prețul exceselor pe care le-am făcut în ultimii ani. Apreciez că efectele devastatoare ale crizei vor fi mai vizibile anul viitor. Nici acum și nici înainte de alegerile parlamentare din 2008 nu am aflat adevărul despre situația reală a economiei românești. Eu cred că ea este mai ea decât se previzionează și decât cunoaștem. Atâta vreme cât te împrumuți pentru a consuma este echivalentul național al acelui împrumut cu buletinul. Oamenii s-au bucurat foarte tare, și cred că într-un fel sau altul acesta este și fundamentul crizei, că se pot împrumuta ușor. Și ei s-au împrumutat tot pentru consum. Au fost foarte puțini cei care s-au împrumutat pentru a-și cumpăra un mijloc productiv, care să producă plusvaloare. Ne-am împrumutat să cumpărăm un frigider, o mașină, o casă. Am vrut să demonstrăm un alt statut față de cl pe care îl avem în mod uzual. Poate că ar fi trebuit intervenit mult mai demult în sistemul bancar care a cordat credite pentru orice. Prețul pentru acest desfrâu al consumului îl vom plăti după alegeri. Se prezumă că vom avea o perioadă liniștită de 3 ani fără alegeri. Și trebuie să recunosc că abia o aștept. Ar trebui să fie o perioadă în care să putem construi în liniște. Nu cu măsuri luate pe genunchi și nu cu asumări de răspunderi guvernamentale. Sper să avem și președinte și guvern care să susține astfel de abordări.

Credeți că PSD ar putea susține un guvern de tehnocrați cu un program economic care să nu aibă legătură cu programele politice ale partidelor parlamentare?

Aș vrea să cred că nu s-ar impune o astfel de guvernare. Că lucrurile nu sunt atât de rele. În opinia mea un guvern de tehnocrați susținut din parlament ar trebui să apară atunci când un guvern politic nu mai are soluții. În tot spectru politic există politicieni care au dovedit de-a lungul timpului profesionalism. Am avut miniștrii politici buni la toate partidele. Poate că s-ar impune un guvern de largă coaliție decât un guvern de tehnocrați.

Consiliul Județean Ialomița a aprobat în ședința de astăzi participarea la sesiunea de depunere de proiecte prin Programul Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice” 2007- 2009. Conform stiudiului de oportunitate prezentat consilierilor valoarea proiectului se ridica la 10 milioane de euro din care valoarea contribuției bugetului județean este de 200.000 de euro, diferența de 9.200.000 de euro fiind finanțare nerambursabilă. Parcul fotovoltaic care va fi amplasat în comuna Gura Ialomiței va genera aproximativ 3GWh energie electrica anual, economia realizată la bugetul CJI ridicându-se la circa 1.000.000 de lei pe an. Durata de funcționare a parcului este estimată la 30 de ani, specialiștii recomandând schimbarea soluției tehnice care acum este vârf de tehnologie după circa 15 ani. Alături de proiectul parcului eolian ce va fi amplasat în aceeași zonă și acest proiect a fost implementat de vicepreședintele CJI, Ioan Martin și reprezintă premiere absolute pentru o administrație locală inertă până acum.