Thursday, July 24th, 2014

La PSD Ialomița căpătuiala de pe urma unor funcții publice este politică oficială de partid. O demonstrează zecile de scandaluri de corupție în care au fost implicați ciocoii social-democrați care s-au perindat la conducerea acestei bande de rozători bugetari impropriu denumită partid politic. În ciuda aparențelor de onorabilitate pe care bunicuța din vârful șurii pesediste se străduiește să le promoveze, din cotloanele partidului răzbate un miros de corupție care îți mută nasul din loc. Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului ne vom apleca asupra cazului Mușoiu-SAM GPL, băiat de mingi recrutat de Ciupercă de la pepiniera de cadavre a PSD și proptit în câțiva ani fix în vârful ierarhiei administrative a județului. Așa cum vom demonstra, ascensiunea nepoțeului SAM GPL se reflectă direct în cifra de afaceri a firmelor sale, serios racordate la țâța bugetară a primăriilor ialomițene.

Un buticar fără perspective

Fănică Mușoiu vede lumina zilei în 1975. În perioada 1998-1999 se școlarizează în ale social democrației la fundația pesedistă Mileniul 3 păstorită de marea căpetenie socialistă Marian Bălan, acum retrasă din activitate. Aici deprinde primele noțiuni de devalizare organizată și șmen generalizat, asistând din funcția de vicepreș al fundației la preluarea controlată a Clubului Tineretului din Slobozia de sub nasul poporului. Până în 2002 Mușoiu se școlarizează și devine electromecanic expert în traficul urban. Apoi își creează timid prima întreprindere de montat GPL pe hârburi, afacere ce îi aduce ceva parale și ceva reclamații pentru buteliile încărcate fără autorizație. Rezultatele financiare mai săltărețe apar în 2005, când cu 10 angajați nepoțelul socialist face primul miliard contabilizat în activul SAM GPL. Tot atunci timidul nepoțel își bagă prima degetele în borcanul cu miere bugetară, montând niscaiva termopane  la școlile din Slobozia. A fost semnalul că tânărul social democrat se maturizase și îi venise timpul să fie scos la produs de codoașele din fruntea partidului. Din acel an sensul vieții s-a schimbat pentru mecanicul Fănică, devenit preferatul lui nea Vasile Ciupercă, profesorul de cinste și corectitudine de la Consiliul Județean.

Concubinajul lui Mușoiul cu bugetul de partid și de stat

În august 2005 Mușoiu aplică primele noțiuni de economie socială de piață și creează firma Project Construct. Unic angajat și acționar devine consoarta sa, Sneatinschi Alice Maria (SAM dacă nu v-ați prins), care în primul an de activitate face un profit brusc și neașteptat de 1,3 miliarde de lei. Asta în vreme ce Fănică GPL abia dacă adună vreo 250 de milioane cu toți cei 20 de angajați ai lui. De unde rezultă că potrivit principiului vaselor comunicante, bănetul de SAM se scurge la Project Construct și de acolo în buzunarele nepoțelului dedulcit deja la contracte de lucrări publice. Fie direct, fie prin intermediari, SAM și asociații ajung în 2007 cu profituri însumate pe ambele firme de circa 3 miliarde de lei. Ceea ce pentru o firmă plecată de butelii de GPL nu era rău de loc. Cu precădere miliardele provin de la primării PSD care-l alimentează pe Mușoiu cu diverse lucrări, de la termopane și zugrăveli până la studii de fezabilitate, piață pe care concurența era acerbă în sânul mare al partidului stat. De la stadiul de băiat de mingi, Mușoiu ajunge în capătul lanțului trofic în 2008, când este propulsat consilier județean. Adică lupul ajunge paznic la oi.

Bunicuța echilibrează, nepoțelul încasează

După numai câteva luni de activitate în Consiliul Județean, Mușoiu profită bestial de buget. SAM GPL administrată de Sneatinschi face o cifră de afaceri de 49 de miliarde dar profitul cade în cap ajungând la 460 de milioane, adică nici 10%. Asta în vreme ce Project Construct abia adună 1,7 miliarde cifră de afaceri dar scoate un profit de doar 200 de milioane. Nici principiul vaselor comunicante nu mai funcționează, deși firma umflă lucrări publice pe bandă rulantă. Mai ales că, la data de 11 decembrie 2008 Mușoiu ajunge vicepreședinte al Consiliului Județean ocupând funcția rămasă vacantă după ce Mihai Găină a câștigat un mandat de senator. Extragem spre documentare o listă cu lucrări de construcții publicată pe site-ul firmei SAM GPL:

  • Proiectare si executie sala de sport afrerenta Scolii George Valsan din Amara – Ialomita
  • Reabilitare camine Universitatea «Dunarea de Jos» – Calarasi
  • Lucrari de amenajare fatada est si acces fatada est-continuare Muzeul National al Agriculturii – Ialomita
  • Reparatii capitale + Reabilitare imobil scoala comuna Boranesti – Ialomita
  • Modernizare seminar teologic liceal ortodox Sf. Ioan Gura de Aur – Ialomita
  • Realizare instalatie electrica la internatul Centrului Social Slobozia – Ialomita
  • Reabilitare bai camin internat Scoala nr.13 – Ialomita
  • Lucrari de imprejmuire gard Scoala cu clasele I-VIII, nr. 3 – Ialomita
  • Tamplarie PVC usi si ferestre
  • Reparatii capitale la Scoala George Valsan din Amara – etapa II – Ialomita
  • Reabilitare grupuri sanitare la Gradinita cu program normal – oras Amara – Ialomita
  • Reparatii acoperis gradinita – inlocuire invelitoare si revizuire sarpanta
  • Reabilitare cladire liceu Colegiul National M. Viteazul – Ialomita

Și asta nu e tot. Căci, între timp, Mușoiu a găsit resurse să acopere nevoile de proiectare ale județului. Înhămată la treabă, doamna Sneatinschi, soția marelui bărbat de stat a proiectat la două capete după cum aflăm tot de pe site-ul familiei:

  • Studiu de fezabilitate necesar pentru reabilitare sala de sport aferenta Scolii George Valsan din Amara
  • Proiectare tehnica, detalii de executie si executie sala de sport aferenta Scolii George Valsan din Amara
  • Studiu de fezabilitate blocuri ANL – Amara
  • Studiu de fezabilitate necesar reabilitarii dispensarului din orasul Amara
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – Reparatie capitala corp cladire liceu si internat Colegiul National Mihai Viteazul»
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – Modernizare Seminar Teologic Slobozia»
  • «SF+PT+DE+CS si documentatie licitatie – REABILITARE SISTEM DE PRODUCERE SI ALIMENTARE CU ENERGIE TERMICA GRADINITA JUNIOR SLOBOZIA»
  • Studiu de fezabilitate, proiectare tehnica, detalii de executie Reabilitare Camin Cultural Saveni
  • Expertiza tehnica si studiu geotehnic Reabilitare Camin Cultural Saveni
  • «SF+PT+DE Piata agroalimentara zona bloc MB12-MB13»
  • Expertiza blocuri ANL
  • Expertiza tehnica +SF+PT+DE Reabilitare termica Piata Cuza Voda

După cum se poate observa, în vreme bunicuța Ciupercă echilibra bugetele localităților nepoțelul SAM le golea de lichidități oferindu-le lucrări și proiectare de o calitate ireproșabilă. S-a lucrat în haită, după cum se știe, firmele PSD încasând direct sau prin sistemul de antrepriză mormane de bani. Nepoțelul Fănică GPL a fost un bun elev, dovadă crasă fiind golănia de la Albești. Un scurt remember de arhivă ne arată următoarea schemă:  Peste 25 de miliarde de lei au luat calea conturilor firmelor pesediste printr-o inginerie penală dezvăluită de colegii de la Informația. Este vorba despre asfaltarea unor străzi din Albești și Marsilieni, unde primar este pesedistul Marin Constantin. Lucrarea valora potrivit studiului de fezabilitate, circa 25 de miliarde de lei vechi. Studiul de fezabilitate a fost realizat de firma Project Construct SRL. La licitația organizată în iulie 2009 s-a prezentat un singur ofertant. Este vorba despre O ASOCIERE DINTRE FIRMELE Cargo SA și SAM GPL, ambele din Slobozia, lucrările fiind adjudecate la valoarea de 24,9 miliarde de lei. Golănia imorală ne este relevată în toată splendoarea ei de Registrul Comerțului. Firma care a întocmit studiul de fezabilitate este controlată de o oarecare Sneatinschi Alice Maria. Aceeași persoană este administrator la firma SAM GPL, unde acționar unic este vicepreședintele CJI Ștefan Mușoiu. În cadru asocierii, SAM GPL a executat proiectarea iar Cargo asfaltarea. Și ca să punem, capacul, banii umflați de famiglia Mușoiu (personajul feminine din afacere este nevasta vicelui pesedist) vin de la cinstitul și competentul Silvian Ciupercă, care habar nu are ce inginerii  execută băiatul lui de mingi de la CJI. Dacă mai spunem că atunci când bunicuța Ciupercă nu e acasă nepoțelul Mușoiu preia atribuțiile de președinte, rezultă foarte clar că instituția publică a ajuns punct de lucru pentru firmele lui Fănică. Cu voie de la nea Silvică! Curat curvăsăraie!

O dare în gât către ANI

Declarațiile de avere ale lui Mușoiu sunt în număr de două. Prima survine în septembrie 2008 și este dată în calitate de consilier județean. Nepoțelul declară dividende în sumă de 42.736 de lei de la SAM GPL, vreo 4900 de lei Salariu încasat de la SAM GPL și 9600 de lei salariul nevestei încasat de la aceeași firmă. Nu apare salariul nevestei de la Project Construct și nici dividende încasate de la această firmă care în 2008 raporta un profit de 2,2 miliarde de lei. În 2009 Fănică declară dividende de 22.443 de lei și indemnizații de 2707 lei încasate de la Consiliul Județean. Surpriză, în declarația sa apare și o leafă de la SAM GPL în valoare de 5141 de lei, bani pe care nu putea să-i încaseze legal pentru că în tot cursul anului 2009 a exercitat funcția de vice- Ciupercă, deci ar fi fost incompatibil. Tot în 2009 nevasta vicelui încasează 1,1 miliarde dividende de la Project Construct, deși în anul precedent firma înregistrase un profit de numai 200 de milioane. Deh, campanie electorală! Despre lucrările și lucrăturile bugetare ale nepoțelului, într-un număr viitor.

Dacă-i ordin, cu plăcere! Direcția de Sănătate Publică a anulat autorizația pentru sursa de apă subterană a Sloboziei

Vineri, 22 ianuarie, Direcția de Sănătate Publică a ieșit din ridicol și a intrat în istorie. După ce a dat-o cotită luni de zile și a practicat un joc de glezne penibil după cum i s-a dictat de la partidele politice, instituția care se ocupă, cică, de sănătatea publică a luat o decizie istorică. Invocând argumente care mai de care mai puerile, DSP a anulat autorizația de funcționare pentru sistemul centralizat de distribuție a apei în Slobozia exploatat de Urban SA. Măsura, justificată de plângerile cetățenilor și de lipsa de reacție a Urban față de respectarea măsurilor de conformare stabilite la autorizarea sursei subterane, va avea un singur efect: afundarea Urban SA în groapa falimentului. Căci populația va continua să primească aceeași apă pe care o va plăti la un preț mai mic. Și, logic, va continua să o și consume deși DSP spune că este nepotabilă și prezintă riscuri majore pentru sănătatea populației. Singurul efect vizibil va fi acela că societatea de distribuție va fi nevoită să factureze apa la prețuri mult mai mici decât cele de producție. Ceea ce va echivala cu falimentul. Iar costurile acestui faliment vor fi suportate de toți cetățenii. Deci, cine câștigă?

Războiul apei purtat la baionetă

Încă de la începuturile proiectului lansat de primarul Ionașcu, alimentarea cu apă din sursă subterană s-a bucurat de o puternică opoziție. Câțiva bezmetici care se visau primari au înțeles că acest proiect îl va aduce pe Ionașcu într-o poziție politică de pe care nu va putea pierde cursa electorală din 2008. În loc să se ralieze proiectului și să-l susțină în beneficiul locuitorilor Sloboziei, politicienii, inclusiv unii din același partid cu Gabi Ionașcu, l-au contestat vehement. Dincolo de interese politice firește, gurile rele spuneau că un alt scop major al protestatarilor ea acela ca Amonil să nu piardă o afacere de circa 3 milioane de euro anual care consta în vânzarea de apă Sloboziei cu ajutorul unor instalații de aducțiune care aparținuseră cândva municipiului dar pe care nimeni n-a făcut nici un efort să le recupereze. Una peste alta, o modificare de legislație care a permis aprobarea unui împrumut municipal prin emiterea de obligațiuni cu majoritate simplă a făcut ca proiectul lui Ionașcu să devină realitate, dat fiind faptul că tabăra opoziției nu mai putea bloca afacerea cu cele câteva voturi pe care le deținea în Consiliul Municipal. Cu finanțarea în buzunar și cu Amonil în coastă, Ionașcu a reușit să grăbească lucrurile și sursa de apă subterană a devenit realitate. Una contestată, cu probleme dar o soluție care scotea Slobozia după circa 20 de ani de sub șantajul penal al celor de la Amonil SA, furnizorul privat și privilegiat de apă al reședinței de județ. Proiectul care s-a materializat rapid, poate un pic prea rapid, i-a asigurat lui Ionașcu o victorie zdrobitoare în alegerile locale din 2008 câștigate din primul tur. În iunie 2009 sursa subterană primește autorizație de funcționare după luni de controverse și scandaluri datorate buletinelor de analiză a apei care nu arătau tocmai bine. Ionașcu a jucat în continuare pe cartea șantajului explicând astfel întârzierea autorizării. Iar apa puternic clorinată a atacat sistemul de distribuție bazat pe conducte de metal, insuficient protejate contra coroziunii. În loc de apa cristalină pe care o visa primarul, pe țevi a venit un lichid de culoare incertă. Vânzările de apă plată au crescut, ca și contestațiile la adresa edilului venite din toate părțile. Iar asta s-a văzut la urnă, unde în turul doi al prezidențialelor Geoană și Ionașcu au contabilizat puțin peste 30%. Proiectul câștigător devenea perdant.

Argumente pro și contra

Dincolo de coloratura politică a întregii afaceri, proiectul alimentării cu apă din sursă subterană intrat acum în atenția DNA este unul care trebuie să continue cu orice preț. În favoarea acestuia se pot invoca mai mulți factori care au grăbit, de fapt, investiția. Primul argument care justifică graba cu care s-a acționat este șantajul Amonil. Cu o datorie pretinsă și recunoscută de instanțele de judecată de peste 100 de miliarde de lei, furnizorul privat de apă a prestat un șantaj ordinar amenințând cu sistarea furnizării serviciului. Condițiile impuse care vizau rambursarea unor sume mare de bani din datorie în timp scurt erau imposibil de satisfăcut. Urban funcționa cu conturile blocate și încerca să plătească în mod egal tuturor creditorilor, fapt care nu era pe placul Amonil. Așa că între a sta la cheremul băieților cu ochi albaștri care ne-au furat ca-n codru ani de zile umflându-ne facturile și a ne rupe de ei Ionașcu a ales în mod corect a doua variantă. Asta ar justifica graba în demararea proiectului și insuficienta documentare a specialiștilor care nu au luat în calcul compoziția chimică a apei de subteran din puțurile forate, tratamentele necesare și impactul acestor tratamente asupra sistemului de distribuție. Un alt argument în favoarea sursei subterane este calitatea apei, net superioară față de cea provenită din haznaua de la Dunăre. Oricât ar părea de paradoxal apa gălbuie care vine acum la robinete este mult mai bună decât cea pe care o aduceam de la Dunăre, unde la locul de captare funcționa un adevărat cimitir de animale. Deversările din zonă, neautorizate și neverificare erau un factor de risc mult mai ridicat decât banala rugină care va dispărea odată cu schimbarea țevilor din oraș. Nu în ultimul rând, s-a demonstrat că acolo unde sistemul de distribuție este bazat pe conducte din polietilenă sau apa este filtrată mecanic nu există probleme de potabilitate. Contestatarii proiectului au și ei argumentele lor. Deși s-au cheltuit peste 200 de miliarde de lei apa are nevoie de filtrare ca să fie potabilă. Rugina din țevi atacă grav electrocasnicele iar excesul de fier și clor pun în pericol sănătatea, apa fiind imposibil de băut în anumite zone din oraș unde sistemul de transport este mai vechi. Clorinarea apei se face încă după ureche, deși stația de clorinare modernă ar permite elaborarea unui program care să o facă eficientă. Și, poate cel mai important argument al celor care arată cu degetul spre primar, în ciuda unor probleme evidente autoritățile locale au negat luni de zile evidența. Excese au existat și de o parte și de alta. Ionașcu a continuat să susțină calitatea apei din sursă negând problemele din rețea multă vreme iar adversarii săi au formulat acuzații aiuritoare despre metalele grele din apă și otrăvurile din subsol. Acest război surd și fără finalitate și-a consumat o nouă etapă vineri, când DSP a anulat autorizația sanitară din motive puerile.

DSP face joc de glezne

Actor important în acest război, Direcția de Sănătate Publică a jucat la două capete în funcție de persona care a ocupat scaunul de director. Inițial instituția a refuzat să autorizeze sursa subterană. Buletinele de analiză indicau o calitate necorespunzătoare a apei, în special conținut mare de amoniu și depășiri ale concentrației de metale. Ionașcu a contestat aceste analize invocând la rândul său un sabotaj politic al proiectului său, dat fiind faptul că directorul instituției, doctorița Dumitrescu, răspundea frecvent la comenzi politice. Poziția DSP s-a menținut multă vreme și sursa subterană părea definitiv compromisă. După schimbarea de regim DSP s-a pricopsit cu noi directori, dar avizul a întârziat să apară. Abia după ce Institutul de Sănătate Publică a scos niște buletine de analiză care indicau că apa este potabilă, DSP  a emis, în iunie 2009, o autorizație cu un program de conformare care viza majorarea zonei de protecție severă a puțurilor și impunea Urban un control sever prin analize periodice. Din motive obiective primăria Slobozia nu a putut achiziționa în timp util terenurile necesare extinderii zonelor de protecție din jurul puțurilor. Mai mult, clorinarea în exces a apei a condus la deteriorarea rapidă a sistemului de distribuție și a calității apei, infectată cu rugină și depuneri de pe țevi. Timp de jumătate de an, cât PSD s-a aflat la putere, DSP s-a făcut că nu observă aceste deficiențe, care culmea, existau și la eliberarea autorizației. Abia după schimbarea configurației politice a guvernului instituția încăpută pe mâna unui mare specialist a anulat autorizația de funcționare. Din aceleași motive pentru care acest document s-a eliberat și care nu au fost considerate capitale pentru funcționarea sistemului. Pas de mai înțelege ceva. Concluziile sunt evidente. Ori autorizația a fost dată la presiuni politice, caz în care este nevoie de o anchetă penală care să scoată la lumină vinovații, ori acum autorizația a fost anulată pe motive politice și din nou este nevoie de o anchetă care să stabilească vinovații. Căci consecințele juridice ale actului administrativ emis de domnul Pană sunt grave.

Sănătate publică electorală

Apa furnizată la consumator de SC URBAN SA Slobozia, neîncadrându-se în toți parametrii de potabilitate impuși de legea 458/2002 cu modificările ulterioare nu este potabilă. Având în vedere că municipiul Slobozia nu dispune la ora actuală de sursă alternativă de apă potabilă operațională populația poate fi deservită în continuare cu apă din sursă subterană, după tratarea în actuala stație, pentru nevoile gospodărești curente”. Am citat din adresa prin care DSP informează SC Urban despre retragerea autorizației de funcționare. Concluziile specialiștilor sunt de-a dreptul tembele. Apa nu este potabilă dar în lipsa unei alternative furnizarea va continua. Acest paragraf vorbește de la sine despre substratul măsurilor luate de conducerea DSP. Ținta acestora este una singură. Se încearcă scăderea prețului la apă  și nimic altceva. Deducem asta din faptul că deși apa nu este potabilă se permite furnizarea către populație. Ce se întâmplă însă în cazul firmelor care au ca obiect de activitate alimentația publică? Cum vor mai funcționa restaurantele, fabricile de pâine și lapte care se alimentează cu apă din sistemul public ? Logica ne spune că aceste firme ar trebui închise deoarece folosesc apă nepotabilă. Le va închide cineva? Evident că nu, ar fi aberant. În aceste condiții, cui folosește măsura DSP? Eventual celor aflați în spatele deciziei. O scurtă privire asupra neregulilor invocate de DSP este suficientă pentru a trage concluzia că nu sănătatea publică s-a urmărit în acest caz și că jocul făcut de o instituție a statului se află la limita penalului. Pentru că deși putea face demersuri ca Urban să obțină o perioadă mai mare de derogare în vederea extinderii zonei de protecție a puțurilor și pentru schimbarea sistemului de distribuție a ales să anuleze pur și simplu autorizația de funcționare.

Punctul de vedere al SC Urban SA Slobozia

Societatea Urban SA contestă decizia anulării autorizației cu argumente de ordin tehnic și legislativ. Aceste argumente sunt expuse pe larg într-o adresă care a fost expediată către Prefectură, Primăria Slobozia și, evident către DSP. Redăm integral conținutul adresei:

Catre,

Directia de Sanatate Publica a Judetului Ialomita

In atentia D-lui Director Coordonator Dr. Corneliu Pana

Spre stiinta: Prefectura Ialomita – D-lui Prefect Petru Madalin Teculescu

Primaria Mun. Slobozia – D-lui Primar Ing. Gabi Ionascu

Ca urmare a Deciziei Nr. 490 / 22.01.2010 de anulare a Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009, revenim la Adresa Nr.428 / 22.01.2010 cu următoarele completări / precizări :

1). S.C. URBAN S.A a respectat programul de conformare anexat la Autorizația Sanitară Nr.1933/24.06.2009 privitor la numărul și frecvența analizelor impuse a fi executate pentru care au fost înaintate către D.S.P.Ialomița copiile buletinelor cu rezultatele acestora și care reflectă respectarea parametrilor calitativi de furnizare a apei către beneficiarii serviciilor conform reglementarilor în vigoare, urmărind în permanență și respectarea procedurilor de monitorizare impuse de H.G. 974 / 2004. Valorile parametrilor apei potabile furnizate de S.C. URBAN S.A s-au încadrat  până în prezent în valorile impuse de lege, societatea respectand în continuare procedura de tratare autorizată pentru furnizarea apei potabile, apa tratată nedepășind la ieșirea din stația de tratare parametrii impuși de lege. În rețelele de distribuție, apa furnizată către beneficiari a respectat valorile parametrilor impusi de lege, cu exceptia unor puncte ( în cazul rețelelor din oțel cu vechimi de 20-30 ani ) unde s-au înregistrat depășiri ale valorilor admise la parametrii fier și/sau turbiditate. În acest caz, conform prevederilor prezentei legi, pot fi acordate derogari astfel:

Art. 9.(1) Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba, la solicitarea autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, derogări pe o perioadă determinată de la valorile parametrilor stabiliţi în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) sau cu tabelul nr. 2 din anexa nr. 1 până la o valoare ce va fi stabilită şi aprobată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, luându-se în considerare riscul pentru sănătate şi alternativele de aprovizionare cu apă potabilă a populaţiei din zona respectivă. Derogările vor fi limitate la o perioadă cât mai scurtă şi nu vor depăşi o durată de 3 ani. În situaţia în care autoritatea de sănătate publică judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, solicită prelungirea derogării, se va înainta Ministerului Sănătăţii şi Familiei  analiza situaţiei şi motivarea solicitării de obţinere a celei de-a doua derogări. Pentru o a doua derogare nu se va depăşi termenul de 3 ani.

(2) În cazuri excepţionale Ministerul Sănătăţii şi Familiei poate aproba o a treia derogare pentru o perioadă care, de asemenea, nu va depăşi 3 ani. Decizia pentru o astfel de cerere va fi luată de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, în termen de 3 luni de la depunerea solicitării.

(3) Pentru orice derogare acordată în conformitate cu alin. (1) şi (2) trebuie specificate următoarele:

a) motivele derogării;

b) parametrul în cauză, rezultatele relevante ale monitorizării anterioare şi valoarea maximă permisă prin derogare;

c) zona geografică, cantitatea de apă furnizată zilnic, mărimea populaţiei afectate şi eventualele consecinţe asupra întreprinderilor producătoare de alimente;

d) schema de monitorizare adecvată;

e) un rezumat al planului măsurilor de remediere necesare, ce va include un calendar al activităţilor şi o estimare a costului de evaluare a situaţiei;

f) durata derogării.

Având în vedere gradul de uzură ridicat a cca. 42 km din rețelele de distribuție din oțel, care va continua să influențeze în mod negativ valorile parametrilor fier și/sau turbiditate,  solicităm menținerea Autorizatiei 1933 / 24.10.2009 cu derogare pentru parametrii fier, respectiv turbiditate pentru zonele deservite de conducte din oțel, ale caror planuri le anexam ( Anexa 1).

În cazurile în care au fost constatate depășiri ale parametrilor admiși de lege, S.C. URBAN S.A. a luat următoarele măsuri:

-înștiințarea beneficiarilor afectați și recomandarea măsurilor de remediere necesar a fi adoptate conform Art.6 Al.(2), (3) din prezenta lege. Anexam copii anunțuri ( Anexa 3 ).

- înștiințarea autorităților publice locale în vederea luării măsurilor legale necesare ( Anexa 4 ).

În prezent, la nivelul administrației publice locale au fost întreprinse următoarele măsuri:

- aprobarea fondurilor și a procedurii de achiziție publică a conductelor necesar a fi schimbate,

- comandarea unui studiu și solicitarea unor oferte tehnice și estimative financiare pentru înlăturarea amoniului și fierului înainte de clorinare în vederea reducerii cantităților de clor folosite la tratarea apei la valoarea dozei de marcaj. În perioada următoare, va urma procedura legală de licitație / contractare lucrări în cadrul Primăriei Municipiului Slobozia în urma căreia va putea fi înaintat și graficul estimat de înlocuire a rețelelor de distribuție a apei potabile. Perioada pentru care solicităm derogarea la parametrii menționați este de 3 (trei) ani.

2). Referitor la neîndeplinirea punctului 4 din Programul de conformare la Autorizația Sanitară de funcționare cu Nr. 1933 / 24.06.2009 , menționăm următoarele:

- S.C. URBAN S.A a solicitat prelungirea termenului de conformare la H.G. 930 / 2005 Art. 14, 15 ca urmare a constatării necesitații pentru Primăria mun. Slobozia  a unei perioade mai lungi  pentru derularea procedurilor legale de achiziție a terenurilor. Prezenta lege prevede:

Art. 14.(1) În situaţiile excepţionale şi pentru zonele geografice bine definite se va înainta Comisiei de igienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei o cerere specială pentru prelungirea perioadei de conformare. Perioada de prelungire nu trebuie să depăşească 3 ani. La sfârşitul perioadei de prelungire se va efectua evaluarea situaţiei, care va fi înaintată Comisiei de igienă a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, care poate decide, pe baza acestei evaluări, o altă perioadă de prelungire, de maximum 3 ani.

Considerăm că în baza solicitării noastre amintită mai sus precum și a revenirii asupra acesteia prin prezenta, D.S.P. Ialomița avea și are în continuare suportul legal de prelungire a perioadei de conformare, legiuitorul oferind posibilitatea legală de eliminare a disfunctionalităților în funcționare și asigurarea continuității unor servicii publice vitale, în mod special, pentru a evita luarea unor decizii subiective și a asigura totodata siguranța sănătății beneficiarilor serviciilor. Menționăm că pe toată durata furnizării serviciilor, în baza Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009 condițiile de captare, tratare, distribuție / furnizare a apei potabile au rămas neschimbate, respectând procedurile autorizate, ca și în momentul și de la momentul emiterii deciziei de retragere a autorizației și până în prezent. Pe toata perioada furnizării acestor servicii D.S.P. Ialomița nu a identificat și nu a considerat că există un pericol real sau potențial la adresa siguranței sănătății populației generat calitatea apei potabile furnizată de S.C. Urban S.A, neavând nici o poziție / intervenție publică în acest sens.  Prin urmare, în baza acestor prevederi legale enumerate, precum și datorită faptului că municipalitatea nu deține o sursă alternativă pentru apa solicităm menținerea Autorizației Sanitare Nr. 1933 / 24.06.2009, eventual cu acordarea derogării pentru parametrii fier și turbiditate pe o perioada de 3 ani și prelungirea termenului de realizare a zonelor de protecție sanitară severă în jurul forajelor în conformitate cu H.G. 930 / 2005 până la data de 31.07.2010. Solicităm și pe această cale sprijinul autorităților locale pentru rezolvarea situației create, ce poate genera prin o neabordare corectă, responsabilă și realistă, importante probleme de natură juridică și financiară societății Urban S.A, existând riscul punerii în pericol a siguranței stabilității și continuității serviciilor de apă și canalizare furnizate ce ar afecta municipiul Slobozia, orasul Amara și comunele : Cosâmbești, Mărculești, Ciulnița, Scânteia. Cu același tip de probleme se pot confrunta și alte întreprinderi, instituții cu profil / obiect de activitate de alimentație public și, nu în ultimul rând, populația .

Compania Tehnologica Radion, noua sugativă bugetară din Ialomiţa a plătit un contract gras de publicitate la Antena 1 Slobozia. Ce interes are o companie specializată în asfaltări de partid să îşi facă reclamă la o televiziune? Vă spunem noi: nu are! Ce se ascunde în spatele acestei afaceri? Va spunem tot noi. Compania Tehnologica Radion a încasat numai anul trecut din judeţ circa 500 de miliarde de lei. Reclama companiei acoperă, de fapt costurile de campanie ale preşedintelui CJI Ialomiţa Vasile Ciupercă. Băiat deştept, Ciupercă golăneşte la fix banii sponsorilor drenându-i la PSD, în vreme ce companiile locale stau cu dinţii la gard în aşteptarea unor lucrări care să le ţină pe linia de plutire. Ce face Ciupercă de banii ăştia? Nu măsoară asfaltul la recepţionarea lucrărilor, de exemplu. Sau acceptă cu buzunarul larg deschis suplimentarea valorii lucrărilor în limita a 50% din valoarea licitată aşa cum scrie la lege. Dar despre combinaţiile cinstitului preşedinte al CJI, în prima ediţie print din anul acesta care este pe vine. Hai, la mulţi ani nea Vasile!

E iarnă, e turul 2 și e consens. Liberalii se pupă bot în bot cu proletarii lui Ilici. La nivel central Crin îmbrăcase deja cămașa roșie. La nivel local ostilitățile au demarat cu o încăierare pe cinste în garsoniera PNL-ului de pe Matei Basarab. La butoane se afla Gogu, președintele artist al liberalilor ialomițeni. Cu vocea lui de bariton, mozaicarul PCR-ului tocmai comitea o analiză asupra rezultatelor din primul tur. Nervii erau întinși la maxim, timpul nu mai avea răbdare iar Gogu se gândea deja la un drive test cu Touareg-ul Prefecturii, viitoarea sa mașină de serviciu potrivit împărțelii cu PSD. Cărțile păreau făcute, ciolănarii erau adunați în formație, costumele de funcții erau cumpărate deja. Nimic nu prevestea dezastrul care avea să vină. În atmosfera idilică, Gogu, personajul central al povestirii noastre s-a ridicat deasupra timpurilor. Și, pentru o săptămână, și-a depășit condiția și și-a asumat rolul de Dumnezeu. Un Dumnezeu cu alură de Moș Crăciun care în drumul său spre istorie a eșuat în folclor.

Gogu și Ciupercă, în total doi!

România răsufla din greu sub dictatura lui Băsescu. Județele din sudul țării conduceau ofensiva împotriva dictatorului. Ialomița, o insulă de normalitate și decență și o oază de sărăcie cruntă era condusă de proletarul de stânga Ciupercă Silvian. Bravul oștean socialist spera ca pentru turul doi să primească întăriri de la burghezii liberali conduși de căpetenia capitalistă Gogu. Contextul greu economic și social în care se găsea județul obliga la analize profunde. În garsoniera PNL de pe bulevardul Matei Basarab, mozaicarul se afla într-un moment delicat al existenței. Înconjurat de cei mai competenți dintre peneliști, frescarul PCR-ului și-a expus punctul de vedere. El a criticat în termeni duri rezultatele organizației de bază a partidului, care n-a prea cules voturi pentru Crin. Activiștii sezonieri nu erau de aceeași părere. Contrat puternic din sală, Gogu a cerut sprijin de la garda pretoriană. Iar sprijinul a venit de la cei mai competenți liberali, cei care frecaseră cu măiestrie clanța descentralizatelor în guvernarea Tăriceanu. Spiritele s-au încins iar activiștii au fost la un pas de încăierare cu ciolănarii. Alura lui Gogu ca și poziția sa de viitor distribuitor de funcții a înclinat însă balanța. Ciolănarii i-au acordat votul de încredere iar Gogu a plecat la negocieri. Jumătate din scaunul de prefect îl avea sub dorsal deja. Discuțiile cu proletariatul lui Ciupercă au fost scurte dar fructuoase. Actul liber consimțit dintre cei doi mari bărbați de stat s-a finalizat cu o conferință de presă comună.  În mijloc, cei doi își strângeau mâinile. Burghezul liberal zâmbea de sus, cu ochii închiși. Atitudinea statică din fotografie respira forță. Geoană avea deja 10 procente avans în fața dictatorului iar turul doi se anunța o formalitate. Gogu simțea deja în nări aerul rarefiat al înălțimilor. Deja se gândea să sune la Prefectură și să ceară să-i fie pregătit Touaregul, semnul suprem al puterii sale de viitor prefect. Ciupercă zâmbea și el, dar ceva mai schimonosit.  Se gândea că funcția de președinte al consiliului județean îi devenise mică. Haina tocită de intelectual sărac dar competent nu-l mai încăpea. Un ministru, ceva, n-ar fi fost chiar o dorință fantezistă.  În dreapta lui Ciupercă, un alt personaj zâmbea iliescian. Era deputatul Neacșu, un fruntaș al luptei de clasă, ideolog și pragmatic. Funcția de viitor președinte al PSD și  statura lui de om care urma să semneze listele electorale din 2012 îi făceau puternic cu ochiul. Toți aveau în vedere binele județului. Iar armatele reunite erau pregătite pentru marea confruntare. Mita electorală aștepta să fie distribuită, mititeii sfârâiau pe grătar, ajutoarele sociale se aflau în conturi, deci infrastructura era asigurată.

Te pup în cur, pictor iubit!

Și a venit 1 decembrie. Era Ziua Națională iar viitorul prefect de la pepinieră nu putea să nu se arate în piața publică. Ca un viitor mare om de stat, Gogu și-a pregătit coroanele de cu seară. Supușii liberali, și ei viitori șefuleți de instituții și-au scos de la naftalină costumele de funcții. Gașca galbenă a făcut joncțiunea cu gașca roșie la monumentul în fața căruia, anual, politicienii demonstrează că nu sunt niște lichele corupte și sfertodocte, așa cum credem noi, ci niște patrioți cinstiți și oameni luminați, așa cum cred ei. Lumea se călca în picioare să se tragă în poză cu Gogu. Unii i-au cerut chiar autografe. O doamnă de la PD-L, posesoarea unei mici funcții publice a dat să-l felicite și să-l pupe în calitate de fostă colegă de Alianță. Generos, Gogu și-a dat acceptul. Nu înainte ca, superior, să explice cinstitei adunări că unii încearcă să se pună bine cu el. Era deja un demiurg. Era viitorul prefect. Cronicarii vremii rețin că la sediul PNL Gogu a primit multe omagii și asigurări de devotament. Ofertele au curs, firește în plic. Gogu era călare pe situație iar situația nu avea nimic împotrivă. La PSD licitația se încheiase. Ciupercă se gândea deja la succesorul pe care avea să-l lase moștenire județului. SAM GPL devenise peste noapte din butique de încărcat butelii pe șest, concern de construcții și asfaltări. Câțiva șeptari din primăriile rurale ale județului se vedeau secretari de stat. Viața devenise deja roșie.

Ora când timpul s-a oprit în loc!

Bătălia electorală a fost dură. PD-L fura cu nesimțire. Singurul lor om din secția de votare îndesa voturi în urnă. Reprezentații coaliției burghezo-proletare respectau legea cu strictețe. Gogu îndemna la luptă cinstită. La fel și Ciupercă, deși apucăturile de pesedist îi dădeau ghes. În ciuda fraudei majore comise de oamenii Dictatorului, liberalii și pesediștii au învins. Ora 21.00 venise. Sondajele de la urne arătau clar victoria. În sediul PSD, Gogu lucra deja la programul care avea să scoată județul din criză. Pictorul Epocii de Aur gândea deja mesajul de Revelion pe care avea să-l difuzeze la televiziunile locale. Ciupercă arăta semnul victoriei  către activiștii teritoriali conduși de deputatul Neacșu. Curgea șampania. Din când în când Ciupercă se ciupea de deget ca să se convingă că ceea ce trăiește e real. Pe străzile din Țăndărei și din tot județul era sărbătoare. Ciupercă ridica alternativ degetul mijlociu ca formă de salut către alegătorii portocalii. Timid, dictatorul Băsescu anunța că a câștigat alegerile. Dar cine mai avea timp să-l asculte? Gogu a dat o fugă la prefectură. Touaregul îl aștepta, cuminte la bordură. De la televizor, Geoană vorbea cu mă-sa, o pupa pe Mihaela iar Crin zâmbea ca proasta-n târg. Obosit dar fericit, Gogu s-a retras în modesta lui căsuță cu etaj de la Pepinieră, nu înainte de a șterge un fir de praf imaginar de pe Touareg-ul care-l aștepta liniștit la bordură. Urma prima zi dintr-un lung șir de zile fericite: poporul învinsese!

O dimineață de coșmar

Dimineața care a urmat a fost un coșmar. Gogu s-a trezit cu noaptea în cap și a făcut o greșeală: a deschis televizorul. Stupoare! Băsescu era președinte. Ciupercă nu răspundea la telefon. Un apel venit de la un sponsor l-a făcut să ducă instinctiv mâna la buzunar. A dat fuga la sediul partidului, unde trona un mare lacăt. Ciupercă era distrus. Devenise dintr-o dată atât de mic că nu se mai vedea din spatele biroului. SAM GPL redevenise butique. Degetul mijlociu al lui Ciupercă scăpase de sub control. Adică se ridica dar se răsuscea spre el ca și cum i-ar adresa un mesaj oral. Dacă seara degetul vorbea cu alegătorii portocalii, acum el vorbea direct cu proprietarul lui. Gogu a apucat să-și scoată repede costumul de funcție. Pe stradă, lumea se făcea că nu-l vede. De fapt nici nu-l vedea. Până și Touareg-ul dispăruse. Gândurile marelui mozaicar-faianțar zburau la factura de întreținere de luna aceasta care-i depăşea cu puţin leafa lui nemajorată de profesor. Timpul începuse din nou să aibă răbdare.

O babă din menajeria PNL, fostă ministresă de maximă competență la muncă se întreba tembel la Irealitatea tv: “Unde scrie că cine a obținut un mandat în plus a câștigat alegerile?”. Mamaia senilă nu a priceput nici după o viață de ce 3 este mai mare decât 2. Grav. Și când te gândești că babeta a fost ministru în echipa de competenți a liberalilor!!

Într-un interviu în Gândul Geoană afirmă franc că el a câștigat detașat alegerile iar că în turul 3 îl va spulbera pe Băsescu. Probabil i se trage de la șocul Mihaelei, care s-a culcat prima doamnă si s-a trezit dimineața nevasta banală a unui prostănac mai celebru ca Bulă.

Un alt idiot sinistru, Crin Antonescu, afirmă sus și tare că PNL îl susține la funcția de premier deși omul a pierdut toate alegerile posibile și imposibile, inclusiv parlamentarele și prezidențialele, unde în ciuda răcnetelor de bun simț la adresa PSD  a sfârșit prin a se pupa în bot, chestie de bun simț grețos, cu alde Van Ghelie! Caz unicat în istoria politicii, nu câștigi nimic și vrei tot!

Bogdan Niculescu Ovăz este un alt pesedist atins de streche. El afirmă clar și răspicat oriunde găsește un microfon deschis: “După închiderea urnelor, prin reştampilare, s-au anulat voturi pentru Geoană” . Ca și cum pesediștii și resturile observatorilor s-au dus la culcare la 9 fără 5. Același personaj cerea în gura mare expertize criminalistice asupra tușului de pe ștampile. Adică validarea președintelui undeva în toamna anului 2030.

Delirul este întrerupt de anunțul Curții Constituționale, care a respins contestația lui Nilă de la PSD validând astfel mandatul lui Băsescu. Se anunță comedii horror la televiziunile de știri. Trăiască prostia!

Liberalismul economic pare sa fi castigat la diferenta mica in fata urmasilor comunistilor lui Ceausescu in alegerile prezidentiale de duminica, din Romania, prin victoria lui Traian Basescu in fata lui Mircea Geoana, comenteaza Wall Street Journal. Potrivit unor surse citate de WSJ, scriu agentiile romane de stiri, liderul social-democrat a fost candidatul preferat atat de Moscova, cat si de Washington. Autorul randurilor de mai jos este unul dintre cei care au tinut ca prietenii de la WSJ sa marcheze explicit si public acest ultim fapt, printr-o observatie care, daca am inteles corect de la ei, probabil va fi reluata curand intr-o forma mai elaborata si in Wall Street Journal Europe.

Sa explicam. Neavand nici timpul, nici mijloacele sa le analizam in detaliu, sa ne multumim cu o schita. Strategia internationala a lui Mircea Geoana si a cartelului politico-financiar din spatele sau a avut patru teatre majore de operatiuni: Moscova, Washington DC, Bruxelles si spatiul german.

Desi neclare in amanunt, lucrurile sunt evidente in privinta filierei moscovite. Ramane ca istoricii sa decida daca ceea ce s-a intamplat acolo a fost sau nu un act ce a frizat tradarea interesului national. Ramane de asemenea antologica interventia lui Traian Basescu la final de campanie relativ la o declaratie a ambasadorului Rusiei la Bucuresti, Aleksandr Ciurilin: „Ma vad nevoit, si o voi face si oficial, sa il atentionez ca intr-adevar a trecut vremea Razboiului Rece si ca nu isi mai pot face centre de influenta in politica romaneasca sau, daca si le vor face, le vom reteza”.

In ceea ce priveste Bruxelles, operatiunile nu au avansat foarte mult pentru ca s-au lovit de trei bariere: sustinerea ferma a „popularilor” europeni pentru Traian Basescu, asimetria majora de calibru si credibilitate intre reprezentantii cartelului Geoana, pe de o parte, si cei ai PDL-Basescu, pe de alta si cel mai important, faptul ca din tot Occidentul, Bruxelles este locul unde situatia reala a democratiei in Romania si a luptei ei cu „sistemul” cartelului este cel mai bine inteleasa. Pana aici totul clar. Evolutiile pe teatrele german si american sunt insa mai complicate.

Proiectul german

In spatiul german, strategia a fost, evident, bazata pe ideea „proiectului Johannis”. Se miza astfel pe o captatio benevolentiae a cercurilor politice si mass media germane, jucand cartea etnica. In plan politic, demersurile directe ale lui Johannis au generat ceva interes si chiar entuziasm sporadic, urmate insa imediat de semne de intrebare si apoi de scepticism.

(Ramane si aici ca istoricii interesati de episod sa determine masura in care, in afara de canalele personale si ale partidelor politice, Johannis a interferat si cu zona de influenta a fostului cancelar Schroeder, actualmente la Gazprom). Pragmatismul si realismul german si legatura puternica dintre partidele de dreapta germane si PDL, forjata in ultimii doi ani de colaborare, au asigurat o comunicare functionala cu echipa lui Traian Basescu, si au reprezentat, in conjunctie, o stavila destul de eficienta in calea initialului entuziasm german fata de „omul proiect”.

In ceea ce priveste presa de limba germana, lucrurile nu au stat mult diferit. Sa dam un exemplu concret. In octombrie, printr-un agent PNL plasat in Ministerul de Externe, se organizeaza un tur al unor ziaristi de la prestigioase publicatii de limba germana, tur menit sa-i puna pe acestia in tema cu „realitatile politice romanesti”. Bineinteles, lucrurile au fost setate astfel incat sa se suprapuna exploziei „proiectului Johannis” pe scena romaneasca.

Foarte curand, ziaristii in cauza au sesizat un pattern in selectia interlocutorilor cu care erau pusi in contact, oameni ce, in activitati legate de „societatea civila”, ca fosti ministri sau ca „analisti” la Realitatea TV, erau radical-ostili lui Basescu si care, mai mult, foloseau in mod dubios aceleasi sintagme si limbaj. Fapt suficient sa genereze eforturi suplimentare din partea unor membri ai delegatiei.

O discutie informala, in afara programului, cu un Valeriu Stoica si apoi cu cativa ziaristi independenti (inclusiv de la Hotnews.ro) a adus cateva lamuriri necesare, echilibrand perceptia nemtilor asupra „realitatilor politice” locale. Un episod tipic deci pentru mai multe incidente similare in deznodamantul lor.

Una peste alta, filiera germana, presupus mobilizata de ideea „proiectului Johannis” si de „proiectul” ambulant in sine, nu s-a materializat in sustinerea navalnica anticipata. Prezenta austro-germana in campanie a fost mai mult decat discreta, ea nemanifestandu-se dincolo de parametrii normali ai unor colaborari prestabilite vizand organizarea unor inofensive evenimente publice de interes general de catre Fundatia Konrad Adenauer la Bucuresti in cooperare cu Institutul de Studii Populare sau CADI.

Mai ramane operatiunea americana.

Washington DC

Vorbim despre zona forte a lui Mircea Geoana. De legaturi personale puternice forjate in anii in care a fost ambasador la Washington. Anii unei administratii Democrate. Or, la Washington, in momentul in care Geoana devine candidat prezidential, tocmai se instaleaza o noua administratie Democrata. Pe trena lui Obama vin tot felul de vechi cunostinte. Multi vorbesc mult. Multi promit multe. Talk is cheap.

(Un lucru pe care il inveti traind in Washington este ca pe power-brokerii de acolo nu-i costa nimic sa parieze pe diferiti potentiali lideri din alte tari. Daca acestia nu castiga, asta e… Daca insa catiga, sunt o sursa sigura de contracte de lobby si consultanta.) Suntem in plina Obama-manie, inaintea prabusirii mitului in derizoriu. Fiecare stat al lumii isi are un Obama al sau, omul providential, omul schimbarii.

Nu cumva Mr. Geoana este Obama Carpatilor? Raspunsul, intre amicii de la Washington, este: Absolutely yes! Nu costa nimic sa spui ca „Da, domnule, pastrand proportiile, Mircea este un fel de Barak: Yes, we can!”

Si astfel, in contextul in care administratia Obama face gafa dupa gafa in chestiunile legate de Estul Europei, deschizand o nisa surprinzatoare influentei ruse in zona, si trimitand in stare de alerta maxima si supra-solicitare ambasadorii Est Europeni din Washington, vedem conturandu-se pe malul Potomakului, la mijlocul anului 2009, o evolutie foarte interesanta.

Pe de o parte, avem un efort condus la ambasada Romaniei de ambasadorul Adrian Vierita, in care reprezentatii Romaniei fac in coordonare cu ambasadele Poloniei, Cehiei si ale celorlalte tari Est Europene eforturi disperate ca sa incetineasca tavalugul de erori si neintelegeri in politica externa americana fata de regiune. Pe de alta parte, avem intr-un univers paralel, un efort de consolidare al unui lobby pro-Geoana.

Pe de o parte, avem eforturile reprezentantilor Romaniei pe linie diplomatica, militara si de informatii in a se coordona cu ceilalti est-europeni si „structurile” de la Departamentul de Stat si de la Pentagon pentru a prezenta un front comun in fata consecintelor rateurilor de politica externa ale administratiei Obama. Consecinte ce devin brusc vizibile public pe data de 17 septembrie, vizibilitate amplificata inzecit si de istorica gafa de PR si comunicare in decizia privind scutul anti-racheta. Pe de alta parte, avem agitatia amicilor d-lui Geoana in a promova cu insistenta „proiectul” Barakului Carpatin si de a face planuri privind viitoarele decade de colaborare mutual-constructiva cu acesta.

Exemplar pentru acest demers este vizita d-lui Cosmin Gusa la Washington. Intensitatea sustinerii de care d-l Geoana s-a bucurat in Partidul Democrat poate fi usor descifrata din agenda intalnirilor aranajate de amicii sai pentru pitorescul personaj mai sus amintit. Acest Austin Powers-International Man of Mistery, Varianta Pan-Ortodoxa, a ajuns, conform propriilor declaratii, coroborate cu surse din Washington, pana la Casa Alba unde a fost primit de consilieri ai Vice-Presedintelui Joe Biden.

Ce mesaj aduce cu el? Evident, asa cum se cade unui agent de profil, o dezvaluire senzationala: prefraudarea alegerilor. Mesaj bine corelat cu mesajul ProDemocratia in tara, credibila sursa a societatii civile. Asta in caz ca vreun american mai avea cumva vreo indoiala de adevarul revelatiilor facute de colaboratorul d-lui Geoana. (Este o discutie separata cum poate fi calificat: (a) in general, demersul de a pune sub semnul intrebari elementul fundamental al mecanismelor democratice in tara ta, ante factum, fara nicio dovada; si (b) in particular, de a face asta fata de o administratie recunoscuta pentru fragilitatea judecatilor si pentru reactiile ce eludeaza logica real-politik-ului traditional la Washington).

Ilustrarea miscarilor pe frontul american poate continua. De la aparitia si circulatia unor publicatii anti-Basescu in engleza („pe piata americana”, ar fi mult spus) la desanturi publicistico-paranormale in sens invers, de la Washington la Bucuresti. Sau poate, de ce nu, ezitarile ambasadorului american la Bucuresti de a juca hotarat pro-reformisti („We do not have a dog in this fight”), rol pe care ambasadorul SUA, indiferent de administratie, il joaca in Romania, pot fi si ele adaugate panopliei.

Scopul este insa de a ilustra, nu de a face un tablou complet. Iar ideea este clara de acum. Am desenat cadrul in care, pe fondul tot mai evidentei confuzii a administratiei Obama in Estul Europei, trebuie vazuta o declaratie, facuta aparent din senin, de catre Traian Basescu, spre finalul campaniei, privind administratia Republicana anterioara: „Il respect enorm pe Bush… Bush a facut enorm pentru Romania”.

Concluzii

Asa arata deci lucrurile pe cele patru fronturi majore ale operatiunilor internationale ale cartelului Geoana. Ce concluzii provizorii pot fi trase din aceasta sumara schita? Desigur, pare justificat sa concluzionam ca operatiunile electorale internationale ale lui Mircea Geoana nu au precedent in istoria romaneasca.

Basescu si echipa sa au fost nevoiti sa faca un „marcaj om-la-om”, global, pentru a contracara, nu intotdeauna cu succes, manevrele mai sus indicate. Observatia ca Basescu si echipa sa s-au luptat singuri cu toata clasa politica romaneasca de la PSD la PRM si PNG via PNL, cu mogulii, cu televiziunile etc. cere o completare. Basescu si echipa sa au facut asta in conditiile in care, in mod tacit, Wahingtonul si Moscova si-au dat mana peste capul Romaniei binecuvantand candidatul social-democrat si cartelul sau.

In final insa, Geoana a pierdut exact acolo unde se considera mai tare: in strainatate. Este o imensa ironie ca votul diasporei simple si pestrite a intors un rezultat tocmai acolo unde se investise in moduri fara precedent in power-brokeri de elita, lobby de mare influenta si agenti de prestigiu. O lectie memorabila data de diaspora romaneasca. Ce morala putem trage din aceasta lectie, ramane sa decidem fiecare, dupa gust.

Dragos Paul AligicaHotNews.ro, Miercuri, 9 decembrie 2009, 14:13

Cu doar câteva zile înaintea alegerilor de duminică, un grup de fruntaşi ai PSD Ialomiţa, conduşi de preşedintele partidului, domnul Silvian CIUPERCĂ, au pus la cale un plan prin care să suprime ziarele „Curierul Ialomiţean“, „Informaţia“ şi „Gazeta de Sud Est“. Această informaţie a circulat insistent prin mediile politice din judeţ şi a fost confirmată de faptul că primarul Gabi Ionaşcu i-a transmis direct jurnalistului Petronel Tudor că va avea grijă să-i desfiinţeze ziarul în cazul în care Mircea Geoană va fi ales preşedintele României. Având în vedere acest gest fără precedent facem următoarele precizări:

1. Nici unul dintre cele trei ziare nu a avut niciodată o politică editorială vădit anti PSD;

2. Toate cele trei publicaţii au sancţionat în egală măsură toate derapajele politicienilor locali, indiferent de partidul din care provin. Că acelea comise de reprezentanţii PSD au fost mai multe se datorează faptului că acest partid conduce judeţul de 20 de ani, fără întrerupere;

3. Îi reamintim preşedintelui Ciupercă faptul că vremurile în care PSD decidea ce ziare „trăiesc“ şi ce ziare „mor“ au apus de mult. Că PSD îşi propune să închidă aceste ziare nu demonstrează decât justeţea demersurilor noastre publicistice din campania electorală, îndreptate împotriva revenirii la putere a acestui partid anti-democratic, care nu suportă critica şi care tratează presa care nu-i este favorabilă cu ameninţări;

4. Din aceste motive anunţăm public că vom continua să ne menţinem politica editorială şi să ne-o armonizăm astfel încât să ne protejăm libertatea de exprimare şi să contracarăm abuzurile gândite în laboratoarele PSD. Declarăm public că nu vom face nici o concesie editorială în favoarea nici unui partid politic, deci nici în favoarea PSD, indiferent de ameninţările la care suntem supuşi.

Daniela Istrate („Curierul Ialomiţean“)

Petronel Tudor („Informaţia“)

Mihai Enciu („Gazeta de Sud-Est“)

 

În secţiile de votare din Ialomiţa PSD şi-a introdus mai mulţi observatori decât le-ar fi permis legea. Au făcut asta cu ajurtorul UDMR, formaţiune în numele căreia au introdus pe post de membii în secţiile de votare rude ale primarilor PSD, salariaţi dion primăriile pesediste sau pur si simplu membrii PSD deveniţi peste noapte maghiari. Ce rol au avut aceşti maghiari de sorginte PSD? O demonstrează un filmuleţ realizat de colegul nostru Petronel Tudor de la ziarul INFORMAŢIA. Este vorba despre o evidentă tentativă de fraudă electorală cu urna mobilă.

Cristea Tudora, CNP 221011321296.

Cristea Iuliana, fata bătrânei: „Acuma nu mai poate. Uite, pune un deget aici… Uite, îţi dă domnul aicea… Hai, fă şi matale o iscălitură acolo…”

Niţă Ion, vărul primarului, reprezentant UDMR: „…o zgârietură, acolo…”

Mihu Valentin, reprezentant PNL: „Haideţi bunica, haideţi să vă ajut eu… Puneţi mâna în jos…”

Cristea Tudora, băbuţa, plângând: „Aoeleu, mamă…”

Ia pixul în mână şi fără să realizeze ce face îl mişcă forţat pe mâna celui care îi întinsese lista. Mâzgăleşte conştiincios, fără să ştie ce i se întâmplă!

Mihu Valentin: „Gata, bunica, lăsaţi aşa… Gata, bre, e suficient…”, şi îi ia pixul din mână, privind la urmele lăsate de pix pe mâna sa stângă în ceea ce ar fi trebuit să fie semnătura bătrânei pentru primirea buletinului de vot.

Niţă Ion: „Dă buletinul să-i punem autocolant…”

Mihu Valentin: „Două secunde… Cum facem, că n-a semnat?”

Niţă Ion: „Unde a dat?”

Mihu Valentin îi arată mâna mâzgălită cu pixul: „Pe mână…”

[hana-flv-player video="http://www.gazetadesudest.ro/video/Video0037.flv" width="400" height="330" description="" player="4" autoload="true" autoplay="false" loop="false" autorewind="true" clicktarget="Video0037" /]

Observatorul: „Pe cerere este semnătura femeii… Pe cerere are semnătură tanti. Decideţi, vedeţi cum faceţi!”

Cristea Iuliana: „Ţineţi dumneavoastră cu mâna!”

Niţă Ion: „Stai cel puţin în sus, aşa… Ţine în sus, aşa, cu mâna, ca să poate să dea o…”

Observatorul: „Mai încearcă o dată să semnezi!”

Apoi, către Mihu Valentin „Ţine-i bine ăla (tabelul) să nu mâzgălească tot!”

Mihu Valentin îi dă bătrânei pixul în mâna dreaptă şi îi arată din nou unde să semneze, în ciuda semnelor evidente că femeia nu ştie ce face.

Mihu Valentin: „Acolo, ia mâzgăleşte… Acolo… Un pic mai sus, bunica”, după care îi apucă mâna bătrânii. La fel face şi fata femeii, aşa încât mâna dreaptă cu pixul în ea a bătrânei este acum mişcată de cei doi, pixul lăsând o dâră pe hârtie tabelului.

Mihu Valentin: „Gata, bre, suficient!”, spune după ce obligaţia semnăturii pe tabelul care atestă primirea buletinului de vot a fost executată. Odată îndeplinită această etapă a procedurii de vot, bătrâna muribundă primeşte buletinul de vot pentru a-şi exercita dreptul democratic la vot.

Niţă Ion: „Pune-i în mână şi să pună unde o vrea, acolo…!”

Mihu Valentin: „Bunicuţa, ia luaţi ştampila aşa în mânuţă şi puneţi dumneavoastră unde vreţi, noi ne întoarcem cu spatele, n-aveţi voie să-i spuneţi…”

Cristea Iuliana: „Numai să vadă… Pune-o pe foaie acolo matele cum vrei! Vai de…”

Mihu Valentin: „Gata, bunica, suficient! Gata! Suficient bunica… Ne dai ştampiluţa, vă rugăm, gata!”

Niţă Ion: „Gata, gata, gata! I-ai ştampila!”, spune disperat că femeia tot dădea ştampile pe buletinul de vot, fără să înţeleagă ce face. „Ia buletinul de aicea şi rămâi sănătoasă!”, mai spune după ce bagă buletinul de vot în urnă. Procesul democratic de vot cu urna specială se mai desăvârşise încă o dată! (Petronel Tudor- Săptămînalul “Informaţia”)

“Capitalism – reteta noastra secreta” a fost difuzat de Arte, in Franta, de ziua nationala a Romaniei. Realizat de Alexandru Solomon, filmul este o serie de interviuri cu cei considerati primii capitalisti ai Romaniei: Dan Voiculescu, Dinu Patriciu, George Padure, Ioan Nicolae. Ei au in comun fie afacerile cu statul, munca in comert exterior inainte de revolutie, care insemna implicit, dupa cum explica Voiculescu, si colaborarea cu securitatea. Pelicula intra in intimitatea milionarilor/miliardarilor romani si prezinta imagini inedite cu acestia, realizand portrete in detaliu ale acestora. Filmul poate fi vizionat aici.

Ce ar vedea Ceausescu dupa 20 de ani de la indepartarea lui in Romania anului 2009? Acesta este pretextul de la care porneste filmul si de la intrebarea lui Nicolae Ceausescu: “De cand acesti tradatori m-au executat, cine sunt noii lor stapani?”

Primul dintre ei, Dan Voiculescu, care apare cu un interviu acordat unui post de televiziune anglo-saxon, american probabil, in care vorbeste despre banii Securitatii si despre locul in care se afla ei: in conturile firmei Crescent din Cipru. Cele mai importante declaratii ale sale:

  • Cine a construit capitalismul roman asa cum este el, dupa 20 de ani, in conditiile in care Voiculescu scrie intr-o carte ca “un sistem corupt a fost inlocuit de un alt sistem corupt, nomenclatura a fost inlocuita de o alta, iar mediocrii domina scena tranzitiei”? “A existat si in Romania o categorie din care faceam si eu parte, care lucra pentru multinationale in perioada comunismului. Asta le-a permis sa vada capitalismul inainte de venirea lui in Romania, inainte de asimilarea metodelor de lucru occidentale, fara a parasi tara. Aceasta categorie de persoane reprezinta principala categorie si este cea pura, reala, capitalistii romani“.
  • El povesteste ca revolutia din ’89 l-a prins in functia de director general al firmei Crescent din Cipru, cu un salariu fabulos pentru acele vremuri, de 5.000 de dolari. “Compania noastra a lucrat in stransa colaborare cu o companie de comert exterior creata legal de statul roman, care si ea era foarte serioasa. Dar care apartinea securitatii statului. Si asta inseamna ca am lucrat cu toate institutiile statului, inclusiv cu securitatea. Iar daca ai lucrat cu aceasta companie erai considerat automat ca ai lucrat cu securitatea. Dar trebuie stiut ca securitatea era singura institutie care acorda o autorizatie pentru acest tip de intreprindere“.
  • Compania Crescent pentru care lucra Voiculescu era inregistrata intr-un paradis fiscal in Cipru, se arata in film. In 1990, guvernul roman a angajat experti inspectori financiari canadieni pentru a da de urma conturilor securitatii. Cautau 2 miliarde de dolari disparute.

La fortune de diable, 1991: este un interviu acordat de Voiculescu, in care vorbeste despre fondurile securitatii.
Reporter: In timpul comunismului ati acumulat zeci de milioane de dolari. Unde sunt ele?
Voiculescu: Acesti bani sunt in conturile Crescent din Cipru. Toti acesti bani, profitul net sunt in conturile firmei Crescent in Cipru.
Reporter: Care estimati ca e valoarea companiei (n.r. Crescent)?
Voiculescu: Nu stiu, este un secret, in mod normal? Pentru ca daca e un secret, nu va spun.
Reporter: Puteti sa-mi spuneti daca vreun ban din aceste profituri au fost indreptate spre conturi speciale, dupa caderea regimului ceausescu?
Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun penny?
Voiculescu: Niciun singur banut.

  • Voiculescu spune ca expertii canadieni le-au spus autoritatilor romane ca Voiculescu trebuie arestat si adevarul despre conturile securitatii vor iesi la lumina. I-am iertat pe canadieni, spune Voiculescu, care sustine ca pentru aceasta afirmatie a expertilor, daca ii dadea in judecata, ar fi castigat procesul.

Realizatorii peliculei se intreaba mai departe, dupa cazul Voiculescu, despre cum s-a construit capitalismul in Romania si prin ce metode banii statului au devenit capital privat. Banii din comertul exterior au fost deturnati tocmai de aceia pusi sa ii pazeasca, de cei mai de incredere, care si-au inceput cu ei propriile afaceri, se arata in comentariu.

Ioan Niculae, patronul InterAgro are tot experienta muncii in comertul exterior si chiar munca in Securitate. Timp de trei ani si jumatate, cand avea 24-25 de ani, a lucrat pentru politia secreta a regimului comunist. Pana in 1980.

  • Putem spune ca oamenii securitatii si-au impartit zonele economice pe care sa le controleze?, este intrebat. “Am lucrat pentru securitate pana in 1980, aveam 24-25 de ani, am lucrat 3 ani si jumatate si am plecat in comert exterior. Cine era suficient de matur si poseda capitalul necesar pentru a demara o afacere la revolutie? Cei care, ca si mine, aveau intre 35 si 45 de ani in 1989. Vrand nevrand, noi am trait intr-un sistem. Ce sa fi facut dupa revolutie? Sa ne retragem, sa disparem? Sa fiu facut vinovat doar pentru ca am lucrat intr-o companie comunista de comert exterior? Care este problema?”, raspunde acesta.

Rasfatatul inceputului anilor ’90, George Padure, isi marturiseste dezamagirea de a fi cazut in uitare si de a nu fi reusit sa faca bani multi. Pentru ca nu a vrut sa apartina grupurilor care imparteau banii, de fapt, spune el. Copil de nomenclaturist, tatal lui a fost primar al Constantei pe vremea comunistilor, a fugit in Belgia intr-o vreme cand era suficient sa isi spuna numele – zice Padure in film – pentru a obtine avantaje. Dar tatal lui a fost “unul dintre activistii cuminti”, care n-a acceptat sfatul sotiei de a face ceva pentru a avea si ei o “cosmelie”, pentru ca voia sa puna capul pe perna linistit noaptea. Insa fiul lui s-a intors cu 4 milioane de dolari din Belgia pentru a-si deschide afacerile intr-o “economie perfect instabila”. “Unoeri ma simt jenat ca n-am reusit sa castig atatia bani precum altii. (…) Eram preferatul vremii”, se lamenteaza Padure, acum e cazut in uitare.

Tender, Vantu, Dan Ioan Popescu
– imaginile prezentate de televiziuni cu ei chemati in fata anchetatorilor si concluzia raportului pe justitie din 2009 al Comisiei Europene care noteaza faptul ca niciun caz de mare coruptie nu si-a primit sentinta. Cateva imagini cu oameni pagubiti la FNI. “Justitia este foarte agitata, nu ajungem niciodata la fondul problemei, din cauza viciilor de forma”, este comentariul filmului.

Povestea de succes in afaceri a lui Dinu Patriciu ocupa o parte extinsa a peliculei. In februarie 1990 a creat prima firma privata din Romania, Alpha, un birou de arhitectura, iar primul milion l-a facut un an mai tarziu, din cateva proiecte imobiliare pe niste terenuri pe care le detinea, care au fost vandute unor “antreprenori cu viziune”.

  • Filmul prezinta povestea privatizarii Rafinariei Vega, a Petromidia, povestea datoriilor si banii pe care i-a platit Dinu Patriciu si mentioneaza faptul ca datoria de 571 de milioane de dolari trebuie platita statului pana in 2010. In plus, aminteste ca Libia avea o creanta de 85 de milioane de dolari pentru lucrari facute de Petromidia pe vremea lui Ceausescu, o creanta pe care a recuperat-o Patriciu.
  • N-a fost o operatiune imorala, ci una comerciala, spune Patriciu despre aceasta afacere. Probabil e prima operatiune de anvergura de achitare a unei datorii a statului catre el insusi. Dar daca statul era un mai bun negociator? intreaba realizatorul filmului. “Statul nu dispunea de resursele intelectuale sa fie un mai bun negociator. Functionarii din comunism si-au pastrat posturile, nu aveau suficienta experienta in economia libera. Dar capitalismul e imoral. Exista o mitologie pe dos a succesului: nu poti sa ai succes decat daca furi“.
  • Patriciu surprinde evolutia capitalismului romanesc prin desen, intai un rechinas, apoi o balena, in final o caracatita. Si marturiseste ca s-a distrat bine.

Gigi Becali e prezent si el in film, ca o evolutie de la arestare pana la a deveni europarlamentar si destul de stigher in hemicilul de la Strasbourg, in timp ce povestea lui Dan Diaconescu si a postului OTV este considerata si ea simbolica pentru modelul de capitalism romanesc.

“Oamenii au reinceput sa ii aprecieze pe securisti, si-au dat seama ca sunt inteligenti si ca au reusit”, este concluzia de final a lui Dan Diaconescu. “Romanii s-au obisnuit si cu coruptia, si cu faptul ca hotii scapa nepedepsiti si au ajuns sa le para rau ca n-au facut (furat) si ei”.

Asa ca si Ceausescu, personajul care face calatoria in Romania la 20 de ani de la caderea sa ar fi multumit. Multumit ca aceia care au lucrat in comertul exterior au reusit si ca pot exporta modelul lor de capitalism.

Din 1990 și până în prezent, de fiecare dată când dreapta politică românească a încercat să se coaguleze ca o forță puternică în stare să se opună stângii comunistoide create de Ion Iliescu, PNL a ieșit în decor și a sabotat din interior orice fel de mișcare a dreptei. S-a întâmplat în 1990, în 1992, în 1996, în 2000, în 2004 și în 2007, când Valeriu Stoica strategul unificării dreptei formate din PNL și PD a fost exclus din partid. De fiecare dată, la capătul deciziei a fost miliardarul Dinu Patriciu, declarat recent cel mai bogat român. O privire retrospectivă asupra istoriei recente arată cum nu se poate mai clar că PNL nu a fost altceva decât calul troian al lui Ion Iliescu în interiorul forțelor anti PSD. Recent, Dinu Patriciu a fost declarat cel mai bogat român după ce a vândut rafinăria Petromidia rușilor. Acesta a fost prețul, plătit integral de PSD pentru trădările lui Patriciu în 2003, când Adrian Năstase l-a scutit de plata a 571 de milioane de euro către stat până în 2010.

1946- punctul de plecare: Gheorghe Tătărescu, biografia unui liberal de stânga

Alegerile parlamentare din România din 1946 au fost convocate pe 19 noiembrie 1946 în Regatul României. Rezultatele oficiale îi dădeau câştigători pe comuniştii români (PCR) şi pe aliaţii lor din Blocul Partidelor Democrate (BPD): Uniunea Populară Maghiară (UPM/MNSz), facţiunea proguvernamentală ţărănistă din jurul lui Dr. Nicolae Lupu şi Comitetul Democrat Evreiesc. Aceste alegeri au marcat un pas decisiv spre destabilizarea monarhiei constituţionale române şi instaurarea regimului comunist în ţară la sfârşitul anului următor.

Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală care forma guvernul de stânga al prim-ministrului dr. Petru Groza, era formată din Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor (formaţiunea politică a prim-ministrului), Partidul Naţional Liberal-Tătărescu, facţiunea ţărănistă a lui Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor.

Istoricii sunt de acord în general că BPD a condus o campanie electorală caracterizată prin folosirea tacticilor de intimidare şi a abuzurilor electorale împotriva partidelor istorice – PNL, şi PNŢ. Deşi există unele discuţii în contradictoriu asupra rezultatelor exacte ale alegerilor, se poate aprecia că BPD şi aliaţii lui nu au câştigat mai mult de 38% din totalul voturilor. Există estimări care apreciază că PNŢ ar fi câştigat în mod real suficiente voturi ca să formeze singur guvernul sau, în cel mai rău caz, în alianţă cu alte partide anticomuniste. Rezultatele oficiale consfinţeau însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliaţii), PNŢ, 32 de mandate iar PNL doar 3.

Alegerile din România din 1946, convocate la scurtă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile prezenţei trupelor de ocupaţie sovietice în ţară, au avut caracteristici asemănătoare cu procesele electorale din celelalte ţări eliberate de Armata Roşie, care aveau să devină în scurtă vreme ceea ce se va numi mai târziu Blocul răsăritean.

Gheorghe Tătărescu a ales calea separării şi, la 19 decembrie, a fost lansat Manifestul-Program al partidului său, intitulat tot Partidul Naţional Liberal. În februarie 1945, Moscova a impus regelui Mihai să desemenze la putere un guvern comunist, astfel că Tătărescu a încercat o apropiere de forţele de stânga. Ca vicepreşedinte al Consiliului de miniştri şi ministru al Afacerilor Străine (5 martie 1945 – 5 noiembrie 1947) în guvernul Petru Groza, Tătărescu a condus delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris (1946 – 1947), punându-şi semnătura pe tratatul internaţional ce consfinţea reîntregirea parţială a ţării noastre prin reprimirea nord-vestului Transilvaniei. Deşi, la alegerile din 19 noiembrie 1946 PNL-Tătărescu a obţinut 75 de mandate în Parlament, jocurile pentru putere erau deja făcute. Anul 1947 a marcat acapararea întregii puteri de stat de către comunişti, prin înlăturarea tuturor celorlalte forţe de opoziţie, culminată cu abdicarea silită a regelui Mihai pe 30 decembrie 1947 şi proclamarea Republicii Populare Române. Pe 5 noiembrie, toţi miniştrii coordonaţi de Tătărescu au fost înlăturaţi din guvern. Ca atare, s-a retras din viaţa politică, iar anul următor i-a fost impus un domiciliu forţat. Partidul său a fost preluat de Petre Bejan, care a mai încercat o apropiere de comunişti, însă în mai 1948 formaţiunea politică, denumită acum PNL-Bejan, a fost nevoită să-şi înceteze activitatea. După o perioadă petrecută la conacul din Gorj, Gheorghe Tătărescu a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, fiind închis la penitenciarul din Sighet, dar a fost eliberat în 1955, căci a acceptat să lucreze în Comitetul Român pentru Repatriere. După doi ani de suferinţe, Gheorghe Tătărescu a decedat pe un pat de spital din Bucureşti, pe 28 martie 1957, la vârsta de 71 de ani.

Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu

1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist. În ciuda prostelor partidelor de opoziție, FSN acaparează rapid televiziunea publică. Asupra liderilor partidelor tradiționale se prăvălește un val de acuzații mincinoase și calomnioase. Țintele erau Radu Câmpeanu, președintele PNL și Corneliu Coposu, președintele PNȚ.

În mai 1990, Coposu îl roagă pe Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990, pentru că scorul se întrevedea dinainte foarte clar, rezultatul ar fi fost o victorie masivă a FSN-ului, iar în aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a zis NU, PNL participă la alegeri și obține 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.

Daviel VIGHI, fondatorul societății Timișoara, preluat de Cotidianul declara:

Iată, îmi amintesc cum în 1990, la o săptămînă după ce am lansat Proclamația de la Timișoara, am fost invitați la Casa Universitarilor la o intrunire la care au participat de la Societate (acum răposații) George Șerban, Iosif Costinaș, mai apoi Vasile Popovici, Dorel Mihit și subsemnatul. De cealaltă parte erau doi consilieri ai președintelui Ion Iliescu și Claudiu Iordache, ca șef al FSN-ului. Ni s-a cerut să intermediem vizita politică a președintelui în oraș și ni s-au dat asigurări că acesta apreciază personal acest “important document politic”. În urma refuzului Societății, cei doi au revenit și au spus că, la o adică, intrarea in orasul Revolutiei ar putea fi realizata cu sprijinul și alături de Radu Campeanu.” Iliescu avea să facă vizita la Timișoara, unde a primit o cioară moartă în cap de la timișorenii care nu l-au agreat niciodată pentru vina de a fi îngropat adevărurile dureroase ale Revoluției.

Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru

Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 :  Patriciu persevereaza și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu,

Călin Popescu-Tariceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și ILIESCU, Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. DINU PATRICIU DEVINE MINISTRUL LUCRARILOR PUBLICE SI AMENAJARII TERITORIULUI ÎN GUVERNUL LUI ILIESCU.

Octombrie 1991- PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se aparge iar Petre Roman iese de la guvernare

După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. Pentru cei care au uitat, a doua mineriadă s-a soldat cu căderea guvernului Petre Roman. Tiparul folosit de Iliescu a fost același ca în 1990, când a fost spartă manifestația anticomunistă din Piața Universității. Minerii au ajuns până în sediul Parlamentului, unde au intrat fără să întâmpine vreo opoziție. Și atunci au fost împușcați în stradă oameni nevinovați.

În timp ce persoanele care vor forma peste doar cateva luni viitorul PD, ies de la guvernare. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor.PNL va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.


1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!

În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR, și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele Mihai – iar monarhia era atat de ne-populara încât acest gest echivala cu a-ti dori să pierzi alegerile.
Rezultat: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994, păstrați de către Iliescu sub justificarea că guvernul are nevoie de tehnocrați.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu

În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot SEPARAT DE CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică. Emil Constantinecu ajunge președintele României. După o guvernare de patru ani Constantinescu se recunoaște învins de trusturile de presă ale securității și acuză linșajul mediatic al acestora. Refuză să candideze pentru un nou mandat și, pe finalul guvernării sale determină două decizii care aveau să îngroape definitiv PNȚCD: mărirea pragului electoral la 5% și crearea unei alianțe fantomă între PNȚCD și câteva formațiuni civice sub denumirea de CDR 2000, care avea să susțină la alegerile din 2000 un candidat indepedent la președinție : Mugur Isărescu. Cum scorul necesar pentru accederea CDR2000 în parlament era de 15%, PNȚCD, singurul care a adunat voturi a rămas în afara scenei politice și a dispărut pur și simplu. O mișcare dizidentă în PNȚCD  creată sub denumirea de Grupul de la Brașov, care intuise scenariul a fost anihilată în 1999 iar membrii ei au fost excluși din partid. Prin această manevră Constantinescu a făcut un mare serviciu lui Ion Iliescu: a neutralizat definitiv PNȚCD, singurul partid care se opunea cu adevărat lui Ion Iliescu și stângii. Hegemonia lui Iliescu din perioada 2000-2004 când a revenit la președinția României avea cale liberă. Nouă ani mai târziu, Emil Constantinescu s-a alăturat coaliției anti Băsescu creată în jurul lui Geoană, participând acum din plin la linșajele mediatice pe care le invoca în anul 2000 când a renunțat subit la candidatură. Ce a fost cu adevărat Emil Constantinescu, nu e greu de dedus.

Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL

Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu ; a fost o măsura de salvare a celor doua partide mari care au participat la guvernare, PD și PNL, care astfel au câștigat fiecare 7% din opțiunile electoratului și au devenit singura speranță pentru democrație în perioada Dictaturii Regimului Năstase. PNL condus de Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. După 2001, Năstase a avut o politică extrem de eficientă în plan parlamentar. A “ajutat” PD să dispară : a conceput un plan de destructurare a PD pe care l-a pus în  aplicare cu ajutorul lui C. Gușă. PNL-ul în schimb, a fost atras în diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD, lucru pentru care PD a plătit un preț mare : i-au fost racolați membri importanți, primării tradițional PD-iste au fost forțate să treacă la PSD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu.Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD. Ulterior, în 2005, Tăriceanu avea să-și dea arama pe față renunțând la demisia anunțată și, în urma întâlnirii de la Snagov, să devoaleze legătura sa cu Patriciu, căruia i-a urmat ordinele venite de la PSD. Cu ajutorul lui Stoica, Stolojan devine președintele PNL iar lucrurile se schimbă.  PNL fusese o opoziție “de decor”, dar după 2003, cu ajutorul lui Stolojan, și-a recăpătat forța și militantismul, în ciuda presiunilor făcute de PSD și Patriciu în direcția apropierii PNL de PSD. Septembrie 2003 Tăriceanu declara : “A fost nevoie să vină Theodor Stolojan pentru ca să terminăm odată cu înțelegerile de culise și ambiguitățile în relația cu PSD“.Noiembrie 2003 Cioroianu declara:

Pesediștii erau convinși, până în această primavară, că noi vom merge cu ei la guvernare“.

2004- PSD învins de Traian Băsescu.

2004 – PSD, urmașul P.C.R. aruncă România într-o dictatură sud-americană oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”; ziare sunt închise, directorii lor concediați, personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Nastase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.
Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA.
Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale, știut fiind că alegerile locale depind scorul și puterea partidelor în alegerile care urmau, adică în alegerile generale.Tocmai în aceasta perioadă de dictatură a PSD Patriciu alege să vândă șansele unei victorii clare și definitive a dreptei asupra PSD, și șansele ca PSD să nu mai poată avea un cuvânt de spus până când nu se va fi reformat. Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Basescu reușește să câștige Președenția și să formeze un guvern al Alianței, care, mai târziu CONTRAR dorințelor lui Patriciu, Țiriac și Voiculescu – va integra România în UE la data de 1 IANUARIE 2007.

2005-2006- Proiect de fuziune PNL-PD. PSD în derivă grație anchetelor Parchetului. Pentru prima data în istoria postdecembristă un prim ministru este anchetat: Adrian Năstase
În 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este reiterat pe rând, de către ambii parteneri, PD și PNL, dar mai ales de către PD. PNL se opune fuziunii PNL-PD și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta.
Acest lucru se întâmplă pe fondul unei presiuni puternice din partea UE și a societății civile în legătură cu reforma în justiție, dar și în condițiile în care PSD devine un partid din ce în ce mai slab în sondaje, datorită începerii cercetărilor în legătura cu corupția regimului Năstase. Astfel că refuzul oricărei tentative de unificare a dreptei în aceste condiții extrem de favorabile din punct de vedere istoric și tactic, reprezintă o trădare a însăși ideii de Dreapta, de unitate a Dreptei pentru care a militat Corneliu Coposu și mai mult decât atât, o aliniere la obiectivele strategice ale PSD.

Ianuarie 2007- PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația ne-o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul:  “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“. La rândul său, liderul PSD Mircea Geoană spune că disponibilitatea PSD față de un GUVERN MONOCOLOR PNL este condiționată DE SPARGEREA ALIANTEI. “Noi nu sprijinim un guvern al Alianței. DACĂ EI SE SPARG PUTEM DISCUTA… Dar cu Alianța nu avem ce discuta“.

Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Restul îl știți și se încadrează perfect în tabloul de mai sus. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.

Cronologia framantarilor liberale(sursa: revista 22)

1990

•  Ianuarie : Partidul National Liberal (PNL) este inregistrat oficial.

•  Iulie : mai multi tineri liberali sunt exclusi din partid; la 25 iulie apare PNL Aripa Tanara (PNLAT), printre fondatori aflandu-se Viorel Catarama, Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu si Horia Rusu.

•  Octombrie : Partidul Socialist Liberal condus de Nicolae Cerveni fuzioneaza cu PNL.

1991

•  Aprilie : PNLAT semneaza, impreuna cu FSN, Partidul Democrat Agrar din Romania si Miscarea Ecologista, Carta pentru reforma si democratie.

•  Octombrie : PNL participa, alaturi de FSN, la guvernul condus de Theodor Stolojan.

•  Noiembrie : PNL devine, alaturi de PNTCD si de alte partide si asociatii, membru-fondator al Conventiei Democratice.

1992

•  Aprilie : PNL se retrage din CDR, liberalii care se opun acestei decizii se constituie in PNL-Conventia Democratica. Ulterior PNLAT decide sa adere la CDR.

•  Iulie : apare Noul Partid Liberal (NPL), format din membrii PNLAT ce nu doresc intrarea acestui partid in CDR. Printre ei se afla Viorel Catarama, Andrei Chiliman si Calin Popescu-Tariceanu. Acest nou partid, ca si PNL, nu va obtine la alegerile din septembrie 3% pentru a intra in parlament.

•  Noiembrie : se anunta crearea Grupului pentru reforma morala si politica din PNL, printre initiatori aflandu-se Valeriu Stoica, Radu Stroe si Constantin Balaceanu-Stolnici; primii doi vor fi ulterior exclusi din partid.

1993

•  Februarie : apare Partidul Liberal ’93, format din unirea PNLAT cu Grupul pentru reforma morala si politica si cu un grup din PNLCD. Pe de alta parte, PNL si NPL fuzioneaza, iar Mircea Ionescu-Quintus este ales presedinte al PNL.

1994

•  Februarie : se organizeaza, in paralel, doua congrese ale PNL, practic sustinatorii lui Radu Campeanu parasesc partidul. Ulterior se va constitui PNL-Campeanu.

•  Decembrie : PNL revine in CDR.

1995

•  Martie : PL ’93 si Partidul Aliantei Civice (PAC) se retrag din CDR.

•  Mai : intra in PNL mai multi parlamentari ai PAC si PL ’93 (printre care Mona Musca, Alexandru Paleologu, Serban Radulescu-Zoner, Crin Antonescu si Stelian Tanase).

1996

•  Iulie : PAC si PL ‘93 formeaza Alianta National-Liberala.

1997

•  Octombrie : apare Partidul Liberal (PL) din fuziunea PL ’93 cu PNLCD.

1998

•  Martie : PAC si PL fuzioneaza prin absorbtie cu PNL.

2000

•  Iunie : PNL anunta ca paraseste CDR, doreste sa se unifice cu ApR si ca va avea un candidat propriu la presedintie.

•  Decembrie : PNL semneaza un protocol de sustinere a guvernului PDSR (care va fi denuntat in mai 2001).

2001

•  Februarie : Valeriu Stoica este ales presedinte al PNL.

2002

•  Ianuarie : PNL fuzioneaza prin absorbtie cu ApR.

•  August : Theodor Stolojan devine presedinte PNL.

2003

•  Aprilie : PNL absoarbe Uniunea Fortelor de Dreapta.

•  Septembrie : PNL fondeaza, alaturi de PD, Alianta Dreptate si Adevar PNL-PD.

2004

•  Octombrie : Theodor Stolojan anunta ca nu mai participa la alegerile prezidentiale.

•  Decembrie : Calin Popescu-Tariceanu este desemnat si devine primul prim-ministru liberal al Romaniei postcomuniste.

2005

•  Februarie : Calin Popescu-Tariceanu este ales presedinte al PNL. Se respinge propunerea de fuziune cu PD.

2006

•  Octombrie : Theodor Stolojan si Valeriu Stoica sunt exclusi din PNL; vor lansa Platforma Liberala.

•  Noiembrie : un grup de parlamentari liberali, in frunte cu Gheorghe Flutur, care demisioneaza din functia de vicepresedinte al PNL, lanseaza Apelul pentru unitatea PNL.